Busuioc, Aureliu - Unchiul Din Paris

BIBLIOTECA
COLARULUI
BUSUIOC
UNCHIUL DIN PARIS SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI
Aureliu
LITERA
CHIINU 1998
CZU 859.0 (478.9)31 B 96
Edi\ie de autor
Coperta: Isai C`rmu
ISBN 9975741185
LITERA, 1998
Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
TABEL CRONOLOGIC
1907 }n familia lui Ion Busuioc, c[pitan de mazili ]n comuna One=ti, jude\ul Orhei, cu ascenden\[ ]n familiile Bosi =i Russo, =i a Teodorei Bo\an, casnic[, se na=te fiul Alexandru, viitor ]nv[\[tor =i profesor de =tiin\e naturale. 1907 }n familia lui Ioan Zaporojanu, mo=ier, institutor ]n comuna Oxentea, jude\ul Orhei, =i a Eugeniei Popescu, ]nv[\[toare, se na=te fiica Olga, viitoare ]nv[\[toare. 1928 }n familia lui Alexandru =i a Olg[i Busuioc, ]n comuna Cob`lca (azi Codreanca), jude\ul Orhei, se na=te la 26 octombrie fiul Aureliu, viitorul literat. 19351939 Urmeaz[ cursurile +colii primare de aplica\ie de pe l`ng[ +coala Normal[ Eparhial[ din Chi=in[u. 19391944 Clasele 14 la Liceul Alecu Russo din Chi=in[u. 19441948 Refugiat de r[zboi ]n Banat; termin[ Colegiul na\ional b[n[\ean C. C. Loga unde ]=i ia =i bacalaureatul. 1948-1949 +coala militar[ de ofi\eri Transmisiuni din Sibiu, pe care, ]n timpul examenelor de absolvire, o p[r[se=te ca s[ se al[ture familiei, obligat[ de autorit[\ile sovietice de ocupa\ie s[ se repatrieze. 1949 septembrie 1950, ianuarie Lag[rul sovietic de filtrare de la Sighet. (Tat[l scriitorului fusese mobilizat ]n timpul r[zboiului la Curtea mar\ial[, corpul III teritorial Chi=in[u, fapt care interesa ]n mod deosebit autorit[\ile sovietice.) 1950 Depanator-radio la un atelier din Chi=in[u. Student la Institutul pedagogic, facultatea de filologie. }ncepe s[ tip[reasc[ poezii ]n diferite publica\ii.
"
Aureliu Busuioc
19521954 Redactor la Editura de Stat. 1955 Apare prima plachet[ de poezii umoristice Prafuri amare =i prima carte pentru cei mici La p[dure. 19541957 Colaborator la ziarul Moldova socialist[. 19571959 Redactor-=ef adjunct la revista satiric[ Chip[ru=. 1958 Scoate de sub tipar placheta Piatra de ]ncercare. 19591960 Redactor-=ef la revista Sc`nteia leninist[ =i la ziarul T`n[rul leninist. 19601962 Redactor-=ef la ziarul Tinerimea Moldovei. 1961 Placheta Firicel de floare rar[ =i c[rticica pentru copii Aventurile lui N[t[flea\[, ultima tradus[ ]n rus[ =i ]n numeroase alte limbi din fosta U.R.S.S. 1963 Placheta de versuri Dor. 1964 Volumul Poezii =i placheta Stihi (]n limba rus[). 1965 La congresul III al scriitorilor din R.S.S.M., ]n deschiderea dezbaterilor, pledeaz[ pentru revenirea limbii =i, implicit, a literaturii la statutul lor firesc, fapt care-i provoac[ mai t`rziu suficiente nepl[ceri. 1966 Apare romanul Singur ]n fa\a dragostei. 19671968 Placheta Versuri =i c[r\ile pentru copii Cizmele cocost`rcului =i Marele r[\oi Max. 1969 Debut ]n dramaturgie: piesa Radu +tefan ]ntìul =i ultimul, pus[ ]n scen[ la Teatrul Luceaf[rul de Ion Ungureanu =i interzis[ de autorit[\i dup[ c`teva spectacole. 1970 Apare la Moscova placheta |vetnìe sn] ]n traducerea lui Iu. Levitansky. 1971 Singur ]n fa\a dragostei apare, ]n traducere, la Riga, Moscova, Vilnius, Bratislava. La Riga romanul este dramatizat, spectacolul fiind jucat mai mul\i ani pe scena na\ionalului. Piesele +i sub cerul acela... =i Toate trei anotimpurile v[d lumina rampei la Teatrul Na\ional, la Luceaf[rul din Chi=in[u, la Teatrul din B[l\i. 1973 Apare romanul Unchiul din Paris, peste un an este editat la Moscova, apoi ]n Cehoslovacia, Germania (reeditat de trei ori), Bulgaria, =i practic ]n toate capitalele republicilor din fosta U.R.S.S. 1974 Pentru ultimul roman la Moscova i se decerneaz[ premiul N. Ostrovski. La Chi=in[u premiul comsomolului ]i este refuzat.
1977 La Editura Literatura Artistic[ apare volumul selectiv de versuri }n alb =i negru. 1977 Este ales secretar al Uniunii Scriitorilor. 1978 Scoate de sub tipar Noile aventuri ale lui N[t[flea\[, traduse, ca =i celelalte c[r\i pentru copii, ]n francez[, englez[, rus[, german[ =i spaniol[. 19801981 Apar la Moscova romanele Unchiul din Paris =i Singur ]n fa\a dragostei, la Hudojestvennaia literatura, iar la Chi=in[u un volum de Scrieri alese. 1984 Titlul de Maestru emerit al artei. 1985 Apar, ]n traducerea ruseasc[ a lui Lev Berinski, C`ntece de r[s[rit =i apus. 1986 Sf`r=itul secretariatului de la Uniunea Scriitorilor. 1986 Romanul Local ploi de scurt[ durat[. 1988 Placheta de poezii vechi =i noi, vesele =i triste, }mbl`nzirea ma=inii de scris. 1990 La Teatrul M. Eminescu din Boto=ani se d[ ]n premier[ pe \ar[ Radu +tefan. Aceea=i pies[ se joac[ la Cahul. 1992 Placheta Plimb[torul de purici. 1993 Culegerea de versuri Concert, pentru care ]n 1996 i se decerneaz[ Premiul Na\ional. 1997 Romanul L[tr`nd la lun[ =i }n c[utarea pierderii de timp, jurnal cubanez. }n to\i ace=ti ani mai scrie scenarii pentru filme, traduce din A. Griboedov, N. Gogol, OHenry, S. Petfy, A. Cehov, B. Johnson (Volpone) =i W. Shakespeare (Richard al treilea). Sus\ine rubrici scrise =i vorbite ]n diferite publica\ii =i la TV .
UNCHIUL DIN PARIS
PARTEA }NT~I
I Vine unchiul din Fran\a. De la Paris. De altfel, nici nu-mi imaginez un francez normal care s[ locuiasc[ ]n alt[ parte dec`t la Paris. Sau cel pu\in s[ declare c[ locuie=te ]n alt[ parte. Oricum Moulin Rouge, Place dEtoile, Luvru =i a=a mai departe. Dac[ e s[ moar[ ]ntre noi, chiar =i eu, anul trecut, c`nd am fost trimis la Karlovy-Vary s[-mi sp[l intestinele (care nu =tiu de ce o dor mai al dracului pe mama dec`t pe mine!), chiar =i eu, zic, tot de la Moscova m[ d[deam. Lucru care-i f[cea s[ se ]nvine\easc[ de invidie pe to\i federalii [ia cu petroaie la ficat, veni\i de prin dorfurile lor anonime, dar mai ales pe brunhildele lor de categorie semigrea cu degetele ca ni=te c`rn[ciori, care nu plesneau numai pentru c[ erau pline de inele. }mi amintesc mai cu seam[ de unul, un burgher durduliu =i fericit, cu vini=oare albastre pe toat[ fa\a, care m[ ]nt`lnea ]n fiece diminea\[ pe coridorul Imperialului, chi\c[ind: A, Moskau! Trujba, trujba!... A=a c[, s[ fim ]n\ele=i: vine unchiu-meu de la Paris. Punct. Are peste =aptezeci =i nu l-am v[zut niciodat[. }ntre noi fie vorba, la cei dou[zeci =i doi de ani ai mei a= mai fi ad[ugat cu pl[cere ]nc[ o sut[ p`n[ s[-l v[d, dar, odat[ ce vine... +i odat[
&
Aureliu Busuioc
ce maic[-mea a inundat toat[ casa cu lacrimi de fericire, de nu mai afli un col\i=or f[r[ igrasie... C`nd mi-a citit prima lui scrisoare, acum vreo trei luni, =i c`nd am ]n\eles din toat[ uria=a serie de sughi\uri, ohuri si ahuri cam despre ce-i vorba, s[ v[ spun drept, m[ =i vedeam cu un Jaguar sau cu un Mercedes-220 la poart[, r[spunz`nd cu un aer foarte plictisit aprigei curiozit[\i a colegilor: A, rabla asta! Mi-a adus-o unchiul de la Paris... O mic[ aten\ie... Dar, dup[ ce am reu=it s-o repun ]n sim\iri =i s[ scot din pl[m`nii ei plini de suspine c`teva informa\ii privind d[rnicia lui, am v[zut cu ochii ace=tia Mercedesul meu transform`ndu-se ]n fotoliu cu ro\i de biciclet[ =i pe unchiu-meu... Adic[ nu, mai r[m`nea Parisul, dar, cred c[ m[ ]n\elege\i, interesul nu mai putea fi acela=i... +tii, Riki (Dumnezeule, cum nu po\i inventa un nume mai sc`rbos ca acesta! Cred c[ =i un cotei r[p[nos ar fi l[trat de indignare, botezat cu asemenea sunete!), =tii, suspina mama, e fratele meu mai mare, are =aptezeci =i doi de ani, adic[ nu, stai, e cu =aptesprezece ani mai ]n v`rst[, vas[zic[ are =aptezeci =i unu de ani, ]n septembrie... Pl`nge. Da, ]n septembrie... A plecat ]n treizeci =i =ase... Pl`nge. S-a sup[rat =i a plecat... =i de atunci nu ne-am mai v[zut... Idem, cu hohote. O duce r[u, Riki (Riki!!!), foarte r[u, uite ce scrie, e o criz[ la ei! Trebuie s[ v[ spun c[ economia politic[ a sistemului capitalist m[ intereseaz[ numai ]n preajma examenelor, iar politica economic[ =i crizele financiare ale unui unchi din acest sistem nu m[ intereseaz[ deloc, a=a c[, dac[ m[ aflu azi aici, la gar[, e numai pentru c[ babacul m-a rugat (pe cinstea mea, m-a rugat!) s[ conduc eu ma=ina. Asemenea minuni, s[-mi dea el mie volanul, se-nt`mpl[ foarte rar, a=a c[, v[ imagina\i, mi-ar fi fost incomod s[-l refuz... =i, cu toate c[ am avut un drum destul de anevoios (Ai grij[, c[scatule, intri cu ma=ina ]n troleibuzul din fa\[! Vezi, dobitocule, nu fr`na prea tare, cauciucurile cost[ bani! =i a=a mai departe...), iat[-m[, totu=i, aici, gata s[ str`ng m`na,
Unchiul din Paris
'
tremur`nd de v`rst[, a unui unchi, ajuns capitalist dintr-o sup[rare... A, nu v-am spus, unchiul meu e, mi se pare, proprietarul unui mic (a=a, nu prea mare!) restaurant de la marginea Parisului, restaurant pe care ]ns[ l-a ]nchis sau l-a v`ndut zilele astea din motive de criz[... Am mai fost de c`teva ori la gar[, dar n-am b[nuit niciodat[ c[ toat[ lumea asta, care st[ cu s[pt[m`nile pe peron, to\i c[sc[unii [=tia cu aere grave, plictisite, preocupate, indiferente, curioase, adormite, exaltate toat[ gloata asta pestri\[ sunt rudele mele. Uite, Riki, (]]]]!...), zice mama, asta-i tanti Lena, o mai \ii minte? Sora mai mic[ a lui... Adic[ nu, veri=oara de-a doua a lui bunic[-ta. }\i aminte=ti? Te \inea ]n bra\e... Sigur, cum s[ nu-mi amintesc, perfect, c`nd aveam patru luni, am f[cut pipi pe rochia ei, cu care trebuia s[ se duc[ la onomastica lui nenea Bazil, care e nepotul de-al treilea al lui etcetera... Se poate s[ ui\i una ca asta! Tanti Lena se apropie de noi cu gura p`n[ la urechi, trecut[ prin cel pu\in trei cabinete de cosmetic[, ]ntr-un mantou de piele de m`nz (cite=te: pisic[ b[rbierit[!) =i ]nso\it[ de o fiin\[ diafan[ =i gr[su\[ ]ntre optsprezece =i treizeci de ani, probabil, o, Doamne! tot o rud[... (Aoleu!) E cinci =i un sfert, la cinci fix aveam o ]nt`lnire cu Aura ]n fa\a teatrului, m-am aranjat trei zile nu mai vorbe=te cu mine. O s[ m[ odihnesc! Vai, strig[ ea de departe, c`t de fericit[ e=ti, Dino! (Adic[ maic[-mea.) }l credeam cu to\ii pierdut, =i iat[... lacrimi. +i b[iatul [sta e... Nu m[-nnebuni! Riki?!! (Brrr...) Dragul de el, ce-a mai crescut! =i ce frumos s-a f[cut! Vino s[ te pupe m[tu=ica, Riki! Trei pete de vax pe obraji le =terg eu cumva mai ]ncolo, s[ nu uit. Mai \ii minte cum te duceam ]n bra\e? Cum se poate s[ uit a=a ceva? Vai, cum trece vremea! Mai ieri parc[ aveai doi ani=ori =i mi-ai murd[rit cu ciocolat[ fusta de crepde=in chiar c`nd m[ g[team s[ plec cu

Aureliu Busuioc
Fane (cine-o mai fi =i [sta?), la balul de Anul Nou! }\i aminte=ti? Nu mai a=teapt[ s[-mi amintesc, de=i depun eforturi grozave s[-mi reconstitui ]n memorie faptele importante din zbuciumata mea copil[rie, o ia de-o m`nec[ pe fiin\a diafan[ =i o repede spre mine: Mimi, f[ cuno=tin\[ cu veri=orul t[u! Stai, intervine maic[-mea, chiar ]n momentul ]n care reflectam asupra celui mai bun mijloc de ap[rare contra s[ruturilor, stai, Lenu\o, de ce veri=or? Dac[ tu ai fost veri=oar[ de-a doua cu mama, Dumnezeu s-o ierte, ]nseamn[ c[ Mimi vai, ce dulce e! ]i vine lui Riki un fel de m[tu=[, adic[ nu, chiar... M[tu=a Mimi ]mi ]ntinde m`nu\a transparent[ =i o str`nge pe-a mea cu ginga=a for\[ a unui ]ncercat amator de jiu-jitsu, ]n timp ce un bariton bine st[p`nit pronun\[: }mi pare bine. Hai s[ ne plimb[m. Probabil simte oarecare nehot[r`re ]n atitudinea mea, pentru c[ m[ ia de cot =i m[ pune pe direc\ie: Hai. Nu, drag[, de ce de-a treia? De-a doua... mai reu=esc s[ aud din urm[ altul dramatic al lui tanti Lena. Unde ]nve\i? m[ ispite=te baritonul diafan. La medicin[, tanti. Ha, ha. Rahat! M[ ia de guler =i m[ ]nv`rte ]n fa\a ei. Stai a=a. Ai mutra plin[ de tencuial[. +i f[r[ alte explica\ii scoate din buzunarul meu mic batista liliachie perechea cravatei! =i ]mi ]n=ir[ pe fa\[ toate rujurile multicolore ale maic[-sii. Inutil[ orice ]ncercare de salvare. M`na ei nu =tie mila. Nu-\i place medicina? am o voce le=inat[. A, rahat! Nu, aveam ]n vedere adresarea asta: tanti. Cu a=a grad de rudenie ne putem culca. S[ nu-mi spui tanti. Tata m[ prive=te din mijlocul unui grup de b[rba\i. Dup[
Unchiul din Paris

spr`ncenele lui ridicate ]n\eleg c[-i datorez o explica\ie. O ]mping pe dolofan[ ]n centrul grupului =i salut. Mimi, fiica lui tanti Lena. M[tu=a mea. A, Mimi, se-nsenineaz[ Tigrul, te-ai f[cut fat[ mare. +i gras[, precizeaz[ m[tu=a. Tata =i b[rba\ii r`d. Da de unde, gras[... Lips[ de convingere ]n glas. Reu=esc s[ recunosc printre b[rba\i un tip pe care-l pusesem la punct, ]n troleibuz, vreo c`teva zile ]n urm[. B[iatul meu, Andrei. Tigrul ]mi pune m`na pe um[r. E destul de grea. Iar dumnealor sunt rudele noastre. F[ cuno=tin\[: Vasile Paierele, inginer, fratele lui... +i a=a mai departe. Ajung la tipul cu troleibuzul. M[ str[duiesc zadarnic s[ ro=esc. Tipul ]mi smulge m`na din um[r, mi-o pune la loc =i pronun\[ c`teva sunete pe care nu le descifrez. Z`mbe=te. Dar sub fruntea lui, destul de ]ngust[ de altfel, ghicesc ]ncordarea aproape disperat[ de a-=i aminti ceva. Dac[-i =i el inginer, sunt pierdut. Riki, miorl[ie diafana. Hai s[ ne plimb[m. Da, da, copii, se gr[be=te Tigrul (]=i spuneau, probabil, anecdote), plimba\i-v[, sigur! Am sc[pat. O iau pe m[tu=[-mea de b[rbie =i o ]ntorc cu fa\a spre mine: Uite ce e, tanti! Dac[ mai pronun\i o singur[ dat[ numele [sta... Riki?! Ei bine, dac[ mai pronun\i o singur[ dat[ numele [sta blestemat... }=i elibereaz[ dintr-o mi=care gu=a =i m[ prive=te cu interes v[dit. ...S[ =tii c[ te fac rasol! Ea d[ ochii peste cap. E un nume at`t de frumos! Nu cunosc nici un b[iat cu asemenea nume! Nici n-ai s[ cuno=ti. M[ cheama Andrei. Punct.
Aureliu Busuioc
}n ce an e=ti, Ri... }n ce ani e=ti, Andrei? Trei. La ce facultate? Curativ[. Rahat! Mai =tii =i alte cuvinte? Eu fac educa\ia fizic[. Sunt ]n anul doi. Box? Se opre=te brusc =i m[ prive=te cu ni=te ochi ]n care pare s[ se fi dizolvat toat[ nefericirea omenirii. Sunt chiar a=a de gras[? R`de. }mi pare r[u. Pe dracu. E gluma mea preferat[. M[ ocup cu aruncarea discului. Rezultate mijlocii. De ce nu veni\i pe la noi? Mama zice c[ ]n copil[rie ne jucam. Oamenii gra=i par s[ fie cu adev[rat foarte buni. Trebuie s[ mai adaug c`teva kilograme. Mimi ar putea face orice magnetofon s[ ro=easc[. +i are o memorie! }n c`teva minute aflu numele tuturor celor de pe peron c`t =i pagini alese din via\a a trei b[bu\e r[mase ]n sala de a=teptare ca s[-=i mai trag[ sufletul. La urma urmei, nici nu-i chiar at`t de gras[. +i are spirit. Neam de-al nostru, ce dracu! Se aude un sfor[it, ni=te fluier[turi =i din galgìala general[ ce urmeaz[ se poate deduce cu oarecare aproxima\ie c[ trenul rapid num[rul... sose=te ]n gar[ pe linia... Peronul ]ncremene=te pe-o clip[. Apoi se ]mpr[=tie u=urel, ca o pic[tur[ de sos gras pe-o fa\[ de mas[ de import, iar ]ncremene=te, ]ncearc[ agitat s[-=i defineasc[ perimetrul =i, ]n sf`r=it, ia forma unui monolit de trupuri =i ochi ]n dreptul locului unde se presupune oprirea vagonului =apte.
Unchiul din Paris
!
M[ uit la tribul acesta =i ]ncerc s[ mi-l imaginez ]n epoca de piatr[: un mamut nu i-ar fi ajuns nici pentru micul dejun. S[racul unchiul din Fran\a! Bietul b[tr`n c`rciumar, sl[bit =i zguduit de crize, jumulit =i ciop`r\it de to\i rechinii financiari ai sistemului economic capitalist... Cine te poart[ prin trenuri de curs[ lung[ la v`rsta asta, c`nd e tocmai timpul s[ te g`nde=ti la cele sfinte? Ori, cel pu\in ce dracu! s[ fi venit ]ntr-un Mercedes 220... Pe care s[-l ui\i aici 2 De fapt vinovat[ de toat[ chestia e Aura. (+i [sta nume, las pe mine! Imagina\i-v[: Riki =i Aura! Brrr...) Pu=toaica e mult mai mic[, am aflat de existen\a ei c`nd era ]nc[ boboc. St[tea ]n u=a teatrului anatomic, galben[ ca o solu\ie de baz[ de sulf, =i c`nd m-a v[zut, s-a aruncat ]n halatul meu ca la pieptul lui bunicu-s[u. A b[gat ]n mine doi ochi c`t ni=te farfurioare =i a sc`ncit: O s[ venim zilnic ]n mizeria asta?... Anul lor f[cea prima vizit[ de curtuazie [lora. St[tea ag[\at[ de halatul meu, ca o mic[ maimu\[ de blana maic[-sii. Am ]ncercat s-o lini=tesc: Fire=te, de trei ori pe zi. Farfurioarele se umplur[ imediat de umezeal[. Trebuie s[ v[ spun c[ lacrimile femeilor sunt marea mea pasiune. Am scos din buzunar o vertebr[ =i i-am ]ntins-o: Na. S[ te joci. O s[-\i fac[ bine. N-am v[zut o fiin\[ care s[ execute cu at`ta agilitate un salt ]napoi. Am profitat de fericita ocazie =i m-am strecurat ]n sal[. Chi\c[itul care m[ ajungea din urm[ putea fi ]n\eles f[r[ echivoc:
"
Aureliu Busuioc
Prostule!... A doua ]nt`lnire am avut-o chiar ]n sala cu pricina. St[tea l`ng[ masa de la geam, la picioarele ]nc[ ]ntregi ale unui ex, ]n atitudinea pe care trebuie s-o fi avut bocitoarele faraonilor ]nainte de a primi semnalul pentru rev[rsarea sincer[ a sentimentelor. Privirile ei albastre ]ncercau s[ r[zbeasc[ prin vopseaua alb[ a geamurilor. Am ]n\eles c[ are nevoie de reazemul moral al unei vechi cuno=tin\e, am l[sat s[ tremure mai departe vocea patetic[ a docentului, care ]ncerca s[ fac[ un bun medic din z[p[cita mea persoan[, =i m-am apropiat de fiin\a tragic[. Hm, am ]nceput cuv`ntarea, de=i am continuat apoi cu o ]ntreag[ octav[ mai sus dec`t am vocea. Iat[-te iar ]n mizeria asta. |i-a trecut? A ]ntors spre mine grav =i m[re\ farfuriile. Erau uscate. Puteam continua. A=a e la ]nceput, am constatat filozofic. Da... Pe urm[ trece. Prostule. }mi pare a=a de r[u c[ n-am reu=it la conservator! }n ce prive=te epitetul tata mi-l comunic[ regulat din fraged[ copil[rie, a=a c[, a= putea spune, discu\ia avea loc ]n familie. Peste dou[-trei luni o s[ c`n\i =i aici. Cum te cheam[? Recunosc c[ e una din marile prostii pe care le-am s[v`r=it ]n scurta =i sc[p[r[toarea mea via\[: Riki. Vreau s[ zic Andrei... Avea un r`s clar, ca un clopo\el de... Cunoa=te\i compara\ia din diferite lecturi mai vechi. Riki!... Andrei!.. Nici nu =tie cum ]l cheam[! Riki!... Am un mot[na=... O s[-l botez Riki!.. Hi, hi! Nenoroceam =i un animal nevinovat. Peste trei s[pt[m`ni ]i f[ceam prima declara\ie de dragoste. Ne aflam to\i ]n sala de festivit[\i, aduna\i de mai-marii grupelor cu ghionturi =i fluier[turi, asemenea unor cerbi ]n ocolul unde
Unchiul din Paris
#
urmeaz[ s[ li se taie coarnele, pentru a audia o conferin\[ cu tem[ antireligioas[, de=i ]n tot institutul singurul care mai pomenea numele lui Dumnezeu =i doar ]n anumite contexte era nenea Mi=u, paznicul de la sala de disec\ii. (Ce le mai trebuie =i [lora paznici?!) St[tea ]n fundul s[lii, rezemat[ de-o coloan[, ce voia s[ imite marmura, =i ]ncerca s[-=i dea aere de evlavioas[ modestie. Mi-am f[cut loc cu coatele printre suspinele a vreo dou[zeci de muco=i care o ]nconjurau =i m-am postat ]ntre ea =i lumin[. Ei, ai ]nceput s[ c`n\i? trebuie s[ =ti\i c[ nu sunt lipsit de umor. +i-a cobor`t privirile pe p[m`nt =i a constatat: A, Riki. Nu, am ripostat ferm. Andrei! Atunci ai alt drum. Eu m[ g`ndeam la Riki. (Probabil, la mot[na=.) Mi-am ventilat ad`nc pl[m`nii: Drumul meu, domni\[, trece prin inima ta! M-a cercetat foarte minu\ios un minut ]ntreg. A cl[tinat din cap cu triste\e: Unde ai citit fraza asta? Aveam, f[r[ ]ndoial[, o mutr[ extrem de inteligent[, pe care n-o putea ascunde nici faptul c[ m[ aflam, cu spatele la geam, ]n contrajur, pentru c[ a continuat: Bine. M[ cheam[ Aura. (+tiu, ]ngera=ule!) E=ti ]n anul patru, da? (Spune-mi, ]n care ai vrea s[ fiu? Voi fi!) Adic[ peste al\i trei e=ti doctor, nu? (Profesor, dac[ vrei tu!) Ai s[-mi preg[te=ti lucr[rile scrise. At`ta timp c`t am s[ r[m`n la medicin[, natural! (+i pe cele de la conservator!)
$
Aureliu Busuioc
Ai s[ fii prietenul =i ap[r[torul meu! (Garda personal[! Eroic[ =i sentimental[!) +i o s[ te cheme Riki! (Brrr...) Dar dac[ din motive tactice =i strategice cu Riki al ei am fost nevoit s[ m[ ]mpac, cu Riki al mamei lucrurile stau altfel. Riki al Aurei presupune viitorul. Mama vizeaz[ trecutul. Cum po\i s[-mi ceri una ca asta, Riki, m[ prive=te cu ni=te ochi dilata\i de groaz[, de parc[-i propun s[ m[ pun[ pe rug cum a f[cut Abraam cu fiu-su. S[ nu-\i mai spun Riki?! Tu nu =tii ce ]nseamn[ s[ =ezi la c[p[tìul unui mititel, s`nge din s`ngele t[u, s[ tremuri pentru s[n[tatea lui, pentru via\a lui... +i c`t[ fericire c`nd ]l vezi voinic, g`ngurind ca un huluba=... Cu m`nu\ele gr[su\e, gr[su\e... M-a n[scut c`nd avea treizeci =i cinci de ani =i ]mi face impresia c[ a r[mas cu complexe. Sau, poate, eu? +i tu ]mi ceri... Ochii ei arunc[ sc`ntei =i fulgere. Ba nu, m[garule, po\i s[ cre=ti mare c`t o c[mil[, pentru mine tot Riki al meu cel mititel ai s[ r[mì, =i s[ nu te mai aud vorbind asemenea prostii, c[-\i rup g`tul cu mìnile mele! Vede\i, a=adar, motivele pentru care discu\iile mele cu mama sunt extrem de scurte =i de ce informa\iile mele despre unchiul sunt foarte s[race. Cu Tigrul e alt[ m`ncare de pe=te. Convorbirile noastre poart[ un caracter strict oficial: La ce-ai r[spuns azi? Ce not[ ai luat la histologie? De ce nu mi-ai spus c[ ai absentat la microbiologie? C`t ai la chimie? Cinci? Hm... de parc[ ar fi trebuit s[ iau mai mult. C`te ore ai mìne? =i a=a mai departe. +i ]n general, se poart[ cu mine, cum te-ai purta cu un \`nc dintr-a doua prim[var[: vine la decanat, cerceteaz[ fi=ele de prezen\[, st[ de vorb[ cu docen\ii =i asisten\ii, m[ face de r`s la tot pasul.
Unchiul din Paris
%
Avem un nume prea bun ca s[ ne permitem luxul de a cre=te o haimana ]n familie! Singura lui calitate e c[-mi zice Andrei, de=i pronun\[ numele [sta, de parc[-i gata s[-i pun[ ]n fa\[ =i un titlu nobiliar. Aristocrat de la R[spope=ti! Se teme, probabil, s[ nu-i mo=tenesc ]nclina\iile mai pu\in alese, pentru c[ nu se prea d[ ]napoi de la un pahar de vorb[ cu prietenii, iar ]n fa\a sexului slab e gata s[ danseze ca un cal de circ. De=i, ]n fond, e b[iat bun... +i nici de Aura nu-mi zice nimic. Ba mai mult, nu mai =tiu la ce premier[, mi se pare la Teatrul Tineretului, Aura nu las[ s[-i scape nici un spectacol! am dat nas ]n nas cu el =i ne-a z`mbit at`t de dulce la am`ndoi, ]nc`t era c`t pe ce s[ m[ topesc de fericire. }l cuno=ti? m-a ]ntrebat Aura. Vag... +i am schimbat vorba. Dumneaei era fiin\a care-\i scurteaz[ nop\ile? m-a ]ntrebat peste vreo dou[ zile Tigrul. +i, f[r[ s[ mai a=tepte r[spunsul la care chibzuiam febril, m-a b[tut imagina\i-v[! m-a b[tut pe um[r =i mi-a z`mbit: Face impresia s[ ai un pic de gust. E foarte scenic[. E f[cut[ pentru scen[! +tie s[ lege trei cuvinte? Bine]n\eles, am avut destul[ materie cenu=ie ca s[ nu-i comunic Aurei ]nalta apreciere: cred =i voi continua s[ cred c[ avem prea mul\i c`nt[re\i =i prea pu\ini doctori, iar un doctor, chiar nereu=it, trage la c`ntar infinit mai greu dec`t o c`nt[rea\[ care n-a ]nc[put de la bun ]nceput la conservator... }ncerc s[ m[ strecor spre babaci ca s[ fim familia ]n bloc. |i-ai g[sit: tribul =i-a jalonat teritoriul =i nu cedeaz[ o palm[ de loc. Mimi m[ apuc[ de m`nec[: Unde vrei s[ te duci? Hai s[ ne plimb[m. Fiin\a asta are ov[z ]n picioare. Fii serioas[, m[ tanti, acu=i vine trenul. S-a bosumflat.
2
Aureliu Busuioc. Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei
&
Aureliu Busuioc
}l cuno=ti pe unchiu-t[u? }n principiu. Cum arat[? Viguros. M[n`nc[ pesme\i =i bea ceai de mu=e\el. Da? Da. }l iube=ti? Enorm. E bogat? Capitalist? Se zice c[-i ]mprumut[ bani lui Rockfeler. Face gura botic. E cam gr[su\[, totu=i... R`zi de mine, da? Se-n\elege! Z`mbe=te. De unde s[ =tiu eu toate astea, g`sculi\o? Singurul lucru pe care-l =tiu precis e c[ acum patruzeci de minute trebuia s[ m[ aflu ]n fa\a teatrului =i c[ acum treizeci =i cinci de minute ]n fa\a aceluia=i teatru dou[ farfurioare de por\elan japonez au privit la ceasul po=tei, apoi au clipit nedumerite, pentru ]ntìa oar[ revoltate, pe urm[ doi pantofi de sport au purtat spre o direc\ie necunoscut[ cele mai frumoase picioru=e din lume. +i mai =tiu precis c[ imediat dup[ lacrimogena ceremonie a ]nt`mpin[rii =i conducerii la re=edin\[ a ]naltului oaspe, cet[\eanul Andrei va zg`ria ca un c[\elu= la u=a unei =i mai ]nalte personalit[\i, ]n speran\a de a c[p[ta cel mai regesc dar, numit iertare. Iat[ ce =tiu eu, dr[gu\[ tanti. +i ceea ce m[ interesa acum trei minute, adic[ dac[ va cobor] din tren un babal`c obez, sus\inut de doi lachei ]n livree, sau o epav[ foarte slab[, proptit[ de propria umbrel[, nu mai are nici o importan\[. Mami a spus, Mimi coboar[ vocea p`n[ la nivelul cu care se fac cele mai confiden\iale comunic[ri, mami a spus c[ ]l invit[m neap[rat =i la noi. Ai s[ vii =i tu?
Unchiul din Paris
'
C`t de mult ]ncheag[ o mare familie ]ntoarcerea unui fiu r[t[citor! P[i, se poate s[ nu vin =i eu? Tocmai eu se poate s[ nu vin? Mimi, e=ti fantastic[! Pare dezolat[. Uite-a=a vorbesc to\i cu mine. Nu m[ ia nimeni ]n serios. Norocul meu c[ nici eu nu v[ iau ]n seam[! +i o porne=te ]n lungul peronului. Aura, renun\ la familie pentru tine, vezi? Tanti Lena se smulge din mijlocul tribului ca o st`nc[ din corpul unui munte: Sunt prea sensibil[, vai, sunt prea impresionabil[ ca s[ pot rezista la asemenea ]ncerc[ri! M[ tem c[ am s[ pl`ng... Tigrul, cu tactul s[u obi=nuit, nici nu ]ncearc[ s[ se amestece ]n via\a privat[ a unei femei. Ceilal\i b[rba\i scruteaz[ dep[rt[rile ]n lungul liniilor. Tanti Lena pierde brusc din sensibilitate =i revine ]n mijlocul tribului, de parc[ nici n-ar fi ]ncercat s[-l tr[deze. }n care clip[, acolo unde paralelele de o\el ]ncep s[ se ]nt`lneasc[, apare botul verde al locomotivei. }n care clip[, din sala de a=teptare a g[rii, se arat[ lumii trei a=chii din monolitul situat ]n fa\a presupusului loc de oprire a vagonului =apte, spre a demonstra oii pierdute c[ =i ]n lipsa ei via\a =i-a urmat cursul. Vagonul =apte nu =i-ar fi putut calcula oprirea mai precis nici cu ajutorul unui ordinator. }nso\itorul coboar[ scara, de pe care scar[ sare aproape imediat un b[rbat bine f[cut, ]mbr[cat ]ntr-un costum mototolit, cu o mic[ valiz[ ]n m`n[. B[rbatul face c`\iva pa=i pe peron =i se opre=te ]ncurcat. Tribul \ine ochiul \int[ ]n h[ul c[scat de u=a vagonului =apte =i a=teapt[ cu respira\ia t[iat[.
Aureliu Busuioc
Valiza b[rbatului cu alur[ sportiv[ nu pare s[ fie tocmai u=oar[ =i el o depune atent pe asfalt. }nso\itorul vagonului ]ncepe s[ m[ture lene= culuarul, =i tribul suce=te ]n ritmul m[turatului un singur g`t =i a\inte=te un singur ochi. B[rbatul bine f[cut se apropie de mine. Ne privim. +i ]n\eleg. Tu e=ti Andrei? Bine te-am g[sit, nepoate! +i ]n clipa asta monolitul se desface, ]l smulge cu tot cu m`na ]ntins[ la jum[tatea drumului spre m`na mea =i ]l ]nghite. Mai era un om care ]n\elesese. Mama. Dar ea le=inase de la bun ]nceput ]n bra\ele Tigrului, care nu mai pricepea nimic... 3 V`rsta ]naintat[, precum =i alte circumstan\e de for\[ major[ nu produser[ ]n r`ndurile tribului pierderi prea ]nsemnate, a=a c[ mica =i sucita noastr[ c[su\[ ar[ta cel pu\in ca un stup de albine ]n preajma nun\ii reginei. Masa la care maic[-mea trudise vreo trei zile ]n =ir fusese luat[ cu asalt de o p[rticic[ foarte m[runt[ a clanului, restul membrilor pusese st[p`nire pe buc[t[rie =i dependin\e. C`nd intrai ]n odaia mea s[-mi schimb pantalonii, asupra c[rora ma=ina produsese o impresie de ne=ters, d[dui peste cele trei pensionare ale s[lii de a=teptare, care, la vederea mea, scoaser[ ni=te murmure at`t de amenin\[toare, ]nc`t fui nevoit s[ bat ]n retragere. Mimi trona ]n capul mesei, ]ntre unchiu-meu =i tata, fapt care-o f[cuse pe maic[-sa s[ spumege de indignare, adic[ de invidie, dac[ e s[ zicem lucrurilor pe nume: Am o fat[ tare prost crescut[! Leit taic[-su, Dumnezeu s[-l ierte!... Stau oameni b[tr`ni ]n picioare =i ea...
Unchiul din Paris
Cu gura plin[, radioas[, Mimi ]mi f[cea semne disperate s[ trec l`ng[ ea, c[, adic[, s-ar mai afla un loc =i pentru mine. Ar fi trebuit s[ p[=esc prin farfurii, ca s[-i fac pe plac. Pe sub mas[, Andrei, pe sub mas[! strig[ unchiul, l[s`nd s[ at`rne ]n aer zecile de ]ntreb[ri care-l ]mpresurau din toate p[r\ile. Ce Riki, Dino, ia mai las[-m[ ]n pace cu asemenea nume! Toate pu=lamalele Parisului numai a=a ]=i zic Michi, Riki, Vichi... P[i noi suntem neam de pu=lamale, cocoan[, hai? Eu am s[-\i zic Andrei, e de-al nostru, nu?! Mama nu auzea nimic. Se topise ]ntr-un z`mbet f[r[ margini, ]i cerceta cu ochi ]mp[ienjeni\i fiece tr[s[tur[ =i d[dea din cap la orice vorb[ a lui. Bun b[iat, mama... Conduci bine, Andrei, bravo. M[i Tudore, adic[ tata ai un b[iat bun! Tigrul se mul\umi s[ m`rìe sau s[ schimbe vorba. Invidia! Mama zbura ca un flutura=. Din buc[t[rie ]n sufragerie =i invers, ca s[ schimbe farfuriile, ce luau un aspect feciorelnic cu o iu\eal[ ame\itoare; ]n baie, ca s[-=i =tearg[ sudoarea, ce-i brobonea fruntea; pe verand[, ca s[ z`mbeasc[ unei ]ncruntate p[r\i a clanului, ce comenta, fire=te ]n mare contradictoriu, ultimele evenimente din casa unei vecine, care, nici nu v[ pute\i ]nchipui cu ce se ]ndeletnice=te!.... Tanti Lena ocupase un punct de mare ]nsemn[tate strategic[ ]n mijlocul coridorului, unde adusese din baie drept scaun co=ul de rufe, ]=i pusese pe genunchi mantoul de m`nz suport pentru farfuria cu o bun[ jum[tate din tortul Napoleon, de care mama ]=i amintise s[-i fi pl[cut ]n copil[rie unchiului , =i necheza vioi ori de c`te ori ]i p[rea ei s[ se fi spus o vorb[ de spirit ]n sufragerie, adic[ ]n cabinetul tatei. Vai, Dino, g`ngurea, ce tort minunat, drag[! Ai grij[ s[ nu-mi ver=i sosul [la pe mantou. S[-mi dai neap[rat re\eta!...
Aureliu Busuioc
Tigrul privea ]ncruntat la farfuria neatins[ din fa\a lui =i de c`te ori ridica ochii, ca s[ se conving[ de prezen\a at`tor dragi meseni, umplea dou[ pahare: pe al lui =i al oaspetelui. M[ Alecule (unchiul adic[), bine-ai venit =i hai noroc! Unchiul nu se l[sa rugat a doua oar[ =i d[dea paharul de du=c[, de parc[ anume asta-i meseria de c[petenie a capitali=tilor. Bun vin, Tudore! Sunt =i pe acolo vinuri, =i ce vinuri, dar de [sta n-am b[ut... Tribul scotea urlete de aprobare =i usca =i el paharele, ca s[ le umple iar f[r[ ]nt`rziere. Tata ]=i pironea ochii ]n farfurie =i t[cea. Trebuie s[ v[ spun c[ nu-l prea recuno=team. Adic[ de m`ncat, nu-l \in minte s[ fi m`ncat vreodat[, dar s[ tac[ ]ntr-o companie?! Nici nu v-am spus: Tigrul e regizor la teatru, singurul om cu care nu prea st[ de vorb[ sunt eu, ]ncolo ]i merge papagalul!... Avea el, probabil, motivele lui. +i dac[ nu m[-n=el, nu-i prea pl[cea compania. +i la urma urmei, de ce i-ar fi pl[cut? Dup[ c`te \in eu minte, n-am prea v[zut multe din rubedeniile astea la noi ]n cas[. +i n-am prea auzit s[ fi murit cineva de dorul nostru... Iar acum... Mare eveniment! Vine un babal`c... Adic[ nu, stai! Chestia cu numele mi-a pl[cut. Chestia c[ n-a f[cut praf cu tot felul de geamantane =i costume, c[ nu-=i d[ aere o not[m cu plus =i pe asta. Dar ]ncolo? }ncurcat[ afacere. +i nici nu =tiu, dac[ face s-o descurc. Eu am problemele mele. +i cea mai ]nsemnat[ la ora asta... Exact: Aura! M[ strecor tiptil pe verand[. Apari\ia mea d[ na=tere unei
Unchiul din Paris
t[ceri profunde, cosmice. Vecina aia, probabil, ]nceteaz[ s[ mai sughi\e. Clanul m[ prive=te neprietenos ca pe un intrus. Deschid u=a, ies ]n curte. M[ strig[ cineva. E o m[tu=[ (ce altceva ar putea s[-mi fie?), n[scut[ c`ndva ]n evul mediu. Te duci acas[ de-acuma? sc`r\ìe. Cineva ]ncearc[ s[-i =opteasc[ adev[rul, probabil, cum c[ a= fi de-al casei. Da ce s[ fac aici? ]i r[spund. +i eu o s[ m[ duc acas[. Hai! zic, =i o zbughesc spre poart[. Am fost iste\ c[ n-am b[ut nici un strop de vin. Urc la volan =i demarez. }mi deschide Aura. St[ ]n prag =i prive=te la stele. Are ea un fel al ei, neastronomic, de a privi a=trii cere=ti, lucru ce nu poate s[ nu m[ ]nc`nte pe mine, mare amator de autostr[zi real betonate. A, nici nu =ti\i: dup[ =coala medie, pe care, spre nepref[cuta mea mirare, am terminat-o bini=or, tata a ]ncercat s[ m[ plaseze la Institutul de Arte. Nu, am zis hot[r`t, =i a fost prima (=i ultima...) mea r[scoal[ contra Tigrului. Doi arti=ti sub un singur acoperi= ar ]nsemna o curat[ nebunie! Tigrul a r`s (cite=te: a r`njit), a declarat c[ arta nici n-are ce pierde ]n mine, dimpotriv[, =i mi-a dat bilet alb. Cum la medicin[ nu se cerea calcul integral sau diferen\ial am ales medicina. Dar m[ abat. +i exagerez... Aura st[ ]n prag =i prive=te la stele. Maimu\ico, zic (]mi place s-o tachinez a=a), a venit un unchi de-al meu pierdut prin str[ini =i am uitat cu totul de ]nt`lnire.
"
Aureliu Busuioc
M[ prive=te, de parc[ m-ar vedea prima oar[. A, atunci intr[. Dar trebuia s[ m[ previi. Fantastic[ fiin\[, nici nu-=i imagineaz[ c[ a= putea s-o mint. Odat[ n-a vorbit cu mine trei zile, atunci c`nd a aflat c[ P[duraruregizorul =i P[duraru-studentul sunt tat[ =i fiu. Riki, e=ti un monstru, mi-a declarat. S[ nu-mi spui c[ regizorul, marele regizor P[duraru e propriul t[u tat[! De ce nu m-ai prezentat, acolo, la teatru? }\i aminte=ti ce mi-ai r[spuns c`nd te-am ]ntrebat dac[-l cuno=ti? Vag! a=a ai zis. +i apoi te-ai apucat s[-mi vorbe=ti despre Hlestakov al lui Vasile Toma. De parc[ nu-s ]n stare s[-mi dau singur[ seama de talentul b[iatului St[team cu nasul ]n p[m`nt. Ei bine, odat[ ce e=ti asemenea monstru, am s[ te rog s[ nu m[ mai deranjezi timp de trei zile. Am terminat vorba. Gata. Sentin\ele ei sunt f[r[ drept de apel. Trei zile ]ncheiate a jucat rolul Sfinxului =i toate monologurile mele au r[mas f[r[ replic[ pentru un fleac, iar acum poftim. }ncearc[ de mai ]n\elege femeia =i logica ei! Intr[m ]n camera ei. Aura, te rog s[ m[ ier\i. M-a luat Tigrul pe nea=teptate la cuv`ntul Tigrul Aura se cutremur[, nu-mi permite s[ vorbesc astfel despre p[rin\i, ciudat om! =i tele... era c`t pe ce s[-i spun c[ n-a r[spuns la telefon, ar fi fost o gre=eal[, uitasem de toate c`nd a venit vorba de volan! Aura, te iubesc! +i din ce raion e unchiul? P[strez o pauz[. (Tigrul pretinde c[ cea mai stra=nic[ n[scocire a teatrului modern sunt pauzele.) M[ str[duiesc s[ dau glasului cel mai nevinovat ton. De la Paris... S[pt[m`na trecut[ a c`ntat ]n sala Olimpia Maria Calas. Nu =tii, a ascultat-o? Se zice c[ a sl[bit tare, dar vocea ei n-a pierdut nimic din volum.
Unchiul din Paris
Fiin\a asta o s[ m[ omoare. Se-n\elege, ]ngerul meu, a ascultat-o! Cum s[ n-o asculte! To\i c`rciumarii din Paris au un singur vis s[ trag[ mai repede obloanele =i s[ fug[ la concertele sopranelor de coloratur[. Nici nu-mi ]nchipui un be\ivan cu buzunarele doldora de franci s[ intre ]n restaurantul cuiva, care n-a ascultat-o pe Maria Calas! Nu... Nu cred. Moare dup[ fanfare. Mar=uri funebre, =tii... Din fericire, sticle\ii ei se rezum[ la muzic[ =i felul de a privi oamenii, ]ncolo e cea mai dulce fiin\[ din lume. S[ locuie=ti la Paris =i s[ nu... }n definitiv, treaba lui. Facem astronomie? Adic[: ne plimb[m? Iau aerul cel mai solemn de care m[ simt capabil! Ma=ina ne a=teapt[ la scar[. Ai =terpelit-o? Hm... Da. Adic[ nu. Adic[... habar n-am. Odat[ ce am fost cu ei la gar[ =i ]nd[r[t... Hai, maimu\oiule! Nu s-a plimbat niciodat[ ]n ma=ina noastr[. +i mai ales cu mine la volan! E plin[ de exclama\ii. }i place. N-am prea condus noaptea, din fericire, ora=ul nostru e ceva mai mic dec`t Parisul. Unde m[ duci Riki? La =osea, domni\[! La urma urmei, ai no=tri tot beau =i oaspe\ii nu cred s-o ]ntind[ chiar at`t de u=or pe la casele lor. }mi place grozav s[ conduc. La nebunie. Dac[ nu reu=esc s[ termin institutul, m[ fac =ofer la Salvare. Ma=ina zboar[ ca o r`ndunic[. +oseaua e absolut pustie. Numai susurul egal al cauciucurilor, numai vuietul sub\ire al v`ntului t[iat de parbriz =i respira\ia, natural ghicit[ a nepre\uitei mele pasagere... E o p[durice, Riki? O m`n[ de salc`mi pr[fui\i.
Aureliu Busuioc
Opre=te! Opresc. Stinge motorul. M[ conformez. Aura deschide portiera. Aura... Taci. Tac. Trece o jum[tate de noapte. Auzi cum c`nt[ greierii? Aud o ma=in[ venind din spate. Riki? Da, Aura... Nimic, Riki. }mi ia m`na de pe umeri =i mi-o \ine ]ntr-a ei. Ochii fosforescen\i i se ]ntorc ]ncet spre mine =i-mi taie respira\ia. Riki. M-ai ]ntrebat de o sut[ de ori dac[ te iubesc. Azi, ]n fa\a teatrului, voiam s[ te s[rut... +i tu n-ai venit. M[ aplec spre ea. }mi pune degetul pe buze. Sunt ]n cea mai liric[ dispozi\ie. }mi vine s[ urlu. Dac[ ar fi s[ ne c[s[torim, Riki, nu te-a= l[sa s[ stai la volan. Niciodat[! Da, marile drame se nasc atunci c`nd trebuie s[ ]mpaci dou[ pasiuni. }mi face impresia c[ aud =i eu ceva greieri. Aura... Taci. Tu nu =tii s[ vorbe=ti c`nd lumineaz[ stelele. Sunt sigur[ c[ ai fi gata s[ operezi chiar =i ]ntr-o noapte ca asta. }ngrozitor!.. Bine, dar... Taci. Tac. De ce nu m-ai invitat la voi niciodat[?
Unchiul din Paris
Eu? Nu te-am invitat?... Ai un tat[ foarte simpatic. +i foarte, foarte talentat! +tii doar c`t de mult ]mi place teatrul. Mai ales muzicalurile. Crezi c[ n-a= putea c`nta un, s[ zicem, Helo, Dolly. De asta m[ =i tem, Aura, dar cum s[ \i-o spun? Cum nu te-am invitat? Ei bine, uite: te invit oficial la noi pentru ziua de... a doua zi dup[ fiziologie! Bine? }=i retrage m`na dintr-a mea. Acas[, Andrei. E t`rziu... ...M[ ]ntorc pe la dou[. Mimi doarme pe verand[ ]ntr-un jil\ de paie. Trec pe v`rfuri. }n sufragerie, la mas[, tata =i unchiul discut[ ceva foarte aprins. Tanti Lena c`nt[ o roman\[ de pe vremea lui Dimitrie Cantemir. Tigrul ridic[ ochii la mine =i... z`mbe=te: Ai venit? umple paharele. Hai noroc, Alecule! Unchiul arat[ v`rsta ce-o are. Tudore, bun vin. S[ bem cu Andrei! Toarn[-i! Mai t`rziu, Alecule. Pe urm[. Se-ntoarce spre mine: Tanti Lena te a=teapt[ s-o duci acas[ cu ma=ina. Nu e=ti obosit, Andrei? Se-nt`mpl[ ceva pe lumea asta! Tanti Lena sare de la mas[. Vai, Riki, f[ binele [sta pentru o b[tr`nic[ ca mine! O trezesc pe Mimi. M[ prive=te cu ochi somnoro=i, m[ recunoa=te =i-mi face din deget: Vezi ce r[u e=ti? Se repede pe nea=teptate =i-mi pune o ventuz[ pe obraz, chiar ]n clipa c`nd iese din cas[ =i tanti Lena. Se uit[ la noi f[r[ s[ ne vad[. Scutur[ din cap: Nu sunt iubit[ ]n casa asta... }=i duce mìnile la ochi. Hai, Riki... Doamne, Doamne, ce le-am f[cut?...
&
Aureliu Busuioc
La poart[ m[ opresc =i m[ uit spre veranda luminat[: tata =i unchiul stau ]n prag =i ne privesc ]n t[cere. Mimi m[ apuc[ de-o ureche =i-mi =opte=te. Mama e cam \icnit[ de la o vreme... Poate-ai s[ r[mì la noi?... 4 Au trecut optsprezece ore de c`nd sunt student ]n anul patru =i peste c`teva clipe ]ncepem. Da, optsprezece ore de c`nd pot spune lucrul acesta cu absolut[ siguran\[, cu m`ndrie =i, dac[ vre\i, cu documentele ]n m`n[. Inteligen\a e un lucru pe care nu-l po\i ascunde cu una cu dou[... Spre deosebire de lipsa de informa\ii. Dar =i din asemenea situa\ie te poate salva... Exact: inteligen\a! M-am postat, cu biletul ]n man[, chiar ]n fa\a lui. Cunoa=tem fiziologia, tinere? mi-a z`mbit, pentru c[ abia se ]ntorsese din coridor, unde pl[tise din plin tribut necru\[toarei patimi a fumatului. +tiam r[spunsul la toate ]ntreb[rile din bilet. M-am str[duit s[-l privesc drept ]n ochi. Mult mai pu\in dec`t dumneavoastr[... Din p[cate... am luat o mutr[ sp[sit[. A r`s. E un fiziolog cu renume. Are at`tea titluri, c[ mi-ar fi de ajuns unul singur ca s[ intru ]n enciclopedie. Are =i faima unui examinator foarte sever. +tiu din experien\a propriei familii (Tigrul e emerit!), c[ un epitet ]n fa\a meseriei pe care-o practici na=te dorin\a avid[ de alte epitete, noi. A=a-i firea omului, slab[. Vrea =i el s[ fie popular printre studen\i. Ne spune anecdote, face spirite.
Unchiul din Paris
'
Fire=te r`dem. Un r`s de polite\e, spaim[ =i nesiguran\[. +i el ]n\elege... Mult mai pu\in dec`t mine, tinere, =tie oricine, chiar =i un ignorant! Am r`s din suflet, aproape cu hohote. Modestia m-a ]mpiedicat s[ v[ dau un alt r[spuns.... M-a privit atent, cum ai cerceta rezultatul unei analize de ]nsemn[tate major[. Spiritual!... Dar =tii... E=ti ]ndr[zne\, ]mi place. Modestia n-are ce c[uta ]n =tiin\[! }n =tiin\[ sunt mode=ti numai oamenii cu idei modeste! }nc[lecase calul pe care i-l plasam! Scoase din buzunar pachetul =i ]ncepu s[ f[r`me o \igar[. Cei cu idei originale, ]ndr[zne\e, sunt ]ndr[zne\i, sunt curajo=i, sunt obraznici, dac[ vrei! C[ut[ chibriturile, aprinse un b[\ =i... observ[ c[ ]l ascult[ cu mult[ aten\ie p`n[ =i cei trei asisten\i. Stinse chibritul =i z`mbi vinovat: Da... +tiin\a nu a=teapt[ de la noi modestie... D[-mi, te rog, biletul. }l puse pe mas[ cu fa\a ]n jos. +tii? M[ obliga s[ renun\ la modestie. Da. Asta-i matricola dumitale?... P[duraru Andrei... }mi amintesc. Clasific[mi, dac[ e=ti bun, hm... Clasific[-mi ganglionii vegetativi. Era una din ]ntreb[rile biletului! O, oameni! }ncepui s[ vorbesc repede, cu intona\ii =i pauze. M[ ]ntrerupe cu un gest. V[d m`na fin[, cu degete lungi, de om al artelor, desen`nd un 5 mare, a c[rui codi\[ cucerea =i o
!
Aureliu Busuioc
p[rticic[ din teritoriul rezervat patrului de la economia politic[... }mi ]ntinse matricola. Hai s[ fum[m... ... Peste c`teva clipe ]ncepem. De fapt, am =i ]nceput. Mingea se ]n[l\[ odat[ cu fluierul ascu\it al arbitrului. Sar. Ating ceva =i nu ]n\eleg, dac[ e mingea sau m`na celuilalt centruatacant. De altfel, nici n-am s[rit dup[ minge: am s[rit de bucurie c[ sunt student ]n anul patru, c[ Aura =tie lucrul acesta, c[-l =tie =i Tigrul, =i mama, =i unchiul, de=i pentru ultimul a= putea fi cu acela=i succes =i ]n anul dou[zeci =i cinci... Ieri-sear[ nu i-am g[sit acas[, c`nd m-am ]ntors de la facultate. De trei zile cutreier[ ora=ul ]n lung =i-n lat. Mai alalt[ieri l-am auzit din odaia mea, unde st[team ]nchis cu fiziologia ca un biet Hiperion cu cea mai zv[p[iat[ C[t[lin[ din lume, l-am auzit l[ud`nd totul cu at`ta entuziasm, de parc[ n-a mai v[zut ]n via\a lui un t`rg: Ce ora= s-a f[cut, Dino!... M[i Tudore, ce ora=! Nu-l mai recunosc! Nici nu-mi ]nchipuiam! Bulevarde, prospecte! M[i Tudore, n-am cuvinte! Bravo! S[ scrie la gazeta de sear[, c[ [ia at`ta a=teapt[. }mi ]nchipui ce-o fi ]n\eles el din Paris... Ieri-sear[ nu erau acas[. Luai receptorul =i culesei num[rul Aurei: C`nt[rea\o! Voiam s[-\i comunic... ...C[ mìne, adic[ a doua zi dup[ fiziologia, pe care ai dat-o, sunt invitat[ la voi! Accept cu m[rinimie. Uitasem!... Dumnezeule, uitasem! De obicei pot analiza cele mai complicate situa\ii destul de repede, acum nu-mi intrau ]n cap dec`t sunt un idiot, sunt un cretin...
Unchiul din Paris
!
Aura, =tii... Marasm. }ncercam s[ trag de timp. O =i vedeam pe mama le=in`nd: Bine, Riki, se poate, da ce nu mi-ai spus-o la vreme! Cum s-o primim, vrei s[ m[ fac de r`s? S[ m[ preg[tesc ]n dou[ ceasuri? Aura, =tii... Unchiul [sta ne-a ]ncurcat toate planurile. Poimìne, Aurico! Mìne, adic[ nu, azi o conving pe mama. Viitorul meu =i a=a mai departe, m[ sinucid! Tigru e, oricum, la teatru. Fac eu pia\a! Aura, dragostea mea etern[, mìne ai mei pleac[ ]ntr-o vizit[ obligatorie cu unchiul [sta, =tii tu... De la Paris... Neconving[tor. Simt receptorul r[cindu-se: }mi pare r[u, Andrei (Andrei! st[m r[u...). Poimìne nu sunt eu liber[. Aura, nu te sup[ra, intr[ ]n situa\ie! Caz de for\[ major[! Nu te superi, nu? Nu, de ce s[ m[ sup[r. Sunt un b[tr`n sclerotic. Aura, e=ti liber[ poimìne, a=a-i? Ori ]i conving eu pe ai mei s[ renun\e... Bine? Bine. Vezi? Am rezolvat totul! Apropo de mìne, n-ai uitat, am meci. Sper s[ te v[d printre spectatori! S[ \ii pumnii! Noapte bun[, Andrei. Aura!... Bi-bi-bi... Nu, hot[r`t lucru, la dou[zeci =i doi de ani scleroza trebuie pedepsit[, nu tratat[! L[sai matricola cu cinciul deschis[ pe masa Tigrului =i m[ tr`ntii ]n pat. Centrul universitarilor pare s[ aib[ inten\ii dintre cele mai agresive. Sunt plin de v`n[t[i, =i arbitrii nu l-au penalizat dec`t
Aureliu Busuioc
o singur[ dat[. Numai sub co=ul nostru m-a tr`ntit de dou[ ori. Foarte abil. Are instruc\ie special[. }ncepe s[ m[ scoat[ din pepeni! O pas[ excelent[! Prind mingea pe picior. Drumul spre panou e liber. Acum un simplu un-doi =i pot num[ra dou[ puncte. Dar ]n ultima clip[ r[sare el. Discret, modest, parc[ st[tea acolo de la facerea lumii... Bine]n\eles, ]l iau ]n piept =i... cad eu! Canalia, era preg[tit! Arbitrul fluier[ =i m[ invit[ s[ ridic m`na: penalizeaz[ atacul. O ridic cu prea pu\in[ pl[cere, dar nu m[ pot lua la tr`nt[ cu oficialul, de=i mai a= face-o Url[ am`ndou[ taberele ca ni=te apuca\i. Nu-i dreptate pe lumea asta. Singura cale e s[ \i-o faci singur. }l prind sub co=ul nostru. }n salt. Ochesc plexul =i lovesc scurt, sec, f[\i=. Cade. Pentru c`teva clipe stadionul ]ncremene=te. Lini=tea dinaintea taifunului. +i ]nalt, melodios, dramatic glasul Aurei: Riki! E=ti o bestie! Abia apoi fluierul arbitrului. Adic[ a venit. Cum n-am v[zut-o p`n[ acum, juc[m doar de vreo zece minute! +i \ip[tul acesta... Nu, e o lovitur[ nepermis[. Ca =i a mea. Arbitrul se ]ndreapt[ spre mine. M-am cur[\at, miroase mai r[u dec`t a simpl[ penalizare. Nu ]n\eleg nimic din ce-mi spune. Urlete de jungl[. Zboar[ pe teren un m[r. Asta-i salvarea! Arbitrul ]l ridic[ =i se ]ndreapt[ spre masa oficialilor. Nici o salvare... Acu=i... Revine: Num[rul paisprezece, trebuie s[ te rog s[ ridici m`na? Am sc[pat, ufff! Antrenorul nostru ia pauz[. Andrei, trebuia s[ c`=tig[m meciul [sta. E singura noastr[
Unchiul din Paris
!!
=ans[. Ai trei penaliz[ri =i, te rog, f[r[ b[taie, nu e=ti la box! Te rog. Am pierdut cupa acum cinci ani. Cu toate c[ am fost ]ntotdeauna mai buni. Dac[ ar avea =i [ia de la Universitate programul nostru! Parc[ ei =tiu ce-i aia ]nv[\[tur[? Suporterii lor nu-=i pot reveni. N-am auzit a=a s[lbatici. Sunt ]n stare s[ m[ p`ndeasc[ dup[ meci =i s[-mi fac[ moral[... Trebuie s[ fiu atent. De fapt, am r[spuns unui asistent. Am p`ndit momentul c`nd el a ie=it s[ fumeze =i m-am prezentat. A=a fac to\i... Am luat un patru... Dar sunt student ]n anul patru. +i conducem mai sunt dou[ minute conducem cu =aizeci =i patru la cincizeci =i unu... Aura m[ a=teapt[ ]n fa\a ie=irii de la du=uri. Maimu\o, ai un claxon grozav! Dar n-ar trebui s[-l folose=ti ]n locuri publice... M[ strive=te cu o privire rece =i hot[r`t[: Bancurile tale proaste nu m[ intereseaz[. }mi pare r[u c[ n-am observat mai ]nainte ce brut[ e=ti. Se ]ntoarce pe c[lcìe ca o baletist[. }mi arunc[ peste um[r, sec: Te po\i odihni trei zile, te rog s[ nu m[ deranjezi. Pleac[. +tiu c[ nu ajut[ la nimic, totu=i, ar trebui s[ fug dup[ ea, s[ fug =i s[ m[ milogesc pu\in. A=a, de form[... Dar o v[d pe mama. E cu unchiul. Grozav[ surpriz[, ia te uit[! Las balt[ milogeala pierdere de timp. Bravo, Andrei! Numai c[ =tii... B[nuiesc. +tii... +i ]n sport e nevoie de mìni cur[\ele...
3
!"
Aureliu Busuioc
M[ menajeaz[. Ce mi=c[tor! Hai, zi-i direct, nene, dac[ ]\i d[ adversarul o palm[, tu ]ntoarce =i cel[lalt obraz! Zi-i! O s[ pl`ng de ru=ine. }mi ]nchipui cum te speli pe mìni, evlavios, ]nainte de a turna ap[ ]n vin acolo, ]n cr`=ma ta dintr-o mahala a Parisului... Trebuia s[-i spun mersi, nu? R`de. Adic[ ]\i pare =i \ie r[u! Asta-i bine! Al dracului mo=u: aici a nimerit-o. Sigur c[-mi pare r[u, dar ce mai pot face? Faptul s-a consumat =i, la urma urmei, biruitorii au dreptate. Eu cel pu\in l-am pocnit deschis. Riki, mama a r[mas cu acela=i z`mbet pe buze ca ]n ziua sosirii lui, cred c[ mergi cu noi? Era vorba s[ umplem cupa cu c`te o bere pentru fiecare membru al echipei. Mai ales c[ ne-a str`ns laba =i rectorul... Las[-l, Dino, ori crezi c[ o cup[ se c`=tig[ ]n fiecare zi? Al dracului unchiul! B[ie\ii m[ a=teapt[ mai la o parte. Ne privesc curio=i, m-am sc[pat cu vorba c[ am oaspe\i din str[in[tate. Mul\umesc, nene Alecu, peste o jum[tate de or[ sunt al vostru. Ce direc\ie lua\i? Berea e cald[, b[ie\ii z`mbitori, dar fier\i, singurul care nu-=i poate g[si locul e antrenorul. Ne bate pe um[r pentru a zecea oar[, d[ ochii peste cap, ]=i comand[ un rachiu, pe care din neobi=nuin\[ ]ncearc[ s[-l bea cu sorbituri mici, ]l toarn[ ]n vazonul unui ficus =i iar ne tip[re=te pe omopla\i. M[i b[ie\i, m[i! Singurul care protesteaz[ c`nd plec tot el e. M[i Andrei, m[i... Optsprezece puncte! +i s[ te duci? }i ajung aproape de cas[. N-ai b[ut prea mult, Riki? mama are motivele ei s[ nu prea \in[ la b[utur[ =i b[utori. +tii despre ce vorbeam? unchiul ]mi pune m`na pe ceaf[.
Unchiul din Paris
!#
}mi aminteam c[ acum vreo =aizeci de ani jucam \urca pe locul unde-a\i avut azi meciul. Era un maidan p[c[tos =i acum poftim: campus universitar! Bravo! }nc[ dou[-trei observa\ii din astea =i ]ncep s[ m[ m`ndresc =i eu c[ nu locuiesc la Paris! |i-a pl[cut jocul, nene Alecu? Cum s[-\i spun, b[iatule... Ah, da! Acu=i ]ncepe s[-mi zic[ de mìni curate =i alte cele... Ce ]nseamn[ s[-mi plac[ sau nu... Pentru mine sportul... Vai, Riki! Tu nu =tii? Alecu a fost pe vremuri cel mai tare la... Alecule, cum se numea sportul t[u? Greco-romane. Sau lupte clasice, cum li se zice azi. +i, din p[cate, n-am fost chiar cel mai tare. A=a Asta-i bun[, ca s[ vezi! Acum ]n\eleg eu de unde alura asta b[ie\easc[ la v`rsta lui Matusalem. Mu=chii sunt de mare folos la o c`rcium[ po\i da singur afar[ clien\ii bucluca=i. Sportul, m[i b[ie\el, e ceva, chiar =i baschetbalul! Prinde bine ]n via\[, =i ]nc[ ce mai prinde! Tigrul st[ ]n verand[ cu o mutr[ de ]nmorm`ntare =i fumeaz[ ca un turc. Se vede treaba c[ iar i s-o fi interzis vreun spectacol a mai p[\it-o =i anul trecut. Se uit[ la noi cu ni=te ochi de parc[ am fi din comisia de repertorii: Andrei, treci la tine ]n camer[ =i lini=te=te-o pe Mimi. Maic[-sa s-a ]mboln[vit grav... Mama se prinde cu m`na de inim[ =i se las[ moale pe-un scaun. Ce s-a ]nt`mplat, Tudore? Tata m[ ]mpinge u=urel de spate: Andrei, te rog M[ opresc ]n coridor ca s[-mi preg[tesc cuv`ntarea: A=a-i via\a, feti\o... Fii tare, e=ti o fiic[ iubitoare, ]n\eleg, dar... Mimi st[ pe patul meu =i r[sfoie=te cu v[dit[ curiozitate atlasul de anatomie. O, Andrei, bine c-ai venit odat[! +i trebuie s[ studia\i chiar
!$
Aureliu Busuioc
toat[ str[=nicia asta? ]ntoarce spre mine atlasul cu plan=a nr.18 Organele genitale... Cred c[ e ]ntr-o stare de =oc. Mimi, ]mi pare foarte r[u, trebuie s[ te \ii tare... Se uit[ la mine ca la un om picat din lun[. Mama? +tiam c[ a=a o s[ se termine... +tiam... De vreo trei luni m[ tot uit la ea. Numai c[ azi-diminea\[... Inima? Face un gest destul de elocvent: Ia-o mai sus! M-am dus la ea s-o ]ntreb nu mai =tiu ce, =i unde se repede odat[: Eu nu sunt vinovat[, am f[cut-o dintr-o prostie... }i zic: +tiu c[ n-ai f[cut-o dintr-o prostie! Numai c[ ea m[ prinde de m`n[, ]ncepe s[ mi-o s[rute =i-mi repet[ ]ncontinuu, c[, adic[telea, ar fi cazul s-o iert, pentru c[ tot ce-a f[cut, a f[cut numai =i numai din cauza c[ era alintat[. +i-mi zice Maria... Cine-o fi =i Maria asta? }ntr-un cuv`nt, c`nd am devenit Maria, iar doctorul de la Salvare a ]ncercat zadarnic s[-i administreze un calmant ne-am v[zut nevoi\i s[ apel[m la alte servicii. A venit un psihiatru cu o mutr[ r[v[=it[ =i doi vl[jgani, sem[n`nd a boxeri, cu care a plecat aproape fericit[. S[rmana pup[z[ b[tr`n[, cine =tie ce taine o mai fi ascunz`nd =i ea ]n capul ei cu p[r bine vopsit... Mimi p[streaz[ un moment de t[cere. A=a e de obicei ]n preajma marilor inunda\ii. Caut cuvinte noi. Nu le g[sesc. Mimi ridic[ doi ochi complet usca\i. Andrei, adu-mi, te rog, geanta de pe verand[. }nc[ din coridor, aud vocea groas[ a unchiului: Nu, Dino, eu am uitat tot. Ar fi caraghios... La intrarea mea se l[s[ o t[cere speriat[, ]ntreb[toare. Ce face Mimi? Pl`nge? S-a mai lini=tit.
Unchiul din Paris
!%
Iau geanta =i m[ ]ntorc. Andrei drag[, nenea Tudor zice s[ r[m`n la voi. Tu ce zici? Tac. Asta-mi mai lipsea. Cine naiba l-a mai adus =i pe unchiu-meu [sta? Dac[ nu venea el, nu mi-a= fi cunoscut neamurile ]nc[ o mie de ani! P[i, dac[ a zis Tigrul... }n fond, nu sunt un om f[r[ suflet. At`ta doar c[-mi place din c`nd ]n c`nd s-o fac pe nebunul. 5 Sunt un om foarte nefericit. Nu pentru c[ am dormit pe verand[, Doamne fere=te! E ]nceputul lui iulie =i pe vremea asta ]mi mut singur culcu=ul aici e mai pu\in[ n[du=eal[, ba chiar =i mai comod: nu te controleaz[ nimeni cu ceasul ]n m`n[! (Tigrul: Nu \i se pare c[ vii la ore prea mici? Vezi... Mama: Vai, Riki, dac[ te dezbrac[ cineva? Sau dac[ te bate?!! De ce m[ faci s[ tremur toat[ noaptea?) Nici pentru c[ am casa plin[ de oaspe\i pofti\i =i mai pu\in pofti\i , la unsprezece, c`nd am plecat, Mimi mai dormea, se vede c[-i o prob[ de somnoroas[ clasa-ntì, nenea Alecu a =ters-o de data asta singur, cu noaptea-n cap, ca s[ se mire de cine =tie ce nou maidan al copil[riei lui, ]mbr[cat ]n beton =i piatr[ p`n[ la asfixie de c[tre harnicii s[i urma=i... Ci pentru c[... }n sf`r=it. Pe la vreo nou[ ridic receptorul =i-i culeg num[rul. Alo? }i recunosc vocea, un pic miorl[it[, se vede c[ mai dormea. Maimu\oiule, zic, a r[s[rit soarele, e pe punctul s[ apun[! T[cere, ca ]ntr-o =coal[ primar[, de vacan\[!... Aveam c`teva mici idei pentru ziua prezent[!...
!&
Aureliu Busuioc
Aud b`zìtul s`rmelor pe care g`nguresc, probabil, porumbei. Aura! Am cheia de la ma=in[, ba chiar... Depune receptorul atent, de parc[ ar fi fost f[cut din cristal. E ]nc[p[\`nat[ ca un cat`r spaniol! Treaba ei, totuna aveam de g`nd s[ mai dorm un pic. La nou[ =i dou[zeci pune receptorul dup[ prima fraz[. La nou[ treizeci =i cinci nu mai zice nici m[car alo. Peste cinci minute nu mai r[spunde. Oribil[ fiin\[! A\i putea crede c[ sunt ]ntr-adev[r ]ndr[gostit. Pe dracu! E un joc al nostru, la care cred c[ am s[ renun\ foarte repede nu se poate s[ joci la infinit, c`nd partenerul nu respect[ regulile... Mofturi de m`\[ alintat[!... La unsprezece =i zece m[ opresc ]n fa\a casei lor. Am venit pe jos... Eram pe punctul s[ deschid portiera ma=inii, c`nd m-a b[tut pe um[r Tigrul: M[ tem s[ nu-\i intre ]n obicei... +i-apoi am eu nevoie de antilop[... Nu l-am auzit niciodat[ s[ pronun\e un eu neaccentuat. Dar s[ speli o or[ ]ntreag[ la rabla asta =i s[ r[mì cu buzele umflate! Locuie=te ]n bloc, la etajul doi. Fereastra ei d[ chiar ]n strad[. Arunc o pietricic[ ]n geam =i m[ ascund dup[ un copac. Apare. E ]ntr-un capot albastru =i are capul ]nf[=urat cu un =tergar. Cerceteaz[ sticla cu mult[ aten\ie =i r[m`ne cu mìnile rezemate ]n pervaz. Un minut, dou[ minute... Apoi deschide larg fereastra =i respir[ ad`nc aburii de benzin[ din strad[. Apar, foarte dezinvolt, de dup[ copacul meu. Ei, zic, madona cu urzici! Tigrul mi-a r[pit ma=ina, dar a= putea s[ te duc la =trand ]n bra\e!
Unchiul din Paris
!'
Prive=te peste capul meu, spre infinitul op[rit al cerului, ]=i potrive=te =tergarul ]n oglinda geamului =i dispare cu m[re\ie. Arunc o pietricic[ ]n camer[. Nici un efect. Arunc o piatr[ destul de masiv[. Un zgomot vesel de sticlu\e =i tinichele m[ face s[ b[nuiesc c[ am nimerit ]n noptier[. A=tept. Andrei drag[! Tu e=ti? Bun[ ziua! Maic[-sa!... Nu exist[ un neam mai al dracului ca femeile. Aurica m-a rugat s[-\i spun c[ te a=teapt[ poimìne! +i-mi z`mbe=te. Sper c[ am o mutr[ c`t se poate de imbecil[. Da, desigur... La revedere... Cred c[-i poveste=te totul maic[-sii. Bun[ pereche! +i la ce naiba ]mi trebuia s-o v[d azi? Mare z[natic mai sunt! Romeo! Nu poate suporta nici m[car o clip[ f[r[ nepre\uita lui Juliet[! +i doamna Capuletti ]n loc s[-mi toarne o c[ldare de ap[ peste capul [sta idiot... Nu, trebuie c[ termin odat[ comedia asta! Maria Calas! Frumoasa mea lady! Marea actri\[ ne]n\eleas[!... M-am s[turat de ea =i de capriciile ei ca de mere p[dure\e. Pe prospectul Tinere\ii dau nas ]n nas cu unchiu-meu. Adic[ nu chiar nas ]n nas. St[tea ]n fa\a unei vitrine de la Lumea copiilor. A= fi putut s[ trec pe l`ng[ d`nsul f[r[ s[ m[ vad[, dar m-a oprit ceva. Ceva ciudat de tot, caraghios. Privea cu at`ta admira\ie un ursule\ de plu=, avea ]n ochi at`ta nepref[cut[, copil[reasc[ curiozitate, ]nc`t am r[mas c`teva clipe ]n spatele lui, ca s[-l observ mai bine. A sim\it, probabil, c[ e fixat, s-a ]ntors, m-a v[zut =i s-a topit ]ntr-un sur`s care i-a ]ntins dou[ evantaie de zb`rcituri ]n coada ochilor.
"
Aureliu Busuioc
M[i Andrei, m[i! Mor dup[ juc[rii! Dac-ar fi dup[ mine, le-a= cump[ra cu bra\ul =i le-a= duce... Numai c[ vezi tu, nu prea am cui s[ le duc. Tu e=ti b[iat mare... Voiam s[-i fac un banc grozav, dar l-am ]nghi\it. Nu te-ai s[turat ]nc[ de t`rgul nostru, nene Alecu? Cum s[ m[ satur? Cum... }n compara\ie cu Parisul... M-a prins de umeri: }ncotro \ineai calea? A=a, nic[ieri precis... Nu vrei s[ te plimbi o \`r[ cu un b[tr`n? Nici n-am prea stat de vorb[ am`ndoi... Aveam perspective largi. Poate s[-l invit la =trand, ]n locul Aurei? De ce nu, i-am r[spuns. Atunci =tii ce? Hai cu mine. M-a prins de-un cot, obiceiul Tigrului, dar de pe vremea c`nd eram pu=tan, =i am pornit-o la deal. Ia s[-mi zici mie: ai o fat[? Fuge dup[ mine jum[tate de republic[.... Dar a=a, o fat[, =tii tu?... Mandolin[ pe sub geamuri?... S[ admitem. Bun! +i c`nd te g`nde=ti la ea ori c`nd v[ ]nt`lni\i, cum zici: }n compara\ie cu Brigitt Bardo... A=a-i? Auzi, Aura? Hai s[ ne ]mp[c[m. Nu mai sunt eu chiar a=a de... Vrei s[ zici de Paris =i de t`rgul nostru, unchiule? Nu se prinde, e cu totul altceva. Ba nu, o s[ existe totdeauna o BB pentru ochi =i o... cum ziceai c[-i zice? Aura..., m-a prins ca pe-un copil! +i o Aur[ pentru inim[ =i g`nduri. Un Paris pentru ochi, iar t`rgul [sta, cum ]i zici tu, pentru toat[ via\a... Sentimentali mai sunt =i c`rciumarii!
Unchiul din Paris
"
Vreau s[ te duc ]ntr-un loc, mergem? Am luat-o prin parc. +i, totu=i, unchiule? S-a oprit la un col\ =i a privit nedumerit ]n jurul lui. Nu mai este? Ce? Era aici o sal[ O mai prinsesem. A, Filarmonica! E asta, s-a reconstruit. Am ]nconjurat-o de vreo c`teva ori. I-a pip[it zidurile. Ne-am a=ezat pe-o banc[, la intrare. Frumos. Foarte frumos! +i ]n[untru? Normal. Vreo mie =i ceva de locuri. Bravo! Era trecut de amiaz[ =i ardea o mam[ de soare! A= fi putut s[ m[ duc la =trand =i f[r[ domni=oara mofturoas[. Era o hardughie mare de lemn, lizion! Dar ce oameni a v[zut! Zaikin... L-ai cunoscut, unchiule? Da. Mi-a dat =i c`teva lec\ii... Dac[ n-ar fi fost el... Era prin treizeci =i trei, m[i b[ie\el. |i-o fi spus maic[-ta, lucram mecanic, era pe-aici un atelier, automobile, motociclete... M[ preocupau mai ales motoarele =i luptele. }n categoria mea eram un fel de =ef, campionul ora=ului +i vine ]n treizeci =i trei, cum ziceam, un neam\ Leopold Erath, lupt[tor cu titluri m`na-ntì. Ai auzit, probabil, fierbea lumea pe-atunci, venise la putere c[prarul cela al lor. Sala era ]mp[r\it[ ]n dou[ tabere: unii ]l huiduiau, al\ii ]i f[ceau o primire turbat[. Trebuia s[ avem dou[ ]nt`lniri. La greutate ]l ]ntreceam cu dou[ kilograme, ]n norm[, ]ncolo nu ar[ta cine =tie ce. Altceva nu m[ interesa. Eram destul de sigur pe mine. Face o pauz[. Se preg[te=te, probabil, s[ ias[ pe covor. Al
"
Aureliu Busuioc
dracului mo=u! Lupt[tor de greco-romane! M[ uit la ceafa lui: voinic[, dar plin[ de cre\ii m[run\i ai v`rstei... }n prima sear[ m-a aruncat pe tu=e ]n minutul trei... Ofteaz[. }l ]n\eleg. Idolul galeriei pleac[ cu coada ]ntre picioare, ]ntr-o t[cere morm`ntal[... N-am ]n\eles nimic. Pluteam ca ]ntr-un fum. +tiu doar c[ eram plin de-o unsoare puturoas[, pe care cu mare ce am reu=it s-o sp[l. Am ie=it pe u=a din dos =i am \inut-o ]ntr-o fug[ p`n[ acas[. At`ta =tiam: mai mult nu urc pe covor. Gata. Toate aerele mele provinciale erau bune de maidan =i nu pentru... Era prima mea ]nt`lnire interna\ional[ =i prima mare ru=ine +i aveam treizeci =i doi de ani... Vroiam s[ m[ culc, s[ m[ uit ]n somn, c`nd intr[ pe u=[ doi vl[jgani: unul era Zaikin, cel[lalt un tovar[= de-al meu de la atelier, l[c[tu=. Oprea. Nu-i puteam privi ]n ochi. Am t[cut cu to\ii vreo c`teva minute. Zaikin a ]nceput primul: Vrei s[ te la=i de lupte, a=a-i?. Era g`ndul meu. Bine, a zis, las[-te. Dar mai ]ntì vreau s[ afli ce-a declarat neam\ul ziari=tilor. Te intereseaz[?. Nu m[ interesa dec`t propria ru=ine. +i cu toate acestea, uite ce-a spus: Rasa noastr[ nu poate fi biruit[. Ai ]n\eles? Rasa lor!. Biruitorii pot spune orice. Da? s-a minunat Zaikin. Bine. Ai ]ncercat s[-l prinzi de bra\e. +i n-ai reu=it. De la bun ]nceput. A=a-i?. Mi-a lunecat ca un \ipar, era foarte atent. P[i cum s[ nu lunece ca un \ipar, dac[ era uns cu uleiuri speciale, interzise? Menagerul t[u a =i depus un protest. A fost respins. Vrei dreptate de la [ia?. Imposibil! Imposibil? }ntreab[-m[ pe mine, m[i \ic[, c[-i =tiu eu pe [=tia! Uite ce-ai s[ faci mìne... Iar las[ o pauz[. Z`mbe=te: aude, probabil, urletele de ]mb[rb[tare ale galeriei ori poate vede, aievea, must[\ile agresive ale ro=catului de ras[ superioar[, uns cu uleiuri interzise. }n minutul doi ]l puneam pe omopla\i. Arbitrul nu mi-a recunoscut victoria. Ar fi trebuit s[ auzi ce se f[cea ]n sal[. M-am ridicat =i am luat-o de la ]nceput. Nu-mi mai tremurau picioarele. Aveam ]n fa\a mea un tip jalnic, citeam ]n ochii lui
Unchiul din Paris
"!
c[-i gata s[ m[ apuce cu din\ii, numai c[ nu m[ putea ajunge. Din prima clip[ m[ l[sasem prins ]n pozi\ii nepericuloase =i acum nu eram mai pu\in unsuros!... }n minutul opt ]l aveam imobilizat ]ntr-un dublu Nelson. Pe cinstea mea ]\i spun, c`nd i-am ]ntors omopla\ii pe covor, l-am auzit oft`nd u=urat... +i nu trei secunde vreo treizeci l-am p[strat a=a, p`n[ s-au milostivit arbitrii =i m-au declarat ]nving[tor... Mai b[ie\ele, s[ fi v[zut ce b[taie era ]n sal[! Dac[ nu se amesteca poli\ia, nu mai r[m`nea ]ntreg nici unsurosul! Uite cum l-am cunoscut pe Zaikin =i cum m-am ]mprietenit cu Oprea... C[ dac[ nu erau ei... }n fa\a Filarmonicii un panou uria= cu zeci de afi=e: Ast[zi seara Ansamblul de estrad[ din Odesa. S[ sper[m c[ o s[ se termine f[r[ b[taie... }l las pe unchiul pe banc[, cu b[t[ioasele lui amintiri, =i m[ reped p`n[ la un telefon. R[spunde Ea. Pi\igoiule, zic, s[ nu-mi arunci receptorul ]n nas, te rog. Ceva extrem de important. Aura, te iubesc tare =i nu mai ridic niciodat[ m`na asupra aproapelui meu! Vino la noi, Aura! A=tept. Nu las[ receptorul. Tace. Aura, m-ai auzit? Tace. Aura! url. Un \[c[nit sec ]mi d[ de ]n\eles c[ predica mea a avut loc ]n pustiu. Hai! s[ n-o mai fac pe grozavul: sunt, totu=i, un om nefericit... 6 Mimi st[ ]ntins[ ]n hamac, ]ntr-un costum de baie. Soarele s-a mutat de mult dup[ cas[; o ]nc[lze=te, probabil, cartea ce-o \ine rezemat[ de s`nii proeminen\i aha, tot atlasul meu de ana-
""
Aureliu Busuioc
tomie! E ad`ncit[ ]n lectur[ sau poate doarme, pentru c[ ne aude abia c`nd suntem ]n mijlocul cur\ii. Sare cu suficient[ u=urin\[ pentru tonajul ei =i se repede la noi cu gura p`n[ la urechi, de parc[ nici n-ar fi putut fi ceva mai firesc pe lumea asta, dec`t s[ te plimbi ]ntr-o curte str[in[, acoperit doar cu un jalnic bichini. Fra\ilor, dar mult v[ mai l[sa\i a=tepta\i! +i f[r[ s[ ne mai dea vreun r[gaz, ne prinde pe am`ndoi =i ne s[rut[, cum \i-ai ]nt`mpina ni=te prieteni dragi, veni\i dintr-o misiune secret[ =i periculoas[... Unchiul ]ntinde g`tul de c`teva ori, de parc[ l-ar str`nge =taiful. Tu=e=te. M[i Mimi=or, da pup[cioas[ mai e=ti! Nu-l simt s[ fi r[mas prea ]nc`ntat de entuziasmul arunc[toarei de disc. Intr[ ]n cas[. Ascult[, nepre\uita mea tanti, ce te repezi a=a la oameni b[tr`ni? Vrei s[-i provoci un infarct? Vrei complica\ii diplomatice? R`de. Copil al naturii: m`ncare, somn, joac[... Unde-s ai no=tri? }ncearc[ zadarnic s[-=i ]ncre\easc[ fruntea. S-au dus la casa de... La mama, la spital. +i tu? De ce nu e=ti cu ei? Ridic[ din umeri: Mare bucurie... S-a sup[rat. Se ]ntoarce =i se ]ndreapt[ spre hamac. Dup[ trei pa=i ]i trece. Andrei, leag[nul [sta ne \ine pe am`ndoi?... Hai s[-ncerc[m!... Unchiul doarme dus. }l strig ]ncet nici un r[sunet. Al dracului =i sportivii [=tia, chiar =i la b[tr`ne\e, cum =tiu s[-=i comande nervii! Dac[ nu-i un blef chestia cu Zaikin, mai
Unchiul din Paris
"#
=tii la ce te po\i a=tepta? Francezii sunt plini de spirit, de=i n-am prea observat-o ]nc[! Ar trebui s[-l duc la sec\ia noastr[ de lupte st[m bine, avem doi =i ]n selec\ionata republicii! Trec ]n camera mea: hainele lui Mimi pe toate scaunele. Bun[ podoab[! Dac[ n-ar fi ]n situa\ia asta... M-au cople=it al dracului c[ldura =i ]ncordarea din ultimele zile. N-am obiceiul s[ dorm dup[-mas[ (aoleu, nici n-am m`ncat azi!), dar simt c[ e cazul s[ m[ ]ntind un pic =i eu. M[ pr[bu=esc. Deschid ochii =i m[ aflu ]n amfiteatrul s[lii Expres. (O mai \in minte, aveam vreo zece ani =i m-am dus cu mama la un spectacol de p[pu=i). Stau sus, la galerie, singur-singurel ]n toat[ lemn[ria aceea vopsit[ ]ntr-un verde sp[l[cit. Scena e goal[. Adic[ nu, st[ ]n centru un ring de box, luminat de sus, dar nici un om, nici o fiin\[ m[car. M[ tem. Simt nevoia s[ strig, c`t mai tare, s[ chem ]n ajutor pe cineva, s[ m[ ridic de pe banchet[ =i s[ fug, dar am picioarele de lut =i g`tlejul refuz[ s[ scoat[ cel mai ne]nsemnat sunet. Sunt condamnat la ceva, nu =tiu la ce, nu =tiu de ce =i nu pot accepta sentin\a. Nu vreau. +i de ce nu mi se d[ posibilitatea s[ m[ ap[r? Apare cineva din culise. E ]ntr-un halat de m[tase, negru, c[ptu=it cu alb. +i poart[ glug[. Nu-i v[d fa\a. Ridic[ u=or, de parc[ ar culege de pe jos o a\[, corzile ringului =i se opre=te la mijlocul podiumului. Arunc[ de pe umeri halatul =i r[m`ne ]ntr-un bichini roz... Mi se ]nclin[. Apoi ]ncepe s[ r`d[ =i-mi face semn cu m`na: poart[ m[nu=i de box, din care, nu =tiu de ce, i se v[d unghiile lungi ca ni=te gheare, date cu lac ro=u aprins. Mimi, strig c`t m[ \in bojocii, dar nu m[ aude. Nu m[ aud nici eu. Las[ mìnile ]n jos =i nu mai r`de. E concentrat[, de=i nu-=i poate ]ncre\i fruntea. Privesc instinctiv ]n cealalt[ parte a scenei =i o v[d pe Aura. E ]ntr-un halat alb, cu o bone\ic[ =i are un microfon ]n m`n[.
"$
Aureliu Busuioc
Habar n-am ce se petrece. Nu ]n\eleg nimic. Uite-o, p[=e=te pe v`rfuri, ca o baletist[, se uit[ la mine, dar nu la mine la tavanul de lemn afumat =i, de fapt, nu mai e nici tavan, e noapte =i cerul negru-i plin de stele. Se opre=te la corzile ringului, se ]nal\[ brusc, plute=te ]n aer =i coboar[ ]ncet pe p`nza sur[ =i aspr[ a podiumului. C`teva clipe stau nemi=cate am`ndou[, apoi, cu un gest grav, Aura arunc[ peste corzile ringului firul ml[dios =i interminabil al microfonului =i ]ncepe s[ c`nte, mai ]ntì \eap[n[, apoi cu tot mai multe =i mai elocvente gesturi ]nso\itoare Helo, Dolly! Ciudat, ]ns[: nici melodia, nici cuvintele nu ajung p`n[ la amfiteatrul meu, de=i nu m[ ]ndoiesc nici o clip[ c[ e anume acesta c`ntecul, ba chiar vibreaz[ ]n mine melodia lui Armstrong ]n persoan[. Mimi rezist[ calm p`n[ la jum[tatea primei reprize, apoi cade brusc =i costumul ei de baie dispare. Uite-o, st[ goal[ pe podeaua ringului, cu ochii larg deschi=i. Aura ]ntinde mìnile ]n l[turi =i iar ]ncepe s[ zboare, dar nu se mai poate opri, urc[ vertiginos spre tavan, adic[ nu spre tavan, nu mai exist[ tavanul, se transform[ treptat ]ntr-un punct alb =i abia atunci ]mi dau seama, aud c[ erau cu totul altele cuvintele, c[ m[ priveau direct =i nemijlocit =i c[ mai sun[ ]nc[, de=i ca un strig[t de ajutor =i nu ca un simplu =i prietenesc salut: Helo, Riki... =i ecoul, repet`ndu-le ]nfundat din mobilierul jerpelit =i demodat al s[lii: Helo!... Riki!. Aura! vreau s-o ]mb[rb[tez, sunt ud de sudoare, dar nu pot scoate dec`t un sunet nearticulat, departe de a ]nsemna numele ei... Riki! Ce-i asta, Riki?... Mama m[ prive=te cu ochi speria\i =i severi. Ce ]nseamn[ asta, Riki? Unde-i Mimi? Arat[ cu un gest de procuror la rochia lui Mimi, aruncat[ pe scaun. Stupid vis!
Unchiul din Paris
"%
Unde-i Mimi? Ce se petrece aici? A, Mimi! Afar[, ]n hamac. Face plaj[. Era pe-acolo... Mama se a=az[ pe col\ul patului =i m[ prive=te fericit[, de parc[ m-ar fi scos numai ce, nev[t[mat, de sub ro\ile tramvaiului. Unde-i Tigrul? o ]ntreb. }mi z`mbe=te complice. De fapt, ea este autoarea titlului. C`nd eram mic, se zice c[ aveam obiceiul s[ url la mai toate ocaziile =i, c`nd timpanele nu-i mai puteau rezista, m[ amenin\a cu felina ]n cauz[ era singurul mijloc s[ m[ dea la brazd[. +i cum la asemenea m[suri extraordinare se mai deschidea =i u=a de la camera viitorului artist emerit a=a i-a r[mas numele. Cu nenea Alecu. Da ce v-a prins a=a somnul pe am`ndoi? A\i fost la... Da, Riki, ofteaz[ =i d[ trist din cap. Am fost la biata m[tu=ata. R[u, Riki, r[u... Face scandal? De ce vorbe=ti a=a? E o femeie nenorocit[. S-o judece Domnul... Nu ne-a recunoscut. St[ lini=tit[, nu vorbe=te nimic. Doctorii zic c[ [sta-i tot viitorul ei... S[raca Mimi... Se t`nguie=te... Pl`nge. Cred c[ jum[tate din via\a unei femei e alc[tuit[ din lacrimi. Medicina de azi, ]ncerc o adev[rat[ m`ndrie pentru viitoarea mea breasl[, azi medicina poate face... Medicina... Ce =tii tu, b[iatul meu! Se ridic[ de pe pat. Se opre=te ]n u=[: Din p[cate, nici o poli\[ nu r[m`ne nepl[tit[. Ce poli\[? Iar pl`nge. Trebuie s[ fim oameni buni, Riki. Buni, ]n\elegi?... Pleac[. }n\eleg, buni. Adic[ de ce buni? Ce ]nseamn[ a fi bun? +i ce ]nseamn[ a nu fi?... Asta-i problema!
"&
Aureliu Busuioc
Fantastic, ce mai predispun c[ldurile astea la filozofie! Ar trebui s[ fac un du=. Hamlet!... N-avem ap[. Fire=te! }ncearc[ s[ nu filozofezi... Ce vis stupid! Nu s-o fi ]nt`mplat oare ceva cu Aura? Telepatie? Dac[ ar fi =i ea un om ca to\i oamenii... Alo? Da? Are o voce egal[, respir[ normal. Slav[ Domnului! Probabil, b[nuie=te c[ sunt eu, pentru c[ nu mai insist[. Dar nu pune receptorul ]n furc[. O fi a=tept`nd =i ea s[-mi aud[ vocea? Ei bine, nu. S[ fim oameni serio=i. B[rba\i! Alo? Punem receptorul u=urel, a=a, s[ nu ne milogim, oricum, n-are nici un rost, ba dimpotriv[, s[ mai dict[m =i noi un pic. P`n[ capituleaz[ f[r[ condi\ii! Tigrul st[ la spatele meu =i m[ prive=te cu mult interes. Ai g[sit o juc[rie? Tr[ie=te, Tigrule! Respir[, vorbe=te, a a=teptat s[ vorbesc =i eu asta-i principalul, restul fleacuri. Andrei, ia vino la noi. E vorba de o idee! Marea patim[ a tatei sunt ideile =i e prima dat[ c[ ]ncearc[ s[-mi ]mp[rt[=easc[ =i mie una. Curios! Nu puteam sc[pa ocazia. Mama vorbe=te cu ]nsufle\ire, unchiul ]=i prive=te pantofii. Gata, Alecule, te rog! Tu nu e=ti vinovat cu nimic. +tiu c[ te doare =i pe tine, dar Dumnezeu nu bate cu b[\ul. S[ nu mai vorbim de asta. Bine?... Unchiul vrea s[ spun[ =i el ceva, dar ne vede =i tace. E o tain[ ]n casa asta =i trebuie s-o cunosc! Alecu, zice tata, =i Dino, hai s[ vedem ce facem cu chestia ceea de care am vorbit. Ce anume? pentru maic[-mea orice fraz[ neterminat[ e un mare motiv de panic[.
Unchiul din Paris
"'
Cu plecarea lui Alecu. Eu s-a hot[r`t de-acu n-o s[-l pot ]nso\i... Las[, Tudore, nu-i nici o grab[... Am timp destul. Tigrul m[ prive=te z`mbind. Andrei, ce planuri ai? Peste vreo dou[ s[pt[m`ni ]ncepem antrenamentele. Prin urmare, ai dou[ s[pt[m`ni libere. }mi po\i ceda mie una? Probabil, ]i trebuiesc lucr[tori de scen[. }n deplasare. T`rì decorurile alea de c`te-o ton[ p`n[ te spete=ti, str`nge-le, ]ncarc[le, vezi s[ nu zg`rii u=a castelului, e din aur curat, l-au ]ntins doi pictori cu bidineaua. De ce n-ai pus, m[garule, tronul acela ]n scen[, pe ce-o s[ se a=eze prin\esa, pe oala de noapte? Da ce se h`\ìe peretele [sta, vrei s[ cad[ ]n capul spectatorilor? Isc[le=te aici, cinci ruble, ce-ai f[cut cu banii? Da ce-ai crezut, po\i tr[i degeaba ]n casa asta?... Ba nu, mul\umesc foarte frumos, antrenamentele ]ncep chiar mìne, exact, cum de-am uitat, ]mi pare r[u, tat[, nu pot pleca. +tiu eu?... Dac[ zici tu... Atunci s-a hot[r`t. Alecule, mìne pute\i pleca. Ai ]ncredere ]n el? Adic[ ]n mine! M[i Tudore... Bun. Andrei, unchiul Alecu, ar dori s[-=i vad[ locurile pe unde a copil[rit =i, ]n general... Nu se poate! Iai ma=ina =i ]i stai la dispozi\ie. Numai... Nu se poate una ca asta! Eu la volan o s[pt[m`n[ ]ntreag[! Autostr[zi, =osele, vitez[, mirosul acela de benzina! Ce-i drept, nu cu Aura cu b[tr`nul capitalist, fost lupt[tor de grecoromane, dar ce import[! Eu la volan, descrie-mi toate ]nt`lnirile, =i interna\ionale =i neinterna\ionale, =i vorbe=te-mi =i despre cr`=ma ta de mahala, pe care ai ]nchis-o din motive de criz[, nu
4
#
Aureliu Busuioc
puteai s[ cumperi un bar de noapte? Vorbe=te-mi, o s[ zic numai da, da, sigur =i n-o s[ te contrazic, o s[ ]nv`rt volanul =i mai mult nu-mi trebuie nimic! Tigrule, \in foarte mult la tine! Bine, tat[, s-a f[cut. C`nd plec[m? Asculta-m[, r[spunzi cu ochii din cap. Conduci bini=or, dar nu prea ai sim\ul m[surii. Am s[ fiu... Ai s[ fii c`t se poate de prudent. Alecule, am toat[ n[dejdea ]n tine. +i ]nc[ una: o ma=in[ nu se cump[r[ la prima burs[, pe care, de altfel, nici n-o prime=ti... Zi-i, Tigrule! O s[ controlez nivelul uleiului la fiecare cincizeci de metri, o s[ am grij[ de fr`ne, o s[ merg numai cu viteza ]ntìa, la hopuri am s-o iau ]n spate =i, dac[ o s[ v[d un troleibuz ]n fa\[, am s[ m[ urc pe trotuar =i am s[ m[ culc! Zi-i, Tigrule, ]\i dau voie! Ne-am ]n\eles, nu? Alecu, pe la ce or[ pleca\i? +tiu eu? Ce zice =oferul! Acum! Imediat! Adic[ mai de diminea\[, s[ nu v[ coace\i ]n tinicheaua asta. +i cum ]ncepe\i c[l[toria? Andrei, ia d[ harta. M[ ]ntorc cu ea ]n zece secunde. }ntr-o zi normal[ nici n-a= fi g[sit-o: era la mama ]n bufet, sub serviciul de cafea, dou[sprezece persoane, o cea=c[ lips[, spart[ manu propria la aniversarea mea. }ntindem harta pe mas[. Tigrul scoate din buzunar un creion ro=u, pare un mare=al ]n preajma unei b[t[lii decisive. A=a. O lua\i, vas[zic[, mai ]ntì spre sud, la... U=a se d[ de perete cu mare zgomot =i tot statul-major al viitoarei b[t[lii ]ntoarce capetele: e Mimi, ]n bichini roz... Am adormit. Dac[ nu m[ trezeau mu=tele! Mama e foarte =ocat[: Mimi, pune-\i o rochie ceva! Ai s[ r[ce=ti... }n mijlocul verii? |i-ai g[sit persoana!
Unchiul din Paris
#
A\i fost la mama? Cum o duce? Maic[-mea o scoate u=urel din odaie! S[raca feti\[..., unchiul pare ]ntr-adev[r m`hnit. Da, ofteaz[ =i Tigrul. Poate-o lua\i cu voi? At`ta mai lipsea! Tat[, am o voce hot[r`t[, te rog, f[r[ femei. E un drum prea lung... Tata st[ c`teva clipe pe g`nduri. Ai dreptate. Dar ]n situa\ia asta... Doamne, ce z[p[cit sunt! Aura! Pot pleca pe o jum[tate de ora? Antrenorul... Plec. Fug! Trebuie s[-i vorbesc numaidec`t! Cu orice pre\! +i dac[ nu vrea dumneaei s[ m[ asculte? Aura, Aura! dracul m-a pus s[ am o criz[ de uitucie, chiar ]n preajma unor evenimente de asemenea uria=[ ]nsemn[tate? +i, iart[-m[, feti\a mea cu ochii ca dou[ farfurioare albastre de por\elan japonez, iart[-mi sacrilegiul acesta: naiba te-a adus =i pe tine la meciul acela idiot, c`nd se hot[ra soarta unei cupe, pe care trebuia s-o c`=tig[m numaidec`t, spre binele =i faima celei mai bune echipe de baschetbal din ora=? Mai ales c[ la anul o s[ ne predea terapia chiar rectorul ]n persoan[... 7 Habar n-ave\i ce este un carburator. +i cu at`t mai pu\in un carburator Moscvici-412. Imagina\i-v[ o sut[ de mii de g[uri, legate ]ntre ele cu tot felul de treceri =i conducte, dintre care o bun[ jum[tate nu se termin[ nic[ieri. Benzina intrat[ la un cap[t poate s[ apar[ la cel[lalt peste o s[pt[m`na sau, cum este cazul meu, s[ nu mai apar[ deloc.
Aureliu Busuioc
M[ chinui cu el de la ora cinci, de=i a= putea spune c[ m[ preocup[ ]nc[ de asear[, m[ ]nv`rt ]n jurul lui de dou[ ore ]ncheiate =i o s[ m[ mai ]nv`rt ]nc[ o jum[tate, c[ doar n-o s[ bat la u=a oamenilor cu noaptea ]n cap. Tigrul m[ asist[ ]n t[cere, cu un aer serios =i preocupat, ca orice ignorant timid, ]mi ]ntinde cheile pe care i le cer, piuli\ele =i =aibele, arareori d[ mirat din cap =i m`rìe: M[i, ca s[ vezi... Unchiul mai doarme ]nc[ (din fericire!), s-a culcat t`rziu =i nu l-am trezit. Tigrul nu pricepe absolut nimic ]n motoare. Sunt convins c[ dac[ l-a= trimite acum s[-mi aduc[ dou[ sticle de =ampanie ca s[ le turn[m ]n radiator, ar veni cu ele imediat. Carburatorul e ]n perfect[ ordine. +i nu func\ioneaz[ numai pentru c[ nu vreau eu s[ func\ioneze. Familia Filotti e numele pe care ]l poart[ Aura! se treze=te ]n jurul orelor =apte =i jum[tate... Asear[ am aruncat ]n geamul ei un sac ]ntreg de pietricele de toate dimensiunile. +i am sunat la u=a lor vreo jum[tate de or[ f[r[ nici un rezultat. +i abia c`nd s[ plec (]ntre noi fie vorba, nu prea vesel: Ce e amorul? E un lung...), le-am ]nt`lnit ]n strad[ pe am`ndou[: seniora Capuletti =i ginga=a ei progenitur[. Andrei, a exclamat cu nepref[cut entuziasm seniora =i s-a aruncat ]ntre mine =i principiala ca o ra\[ s[lbatic[ ]n calea vulpoiului gata s[ atenteze la integritatea micilor vl[stare r[\e=ti. Ai fost la noi, Andrei? Da, am declarat pe un ton re\inut. }ntr-o calitate oficial[. Oficial[? Nu m[-nnebuni! Ia zi! Puiul de ra\[, ]ntr-o poz[ care-i sublinia foarte convenabil profilul semigrec, cerceta cu mult[ aten\ie, peste capetele pu\inilor trec[tori adormi\i, frunzele pr[fuite ale castanilor. (Are dreptate Tigrul: e scenic[!) Am venit s[ v[ cer fiica.
Unchiul din Paris
#!
O, mame din toata lumea! C`t de r[u =ti\i s[ v[ ascunde\i bucuria sau indignarea la auzul unor asemenea cereri... Sper c[ e o glum[. (Mercurul termometrelor din ]mprejurimi scade cu dou[zeci =i cinci de grade la umbr[.) V[ rog s[ permite\i Aurei s[ ia parte la o c[l[torie prin republic[, ]nso\it[ de subsemnatul =i unchiul meu. Cu ma=ina. Serios? (Temperatura ]n u=oar[ cre=tere.) Foarte serios. Pentru patru-cinci zile. Plecarea mìne. Bine, dar Aura e de acord? Voiam s[ aflu, ]ns[... vede\i... Eu... Andrei, dac[ vrea Aura! S-o ]ntreb[m. Mi-i team[ s[ m[ mi=c din loc. (Temperatura instabil[.) Ah, da... A=teapt[-m[! Se apropie de Aura, ]i ]ndreapt[ o =uvi\[ din frizura a la Gavroch, ]i =opte=te c`teva cuvinte; Julieta scoate un sunet ce poate fi considerat =i exclama\ie, sare ]n sus doi metri, coboar[ pe p[m`nt =i bate din palme, d[ din cap, adic[: Da!, scutur[ imediat din cap foarte energic, adic[: Nu! =i continu[ s[ contemple frunzele palmiforme ale castanilor. Andrei, (seniora pare dezolat[), Aura e foarte fericit[ s[ plece cu voi, dar numai poimìne. C`t despre mine eu am toat[ ]ncrederea ]n tine, b[iatul meu. Iat[-m[ membru al familiei Filotti. Nu vrea s[ m[ ierte ]ngerul, las c[ mai vedem noi! O c[l[torie ]n doi, cu unchiul, mi se pare, de altfel, mult mai pl[cut[ =i mai instructiv[. M[ ]nchin dup[ toate rigorile etichetei, chiar =i profilului, contempl`nd castani, =i m[ retrag. Vas[zic[ pe poimìne, Andrei? Ce s[-i preg[tesc?... Nimic.
#"
Aureliu Busuioc
Fiin\[ ipocrit[ =i principial[! Marea mea dragoste etern[! Nata=a Rostova! M-am s[turat. Punct. Carburatorul ]ncepe s[ func\ioneze la =apte treizeci fix. Tigrul ]=i freac[, satisf[cut, mìnile: Hm... E o ma=in[ foarte bun[! O laud[ to\i! Ca s[ vezi.... Unchiul arat[ proasp[t ca un june-prim. (Interesant, =i-a v`ndut =i costumele odat[ cu tractirul? N-am prea v[zut s[ =i-l schimbe pe [sta.) Gata calul, nepoate? Maic[-mea arat[ trist[, de parc[ ne-ar conduce la c[t[nie. Riki, te implor, ai grij[, at`tea se pot ]nt`mpla!... Tata ]mi bag[ harta ]n buzunar, de parc[ mi-ar strecura o sut[ de ruble. Cred c[ am ales ruta cea mai potrivit[. Dac[ v[ re\ine\i cumva, telefona\i. +i uite-aici ni=te bani (fantastic!), ai grij[ de unchiu-t[u, s[ se simt[ bine. Hai! }ntr-un ceas bun, Riki! Drum bun, copii... Demarez ca la curse, ]mi ]nchipui ce mutr[ face Tigrul. Am trecut cu bine poarta, ura, ]nainte! toate semafoarele sunt verzi! Facem prospectul p`n[ la cap[t =i o lu[m spre noul, adic[ nu, cum se scrie ]n ziare spre unul din numeroasele noi cartiere ale ora=ului, mai precis... Parchez ma=ina l`ng[ at`t de cunoscutul semnal parcaj interzis. Unchiul ]=i revine din reveria care i-a legat p`n[ acum limba: {sta-i drumul? Ori ceva neprev[zut? Foarte neprev[zut. Scot din buzunar foaia de h`rtie la care am lucrat minimum jum[tate de or[ =i pornesc plin de nestr[mutat[ hot[r`re. Sun. Deschide autorul fiin\ei.
Unchiul din Paris
##
Andrei! Adic[: La ora asta?. M[ scuza\i pentru proasta cre=tere, cred c[ e un fenomen prea general, dar motive independente de voin\a mea m[ oblig[... Cum =tiu s[ m[ adaptez! E avocat, mi se pare chiar decanul baroului, =i-i place grozav expresia aleas[. Pai, era vorba s[ pleca\i mìne, nu?... Au survenit anumite impedimente, care pot introduce corective ]n planul ini\ial. V[ rog s[ transmite\i copilului dumneavoastr[ acest bile\el, vreau s[ zic, aceast[ misiv[... }i ]nm`nez jum[tatea de vatman caligrafiat o jum[tate de ora: Drag[ (=ters) Aura! Ori azi ori niciodat[!!! Ia bile\elul, ]l c`nt[re=te (are ce c`nt[ri!), z`mbe=te ]n\eleg[tor, ]mi face din ochi =i d[ s[ se retrag[: Poate intri ]n cas[? Mul\umesc, nu! Nu ]nchide u=a, e un om bine crescut. A= putea s[ m[ consider o m[m[lig[, un tip jalnic =i pl`ng[re\, dar e vorba de un principiu. +i de punerea unui punct. Revine. Poart[ acela=i vatman ]n m`n[. Te roag[ s-o ier\i, ]nc[ nu s-a ]mbr[cat. |i-a scris ceva acolo... Desfac misiva. Cu litere de tipar, de-a curmezi=ul strig[tului meu, cu ruj de buze, un singur cuv`nt: M~INE! M[ ierta\i c[ v-am deranjat la o or[ at`t de matinal[... Fii serios, b[rba\i suntem, nu?! Unchiul cocheteaz[ cu un agent de circula\ie. Bun ]nceput... La urma urmelor, hai s[ judec[m un pic, la rece: ce urm[resc? Ce a=tept? Ce fac? M[ fac de r`s: iat[ ce fac, dar ]n numele a ce? Ca s[-mi spun[: +tii, Riki, cred c[ Adelina Pati n-ar face fa\[ azi, tehnica interpret[rii a p[=it colosal...
#$
Aureliu Busuioc
Mersi. Sunt plin de note muzicale ca o fla=net[. N-am fost cu ea nici o dat[ la un restaurant. (Vai, s[ ne c`nte orchestra aia ]ngrozitoare?), n-am fost la un ring de dans, n-am fost m[car la vreo serat[ oarecare pe la prieteni! Mofturi =i toane. Bah, Prokofiev, Gerchwin... Renun\ la chirurgie, m[ fac psihiatru, ca s[ determin fenomenul! A= putea s[ m[ ]nscriu ]ntr-o fanfar[ cu specialitatea mar=uri b[tr`ne=ti. Adio, frumoasa mea! Cu bine! M[rit[-te cu Ravel sau Pucini! Am s[-\i d[ruiesc un \ambal cu strunele din ma\e de oaie! Eu sunt un t`n[r june student, s[n[tos =i normal, urechea mea are nevoie de sunetele pe care le provoac[ un s[rut tineresc dezinteresat, inima mea bate ]n ritmul chitarelor electrice =i ochiul meu prefer[ pe bancheta de al[turi profilul vis[tor al unei m`\e oxigenate =i nu re\eaua de zb`rcituri de pe fizionomia unui v`nz[tor de vinuri falsificate dintr-o mahala parizian[. Chiar dac[ soarta a descoperit p`n[ la urm[ c[ suntem neamuri... Adio =i n-am cuvinte! Aprind o \igar[ de la bricheta Ronson (cam ieftin[: 180 franci vechi!), pe care mi-a adus-o unchiul singura lui aten\ie... Nene Alecule, ai v`ndut bine restaurantul? Simt c[ se uit[ la mine cu ochi mari. O fi ]n\eles aluzia. Ce restaurant? Al t[u, c[ n-aveai s[ vinzi unul str[in! De unde ai mai scos-o =i pe asta?! Pai nu i-ai scris tu mamei? R`de. Dina.... Ve=nic cu fanteziile ei... Adic[ am v`ndut un restaurant?! Bine, dar... Dar cu ce te ocupi... acolo?.. A! Uite de unde-a scos-o! +i totu=i? nu m[ dau b[tut. Ofteaz[. La Paris, Andrei, ori, mai bine zis, l`ng[ Paris, ]n or[=elul
Unchiul din Paris
#%
Ivry, pe Sena, locuiesc abia de un an. +i singurul loc pe care l-am g[sit a fost la un restaurant... Ceva ]ntre barman =i... zi-i chelner... Acolo, la v`rsta mea, e greu s[ g[se=ti de lucru... +i nici nu m-a= fi aranjat, dar st[p`nul s-a dovedit a fi un cunoscut, de pe vremurile Rezisten\ei. Dac[ n-ar fi fost Luiza... Cine-i Luiza? Tace un timp. Luiza? se uit[ pe geam. Fiica mea. Urc[m pe =oseaua care duce la ie=irea de sud a ora=ului. Ce cl[dire-i aia? Interesant construit[. Cred c[-i o =coal[. +i cred c[ nu mai scot alte m[rturisiri de la d`nsul. Pe aici v`nam iepuri cu Tolea. Fratele mai mare. L-ai cunoscut? Aveam vreo zece ani, c`nd a murit. S[-\i spun drept, mai b[iatule, nici prin g`nd nu-mi trecea s[ aflu a=a ora=. Am l[sat un t`rg puturos, m[runt =i m[ ]ntorc ]ntr-o capital[! }mi vine s[ m[ dau jos =i s[ s[rut mìnile tuturor trec[torilor... R`zi?... De ce s[ r`d? Zi, dac[ vrei, opresc ma=ina =i s[rut[-i s[n[tos pe to\i. O s[ fie un spectacol! Uite, chiar dealul [sta, s[ zicem. +tii ce desfund[tur[ era! Aveam vreo zece-doisprezece ani, trebuia s[ ne ducem cu tata la bunic[-ta, Dumnezeu s-o ierte, =i am luat diligen\a balahura, a=a-i zicea. Era o platform[ cu scaune, un cal chior de dreptul, altul, de st`ngul =i doi evreia=i cu o ta=c[ de piele =oferul =i taxatorul. +i, cum d[ o mic[ ploi\[, pe la jum[tatea dealului numai ce strig[ =oferul: Clasa treia! D[-te gios! Scaunele din urm[ erau clasa a treia. Ne d[m jos cu bunicut[u, mestec[m glodul. Aproape de coama dealului dih[niile celea de cai abia ]=i tr[geau sufletul: Clasa doua! Gios! Clasa treia ]mpinge!...
#&
Aureliu Busuioc
Uite-a=a era, =i tu r`zi... Ba nu, unchiule, am s[ pl`ng. De bucurie. Pentru c[ nu sunt nepotul unui capitalist =i astfel nu-mi compromit un viitor de aur. Pentru c[ nu sunt =oferul unei balahure =i nu voi fi obligat, ]n consecin\[, s[ te dau jos ]n caz de ploaie, ca pe un reprezentant al clasei a treia. Pentru c[... Adic[ aici sf`r=e=te ora=ul? Aici. Trag cu coada ochiului la postul de control al circula\iei: inspectorul, ]n cu=ca lui de sticl[, flirteaz[ cu o t`n[r[ c[l[toare (probabil, altfel ce-ar c[uta aici?) =i nu-i arde lui de un biet Moscvici-412, care poart[ un chelner cu inima ]ntinerit[ de viitoarea ]nt`lnire cu propria copil[rie =i un student cu inima m`ndr[ de t[ria ce-a avut-o ca s[ rup[ odat[ pentru totdeauna legaturile cu o fiin\[ uscat[ =i rece, ]n stare s[-l duc[ cel pu\in la pierzanie... Aura! Mi se p[rea ]ntr-un timp c[ te iubesc. M-am ]n=elat. C`t de u=or ne l[s[m am[gi\i de noi ]n=ine la v`rsta de dou[zeci =i doi de ani ]mplini\i!
PARTEA A DOUA
1 Ah, Parisul! N-a\i fost la Paris niciodat[? Nici eu +i uite-l, st[ al[turi de mine mo=ul [sta, capitalistul [sta, adic[ fost capitalist timp de cinci zile, p`n[ m-am priceput s[-l ]ntreb cu ce se ocup[. A v[zut Parisul viu, a respirat aerul C`mpiilor Elizee, a c[lcat asfaltul Marilor Bulevarde, a pip[it cu degetele lui uscate pietrele cenu=ii ale Luvrului =i ]n loc s[ m[ ]nnebunesc[ cu tot felul de povestiri =i amintiri (+tii, ]ntr-o zi, pe Pia\a Bastiliei, pe cine crezi c[-l v[d?... Pe Jean Gabin! Nu, pe Moris, oberchelnerul nostru!), ]n loc s[-mi rup[ gura cu asemenea chestiuni fantastice, el casc[ ochii a mare mirare =i-i pr[vale peste cap ori de c`te ori trecem pe l`ng[ o cl[dire dat[ mai cur[\el cu var: M[i Andrei, b[iatule! Ia te uit[ ce m`ndre\e de ferm[! Trebuie s[ fie mecanizat[, nu? Bine]n\eles, foarte mecanizat[! Bagi vaca la un cap[t =i sco\i pachete de lapte la cel[lalt! Ce lapte! Ca=caval! Adic[, ce vac[?! Pui f`nul ]ntr-o ma=in[ =i mulgi sm`nt`na din alta! Ceva ce n-a v[zut Parisul! Circ!... Soarele bate nemilos, ]mi arde genunchii. Geamurile cobor`te nu ajut[ la nimic, at`ta doar c[ ne p[streaz[ ]ntr-un permanent =uvoi de aer ]ncins.
$
Aureliu Busuioc
Bun[ =osea! Foarte bun[! Pe vremea mea nu se pomeneau a=a drumuri. La v`rsta lui a= dormi. Sigur c[-i o =osea bun[, unde s-a mai v[zut asemenea =osea! Fii atent, unchiule entuziast, dac[ nu luam acum piciorul de pe accelerator ]nainte de a intra ]n v[lurelele astea frumoase, de mult eram ]n =an\, am`ndoi cu zgaibele ]n sus. Pe vremea ta! Pe vremea ta se umbla cu balahura, uite cum se umbla pe vremea ta! Luvru, Montmartre, Palatul invalizilor. Place Pigal... Doamne, c`te a= avea de povestit chiar m`\ei celei de Aura, dac[ ai fi dat tu, Doamne, s[ fiu eu cel care sose=te acum de la Paris... Dar Tu nu =tii s[ ]mpar\i ceea ce ai. Eu... M[ rog, chiar anul trecut, c`nd m[ ]ntorceam de la KarlovyVary =i aveam, la Praga, =ase ore ]ncheiate p`n[ la expresul de Moscova, oare n-am v[zut eu ]ntreg ora=ul? +i eram f[r[ un sfan\ ]n buzunar! N-ar fi trebuit s[ pomenesc lucrul [sta, dar fie, nu-i cine =tie ce groz[vie, cheltuiam to\i banii ]nc[ din primele zile, beam la bere de Pilzen cu c[ld[rile =i cump[ram la gum[ de mestecat cu kilogramele, cred c[ a= fi putut turna dintr-]nsa toate cauciucurile pentru ma=in[, plus roata de rezerv[, a=a c[ Zlata Praga mi s-a prezentat de pe trotuare, f[cusem ni=te b[t[turi mai mari dec`t pantofii. Dar c`te am avut de povestit apoi alor mei! S[ lu[m barem Catedrala Sf`ntului Vitus, sau cum l-o mai fi chem`nd, cu sfin\ii stau cam r[u: cum am intrat ]n holul c`t o sal[ de conferin\e =i apoi ]n labirintul acela de abside, firide =i cu=ti pentru spovedanie, cum m-am rezemat de col\ul unui altar, ca s[-mi scot pantofii =i s[ admir o sculptur[ colosal[, al c[rui autor ]mi scap[ (de=i, ]ntre noi fie vorba, nu l-am =tiut nici atunci); =i cum s-a n[ruit muzica ceea peste mine ca o avalan=[ de z[pad[ =i a ]nceput s[ m[ pi=te un nu =tiu ce la inim[, c[
Unchiul din Paris
$
m-am sim\it mic, ne]nsemnat =i-mi venea s[ pl`ng, a=a ca un copil c[ruia i s-a luat o juc[rie, =i dac[ nu era marmura ceea s[ m[ sprijine, m-a= fi ]ntins lat pe pardoseala cu mozaic, a=ternut de maestrul... ei bine, nu import[, maestrul... Uite, atunci am ]n\eles =i eu pe ce se \ine biserica ceea protestant[ (sau catolic[?) at`tea veacuri: s[ bagi omului ]n cap zi de zi, cu muzic[ =i iar cu muzic[, precum c[ el, omul nu e mare lucru, c[ e o firimitur[ de materie =i s[-l strive=ti cu arcadele de piatr[, mari c`t un arc de triumf... Cine =tie, dac[ n-avea paraclisierul fericita inspira\ie s[-mi arate cu degetul la pantofi =i la u=[, poate mai st[team =i azi l`ng[ absida ceea =i m[ f[ceam c[lug[r! De altfel, o s[ m[ mir mult[ vreme c[ nu s-a priceput ]nc[ nimeni s[ ne pun[ la tocit microbiologia sau anatomia patologic[ ]ntr-o sal[ cu muzic[ protestant[ (sau poate catolic[?). Vai, Riki! avea s[ m[ ia ]n balon Aura. Cum po\i fi at`t de ignorant? Era, probabil, Bach! Johan Sebastian Bach, a scris o muzic[ dumnezeiasc[! +i orga de la Catedrala Sf`ntului Vitus e dintre cele mai vestite ]n Europa. Prostule! Acum ]n\eleg de ce, la Filarmonic[, dac[ se-nt`mpl[ s[ ne ducem ]mpreun[ (=i dumneaei nu pierde nici o ocazie s[ m[ aib[ al[turi la orice simfonie!), ]mi miroase tot timpul a t[mìe... +i uite-l, poftim, st[ al[turi, pe bancheta din fa\[, omul care a v[zut Parisul =i ]n loc s[-mi povesteasc[ pagini alese din via\a privat[ a lui Alain Delon, m[ ]ntreab[ de ferme =i opriri pentru autobuze, de parc[ ar avea de a face cu un birou de informa\ii =i nu cu un t`n[r student, setos de cultur[... Ori poate s[-l provoc la o discu\ie cu tema: arta culinar[ =i servitul unei mese pentru dou[sprezece persoane la Paris =i ]n suburbii?... M[i nepo\ele, ia mai zi =i tu ceva, ce-ai luat ap[ ]n gur[? Al dracului mo=u! Cum =tie s[ citeasc[ g`ndurile!
Aureliu Busuioc
Nici o ap[, zic. }njuram ]n g`nd. N-ai v[zut c[ era c`t pe ce s[ ne r[sturn[m? O mizerie de =osea ca asta... Bravo! Pentru zece metri de asfalt prost ]njuri o sut[ de kilometri de drum bun! Bravo! Nu, neap[rat! Omul [sta trebuie s[ scrie ceva la ziar, ori s[ stea de vorb[ cu Aura, ea crede orice! Nene Alecule, ia zi, de ce-ai emigrat ]n Fran\a? Setea de aventur[? Romantica, cum i se zice azi? Se uit[ la mine cu ni=te ochi, de parc[ l-a v[zut pe str[bunicus[u cu p[l[rie de paie. Andrie=, maic[-ta nu \i-a spus nimic? Mama! Ea o s[-\i spun[ ceva din care s[ ]n\elegi c`t de c`t! Vai, Riki! }l credeam pierdut! +i lacrimi, lacrimi. Nici nu speram c[ mai tr[ie=te... Ba da. C[ ai plecat prin treizeci =i =ase =i c[ ai un restaurant la Paris. }ncolo... Uite, asta-i Dina. O recunosc. P`n[ la =coal[ lacrimi, c[ i-a stricat cineva juc[riile. }n timpul =colii lacrimi, c[ i-a murd[rit cineva caietele. C`nd am plecat, n-am v[zut-o, dar b[nuiesc s[ fi pl`ns, pentru c[ i-a luat cineva fratele. +i acum lacrimi, pentru c[ i-a venit acas[ comoara. A=a-i? Ei, chiar a=a pl`ng[rea\[ n-o mai =tiu eu, ba dimpotriv[, ]i place s[ vorbeasc[ destul de mult, numai c[, iat[, despre tine, nene, nu mi-a prea povestit. De fapt, nici n-am ]ntrebat-o... N-am emigrat nic[ieri. Am plecat. Pentru aventur[ eram cam b[tr`nel: treizeci =i =ase de ani. Aproape vorba lui Hugo: c`nd m-am n[scut, secolul ]mplinea un an. +i nici m[car ]n Fran\a n-am plecat }=i las[ capul ]n piept. Z`mbe=te unor amintiri numai lui =tiute. Axa: cherchez la femme! Nu? S[ c[ut[m femeia? E o poveste lung[. |i-o spun eu cumva... Intr[m ]ntr-un sat. Primul pe ruta noastr[.
Unchiul din Paris
$!
+oseaua aproape pustie: vreo c`\iva mititei se joac[ ]n fa\a por\ilor, nici nu se uit[ la noi. }n pragul magazinului stau ni=te b[tr`ni pe-o banc[, rezema\i ]n bastoane, cu p[l[riile l[sate pe ochi. Opre=te, Andrei. Fr`nez. Am dep[=it magazinul. Dau ma=ina ]nd[r[t. Am avut un prieten aici. Cine =tie... Coboar[ din ma=in[ =i se ridic[ ]n pridvorul de sc`nduri, cu cozoroc din plastic multicolor. Soarele e ]n zenit =i b[tr`nii, sunt vreo cinci, au fe\e ro=ii, verzi, galbene. Cobor =i eu: sunt curios s[ v[d cum pot vorbi parizienii cu \[ranii no=tri... Bun[ ziua la mo=negi! Noroc!... B[tr`nii r[m`n ]n acelea=i poze. +i la tinerei bun[! r[spunde unul cu p[l[ria pe genunchi =i cu c`teva fire de p[r alb pe craniul aproape gol =i zb`rcit. Ceilal\i dau din cap =i z`mbesc. Ne pr[jim la soare, vas[zic[? Bun!... De, ca pensionarii. Ni-i cam rece s`ngele, ce s[-i faci, anii! tot mo=ul cu chelie. Str`ngi c[ldura o zi ]ntreag[ =i noaptea o dai gata ]ntr-o jum[tate de ceas! altul, pare a fi cel mai t`n[r. R`d cu to\ii, unchiul, natural, cu hohote. Vreo doi b[tr`ni se dau la o parte, ]i fac loc pe banc[. Odihni\i. Mul\am. M-am s[turat de stat jos. Trebuie s[ v[ spun c[ m-a mirat ceva de la bun ]nceput: aproape patruzeci de ani prin str[ini =i vorbe=te o limb[ frumoas[, f[r[ nici un fel de amestecuri sau ]]]]-uri. S[ nu uit s[-i fac un compliment. La v`rsta lui nu stric[... De departe? mo=ul cu chelie. Din capital[! unchiul pronun\[ cuv`ntul subliniat.
$"
Aureliu Busuioc
+i ]ncotro? Nu r[spunde ]ndat[. Se str[due=te, probabil, s[ intre ]n ritmul lor. }ncotro? +i pe la dumneavoastr[ =i pe la al\ii... B[tr`nii devin aten\i: ]l iau drept vreun =ef. V[d c[ suntem cam de-o v`rst[ =i voiam s[ v[ ]ntreb... Din ce an? ]ntreab[ tot mo=ul cu ple=ul zb`rcit. Nou[ sute unu. Da?... Nu prea ar[\i... Te credeam mai tinerel. Eu ]s din nou[ sute. +i ce ziceai s[ ne ]ntrebi? Aveam un prieten ]n sat la dumneavoastr[. Unul Oprea... De-alde Oprea ]i plin satul. Vasile Oprea. Lucra l[c[tu= ]n ora= la... B[tr`nul chel ]l ]ntrerupe: Ia stai! Cum ]\i zice? Nu cumva Alexandru? Parizianul meu tresare, de parc[ l-ar fi izbit cineva. Alexandru... Da mata de unde =tii?... B[tr`nul d[ din cap cu triste\e: Ai fost la noi ]n cas[. Demult tare... Unchiul prive=te la b[tr`n, nedumerit =i st[ruitor. Ai fost, ai fost... Eu sunt fratele lui Vasile Oprea. Dumneata? Fratele lui Vasile? +i Vasile? Tr[ie=te? Unde-i? Mo=ul nu r[spunde deodat[. Scoate o \igar[ din buzunar =i o r[suce=te mult[ vreme. O aprinde de la chibritul pe care i-l ]ntinde un tovar[=. }i tremur[ mìnile. Nu mai tr[ie=te Vasilic[, fie iertat... De mult nu mai tr[ie=te. Din patruzeci =i unu... ]ncepe un alt b[tr`nel. }ncepe, dar se opre=te, de parc[ s-ar fi amestecat ]ntr-o vorb[ care nu-i =i a lui. Da, face fratele mai mare al lui Vasile Oprea. Din patruzeci =i unu A fost mutat la miaz[noapte P[i era comunist! face unchiul. Ehe, t[tuca Stalin n-avea nevoie de ei Cobor la ma=in[. Deschid u=ile =i m[ las pe speteaza ]ncins[ ca o sob[. Ajung
Unchiul din Paris
$#
p`n[ la mine numai cr`mpeie de cuvinte, se aude doar un zumzet de vorbe =i exclama\ii. C[ldur[ mare. Rareori trece c`te o ma=in[ pe =osea =i atunci se simte o boare de aer mai r[coros. Ori mi se pare... Unchiul =i cu b[tr`nii intr[ ]n magazin. Din semi]ntunericul ]nc[perii ]i v[d cu paharele pline. Nu ciocnesc. Las[ c`te o pic[tur[ de vin pe podele, apoi beau. Peste vreo jum[tate de or[, c`nd simt c[ ]ncep s[-mi fiarb[ =i creierii ]n cap, coboar[ cu to\ii. Au fe\ele ro=ii =i ochii lumina\i. Interesan\i =i b[tr`nii [=tia: chiar =i amintirile triste ]i fac s[ se mai ]nvioreze. Unchiul d[ m`na cu ei. Pe b[tr`nul Oprea ]l ]mbr[\i=eaz[. Mo=ul scap[ o lacrim[. Poate mergem pe la mine, a? Pe-un ceas, a? S[-l pomenim... Unchiul clatin[ din cap: La ]ntoarcere, bade Ghi\[. C`nd m[ ]ntorc... Nu ui\i, vas[zic[; a doua cas[ de la oc`rmuire. A doua. Trece\i. +i pe un ton mai sc[zut, probabil ca s[ nu dea prea mare publicitate informa\iei: Mai am o balercu\[ din an\[r\! S[ nu ui\i! O iau din loc prea brusc. }n retrovizor mai v[d grupul de b[tr`ni, nemi=ca\i, cu capetele goale. La prima cotitur[ dispar. Pasagerul meu st[ cu fruntea la piept, z`mbe=te =i el unor ]nt`mpl[ri demult trecute. Mai tr[im, nepoate, mai tr[im! Aproape patruzeci de ani =i s[ m[ recunoasc[! Ai v[zut?... Sentimental b[tr`n! C`\iva kilometri nu mai scoate o vorb[. S[ caut o muzic[ ceva, s[-l mai veselesc? }mi re\ine m`na pe butonul aparatului. Ciuda\i mai sunt =i oamenii [=tia: cine-i roag[ s[ alerge dup[
5
$$
Aureliu Busuioc
lucruri care le pot strica dispozi\ia? Cine-l pune pe mo=ul meu s[ cutreiere satele ]n c[utarea de prieteni ai dep[rtatei lui copil[rii? Pu\in probabil s[ g[seasc[ prea mul\i ]n via\[! Oricum, au mai fost =i r[zboaie pe aici, =i foamete... +i apoi v`rsta medie a unui b[rbat, chiar =i la noi, nu-i cu cine =tie c`t mai mare de =aptezeci! +i-i are, slav[ Domnului, cu v`rf =i ]ndesat! N-ar fi oare mai bine s[ intr[m, de-o vorb[, ]n restaurantul [sta, construit cu at`ta inspira\ie chiar la =osea, spre buna desf[tare a c[l[torului ]nsetat =i ]nfometat, =i ]n fa\a c[ruia, ne=tiut de ce, piciorul apas[ pe fr`ne f[r[ comanda st[p`nului?... Nene Alecule, ai auzit vreodat[ cuv`ntul =a=l`c? Se uit[ mirat la mine. Vezi, s-a ]mbog[\it limba noastr[! Nu =tii! A=a c[ e=ti invitatul meu la un cuv`nt nou, pe care, cred, ai s[-l ]nve\i repede =i cu pl[cere. E restaurantul unde-i place Tigrului s[ mai r[t[ceasc[ din c`nd ]n c`nd cu ni=te prieteni. Am informa\ii sigure. Iar Tigrul nu se duce la un tractir ordinar... Unchiul adulmec[ aerul ca un copoi bine dresat: M[i, ce miros de frig[rui! +tii c[ mi-i foame?! Vezi, nene Alecule! Eu s[ nu =tiu ce-i trebuie unui om cu prea mult[ triste\e ]n inim[? Sentimentalismul porne=te, totu=i, de la stomac! M[car c[ n-am v[zut Parisul t[u niciodat[, aici s[ =tii c[ te fac praf! Te dau gata cu noutatea. Ia zi, nene Alecule, ai servit vreodat[ lipitorilor de capitali=ti =a=l`curi? Se uit[ la mine, de parc[ nu i-am achitat nota. 2 Sunt or[=ean sut[ la sut[, or[=ean prin na=tere =i din convingere. Am locuit la \ar[ numai dou[ luni, anul trecut =i acum
Unchiul din Paris
$%
doi ani, c`nd ne-am dus cu tot institutul la culesul viilor. Pot deosebi cu u=urin\[ o gr[mad[ de cartofi de-o ciread[ de vaci, dar cam la at`ta se limiteaz[ cuno=tin\ele mele ]n ale satului. Dac[ le-am mai completat cu ceva ]n cele dou[ luni de imens ajutor adus gospod[riei s[te=ti, pot vorbi doar de c`teva indigestii, rezultat al mustului la discre\ie, c`t =i de o s[pt[m`n[ ]ncheiat[ de ploi ciob[ne=ti, anul trecut. Am avut o pl[cere imens[, la ]ntoarcerea acas[ pantofii ar[tau ca dou[ jivine nesalvate de la potop... A=a c[ mersi! prefer asfaltul ne]nsufle\it =i dur drumurilor de humus, lipsite de orice personalitate dac[ e vorba s[ dea ochii cu o ploaie, prefer aburii de benzin[ =i bitum ]ncins oric[rui v[zduh s[n[tos =i d[t[tor de for\e noi, dar plin de b`zìtul optimist =i insistent al \`n\arilor... Mai ales, dac[ e vorba s[ petrec o lun[ ]ntreag[ ]ntr-o barac[ de sc`nduri, ini\ial destinat[ altor scopuri dec`t dormitului... Dar dac[ e vorba de o c[l[torie!... O c[l[torie la volanul unei ma=ini care aproape ]\i apar\ine, gata s[-\i satisfac[ orice moft din tot sufletul celor c`teva zeci de cai struni\i ]n motor, ei bine, dac[ e vorba de asemenea chestiuni, via\a la \ar[ mi se pare cel pu\in ideal[! Nici tu inspec\ie auto, nici tu semnale rutiere, nici tu amenin\area unei amenzi ori =i mai r[u: numai hopuri =i copaci, bolovani =i =an\uri Dar toate astea, deocamdat[, numai teoretic... Practic: dup[ primul pod o iau la st`nga =i m[ a=tern unui drumeag destul de ]ngust, dar b[tut bini=or. Culesesem datele ]n restaurant. Peste vreo trei-patru kilometri aveam s[ ating \inta, mai bine zis, una din \intele neprev[zute ale c[l[toriei. Unchiul pare cufundat ]ntr-o toropeal[ vecin[ cu somnul. Vinul b[ut cu mo=negii =i coniacul sorbit ]n prezen\a mea (]ntre noi fie vorba, nu-mi place b[utura, adic[ pot suporta numai berea, dar o ]nghit la rang de mare maestru), la care mai ad[ug[m =i ramolismentul cuvenit v`rstei, =i-au spus cuv`ntul.
$&
Aureliu Busuioc
Ap[s pedala acceleratorului p`n[ la refuz. Ma=ina m[ ]n\elege pe dat[. Viteza cre=te vertiginos. Am b[nuit totdeauna c[ pe un drum de \ar[ se merge mult mai moale dec`t pe asfalt! }n retrovizor peisajul cu porumb =i floarea-soarelui se transform[ ]ntr-un uria= nor de praf =i dac[ vre\i s[ numi\i lucrul [sta inconvenient, afla\i c[ e singurul. Praful r[m`ne departe ]n urm[, ai senza\ia c[ zbori ]naintea propriei umbre. Iau pe dou[ ro\i un viraj nea=teptat, nu ascund, am tr[it c`teva clipe foarte pline, ]n schimb voi putea povesti lucrul [sta ca o realitate v[zut[! Dar... Am fost totdeauna contra iriga\iei (dac[ a transporta apa prin \evi uria=e se nume=te astfel), cred c[ natura e mult mai ]n\eleapt[ dec`t o socotim noi: plou[ c`nd trebuie s[ plou[, e secet[, tot din considerente superioare ]n\elegerii noastre. +i dac[ fr`nele unui Moscvici n-ar fi fost a=a cum sunt, cred c[ a= fi asistat la propriul meu final. Un sf`r=it foarte spectaculos, e drept, dar mult mai pu\in dorit... Reu=esc s[ opresc ma=ina la centimetri de \eava cu pricina, m`na ]ntins[ instinctiv ]n pieptul unchiului nu-l poate ]mpiedica s[-=i rezeme brusc fruntea de parbriz =i totul se afund[ ]ntr-un fum gros =i ]n[du=itor: ne ajunge din urm[ ca un blestem propria crea\ie praful... Unchiul ]=i freac[ fruntea, se uit[ la mine =i tu=e=te: +tii c[ are un geam rezistent?! Volanul tremur[ ]n mìnile mele ca un pui de pas[re. G[sesc trecerea mult mai la st`nga. Slalomul motorizat a murit. Tr[iasc[ viteza normal[... De fapt ]ncotro mergem? Unchiule, ce-ai zice de-o baie? }i sunt recunosc[tor pentru tactul de care d[ dovad[. O idee grozav[! Dar... Nu mai termin[ vorba: Nistru apare simplu, de parc[ ar fi ]n\eles =i el c[ e cazul s[ se arate am f[cut vreo cincisprezece kilometri.
Unchiul din Paris
$'
Cobor`=ul e abrupt, drumul pare s[ nu fi =tiut alt vehicul dec`t tractorul, dar e prea t`rziu s[ mai dau ]nd[r[t. Unchiul ]=i str`nge g`tul ]ntre umeri ca un b`tlan, dar nu zice nimic. Fr`nele sc`ncesc jalnic. Opresc sub ni=te s[lcii, la c`\iva pa=i de ap[. Sunt leoarc[ de sudoare. E=ti un aventurier, b[ie\el! Ce zici? Nu zic nimic. E foarte cu putin\[ s[-mi tremure =i glasul. Deschid capota. Totul normal. Bun[ ma=in[. Unchiul a =i s[rit ]n ap[. }noat[ voinice=te, din c`teva mi=c[ri e pe la mijloc. M-am mai sc[ldat ]n rùl acesta, dar v[ spun sincer, n-am avut niciodat[ ambi\ia s[-i p[r[sesc malul. Sunt pentru cabotaj. Acum ]ns[ trebuie s-o fac. N-am ]ncotro. E o chestie de ambi\ie =i onoare. M[ urc pe malul cel[lalt la vreo jum[tate de kilometru mai jos de punctul vizat. Al dracului repede apa! }mi v`jìe urechile =i capul, nu ]n\eleg nimic. Interesant, este pe undeva vreun pod ca s[ m[ ]ntorc la ma=in[?! Mo=ul se b[l[ce=te ca un campion olimpic. Vine p`n[ la doi pa=i de nisipul pe care zadarnic ]ncerc s[-l ]nc[lzesc, ]noat[ contra curentului, se ]ntinde pe spate =i st[ nemi=cat ca o buturug[... Andrie=! Hai la ap[! e grozav[! Te cred c[-i grozav[! Am auzit despre Sena c[-i rùl cel mai c`ntat =i cel mai murdar din lume. Dar s[ mai intru o dat[ la undele astea cristaline?... Pardon! Unchiul se ]ntinde pe nisip l`ng[ ma=in[. Probabil, trebuie s[ plec[m. Adio, iubi\ii mei p[rin\i, n-am fost un fiu grozav, dar am \inut la voi. Aura, p[cat c[ nu m-ai ]n\eles. }n floarea v`rstei, ]n floarea v`rstei, ]n floarea...
%
Aureliu Busuioc
Scot un chiot mai dihai ca Tarzan =i m[ arunc ]n valuri. Intuiesc ce e cu strig[tele de r[zboi ale pieilor-ro=ii: ]=i mascheaz[ spaima... Dobor c`teva vechi recorduri de vitez[ pe felurite distan\e: mai ]not =i vreo zece metri prin pietri=ul de pe malul cu ma=ina =i unchiul. Ce conteaz[ coate =i genunchi zdreli\i! Principalul e c[ nu va avea nimeni satisfac\ia s[ declare c[ am b[ut ap[ dintr-un rù pe jum[tate secat... M[ ]mbrac urgent, umbrele se lungesc spre r[s[rit, e timpul s[ ne vedem de drum. Unchiule... ]l strig ]ncet. Nu r[spunde. E bine obosit... Dau s[-l ating de um[r =i r[m`n paf: am`ndou[ picioarele =i pieptul sunt acoperite de cicatrice. Mai ales picioarele are aproape toate degetele lipite... Deschide ochii =i sare: Gata? Mergem? Sunt ]mbr[cat ]ntr-o clip[! Pe spate are ni=te urme, de parc[ l-ar fi trecut un tractor cu =enile. }nainte? Ie=im la =osea f[r[ alte complica\ii. Asfaltul ne prime=te de parc[ nici nu l-am fi ]n=elat cu un drum p[c[tos =i plin de hopuri. Dac[ a= fi avut un jurnal de bord, a= fi putut nota: Ora 9.30 p[r[sit ora=. Ora 16.35 parcurs 85 km, ajuns 60 km de la punctul de plecare. Cam s[r[cu\... La cine mergem, unchiule? Nu se gr[be=te s[-mi r[spund[. }mi face impresia c[ nici el nu =tie mai mult ca mine. Am ]n\eles. Tac. C[l[torim ]n c[utarea timpului trecut, a amintirilor, a unor oameni care s-ar putea s[ nu mai fie, dar care au fost =i au ]nsemnat ceva pentru tine, ]n c[utarea locurilor de joac[, a locurilor de alt[dat[, dar ref[cute din temelii ast[zi, c[l[torim, ]ntr-un cuv`nt, dup[ lacrimi!
Unchiul din Paris
%
Vezi cum te ]n\eleg, unchiule? Vezi c[ ]ncep s[ devin =i eu romantic?! Repede m[ apuc s[ scriu poezii, poate, chiar o pies[. Tigrul va avea grij[ s-o pr[vale numaidec`t cu ideile lui ]nnoitoare!... Apropo de ideile lui. Marea lui pasiune sunt ]nscen[rile. L-a ]nscenat pe Creang[ (D[nil[ Prepeleac pentru copii, [ia ce ]n\eleg!) =i l-a jucat ]n costume care aminteau de o recep\ie la regina Victoria; l-a ]nscenat pe t`n[rul Verter; a fost un vodevil de toat[ frumuse\ea singurul atribut de epoc[ era cilindrul t`n[rului pl`ng[re\, pe care (cilindru!) se a=ezau pe r`nd to\i actorii. Sper c[ ultima lui idee e legat[ de punerea ]n scen[ a manualului meu de histologie, ]n care vor juca, bine]n\eles, vreo cincizeci de hipi =i bitnici (noul contra vechiului!). }n general, cred c[ nu poate fi nimic mai caraghios pe lumea asta dec`t un b[tr`n care-=i uit[ v`rsta... P[strez viteza ]n limitele permise de regulamentul circula\iei. E un mare noroc c[ nu-i =i Aura cu noi. Mi-o ]nchipui: Riki, e=ti un prost! Cine gone=te ma=ina ]n halul acesta?! De=i, dac[ e s[ punem m`na pe inim[, s[ judec[m la rece adic[, n-ar fi stricat deloc s[-mi stea aici, al[turi... Cel pu\in a= fi avut cu cine s[ mai schimb o vorb[, dou[, c`t timp mo=ul rumeg[ pingeaua dulce a amintirilor... Andrei (tresar, credeam c[ doarme), Andrei, tu nu-\i po\i ]nchipui lucrul [sta =i a= vrea s[ nu-l cuno=ti niciodat[... Tu nu =tii ce ]nseamn[ s[ tr[ie=ti printre str[ini. Dar str[ini ]n toat[ puterea cuv`ntului. Tu nu =tii ce ]nseamn[ s[ stai s[pt[m`ni ]ntregi f[r[ s[ auzi un cuv`nt de la cineva, s[-\i fie dor de-o vorb[ omeneasc[, chiar ]ntr-o alt[ limb[, dar s[ r[zbat[ din ea un pic de c[ldur[, de ]n\elegere, de ]mb[rb[tare... Tu nu =tii ce ]nseamn[ s[ stai la un pahar de vin cu un cunoscut, s[-\i ]nchipui c[ \i-i prieten numai pentru c[ nu \i-a f[cut nici un r[u =i s[-l vezi =i pe [sta cum se tot uit[ la ceas, cum se ridic[ =i pleac[... Tu nu =tii ce-i singur[tatea...
Aureliu Busuioc
Adev[rata singur[tate, ]n mijlocul unei mul\imi st[p`nit[ de un singur g`nd: banii! Banii! Un an ]ntreg tu nu =tii c`t de lung poate fi un an! un an ]ntreg s[ nu-\i calce piciorul ]ntr-o cas[ de om... Poate m[ r`zi, poate-\i ]nchipui c[-s un exaltat, dar nu-s altceva dec`t unul care a stat singur ani mul\i. +i-s gata acum s[ m[ prind la vorb[ cu oricine, s[ discut despre orice, s[ m[ ]mbr[\i=ez cu to\i trec[torii =i s[ =tiu c[ n-o s[ se uite nimeni la ceas =i n-o s[ se ]ntrebe nimeni ce-o mai fi vr`nd =i [sta de la mine? +i chiar dac[ o s[ se ]ntrebe cineva s[ =tiu c[-s ai mei cei care m[ iau peste picior, ori se satur[ de vorbele mele! Ai mei! A=a cum au fost ai mei =i... Glasul ]ncepe s[-i tremure =i tace. Te-a= ]n\elege cu pl[cere, unchiule, nu te sup[ra, dar ]mi vine cam greu: ]ntr-adev[r nu cunosc acest gen de singur[tate. +tiu doar singur[tatea pe care mi-o caut singur, dar, probabil, asta e cu totul altceva. Adic[ nu, parc[ b[nuiesc ceva, ceva ]n genul [sta am tr[it chiar acum c`teva clipe, c`nd mi se p[rea c[ dormi... Dar se vede treaba c[ o ]ncurc =i de data asta. Hai s-o l[s[m moart[. Te comp[timesc, natural, dar nu te sup[ra, un pic cam abstract. La drept vorbind, nu: mint. Nu te comp[timesc deloc. Nu-mi plac vorbele mari, dar d[-o-ncolo: nu era cazul s-o =tergi de aici ca s[ ajungi un p`rlit de chelner... Fie =i la Paris! A= da mult s[ v[d =i eu Parisul, dar s[ alerg cu =erve\elul ca s[ scutur firimiturile de pe masa oric[rui mocofan s[ ne fie cu iertare nu! Ori, dac[ a= fi ajuns la zilele astea, acolo a= fi r[mas pierdut pentru totdeauna. Unchiule (tresare speriat), iart[-m[, se prea poate s[-\i pun tot felul de ]ntreb[ri idioate, dar numai din cauza... }n fond, ce =tiu eu despre tine? Uite, s[ zicem atunci era oare nevoie s[ pleci numaidec`t? Numaidec`t. Nu-\i pl[cea s[ fii mecanic de r`nd... Visai, probabil, la milioane, nu?
Unchiul din Paris
%!
R`de. +i n-ai reu=it s[ prinzi norocul de barb[, a=a-i? R`de. }ncepe s[ m[ enerveze. Ai plecat la risc. +i ai pierdut. Ei =i? Nu e=ti singurul. S-au mai fript at`\ia!... Nu mai r`de. +i n-ai s[ te plictise=ti? De ce? Dac[-\i povestesc c`te ceva despre mine? M[ ia ]n serios. L-am atins la sensibil. Nene Alecule, ai cuv`ntul meu: la primul c[scat o s[-\i declar sincer c[ mi-i somn. }n regul[? }n regul[. A=adar... A=adar, cum se obi=nuie=te ]n asemenea cazuri: ma=ina ]nghi\ea kilometri din panglica =oselei, soarele nu mai ardea nemilos, din motive de dup[-amiaz[; prin geamurile deschise p[trundeau ]n salon miresme de iarb[ ars[, de porumb ve=ted =i alte plante agricole; el avea un glas egal, aproape monoton, ochii lui tri=ti priveau ]n propriul trecut, dar cel care st[tea al[turi de d`nsul ]i sorbea cuvintele. Drept care a =i notat, desigur p[rtinitor =i cointeresat: PRIMA POVESTIRE A UNCHIULUI ALEXANDRU DESPRE VIA|A +I C{L{TORIILE SALE (care lucru l-ar fi putut face par\ial =i sora lui mai mic[, Alexandra, dar nu l-a f[cut din felurite motive). }n 1918 terminasem =coala normal[ de ]nv[\[tori odat[ cu fratele mai mare, Anatolie. Nu, nu r[m[sese repetent, pur =i simplu tata, \[ran chibzuit, dar destul de str`mtorat ]n mijloace, ]l \inuse acas[ un an ]ntreg, s[ m[ a=tepte pe mine =i ]n felul acesta, cu un singur schimb de c[r\i, cu o singur[ gazd[ =i la o singur[ mas[,
%"
Aureliu Busuioc
studiind acelea=i materii =i ajut`ndu-ne astfel unul pe altul, s[ nu provoc[m o sp[rtur[ prea mare ]n micul buget al familiei =i, totu=i, s[ ajungem oameni. Tata nu fusese luat pe front, avea ochiul drept stricat, dar caii lui luptau pe undeva, a=a c[, lipsit de posibilitatea s[-=i lucreze pu\inul p[m`nt, ]l vinde =i ]n =aisprezece se mut[ la ora=. Peste un an avea s[ moar[ mama dup[ na=terea destul de t`rzie a surorii Alexandra. Cump[rase o c[su\[ cu gr[din[ la marginea ora=ului =i devenise un fel de zarzavagiu. }n orice caz, ne hr[nea cumva =i ne ]mbr[ca, ba mai dovedea s[ se-ngrijeasc[ =i de micul broscoi sora noastr[, care avea, c`nd sf`r=eam =coala, abia un an =i jum[tate. }n ora=, ba chiar =i ]n =coala noastr[, se petreceau lucruri din cele mai ciudate. Se ]ntorceau solda\i de pe front, f[r[ ]nvoire, se creau comitete, aveau loc tot felul de adun[ri, se tr[gea cu armele ]n mul\ime, se operau arest[ri, poli\ia era c`nd turbat[, c`nd disp[rea cu totul, ]mp[rat nu mai aveam ]ntr-un cuv`nt, se preg[tea, vorba lui tata, sf`r=itul lumii. At`ta doar c[ eu =i fratele ne vedeam de ]nv[\[tur[, de=i uneori se ]nt`mpla s[ fim la lec\ii numai noi doi... Voiam s[ ajungem oameni =i ]n acest scop trebuia s[ ascult[m de cei mai mari, s[ nu ne amestec[m ]n politic[, unde nu ne fierbea oala, =i principalul s[ m`nc[m cartea... Dup[ terminarea =colii aveam s[ schimb[m \arul pe rege... }ntre timp, dup[ numeroase examene, eram considerat apt pentru a preda ]n clasele primare (fratele Anatolie renun\ase la ]nv[\[m`nt, se aranjase contabil la o firm[ particular[) =i primeam numirea ]ntr-un sat din sud... L`ng[ Tatarbunar. O s[r[cie =i o mizerie de nedescris. Foame, p[duchi +coala o ]nc[pere de v[l[tuci cu un geam de-o palm[ iarna nu avea aproape nici un elev: n-aveau cu ce se ]nc[l\a, n-aveau cu ce se ]mbr[ca. }i ]nv[\am pe copii s[ c`nte Tr[iasc[ regele, s[ numere =i s[ scrie C`nd am fost chemat ]n dou[zeci =i cinci la armat[, am primit lucrul acesta aproape cu bucurie: nu aveam s[ mai v[d toat[ mizeria
Unchiul din Paris
%#
ceea uman[. Protest? Lupt[? Nu-mi d[dea prin cap a=a ceva. Omene=te, ]i comp[timeam, desigur, dar... Nu m[ ocupam cu politic[... Am f[cut =coala de ofi\eri de rezerv[ la avia\ie. Cu atmosfera cazon[ eram obi=nuit de la =coala normal[, cu munca p`n[ la ]ndobitocire eram deprins, tata nu sl[bea h[\urile nici o clip[, mecanica ]ns[ m[ atr[gea, ]mi pl[cea pur =i simplu, eram considerat unul dintre cei mai buni cunosc[tori ai aparatelor, de=i aparate aveam abia vreo zece Farman-uri =i Bregu-uri, orice automobil de azi alearg[ de trei ori mai repede... }n armat[ des coperisem c[ sunt bun pentru lupte peste un an deveneam campionul =colii, ba mai mult, luam =i titlul de campion inter=coli , a=a c[ nu m-am mirat deloc =i am acceptat imediat, c`nd mi s-a propus s[ r[m`n ]n cadrele active ale avia\iei. Ofi\er, cu toate c[ mi se promisese, n-am fost f[cut, aveam s[ ]n\eleg mai t`rziu de ce, dar am lucrat mecanic la sol =i de bord vreo cinci ani, p`n[ prin treizeci =i doi, c`nd am fost, pur =i simplu, concediat. Comandantul =colii mi-a expus situa\ia direct: E=ti un mecanic excelent, dar e=ti basarabean. Domnului general nu-i plac basarabenii. +i, mai ales, bol=evicii Era prima lovitur[ pe care o primeam. Eu, omul apolitic =i ]ndr[gostit de meserie p`n[ peste urechi, eram considerat bol=evic =i m[car s[ fi ]n\eles ce ]nseamn[ asta!... }ntors acas[, aveam s[ dau de bucurii =i mai mari. Tata abia o mai ducea, ochii nu-l mai serveau aproape deloc, gr[dina nu-i d[dea dec`t banii pentru impozite, jum[tatea mea de leaf[, pe care i-o trimiteam, abia dac[ ajungea pentru ]ntre\inerea Alexandrinei, acum fat[ mare, la =coala normal[ =i ea... Aveam treizeci =i unu de ani, f[r[ nici o situa\ie, ne]nsurat. M-am aranjat, dup[ multe c[ut[ri =i rug[min\i, la un atelier de repara\ii auto-moto, =i numai datorit[ faptului c[ aveam un pic de nume la luptele greco-romane, iar proprietarul atelierului era un suporter pasionat. Pe de alt[ parte, un sportiv cu anumit[ faim[
%$
Aureliu Busuioc
ar fi putut contribui cumva =i la sporirea num[rului de clien\i, destul de pu\ini pe vremea ceea... }mi pl[cea meseria, lucram pe cinste, n-avusesem nici o pl`ngere din partea clien\ilor, care, ]ntr-adev[r, nu c[ d[deau n[val[, dar se-nmul\iser[ sim\itor. Acesta a =i fost primul motiv de scandal cu st[p`nul. M-a chemat ]ntr-o zi =i mi-a dat de ]n\eles c[ nu-i prea mul\umit de mine. Nu m[ socoate suficient de iste\... Nu-l ]n\elegeam. Dup[ p[rerea mea, n-avea nici un motiv s[ m[ ia de lene= sau nepriceput. Ei bine, anume nepriceput m[ socotea. Dar nu ]n meserie, ci ]n afaceri: repar`nd prea con=tiincios o ma=in[ sau o motociclet[, ]nseamn[ s[ n-o mai vezi ]n atelier! Iar lucrul acesta... N-am f[cut ce m[ ]ndemna inima s[ fac: s[-l pocnesc ]n numele tat[lui. Era prea greu s[ g[se=ti undeva de lucru. +i aveam o fat[, eram logodi\i. +i tata st[tea tot mai r[u... Peste un timp aflu c[ m[ jefuie=te bine =i la plat[. }n alte ateliere mecanicii primeau aproape dublu! M-am dus frumos s[-i cer socoteal[. M-a rugat s[-i ar[t contractul prin care =i-ar fi luat angajamentul ]n general s[-mi pl[teasc[. N-aveam ce s[-i r[spund... Eram ]ntr-o situa\ie f[r[ ie=ire. Atunci am ]nceput s[ m[ g`ndesc =i eu altfel la lucrurile astea. Dar, din p[cate singur... Politica era, vorba tatei, pentru =mecheri =i ho\i. }n atelier lucrau de to\i vreo dou[zeci de oameni =i prea mare prietenie cu mine nu f[ceau. M[ socoteau omul patronului: m[ primise la lucru c`nd erau pline drumurile de =omeri! Unul singur, l[c[tu=ul Vasile Oprea, ]ncerca s[ lege vorb[ cu mine, dar prea mi se p[reau suspecte aluziile lui =i, ]n general, nu-l puteam ]n\elege ce vroia. Singura mea alinare erau luptele, acolo-mi turnam tot focul =i satisfac\ia victoriilor f[cea pentru moment s[ treac[ pe planul doi toate necazurile. Natural, =i banchetele care urmau... +i uite-a=a, p`n[ ]n treizeci =i trei, c`nd a venit neam\ul cela. Atunci l-am ]n\eles eu pe Oprea c[-mi vroia omul binele. Dintr-o vorb[ din alta c[ ne ]nt`lneam tot mai des, nu numai la
Unchiul din Paris
%%
atelier, chiar =i la c`te un p[h[rel aflu eu c[, vorbind despre patron a=a cum vorbeam, nu f[ceam altceva dec`t politic[! Mai pe scurt, ]n anul treizeci =i =ase ]ndeplineam tot felul de misiuni ale organiza\iei noastre ilegale =i m[ preg[team s[ fiu primit ]n r`ndurile partidului comunist. Nu mai eram tinerel. Eram logodit cu o fat[ minunat[. Maria... Lucra la fabrica de tutun. Ne iubeam, dar am`nam mereu c[s[toria: nu b[nuia nimic =i nu =tiam, dac[ am dreptul s[-i propun =i ei o via\[ sunt sigur c[ ar fi acceptat-o, era o fiin\[ minunat[! o via\[ legat[ de risc zilnic, de lipsuri, de arest[ri =i ]nchisori, pentru c[ asta ]nsemna ilegalitatea... Cu Vasile Oprea ne lega o prietenie str`nsa =i sincer[, a= putea spune c[ era de fapt primul =i singurul meu prieten. Mai cuno=team abia vreo doi oameni din organiza\ie, legile conspira\iei erau aspre, dar =tiam c[ ]n munca ilegal[ nu e nimic mai important dec`t s[ =tii c[ ai tovar[=i, c[ ]n caz de nevoie vei fi ajutat =i ap[rat, c[ tovar[=ii vegheaz[. }mi cuno=team acuma =i du=manii: le sim\eam apuc[turile, acum le =tiam =i mutra. Erau mul\i. Foarte mul\i. +i c`nd a ]nceput Revolu\ia Spaniol[... Ei bine, =tiam c[ locul meu e acolo! }n prima linie. S[-mi ap[r, s[-mi ajut tovar[=ii de clas[! +i s[ pl[tesc cu v`rf =i ]ndesat toate poli\ele neachitate... Vasile era =i el de aceea=i p[rere. Peste c`teva zile avea s[-mi comunice c[ tovar[=ii de la conducerea organiza\iei n-au nimic ]mpotriv[, c[ pot ]ntreprinde toate demersurile pentru a c[p[ta pa=aportul spre Fran\a una din pu\inele c[i pe care se putea ajunge ]n Spania , dar c[, ]ntre timp, trebuie s[ m[ preg[tesc de intrarea ]n partid. Manifestele lansate cu ocazia r[zboiului civil din Spania umpluser[ ora=ul. }n ]mprejurimile casei, unde era instalat[ tipografia portativ[, fuseser[ v[zu\i de c`teva ori agen\i ai siguran\ei. Trebuia
%&
Aureliu Busuioc
g[sit un alt loc, mai sigur, ori cel pu\in o ascunz[toare vremelnic[. Era misiunea mea. Sarcin[ de partid. }n octombrie nou[ sute treizeci =i =ase trebuia s[ devin membru al partidului comunist! Numai c[ ]n septembrie avea s[ se hot[rasc[ soarta mea pentru aproape patruzeci de ani ]nainte... Sora Alexandrina terminase =coala =i era ]nv[\[toare ]ntr-un sat de pe malul Nistrului. A= fi putut s[ m[ bizui pe ea, dar drumul era cam departe, mijloacele de transport ]nt`mpl[toare, a=a c[ varianta asta c[dea. Acas[ la noi s-ar fi putut, dar tata ]mb[tr`nise tare, devenise foarte capricios =i nu-i puteai ghici niciodat[ g`ndurile. Locuia pe vremea aceea chiar ]n centrul ora=ului o rud[ dep[rtat[, un fel de m[tu=[ mult mai t`n[r[ ca mine, fiica unor proprietari de p[m`nt foarte ]nst[ri\i. N-am s-o numesc. Au trecut mul\i ani... Studia franceza la Ia=i, era o fat[ cam z[p[cit[, dar una la p[rin\i, i se satisf[ceau toate capriciile, =i unul din capriciile acestea era garsoniera, pe care o ocupa singur[ ]n centru. Venea deseori pe la noi, mai ales c`nd era Alexandrina acas[, dar continua s[ ne viziteze =i mai t`rziu. }n orice caz, ori de c`te ori pleca la studii, ]mi ]ncredin\a mie cheia =i nu logodnicului ei, un mare amator de petreceri fundamentale... Ce-i drept, de data asta, ]nainte de plecare, avusese loc un mic incident, c[ruia nu-i d[dusem, din nefericire, prea mare importan\[, adic[, mai precis, nu-i d[dusem nici una: la gar[, unde-o condusesem, ]nainte de a-mi ]nm`na cheia, se repezise la mine ca s[ m[ acuze de complicitate cu netrebnicul ei logodnic, ocupat ]n acea clip[ cu bagajele. V[rsase un pahar de lacrimi amare, ca imediat s[ moar[ de r`s, dar, cum o =tiam prea bine, am ]ntors chestiunea ]n glum[, o =i consideram glum[, de altfel! Am fluturat mult[ vreme batista ]n urma trenului care-o ducea, =i foarte cur`nd aveam s[-mi dau seama, c[ ]n munca de ilegalist nu exist[ fleacuri...
Unchiul din Paris
%'
Tovar[=ii, c[rora, se ]n\elege, nici nu le pomenisem de m[runtul incident, erau de aceea=i p[rere, c[ o ascunz[toare mai bun[ nu se poate g[si: ]n centrul ora=ului, acolo unde comuni=tii nu prea sunt c[uta\i, cas[ izolat[, st[p`na avea s[ lipseasc[ cel pu\in trei luni... }n aceea=i noapte am transportat geamantanele. Peste trei zile aveam s[ plec =i eu: primisem viza. }mi amintesc =i azi totul: or[=elul Perpinian, strada Independen\ei, la domnul Gaston Cuin, de=i nu aveam s[ cunosc nici or[=elul, nici pe ]ndr[zne\ul tovar[= Cuin, care organizase at`tea treceri ilegale peste Pirinei. }n ajunul plec[rii, c`nd m[ ]ntorceam din ora=, m[ acosteaz[ un cet[\ean, ]mi cere un foc, m[ roag[ s[ nu fac g[l[gie =i s[-l urmez. Cred c[ ar fi fost imposibil s[ nu recuno=ti de la o sut[ de pa=i un agent al siguran\ei... }n apropiere ne a=tepta o ma=in[ cu al doilea agent. Nu-mi prea f[ceam griji: la urma urmei, n-ar fi putut dovedi nimeni c[ destina\ia mea e Spania =i nu Fran\a; =i mai pu\ine motive s[ m[ nelini=tesc: cazier nu aveam, nu observasem vreodat[ s[ fiu urm[rit, m[ ]ngrijeam =i eu =i tovar[=ii de lucrul acesta. +i iat[, m[ trezesc cu ma=ina oprit[ ]n fa\a garsonierei... }mi ]nghe\ase s`ngele ]n vine: eram pierdut! Nu =tiu nimic. Acest lucru era singurul pe care puteam s[ li-l spun. +i singurul pe care trebuie s[ li-l spun. Bine]n\eles, amprentele digitale vor demasca afirma\iile mele, dar ce altceva a= fi putut inventa? Principalul era s[ aflu cum au descoperit ascunz[toarea? Era vorba de o tr[dare, sau?... R[spunsul la ]ntrebarea asta ]nsemna foarte mult. Un agent r[mase ]n antreu, cel[lalt m[ invit[ ]n camer[: Po\i s[ ne spui ce e cu geamantanele acestea? Erau ]nchise. De pe divan, unde st[tea al[turi cu un sergent s[ri... ruda mea: Alecule, dac[ a= fi =tiut... Erau at`t de grele, credeam... Domni=oar[, interveni agentul, v[ rog s[ nu scoate\i nici o vorb[ p`n[ nu v[ dau eu voie!
&
Aureliu Busuioc
Bine, dar credeam c[ e cadavrul lui... Duduie, ]nchide gura! url[ agentul. }n\elesei tot: era vorba de o ]nt`mplare idioat[, stupid[, dar nu de o tr[dare sau un denun\. Adic[ nu mai era nimeni amestecat. Eu aveam s[ rezist cumva... Te-am ]ntrebat ce e ]n geamantanele astea! Sunt ale tale? Trebuia s[ mai c`=tig timp. De c`nd suntem la tu? Vrei poate s[-\i spun Excelen\[? Domnule inspector, uite ce vreau s[ te rog: p`n[ nu \i-am r[spuns la ]ntrebare, p`n[ nu =tii ce e ]n geamantane =i p`n[ nu-mi po\i dovedi ]ntr-un mod absolut legal c[ le-a= fi furat sau am ]mpachetat ]n ele cadavrul unui bog[ta=, afl[ c[ sunt un cet[\ean tot at`t de nevinovat ca =i dumneata. Ca s[ fim ]n\ele=i. De unde =tii c[ nu apar\in prefectului? Bine, o l[s[ mai moale, spune-mi atunci dumneata ce e cu aceste geamantane? Ale cui sunt =i ce ai ]n ele? Ni s-a pl`ns proprietarul apartamentului, a apelat la noi! Ba nu, am chemat un serg... ]ncepu ruda. Taci! Duduie, ]nc[ o vorb[ =i... Adic[ =tiau ce con\in valizele... Dumneata nu vrei s[ vorbe=ti, domnul... domnul?.. N-a\i =tiut pe cine aresta\i? eram profund mirat. Te-am re\inut, nu te-am arestat ]nc[. Poftim! S-o fac pe niznaiul, ar fi ]nsemnat o arestare imediat[ =i, cine =tie, poate mai r[u. Valizele acestea apar\in unui cunoscut al meu, m-a rugat s[ i le p[strez c`teva zile. B[nuiesc c[ sunt pline cu... Ei, ei?... Vede\i, care-i chestia... Cunoscutul meu e antrenor la haltere. Presupun c[ are =i ]n valize fier[rie pentru sportul [sta de salahori. Serios? Presupui?... Trebuia s-o fac =i pe sup[ratul.
Unchiul din Paris
&
La urma urmei, ce vre\i de la mine? M[ acuza\i de furt? Noi nu te acuz[m de nimic. }ntreb[m. +i dumneata fii dr[gu\ =i r[spunde. Numele cunoscutului. }mi scap[... E din Bucure=ti. A plecat la Cern[u\i =i peste c`teva zile revine. Aha... Un necunoscut ]\i las[ o valiz[ cu un om t[iat... Ce om t[iat! Parc[... ]ncepu s[ strige ruda mea. Duduie! agentul turba. Sergent, scoate-o ]n antreu! Sergentul o lu[ de m`n[ =i-i f[cu v`nt pe u=[... }l =tiu de domnul +tefan... Numele de familie l-am uitat. A= putea s[ mi-l amintesc. Poftim. Nu sunt gr[bit. Trebuia s[ fac ceva. S[ inventez ceva, =i c`t mai plauzibil. Puteam s[-l r[storn dintr-o lovitur[. Dar al doilea, cel din antreu? +i sergentul? Nu, trebuia s[-i scot cumva de aici! Neap[rat! Afar[ ]nserase. Imitam o g`ndire ]nfrigurat[: numele, numele! Ascult[, domnule inspector! }n definitiv, ce vre\i de la mine? S[ desfacem valizele =i s[ control[m con\inutul. V[ declar limpede, nu =tiu ce e ]ntr-]nsele! +i s[ a=tept[m proprietarul. Sau s[-l c[ut[m, o s[-mi amintesc eu numele ista blestemat! +i, la urma urmei, nu las[ omul a=a, de poman[ calicilor, patru valize de piele! Numai pielea c`t face!.. Patru valize? mu=ca momeala. Care patru? Nu puteam juca dec`t va banque. P[i n-aveam s[ umplu garsoniera cu geamantane! Dou[ mai u=urele le-am dus acas[ la mine. Se ridic[ de pe scaun, se plimb[ prin camer[. Se opri ]n dreptul valizelor. Deschise una: Poftim, prive=te. Privii detaliile multiplicatorului cu v[dit interes. De altfel, ]l vedeam pentru prima oar[. Ce-i asta? O facem pe niznaiul?
6
&
Aureliu Busuioc
Piesele erau pline de tu=. Ceva pentru tip[rit? Exact. +i interzice legea a=a ceva? Ale cui sunt geamantanele? |i-am spus, domnule! Uf, slav[ Domnului, intrasem =i eu la idee c[ e poate un cadavru... +i ]n cel[lalt? M[ cercet[ atent: o fac pe nebunul sau... Te-ai lini=tit cam devreme... Bine. E=ti gata s[ ne conduci =i la celelalte dou[ valize? }nghi\ea c`rligul! Bine]n\eles! Dar spune-mi, te rog, =i mie, e ceva grav la mijloc? M[ cercet[ atent, nu-mi r[spunse. Scoase o pereche de c[tu=e, le ]nv`rti cu clinchet, le puse ]napoi ]n buzunar... S[ mergem. }n coridor f[cu semn celuilalt. Acela ie=i. Sergent, ne a=tep\i aici. Nimeni nu s-atinge de nimic! Duduia nu iese nic[ieri! }n\eles? |eles, don-subcomisar! Bine, dar..., o mai auzii pe ruda mea sucit[, care m[ b[ga ]n cea mai nea=teptat[ ]ncurc[tur[ din via\[. +i dac[ m-ar fi ]ncurcat numai pe mine... Aveam casa ]n fundul unei cur\i nu prea mari, apoi urma gr[dina =i mai departe lanurile de porumb =i floarea-soarelui. Vecini pu\ini, nu prea curio=i, oameni s[raci =i nec[ji\i, obi=nui\i s[ se culce odat[ cu g[inile =i s[ se scoale odat[ cu ele. Singurul lucru care m[ punea pe g`nduri era ma=ina: apari\ia unei ma=ini ]n cartierul [sta era un eveniment, de=i uneori, f[c`nd proba vreunui automobil, m[ r[t[ceam cu el =i pe acas[... Din fericire, vecinii dormeau de mult... M[ l[s[ s[ intru primul ]n curte. Spuse celuilalt s[ r[m`n[ la porti\[. Trecui pe l`ng[ pridvor, aveam ]n spatele casei un fel de hambar cu tot felul de vechituri =i unelte.
Unchiul din Paris
&!
}ncotro? m[ ]ntreb[ b[nuitor. Am aici un hambar... Acolo p[strezi dumneata lucrurile prietenilor? Dac[ a= avea un palat... Stai. Se opri s[ mediteze. P[un, vino-ncoa! Veni =i cel[lalt. Tremuram ]mi ghiciser[ planul... P[un, b[iatul [sta vrea, probabil, s[ ne duc[ de nas. Mergi ]n urma noastr[ =i fii atent! Nici o grij[! }ncercai s-o fac pe revoltatul: Domnule inspector, m[ jigne=ti la tot pasul... Hai, hai, arat[-mi unde-s! Deschisei u=a hambarului sc`r\ìa al dracului. Tata avea somnul greu, nu-mi f[ceam griji cu el. Principalul s[ nu se intereseze vecinii... N-ave\i un chibrit sau o lantern[? P[un, ia freac[ un chibrit! N-a= fi ]n stare s[ povestesc m[car aproximativ cum s-au petrecut lucrurile. Cred c[ a fost lupta cea mai scurt[ =i cea mai grozav[ din via\a mea. De fapt, nici n-a= putea-o numi lupt[ mai degrab[... Habar n-am cum s[-i zic... Atunci c`nd a sc[p[rat chibritul, l-am =i lovit pe subcomisar era al[turi, avea mìnile libere =i, probabil, am f[cut lucrul acesta instinctiv. Mai c[dea ]nc[ ]n timp ce-l pocneam =i pe al doilea. Eram voinic =i eram de o sut[ de ori mai tare ca d`n=ii: eu aveam Spania! Ei... I-am legat cu propriile lor centuri, iar din c[m[=i le-am f[cut ni=te c[tu=e de toat[ frumuse\ea. Nu-=i reveniser[, ]i miruisem bine. S[ fug ]n c`mp, prin gr[dini, prin lanuri, acesta a fost primul meu g`nd. +i s[ fiu prins ]n cel mult o zi, dou[... Nu, mai puteam judeca =i ]n\elegeam c[ o judecat[ la rece, nepripit[ e unica mea =ans[. Mai era =oferul: peste o or[ cel mult d[ alarma. Luai unul din
&"
Aureliu Busuioc
revolverele pe care le g[sisem ]n buzunarele sticle\ilor =i pe care le aruncasem ]ntr-un col\ al hambarului, de=i m[ sim\isem tentat s[ le pun ]n propriul buzunar, =i m[ dusei la porti\[: =oferul mo\[ia cu capul rezemat la volan. }n c`teva minute st[tea =i el al[turi de st[p`nii s[i, care nu prea d[deau semne de via\[. Abia ]n clipa asta sim\ii c[ m[ ia cu rece: dac[ i-am ucis? Respirau... S[-i ]ncarc ]n ma=in[ =i s[-i duc undeva ]n c`mp n-avea nici un rost: oricum, autorul atacului era cunoscut sergentul m[ v[zuse =i m[ =tia... Le controlai leg[turile =i c[lu=ele =i m[ ]ndreptai spre cas[. Tata dormea. Luai geamantanul preg[tit din timp, m[ aplecai s[-mi s[rut b[tr`nul pe frunte cine =tie, dac[ aveam s[-l mai v[d! +i pe aici mi-a fost drumul... }ncotro? Urcai ]n ma=in[: era un Opel aproape nou, ma=in[ bun[ pentru vremurile acelea. Bacul aproape plin. Diminea\a aveam s[ fiu la Bucure=ti, la acceleratul de Paris... Dar tovar[=ii? }mi d[deam treptat, treptat seama de toat[ groz[via celor petrecute: organiza\ia pierduse din cauza mea una din cele mai trebuincioase =i temute arme... L[sai ma=ina ]ntr-o strad[ l[turalnic[, neluminat[ =i m[ dusei pe jos p`n[ la casa lui Vasile. Pe uli\e nici \ipenie. B[tui la geamul lui; ]mi r[spunse imediat, nu dormea. E=ti un mare conspirator, Alexandre. Era furios. }i povestii totul de-a fir-a-p[r. Da... Nu-i o istorie prea vesel[. Tipografia pierdut[, tu ie=i din joc, oricum, ]n c`teva zile vei fi arestat... Ba nu (eram plin de idei), tipografia o aduc ]n zece minute. Cum? Iar b[taie =i iar acte de eroism? Nu, b[iatule! Tu trebuie s[ dispari. S[ sper[m c[ ai c`teva ceasuri. Tipografia las-o pe seama noastr[... Tu...
Unchiul din Paris
&#
A fost ultima oar[ c`nd l-am mai v[zut pe Vasile. Peste c`teva ore de goan[ nebun[ eram ]n apropierea Gala\ilor, l`ng[ lacul Brate=. Vreo dou[ sute de metri am ]mpins ma=ina cu mìnile, benzina se terminase. C`nd am v[zut-o disp[r`nd ]n ap[, m-am sim\it salvat. A treia zi, noaptea, dup[ un drum f[cut, mai ales prin m[rfare =i pe jos, b[team la geamul unui tovar[= din Constan\a aveam adresa lui =i un bile\el de la Vasile. Mai pe scurt, dup[ vreo dou[ luni de ]ntemni\are voluntar[ ]n casa prietenului de la Constan\a, dup[ o a=teptare care-mi p[rea f[r[ sf`r=it, dup[ o adev[rat[ odisee tr[it[ ]n docurile portului, iat[m[ ]mbarcat, mai bine zis, ascuns ]n cala unui cargou grecesc cu destina\ia Tanger, dar spre marele meu noroc cu o escal[ la Cartahena, port al Spaniei revolu\ionare... Dou[ s[pt[m`ni ]ncheiate am blestemat toate m[rile lumii, inclusiv ]nsorita Mediteran[ era perioada furtunilor; dou[ s[pt[m`ni am m`ncat zilnic numai at`ta, c`t poate m`nca un om normal la o cin[, dar c`nd ]n diminea\a zilei de dou[zeci =i cinci decembrie, prima zi de Cr[ciun, na=terea lui Mesia, a venit la mine matrozul acela negru ca fundul ceaunului, omul acela de suflet, care m[ ascunsese ]n cal[, ca s[-mi spun[ c[ ne afl[m ]n rada portului Cartahena =i c[ pe turnul Casei portuare f`lfìe drapelul ro=u al Revolu\iei Spaniole, ei bine, ]n diminea\a aceea se n[=tea nu Mesia, m[ n[=team eu... 3 Oprisem ma=ina la marginea satului. Se ]nserase de-a binelea, prin cur\i ardeau focuri vesele la cotloane, mirosea a lapte proasp[t =i a fum, c`\iva pu=tani l[saser[ ]n plata Domnului g`=tele dup[ care fuseser[ trimi=i =i desenau tot felul de semne pe caroseria pr[fuit[ a ma=inii noastre. Ar fi trebuit s[ cobor, s[ dau cu ceva vorbe-n ei, dar nu coboram; unchiul t[cea concentrat,
&$
Aureliu Busuioc
]=i amintea, probabil, imaginea unui ora= alb, sc[ldat ]n apele de lumin[ ale dimine\ii, =i albastrul unei m[ri calde =i ]n decembrie. +i, bine]n\eles, steagul ro=u f`lfìnd pe turnul unui port cu aspect de ilustrat[, kilometrul acela de valuri m[runte, mai pu\in albastre ]n apropiere, mirosind a petrol =i ulei, kilometru pe care ]l str[bate ]not un t`n[r basarabean, venit aici s[ lupte =i s[-=i dea via\a pentru victoria unei cauze care-i apar\ine =i lui... Foarte curios, dar devin =i eu sentimental: l-am ascultat f[r[ s[ casc, cu toate c[ nu e un povestitor grozav; se vede c[ e o chestie de ereditate. Dar, la ora actual[, m[ intereseaz[ foarte serios ce are de g`nd acum: st[m ]n mijlocul drumului =i nu-l prea v[d preocupat nici de ad[post =i nici de stomac: eu sunt, totu=i, mult mai realist. Nene Alecule, sparg eu t[cerea, nu de alta, dar poate s[ r[m`n[ ]ntreag[ prea mult[ vreme. Satul [sta, dup[ c`te ]n\eleg eu... E=ti prima oar[ aici? Prima... M-da... }n\elegi bine. {sta-i. Iat[, a=adar, de unde vin =i eu pe jum[tate! Tata e din nord. Nu simt deloc s[ mi se fi accelerat b[t[ile inimii. +i nici un val de c[ldur[ ]l izbi ]n piept. Un sat ca mai toate: case, g`=te, g[ini, asfalt, praf... Acela=i magazin ]n centru, aceea=i Cas[ de cultur[ al[turi, lume mult[ e sear[ =i se vede treaba c[ e =i zi cu cinema. Unde tragem? merg cu un kilometru pe or[; fiecare muncitor de pe lanuri =i din livezi g[se=te de datoria lui s[ se dea la o parte din calea ma=inii abia dup[ ce simte c[ nu mai are ]ncotro. Opre=te =i tu undeva. Opresc. Cobor`m.
Unchiul din Paris
&%
Nici un fel de urale, nici un miting. Lumea ]=i vede de treab[ f[r[ s[ se sinchiseasc[ de marea cinste ce i se face. }n fa\a Casei de cultur[ stau grupuri-grupuri b[ie\i =i fete. Nu par s[ ne ia ]n seam[. Unchiul se opre=te l`ng[ o gr[mad[ de fl[c[i care discut[ ceva foarte aprins. Stanca? ]ncearc[ unul s[-=i aminteasc[. Noo... N-avem a=a famelie ]n sat. Da pe doctor, m[i, o ]ntinde lene= altul. Pe doctor cum ]l cheam[? Timofeev! Aha! Da, e pe-aproape... Spiritual! Trece un b[rbat voinic, cu un sac bine ]nc[rcat =i ]n urma lui, la cei trei pa=i care ]nseamn[ respectul =i dragostea fa\[ de so\ (a=a b[nuiesc eu, cel pu\in!), o femeie cu dou[ sape ]nvelite ]ntr-o basma. Stanca? se mir[ b[rbatul =i pune sacul jos, rezemat de ma=in[. Femeia continu[ s[ p[streze distan\a. Stanca, vas[zic[... Aprinde o \igar[, trage din ea cu nesa\. Da dumneavoastr[ cine sunte\i? Nu e prima oar[ c`nd observ acest lucru: \[ranii no=tri sunt extraordinar de vigilen\i. A, c[l[tori, se-nvoie=te gospodarul. C[l[tori\i, cum se spune... Stanca... Este unul Stanca. Secretar la comsomol. Numai c[ nu-i acas[. La ni=te cursuri, de vo lun[... Alt Stanca? Nu, alt Stanca nu mai este... Au fost ei, dar nu mai sunt... Tat[l aistuia a mai fost, dar s-a r[sturnat an\[r\ cu tractorul. Timofte Stanca, s[racul, Dumnezeu s[-l ierte! femeia nu pare chiar at`t de sfioas[. Bun om mai era... B[rbatul ]=i cerceteaz[ o vreme so\ia, apoi se declar[ de acord: Bun... Trage ap[sat din \igar[, o m[soar[ din ochi cam c`t o mai fi r[mas, mai trage o dat[, o arunc[ pe =osea =i o calc[ lung cu talpa. Sunte\i de la comsomol?
&&
Aureliu Busuioc
P[i nu se vede? unchiul ia un aer brav =i r`de. Suntem tineri! Control, adic[. Gospodarul =tie totul, pune ]ntreb[rile numai de form[. Ce-a\i spus? Ciutac? Ciutac... Este a=a familie Ciutac... Dac[-s b[tr`ni. Care-s Ciutac, m[i? femeia nu pierde un cuv`nt din discu\ie. A lui Co=tirea\[, care! Ciutac le zice?! N-o ]nvrednice=te c-un r[spuns. Nu, nu prea departe, =i noi tot ]ntr-acolo mergem! Femeia, sacul =i unchiul iau loc ]n spate, gospodarul se a=az[ l`ng[ mine. Dup[ vreo sut[ de metri de =osea o lu[m la deal pe ni=te hudi\e ]ncurcate =i ]ntortocheate de mai mare dragul. Ma=ina trebuie s[ arate din afar[ ca o barc[ pe timp sup[rat. Opre=te! comand[ gospodarul. Aici st[? Nu. Aici stau eu. Desc[rc[m sacul =i femeia. Gospodarul urc[ la loc, l`ng[ mine. }ntoarce. Abia pot manevra, drumul e foarte ]ngust. Cobor`m pe propriile urme. La vreo c`\iva metri de =osea mi se ordon[ iar s[ opresc. Mo=ule, ]ndr[znesc eu. E=ti =mecher! Da ce, m-ai dus ]n spate? R`de. Vras[zic[ v[ trebuie Ciutac. Da de ce v[ trebuie? E un coleg de-al meu. Am f[cut am`ndoi =coala ]nc[ ]nainte de primul r[zboi. Simt nostalgie ]n glasul unchiului. Aha, hot[r[=te gospodarul. Control adic[. Bate la porti\[ cu inelul de fier al clempei. }ncepe s[ latre la nemurire un dul[u. Are-un cìne!... Doamne fere=te de-a=a boal[!...
Unchiul din Paris
&'
}ntuneric la fere=ti. Brusc, ]n spatele casei se a=terne o f`=ie de lumin[ =i se arat[ o umbr[. Care-i acolo? Eu! R[spunsul gospodarului nostru pare a fi satisf[c[tor, pentru c[ umbra se ]ndreapt[ spre porti\[. Ce vrei? P[i \i-am adus oaspe\i, prime=te-i! Oaspe\i, zici? trage z[vorul de la porti\[, mai d[ ceva la o parte, probabil vreun druc, =i iese ]n uli\[. E un b[tr`n foarte ]nalt. Ne m[soar[ din cap p`n[-n picioare, un felinar de pe =osea ]=i arunc[ lumina pu\in[ p`n[ aici. Nu v[ cunosc. Nici nu aveai de unde... ]mi vine nu =tiu de ce s[ adaug: din fericire, dar m[ ab\in. Are ceva neprietenos ]n voce. E=ti Ciutac B. Teodor, nu? unchiul continu[ s[ fie liric. De unde sunte\i? lunganul pare speriat. Adic[ Fedea Ciutac, nu? Nu-mi spune nimeni a=a. Dar ]\i spunea cineva? Ce dorin\[ ave\i de la mine? M[i Fedea, unchiul ]=i alege un loc mai luminat. Ia uit[-te mai bini=or la mine! M-am uitat. Ei? Nu m[ recuno=ti... Se vede c[ m-am schimbat. Eu te-am recunoscut ]ndat[. Ad[-\i aminte... Ia l[sa\i joaca! Cine sunte\i? M[i Fedea, =coala, =coala normal[... A trecut cam mult, dar... A, normala... Da, a trecut cam mult. +i cine e=ti? +i nu numai =coala. Am fost =i vecini parc[... C`nd locuia\i ]n deal... Al lui Stanca? Alexandru, nu?... El, Fedea! A
'
Aureliu Busuioc
B[tr`nul Ciutac V . Teodor nu pare deloc emo\ionat de aceast[ neprev[zut[ ]nt`lnire cu dep[rtata lui tinere\e. Unchiul continu[ s[ z`mbeasc[, de=i mai mult ghicesc lucrul [sta dec`t ]l v[d. Ghidul ]ncearc[ s[ descarce atmosfera. P[i ce st[m aici ]n drum? B[tr`nul Ciutac ]=i =terge mìnile de pantaloni: Iaca, lipeam cu baba un sarai. Pleca\i? M[ uit la unchiul: cred c[ a schimbat c`te ceva din culoarea fe\ei. Nu r[spunde ]ndat[. Plec[m, Fedea. Suntem foarte gr[bi\i. }mi pare bine c[ te-am v[zut s[n[tos... S[n[tos? tu=e=te. Hm!... Poate vre\i s[ intra\i... numai c[... Nu, Fedea, r[mì cu bine. Nu-i d[ m`na. Urc[ ]n ma=in[. Lunganul a =i intrat ]n curte. Gospodarul nostru suie =i el: S[ m[ repezi\i p`n[ acas[! Cu mare pl[cere! Anume la asta m[ =i g`ndeam! Trebuia s[-l lu[m cu noi =i pe babal`cul, cel pu\in s[-l pun sub un felinar, s[-i v[d mai bine mutra! }ntorc ma=ina =i o iau la deal. Ce face, e pensionar? Unchiul arunc[ ]ntrebarea f[r[ adres[. Da cine s[-i dea pensie? Omuleanul pare sincer mirat. Pentru ce? A fost ]nv[\[tor, nu? El? Poate... Adic[ p`n[ la r[zboi, nu =tiu... Da de dup[ r[zboi ]ncoace face negustorie cu porci... Ca =i tat-su. Pe ascuns. Acum ]n\eleg de unde putoarea ce venea din curte. He-he, =i pe la dub[ =i-a f[cut stagiul... Cred c-a umplut to\i pantalonii c`nd v-a v[zut... Unchiul s-a ad`ncit ]ntr-o t[cere pe care i-o respect! +i cine v-a rugat s[ v[ duce\i pe la d`nsul? A=a oameni! +i ]nc[ a\i mai ]nv[\at am`ndoi... Aista te las[ s[ mori de foame sub gard!
Unchiul din Paris
'
Opresc ]n fa\a por\ii. Gospodarul nu se gr[be=te cu cobor`tul. Simte de datoria lui s[ mai constate: C[c[nar, ce vre\i! Deschide portiera, pune un picior pe p[m`nt: Mata, cel mai b[tr`n, ia s[ te dai jos. Unchiul nu ]n\elege: Eu? Mata. Adic[ badea Alexandru, cum s-ar zice. Iar mata, aist mai tinerel, cum iai seama c[ deschid poarta hop ]n ograd[! S[ vede\i cum se face o m[ligu\[ =i c`t ]i de acru vinul pe la noi! Hai! Unchiul coboar[. N-am ]ncotro, m[ execut =i eu. Las ma=ina ]n mijlocul cur\ii. Mie-mi zice Gheorghe. V[lu\[ Gheorghe. Al lui Vasile V[lu\[, poate l-a\i =tiut. Mort pe front. Da fl[c[ului cum ]i zice? Riki ]i zice fl[c[ului, omule. Dac[ ai =ti ce dor mi-i de-o m[m[lig[! }n prag stau alinia\i ca la un careu patru puradei cu ochi somnoro=i, dar plini de enorm[ curiozitate. }ncep s[ devin sentimental... 4 Curios lucru =i via\a asta! Habar n-ai niciodat[ ce te a=teapt[ peste o or[, peste o zi. Ei, cum ar fi trecut vara asta pentru mine, dac[, s[ zicem, n-ar fi ap[rut pe orizontul senin al existen\ei mele acest b[tr`n unchiul care, ]n fond, ar fi putut nici s[ nu fie? Dou[ s[pt[m`ni ]n autobuzul teatrului. Una. O s[pt[m`n[ la mare. Dou[. Dou[ s[pt[m`ni de antrenament. Trei. Dou[ de competi\ii. Patru. +i =aizeci de seri ]n compania Aurei, f[r[ s[
'
Aureliu Busuioc
=tiu niciodat[ care e urm[torul compozitor genial ]n stare s[-mi c[leasc[ nervii =i s[-mi verifice s`ngele rece... +i c`nd colo, poftim, singur, la volanul celei mai grozave ma=ini din curtea noastr[, st[p`n pe drumuri =i capetele tuturor g[inilor, ce-mi taie calea (s[ nu m[ re\in ]n satul [sta la ]ntoarcere: dac[ mi-a observat cineva num[rul, pot fi pus s-o m[n`nc cu tot cu pene!), gata, ca acum, de cele mai nobile gesturi. O sut[ de kilometri ]n urm[, ]n fa\[ mi-au mai r[mas doisprezece. Am calculat perfect. +i nu m[ simt obosit deloc. A=a, cu=ca de sticl[ a inspectorului, o l[s[m mai moale; inspectorul doarme cu capul pe telefon (odihn[ pl[cut[, a=a s[ mi te v[d totdeauna!), vir[m la dreapta, oprim la pompa de benzin[, facem plinul, pl[tim... Nici n-o s[ m[ crede\i dac[ v[ spun: Tigrul mi-a strecurat ]n buzunar cincizeci de ruble =i nici o copeic[ mai pu\in! S[-nnebune=ti! Tata a devenit m`n[ spart[! Dac[ ar fi s[ adun la un loc to\i b[nu\ii cu bort[ c`\i mi i-a dat de la ]nceputul institutului bani de buzunar, cum ]i place lui s[ exagereze, nu cred c[ a= aduna mai mult de cinci ]nghe\ate ieftine. +i acum na: cincizeci de ruble! Mo=ul nu m-a l[sat s[ pl[tesc la restaurant, a scos un =umuiag de h`rtii, dac[ mai continu[ a=a, la finele c[l[toriei dau un coctail pentru zece persoane! Am dormit ]n casa cea mare =i m[ cam doare ceafa: mi-a pus un bra\ de perne sub cap. Adic[ ce zic =i eu dormit! A=a, un pic de piroteal[! M[m[liga n-a fost dec`t un pretext. +i ]n general, cred c[ pot r[m`ne cu o imagine fals[ despre via\a la \ar[: am stat la o mas[ ]mp[r[teasc[, iar paharul cela de vin pe care l-am b[ut mi s-a p[rut fantastic. Dac[ n-ar fi fost v[ic[relile =i sughi\urile sentimentale ale lui unchiu-meu (Cum, alde Mohoreanu mai tr[iesc? +i zici c[ mo= Ignat Popa a murit de tifos? S[racul, n-a avut noroc ]n via\a lui... +i Marusea lui Until[ a fost m[ritat[ cu str`mbul cela?...), cred c[ a= fi petrecut minunat.
Unchiul din Paris
'!
}n zori, c`nd m-a trezit nana Vera, mai st[teau ]nc[ de vorb[ am`ndoi cu urciorul pierdut ]ntr-o ]ntreag[ armat[ de farfurii =i farfurioare... Intru ]n ora=. Dac[ m[ vede Tigrul, sunt pierdut. }n fond, n-are ce c[uta ]n cartierul [sta la ora asta, dar mai =tii? Sun. E =apte fix. O s[ fie o mam[ de bucurie cu ochi lipi\i de somn! Deschide =i r[m`ne z`mbitoare ]n prag. U=a de la camera ei e dat[ de perete, soarele bate drept ]n coridor, =i c[ma=a de noapte nu-i dec`t un mic fundal: silueta ei pare tras[ cu c[rbunele. Simt c[ mi se usuc[ gura. +i mai simt c[ am o mutr[ de idiot. De ce a=a de t`rziu, Riki? N-o s[ ne fie prea cald ]n drum? Intr[, eu sunt gata ]ntr-un minut. }nchid u=a =i vedeniile dispar. Bun[ diminea\a, maimu\oiule! Se zice, adic[ am citit undeva, probabil ]ntr-un calendar de perete, sunt lucr[rile cele mai ]n\elepte, c[ asemenea adres[ri trateaz[ omul cu preocup[ri m[runte, mic-burgheze. Maimu\ica mea!... }mi lunec[ din bra\e ]nainte de a o putea cuprinde, ]mi arat[ limba =i se strecoar[ ]n baie. R[m`n ]n mijlocul coridorului ca un oaspe scump. Seniora Capuletti apare din buc[t[rie ]n mare galop =i casc[ ochi mari: Andrei, tu? Unde-i Aura? Vai ce obraznic[ e! Treci, te rog, ]n salon... De ce a=a de t`rziu? De ce n-ai telefonat asear[ s[ ne previi? Unde-o s[ v[ opri\i? Unchiul e ]n ma=in[? +i a=a mai departe. Azi e ]nc[rcat[ numai cu ]ntreb[ri. Inutil s-o ]ntrerup sau s[-i r[spund: comoara ei c[l[tore=te
'"
Aureliu Busuioc
pentru ]ntìa oar[ singur[, f[r[ m[mica, =i evenimentul [sta a schimbat mersul lumii. }n salon, pe podele, un geamantan c`t jum[tate de camion, iar deasupra lui, ]ncerc`nd cumva s[-l apese cu burta avocatul. Andrei, o m`n[ de ajutor, te rog! Pleca\i undeva? mi se pare c[ ]n\eleg... Z`mbe=te sarcastic: E pentru Aura. O s[ leg dulapul acesta ]n urma ma=inii. }mi ]nchipui ce con\ine: un ciorap f[r[ pereche, pijamaua lui taic[-s[u =i jum[tate din bibliografia Pergolezi, de parc[ prima escal[ o facem ]ntr-o sal[ de lectur[... N-ai nici o grij[, e cu m`ncare! Cu at`t mai bine: mor dup[ un Stravinschi ]n magiun de prune! Aura revine nea=teptat de repede. E ]ntr-un superb costuma= de nu =tiu ce, probabil, l`n[, ]n orice caz, are suficiente g[uri ca s[ adune c`teva kilograme din praful ce ne a=teapt[ cu ner[bdare. Valiza are greutatea unui motor dizel mijlociu, simt sc`r\ìturi suspecte ]n coloana vertebral[. Ma=ina se face mai scund[ cu o bun[ jum[tate de metru, c`nd ]i ]ncredin\ez bagajul: slav[ Domnului, c[ nu mi-a d[ruit unchiul o rabl[ str[in[, un mercedes, de exemplu, asta rezist[! Andrei, unchiul unde e? aud note de alarm[ ]n glasul ]ndureratei mame. Acas[, ne a=teapt[. Nu ro=esc. La urma urmelor, ne a=teapt[ unde ne-o fi a=tept`nd. Andrei drag[, te =tiu b[iat a=ezat =i cuminte, am toat[ n[dejdea ]n tine! Aurico, puiule, hai s[ te s[rute mama... Nu exist[ om ]n ora=ul [sta care s[ n-aib[ toat[ n[dejdea ]n mine. Mai u=urel, cet[\eni, s[ nu-mi iau nasul la purtare. Asfaltul sc[ldat de lacrimi r[m`ne ]n urm[. Aura tace.
Unchiul din Paris
'#
Cu=ca de sticl[ a inspectorului auto imit[ perfect decorul din ajun: un agent de circula\ie, o t`n[r[ c[l[toare (altfel ce-ar c[uta aici?). Istoria se repet[, dar pe un plan superior: c[l[toarea pare ceva mai sp[l[\ic[... Riki, dar unchiul? Nu l-am luat pe unchiul? Are un spirit de observa\ie colosal. }i explic situa\ia. Bine, dar de ce n-ai spus lucrul [sta =i mamei? O s[ fac[ nervi! E ]n stare s[ sar[ din mers. Las lucrurile s[ decurg[ de la sine. E mai s[n[tos a=a! Ce natur[ minunat[! }mi pare a=a de bine c[ suntem ]mpreun[! Nici nu-\i ]nchipui! Aura! Aura, ca s[ vezi =i tu ce om e=ti: ]\i ba\i joc de mine trei zile ]ncheiate, tu =tii c[ a= fi fost ]n stare de orice, de exemplu, s-o rup cu tine pentru totdeauna? Habar n-ai! +i eu sunt foarte ]nc[p[\`nat, dac[ e cazul! Ar fi trebuit, desigur, s[ dau un telefon acas[. Dintr-un automat. Sigur c[ ar fi ridicat receptorul mama, i-a= fi zis c[ vorbesc din raion... Poate a= fi ]ncercat s[ aflu =i numele rudei, care i-a f[cut bucata unchiului. Nu =tiu de ce, dar m[ urm[re=te un g`nd r[u, o b[nuial[ =i a= vrea s-o verific. Adic[ nu, nu e o discu\ie de telefon... C`nd ia receptorul ]n m`n[, mama e at`t de oficial[ =i caraghioas[! Se vede c[ ]n tinere\ele ei a r[spuns la multe apeluri care nu-i erau adresate... De ce nu spui nimic, fiin\[ ingrat[? Tresare. A= da mult s[ =tiu la ce se g`ndea. E=ti a=a de nostim la volanul [sta, a=a de serios! S-o spui lui mutu, maimu\o! Nici m[car cu coada ochiului n-ai tras spre mine. Vreau s[-\i spun ceva, Riki, dar tu s[ nu-mi r[spunzi nimic. Bine? Angel radios! Dac[ m[ rogi tu! M-a= teme s[ fiu so\ia ta... Cred c[ n-o s[ m[ m[rit niciodat[ cu tine. C`nd te scoate cineva din s[rite, e=ti at`t de brutal!
'$
Aureliu Busuioc
Cum ai putut s[-l love=ti a=a pe b[iatul [la? Habar n-ai ce s-a str`mbat de durere! +i ]ntr-o c[snicie po\i fi scos din s[rite at`t de u=or... Nici nu m[ ]ndoiesc, iubito! Bine, dar... Mi-ai promis s[ nu zici nimic. Gata. +i ]n general, m-am sup[rat pe tine pentru c[ eram a=a de preg[tit[ s[ vin la voi... Tu =tii c[ taic[-t[u e un regizor genial?... Asta-i bun[!... Dau drumul aparatului de radio. E o gre=eal[ ireparabil[: muzic[ simfonic[... Concert de diminea\[. Dac-a= putea zbura cu ceva mai mult de viteza sunetului, s[ las miorl[iturile astea ]n urm[. O fi murit cineva, persoan[ important[ altfel, ce le-ar fi venit [lora s[ scoat[ asemenea sc`ncete la ora asta! Berlioz! Hector Berlioz! Riki, e=ti un b[iat minunat! Mul\umesc! Un agent de circula\ie ar fi r[mas ]nc`ntat: s[ te s[rute cineva la volan e o ]nc[lcare foarte serioas[, mai ales ]n momentul c`nd dep[=e=ti un alt vehicul... C`t de schimb[toare sunt femeile, Doamne! Nana Vera spal[ vasele. E ]nalt[ =i iute, n-ai spune niciodat[ c[ are peste treizeci =i ]nc[ patru copii pe deasupra. D-apoi cum, au plecat ]nc[ de cu noapte, de c`nd te-ai dus =i singur! Dumnealor au vrut s[-=i vad[ unde au avut casa =i pe urm[ s[ se duc[ la nanul Filimon, c[ sunt, chipurile, oleac[ de neamuri. Nu =tii unde st[ nanul Filimon? Dar de unde s[ =tii? }l ia de-o arip[ pe cel mai r[s[rit, un b[ie\a= de vreo =apte-opt ani: Spal[-te, Filipa=, mam[, s[ te duci cu nenea s[-i ar[\i unde st[ nanu Filimon. Hai, fugu\a! }mi iau r[mas-bun de la gospodina care a stat o noapte nedormit[ de dragul unor oaspe\i necunoscu\i. Ehei, dac[ nu intra\i c`nd v[ ]ntoarce\i ]napoi, ne sup[r[m, s[ =ti\i!
Unchiul din Paris
'%
Nanul Filimon, la care h`trul Filipa= reu=e=te s[ m[ aduc[ dup[ ce ]nconjurar[m satul de trei ori, a plecat, se ]n\elege, cu oaspe\ii la cuscrul Vasile, care cuscru Vasile a plecat cu oaspe\ii =i cu nanul Filimon la v[rul Timofte, care v[r Timofte... Descoperim p`n[ la urm[ o companie impresionant[ ca num[r =i culoare ]n casa uria=[ a unui cumnat, cu nume indescifrabil. Unchiul are obrajii nes[n[tos de rumeni: ochii mici, cu pleoapele zb`rcite, ]i sticlesc de fericire: Andrei, nepoate, uite-i! Ai no=tri, Andrei! Aici m-am n[scut, ]ntr-un sat cu ei, =i-s de-ai no=tri, ]i vezi?! Aura ia loc pe tronul din capul mesei cu m[re\ie =i simple\e, =i din momentul acela intr[ ]n centrul aten\iei. Gust[ vinul din pahar cum ar s[ruta o floare =i ]mparte cu poporul muncitor m`ncarea lui modest[ =i aspr[ conserve de pe=te, batog, scrumbie afumat[, pui fript, ou[-jum[ri, br`nz[ =i ro=ii. E aproape ora pr`nzului, c`nd reu=esc s[-mi ]mbarc pasagerii. Unchiul are ochii umezi, continu[ s[ str`ng[ mìni pline de b[t[turi =i prin geamul ma=inii. Cred c[ brava a=ezare, ]n care a v[zut lumina zilei nu mai pu\in bravul meu unchi, poate num[ra vreo dou[zeci de zile munc[ minus fa\[ de plan... }n ma=in[ e o c[ldur[ de nesuferit. Unchiul s-a pr[bu=it pe bancheta din spate =i sfor[ie c`t ]l \in bojocii. M[ doare capul, simt c[ am obosit =i eu. Aura scruteaz[ dep[rt[rile de asfalt, z`mbe=te enigmatic, un pic trist, ceva ]ntre Sfinx =i Gioconda, =i constat[ f[r[ drept de apel: Sunt ni=te oameni foarte simpatici. Foarte. +i unchiul t[u e un om foarte simpatic. }n semn de aprobare =i recuno=tin\[, unchiul ]nceteaz[ s[ mai sfor[ie...
7
'&
Aureliu Busuioc
5 Un mic lac, pe jum[tate acoperit de trestie, o p[durice scund[, mai mult tufari, ]mprejur. Un soare nemilos ]n plin zenit, vreo dou[zeci de kilometri p`n[ la urm[toarea etap[, un unchi foarte, hai s[-i zicem, obosit, iar ]n ma=in[ un =ofer fiert. O pasager[ gata s[ se entuziasmeze chiar =i la vederea unei vr[bii pe o movil[ de urme cavaline, strig[tul ei de ]nc`ntare Vai ce col\i=or minunat! =i ma=ina cote=te singur[ =i imediat spre oaza fericit[, probabil ultima: mai departe intr[m ]n Bugeacul lipsit de prea darnic[ umbr[ =i r[coare. Pustiu. Unchiul doarme dus. Trag ma=ina sub tufele dese de alun (amintiri din epoca botanicii!), scot cortul din portbagaj =i-l a=tern pe iarb[. }mi face impresia c[ b[tr`nul m-a p`ndit, pentru c[ ]ndat[ ce e totul gata, se treze=te ca la comand[. Un pui de somn, ai? (arat[ proasp[t ca un copila=). A cui e ideea? Bravo! Peste trei minute sfor[ie pe foaia de cort. Aura s-a instalat frumu=el pe malul iazului, ]n sf`r=it, e ]n mediul ei fo=net de trestii, flutura=i, broscu\e, greiera=i. }mi aleg un culcu= mai departe de fluier[turile mo=ului, a=a ca s[ am ]n fa\[ numai apa cu naiada de pe mal =i m[ ]ntind. Am obosit ca un cal, dar nu vreau s[ dorm: s[ stau a=a ]ntins, cu ochii pironi\i ]n peticul de cer g[lbui, dintre coroanele tufarilor, s[ m[ g`ndesc la toate =i la nimic, s[ num[r l[custele care m[ sar ]n cruce, s[ ]ncerc s[ m[ p[trund de poezia vie\ii bucolice =i s[ nu pot... Ah, cum o invidiez pe Aura! Uite-o, a ridicat m`na st`ng[ la nivelul genunchilor, pe care ]=i \ine rezemat capul. O mi=c[ u=urel, cu degetele r[sfirate, o coboar[, iar o ridic[ ]n sus. Pariez pe orice c[ dirijeaz[ Pastorala,
Unchiul din Paris
''
a= putea numi cu precizie =i pasajul anume! +i de-ar fi numai at`t! Ochii ei privesc peste trestii, peste dealul gol din fa\[, =i acolo unde eu v[d doar un orizont op[rit =i le=inat de c[ldur[, ea deslu=e=te p[stori =i p[stori\e ]n costume de operet[ dans`nd gavoturi =i menuete. Bostanul spart, ce se leag[n[ pe apa plin[ de m[tasea-broa=tei, e o gondol[ aurit[, la c`rma c[reia un vene\ian negru =i buzat scheaun[ o arie dulceag[ unei prin\ese cu talia de viespe, r[sturnat[ ]n perne moi, brodate cu fir de aur... Fantastic! De necrezut! }n epoca asta, c`nd ai la dispozi\ie =i visul =i imagina\ia ]n pilule, c`nd e absolut suficient s[ ]nv`r\i butonul magnetofonului sau manivela aparatului cinematografic, ca s[ iei de-a gata tot ce-\i dore=te inima, f[r[ nici un efort de fantezie, dudui\a asta ]nc`nt[toare e ]n stare s[ cread[ =i crede! c[ luna te poate inspira, c[ stelele ]\i pot clipi numai \ie =i c[ fo=netul plopilor, noaptea, are ]n el ceva misterios!... Ori poate altfel nici n-a= iubi-o at`ta! O iubesc, =i asta m[ face s[ r`d cu hohote! Uite-o, se ridic[, se-ntoarce cu fa\a la mine, ]mi z`mbe=te: at`t de str[in[ de lumea asta, de de=ert[ciunea de=ert[ciunilor numit[ lupta pentru existen\[, acu=i o s[ str`mbe din nas, poftim, =i-l ]ncre\e=te! Ce-am zis eu? A sim\it miros de benzin[, vai c`t de bine ar fi dac[ motoarele ma=inilor ar func\iona nu cu benzin[, ci cu nectar din floare de salc`m!.. Vino la mine, pi\igoiule, mai ciripe=te-mi ceva, mi-i dor de tine! Cum ar fi oare lumea asta, dac[ ar fi toat[ lumea ca tine?. Nu v[d nici un fir de iarb[ s[ se ]ndoaie sub t[lpile ei. Habar n-am cum s-a ]nt`mplat, c`nd s-a schimbat, dar e ]n c[ma=a ceea de p`nz[ de p[ianjen =i razele de soare, ce p[trund prin frunzi=ul cuminte al alunilor, trec prin trupul ei, cum ar trece prin apa unui izvor =i nici o umbr[ nu i se a=terne ]n urm[... Aura, Aura, ai s[ faci un poet din mine =i o s[ m[ topesc de prea multe suspine, =i o s[ piard[ lumea un excelent doctor, ]l =i v[d pe el, marele fiziolog, pl`ng`nd. Cine o s[-i mai ]n\eleag[

Aureliu Busuioc
glumele, cine o s[ mai aib[ ]ndr[zneala s[-i r[spund[ cu spirite la spirite =i cui o s[-i mai pun[ unicul cinci din tot institutul? Se las[ ]ncet ]n genunchi la capul meu, ]mi r[v[=e=te p[rul. M`ngìe-m[, ingrato, am s[ ]ntorc Moscvici-ul cu ro\ile ]n sus, ]l prefac ]n gondol[ =i o s[-\i c`nt cu dulce glas de gondolier tuciuriu Paloma, sau Podmoscovnè vecera. M`ngìe-m[, eu m[ prefac c[ dorm, vezi? |i-am prins m`na =i \i-o s[rut. Riki! ochii ei ca dou[ flori, al c[rora nume l-am uitat chiar dup[ teza de la botanic[, semestrul ]ntì, privesc ]n ad`ncul ochilor mei, ]ntreb[tori. Andrei, m[ iube=ti? Da. Unde sunte\i cuvinte mari =i frumoase? +i eu te iubesc, Andrei. Tare. S[ nu m[ min\i niciodat[, s[ nu m[ p[r[se=ti... Aura... C[ma=a ei se destram[ ca un fum. }i s[rut g`tul, umerii, s`nii... A= vrea s[ strig, s[ pl`ng, s[ fiu at`t de ginga=! Aura, =tii, m-am sup[rat odat[ pe tine, \i-am spus ]n mintea mea obtuz[ c[ e=ti mofturoas[ =i mai cum? Nu, nu \i-am mai spus altfel, eram furios, sufeream =i nu =tiam c[ suf[r, nu =tiam ce-i asta, iart[-m[, feti\a mea, spune-mi: prostule, prostule... M[ s[ru\i, Aura? Tu m[ s[ru\i? Andrei... Sunt cel mai norocos om de pe p[m`nt. Aura, de ce m-ai ales pe mine? Dac[ n-a= fi cobor`t atunci ]n sala de disec\ie, tu ]\i po\i imagina, dac[ n-a= fi cobor`t ]n ziua ceea ]n sala de disec\ie... Nu, trebuia s[ cobor, era soarta care veghea la pa=ii mei =i mi i-a condus, nu se putea s[ nu cobor. Aura, auzi tu?... Te iubesc, Andrei!... Te iubesc, Aura, Aura!... Alunii se ]nv`rt ca un disc de patefon =i peticul galben de cer din mijloc e tot un disc, dar de foc, =i strig[tul ei de durere e sf`=ietor =i senin:
Unchiul din Paris

Riki, Riki!... +i ecoul ad`nc al p[durii: I-i-i... Alunii se ]nv`rt frenetic =i ]ncremenesc. Acum are dou[ fe\e. Aura, feti\a mea? Riki, ce-i cu tine? Ai b[ut gaz? Aiurezi? Cea de-a doua fa\[ e a unchiului. Ai adormit cu capul la soare! Vrei s[ dea o dambla peste tine? A =i dat. Las[-l s[ mai doarm[, Aura, e obosit. Ajunge, nene Alecule! E ora trei! Bravo, unchiule, mai ai =i o nepoat[! P[cat c[ nu era al t[u restaurantul, \i-l ticseam cu rude p`n[ mai stai aici la noi. +i ]n general... Aura alearg[ dup[ o g`nganie, cred c[ e vorba de un fluture. Riki, vino-ncoa! E at`t de dr[gu\!... Sigur, ]ngera=ule, prinde-l, dac[ e ]ntr-adev[r dr[gu\, =i rupe-i aripile. Mi se cam ]nv`rte capul. Am impresia c[ nu-mi prie=te grozav dormitul ]n s`nul naturii... 6 Unchiu-meu nu are pe nimeni aici, a=a c[ depinde numai de mine s[ opresc sau nu: e satul lui Costic[ Balan, colegul meu de an =i de grup[, care s-a jurat pe sfintele moa=te ale lui Esculap c[ m[ transform[-n piftie la toamn[, dac[ nu-i fac o vizit[ ]n vacan\[. }n ce prive=te amenin\area, ar trebui s-o iau ]n seam[: Costic[ e cu un cap mai ]nalt =i trage cel pu\in un chintal ]n greutate. Adresa i-o =tiu cu precizie: ]n fa\a stadionului, o poart[ verde de metal. Dar cum nu sunt singur... Aura i-a rupt gura lui mo=u, =tie Parisul mai bine ca el, de=i

Aureliu Busuioc
nu-mi prea amintesc s[ fi c[l[torit mai departe de Holba\i =i Odesa, poate doar alt[dat[, ]n copil[rie, lucru de care m[ cam ]ndoiesc, =i continu[ s[-i pun[ ]ntreb[ri, cu viteza unei mitraliere bine unse. Cele mai multe vizeaz[ ]ns[ starurile de cinema (descop[r o nou[ pasiune a duduiei!), ]n care privin\[ interlocutorul e perfect profan. Ceea ce nu-l ]mpiedic[ s-o priveasc[ cu ni=te ochi, c[ de n-ar fi la mijloc v`rsta =i gradul de rudenie, a= putea fierbe ]n cazanul cu gelozie. }nc[ la balta aia, c`nd fugea pu=toaica dup[ himere, mi-a declarat cu glas tremur`nd de emo\ie: M[i, ce fat[, Andrei! S[-\i tr[iasc[, bravo! Ai gust =i noroc. I-am mul\umit simplu, ]n numele viitorului, =i am ]ncercat imediat s[-mi rezolv obsesia: Nene Alecule, cine a fost neamul prost care te-a v`ndut siguran\ei? A f[cut o mutr[ at`t de lung[ =i speriat[, c[ a= fi putut-o folosi imediat drept model pentru o masc[ de carnaval latino-american: Uite ce e, Andrei! Am s[ te rog s[ nu mai vorbe=ti lucruri de astea! Nu m-a v`ndut nimeni =i cine m-a v`ndut, n-a vrut s[ m[ v`nd[. }mi pare r[u c[... De ce, unchiule? (ar[ta ]ntr-adev[r foarte am[r`t). Te-am ]ntrebat =i eu a=a... F[r[ nici un g`nd r[u... Scuz[-m[! Ei iaca, scuz[-m[! Hai s-o l[s[m... }n regul[, i-am zis. Bravo! Am observat c[ are ceva cu acest bravo, ]l ]mparte la dreapta =i la st`nga cu d[rnicia unui ziarist ]ncep[tor. De=i ]n cazul Aurei nu pot s[ nu-i dau un pic de dreptate... Nene Alecu, se zice c[ ]n Montmartre e o strad[ sau o pia\[ Rimscky-Korsakov, e adev[rat? E unul din compozitorii mei prefera\i! Visul meu e s[ c`nt ]n Sadko! }l v[d pe b[tr`n cum ]=i ]ntinde g`tul fundamental din gulerul devenit deodat[ prea ]ngust.
Unchiul din Paris
!
Da... Sigur! Este o strad[... Adic[ nu, o pia\[. Sunt convins c[ nici n-a mirosit Montmartrul, mare =mecher! Stadionul, mai bine zis terenul de fotbal, care a fost botezat f[r[ ]ndoial[ cu numele lui Feren\ Liszt =i al lui ginere-su Wagner, e mai bine p[zit dec`t Capitoliul: o ]ntreag[ armat[ de g`=te ]i tunde gazonul. Diferen\a de nivel dintre por\i trebuie s[ fie de cel pu\in zece metri, sunt absolut convins c[ poarta de la vale e rezervat[ pentru echipele-oaspe... Satul se ]n=ir[ numai de o parte a =oselei, de cealalt[, dac[ nu punem la socoteal[ stadionul, e o ]ntindere cu iarb[ ars[ =i cu mici pete de ap[, probabil, ]n trecutul ei glorios, o simpl[ balt[. Toate gardurile =i toate por\ile din fa\a stadionului sunt de metal, vopsite ]n verde =i sunt noi... Mai r[m`ne ca =i proprietarii s[ poarte to\i numele Balan. Opresc la casa ce mi se pare mai ar[toas[, oricum taic[-su e brigadier, e cineva! A, doctorul! A treia cas[, la vale! o bab[ ]mi z`mbe=te fericit[, de parc[ i-a= fi nepotul ]ntors din armat[. Doctorul, e ]mbr[cat foarte sumar (una pereche chilo\i), pompeaz[ de zor, ]n mijlocul ogr[zii, la roata unei motociclete cu ata=. Tu e=ti? Na, sufl[ aici, ]mi ]ntinde pompa =i dispare ]n cas[. Un dul[u c`t un vi\el se ridic[ din umbra gardului =i se ]ntinde lene= l`ng[ mine. Nu-mi d[ nici o aten\ie, de=i ]l privesc plin de sentimente contradictorii. Costic[ coboar[ sc[rile, ]mbr[cat ]n mare \inut[, descul\, ]n urma lui o femeie sl[bu\[ =i scund[ =i un Goliath, probabil, tat[l. Trece pe l`ng[ mine cu un aer grav. Costic[, nu sunt singur... Am intrat pe un minut, plec[m la... Bine. Goliath vine radios, cu m`na ]ntins[:
"
Aureliu Busuioc
Bine a\i venit, Andrei! Eu sunt tata lui Constantin. Gheorghe Gheorghevici. M[ ia ]n bra\e =i m[ bate pe um[r. O s[ am nevoie de comprese. +i asta-i maic[-sa! Nu m[ las[ s[-i s[rut m`na. Gheorghe Gheorghevici, suntem ]n trecere, doar pe-o clip[, e =i un mo= cu mine =i o... O bab[? Acu=i v[ num[r[m! Tatian[, ia vezi... Mama lui Costic[ dispare ]n spatele casei. |ipete elocvente de g[ini. Brigadierul m[ ia de umeri: Vas[zic[, a\i venit! Foarte bine! Costic[ opre=te ma=ina ]n umbra casei. Ajut[ oaspe\ii s[ coboare =i-mi ]ntinde m`na: Noroc, Andrei! O sut[ de procente! Trebuie s[ recunosc c[ locuin\a noastr[ rezolvat[ ]n stil neoexisten\ialist, ar putea l[sa doar o impresie jalnic[ al[turi de re=edin\a permanent[ =i privat[ a brigadierului. De altfel, nici nu v-am spus nimic despre casa Tigrului, =i cred c[ merita s-o fac. Acum vreo dou[zeci de ani, eu nu-mi amintesc lucrul [sta din motive tehnice, locuin\a num[ra abia dou[ camere, ]n care, ce-i drept, ar fi putut dansa un batalion de grenadieri =i tot baletul de azi al Tigrului. Apoi avea s[ se nasc[ urma=ul cu o voce foarte bine pus[, drept care marele regizor a dorit s[ ridice o baricad[ ]ntre urechile sale ]nchinate artei =i izvorul de zgomote antiartistice, a=a c[ una din cele dou[ camere a fost transformat[ ]n doi c`rna\i lungi numi\i: a) camera copiilor (sic! mai mul\i n-aveau ei s[ vad[, au fost nevoi\i s[ se mul\umeasc[ cu subsemnatul!) =i b) camera fericitei mame, ]n care se mai lua =i masa, se asculta muzic[, se uscau pelincile =i a=a mai departe. Mai apoi, ]n zilele pe care memoria mea le deslu=e=te ]nc[, salamurile au fost transformate ]n patru mici cu=ti, dintre care dou[ f[r[ lumina lui Dumnezeu, la numirile anterioare ad[u-
Unchiul din Paris
#
g`ndu-se c) camera pentru oaspe\i (nu mai ]nal\i de un metru =aptezeci =i cinci de centimetri, altfel trebuie s[ doarm[ cu genunchii la gur[!) =i d) micul salon cu o pereche de fotolii =i o m[su\[, ]n care salon patru oameni normali, ]n picioare, cu o bun[ doz[ de optimism =i r[bdare pot bea o cafea, bine]n\eles, din ce=ti mici. A r[mas f[r[ schimb[ri, fire=te, numai cabinetul tatei Dar principalul e cu totul altceva: vopseaua =i mobila. Mai ales, mobila: executat[ dup[ schi\ele regizorului ]n atelierele teatrului, ar putea pune pe g`nduri =i oameni cu o voin\[ mult mai puternic[ dec`t a mamei: +tii, Riki, mi-a declarat ]ntr-o zi, c`nd tata era plecat ]ntr-o deplasare ]ndelungat[. M[ simt ]n casa asta ca ]n culise... +tiu c[ e foarte modern =i de bun-gust, dar... Costic[ e un amfitrion clasa-ntì, de=i simt c[ pune mai mult accent pe buna dispozi\ie a Aurei; cum ]ns[ Aura face mai mult naveta: camera unde ne afl[m buc[t[ria, =i de fiecare dat[ se ]ntoarce cu o noutate culinar[ =i mai =i, complimentele mute ale gazdei r[m`n numai ]n raza mea de vedere. E o fat[ grozav[, m[i! O sut[ de procente! conchide el. Unchiul pare s[ se fi n[scut ]n casa asta. Brigadierul simte c[ =i-a g[sit tovar[=ul =i toarn[ c`te un aperitiv, p`n[ servim ceva (recunosc influen\a copiilor asupra p[rin\ilor!) dintr-o garaf[ respectabil[, al c[rei con\inut roz scade pe m[sur[ ce-l pot citi ]n obrajii celor doi prieteni de c`nd lumea. Adic[ veni\i de la Paris? M-da, se-nt`mpl[... Foarte bine, s[ fim s[n[to=i! Nici unul dintre ei nu recunoa=te jum[t[\ile de m[sur[. Azi sunt mai liber oleac[, mi-am f[cut singur zi de odihn[. Abia diminea\[ am venit de la raion Costic[ ]ncepe s[ r`d[ cu hohote, are un r`s foarte sub\irel pentru dimensiunile lui. M[i Andrei, ia ]ntreab[-l de ce-a fost la raion. }ntreab[-l!
$
Aureliu Busuioc
Taic[-su ]=i ]ntinde gura p`n[ la urechi: Da, ]nt`mplare! Nici la Paris n-ave\i a=a ceva! Hai, zi-i, tat[! M[i Andrei! Brigadierul pune mana pe pahar: Nu =tiu dac[ o s[ ne facem slav[ cu fermele =i cu gr[dinile, da iaca aista are s[ ne duc[ numele prin toat[ \ara! r`de. Ni s-a stricat o pomp[ la gr[dini, un fleac, de-o capic[, numai c[ nu puteam g[si nic[ieri fleacul ista. +i vine mai alalt[ieri la mine unul de-aici avem un t`rìe-brù, fost magaziner, c[ se \ine mai mult de b[ut, vine, zic, la mine =i, cic[, na=u Gheorghe (nu l-am botezat, da, a=a-mi zice), vine =i, cic[, dac[-l trimit la Odesa, se-ntoarce cu ventilul cela pentru pomp[ =i s[-i pun =i-o cinste. Nu =tiu cum o fi pe la dumneavoastr[ la Paris... Unchiul apuc[ =i el paharul. Pare ni\el =ifonat: brigadierul crede c[-l lu[m ]n b[=c[lie cu ]ntoarcerea din Fran\a... O, da! La mine, la Paris! Hai noroc! Noroc! S[ m[ ierta\i, nu o spun cu r[utate, mai glumim noi. Este peste vo dou[ dealuri un sat... Tot Parij ]i zice... +i zic, la noi aici, vras[zic[, dac[ nu g[sim ceva de-a dreptul, apoi o mai lu[m =i pe ocolite =i ce m[ g`ndesc o fi, n-o fi, dar f[r[ pompa ceea cam greu , ]i dau bani de drum =i de cump[r[tur[ =i-i zic s[ nu-l mai v[d ]n colhoz, dac[ m[ duce de nas, oricum, tot cu c`=tig aveam s[ r[m`n... +i azi-noapte, de fapt, pe la miezul nop\ii, m[ scoal[ telefonul de la raion, cic[, a=a =i pe dincolo, s[ vin imediat la spital, c[ un colhoznic de-al nostru a nimerit ]ntr-un accident. }ncalec eu motocicleta =i peste-un ceas ce-avem aici? Vreo treizeci de kilometri? m[ prezint s[-l v[d mort pe t`rìe-brùl meu. Numai c[ mortul st[ viu ]n pat =i doctorii se t[v[lesc de r`s: Fenomen! S[-l ar[\i la circ! Nebunul se urcase ]n avion la Odesa, ]ntr-un cucuruznic, cum ]i zicem noi, se urcase cam beat =i pe drum l-a prins somnul. Ieri prin p[r\ile celea a trecut un =uvoi de ploaie zdrav[n[, avionul n-avea cum s[ se a=eze ]n glod, =i d[-i s[ se ]nv`rte pe deasupra aero-
Unchiul din Paris
%
dromului, dac[ =i-acela-i aerodrom, s[ arunce po=ta. +i cum s-a l[sat a=a pe-o arip[, numai ce-o porne=te =i M`\u dup[ saci, c[ a=a ]i zice. De la vreo cincisprezece metri... Norocul lui, ziceau doctorii, norocul lui c[ a c[zut ]n cap, c[ altfel nu mai deschidea ochii!. +i-a scr`ntit o m`n[ =i i s-au cl[tinat un pic creierii, dar cred c[ pe ai=tia i-o fi cl[tinat b[utura Iaca povestea! Hai noroc! +i d[du pe g`t paharul. Unchiu-meu cr[pa de r`s. Nu, tat[, ]l ]ndeamn[ Costic[, n-ai spus principalul! A, ventilul! Cum am intrat la el, cum mi-a ]ntins un pachet, cic[: Iaca, tovar[=e brigadier, \i-am adus fleacul cela pentru pomp[!. L-am =i montat la loc azi-diminea\[ Singura care nu g[se=te nimic vesel ]n toat[ istoria asta e, se-n\elege, Aura. Ne las[ s[ ne mai lini=tim =i ]ntreab[ cu glas le=inat: +i o s[-i pl[ti\i pensie? Brigadierul se uit[ la ea cu ochi mari: Pensie? Da, pensie! Omul a suferit, s-a jertfit pentru colhoz Nu cred, are un aer foarte nec[jit. Uite, dac[ ar fi c[zut pe teritoriul colhozului... O sut[ de procente! Aura ]l m[soar[ cu o privire glacial[. M[i Gheorghe, nevasta brigadierului pare foarte sup[rat[. Tu s[ te ast`mperi, c[ de nu! O prinde pe Aura de umeri: M[n`nc[, Aurico, m[n`nc[, nu te potrivi lor. Se uit[ la fiu-s[u. Tu mie s[-mi aduci a=a nor[ acas[, ai ]n\eles? V[d dup[ mutra lui uns[ cu admira\ie c[ n-ar avea nimic contra. E singur la p[rin\i. Ca =i mine. Numai c[ maic[-mea ]nc[ n-o cunoa=te pe Aura... Brigadierul ]nal\[ ochii spre tavan ca pentru o rug[ciune, se ridic[ brusc, =i, f[r[ s[ scoat[ un cuv`nt, se ]ntoarce pe c[lcìe
&
Aureliu Busuioc
=i dispare ]n camera vecin[. }n ]nalta societate sau ]ntr-una din piesele istorice montate de Tigrul mica mizanscen[ ar fi purtat titlul conven\ional de finalul pr`nzului: b[tr`nul conte a obosit =i s-a retras ]n bibliotec[... Mama lui Costic[ a ]ncremenit cu o farfurie goal[ ]n m`n[ =i prive=te cu ochi speria\i la Aura. Tot la Aura prive=te =i Costic[, adic[ mai prive=te ]nc[, =i nu face deloc impresia s[ fi observat dispari\ia subit[ a lui tat[-s[u. Iaca, prinde glas nevasta brigadierului, i-am spus de cum a venit s[ se culce pe-un ceas, da parc[ ai cu cine vorbi! Nu v[ fie cu sup[rare, acu=i se-ntoarce. M`nca\i, servi\i, Aurico, tare sl[bu\[ mai e=ti... Aura se face alb[ ca varul: Eu slab[?! }n glasul ei vibreaz[ nepref[cut[ indignarea. M[tu=[ Tatian[, dac[ vrei s[ =tii am... am cu trei kilograme =i jum[tate mat mult dec`t trebuie! +i la dumneavoastr[ am mai ad[ugat cel pu\in dou[! O sut[ de procente! Costic[ a cobor`t pe p[m`nt =i e gata s[ crape de r`s. At`ta vorb[ pentru trei kilograme! Poftim, tata la un pariu bea dou[zeci =i nu se teme c[ se ]ngra=[! M[tu=a Tatiana clatin[ din cap sup[rat[: M[i Costic[, tu vezi... Nenea Alecu se ridic[ de la mas[ =i se ]nchin[ gospodinei: Am m`ncat pe cinste, v[ mul\umesc. Acuma oleac[ de mi=care, nu? Ia hai, afar[, b[ie\a=i, la aer! Pe scar[ ]l ia de umeri pe Costic[: M[i, frate Costache, avea Noie trei fii... Sim, Ham =i Iafet? Exact! +i Biblia o studia\i la medicin[? Costic[ r`de foarte =mecher: Ba nu. Dar a=a-mi zice =i tata c`nd se-nt`mpl[ s-o ia un pic la m[sea. +i eu sunt Ham, nu? Nenea Alecu desface bra\ele a mare mirare. Nici o problem[, tovar[=e Stanca, tata-i b[iat bun =i a avut
Unchiul din Paris
'
el grij[ s[-=i creasc[ un fecior plin de respect fa\[ de p[rin\i, n-a\i v[zut ce mìni are? Numai c[ a ]nceput s[ cam ]mb[tr`neasc[... Nenea Alecu r[m`ne pe lavi\a din fa\a por\ii s[-=i mai ]nc[lzeasc[ oasele la soare, noi trecem =oseaua. Sunt convins c[ Pele ar refuza ]n ruptul capului s[ joace pe asemenea teren, p[m`ntul e tare ca piatra, =i iarba, ne=tiut prin ce minune vie =i aproape verde, ar putea concura cu orice perie de s`rm[. Domni=oara Capuletti scoate un chi\c[it dramatic =i se gr[be=te s[-=i ]ncal\e pantofii, prea necugetat arunca\i din picioare la vederea gazonului. Riki, m-am ]n\epat, nu vezi! D[-mi m`na. Chiar dac[ a= fi avut reac\ia unui cobre imperiale, n-a= fi reu=it s-o iau ]naintea lui Costic[. S[rmanul prieten, o s[ aib[ nop\i albe dup[ plecarea noastr[. Micile pete de ap[ spre care ne ]ndrept[m, spre marea nemul\umire a c`rdurilor de g`=te, nu sunt altceva dec`t ni=te fata morgana de ]nsemn[tate local[. Bugeacul apare aici ]n toat[ m[re\ia =i nimicnicia lui de milenii, drumul b[tut al pecenegilor =i cumanilor, a=ternut acum sub picioarele a trei viitori medici, dintre care unul (una) cu t[lpile prea ]naintate ]n evolu\ie, pentru a mai putea lua contact cu p[m`ntul. Priveli=tea care se deschide de aici asupra satului e de-a dreptul ]nc`nt[toare: un ma\ nesf`r=it de por\i absolut identice, ]n lungul =oselei, parc[ special alese ca la deschiderea lor apari\ia caselor s[ constituie o surpriz[: ]nalte, cu ferestrele largi =i vopsite ]n toate culorile curcubeului. +i la picioarele unui deal at`t de ]mp[durit de livezi, ]nc`t ar fi constituit un obstacol de netrecut ]n calea pecenegilor... Unchiule, va trebui s[ te aduc ]ncoace, nu te pot lipsi de asemenea perspectiv[ asupra noului ]n Bugeac! Costic[, hai ]napoi, nu mai pot de c[ldur[! Aura a luat ]n obraji culoarea unui rac bine fiert. De ce nu sem[na\i ni=te copaci ]n pustiul [sta?

Aureliu Busuioc
Nu s[dim copaci, Costic[, ia te uit[ la d`nsul, nici nu z`mbe=te m[car! pentru c[ peste vreo doi ani are s[ fie aici un iaz de opt sute de hectare! Atunci s[ veni\i, s[ vede\i ce plaj[ am s[-mi fac chiar la poart[! Perspectiva asta nu m[ r[core=te nici pe mine. Unchiul st[ pe lavi\[ al[turi cu un b[tr`nel uscat, ]n bondi\[ =i cu o cu=m[ \uguiat[ de miel alb. Un asin cam jerpelit, cu samar de lemn lustruit de vreme, pa=te lini=tit din gazonul menit s[ descopere cine =tie ce mare speran\[ a fotbalului nostru ]nfloritor. Vai! Aura a ]ncremenit ca un copil de gr[dini\[ ]n fa\a lui mo= Cr[ciun. Un m[g[ru=! Ehe, bun m[g[ru=! Costic[ tip[re=te protector crupa plin[ de ciulini a animalului care nu ne d[ nici cea mai mic[ aten\ie. M[g[ru=ul [sta e mai b[tr`n ca mine! Renumitul m[gar al lui mo= Matei! Noroc, mo= Matei! Costic[, nu m-am plimbat niciodat[ pe-un m[g[ru=! Se poate? Nu-i periculos? {sta-i nepotu-meu, Andrei. Doctor! Mo= Matei ]mi ]ntinde o m`n[ plin[ de noduri =i nea=teptat de viguroas[. S[ v[ tr[iasc[! Aura ]mi face semne triumf[toare de pe samarul bietului animal, care continu[ s[ pasc[, de parc[ nici n-ar \ine ]n spinare cea mai frumoas[ amazoan[ a Institutului de Medicin[. Costic[ depune eforturi fizice =i lingvistice disperate ca s[ clinteasc[ din loc asinul. Nici s[-l tai c[ nu porne=te p`n[ nu-i zic eu! Mo= Matei pare foarte m`ndru de m[gar. Iaca s[ vede\i! ]l mai las[ c`tva timp pe Costic[ s[ fac[ nervi, apoi strig[ cu glas sub\irel =i tremurat: Vasilic[! Ia hai, tat[, hai! M[g[ru=ul ]n[l\[ capul, ciuli atent urechile, =i dup[ o scurt[ clip[ de ]ndoial[ o porni cu pa=i m[run\ei pe marginea =oselei.
Unchiul din Paris

Strig[tul de entuziasm al Aurei nu-l opri dec`t peste vreo cincizeci de metri. Iaca, a\i v[zut? Vasilic[, ia hai la tata, hai! Bidiviul lui mo= Matei se ]ntoarse scurt =i o porni spre glasul st[p`nului cu at`ta tragere de inim[, ]nc`t Costic[ abia reu=i s[ prind[ ]n aer pre\ioasa =i speriata povar[, neobi=nuit[ cu galopurile m[g[re=ti. Mo= Matei ]=i mu=c[ nervos must[\ile trase pe oal[ =i mult prea stufoase pentru fa\a lui smochinit[, dar c`nd cavalcada neprev[zut[ sf`r=i cu bine, nu-=i putu ascunde un z`mbet: Iaca, mai n-a pr[v[lit fata! +i ]nc[ se cheam[ c[-s om b[tr`n! Fata r`dea cu gura p`n[ la urechi, fericit[! Ce poz[ pentru albumul de familie a ratat! Costic[ apuc[ de samar animalul care se pusese imediat pe p[scut: Mo= Matei! +tii ce-am s[ fac eu cu Zaporoje\ul matale? =i f[r[ s[ mai a=tepte r[spunsul b[tr`nului se aplec[ sub foalele dobitocului, ]l aburc[ pe umeri =i ]l s[lt[ cu o palm[ de la p[m`nt. Mai mult se vede c[ nu-l \ineau bojocii, dar ac\iunea se desf[=ur[ cu at`ta iu\eal[, ]nc`t m[garul lu[ m[surile de rigoare abia c`nd sim\i iar terenul sub picioare: prea t`rziu, copitele lui lovir[ ]n gol. +i spune-i s[ zic[ mul\am c[ nu l-am dat de p[m`nt! Voinic mai e=ti, m[i Costic[! Iaca a mers =i Vasile al meu c[lare... avea un r`s m[runt =i molipsitor. Costic[, zise unchiul, n-ai ]ncercat s[ te apuci de lupte? E campionul institutului la tr`nt[, nene Alecu! Sigur! Altfel cum d[deam latina! Aura catadicsi ]n cele din urm[ s[-=i ia ochii de pe eroul zilei =i se a=ez[ pe lai\[: Mo=ule, de ce-i zici m[g[ru=ului Vasile? Se poate s[ dai unui animal un nume omenesc? Sf`nt[ naivitate! Mot[na=ul Riki poart[ adic[ un nume normal dup[ p[rerea ei!

Aureliu Busuioc
Mo= Matei miji ochii =i un ]ntreg p[ienjeni= de zb`rcituri ]i acoperi fa\a t[b[cit[ de ani. D-apoi c[ nici nu-i zice Vasile! Suru-i zice. Vasile-i nepotumeu, tovar[=ul lui Costic[, iac[t[-l! +i nu face g[l[gie nepotul? unchiul p[rea s[ se fi ]nc[lzit bini=or. Ehe, d-apoi unde-i nepotul =i unde-i Suru! Nepotul s-a dus =i ne-a l[sat am`ndoi cu Suru, iaca, m[ mai iau =i eu cu dorul... Costic[ s[ri ]nfocat: Da cine-=i f[cea cruce c`nd a plecat Vasile? Acuma \i-i dor? Mo= Matei ]=i netezi must[\ile impun[toare =i z`mbi: Las c[ bune poame-a\i mai fost am`ndoi. Se-ntoarse spre unchiu-meu: Numai Dumnezeu =i cu Suru =tiu c`t chin am avut cu d`nsul. +i cu Costic[ ista. D-apoi n-au suit odat[ pe cas[, dracii, =arabana pre=edintelui? Ce-i aia =araban[? se interes[ Aura. C[ru\[. Aveam un pre=edinte cam be\iv, nici n-a prea f[cut purici pe la noi, apoi ]ntr-o noapte deavolii [=tia i-au desf[cut =arabana c`te-un =uruba= =i i-au suit-o pe cas[! Au adunat tot satul ca la comedie. A=a-s tinerii, neast`mp[ra\i, zise unchiul ]mp[ciuitor. Ehe, interveni Costic[, dac[ nu ne prindea paznicul, ]i suiam =i calul! C[ nu ne d[dea lemne la =coal[. Tot a=a de voinic erai =i atunci? hot[r`t lucru, Aura ]ncepe s[ manifeste un interes prea nes[n[tos pentru bunii mei prieteni. +i i-am c[utat tot satul trei zile. Iar noi, zise Costic[, huzuream am`ndoi ]n podul casei pre=edintelui. O jum[tate de porc afumat am m`ncat! Da, buni b[ie\i, r`se unchiul. Se vede c[ nu \i-a fost prea ur`t, mo= Matei. Mo=ul oft[: A=a-i c`nd cresc copiii f[r[ p[rin\i. Nici nu credeam s[-l mai v[d om...
Unchiul din Paris
!
Orfan? De tat[. A murit de r[ni la vreo cinci ani dup[ r[zboi. Iar maic[-sa, fiic[-mea, d[, ca femeia. A tot pl`ns vreo trei ani =i p`n[ la urm[ s-a luat cu un tractorist din Bucovina. Numai c[ b[iatul nu i l-am dat. Erau vremuri grele, porneau colhozurile... +i intrau oamenii cu pl[cere ]n colhozuri? ]ntreb[ unchiul. Ei ba, cu pl[cere! Eram ]ntuneca\i! r`se mo=ul. Apoi a venit fie-mea dup[ b[iat, peste vreo patru ani, c[ mai prinsese =i ei la cheag, dar n-a mai vrut el s[ se duc[, nici n-o cuno=tea! Umbla de-acu la =coal[, ]n\elegea... Mo= Matei arunc[ \igara =i o strivi lung cu tocul cizmei. Adic[ =i bunel ai fost, =i mam[, =i tat[, zise unchiul. De toate. Dar mai mult mili\ioner, c[ tare zb`n\uit mai era. Unde m-au chemat ]ntr-o zi la scoal[, cic[ s-a ]mbr[cat Vasile al meu ca directorul; c`nd l-am v[zut taman directorul =i pace, =i cu \igara ]n din\i... Aveam un director, apoi =i la lec\ii fuma! Nu spune, era om bun, m[car c[ fuma, a=a era patima omului. Ia, de-atunci, c[ era de-amu prin clasa a noua, am vrut s[-l duc la maic[-sa chiar eu, c[-mi scria =i mie scrisori =i lui, numai c[ el le d[dea pe foc, nici nu le citea, =i fugea de-acas[ =i se ascundea, a=a era de sup[rat pe d`nsa. C`nd ]i spuneam de maic[-sa, apoi ]=i astupa urechile... To\i am fost buni, constat[ profund Costic[. Ei =i ce, ne-am pr[p[dit? S-a pr[p[dit Vasile al matale? Da cine zice c[ s-a pr[p[dit? Iac[t[-l! mo=ul ]ntinse un deget noduros spre asin. Pa=te! Ehei, mo= Matei, strig[ Costic[, nu te mai preface! Cine se laud[ prin tot satul cu fotografiile lui? Tovar[=e Stanca, iaca s[ vede\i dac[ n-are s[ vi-l arate =i dumneavoastr[! Unchiul r`se: Lucreaz[, ]nva\[? Lucreaz[, zise mo=ul.
8
"
Aureliu Busuioc
E actor, strig[ Costic[. Aura se trezi: Actor? Cine? Nepotul lui mo= Matei. Artist la Teatrul Tineretului. Cum ]i zice? Vasile. Vasile Toma. Vasile Toma? Aura se ridic[ ]ncet =i solemn de pe lavi\[ =i se ]ntoarse spre b[tr`n: Mo= Matei, Vasile Toma-i nepotul dumitale? A\i auzit de el? Cum s-aud? Riki (asta mai lipsea, acum o s[ =tie =i m[garul lui mo= Matei cum m[ cheam[ cu adev[rat!), Riki, am fost ]mpreun[, nu? La Revizorul, ]\i aminte=ti? A jucat rolul lui Hlestakov! E un actor genial, mo=ule! D[, face =i el ce-l duce capul, zise b[tr`nul. }\i aminte=ti, Riki? De ce m[ pui ]n ]ncurc[tur[, ]ngerul meu, =tii foarte bine c[-s s[tul de teatru p`n[ peste urechi =i nici memoria fizionomiilor n-o am. Da, da, desigur!.. Unul a=a... talentat! Zicea =i Tigrul... Zicea =i tata!... Costic[ se posomor]: Suntem fotografia\i pe-un tablou dintr-a zecea, al[turi. Hai s[ mi-l ar[\i! D-apoi uit[-te la mo= Matei: copia lui! Aura ]l m[sur[ cu o privire glacial[: Hai! +i f[r[ s[ mai a=tepte aprobarea ]mpinse porti\a. Cu toat[ suta lui de kilograme, Costic[, ]n urma ei, mi se p[ru deosebit de mic. Ah, Aura, Aura, fiin\[ sucit[, c`te suspine cresc pe urma pa=ilor t[i!... Mo= Matei se ridic[ =i-i ]ntinse m`na lui unchiul: Am venit c-o bucurie =i m[ duc cu dou[. Apoi zi =i mata, tovar[=e, nu-i p[cat s[ mori? La toamn[ m[ duc la sanator, iaca
Unchiul din Paris
#
s[ vezi! }=i repezi cu=ma pe ceaf[ =i ]=i ]ndemn[ m[g[ru=ul: Hai, Vasilic[, hai, b[ie\el, acas[! ]ntoarse capul: Tare m-a\i bucurat!... Sentimental mo=ul. Interesant, =i pe Tigrul o s[-l umfle tot a=a m`ndria, c`nd o s[ afle de la vreun necunoscut c[ eu l-am operat de apendicit[? Simpatic mo=ulic[, ce zici, nene Alecule? Unchiul tres[ri de parc[ i-a= fi strigat ceva la ureche: Simpatic, zici? +tii la ce m[ g`ndeam eu, Andrei? Iaca, m-a v[zut omul [sta pe banc[, nu m[ =tie, nu-l =tiu... +i s-a a=ezat al[turi. Am schimbat o vorb[ despre vreme, despre ploaia de ieri... +i mi-a spus, =tii ce mi-a apus? C[ are o mare bucurie, c[ nepotu-su s-a ]mp[cat cu mama. C[ a iertat-o, dup[ dou[zeci =i patru de ani a iertat-o! }n\elegi? Parc[ ]n\eleg. Ori poate e ceva prea complicat pentru ]n\elegerea mea? Unchiul d[ g`nditor din cap =i z`mbe=te: E=ti un om fericit, Andrei, tu nici nu =tii c`t de fericit e=ti! De ce, unchiule, b[nuiesc! Aici ai nimerit-o: de=i cu unele lipsuri, ]n mare, sunt fericit. Dar nu g[se=ti c[ e cam mult un sfert de ceas ca s[ admiri mutrele solemne ale unor muco=i fotografia\i ]n clasa a zecea, chiar dac[ unul e genial, iar cel[lalt poate s[lta un m[gar ]n spinare? 7 Abia peste vreo zece kilometri ]l conving pe Costic[ s[ fac[ drumul ]nd[r[t. A luat-o ]naintea noastr[ pe motociclet[ ca s[ ne deschid[ calea o sut[ de procente, ]n fond, ca s[ se mai afle un pic ]n preajma Aurei. E ]ndr[gostit lulea, m-am convins definitiv de lucrul acesta asear[, c`nd, dup[ plecarea unchiului =i a brigadierului, am ]nceput s[ le povestesc cu unele prescurt[ri biografia
$
Aureliu Busuioc
parizianului plecat ]n Spania. Nu credea nici o iot[ din ce le spuneam, ]n schimb profita de faptul c[ ]ngera=ul meu asculta cu gura c[scat[ (Aura moare s[ =tie c`t mai mult despre cunoscu\ii pe care-i consider[ ea drept cineva!), =i mi-o m`nca pur =i simplu din ochi! S[ explodezi de r`s, nu alta! Dac[ n-o s[-=i caute uitarea ]n munc[, o s[ aib[ mult de suferit bietul b[iat. Aura st[ pe bancheta de l`ng[ mine, dreapt[ =i vis[toare, pare s[ n-o preocupe absolut nimic pe aceast[ lume trec[toare =i van[ (a=teapt[ s[ fac ceva bancuri pe socoteala lui Costic[; o s[ a=tepte mult =i bine, nu sunt chiar at`t de prost, =tiu ce poate urma!), ]n schimb unchiul debiteaz[ la cuvinte cu iu\eala unui automat de f[cut col\una=i: M[i copii, au ni=te gr[dini extraordinare, cinci sute de hectare, glum[-i asta? O fost[ balt[ ]mpu\it[, o mai \in minte =i eu, =i acum numai canale de beton =i ploaie artificial[! +i o livad[ c`t vezi cu ochii! +i ]n ce loc, fra\ilor! }n pustiul acesta, unde nu cre=teau dec`t salc`mi! Trebuia s[ merge\i =i voi s[ vede\i, n-a\i fi regretat. Aura ]l aprob[ z`mbind. Pisicu\a a g[sit limb[ comun[ cu mo=ul, de=i sunt absolut convins c[ o sa r[m`n[ paf, c`nd o s[ afle c[ ro=iile nu cresc ]n copaci. Da-a, nu m[ pot st[p`ni, o s[ ai cu ce ]nnebuni prietenii c`nd te-ntorci, unchiule. Livezi noi, zarzavat... +i un milion de probleme de protec\ie a naturii. Probabil, am cam s[rit peste cal, nu-mi r[spunde ]ndat[. Aura m[ transform[ cu ochii, simt eu, ]ntr-un pumn de cenu=[. Unde s[ m[-ntorc, Andrei? La Paris, Adic[ la Ivry... Tace. Nu-n\elege gluma. O repar: Am auzit c[ ]n Fran\a zarzavatul se aduce din str[in[tate. R`de. Natural, =i Aura ]l imit[.
Unchiul din Paris
%
Nu m[-ntorc nic[ieri, Andrei. Am venit acas[. Poate cam t`rziu, dar am venit acas[ =i tu vrei s[ m[ ]ntorc? Asta-i bun[. Interesant, =tiu =i ai mei? P[i bine, unchiule, abia apucasem =i eu s[ am rude ]n Fran\a =i na, c[ le-am pierdut... Cum vine asta? Cum v[d eu Parisul? }mi pare bine, nene Alecu. O aduci aici =i pe Luiza. Cine-i Luiza? se gr[be=te Aura. Fiica lui unchiul! Vai, nene Alecu, ai o fat[? +i-i mare? Ne cuprinde pe am`ndoi de umeri, simt c[ m[ str`nge tare. Am avut o fat[, Aura. A murit. }n prim[var[, la ]nceputul lui mai... Podul din fa\[ e demontat, observ semnalul ]n ultima clip[ puteam s-o fac lat[. Podul provizoriu tremur[ ca apucat de friguri. P`rìa=ul n-are nici dou[ degete de ap[, dar e cu malurile ]nalte, =i pe cel spre care urc[m se mai v[d zigzagurile n[p[dite de b[l[rii ale unor foste tran=ee. Unchiule (trebuie s[-i spun ceva), mi-ai promis s[-mi poveste=ti de Spania. E un b[rbat, totu=i. +i dac[ te plictisesc? }n\elegerea! Dar Aura? Aura are ochii umezi. Nene Alecu! Chiar ai c[l[torit ]n Spania? A=a cum spune Andrei? }ngrozitor!... ...+i iar goana ma=inii printre dealuri ple=uve; iar miresme de ierburi, de data asta ]ns[ proaspete; din motive de diminea\[, soarele n-a reu=it ]nc[ s[ usuce roua; iar o pereche de urechi, adic[ nu, dou[ perechi, am =i uitat de Aura, dou[ perechi de urechi ciulite atent; =i iar vocea lui, a povestitorului, dar nu monoton[ =i nici obosit[. (Curios cum ]nvie vocile b[tr`nilor, dac[
&
Aureliu Busuioc
printre ascult[tori se afl[ o femeie, ba ]nc[ una t`n[r[ =i frumoas[!) Drept care am =i notat: A DOUA POVESTIRE A UNCHIULUI ALEXANDRU DESPRE VIA|A +I CAL{TORIILE SALE (care povestire, din motive lesne de ]n\eles, n-o putea spune altcineva) S-a r`s mult pe socoteala mea ]n ora=, vreo dou[ zile eram oprit la tot pasul, m[ acostau tot felul de oameni, ca s[-mi str`ng[ m`na, s[ m[ bat[ pe um[r =i s[-mi spun[ cuvinte frumoase, pe care, de altfel, mai mult le ghiceam dec`t le ]n\elegeam. Mi se d[duse o camer[ la hotel, un mono o salopet[ albastr[ era uniforma revolu\iei, un nume spaniol Himenes, dar nu mi se d[dea lucrul cel mai de seam[: o arm[ =i posibilitatea s[ lupt cu ea ]n m`n[. }n fond eram singur vinovat: ]n loc s-o fac pe infanteristul naiv =i s[ fiu trimis la Albasete, unde se afla centrul de organizare a brig[zilor interna\ionale, am declarat sincer care mi-i meseria, a=a c[ foarte cur`nd nimerii la aerodromul Los-Alcasares, ]n apropierea Cartagenei. }nc[ din toamn[ zeci de cargouri spaniole =i sovietice desc[rcau ]n toate porturile republicii alimente, ]mbr[c[minte, =i, principalul, echipament militar. Portul Cartagena nu era nici el o excep\ie: zilnic acostau la docuri sau aruncau ancora ]n rad[ vase de toate tonajele =i zilnic, pe str[zi sau ]n cafenele, se discuta numai despre tancuri, avioane, vedete rapide secretul militar era pentru expansivii =i mereu optimi=tii spanioli o problem[ extrem de conven\ional[... Pe terenul de zbor de la Los-Alcasares, ba chiar =i ]n ]mprejurimile lui, pe =osele, ]n livezile de portocali =i l[mì se desc[rcau l[zi uria=e cu un con\inut strict secret un secret cunoscut tuturor:
Unchiul din Paris
'
avioane de lupt[ demontate. Lucram zi =i noapte la asamblarea lor. Fronturile nu puteau a=tepta. Odat[ cu aparatele, pe acelea=i vapoare sau pe alte c[i soseau =i pilo\ii, inginerii, mecanicii voluntari din toat[ lumea. Lucram mult, uneori trebuia s[ repar[m avioanele chiar ]nainte de a le putea expedia pe aeroporturile din preajma fronturilor aproape ]n fiecare noapte ne vizitau Junkers-uri =i Heinkel-uri nem\e=ti sau Fiat-uri, ca s[-=i arunce, nepedepsite, ]nc[rc[turile de bombe ap[rarea antiaerian[ lipsea aproape cu des[v`r=ire, v`n[toare de noapte nu aveam Cu toate c[ bombardamentele creeau o atmosfer[ de front, cu toate c[-mi d[deam perfect seama c[ =i munca mea e un mic aport la efortul general ]ndreptat spre zdrobirea fascismului, =i nu numai a celui reprezentat de Franco! eram, ]n sinea mea, nemul\umit: mi se p[rea c[ nu fac ceea ce ar trebui s[ fac, c[ nu aici era locul meu, ci pe front, pe un front ]n adev[ratul ]n\eles al cuv`ntului unde se trage cu arma =i ]l po\i vedea pe du=manul zdrobit. Aici, ]n rarele ore de odihn[, ]\i mai puteai permite =i un cinematograf =i o cafelu\[ cu coniac, ]n timp ce ]n tran=ee st[teau de veghe oameni viteji, privind clip[ de clip[ moartea ]n fa\[... }n februarie treizeci =i =apte c[dea ocupat[ de fasci=ti, ori mai bine zis p[r[sit[ de anarhi=ti =i tr[dat[ de ofi\erii de la statul-major Malaga. Luasem hot[r`rea ferm[ de a pleca pe front. Raportul meu a r[mas ]ns[ f[r[ r[sunetul scontat, cu toate c[ folosisem frazele cele mai alese =i mai conving[toare. Republica Spaniol[ are nevoie de dumneata aici! mi-a declarat comandantul. Oricine poate trage cu arma, dar nu oricine poate repara avioane. +i un avion e mai ceva dec`t un mauzer... +tiam =i eu lucrul acesta, ]l ]n\elegeam prea bine, dar inima are legile ei!... }n martie, c`nd bravul corp expedi\ionar italian al generalului Manzini, cel care ocupase Malaga, era f[cut terci la Guadalahara, c`nd toat[ Republica s[rb[toarea str[lucita victorie asupra uneia

Aureliu Busuioc
dintre cele mai modern echipate armate am profitat de sosirea la Cartagena a =efului avia\iei republicane =i, f[r[ s[ stau prea mult ]n cump[n[, i-am ie=it la raport peste capetele tuturor superiorilor direc\i. Ignasio Idalgo de Cisneros era o adev[rat[ legend[ =i, f[r[ discu\ie, unul din cei mai talenta\i comandan\i ai Revolu\iei Spaniole. }ntre timp o rupeam destul de bini=or ]n limba tizului s[u =i ]i prezentai rug[mintea verbal, f[r[ s[ mi-o scrie cineva pe h`rtie. M-a privit cu ochii lui negri =i p[trunz[tori, =i-a netezit musta\a zb`rlit[ sub nasul care p[rea destul de m[ricel pe fa\a sl[bit[ de oboseal[ cronic[ =i mi-a z`mbit: Vrei s[ lup\i? Ceea ce faci aici e tot lupt[. }\i mul\umesc ]n numele guvernului legal al Republicii. Dar dac[ vrei s[ faci =i mai mult, m[ voi str[dui s[ g[sesc ceva demn de elanul acesta. Peste vreo dou[ s[pt[m`ni, c`nd renun\asem la orice speran\[ s[ fiu transferat pe front (nu c[ i-a= fi ]n\eles promisiunea doar ca o simpl[ vorba bun[, =tiam c[ are lucruri mult mai serioase pe cap), vine ordin de la centru s[ m[ prezint ]n escadrila Aripile ro=ii, ]n Aragon, pe frontul de Est... Adic[ nu uitase de mine! La ]nceputul lui aprilie eram ]n capitala Cataloniei Barcelona. Ora=ul acesta, unde ]n timpul primului r[zboi mondial se producea o bun[ parte din poten\ialul de r[zboi francez, unde se fabricau motoarele Hispano-Souisa dintre cele mai bune pe vremea lor ora=ul acesta nu p[rea deloc s[ fie cuprins ]n v`ltoarea b[t[liei. E drept, geamurile caselor erau lipite cu f`=ii de h`rtie, pancarte la tot pasul, lozinci, dar restaurantele =i terasele erau pline de o mul\ime vesel[ =i g[l[gioas[: pancartele vorbeau despre un Madrid care nu va fi fascist niciodat[, despre un Madrid care are nevoie de ap[r[tori, iar poten\ialii ap[r[tori ai Madridului =i ai Spaniei umpleau str[zile, ]narma\i ca de parad[ =i ]mpodobi\i cu insigne de tot felul, ]nc`t ai fi putut deduce din simpla lor contemplare c[ proprietarii sunt concomitent membri a zeci de partide =i a tot at`tea sindicate...
Unchiul din Paris

Barcelona fusese bombardat[ doar de vreo trei ori de pe mare =i cam tot de at`tea ori din aer; poate acesta era motivul c[ ora=ul nu prea credea ]n existen\a real[ a r[zboiului, a unui r[zboi cr`ncen, pe via\[ =i pe moarte, de care depindea =i existen\a lui... Cine =tie! Erau multe lucruri pe care nu le puteam ]n\elege, pe care aveam s[ le ]n\eleg mult mai t`rziu. +i, din nefericire, nu numai eu... Cu mare greutate, =i abia peste vreo trei zile de alerg[tur[, reu=ii s[ aflu c[ escadrila Aripile ro=ii era dislocat[ undeva ]ntre Lerida =i Zaragoza. }narmat cu aceste informa\ii precise, precum =i cu un salvoconductor permis pentru zona de opera\ii por la zona de guera de la provincia Aragon, plin de =tampile rotunde, =i ovale, am purces la drum =i, spre marea mea bucurie, abia dup[ o zi de c[ut[ri =i ]ntreb[ri am descoperit aerodromul. Nu pot s[ nu remarc un am[nunt: dac[ secretul militar ar fi fost c`t de c`t respectat de cei pe care ]i ]ntrebam, probabil n-a= fi dat de urmele unit[\ii mele nici p`n[ la sf`r=itul campaniei... Aerodromul era situat ]n apropiere de Juesca, la poalele mun\ilor Aragonului, de fapt un mic platou de piatr[, ]nconjurat din toate p[r\ile de ni=te dealuri st`ncoase, ple=uve. C`teva bar[ci de sc`nduri vopsite pentru camuflaj alc[tuiau =i postul de comand[, =i dormitoarele, =i cantina, =i atelierele. Vreo dou[zeci de Bregu-19 ]mpr[=tiate pe tot terenul. La marginea c`mpului cam tot at`tea schelete arse a ceea ce fuseser[ c`ndva aparate de zbor. Comandantul escadrilei, un t`n[r ]nalt =i chipe=, cam de v`rsta mea, locotenent-colonelul Raul Blasco Ruiz, m-a primit ca pe o rud[ foarte apropiat[, ]ntoars[ din str[ini: }mi pare bine, Himenes (nu te superi dac[ o s[-\i spunem Sancho? A fost oricum un om ]n\elept =i devotat!), ]mi pare bine c[ nu te-ai temut s[ vii la noi. }mi pare bine c[ nici =eful n-a uitat de rug[mintea noastr[! Ne trebuiesc mecanici, pilo\i avem destui. Zici c[ ai fi preferat frontul? Sunt zece kilometri p`n[ la prima
Aureliu Busuioc
linie =i dou[zeci =i cinci p`n[ la aeroportul lor... }n\elegi, probabil c[ nu st[m mai r[u dec`t cei din tran=ee? Foarte cur`nd aveam s[ m[ conving de juste\ea observa\iei: Mecanic de bord? Nu. Uite, ma=inile noastre: te dai jos din zbor =i p[=e=ti al[turi cum ai m`na un m[g[ru=... Avioanele lor zboar[ de trei ori mai repede, nu ne putem permite lupte aeriene, aparatele noastre sunt ochii comandamentului, zbur[m numai ]n recunoa=tere... N-avem cum le ad[posti, ]n piatra asta nu po\i s[pa hangare. Suntem bombarda\i =i mitralia\i zilnic iat[ de ce ne trebuiesc mecanici pricepu\i, nu-i avem... Avioane noi, moderne? +tiu, sunt, dar ele trebuiesc acolo unde e pericolul mai mare, la Madrid... Frontul nostru e lini=tit... }n aceea=i clip[ sun[ telefonul de campanie de pe masa lui. Ridic[ receptorul, pe fa\a-i smead[ nu se putea citi nimic: Bine. D[ alarma. Comunic[ pilo\ilor: direc\ia nord. M[ privi cu aer ]ngrijorat: Din fericire, avem un serviciu de informa\ii destul de bun. Acum zboar[ ]n direc\ia noastr[ =apte avioane inamice: dou[ Ju =i cinci Fiat-uri. Nu, nu special pentru aerodromul nostru. Dar dac[ ne prind pe teren, nu ne iart[. +i noi trebuie s[-i evit[m, n-avem ]ncotro, zbur[m ]n alt[ direc\ie... Uite! Vedeam =i f[r[ s[-mi fi atras el aten\ia: la nici dou[ minute dup[ r[getul sirenei primul aparat era ]n aer, celelalte ]l urmau... Hai la ad[post. Peste cinci-=ase minute sunt aici... Ad[postul era o simpl[ ]ngr[ditur[ de pietre. C`nd ap[rur[ dinspre vest avioanele inamice, ale noastre erau toate ]n afar[ de orice pericol, cu excep\ia unuia care abia rula la start. Filip! strig[ Ruiz. E rabla lui Filip! Bregu-ul stop[ brusc. V[zui o mog`ldea\[ s[rind din prima carling[ ]n cea de-a doua, unde era instalat[ mitraliera. Bietul Filip! comandantul se apuc[ cu mìnile de cap. Fiat-urile cobor`r[ ]n zbor razant, Junkers-urile ]=i v[zur[
Unchiul din Paris
!
de drum. Mitralierele ]ncepur[ s[ \[c[ne cu ]nver=unare, dou[ avioane atacau Bregu-ul, celelalte lovir[ ]n bar[ci. Totul nu dur[ dec`t o clip[. Din coada avionului nostru ap[ru o =uvi\[ de fum, mog`ldea\a s[ri din carling[, ]=i scoase haina =i ]ncepu s[ izbeasc[ cu ea peste profundoarele incendiate. Comandantul apuc[ o c[ldare cu nisip =i se repezi spre avionul lovit. }l urmai. Dar ]n clipa asta unul dintre cele dou[ Fiat-uri vir[ brusc =i se ]ndrept[ razant spre noi. Culcat! strig[ comandantul, =i ne tr`ntir[m cu to\ii la p[m`nt. Fiat-ul ]ns[ se cl[tin[ ]ntr-un mod ciudat, scoase trenul de aterizaj, atinse p[m`ntul =i, dup[ ce f[cu c`teva salturi din cele mai caraghioase, ]ncremeni la vreo zece pa=i de marginea c`mpului. Comandantul p[rea s[ fi fost aruncat de o catapult[: E lovit! Filip l-a dobor`t! Ole, Filip! strig[tul lui putea fi auzit la zece kilometri. Uitar[ cu to\ii de avionul incendiat =i se repezir[ ]ntr-o goan[ turbat[ spre musafirul nepoftit. Avionul era intact, dar ]n viziera carlingei se c[scau patru g[uri cu p[ienjeni= ]mprejur. Pilotul st[tea cu capul ]n piept =i nu d[dea semne de via\[. Fu cobor`t pe iarb[. Avea um[rul drept sf[r`mat. Comandantul trimisese dup[ pansamente. Filip alerga ]n c[ma=[ =i cu capul gol: Unde-i tic[losul! }l ucid! Era s[-mi dea foc! +i mi-a t[iat coada! p[rea foarte indignat. Bravo, Filip! Ai f[cut o treab[ grozav[! Zeci de mìni se ]ntindeau s[-l felicite. Mi-a retezat coada, macaronarul! }i tai g`tul! Italianul deschise ochii, z`mbi, apoi se str`mb[ de durere, ]ncerc[ s[ mi=te m`na dreapt[, f[cu o grimas[ =i mai grozav[ =i ridic[ st`nga f[cut[ pumn: Rot front! glasul ]i tremura. Filip se repezi la el: Auzi la el, ce-a ]nv[\at: Rot front! Stai, fecior de t`rf[! }\i ar[t eu \ie!...
"
Aureliu Busuioc
Comandantul ]l apuc[ de m`n[: E prizonier, Filip! Italianul ]ntreb[: O s[ fiu ]mpu=cat? =i ]ncepu s[ pl`ng[. Ruis ordon[ unui t`n[r, care venise cu pansamentele: Pe urm[ ]l aduce\i la mine. +i italianului, f[r[ s[-l priveasc[: Noi nu ]mpu=c[m prizonierii. A=a l-am cunoscut pe Filip, francezul Filip, care avea s[-mi devin[ un bun prieten. Din nefericire, pentru pu\in timp. Prea pu\in. Escadrila era, de fapt, o familie mare, de=i puteai num[ra vreo zece na\ionalit[\i ]n componen\a ei: francezi, englezi, un negru din Statele Unite, un mexican, doi s`rbi, doi suedezi.... Renun\aser[ cu to\ii la sold[ ]n folosul copiilor din satul vecin. Pe dealurile din apropiere p[=tea o mic[ turm[ de oi proprietatea escadrilei. Atelierele erau rudimentar ]nzestrate, dar, de mare ajutor. M-am convins de lucrul acesta c`nd am reparat Bregu-ul lui Filip: avea profundorul retezat =i alte c`teva piese distruse, ]n condi\ii normale trebuia expediat la fabric[, =i, totu=i, l-am f[cut s[ zboare! Nu pentru Filip. Filip s-a declarat imediat proprietar al Fiat-ului! O s[ le ar[t eu dumnealor ce pot face cu asemenea ma=in[! {ia-s pilo\i? Ni=te c`rpaci nenoroci\i! Birjari! Fac ]n pantaloni, dac[ trebuie s[ lupte cu ni=te b[rba\i! O s[ le ar[t eu Asmara! Un an ]n urm[, Filip, pilot al liniilor aeriene franceze, re\inut de evenimente ]n Abisinia, ]n ora=ul Asmara, fusese martor al atrocit[\ilor trupelor invadatoare. Ni=te bestii, Sancho! Se afla ]n escadril[ din primele zile. L[sase acas[ era din Montpelier, o or[ =i jum[tate de zbor peste golful Lyonului o so\ie t`n[r[ =i frumoas[, acum o a=tepta =i pe ea: O s[ fie o sor[ de caritate grozav[! +i eu o s[ m[ simt mai al dracului, o s[ vezi! Eram bombarda\i =i mitralia\i zilnic. Dar tot zilnic trimiteam la statul-major al frontului mape cu fotografii: Zaragoza, Juesca,
Unchiul din Paris
#
Belcite, aerodromuri mascate printre livezi sau aproape ostentativ necamuflate fasci=tii =tiau c[ n-avem cum ]i lovi =i erau foarte arogan\i , drumuri, tran=ee, ]ntr-un cuv`nt tot ce putea interesa comandamentul ]n vederea opera\iilor. Din p[cate, ]n perioada aceea opera\iile de pe frontul de Est mai ales, ]n Aragon nu erau prea ]mbucur[toare, anarhi=tii nu alc[tuiau o armat[ de n[dejde, ba dimpotriv[, deseori reu=ita trupelor regulate ale Republicii era anulat[ de cine =tie ce ie=ire idioat[ sau chiar de o retragere a anarhi=tilor. Ar putea p[rea de necrezut asemenea lucru, dar revolu\ionarii ace=tia erau ]n stare s[ ]ncheie un armisti\iu cu falanghi=tii, ]n toiul luptelor, numai pentru a juca cu ei un meci de fotbal... Pe la ]nceputul lui iunie sosi la aerodrom =i t`n[ra so\ie a lui Filip, frumoasa arlezian[ Madelaine. Cantina, pe care Madelaine o lu[ imediat ]n primire, ]ncepu s[ serveasc[ vizitatorilor m`nc[ruri nici visate mai ]nainte, gulerele c[m[=ilor prinser[ s[ sclipeasc[ de albea\[ (Ne demasc[m a=a, glumeau pilo\ii), b[rbo=i sau nesp[la\i nu mai vedeai pe tot aerodromul. Fiat-ul lui Filip era ]narmat, din fericire, cu patru mitraliere obi=nuite, a=a c[ muni\iile nu-i lipseau. Patrula zilnic ]n ]mprejurimile aerodromului, elaborase un adev[rat cod ]mpreun[ cu Ruiz aparatele de atunci ]nc[ nu erau ]nzestrate cu emi\[toare, a=a c[ nu prea riscam s[ fim ataca\i pe nea=teptate, cum ni se mai ]nt`mpla uneori. Ziua, c`nd a dobor`t primul Junchers-52, a fost o adev[rat[ s[rb[toare. E o istorie care merit[ a fi amintit[. Treceau dinspre vest, pe deasupra aerodromului nostru, patru Junchers-uri escortate de cinci Fiat-uri. +tiam lucrul acesta, fusesem anun\a\i. St[team cu to\ii ]n ad[posturi, aparatele noastre erau ]n aer, pe dup[ coline; vreo cinci schelete de Bregu-uri arse erau special neglijat mascate, le mutam din loc ]n loc: momeala, la care se repeziser[ de nenum[rate ori a=ii fasci=ti. Nici de data aceasta Fiaturile nu l[sar[ s[ le scape prada. Cobor`r[ ]n picaj, mitraliind
$
Aureliu Busuioc
bietele ruine de mai mare dragul. Un Fiat ]ns[ lua ]n[l\imea, urc[ peste plafonul Ju-urilor =i... Filip! E Filip! auzir[m strig[tul entuziast al lui Madelaine. Era, ]ntr-adev[r, Filip. Se aranjase foarte comod ]n coada forma\iei nu schimbase semnele de reper ale aparatului =i acum t[b[ra nestingerit asupra bombardierului ]ntr-at`ta n[ucit de faptul c[ e atacat de ai s[i, c[ nici nu reu=i s[ riposteze. Junchers-ul l[s[ o coad[ de fl[c[ri =i fum =i porni cu urlet spre p[m`nt. Filip continu[ picajul, redres[ brusc aparatul =i vir[ ]n zbor razant ]ntr-o v`lcea, ce se deschidea spre platoul nostru. }n timp ce Junchers-ul f[cea s[ izbucneasc[ un vulcan de foc la vreo doi kilometri de aerodrom, v`n[torii, b[nuind antiaeriana, ]ntoarser[ spre noi =i acoperir[ bar[cile avioanelor arse cu un adev[rat torent de plumb. Apoi ]=i v[zur[ de drum, probabil, cu sentimentul datoriei ]mplinite P`n[ prin octombrie, c`nd Fiat-ul nostru luase aspectul unui ciur =i nu se mai putea ridica ]n aer, ]n jurul aerodromului ]=i g[siser[ locul de ve=nic[ odihn[ =ase avioane fasciste. Ni=te lupt[tori grozavi italienii [=tia, r`dea Filip. Doi c[c[cio=i au s[rit cu para=uta ]nc[ ]nainte de a reu=i s[ trag ]ntr-]n=ii!... +i, cu toate acestea, st[team din ce ]n ce mai r[u. Ne r[m[seser[ vreo cinci Bregu-uri ]ntregi. Opt tovar[=i nu se mai ]ntorseser[ din misiunile de recunoa=tere, atelierul nostru nu mai prididea cu reparatul, de=i dormeam doar c`te patru-cinci ore pe zi... Ajunul Anului Nou 1938 nu prevestea nimic bun: se vorbea despre o ofensiv[ a fasci=tilor ]n Aragon =i primisem ordine stricte s[ fim gata pentru a ne evacua ]n orice moment pe un teren de rezerv[ din apropierea Leridei. Tot ]n preajma acelui ajun devenise ]ntr-at`ta evident c[ Filip va fi repede tat[, ]nc`t Ruiz ordon[ surorii de caritate, buc[t[resei, sp[l[toresei =i ]ngerului p[zitor al escadrilei Madelaine s[ se retrag[ pe noi pozi\ii, unde va putea asigura securitatea viitorului mic republican Luis!
Unchiul din Paris
%
Masa de r[mas-bun de la ]nceput nu p[rea s[ fie dintre cele mai vesele, Madelaine =tiuse s[ se fac[ pre\uit[ =i stimat[ de to\i. Apoi cele c`teva poronuri (ni=te burluie cu dou[ g`turi, dintre care unul mai lung avea menirea s[-\i expedieze o =uvi\[ de vin acri=or drept ]n g`tlej), n[scur[ c`ntece =i glume. Filip privea cu tandre\e la nepre\uita lui so\ie, Madelaine c`nta un vechi =i, probabil, foarte vesel c`ntec ]n dialectul catalan... Dac[ se ]nt`mpl[ s[ nu m[ ]ntorc din misiune, Sancho, te rog pe tine s[ ai grij[ de ea. E singur[. Ca =i mine... Filip, ]ntrerupse c`ntecul Madelaine. Ne-am ]n\eles doar: nu \i se poate ]nt`mpla nimic, nu-i a=a? Natural, feti\o! At`ta timp c`t Sancho are grij[ de pterodactilul meu, nu mi se poate ]nt`mpla nimic. A doua zi plecar[. El avea s-o conduc[ p`n[ la Perpignan. Peste trei zile Filip se ]ntoarse. }n aceea=i zi zbur[ ]n misiune spre Zaragoza, ]l a=teptar[m p`n[ se f[cu noapte t`rziu, p`n[ se lumin[ de zi spre r[s[rit, =i ]n zori un Hainchel para=ut[ de la o mare ]n[l\ime asupra aerodromului nostru un co=, ]n care g[sir[m cadavrul ]ngrozitor mutilat al bravului Filip... La ]nceputul lui martie porni ofensiva fasci=tilor ]n Aragon... }n timp ce ne evacuam spre noul aerodrom (nu aveam s[-l mai v[d), camioanele cu personalul tehnic fur[ atacate =i mitraliate de c`teva ori, dar singura victim[ aveam s[ fiu eu: am fost transportat f[r[ cuno=tin\[ mai ]ntì ]ntr-un spital de campanie, apoi la Barcelona. Vreo =apte luni am a=teptat s[ mi se vindece ma\ele sf`=iate de schije =i tot at`ta timp a trebuit s[ fiu un simplu martor la marea b[t[lie pentru ap[rarea Cataloniei. }n spital d[dui peste un compatriot, prin el luai leg[tura cu al\ii, din brig[zile interna\ionale. Nout[\ile aflate cu prea mult[ ]nt`rziere nu erau dintre cele mai ]mbucur[toare: taic[-meu murise, sora fusese cercetat[ =i r[scercetat[ un an ]ntreg, dar l[sat[ apoi ]n plata Domnului ]ntr-adev[r, nu =tia nimic... Nu puteam s[-i scriu, a= fi expus-o zadarnic la cine =tie ce nenorociri...
&
Aureliu Busuioc
Evenimentele din preajma evacu[rii se precipitaser[ astfel, c[ nu reu=isem s[-i scriem lui Madelaine. }n orice caz, hot[r`sem c[ va fi nevoie s[ invent[m o sf`nt[ minciun[, ar fi fost prea crud s[-i spunem adev[rul. +i, mai ales, ]n situa\ia ei. Se hot[r`se de comun acord c[-i voi scrie eu. Lucru pe care l-am =i f[cut de ]ndat[ ce am putut lua tocul ]n m`n[. I-am scris c[ Filip a plecat cu o misiune de mare ]nsemn[tate, la Madrid, c[ ve=tile de acolo vin cu ]nt`rziere =i c[ voi face tot posibilul s-o anun\ ]ndat[ ce voi afla vreo noutate. Scrisoarea ei sosi abia prin aprilie. Era dezolat[ c[ trebuie s[-l m`hneasc[ pe Filip Luis al lor era, de fapt, o mic[ Luiz[, dar o fat[ foarte b[ie\oas[ =i dr[g[la=[. }n post-scriptum m[ ruga s[ nu m[ tem s[-i spun adev[rul, oricare ar fi... Am mai primit de la ea ]nc[ vreo patru-cinci scrisori cu aceea=i rug[minte, dar n-am r[spuns la nici una: credeam c[ o c`t de slab[ umbr[ de speran\[ e mult mai bun[ pentru t`n[ra mam[ dec`t certitudinea groaznicului adev[r. Eu nu puteam s[ i-l dezv[lui. Apoi a urmat tristul februarie 1939... La grani\a francez[ ne a=teptau reprezentan\i ai comisiei Ligii Na\iunilor. +i jandarmi francezi. +i ma=ini blindate, =i mitraliere, ca nu cumva s[ se supere, Doamne fere=te, Hitler sau Musolini, sau Franco... }n lag[rul din Angeles-sur-Maire ]mpreun[ cu alte zeci de mii de voluntari, cu zeci de mii de refugia\i spanioli femei =i copii m-am aflat p`n[ ]n prim[vara lui patruzeci. Era o plaj[ de nisip, pustie, ]n calea tuturor v`nturilor, c`teva bar[ci, ]n care nu puteau ]nc[pea nici m[car copiii, ne ]nconjurau din toate p[r\ile s`rma ghimpat[, jandarmi senegalezi =i cavaleri=ti marocani... Foarte rar, dar se mai ]nt`mpla din c`nd ]n c`nd s[ vedem c`te-un fericit chemat la comandantul lag[rului, de unde se ]ntorcea fie pl`ng`nd, fie cu ochii sclipind de fericire: primise vizita unei rude, a unui prieten sau pur =i simplu a unui reprezentant al Crucii Ro=ii. Dar c`nd veni un jandarm s[ m[ cheme =i pe mine, trebuie s[ recunosc c[ am r[mas cu gura c[scat[.
Unchiul din Paris
'
Nici prin cap s[-mi dea c[ voi ]nt`lni ]n vorbitor pe Madelaine. Am recunoscut-o cu greu. }mb[tr`nit[, cu un copil ]n bra\e. N-a pl`ns. M-a ]ntrebat simplu: Spune-mi, unde a c[zut, Sancho? Nu-i puteam spune adev[rul: }n luptele pentru Barcelona, ]n ianuarie treizeci =i nou[. }mi pare foarte r[u, Madelaine Nu trebuie, Sancho... Ai f[cut bine c[ nu mi-ai scris. }\i mul\umesc. Pentru Luiza... Mititica era copia lui Filip. }ntindea spre mine m`nu\ele pline =i ginga=e =i g`ngurea f[r[ ]ncetare. Cu greu ]mi puteam st[p`ni lacrimile. Lucrez la o fabric[ de conserve la noi, la Montpelier. Dac[ se-nt`mpl[ cumva s[... S[ nu ui\i ce te-a rugat Filip... F[cea eforturi colosale s[ se st[p`neasc[. C`nd se c[s[torise, abia terminase =coala =i avea de g`nd ca dup[ ]ntoarcerea lui Filip s[ intre la arta dramatic[. Am`ndoi visau la ziua aceea. Convorbirea avea loc ]n prezen\a unui jandarm foarte acru, se-nt`mplase de multe ori s[ ne ciocnim, c[uta cap[t de g`lceav[ pentru cele mai m[runte fleacuri. C`nd Madelaine m[ rug[ s[-i povestesc despre ultimele zile ale lui Filip, capul p[trat se ridic[: Timpul a trecut, doamn[. V[ rog s[ p[r[si\i imediat vorbitorul. Min\ea ]n mod obraznic, ni se acordase o jum[tate de or[ =i nu trecuser[ nici zece minute. Madelaine remarc[ foarte politicos acest lucru. A privit-o o clip[ c[ =i cum n-ar fi ]n\eles despre ce e vorba, apoi s-a f[cut stacojiu =i s-a repezit la ea ca un s[lbatic: Afar[, t`rf[. Ie=i afar[! O prinse de m`nec[ =i o izbi spre u=[. }i sf`rtec[ rochia. Mititica ]ncepu s[ \ipe speriat[. Nu =tiu precis cum s-au petrecut lucrurile, =tiu c[ peste o clip[ mocofanul z[cea la p[m`nt... Tribunalul din Narbone n-a vrut s[ ia ]n considera\ie pledoaria
9
!
Aureliu Busuioc
avocatului, ce mi se d[duse din oficiu =i care ]ncerca zadarnic s[ demonstreze onor magistra\ilor, c[ e datoria oric[rui b[rbat =i mai ales ]n Fran\a! s[ ia ap[rarea unei femei. Am fost condamnat la =apte ani de temni\[ grea. Aveam s[-i fac, adic[ numai o parte din ei, la ]nchisoarea din Montpelier. Numai o parte, pentru c[ ]n ziua de 11 noiembrie 1942, c`nd trupele Wermachtului invadau f[r[ s[ ]nt`mpine nici o ]mpotrivire teritoriul de sud al Fran\ei, s-a g[sit un suflet de om =i printre temnicerii francezi =i ne-a l[sat pe cei condamna\i din motive politice era calificat astfel =i delictul meu! s[ plec[m ]n cele patru puncte cardinale... A=a-i, b[ie\i!... Ne apropiem vertiginos de centrul raional, sau, exact, pe dos, centrul raional se apropie vertiginos de noi, o sumedenie de cl[diri din piatr[ alb[, cu balcoane multicolore (probabil, transformate pe ici, pe colo ]n cote\e pentru g[ini =i alte or[t[nii m[runte. Ce s[-i faci via\a la \ar[, tradi\ia micii gospod[rii auxiliare!), nici un fel de introducere sub form[ de c[su\e mici, \[r[ne=ti, intri direct ]ntr-un ora= adev[rat cu asfalt =i beton. Chestia asta putea r[m`ne necomentat[ de unchiul? Andrei (ce-am zis eu?), acesta-i satul?... {sta-i, [sta-i, unchiule! Uite =i t[bli\a zice! Ba nu, de dup[ primele cl[diri albe se z[resc pe panta lin[ a dealului =i c`teva c[su\e mai mititele. Nu-\i f[ griji, unchiule, ]l g[sim noi pe prietenul t[u cel cu vinuri bune ]n pivni\[! Aura nu scoate nici un sunet. M[ ]ntorc spre ea cum de n-am f[cut-o p`n[ acum! pe fa\a ei curg dou[ =iroaie de lacrimi uria=e. Unchiule, unchiule, uite ce ai f[cut cu patetica ta povestire!... }ngera=ule, pl`ngi? Unchiule, s[ nu mai poveste=ti nimic fa\[ de ea! E prea sentimental[. Trebuie s[ recunosc sincer c[ n-am nimerit ]n =an\ numai pentru c[ aveam m`na pe schimb[torul de viteze =i nu pe volan.
Unchiul din Paris
!
Nu-mi ]nchipuiam vreodat[ c[ unghiile ei fine pot p[trunde at`t de ad`nc ]n musculatura viguroas[ a unui baschetbalist ]ncercat. Prostule! E=ti un prost, un prost! Un prost!... N-o crede, unchiule. Nu e adev[rat. Uite laba mea: \i-o ]ntind cu toat[ stima =i respectul: Te-am crezut la ]nceput un simplu aventurier: am avut =i eu un coleg care a plecat dup[ a zecea ]n Extremul Orient la romantic[, =i anul trecut, c`nd s-a ]ntors, nu =tia s[ ne spun[ nimic altceva dec`t c[ a c`=tigat trei mii de ruble =i c[ mai pleac[ o dat[, c[ s[ agoniseasc[ de-o ma=in[; apoi te-am crezut un la=: ai fugit pentru c[ te temeai s[ ]ncapi ]n ghearele celora pe care ]i urai, ]n loc s[ te iai cu d`n=ii de piept. Acum =tiu c[ m-am ]n=elat. }\i str`ng m`na, unchiule. +i nici tu nu te sup[ra pe mine, Aura! Nu pot s[ suf[r lacrimile. +i =tii de ce? Pentru c[ exist[ =i altfel de lacrimi, care n-ar trebui s[ existe. Lacrimi pe care le vars[ copiii n[scu\i c[ s[ r`d[ =i s[ g`ngureasc[, nu s[-=i vindece arsurile de napalm prin spitale... Sunt prea bombastic? Dar crezi tu oare c[ n-a= fi eu primul, dac[... Uite ce-i, Aura, feti\a mea, vreau s[-\i comunic o noutate: am un unchi. +i mi-ar fi p[rut grozav de r[u s[ nu-l am.
PARTEA A TREIA
1 O pia\[ p[trat[, uria=[. Casa Sovietelor, un magazin universal, po=ta, o libr[rie, Casa de cultur[ =i un restaurant ]n stil grand. Restaurantul, c[ptu=it cu lambriuri de stejar lustruit =i cu garderobierul la post, de=i nu-mi imaginez cam ce s-ar putea l[sa pe timpul [sta la garderob[, poate doar c[ma=a. Vreo trei mese f[cute una =i o companie pletoas[, plin[ de \ipete probabil, pasagerii autobuzelor =i camioanelor parcate l`ng[ intrare =i ]nsemnate spre avizul tuturor: Televiziunea. Ocup o mas[ la suficient[ distan\[ de vesela societate (Aura ar fi ]n stare s[ intervin[ ]n cazul c`nd la ginga=ele-i urechi ar ajunge o expresie mai pu\in controlat[!) =i m[ duc s[ schimb roata bravului vehicul. Luase un cui, dar r[suflarea =i-o d[duse abia aici, c`nd sc[zusem din vitez[. E prima pan[ de cauciuc ]n cei dou[zeci de mii de kilometri c`\i are, trebuie s[ intervin acum, e vorba de c`teva minute, dup[-mas[ o s[-mi vin[ mai greu s[ m[ aplec. De fapt, oprirea aceasta e absolut neplanificat[. Aura nu-i mare amatoare de localuri. Sau, mai bine, localuri f[r[ lume aleas[. Dar pr`nzul la iarb[ verde, la marginea unui p`lc de salc`mi, fusese compromis ]nc[ ]nainte de a deschide valiza cu bun[t[\ile doamnei Capuletti: un miros acru, r[zbind din viscerele ]ncataramate ale sacului de voiaj, ne anun\a c[ a ]ntemni\a p`rjoale ]n portbagajul unei ma=ini de fier pe o c[ldur[ de cuptor e o
Unchiul din Paris
!!
aventur[ temerar[, dar cu triste urm[ri. Cu un sentiment de profund regret am ]ncredin\at vulpilor =i p[s[rilor cerului componentele unui festin, ce n-avea s[ ne mai desfete. Din snobism =i solidaritate calea c[rnurilor o luaser[ =i dulciurile. Aura nu-=i putea g[si locul: Riki, mama o s[ fie distrus[ dac[ afl[ ce-am p[\it! Cum crezi, poate s[ nu-i spun? Fire=te, ]ngera=ule, nu-i spune, e=ti o feti\[ mare de-acum, poate ar fi cazul s[ mai ai =i tu micile tale secrete! Scot cricul, ]l instalez =i ]ncep s[ ridic ma=ina la nivelul cuvenit, c`nd... Ah, romanele poli\iste: ...o m`n[ grea i se las[ pe um[r... M[ ]ntorc natural, brusc =i sub imensa =i n[cl[ita vegeta\ie p[roas[ a unui tip pro\[pit ]n fa\a mea prind printre spaime s[ deslu=esc tr[s[turi cunoscute: bah, e Emil-pup[ciosul ]n persoan[! Helou, Andrei! Salutare, Emil! E a ta daradaica, Andrei! Ce surpriz[, Emil! Ce cau\i aici? Am fost colegi, p`n[ ]ntr-a noua. Era craiul clasei, cel mai b[tr`n dintre noi, de altfel, mare specialist ]n problemele sexului =i candidat la a doua repeten\ie, fapt care ]l =i determinase s[ ne spun[ adio pe la jum[tatea anului: O s[ m[ bag ]n cinematografie! Felini n-are nici patru clase primare!... Omul care-l dep[=e=te evident ca studii pe Felini, ]ntr-o pereche de pantaloni de doc, suficient de ro=i ca s[ fie la mod[, =i cu o c[ma=[ ]nnodat[ deasupra buricului, m[ prive=te z`mb[re\: Culegem aici un subiect. Spanac. De mult nu te-am v[zut... Scot roata de rezerv[ din portbagaj. Ce culege\i?
!"
Aureliu Busuioc
A! Film[m. Colhoznicii la etajul cinci. Transformarea satului ]n ora= =i invers. R`de satisf[cut de propria glum[. E=ti aici cu televiziunea? Aici muncim. Actor, regizor? Se a=az[ pe roata g[urit[: Asistent la regie. Spanac. Deocamdat[. La toamn[ ]ncep turnarea unui serial la Novosibirsk. N-ai auzit? Adic[ da, de unde... Aici e cam greu s[ faci carier[. Invidia! Extrauterin. Ce extrauterin? A=a. Ai terminat =coala? Sunt ]n trei la medicin[... Extrauterin. +tii, am o idee genial[! Am fost colegi... Roata de rezerv[ e cam dezumflat[. Trebuie s[ pompez. Asta-i ideea? Nu. Cu regizorul [sta. Stau bine. }ntre noi fie vorba, e un prost[nac. Eu conduc totul, dar =tii Pot aranja s[ te filmez. Nu m[-nnebuni! Extrauterin. Cu ma=ina. Chiar am =i episodul! te-ntorci de la c`mp cu rabla. Bel=ug. |[ran atomic. Extrauterin! Nu m[ prea simt colhoznic. Spanac. Cine te =tie? A=teapt[-m[ aici! Intr[ ]n restaurant. Pia\a a ]nceput s[ se ]nvioreze, ]n fa\a Casei de cultur[ se adun[ b[rba\i prea ]n\oli\i pentru c[ldura asta, femei leg`ndu-=i broboadele din mers, =i nici nu se putea altfel o armat[ de copii ciufuli\i =i curio=i. Un alt b[rbos cu pantaloni de doc =i p[l[rie de paie vestul s[lbatic se consum[ ]n fa\a mul\imii ca un dirijor ]n fa\a unui cor pestri\, nu-l aud ce vorbe=te; un lungan slab, f[r[ c[ma=[, desf[=oar[ ]n direc\ia agita\iei un cablu cu ]nceputurile ]ntr-unul din autobuzele Televiziunea. Probabil, prin s`rma aceasta se va transmite spre imprimare puf[itul obosit al ma=inii colhoznicului impostor Andrei P[duraru Ce per-
Unchiul din Paris
!#
spective frumoase =i delectabile pentru telespectatorii de azi =i din toate timpurile! Iau loc la mas[ cu o clip[ ]nainte de a ne sosi tava cu cele comandate: simt ceva foame. Nu-i nimic grav, Riki? Aura are obiceiul s[ se sperie dup[ trecerea pericolului. Trebuie s-o lini=tesc: Depinde... Ne amenin\[ nemurirea =i slava, cel pu\in pe mine. Nu are timp s[-mi cear[ explica\ii de la masa comun[ se ridic[ trei tinerei ]n frunte cu Pup[ciosul =i se apropie de noi. Andrei, [sta-i Toni, iar [sta-i Jora, face prezent[rile din mers. }=i iau to\i scaune de la mesele vecine =i ne ]nconjoar[. +tii, un spanac! Dobitocul meu se teme, dar cred c[ am s[-l conving. Tu nu te gr[be=ti? Relativ. Extrauterin. Ia sticla din fa\a unchiului =i o prive=te la lumin[. Nu ne prezin\i? Jora (sau Toni, nu m-am deprins ]nc[ s[-i deosebesc) prive=te lung la Aura: A= putea s[ te prind ]ntr-un cadru, p[pu=o, ce zici? Emil se apleac[ la urechea mea: E asistentul cameramanului... Al operatorului. Spanac. Aura nu-=i retrage m`na: are ni=te priviri ne]ncrez[toare =i entuziaste: Serios? Prim-plan! Jora (sau Toni) ]ncearc[ s-o pre\uiasc[ din ochi. Ia arat[-mi profilul! Aura ]=i expune docil[ nasul semigrec: Cum ]l g[se=ti? Clasic! }n cinematografia noastr[ nu este nimic asem[n[tor. Serios? Jora (sau Toni) pare lezat:
!$
Aureliu Busuioc
Termin VGHIK1-ul, p[pu=o... Am succes... }n\elegi? Aha. +i e=ti gata s[-mi propui un rol de figurant[ ]ntr-un serial despre cre=terea dovleceilor pe balcon, nu? Emil sare aprins: To\i ]ncepem la fel! Greta Garbo a f[cut figura\ie vreo cinci ani! +i nu era cu nimic mai ur`t[ ca tine... Principalul e s[ te ia la ochi un regizor la mod[... Extrau... Hm... Aura pare convins[. E o actri\[, totu=i: se ]ntoarce grav =i m[re\ ]nspre ajutorul de cameraman: Sunt m`ndr[ c[ m-ai observat! C`nd s[dim copacii, regizorule la mod[? Fantastic, Aura! Ai calit[\i pe care nici nu \i le b[nuiam! Asistentul de cameraman r[m`ne o clip[ aiurit, apoi ]ncepe s[ r`d[ foarte mul\umit: Mi=to! Are =i temperament! Aura arboreaz[ o min[ victorioas[. Pentru mine, fire=te. Chelneri\a mai aduce o sticl[. Toni (sau Jora) face impresia unui om de lume: ]nchin[ paharul spre Aura, ]i z`mbe=te curtenitor, apoi spre unchiul: E o c[ldur[ grozav[! V[ topi\i ]n ma=in[, nu? Nu pot pierde ocazia: Pentru el chestia asta-i un fleac! A locuit cincizeci de ani ]n Mozambic! Unchiul se uit[ la mine ur`t. }i fac din ochi. D[ din cap c[ ]n\elege. Toate trei g`turile TV se ]ntorc spre d`nsul. }n Mozambic? Emil a r[mas cu gura c[scat[. Pot paria c[ habar n-are pe ce continent e notat[ \ara. Da. Trebuie s[ le rup gura cumva: a venit s[-=i vad[ locurile natale... O feti\[ ]n aceia=i pantaloni de doc deschide u=a =i strig[: Anton, Gheorghe! Emil! Pe terenul de filmare!
1
Institutul de cinematografie din Moscova.
Unchiul din Paris
!%
B[ie\ii golesc repede paharele =i se ridic[. Toni (sau Jora) se ]nclin[ ]n numele tuturor, mai ales spre Aura: Ne-a f[cut o deosebit[ pl[cere! Emil se-ntoarce de la jum[tatea drumului: Andrei! O idee genial[! Extrauterin! Vino-ncoa! M[ ]mpinge ]ntr-un col\: }n\elegi? Colosal: un om din p[r\ile astea se ]ntoarce dup[ cincizeci de ani! S[rut[ p[m`ntul =i pl`nge! Extrauterin! O s[ vorbesc cu regizorul. {la, f[r[ mine, nu face nici un pas! M[ a=tepta\i aici, auzi? Extra!... Emil-pup[ciosul arunc[ o privire de ansamblu asupra grupului nostru, d[ mul\umit din cap, probabil, ne g[se=te telegenici, =i o ia ]n pas alerg[tor spre ie=ire. Simpatici b[ie\i, conchide unchiul. De ce i-ai luat peste picior, ]=i fac =i ei meseria! Mi se pare c[ l-am l[sat paf pe [la, neb[rbieritul! Trebuia s[-i spun c[ am =i voce... Dar =tii, e simpatic, ]ntr-adev[r... Riki, ce-ai zice dac[ a= lua gluma asta ]n serios? Hot[r`t lucru. Aura e plin[ de talente ne=tiute. +i progreseaz[. Po=t[ri\a ]mi restituie cele trei ruble sub form[ de monede =i ]mi indic[ o u=[ de sticl[ pe care scrie simplu: Automat interurban. Halal raion: Culege\i numerele de cod ale ora=ului care v[ intereseaz[ conform t[bli\ei al[turate, apoi, dup[ apari\ia tonului de joas[ frecven\[, num[rul de telefon al abonatului... Adic[ doipatru-doi-trei-=apte, b`z-b`z... Alo! Seniora Capu... Apartamentul Filotti?... Saru-m`na... Cred c[ \inea receptorul la ureche ]nc[ de la plecarea noastr[. Nu, nu s-a-nt`mplat nimic. Aura e aici, s[n[toas[!... +i unchiul e aici, se-n\elege... Da, da... Poftim... Aura intr[ ]n receptor cu totul: Mami, te s[rut, te s[rut!... Bine, bine, e a=a de frumos!...
!&
Aureliu Busuioc
Unchiul e un b[iat minunat!... Nu, e b[tr`n!... Care b[iat?... A, b[iat!... A=a se spune!... }mi pare foarte bine c[ m-ai l[sat s[... Nu, nu ]n drum! La un coleg de-al lui Riki!... Cum? Ascult[ un monolog nesf`r=it =i se schimb[ la fa\[. S-o fi ]nt`mplat ceva. Se str`mb[ la mine =i d[ din cap a pagub[... Asear[ am ]ncercat zadarnic s[ lu[m leg[tura prin telefonul brigadierului: sunt convins c[ i-o fi t[iat cineva firul ca s[ lege vaca... Unchiul studiaz[ cu aten\ie concentrat[ anun\ul ilustrat care descrie avantajele coresponden\ei recomandate. Bine, mami, bine chiar azi... Sau mìne... Te s[rut dulce, dulce... }mi pare foarte r[u... Adic[ nu!... Nu!... N-ai nici o grij[... Sp`nzur[ receptorul cu aerul unui copil care a pierdut o bomboan[. Andrei... Renun\[ ]n ultima clip[ =i se ]ndreapt[ spre unchiul: Nene Alecule, i se aga\[ de reverele hainelor, tata a cump[rat foi la o cas[ de odihn[ ]n Crimeea =i poimìne avem avionul... O s[ petreci o vacan\[ frumoas[, felicit[rile mele! Pi\igoiul [sta n-a =tiut niciodat[ s[-mi fac[ o surpriz[ pl[cut[. Andrei, ]mi pare a=a de r[u! M-am sim\it foarte bine cu voi. Bine, dar ieri babacu-t[u n-a =tiut c[ are foile alea p[c[toase? Farfurioarele ei albastre ]ncep s[ str[luceasc[: ah, da! Cum de-mi permit s[-i spun lui t[ticu-su babac!! N-a =tiut!... Eu trebuie s[ plec. Las[, Aurico, nu te nec[ji, mai c[l[torim noi, c[ n-a ]n\[rcat mama c[l[toriilor! Unchiul e un ]mp[ciuitor colosal. Nene Alecu, peste dou[ s[pt[m`ni c`nd ne ]ntoarcem, e=ti invitatul nostru! P[rin\ii mei au s[ fie foarte bucuro=i! S[-\i co=i smoching, unchiule! Mai larg ]n talie, mama fiin\ei acesteia e o gospodin[ grozav[, o s[ ne ]ndop[m! Dac[...
Unchiul din Paris
!'
Pe mine nu m[ invi\i, maimu\o? Numai dac[ ai s[ te por\i frumos ]n lipsa mea! Unchiule, s[-mi spui cum s-a purtat! I-a trecut suferin\a. Natural, pentru ea nu exist[ dilema etern[: el p[rin\ii. M[mica =i t[ticul sunt pe primul plan... Plec[m chiar acum? sper c[ am o voce tare uscat[. Unde? Acas[ la t[ticu =i la m[mica! }n pia\[, se pune, probabil, piatra de temelie a unui nou turn al lui Babel. Emil ]=i face loc cu coatele prin mul\ime. Duce ]n spate un jupiter de zece kilowa\i. Ne vede l`ng[ ma=in[, las[ jos reflectorul =i se repede spre noi. Andrei, un mare spanac. Nu mi-a spus ]nc[ nimic. Cred c[-i place. Dar o face pe nebunul. O fi auzit de Novosibirsk. E un invidios grozav. Extrauterin. Dar =tii, \i-a v[zut feti\a, ]i place! Crede c[ are un cadru pentru d`nsa. Ce zici?... O s[ mai cuget[m. Mul\imea ]l ]nghite ]ntr-o clip[... Pe deasupra capetelor se mai z[re=te doar reflectorul cu ap[r[toarele negre desf[cute, ca o cruce stilizat[. Nici nu b[nuiam c[-i at`t de greu drumul spre Golgota gloriei cinematografice... Opresc la rug[mintea ginga=ei pasagere l`ng[ sta\ia de autobuze. Aura coboar[: Eu plec cu autobuzul sau cu un taxi. Asta mai lipsea! Unchiul coboar[ =i el: M[i Aurico, p[i a=a ne-a fost vorba?! }l prinde de g`t =i-l s[rut[ pe am`ndoi obrajii: Nene Alecu, mi-ai pl[cut foarte mult =i m[ sup[r, dac[ ai s[ m[ ui\i! C[l[torie frumoas[! Presupun c[ mo=ul are de g`nd s[ verse o lacrim[. Capricios specimen domni=oara! Andrei, condu-m[.
"
Aureliu Busuioc
Bine, Aura, dar mìne putem pleca to\i Absolut de prisos orice insisten\[: e ]n stare s[ se duc[ pe jos. Intr[ la case. Singur[. Revine: Riki, miorl[ie, ioc taxiuri! +i primul autobuz, abia peste patru ore. Aura, ]mi potrivesc vocea la registrul cel mai conving[tor, folosit doar la examene =i cereri de ]mprumuturi b[ne=ti, propun urm[toarea variant[: ]l ducem pe unchiul ]n sat la cine trebuie, facem o sut[ optzeci de grade ]ntoarcere =i peste trei ore te depun vie =i nev[t[mat[ ]n bra\ele familiei fericite. Pe urm[ revin la unchi, simplu =i genial! Nenea Alecu o cuprinde de umeri: Aurico, nepotul meu are o idee bun[! Hai! Sunt sigur c[ nici nu ne-a ascultat: Mai pierde\i cu mine ]nc[ trei ore, bine? Riki, mor de curiozitate s[ v[d un magazin ]n raion! }n pia\[ construc\ia noului Babilon a avansat considerabil: un tractorist bine grimat, cu un picior rezemat de =enila ma=inii, cite=te cu glas nesigur scurta declara\ie, ce-o are de f[cut telespectatorilor, scris[ cu litere de-o =chioap[ pe un panou uria=, sus\inut de doi ajutori voluntari ]n spatele camerei de luat vederi. Descifrez cu greu prin fumul dens al electrozilor ]ncin=i angajamentele mele pentru anul. +i stopez ]n fa\a magazinului. La toate trei etajele nici urm[ de fiin\[ vie, pustiu ca pe ]ntinsurile Antarcticei, iarna: toate v`nz[toarele, cu nasurile strivite de vitrine, ]nghit cu ochii larg deschi=i televiziunea ]n sucul ei natural. De afar[ am crezut c[ sunt ni=te manechine bine confec\ionate, de import... Vai, Riki! Chi\c[itul Aurei nu treze=te nici urm[ de impresie ]n magazin. Uite ce paltoane fran\uzesti! Exact ca al Nadinei! N-am timp s[ cunosc scurta biografie a Nadinei. Aura dispare printre r`ndurile ticsite cu \oale ca un ac ]ntr-un car cu f`n.
Unchiul din Paris
"
M[i Andrei, r`de unchiul, ar trebui s-o ]ncepi de pe acum cu economiile, ce zici? Julieta revine ]ntr-o blan[ gri, probabil, veveri\[. Cum m[ g[si\i? o piruet[ =i un um[r aruncat provocator ]nainte. Un v`rtej gri-argintiu =i un r`set de clopo\el. M`na se repede singur[ spre carnetul cu cecuri. Simt ]n dreptul inimii un mare viitor gol financiar... Aurico, n-am cuvinte! unchiul are mutra unui copil, care contempl[ o capodoper[ de ciocolat[ prin sticla vitrinei. Dar acum? Astrahan veritabil. Karakul maro cu guler de samur... Aura e un manechin ]nn[scut. Demonstrat de ea, cred c[ =i un halat de baie pentru octogenare ar putea trece drept rochia de nunt[ a Gretei Garbo. Probabil, pierde ore multe ]n fa\a oglinzii, trebuie s[ l[muresc lucrul [sta cu precizie ]nainte de a fi prea t`rziu! Interesant, c`t c`=tig[ un membru plin al Academiei de +tiin\e Medicale? Ie=im din magazin onora\i de aceea=i aten\ie, cu care am fost ]nt`mpina\i la intrare. Babilonul intr[ probabil ]n perioada final[ a construc\iei: cerul de deasupra pie\ei a disp[rut ]n fum. E cazul s[ ]nceap[ amestecul limbilor. La aer, la iarb[! Aura se a=az[ ]n ma=in[ =i tr`nte=te portiera cu at`ta putere, ]nc`t un t`n[r din mul\imea de spectatori ]ntoarce capul =i ne prive=te foarte nemul\umit... ...Mai avem o jum[tate de or[. }n fa\a autog[rii stau =i cele dou[ autobuze TV. Aura, poate pleci cu ei? ar fi de-a dreptul p[cat s[ nu-i servesc o ]n\ep[tur[-dou[ la desp[r\ire. Ai putea poza c`teva ore ]n drum, ]\i imaginezi ce senza\ie ar provoca printre cunosc[tori apari\ia unui nas unical ]n cinematografia noastr[? Cobor`m din ma=in[. Unchiul a reu=it s[ sar[ primul si ]ntinde galant m`na ]naltei pasagere.
"
Aureliu Busuioc
Riki, =tii c[ uneori ai idei? S-ar putea s[ le dau ascultare. }l cuprinde pe unchiul =i-l s[rut[. Nu m[ conduce\i. Pleca\i imediat, ne-am ]n\eles? La revedere, nene Alecule, pa! M[ ia de bra\. Cred c[ am o mutr[ c`t se poate de voioas[. Uite ce e, Andrei, s[ nu m[ ]ntrerupi. Te iubesc tare, a= vrea s[ stau ghemuit[ la pieptul t[u =i s[-\i ascult inima cum bate. Mult, mult... +i acum pleac[. Cu unchiul. +i imediat. }mi pune dou[ degete pe buze =i-mi face v`nt spre ma=in[. Aura, Aura, element subversiv =i ]nc[p[\`nat ca un cat`r, tu nu-\i dai seama c[ mai am ]nc[ trei ani de institut =i c[ de la toamn[ voi fi nevoit s[ caut un post de felcer ]n orele de noapte ca s[ pot ]ntre\ine o familie? O familie mic[, dou[ persoane, dintre care una va asculta mereu cum bate inima celuilalt. 2 }ntr-un trecut foarte ]ndep[rtat, pierdut ]n negurile de nep[truns ale unor vremi ce nu vor mai veni niciodat[, dup[ ce sf`r=isem aproape cu bine clasa a =aptea, p[rin\ii ]mi d[duser[ voie s[ petrec dou[ s[pt[m`ni ]ntr-o tab[r[ de pionieri. }n ajunul plec[rii, casa noastr[ avea aspectul unui balamuc p[r[sit ]n mare grab[, la buc[t[rie se afumau, se d[deau ]n foc cantit[\i importante de merinde ce trebuiau s[ ]ntre\in[ ]n stare de bun[ func\ionare organismul fiului drag, rupt brutal din bra\ele mamei; ]n od[i dou[ valize p`ntecoase ]nghi\eau nenum[rate schimburi =i c`rpe, menite s[ fereasc[ de intemperii trupul s[n[tos al iubitei progenituri, ]n care trup s[n[tos cine =tie?! c`ndva se va dezvolta poate =i o minte s[n[toas[... N-am s[ uit niciodat[ privirile pline de nespus[ duio=ie =i spaim[ ale mamei ]n clipa c`nd autobuzul ]nc[rcat cu o mul\ime de exemplare de teapa mea pleca din curtea =colii. }ntre noi fie vorba, =i Tigrul ar[ta destul de acru, fuma \igar[ dup[ \igar[ =i tot ]ncerca
Unchiul din Paris
"!
s[-mi fac[ din ochi, f[r[ prea mare succes de altfel, ]nchidea, nu =tiu de ce, am`ndou[ pleoapele deodat[.... Mare comedie! Acum mi se ]nt`mpl[ lucrul acesta a doua oar[, atunci ]mi era ]nc[ necunoscut =i m[ speria: un nod ]n g`t =i senza\ia c[ s-a n[ruit ceva ]n lumea asta, ceva ve=nic, f[r[ de care via\a ]=i pierde orice sens Nu-i vorb[, p`n[ la urm[ toate aveau s[ revin[ ]n albia lor, tab[ra era la marginea ora=ului, mama m[ vizita de trei ori pe zi, la un moment dat ]ncepuse s[-mi fie ru=ine: oricum d[deau s[-mi creasc[ must[\ile, aveam vocea unui coco=el la primele c`ntece... Iat[-m[, a=adar, retr[ind azi =i senza\iile mele de atunci, =i sentimentele de negr[it[ spaim[ =i duio=ie ale mamei. De prisos bancurile =i bravada, lucrurile stau anume a=a, =i cu toat[ ru=inea pentru v`rsta mea ]naintat[, trebuie s[ ]nghit noduri ca un pionier cu urme de lapte pe buze... }ntorc ma=ina, c`t pe ce s[ dau peste un camion care-mi vine din fa\[, nu-l lovesc, cu toate c[ mi-ar fi fost absolut indiferent, respir ad`nc, oricum mai e un pasager ]n ma=in[ =i port toat[ r[spunderea pentru securitatea lui, unchiul presupune c[ oftez: ]l simt cu un z`mbet de ]n\elegere pe buze, acu=i o s[-mi spun[ vorbe de ]mb[rb[tare. Nu mi le spune, unchiule, a= putea s[-\i ]ntorc cine =tie ce cuvinte nepotrivite, =tii =i tu: patimile amorului! Dar el nu-mi spune nici un cuv`nt, tace, de=i z`mbe=te ]n continuare. Mul\umesc, unchiule, e=ti un b[iat! Pia\a mai fierbe de lume: evenimentul zilei trebuie comentat! A=adar, unchiule, spre satul vechi? +i la cine? }l surprind ]nghi\ind ni=te pilule: a observat =i el c[ l-am prins: C[ldur[ mare, b[iatule! Nu mai suntem tinerei. Centrul raional sf`r=e=te la fel cum ]ncepe: brusc, f[r[ periferii. Satul vechi fa\[ de centrul nou e la o distan\[ plin[ de respect, de=i nu-l simt prea umil c[su\e noi, de o arhitectur[ foarte vesel[. La cine, zici? se ]ntunec[. La so\ul =i fiica Mariei. Fosta mea logodnic[... Ea a murit anul trecut.
""
Aureliu Busuioc
La marginea drumului, adic[ aproape ]n drum, cre=te un copac nu prea ]nalt, dar cu o coroan[ imens[, lucru neobi=nuit pentru locurile astea. Opresc ma=ina la umbra lui, am stat prea mult la soare, suntem fier\i am`ndoi. Dac[ mai =tiu c`te ceva din botanic[, e un ulm. Unchiule, posibil s[ fie cam nu =tiu cum, dar voiam s[ te ]ntreb: fiica ta, care a murit... Luiza... Da, Andrei, era copilul lui Filip. C`nd am intrat la ei ]n cas[, atunci dup[ ]nchisoare, mi-a spus tat[... Ar fi fost prea crud din partea mea s-o ]n=el. Din nefericire, nu i-am fost prea mult timp tovar[= de joac[: la ]nceputul lui patruzeci =i trei aproape to\i membrii Rezisten\ei din Montpelier au fost aresta\i. }n beciul casei lui Madelaine aveam un adev[rat laborator, unde confec\ionam bombe =i mine. Acolo am fost arestat =i eu. Apoi a urmat Vila Trandafirilor, sediul Gestapoului din regiune. M[ considerau unul dintre =efii mi=c[rii, de=i nu eram, au ]ncercat s[ scoat[ din mine tot ce =tiam, nu le-am spus nimic... Ai v[zut cum: toate semnele de pe mine sunt amintiri din casa cu numele acela poetic... Vila Trandafirilor... Au fost lucruri =i mai ]ngrozitoare, dar vila ceea nu se poate uita... Montpelier a fost eliberat dup[ un atac prin surprindere, hrubele ]n care m[ aflam =i eu erau minate, dar n-au avut timp s[ le arunce ]n aer. Am stat prin spitale mai bine de un an; am ie=it ca s[ aflu c[ Madelaine fusese ]mpu=cat[ cu copilul ]n bra\e ]nc[ de atunci, de la arestarea mea, =i c[ mititica Luiza sc[pase ca prin minune, dar cum? Cu un glonte ]n =ira spin[rii, paralizat[. Putea doar s[ vorbeasc[. Am g[sit-o la ni=te vecini. +i iar mi-a spus tat[... Am fost =i hamal, =i chelner, =i sezonier pe la ferme, =i mecanic la sta\iile de automobile. Am str`ns bani dou[zeci de ani. +i dou[zeci de ani am p[zit-o. A murit pe masa de opera\ie... Cobor`m din ma=in[ =i c`teva g`=te se ridic[ pripit, dar nu se prea gr[besc s[ plece: cu g`turile ]ntinse paralel cu p[m`ntul, ne amenin\[ =i ne spun vorbe tari ]n limba lor s`sìt[. }ntre satul
Unchiul din Paris
"#
vechi =i noile construc\ii se ]ntinde un =es, gol, cu iarba ars[, =i dup[ m`neca v[rgat[, ag[\at[ ]n v`rful unui st`lp, al[turi de o cl[dire mic[ =i alb[, presupun c[ ne afl[m l`ng[ aerodrom. M`neca v[rgat[ at`rn[ f[r[ via\[, cerul pare un capac de aluminiu peste o oal[ ]n care se prepar[ o tocan[ cu miros de praf =i iarb[ ars[. A=a-i, b[ie\a=, n-a= putea s[ m[ laud c[ am avut o via\[ chiar u=uric[, dar nu m[ pl`ng: am tr[it. M[ ia de um[r =i m[ ]ntoarce cu fa\a la el: Trebuie s[-\i spun c[ ai f[cut o alegere foarte bun[, ]mi place Aura ta. +i-mi place c[ ai ales medicina, e o meserie nobil[! Bravo! Dac-ai =ti cum am f[cut alegerile! Unchiule, =i, totu=i, cine a fost fata ceea, ruda ta, care te-a v`ndut? Eu o cunosc, a=a-i? Se schimb[ la fa\[ brusc, urc[ ]n ma=in[. Urc =i eu. S[ mergem. P`n[ la sat avem mai pu\in de-un kilometru. Uite-aici a tr[it Maria din treizeci =i =ase, c`nd s-a m[ritat. Nu te-a uitat prea repede, unchiule? Mi se pare c[ tot ]n treizeci =i =ase plecase=i =i tu? Disp[rusem, Andrei! +i nu e totuna... Oricum... Nu te ]nv[\a s[ judeci oamenii prea repede. Asta-i bun[, mi-o ]nchipui acum pe Aura ]n autobuz, flirt`nd cu cine =tie ce criminal! Unchiule, nu-mi mai vorbi asemenea lucruri, ]ntorc ma=ina =i o ajung ]n jum[tate de or[! }l cuno=ti pe so\ul ei? Da. +i-i pre\uiesc gestul: a renun\at la o cariera frumoas[, s-a mutat aici de dragul ei, simplu contabil... Unchiul dispare ]n cl[direa direc\iei sovhozului ca s[-l caute pe simplul contabil Ion Roman, iar eu r[m`n ]n ma=in[ ca s[ cuget la cele ve=nice =i netrec[toare: de exemplu, la ce-a= putea renun\a de dragul Aurei? Probabil numai la lini=te...
10
"$
Aureliu Busuioc
+i descop[r cu mult[ spaim[ c[ sunt gelos... S[ fie oare-un semn de maturizare? Desigur. Am hot[r`t doar. Iar hot[r`rea asta m[ oblig[ s[ veghez =i la onoarea mea de familist! 3 Fiica gazdei, o femeie frumoas[ =i rece, aproape ursuz[, e inginer la o uzin[ din Bacu =i a venit s[-=i viziteze tat[l abia de vreo dou[ zile. S[ aib[ vreo patruzeci de ani, poate mai mult, poate mai pu\in, nimic mai greu pe lumea asta dec`t s[ ghice=ti v`rsta unei femei frumoase =i distante. E ]n continu[ mi=care, explicabil[ de altfel: locuin\a contabilului se resimte de lipsa unei gospodine. St[m la mas[ numai noi trei, b[rba\ii. Omul cifrelor e un b[tr`n m[t[h[los =i melancolic, n-am observat s[ sar[ ]n sus de bucurie c`nd a ie=it cu unchiul din cl[direa sovhozului =i nici acum nu mi se pare prea avid de informa\ii. Nu bea, de=i toarn[, e cu ulcer la stomac, probabil, asta-i =i explica\ia c[ e predispus la filosof[ri: Da, Alecule, azi distan\ele nu mai ]nseamn[ nimic. Patru mii de kilometri ]i faci ]n patru ore! Mìne ai s[-i faci ]n dou[. Ce nu inventeaz[ oamenii [=tia ca s[ poat[ fugi mai repede unul de altul... Nu s-a vorbit ]nc[ nici un cuv`nt despre disp[rut[. A fost o femeie frumoas[, deasupra mesei ]ntr-o ram[ masiv[ e portretul ei ]n rochie de mireas[ al[turi de fericitul so\. Are un z`mbet crispat =i ochii foarte tri=ti. Am surprins de c`teva ori privirea unchiului trec`nd, parc[ ]nt`mpl[tor, peste fotografie. Alexandra Ionovna, cum ni s-a recomandat, intr[ mereu ]n camer[ indiferent[ la discu\ie, n-a scos nici un cuv`nt. Descoper[ mereu obiecte =i rufe nelalocul lor, le scoate ]n od[ile vecine cu aerul unei laborante c[reia i-a substituit cineva solu\iile ]n
Unchiul din Paris
"%
retorte. Trebuie s[ fie o mam[ de scorpie clasa-ntì, are buzele foarte sub\iri, trase-ntr-o linie perfect de dreapt[ =i nemi=cat[. Am senza\ia c[ am mai ]nt`lnit-o c`ndva. Se tem oamenii unii de al\ii, Alecule, =i se ur[sc. Nu pot ]mp[r\i lumea! Iaca, ai fost tu ]n Spania, ai luptat pentru ni=te str[ini; ]n Fran\a zici c-ai luptat, ei si? Ce, s-a schimbat ceva? Stai, ascult[-m[! Te-a mul\umit cineva? |i-a pus cineva monument? Cu ce-ai ajuns tu la b[tr`ne\e? Nici cas[, nici \ar[, nici copii, nici un col\i=or unde s[-\i pui capul... Stai!... +i toate numai pentru c[ oamenii sunt r[i, egoi=ti! Trebuie s[ urli ca lupul, a=a poate mai faci ceva! Eu am ]n\eles treaba asta demult, =i m[ =tii, nu eram mai r[u ca tine =i ca al\ii!... Unchiul e gata s[ sar[ de pe scaun, apoi se calmeaz[ =i-l ascult[ foarte atent. Dar b[tr`nul contabil contene=te brusc =i-=i pirone=te privirile ]n gol. De unde-ai scos, Ioane, filosofia asta? }ntr-adev[r, parc[ te =tiam mai altfel! Contabilul pufne=te: De unde, de unde... Din via\[, de unde! Ce-am v[zut eu ]n via\a asta? Numai r[u, din toate p[r\ile =i de la to\i. Dar le-o pl[tesc =i eu... Bine, Ioane, nu zic, poate-i fi av`nd tu dreptate n-am nici cas[, nici mas[, nici copii; de \ar[ s[ nu vorbim, am \ar[. Dar tu? Ai de toate, de ce te ]nr[ie=ti pe toat[ lumea, \i-o fi f[cut cineva vreun r[u, dar chiar to\i? Contabilul z`mbe=te ironic =i d[ din cap: Da, am de toate! +i cas[, =i vac[, =i fiic[, =i nepo\i, m[car c[ pe [=tia nici nu i-am v[zut, iar fiica vine numai o dat[ la opt ani... Am =i post de contabil-=ef la sovhozul Plugarul ro=u! Ce mai vreau ]ntr-adev[r, ce mai vreau?... Unchiul pare foarte calm. M[i Ioane, nu te mai recunosc! Ce-i cu tine?... Oare nu-\i aminte=ti ce mizerie era prin p[r\ile astea? +i acum uite, tu poate
"&
Aureliu Busuioc
te-ai obi=nuit cu toate =i nu le mai vezi, dar eu le v[d: gospod[rii ca la oameni, ori s[ lu[m chiar or[=elul [sta! Unde era?... B[tr`nul Roman se uit[ la mine cu ni=te ochi de parc[ ar c`nt[ri de-i pot fi martor: Mare ora=! Se opre=te brusc. Sufl[ greu, ca dup[ tras la plug: +i-apoi, despre asta-i vorba? Zi, despre asta vorbim noi? Dac[ ar fi fost altul regimul, nu s-ar fi f[cut acela=i lucru? Nu s-a f[cut ]n Germania? }n Italia? }n Austria? Ce-are gospod[ria mea, lua-o-ar focul, ce-au gospod[riile oamenilor cu ceea ce vorbim noi? Adic[ ce vorbim?... Unchiul ]=i soarbe paharul cu vin ]ncet, ]l pune pe mas[ =i cioc[ne=te u=urel toba cu unghiile: Ai fost un om nobil, Ioane. }n stare de gesturile cele mai... Contabilul nu mai a=teapt[ sf`r=itul frazei. Sare ]n picioare ca aruncat de-un resort: Tu s[ nu-mi spui mie a=a lucruri, auzi? S[ nu-mi vorbe=ti a=a ceva! N-ai dreptul! Tu n-ai urcat un deal de patruzeci de ani cu crucea ]n spate! N-ai urcat!... Se tr`nte=te pe scaun cu capul ]n palme. La un moment dat mi se p[rea c[ e gata s[ sar[ la b[taie. Unchiul alb ca varul. Nu face nici o mi=care, dar simt cum tremur[ =i pielea pe el. N-am crezut niciodat[ ]n lecturile care ]ncercau s[ m[ conving[ de sentimente ]n stare s[ se ]ntind[ de-a lungul unei existen\e omene=ti. Oricum, oamenii tr[iesc, totu=i, foarte mult. Va trebui, dup[ cum v[d, s[-mi revizuiesc convingerile. Alexandra deschide u=a, r[m`ne ]n pragul ei ca ]ntr-o ram[, cred c[ aduce ni\el a pictur[ flamand[ posomor`t[ =i calm[ , depune pe mas[ o h`rtie ]mp[turit[ =i prive=te ]ntreb[tor la noi to\i. Apoi se retrage ]n t[cere, de parc[ ar fi aflat r[spuns definitiv la cine =tie ce ]ntrebare. Contabilul d[ semne de via\[:
Unchiul din Paris
"'
S[ vorbim despre altele, Alecu... Unchiul nu pare s[ mai aib[ chef de vorb[. Ia zi, te-ai ]ntors cu totul ori... Am venit acas[. +i \ara te-a primit cu pìne =i cu sare Erou al revolu\iei! Mi se pare c[ o cam faci pe grozavul, Ioane. E r`ndul contabilului s[ p[leasc[: Sigur c-o fac pe grozavul! S[ te fi v[zut pe tine aici, vreo zece ani ]n urm[, c`nd mai urlau lupii... Acum nu mai url[. Acuma urlu eu. Dar cine te \ine acas[? E=ti pensionar, treci =esul, iat[ ce restaurant. +i cinematograf, =i... Jochei-club! M[i, m[i Alecule, e=ti un agitator mare! Oare pentru at`ta treab[ ai venit de la Paris? Nu era nevoie, avem destui!... +i mai cu experien\[! |i-ai ales singur locul acesta, Ioane! +i nu-i r[u. Eu nu mi-a= dori altceva. Contabilul se uit[ la unchiul cu ni=te ochi s[lbatici. O clip[ am impresia c[ sare s[-l prind[ de g`t. Apoi ]=i coboar[ privirile =i pronun\[ cu un glas r[gu=it: Da Sigur c[ \i l-ai dori }nv`rte ]n mìni h`rtia Alexandrei, apoi, parc[ lu`ndu-=i seama, o apropie de ochi =i cite=te: E pentru tine, Andrei. Telegram[. I-o smulg din mìni: probabil familia Filotti nu-=i afl[ locul ]n absen\a prin\esei. ... sovhozul... Roman Ivan pentru Andrei P[duraru... Veni\i urgent stop. Nepl[ceri. Unchiul ne]nregistrat mili\ie stop... A trimis-o mama, precis. Numai ea e ]n stare s[ le=ine =i prin telegraf. Ceva important? se intereseaz[ unchiul.
#
Aureliu Busuioc
Stau un pic la ]ndoial[, n-a= avea chef s[-i stric dispozi\ia, dar pun totu=i misiva pe mas[. O cite=te contabilul. Hm... Ilegali=tii t[i... Te a=teapt[ la banchet s[-=i ciuguleasc[ concurentul... Ce s[-i faci, Alexandre, a=a-s revolu\iile... Unchiul o examineaz[ lung, o ]ntoarce pe toate p[r\ile =i se ridic[ brusc. Are fa\a alb[ ca varul. Cred c[ trebuie s[ plec[m... Glasul ]i tremur[. Dar parc[ am trecut controlul =i la vam[, =i la gr[niceri! Contabilul pufne=te: Calmeaz[-te, te-a alintat Fran\a ta, mai vino =i acas[! Dar f[r[ grab[: mili\ia doarme ]nc[, o s[ a=tepte Crezi? Aha, ]ncepi s[ ]n\elegi c`te ceva... Hai noroc! Plec[m de diminea\[, unchiule, nici o problem[. Eram sigur c[ te-ai ]nregistrat c`t a\i umblat cu mama prin ora=, numai c[ doamna a cam picat din lun[... Unchiul ]mi arunc[ o privire plin[ de dojan[. Andrei Am impresia c[ sunt de prisos la agapa asta prieteneasc[. }mi lipse=te experien\a unei ]nt`lniri cu so\ul logodnicei mele dup[ o desp[r\ire de aproape patruzeci de ani, dar b[nuiesc c[ anume cam a=a trebuie s[ decurg[. +i, mai ales, f[r[ martori. Afar[ ]ncepe s[ se ]ntunece. Aura o fi ajuns de mult ]n s`nul familiei. Mi-o ]nchipui pe seniora Capuletti ]nghi\ind-o din ochi =i ]nghi\indu-i povestirile la ceaiul de sear[: Vai, mami, e o natur[ at`t de frumoas[, mai ales lacul acela cu trestii! +tii cum susurau ]n v`nt, =i tufi=urile acelea din jur, cum murmurau =i ele! Aminteau de alegretto din simfonia a =aptea ]n la minor, op. 92 ... +i cum ai venit tu a=a, singuric[, ]ngera=ul mamei? Andrei e un m[gar foarte mare!... Sunt sup[rat[ pe el! Sa=a! strig[ b[tr`nul contabil.
Unchiul din Paris
#
Alexandra Ionovna r[sare imediat ]n prag. Am senza\ia c[ st[tea ]n spatele u=ii. Tace. +i totu=i, am mai v[zut-o undeva! B[tr`nul nu ]ntoarce capul: Mai adu o sticl[ de vin. Trebuie s[-i trag un telefon. S[-mi spun[ cum a ajuns. S[ aflu dac[ nu moare de dorul meu. S-o ]ntreb de tipul neru=inat =i plin de sine, cu care a ]ndr[znit s[ flirteze ]n autobuz... Unchiul ]mi evit[ privirea. Nu s-a uitat la mine nici o dat[ de c`nd am p[=it ]n casa aceasta posomor`t[. Nene Alecule, am s[ dau o rait[ pe la po=t[. Poate-i g[sesc acas[ pe-ai no=tri. S[ aflu despre ce-i vorba. Cum? A, da, sigur!... Ma=ina e plin[ de desene =i inscrip\ii peste praful de care e plin[. Trebuie s[ recunosc c[ autorul nu-i lipsit de talent grafic, de=i mi se pare cam agramat: se scrie, totu=i, Fedea =i nu F[dea... Armata TV a disp[rut din pia\[, ]n aer mai plute=te ]nc[ un slab iz de ozon =i chimicale. Ocolesc un cui gros. Nu-i nici un fel de cui e un electrod ars, cum o fi sc[pat de copii? }n fa\a Casei de cultur[, un camion din care se descarc[ sc`nduri, parc[... Respectele mele! C`te decoruri am dat jos numai eu din rabla asta! E camionul teatrului, iar al[turi, la intrarea de servici autobuzul. Pare gol. Ghi\[, =oferul, mo\[ie cu capul pe volan. C`nd ]l ating de um[r, tresare speriat =i porne=te motorul. Deforma\ie profesional[. A, tu erai, Andrei! Noroc! Nu, tata n-a venit. Dar a venit... A iac[t[-o! De pe treptele intr[rii de servici coboar[ ]n salturi Mimi. O surpriz[ mai pl[cut[ nici c[ se putea! Prea t`rziu s[ ]ntreprind ceva, discobola m-a z[rit =i se repede la mine, f[c`nd betonul Casei de cultur[ s[ se cutremure amenin\[tor:
#
Aureliu Busuioc
A, dezertorule! Te-am prins! Andrei, ce bine-mi pare c[ te-am ]nt`lnit! +i nenea Tudor zicea c[ v[ g[sim pe-aici!... M[ prinde ]n bra\e, m[ turte=te peste s`nii ei uria=i =i m[ s[rut[ ]n col\ul gurii. Andrei, ce bine! Hai s[ m[ plimbi cu ma=ina!... Cum s[ nu, tanti, ]ndat[, de c`nd visam la a=a ceva! Ce-am zis eu, Tigrul are mereu idei colosale, poftim rezultatele... Mare lucru s-o fi \inut acas[ pe z[p[cita asta? Cu ce ocazie, Mimi? A=a. Muream de plictiseal[... Tr[d[torule, de ce nu m-ai luat =i pe mine? P[i... parc[ e bolnav[ maic[-ta... +i ce pot s[ fac eu? Nici nu m-au l[sat s[ intru la d`nsa... Andrei, a=a-i c[ e o surpriz[ grozav[? Excep\ional[, mie-mi spui! Mai lipse=te rectorul =i nenea Mi=u de la sala de disec\ii =i am fi putut organiza un pocher. Hai cu ma=ina, Andrei... Dac[ nu inventez nimic plauzibil, sunt pierdut. Dar creierul refuz[ cu ]nc[p[\`nare s[ colaboreze. De c`nd m[ =tiu n-am mai dat dovad[ de at`ta lips[ de fantezie. +i puteam s[ mint a=a de frumos ]ntr-un timp!... Mimi drag[, poate e timpul s[ dai o m`n[ de ajutor actorilor... Nu mai cred eu s[ te fi trimis tata chiar a=a, de florile... Cum s[ nu, acu=i! O s[-i grimez eu! Ni=te adormi\i, au sfor[it tot drumul! Hai, Andrei!... Vezi tu care-i buba... sunt pierdut definitiv. Ma=ina, carburatorul nu prea... }n\elegi, ]nt`rzie aprinderea... |i-ai g[sit mu=teriul. Se uit[ la mine cu ni=te ochi at`t de tri=ti, ]nc`t =i Zeus ar fi fost ]n stare s[ i-l scoat[ din lan\uri pe Prometeu. Hai f[r[ ma=in[, nu vrei s[ ne plimb[m? Se sp`nzur[ de bra\ul meu cu toat[ greutatea. Bine, o s[ repar ma=ina mai ]ncolo... Ce-o fi o fi! Stai pu\in
Unchiul din Paris
#!
s-o ]ncui! Luminile din blocuri ]ncep s[ se sting[ una c`te una =i pe str[zile or[=elului prind s[ apar[ perechi-perechi viitorii spectatori ai marelui show despre un c`rn[\ar ajuns om de teatru un vodevil stupid, preparat pentru la \ar[.... +tii, c`nd a\i plecat, am pl`ns de ciud[! Dac[ a= fi aflat din ajun c[ pl[nui\i o c[l[torie, nici nu m-a= fi culcat! Ca s[-mi ciripe=ti apoi tot drumul? Mersi! }n\elege, te rog, fiin\[ obtuz[, nu facem o c[l[torie de pl[cere: unchiul meu are o mul\ime de treburi, abia de-mi pot trage sufletul! Dar unde-i unchiul? E la o rud[... Un contabil. Fac ni=te calcule... A, probleme de mo=tenire! Dup[ ce ne plimb[m, mergem la ei, bine? Interesant ce mutre ar fabrica omul cifrelor =i zglobia inginer[ din Bacu, dac[ mi-a= face apari\ia ]n primitoarea lor cas[ cu diafana mea tanti la bra\! Trebuie s[ descop[r ceva, fam. Filotti se culc[ foarte devreme. Ie=im din ]mp[r[\ia betonului =i balcona=elor roz. Ma=inile sunt destul de rare la ora asta, dar cele care ne smulg din ]ntuneric \in de datoria lor s[ ne salute cu c`teva claxoane. Umor provincial! De ce nu spui nimic, Andrei? |i-a t[iat cineva limba? Hai s-o lu[m peste =es! Prinde-m[! Sare peste =an\ =i o ia la fug[ pe toloaca g`=telor, ar fi o frumuse\e s[ dea ]ntr-o b[ltoac[. Nu m[ gr[besc s[-i iau urma. E trecut de zece, dac[ nu telefonez p`n[ la miezul nop\ii, se-nchide po=ta. Andrei! De ce nu m[ prinzi?... S-a a=ezat pe iarb[, ]mi ]ntinde m`na: Stai jos l`ng[ mine. }n fond, nu-i ur`t[ deloc. Poate cam plinu\[, dar are o pereche de ochi =i ni=te din\i! +i forme. Cred c[ o stric[ limba: n-am
#"
Aureliu Busuioc
pomenit un om cu at`tea cuvinte ]n memorie! O adev[rat[ mitralier[ lexical[. Copil mare =i naiv... Hai s[ vedem cine-i mai voinic! }ntr-o clip[ m[ trezesc r[stignit de mìni, s`nii ei mari ]mi acoper[ fa\a, ]i simt inima cum bate cu vuiet, m[ asfixiez probabil, ]mi zv`cne=te propria inim[ ]n urechi, ]n g`t, ]n v`rful capului, aud cuvinte, un g`t de aer, nu mai aud nimic, un disc de foc ]ncepe s[ creasc[ vertiginos, ]ncerc s[ m[ zbat, nu, nu pot... }nghit aerul cu =uier, n-am b[ut nimic mai gustos ]n via\a mea. S[ vezi c[ nici nu-=i d[ seama c`t e de voinic[. S-a ridicat, a pus un picior pe pieptul meu =i cred c[ m[ prive=te triumf[tor. Te predai? La lumina pu\in[ a stelelor mai degrab[ ]i b[nuiesc pulpele rotunde =i v`rtoase urc`nd spre cer. S`nii ]i miroseau a piersici, avea respira\ia unei s[lb[ticiuni c`nd se joac[ cu hrana viitoare, ]nc[ vie. Se las[ ]n genunchi al[turi, s`nii ei se profileaz[ pe calea lactee ca doi vulcani. Spune, te predai? }nchid ochii, dar nu mai v[d nimic: nici telefonul interurban automat, nici chipul somnoros al... Se ridic[ ]ncet =i se ]ndreapt[ cu pa=i mici spre =osea. Mimi! Ce-o mai fi inventat? Mimi! O ajung din dou[ salturi. Umerii i se zguduie: pl`nge sau r`de? Ce-ai p[\it, tanti? Se smunce=te din mìnile mele: Las[-m[!... Pl`nge cu hohote. Mimi, nu ]n\eleg nimic! Ce s-a ]nt`mplat? Cred c[ are o criz[ de isterie. O scutur v`rtos: Mimi! Lini=te=te-te!
Unchiul din Paris
##
Se ]nv`rte brusc =i-=i ascunde fa\a la pieptul meu. }ntr-o clip[ ]mi face c[ma=a leoarc[. Se vede treaba c[ m[ urm[re=te un blestem, nu =tiu nici o femeie s[ nu urle ]n prezen\a mea! Oi fi av`nd ceva comun cu zidul pl`ngerii, la naiba! Dac[ afl[ secretul [sta vestalele ora=ului, m[ pot considera un sinistrat... Fii serioas[, ur`to!... Serioas[, serioas[!... printre sughi\uri. |i-i sc`rb[ de mine, da? }\i stau ]n g`t, da? De ce nu-mi spui cinstit, de ce? Problema ]ncepe s[ ia o ]ntors[tur[ grav[... Proasta de mine, m-am bucurat c-am g[sit =i eu un prieten, =i tu... Bine, Mimi, dar ce am f[cut? Nimeni nu =tie c`t de nefericit[ sunt... Pe cine am eu? Ori tu crezi c[ mama-i bolnav[ abia de-acum? Iar acum =i pe ea am pierdut-o, a=a \icnit[ cum era... Mimi, cred c[ nu-\i dai seama ce spui! Ce =tii tu, Andrei, ce =tii tu... Sper s[ devin confidentul fetelor nefericite. Dar... S[raca Mimi. Pe ea cred c[ o ]n\eleg. Pia\a e plin[ de fe\e fericite, spectacolul pare s[ fi avut succes. M[i, al dracului! Ai v[zut ce-o mai pupa?! Actorii coboar[, grima\i ]nc[, scara de servici =i iau autobuzul cu asalt. E mai bine s[ r[m`n ]n umbr[; fiul regizorului-=ef se bucur[ totdeauna de o aten\ie deosebit[, =i e noapte t`rzie, cale lung[... Drum bun, Mimi, zi alor mei c[ e totul bine =i ne ]ntoarcem mìne de diminea\[. N-am s[ m[ duc la voi. Ba ai s[ te duci la noi! Scoate\i prostiile din cap. M[ prive=te ne]ncrez[toare: C`nd vii, ai s[ m[ plimbi cu ma=ina? Po=ta nu mai lucreaz[. Luminile se sting una c`te una. Noapte bun[, Julieta, o s[ ai o noapte bun[ f[r[ telefonul t`n[rului Montecchi?
#$
Aureliu Busuioc
4 }n umbra Casei de cultur[ ma=ina mea st[ pe dou[ ro\i dezumflate. Nu sunt sparte, dar Halal respect fa\[ de proprietatea privat[! S-o fi r[zbunat cineva pentru marele vodevil mare? Sunt nevinovat! Oricum, patru sute de mi=c[ri ritmice =i reconfortante cu pompa ]n m`n[. Eh, s[ fi observat eu lucrul [sta la timp, ce mai supap[ era pentru surplusul de energie al dudui\ei Mimi!... Nu mi-am imaginat niciodat[ c[ se pot tr[i senza\ii at`t de tari ]n mijlocul unei civiliza\ii de piatr[ =lefuit[: pia\a =i str[zile goale, lumina pu\in[ =i ireal[ a felinarelor, ferestrele ]ntunecate, contururile col\uroase ale betonului pe fondul unui cer plin de stele reci =i lini=tea, o lini=te ]ntr-adev[r absolut[ toate te azv`rl cu mii de ani ]napoi, singurul supravie\uitor al unui cataclism groaznic =i ne]n\eles... Stau ]ncremenit pe asfaltul respir`nd ]nc[ de canicula zilei =i m[ tem s[ fac cea mai mic[ mi=care: un gest al meu ar putea dezl[n\ui urm[ri fatale. Dac[ mai continu[ a=a, ]ncep s[ cuget la ]nsingurare, necomunicabilitate, absurdul existen\ei... La mama dracului, am un sistem nervos normal, nu m-am pl`ns niciodat[ de complexe metafizice! Pun hot[r`t m`na pe m`nerul portierei =i bag cheia ]n broasc[... Apropo de metafizic[. Eram printr-a =aptea sau a opta, v`rsta cea mai potrivit[ pentru observa\ii ad`nci =i concluzii demne de a fi luate ]n seam[ o via\[ ]ntreag[. Tigrul avusese premier[, o pies[ v`rtos aplaudat[ chiar =i de mine, mai ales de mine; dup[ florile =i str`ngerile de mìni obi=nuite avea s[ urmeze partea cea mai interesant[ a oric[rui spectacol, banchetul, care pentru mine, ]ns[, se dovedi a fi fructul oprit... St[team ]n a=ternutul meu, singur ]n toat[ casa =i trecusem num[r[toarea de zece mii, a=tept`nd zadarnic s[ m[ cuprind[ somnul eliberator de toate sup[r[rile =i jignirile, c`nd
Unchiul din Paris
#%
u=a de la intrare se d[du de perete, =i b`rlogul Tigrului fu invadat cu strig[te =i r`sete de o ]ntreag[ turm[ de iubitori ai artei teatrale, dornici s[ continue disputa pe marginea unei premiere ]mbel=ugat stropite. St[p`nii se repezir[ am`ndoi ]n camera prin\ului mo=tenitor, sc[par[ o lacrim[ de fericire c`nd ]l v[zur[ dormind lini=tit, fapt care nu-l ]mpiedic[ ]ns[ pe numitul prin\ s[ trag[ cu urechea la urm[torul dialog: Cum s[-i primesc, Tudore? Ve=nic tu cu apuc[turile tale, nici nu m-ai ]ntrebat dac[ am cu ce servi toat[ banda asta. Banda se distra de minune ]n cabinetul Tigrului. Tigrul ]ncre\i (b[nuiesc!) spr`ncenele: Treze=ti copilul, Dino. Parc[ eu i-am adus? F[ o cafea, ]n jum[tate de or[ ]i dau afar[, s[ vezi... Chiotele =i strig[tele unor teatrali ame\i\i de premier[ nu aduc nici pe departe a c`ntec de leag[n, curiozitatea nu-i nici ea un somnifer prea bun. Nu puteam adormi. Peste vreo or[ larma conteni brusc. }n c[ma=[ de noapte =i descul\ m[ strecurai pe v`rfuri p`n[ la biroul Tigrului. D[dui u=urel gardina la o parte ca s[ asist la cel mai ciudat spectacol ce se jucase ]ntre ace=ti pere\i: o bun[ duzin[ de oameni ai muzelor, inclusiv babacii, st[teau gr[mad[ asupra m[su\ei de telefon, pe care, cu tot semi]ntunericul, se putea distinge o h`rtie plin[ de litere =i o farfurie r[sturnat[. To\i \ineau c`te un deget pe fundul farfuriei. Invoc spiritul lui Plautus... Invoc spiritul Tigrul avea o voce r[gu=it[, necunoscut[. Auzisem c`te ceva despre spiritism. }n coridor era ]ntuneric. Sim\eam c[ m[ ia cu furnici. M[ rezemai str`ns de perete, tremuram, eram gata s[ fug, dar p`n[ la urm[ curiozitatea birui. A r[spuns! strig[ mama cu glas sugrumat.
#&
Aureliu Busuioc
Lini=te! Tigrul st[tea cu spatele la u=[, nu-i puteam vedea fa\a. Ce s[-l ]ntreb[m? Oaspe\ii nocturni ]ncepur[ s[ murmure. Tr[iam adev[rate clipe de groaz[. Ce ne a=teapt[, spirit al lui Plautus? Ce ne a=teapt[, r[spunde! Farfuria ]ncepu s[ se ]nv`rt[ ca apucat[. Slujitorii lui Bahus =i ai muzelor prinser[ s[ strige literele ]n cor, cum o fac mititeii dintr-a-ntìa. Apoi contenir[ brusc. Ce-a spus? mama avea o voce speriat[ r[u. A ]ncetat! Nu mai spune nimic... zise un gr[san. Tace. Ce-a spus? Ce-a spus? insista mama. Pai ce, n-ai citit? se mir[ gr[sanul. Oaspe\ii p[r[sesc imediat casa. Se va ]nt`mpla.... Aici s-a oprit... Tigrul se ridic[ de la m[su\[. }ntr-o clip[ eram ]n pat. Tremuram ca varga. Auzii u=a de la intrare tr`ntindu-se, apoi vocile babacilor ]n camera de al[turi. Tudore, ce o s[ se ]nt`mple? Mama era gata s[ pl`ng[, ca =i mine, de altfel. Tigrul izbucni ]n r`s: Pai n-ai ]n\eles? O s[ dormim. Bine, dar spiritul lui... {la... Dino, Dino, prostu\[ mai e=ti! Te temi de-o farfurie. +i \i-ai petrecut doar o bun[ parte din via\[ la buc[t[rie! Adic[ e o glum[? |i-ai r`s de ei? O s[ se supere... Tigrul r`dea de se cutremurau pere\ii. Nu putea s[ aud[ cum r`deam =i eu... A=a-i cu =tiin\ele oculte... Deschisei portbagajul ca s[ iau pompa. U=a restaurantului se cr[p[ sc`r\ìnd =i ]n pragul ei ap[ru... Pup[ciosul. Se ]ndrept[, ca =i cum lucrul acesta ar fi fost c`t se poate de firesc, spre o ma=in[, pe care nici n-o observasem p`n[ acum. Un Tonvagen cu emblema televiziunii.
Unchiul din Paris
#'
Eram pe punctul s[-l strig, c`nd o alt[ apari\ie m[ f[cu s[-mi ]nghit limba: Jora (sau Toni) =i ]n urma lui Toni (sau Jora), se opresc am`ndoi de o parte =i de cealalt[ a u=ii, ca s[ creeze o mic[ gard[ de onoare pentru o a treia fiin\[, ]nalt[ =i ml[die, plutind m`ndru =i eteric, cu p[rul blond ca o aureol[ ]n lumina pu\in[ a felinarelor, cu privirile uimitor de albastre =i cunoscute. Aura. U=a Tonvagen-ului se deschide ca de la sine =i patru bra\e p[roase se ]ntind servil ca s-o ajute s[ urce: nu trebuie, b[ie\i, fiin\a aceasta =tie s[ zboare! Fiin\a aceasta =tie s[ c`nte, =tie s[ f[rmece, =tie s[ vindece, =tie s[ fac[ noapte sau zi. Nu-i ]ntinde\i mìnile z[darnic: ea este imaterial[. Se poate rezema de o umbr[ sau o =uvi\[ de lumin[, poate sta de vorb[ cu un fluture f[r[ s[-l sperie, poate... Tonvagen-ul demareaz[ cu un zgomot infernal. Aura-a-a!!! Luminile ro=ii ale stopurilor se fac din ce ]n ce mai mici, ca ochii unei s[lb[ticiuni de alt[ lume, fugind ]n ascunzi=ul ei cu prada. Or[=elul doarme f[r[ griji: ce-i pas[ lui de-un biet automobilist amator, nevoit s[ pompeze de patru sute de ori la dou[ ro\i dezumflate?! La urma urmelor, paza propriet[\ii private ]i prive=te direct =i nemijlocit pe ]n=i=i proprietarii! 5 Am`ndoi ]n picioare, de-o parte =i de cealalt[ a mesei. Fereastra larg deschis[ d[ ]n veranda f[r[ obi=nuita verdea\[ ]mprejur, perdelele sunt trase ]ntr-o parte, se vede perfect totul ca ]ntr-un teatru de marionete, vorbele ]ns[ nu ajung p`n[ aici casa e ]n fundul cur\ii. E poate dou[, poate trecut de trei, nici o boare de v`nt, stelele
$
Aureliu Busuioc
clipesc proste=te ca ochii unei primadone provinciale, un cor ne]ntrerupt de greieri =i cicade imit[ pasabil trosnetele unui aparat care proiecteaz[ un film mut. M[ ]ntind c`t pot pe bancheta din spate, las picioarele s[-mi sp`nzure ]n colbul drumului =i iau cea mai potrivit[ pozi\ie ca s[ nu pierd ecranul-fereastr[ din fa\a ochilor. E un joc interesant s[ ghice=ti con\inutul unei discu\ii numai din gesturile personajelor. Vorbe=te simplu contabilul. Unchiul st[ pro\[pit ]n fa\a lui ca un lupt[tor, cu g`tul c`ndva puternic plecat =i adus ]nainte, cu ochii privind ager pe sub spr`ncene, ca nu care cumva s[ se lase ]n=elat de vreo mi=care-momeal[ a adversarului =i s[ piard[ partida decisiv[. Simplucontabilul ]l ]ntrece cu un cap, dar se simte ceva ciudat ]n atitudinea lui, parc[ lips[ de suflu, poate simpl[ oboseal[ ]n orice caz gesturile ]i sunt prea moi, trebuie s[ se declan=eze fulger[tor la timpul oportun. Iat[-l aduc`nd dreapta ]n fa\[, la piept, iat[, o pune pe inim[, o apas[, o ]ndep[rteaz[ larg la nivelul um[rului =i o las[ s[-i at`rne f[r[ vlag[ ]n lungul trupului. Adic[: Ce vrei de la mine, tu crezi c[ eu nu ]n\eleg at`ta lucru? }n\eleg foarte bine, dar ce vrei s[ fac... O ridic[ iar, dar nu prea sus, aha, ia sticla de pe mas[, toarn[ ]ntr-un pahar, apuc[ paharul =i nu-l ]ntinde lui unchiu-meu; ]l d[ singur peste cap dintr-o mi=care: Anteu soarbe for\e noi de la maic[-sa vi\a de vie, a =i uitat de ulcer cine =tie c`t de departe au ajuns cu vorba!... Unchiul apuc[ =i el paharul, ]l pune la loc. Bravo, unchiule, ]ntr-o ]ncle=tare hot[r`toare vinul nu-\i poate da altceva dec`t iluzia for\ei, jos alcoolul! Ridic[ am`ndou[ mìnile p`n[ la piept, foarte bine, doi unu pentru noi! le duce la inim[, se prinde de c[ma=[ ]n dreptul acestui organ simbol al sincerit[\ii =i se las[ u=urel pe scaun. Tace. Simplucontabilul nu-l vede, ridic[ ambele bra\e spre tavan, odat[ cu ochii, aminte=te vag de regele Lear ]n clipele de mare mizerie moral[, vorbe=te, vorbe=te,
Unchiul din Paris
$
vorbe=te =i se ]ntoarce cu spatele la interlocutor dup[ ce l[s[ palmele s[-i cuprind[ \easta ple=uv[. Unchiul mai st[ pe scaun, las[ o m`n[ s[-i cad[ pe mas[, cu cealalt[ scoate ceva din buzunarul mic al hainei, un flacona=, probabil, ]l destup[, r[stoarn[ ceva ]n palma st`ng[, ia stai, mi se pare c[ se cam termin[ spectacolul =i ]ncepe o chestie mai pu\in spectaculoas[! Ba nu, s-a r[zg`ndit, strecoar[ ]napoi ]n flacon ceea ce \inea ]n palm[, a fost o alarm[ fals[... Omul cifrelor se ]ndreapt[ cu pa=i cl[tina\i spre u=a care d[ ]n camerele vecine, oare nu cumva p[r[se=te teatrul ostilit[\ilor? Nu, nu iese, r[m`ne ]n prag, apoi se d[ la o parte =i face loc unui halat incolor, aha, e inginera t[cut[; b[tr`nul a hot[r`t s[ arunce ]n lupt[ rezervele. Revine ]n mijlocul camerei =i iar d[-i la vorbe! Unchiul s-a ridicat pe jum[tate, e gata pentru asalt, Meduza-Gorgona scoate o exclama\ie =i fuge, tr`ntind u=a, unchiul se las[ iar pe scaun =i b[tr`nul socotitor ]l imit[... Apoi m[ ridic de la locul meu cu un aer brav, m[ apropii de masa cu preparatele, ]l aleg pe cel care mi-l indic[. Gorgona straniu, nici nu =tiam c[ ne pred[ chimia biologic[, o s[ iau o not[ bun[, oricum, suntem cunoscu\i, instalez lamela de sticl[ sub obiectiv =i manevrez ca s[-mi plasez cristalele de carboxihemoglobin[ ]n c`mpul de vedere, be\i=oarele roz-ro=ii ]mi amintesc de desenul unei rochii foarte cunoscute, ba uite-o =i pe Mimi, m[ amenin\[ cu degetul, nu-i nimic, dudui\[, te-ai priceput =i tu, probabil, c[ nu mai sunt eu chiar a=a de pornit contra rudelor... Apoi o explozie de lumin[. Stau to\i trei ]ntre ma=in[ =i poart[, unchiul =i contabilul mohor`\i nevoie mare =i inginera cu fa\a pl`ns[. Dar ]mi z`mbe=te! Ia te uit[, =tie s[ z`mbeasc[! Se poate una ca asta, Andrei?! |i-am f[cut patul =i tu... Cred c[ am o mutr[ impun[toare. Soarele-i destul de sus. Cu bine, Ioane.
11
$
Aureliu Busuioc
Contabilul str`nge m`na unchiului f[r[ s[ spun[ un cuv`nt. D[ din cap, acela=i gest =i spre mine, se-ntoarce greoi =i intr[ ]n curte. La drum! Sper s[-mi ajung[ benzina p`n[ la prima pomp[. La revedere, Sa=a..., unchiul ]i p[streaz[ m`na. Inginera pare st`njenit[: Adresa mea... de la Bacu... O am, Sa=a. E aici. Un gest spre buzunarul mic. La revedere. Iart[-ne pentru deranj... }nc`lcit[ chestie =i lumea asta: inginera se apleac[ brusc =i s[rut[ m`na mo=ului. Apoi se-nv`rte pe c[lcìe =i o =terge. Nu ]n\eleg nimic. Unchiul se a=az[ pe bancheta din spate. Nu-l pot prinde ]n retrovizor. Tace. Ma=ina porne=te ca de la sine. Unchiule, n-a= putea spune c[ prietenul [sta al t[u, contabilul, e un tip grozav. Cred c[ te ]n=eli, Andrei. Oricum, nu eu a= putea s[-l condamn... Simt c[ nu prea are chef de vorb[. Scoate flacona=ul din buzunar =i ]nghite c`teva pastile. }l v[d ]n retrovizor. Dac[ ar fi toate a=a de simple... Nene Alecule, ia stai, mi se pare c[ nu te prea sim\i bine! Fleacuri, acu=ica ]mi trece. Vrea s[ par[ chiar vesel, dar m[ pune pe g`nduri respira\ia lui. }ntorc ma=ina la spital! Nici s[ te g`nde=ti! M[ simt normal... Ma=ina zboar[ ca o r`ndunic[, Tigrul va comite o gre=eal[ colosal[ dac[ nu mi-o d[ cadou cu ocazia deschiderii noului an universitar. }n mìnile lui nesigure bolidul acesta pare mai degrab[ un camion cu cai bun de dus rufele la sp[l[torie. }n orice caz Volga din urma mea, care-a ie=it odat[ cu noi din or[=el, nu m[ poate dep[=i de aproape o jum[tate de or[.
Unchiul din Paris
$!
M-am g`ndit mult, Andrei, de zeci de sute de ori m-am ]ntrebat: poate... Unchiule (nu-l las s[ continue, vreau s[ pun ]ntreb[rile eu. Le am ]n mine =i trebuie s[ i le pun.), vreau s[ l[muresc ni=te lucruri. Pentru mine... Se poate? Ce ]ntrebare, Andrei! pare mirat. De ce nu te-ai ]ntors acas[ ]ndat[ dup[ r[zboi? Credeam c[ \i-am spus... +tiu. Faptele. Dar vreau s[ =tiu tot. Te-ai temut? }l v[d ]n retrovizor. Z`mbe=te: De ce s[ m[ tem? Ai r[mas ]ntr-o \ar[ ]n care ai fost umilit =i ]nvins... Nu mai z`mbe=te. Umilit =i ]nvins? Andrei, oamenii nu pot fi umili\i =i ]nvin=i, dac[ nu vor singuri lucrul [sta. Ai fost =i argat, =i chelner, =i hamal, adic[ ai recunoscut, ai acceptat umilin\a! Munca nu umile=te, Andrei... Adic[ mai bine un chelner ]n str[in[tate, dec`t... ]l simt mai degrab[, nici nu m[ uit ]n oglind[, cum tresare ca dup[ o lovitur[, dar nu mai pot da ]napoi. Vreau s[ =tiu tot. Unchiule, de ce te-ai temut s[ te ]ntorci? +tiai ce se petrece aici? Vocea lui nu tr[deaz[ c`t de c`t c[ l-a= fi jignit. |i-am spus de ce... N-am avut de ce m[ teme, am luptat cinstit. Atunci nu mai ]n\eleg nimic, unchiule, judec[ =i tu: te duci soldat voluntar pentru cauza interna\ional[ a Revolu\iei =i r[mì... Unchiule, hai s[ l[s[m emo\iile, r[mì pan[ la urm[ ]ngrijitoare pe l`ng[ un copil schilod! Revolu\ia =i un copil, care nici nu era m[car al t[u! Tace lung. Prive=te la copacii rari, care alearg[ ]ntins ]n lungul =oselei, la r`ndurile drepte =i nesf`r=ite ale butucilor de vie, cu frunza dat[ ]n p`rg.
$"
Aureliu Busuioc
C`t ar face o revolu\ie, Andrei, dac[ n-ar purta grija fiec[rui om ]n parte?... Iar tace. Eu te-n\eleg, nu-i acela=i lucru: s[ lup\i cu arma-n m`n[ ori s[ hr[ne=ti cu linguri\a zi de zi, lun[ de lun[, ani ]n =ir o mic[ fran\uzoaic[, pe care ai fi putut foarte bine s-o dai la un orfelinat de unde-ar fi ie=it, dac[ ar fi ie=it c`ndva, direct ]n strad[, cu m`na ]ntins[ la trec[tori... +i totu=i, ai dreptate, nu e acela=i lucru. Prea pu\in[ romantic[. Ori poate crezi c[ nu mi-am pus =i eu asemenea ]ntreb[ri? C[ nu m-au cercetat =i pe mine de zeci, de mii de ori ]ndoielile? Acum vreo zece ani, ]n timpul unei greve generale a lucr[torilor agricoli, a arga\ilor, cu alte cuvinte, am fost arestat =i eu. Ei bine, un comisar tinerel, un copil n[scut, probabil, ]n timpul r[zboiului, mi-a spus, dup[ ce mi-a cercetat documentele: Ascult[, rusule, dac[ te temi de Siberia =i ai ales libertatea, vezi de respect[ legile \[rii care te-a ad[postit!. Ei, vezi, unchiule! Peste trei zile, c`nd mi-au dat drumul, eram ferm hot[r`t s[ iau calea spre \ar[. Puteam pleca foarte u=or, ai v[zut =i tu, nu m-au prea obosit bagajele. Dar c`nd am intrat ]n cas[... Luiza nu m`ncase de trei zile, at`ta c`t am lipsit... Tace. }ntr-adev[r, prea pu\in[ romantic[... Andrei (vorbe=te aproape ]n =oapt[, cred c[ st[ r[u, o s[ opresc ]n primul sat, g[sim noi un doctor), uneori ]mi ]nchipui lupta asta a noastr[... cum s[-\i spun: ca un vapor. +i atunci, =tii, m[ las[ ]ndoielile: nu pot fi to\i c[pitani! Cineva trebuie s[ ung[ ma=inile, altcineva s[ spele puntea, altul s[ citeasc[ h[r\ile. Lucrurile mari sunt =i ele alc[tuite din lucruri mici, nu? Iar pe cele mici cine s[ le fac[? }l caut ]n oglind[. Z`mbe=te: M-am temut s[ m[ ]ntorc acas[? Andrei, visam la ]ntoarcerea aceasta ca la o r[splat[. Abia acum am primit-o, =i dac[ m[ tem de ceva, e s[ nu fie cam t`rziu.... Cine alege lupta, nu =tie s[ sc`nceasc[, a=a-i?
Unchiul din Paris
$#
Pare sincer fericit. +i totu=i nu pot s[ nu-i pun chinuitoarea ]ntrebare! Unchiule Dar... bine, ai dreptate, nu pot s[ nu \i-o dau. Dar... ai fost ]n ilegalitate.... Ai luptat... te-ai ]ntors... tu =tii cum mai huzuresc fo=tii no=tri ilegali=ti, =i cei adev[ra\i, =i cei ]nchipui\i? +i s[ nu se intereseze nimeni de tine, am ]n vedere conducerea, s[ nu se ]ngrijeasc[ de unul care-a dus greul ]n ilegalitate? Oare at`ta s[ meri\i tu, c`t nepl[ceri stop ne]nregistrat mili\ie? S[ aib[ dreptate cei care afirm[ c[ orice revolu\ie ]=i devoreaz[ copiii ori, ]n cel mai bun caz, c[ o doare-n cot de soarta lor? }l v[d ]n oglind[ cum se posomor[=te, apoi sur`de chinuit: Dar cine-a zis de huzur? Nu tu? +i, te rog, s[ nu mai vorbim despre astea Probabil nu trebuia s[-i pun ]ntrebarea. }n orice caz, nu lui. Volga se \ine scai de noi. La drept vorbind, ar fi putut s[ m[ dep[=easc[ de zece ori, motoru-i motor, dar cred totu=i c[ principala pies[ ]ntr-o ma=in[ este =oferul. La naiba modestia! Drumul intr[ ]n pant[ rapid[, slav[ Domnului, au r[mas ]n urm[ colinele =i =esurile netede ale Bugeacului, de ambele p[r\i, ar\ari stufo=i, alc[tuind un adev[rat tunel verde; nici dou[ zile de c`nd am trecut pe aici =i parc[ nu i-am v[zut de-o ve=nicie. Nici nu m[ uit la indicatorul de vitez[, simt iu\eala fizic, cu tot trupul. Mai =tii, poate zace ]n mine un =ofer ]nn[scut, da\i-mi o ma=in[ de curse =i o poli\[ de asigurare pentru treizeci de ruble! Opre=te, Andrei... P[r[sesc asfaltul =i fr`nez moale. Cobor. Coboar[ =i el, r[m`ne s[ se sprijine de ma=in[. N-are un pic de s`nge ]n obraji. Las[ capul pe spate =i prive=te la coroanele ar\arilor: Frumoas[ alee. Uite ce-i, unchiule, pe mine nu m[ duci de nas: \i-i r[u? Un pic. Hai s[ m[-ntind pe iarb[. }mi trece.
$$
Aureliu Busuioc
S-a priceput cineva =i a s[dit ar\arii ace=tia ]n c`teva r`nduri o adev[rat[ p[dure cu fo=net de frunze =i r[coare. Ne-am rezemat cu spatele de trunchiuri, soarele a r[mas afar[, pe asfaltul ]ncins al =oselei joac[ apele tremurate ale unor miraje m[runte, cum se =i cuvine la asemenea latitudine. A mai ]nghi\it c`teva pilule. Frumo=i ar\ari, Andrei. }ncearc[ s[ z`mbeasc[, nu deschide ochii. Avea Filip un c`ntec, de fapt, nici nu prea =tiu dac[ era c`ntec, de fiecare dat[ n[scocea un motiv nou, dar cuvintele r[m`neau acelea=i. Stai... Aha: Inima mea bate numai aici, printre ar\ari, printre stele, ]n Patria mea.... Nene Alecu, poate n-ar trebui s[ vorbe=ti at`t? Pufne=te =i deschide ochii: Z[u? Adic[ s[ tac? +i cui s[ spun c`t de bine-i s[ te =tii sub ar\arii t[i, dup[ at`\ia ani?... Ehe, Andrei, b[iatule! E de metal mo=ul. Iaca: s[ las acum mìnile pe iarb[, capul ]n piept =i peste dou[ minute d[ cu tunul s[ m[ treze=ti! +i totu=i, am dormit vreo c`teva ore... Pe c`nd el, a cam s[rit peste cal b[tr`nul: la v`rsta lui o noapte alb[ =i discu\ia cu contabilul nefericit =i plin de triste\e dup[ trecutul ]ngropat ]n provincie =i ]ntr-o dragoste f[r[ dividende... Printre ar\ari, la marginea asfaltului, ma=ina pare un cal alb cu capul aplecat ]n undele calde ale unui rùle\ lene=. La vreo sut[ de metri ]n urma noastr[ a oprit =i Volga. Curios! }n aerul str[puns ici-colo de c`te-o raz[ b`zìe roiuri etajate de g`ng[nii minuscule. Andrei, a= vrea s[ =tii: Sa=a e fiica mea A mea! Tu ]n\elegi? Se salt[ ]n capul oaselor de parc[ ar vrea s[ se ridice, renun\[, se ]ntinde u=urel =i ]nchide ochii. Unchiule, ]l strig ]ncet. Unchiule! Nu-mi r[spunde. +i deodat[, ]n\eleg
Unchiul din Paris
$%
6 Peste c`\iva ani voi =ti poate, adic[ nu poate sigur! c[ nu era nici o salvare, c[ sunt legi ale naturii din fa\a c[rora nu te po\i sustrage, c[ exist[ limite pe care nu le po\i dep[=i sau ]nc[ nu le po\i dep[=i... }mi povestea unchiul: Am nimerit odat[ la Cartahena ]n timpul unei alarme aeriene, eram cu un t`n[r pilot Rafael Pereira; sosise abia de vreo s[pt[m`n[ =i ardea de ner[bdare s[-=i vad[ mai repede asamblat avionul ca s[ zboare pe frontul Madridului. St[team ]n gura ad[postului =i fumam un pic de bravad[, sigur, doar eram tineri =i nu ne temeam de nimic... Rafael ]mi povestea c[ locuie=te ]n Canare, ]ntr-o mic[ a=ezare de pescari, c[ are doi pu=tani grozav de zb`n\ui\i =i frumo=i viitori pilo\i, fire=te =i o so\ie t`n[r[ =i sever[, ]nv[\[toare, care-l =tie la statul-major al diviziei, departe de ostilit[\i. Bombele explodau ]n cel[lalt cap[t al ora=ului, iar antiaerian[ era prea pu\in[... La Cartahena prim[vara ceda caniculei, iar noi ]ncercam s[ ne imagin[m cum dau ]n muguri copacii de prin p[r\ile Nistrului =i cum v`slesc prin negura aceea luminoas[ c`rduri vesele de ra\e s[lbatice... Apoi bombele au ]nceput s[ detune foarte aproape =i din caldar`mul str[zii pornir[ s[ sar[ a=chii de piatr[ =i sc`ntei: Fiat-urile mitraliau ora=ul ]n zbor razant. Rafael l-a observat primul: era un mititel de vreo trei ani, fugea ]n lungul str[zii cu c[p=orul ]nfundat ]n umeri =i \inea m`nu\ele lipite de urechi. Tic[lo=ii, ]n cine trag! La doi pa=i de copil, Rafael s-a poticnit parc[, aproape s[ cad[, apoi =i-a revenit, l-a prins ]n bra\e =i din c`teva salturi a ajuns la ad[post. Nu mai =tiu cine i-a luat mititelul, Rafael s-a a=ezat l`ng[ mine pe scar[ =i =i-a l[sat capul ]n piept. Nu se poticnise: un glonte ]i str[b[tuse pieptul...
$&
Aureliu Busuioc
La anul, sau nu, ]n cinci, probabil, voi afla la cursul de psihiatrie c[ unul dintre cele mai puternice instincte programate ]n om este cel al conserv[rii =i c[ de dragul acestei conserv[ri individul e capabil de fapte extraordinare. C`nd am ridicat de pe podeaua ma=inii pa=aportul care-i lunecase din buzunar, l-am deschis f[r[ s[-mi dau seama ce fac. Alexandru Stanca, n[scut 1901, p[rul fa\a musta\asemne particulare: trupul plin de cicatrice. Cet[\enia francez[ S-a zis cu mo=ul. Nici nu observasem Volga ce se afla acum l`ng[ ma=ina mea =i nici pe cei doi tineri ce cobor`ser[ =i st[teau unul ]n fa\a mea, cel[lalt aplecat asupra unchiului. Probabil apoplexie sau infarct. Nici o ]ndoial[, zise cel de l`ng[ b[tr`n. Nu era el de asemenea plimb[ri, tovar[=e P[duraru... Ce facem? i se adres[ celuilalt. T`n[rul de l`ng[ mine scoase din buzunar ceva cu tartaje ro=ii, probabil o legitima\ie =i mi-o flutur[ sub nas. Nu vedeam aproape nimic. Cred c[ ]l urc[m ]n ma=ina lui Ai s[ po\i conduce? Probabil mi se adresa. Nu =tiam. E=ti b[rbat, tovar[=e! +i medic, la urma urmei! Noi o s[ venim din urm[ ca s[ nu ai explica\ii cu to\i mocofanii de mili\ieni... Ai s[ conduci? }ncet, noi o s[ te urm[m... 7 Eu =tiu: are s[ vin[ c`ndva o zi, nimeni nu =tie c`nd, dar nu m[ ]ndoiesc c[ va veni, =i am s[ m[ ]ntreb atunci =i eu: de ce ai crezut at`ta timp, Andrei-frate, c[ lumea ]ncepe cu tine =i de la tine? De ce =tiai cu at`ta siguran\[ c[ p[catele pot fi s[v`r=ite numai de al\ii? +i mai ales de cei care-au v[zut lumina ]naintea ta? Sigur, e ]ngrozitor s[ ai o mam[ care-\i spune Riki, de=i tot
Unchiul din Paris
$'
ea te-a botezat Andrei, e de nesuferit un tat[ care te-ntreab[ de ce-ai tras chiulul la biologie ]n loc s[ te invite la un pahar de vorb[ s[ discuta\i politic[ =i e de condamnat bunicul care-a plecat din lumea asta \[ran cu t[lpile cr[pate, ]n loc s[-=i fi l[sat numele ]n enciclopedie cu nota comandant de o=ti sau cel pu\in academician... Nepl[cut, desigur... +i totu=i... Ce-ai s[ r[spunzi ]n ziua aceea, c`nd va veni mama =i te va ]ntreba: Ai inim[ bun[, fiule?. Tata: E=ti un om corect, fiule?. Bunicul: }\i place munca, nepoate? Unchiul: Andrei, e=ti un lupt[tor?. Interesant, unchiule... Dac[ nu te-ar fi g[sit el, tu l-ai fi c[utat? Pune m`na la inim[ =i r[spunde cinstit =i ferm: nu! De ce l-ai fi c[utat? Un simplu =i m[runt episod din via\[. E=ti t`n[r, inteligent, spiritual, ai at`ta nemurire ]nainte, lumea ]ncepe cu tine =i de la tine... Iar ]n fa\a ta tu nu e=ti vinovat cu nimic. Cu ce-ai fi? Cu ce-ai fi putut fi? Ce sentiment de vinov[\ie te-ar putea chinui, ca s[ te g`nde=ti la o r[scump[rare? +i totu=i... +i totu=i... Nu, nu am s[ m[ ]ntorc s[-l v[d pe bancheta din spate. Mort. Eu ]l =tiu altul, cel adev[rat. }\i mul\umesc c[ ai fost. Pentru cursul de anatomie: sunt inimi care =tiu s[ bat[ pline de vigoare neobosit[, numai at`ta timp c`t bat pentru al\ii. C`nd trebuie s[ bat[ pentru ele ]nsele, se opresc... C`t ]mi lipse=te Tigrul acuma. M[ simt ]ntr-adev[r un copil. El ar =ti s[ g[seasc[ toate cuvintele ]n stare s[ acopere c`t de c`t golul imens =i dureros c[scat a=a de nea=teptat =i tragic... Din culmea dealului panorama ora=ului se deschide toat[ =i brusc. Le vezi? Blocurile acelea albe, m`ndre, aproape arogante. +i printre ele petice mici, sure amintirile. Aerul tremur[
%
Aureliu Busuioc
alb[striu ]n amurg asupra tuturor; liniile acelea verzi sunt castanii, plopii, salc`mii, ar\arii. +i mai la o parte, vezi? Turnul acela de ap[, vechi, cu acoperi=ul din olane ro=ii? Pare co=ul unui vapora= m[runt =i harnic, ]n care bat, impetuos, talazuri de beton si aluminiu... Ma=ina din spate claxoneaz[ lung =i strident. De fapt, am oprit f[r[ s[-mi dau seama. Probabil, am vrut s[ privesc ora=ul cu ochii lui. Volga o ia ]nainte, cel cu legitima\ia de unde m-o fi cunosc`nd oare? ]mi strig[ prin geamul cobor`t s[-i urmez. Are dreptate: via\a trebuie s[-=i continue cursul.
SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI
}N LOC DE PROLOG
L-am ]nt`lnit, recunosc, ]ntr-un restaurant. De fapt, n-are importan\[ unde l-am ]nt`lnit, pentru c[ l-a= fi ]nt`lnit neap[rat, ]l c[utam, iar locul n-are nici o semnifica\ie. St[tea la singura mas[ liber[, avea ]n fa\[ un coniac =i o cafea abia ]nceput[, =i dup[ felul cum mi-a permis s[ ocup locul =i apoi =i-a ]ntors, pref[cut distrat, privirile spre intrare, am ]n\eles c[ a=teapt[ pe cineva =i c[ nu m[ puteam considera dec`t un intrus. Cum ]ns[ foamea ]mi dicta alte reguli dec`t cele impuse de buna-cuviin\[, am preferat s[ r[m`n anume la masa aceasta. A\i ghicit, desigur, c[ el avea s[ fie eroul a cele ce urmeaz[ =i \in s[ v[ confirm imediat presupunerea. Da, el avea s[ fie eroul celor ce vor urma. Atunci ]ns[ nu =tiam lucrul acesta nici eu, =i cu at`t mai pu\in ]l putea b[nui el. Era un client vechi al acestui a=ez[m`nt, am notat am[nuntul din gestul gratuit al chelnerului de a-i scutura ni=te firimituri imaginare de pe fa\a de mas[ ]n timp ce asculta, absent, comanda mea. C`nd cele c`teva slabe ]ncerc[ri de a lega o discu\ie se izbir[ de zidul impenetrabil al unor da =i nu seci, m[ limitai s[-l examinez pe furi=: un prost, dar util obicei profesional, care mi-a cauzat destule nepl[ceri ]n via\[, dar mi-a oferit =i numeroase satisfac\ii ]n scris. Era un b[rbat sub treizeci de ani, probabil ]nalt (mai t`rziu
Singur ]n fa\a dragostei
%!
m-am convins de juste\ea presupunerii), de o frumuse\e rar[. Una din acele frumuse\i, pe l`ng[ care treci f[r[ s-o observi imediat, dar de care nu te po\i rupe, odat[ observ`nd-o. Tr[s[turi precise (=i totu=ii mai mult schi\ate!), viguroase =i aproape clasice d[deau fe\ei lui o expresivitate uluitoare. Negru, aproape un mulatru, cu buze senzuale =i nas roman, cu ochii negri, dar f[r[ s[ par[ mici, sublinia\i de ni=te cearc[ne bine ]ntunecate =i ele, cu ovalul fe\ei alc[tuit parc[ din numeroase linii fr`nte =i totu=i nea=teptat de perfect, t`n[rul acesta nu putea s[ nu atrag[ aten\ia. Nu m-a= teme s[ afirm, chiar cu riscul de a m[ contrazice, c[ ar fi putut servi model anume prin faptul c[ toate am[nuntele fe\ei lui erau ]n fin[ discordan\[ cu ceea ce ne-am obi=nuit s[ numim model. Dar numai aparte luate! }n ansamblu alc[tuiau un tot armonios, a= zice etalonar, de frumuse\e viril[. }=i cuno=tea, probabil, calit[\ile, pentru c[ m[ l[sa s[-l examinez, f[r[ s[-mi dea de ]n\eles c[ am dep[=it orice limite, chiar ale unei banale curiozit[\i. Contrar aparen\elor, era foarte agitat. Dar cu pref[cut[ indiferen\[ ]=i pironise privirile pe intrare, de parc[ din clip[ ]n clip[ ar fi trebuit s[ apar[ ]ngerul s[ tulbure apele numai unuia lui =tiute. Era ]n starea aceea de nervi pe care o ]ncerc[m nu ]naintea orei fixate pentru ]nt`lnire, ci dup[ ea, c`nd am epuizat toate mijloacele din arsenalul de semne ce le posed[m to\i: ]nc[ zece minute, ]nc[ trei minute; dac[ trece chelnerul p`n[ num[r la dou[zeci vine!... =i a=a mai departe... le =ti\i prea bine! Apoi am prins s[ observ cresc`nd pe fa\a lui resemnarea. Resemnarea aceea ce ne cuprinde, c`nd am mizat totul pe o carte =i a jucat alta, =i ne d[m seama de acest lucru abia c`nd se ]mpart iar c[r\ile. C`t de u=or se puteau citi acestea toate pe fa\a lui! Acum le reconstitui din fragmente, se-n\elege! Dar c`t a= fi dat s[ =tiu atunci c[ voi avea nevoie de fiece am[nunt, de fiece nuan\[ ]n
%"
Aureliu Busuioc
acea gam[ de expresii ce se succedau pe fa\a lui ca imaginile pe un ecran! Atunci voiam s[ plec, =i numai olimpica lips[ de grab[ a chelnerului m[ mai re\inea. C`nd, dup[ plat[, am observat c[ pierdusem dou[ ore pentru o cin[ de unul singur, prinsei s[-mi beau ]n grab[ cafeaua ca s[ m[ ridic. Pleca\i? m[ ]ntreb[ pe nea=teptate. Da, zisei, trebuie s[ plec. P[cat. Eu v[ cunosc. Nu m[ mir[, z`mbii. Am obiceiul s[ particip la multe =ez[tori =i alte sindrofii literare. V-am ascultat odat[, ]nt`mpl[tor. Nu v-am citit. M[ bucur[ sinceritatea! De fapt, nu m[ prea bucura, dar ]n\elegeam c[ majoritatea oamenilor vor s[ par[ altfel, neobi=nui\i, c`nd stau de vorb[ cu un scriitor. Nu vreau s[ par altcineva dec`t sunt, dar ]ntr-adev[r citesc pu\in[, cum s[-i zic... beletristic[. M[ enerveaz[ uneori prea multa ei asem[nare cu via\a, iar alteori m[ scoate din s[rite siropul pe care-l serve=te drept via\[... O, e alta discu\ia! Dar, fie-mi permis[ remarca, cum po\i ajunge la asemenea concluzii c`nd nu cite=ti? }n sinea mea aproape c[ renun\asem la plecare =i n-am protestat c`nd ]mi umplu p[h[relul din g[r[fioara lui ]n timp ce vorbea: }n primul r`nd am spus c[ citesc pu\in, n-am spus c[ nu citesc deloc; iar ]n al doilea r`nd, nu e suficient oare s[ =tii doar o parte, ca s[-\i po\i imagina ]ntregul? Mi se pare c[ ave\i =i o figur[ de stil, care uzeaz[ de acest procedeu... Litota, nu?... Da, f[cui eu, e drept, dar trebuie s[ recuno=ti c[ nu e un compliment obi=nuit =i nici chiar pl[cut s[ spui unui scriitor c[ nu-l cite=ti!
%#
El ]=i sorbi cu ]nghi\ituri mici coniacul =i zise: Amor propriu, orgoliu... Sunt sentimente care pot fi lezate u=or... C`nd vrem s[ fie lezate... Mi se pare c[ un scriitor nu trebuie s[ se team[ de asemenea lucruri. Dimpotriv[! Ca un om, hai s[-i zicem, conven\ional, ales, care are de sondat cele mai ad`nci taini\e ale sufletului omenesc, el trebuie s[ fie o fiin\[ f[r[ sentimente, cel pu\in ]n aparen\[. Ca un chirurg! Dac[ e s[ taie, s[ taie, dar s[ poat[ r[spunde de ceea ce face =i s[ nu se team[ de r[spundere pentru to\i chirurgii! Sunt mul\i, sunt extraordinar de mul\i oameni care cearc[ s[-=i duc[ via\a ca ]n romane. Uneori mi se pare c[ am citit prea mult... }mi f[cea impresia totu=i c[ vrea s[ par[ un copil teribil! Nu te ]n\eleg, ]l ]ntrerupsei destul de brutal. Vrei ca literatura s[ dea re\ete de via\[, ]n a=a fel ca ast[zi dumneata s[ nu suferi c[ ea n-a venit la ]nt`lnire? El p[li u=or, dar continu[ pe acela=i ton, oarecum obosit: Orice re\ete ar fi absurde. +i ar fi absurd s[ le cerem! Fiecare om e o lume, o lume cu specificul ei, =i doar mici tangen\e, ce dau ]n totul lor un fel de lege, hai s[-i zicem legea atrac\iei umane universale, ne adun[ pe to\i ]ntr-o omenire, un univers. Ar trebui scrise tot at`tea re\ete, c`te lumi! Absurd! Altceva am vrut s[ spun... Dumneavoastr[, scriitorii, zice\i: Am avut senza\ia c[-mi trece o m`n[ aspr[ peste coapse, =i comenta\i imediat toate suferin\ele bietelor coapse, dar n-am ]nt`lnit niciodat[ ]n scrisul dumneavoastr[ descrierea senza\iilor ce le tr[ie=te acea m`n[ aspr[, pentru c[, probabil, are =i ea senza\iile ei. +i totu=i nu te ]n\eleg... Ca s[ m[ ]n\elege\i, ar trebui s[ m[ cunoa=te\i, remarc[ el. De=i, dac[ e s[ m[ cunoa=te\i, o s[ m[ ]n\elege\i cu at`t mai pu\in! Paradoxal, nu? Majoritatea oamenilor pe care i-am ]nt`lnit, =i am ]nt`lnit mul\i oameni, s-au str[duit ]ntotdeauna, de ]ndat[ ce aflau c[ am meseria scrisului, s[-mi comunice istoria vie\ii lor ca un fapt
%$
Aureliu Busuioc
excep\ional, inedit, ce merit[ a fi descris. Nici nu v[ imagina\i ce uria=[ piedic[ ]n drumul spre oameni e am[nuntul acesta! Banal, dar adev[rat: oamenii trebuie examina\i din[untru; c`nd ]ncep confesiunile, oamenii pot fi cunoscu\i doar din afar[. Oare nu vrea =i t`n[rul acesta s[ m[ conving[ c[ e un caz aparte? At`ta doar c[ a g[sit un mijloc mai inteligent s[ m[ intrige? La urma urmei, mi-am zis, diferen\a de v`rst[ dintre noi nu e prea mare (mai t`rziu m-am convins c[ am dreptate), experien\a mea n-o poate dep[=i ]ntr-at`ta pe a lui, ca s[ nu-i pot p[trunde lumea interioar[ =i s-o cunosc f[r[ frumuse\i =i alte floricele, =i iar la urma urmei, mare lucru s[ am ]nc[ o deziluzie =i s[ nu fie el cel care ar fi putut s[ m[ intereseze m[car c`t de c`t?... Hot[rì totu=i s[-l mai ]ncerc pu\in. To\i oamenii cred despre ei ]n=i=i lucruri bune, socot cel pu\in c[ via\a pe care au tr[it-o merit[ s[ fie a=ternut[ de cineva pe h`rtie. O mic[ sl[biciune omeneasc[, mi=c[toare, de altfel. S[ nu te superi... Nu m[ sup[r, m[ ]ntrerupse el, ner[bd[tor. Sunt matematician =i caut s[ traduc orice fenomen ]n limba ecua\iilor =i integralelor mele. Ciudat, nu? Singurul fenomen pe care nu-l pot integra ]n nici o formul[ e scurta mea existen\[ de p`n[ azi... +tiu, el m[ opri cu un gest, ]mi lipsesc mul\i factori, dar nu m[ g`ndesc numai la azi, el ar[t[ la scaunul gol de al[turi, rezemat cu sp[tarul de mas[ ]n semn c[ locul e rezervat, =i z`mbi for\at: Ba chiar s[ facem abstrac\ie de azi!... Oricum, nu g[sesc ecua\ia... N-aveam ce s[-i spun. S[-i spun c[ via\a nu poate fi modelat[ matematice=te? De ce adic[ s[ nu poat[ fi? Sau alte cuvinte f[r[ importan\[, doar de dragul de a spune ceva? Probabil c[ diferen\a de v`rst[ dintre noi nu e prea mare, continu[ el. Oamenii din aceea=i genera\ie g[sesc mai u=or limb[ comun[, dac[ nu se nasc b[tr`ni sau cu gr[sime pe creier. A\i observat, probabil, acest obicei al unor semeni de-ai no=tri...
%%
Urm[rile... }n sf`r=it, un c`ntec prea des repetat. Da, p`n[ de cur`nd am fost ]nv[\[tor la \ar[. V[ mir[? Avea spirit de observa\ie. Aceast[ ultim[ declara\ie m[ mira pu\in. Eram convins c[ am ]n fa\a mea un or[=ean tipic. Nu trebuie s[ v[ mire! M-am menajat. O, de mine m-am ]ngrijit ]ntotdeauna! Nu v[ intereseaz[ problema intelectualului la \ar[? N-o cunosc dec`t ]n linii mari. Dar exist[ ]n fond aceast[ problem[? Vroiam s[-l ]n\eleg cumva. Indiferen\a jucat[ a tonului, acum ]n\elegeam c[ juca pu\in, m[ jena. +i el, probabil, ]n\elegea acest lucru. Sunt multe probleme care nu exist[. P[rin\i =i copii, de exemplu, =i altele. Dar una dintre cele mai arz[toare probleme inexistente la ordinea zilei este... C`t de frumos sun[... M-a vizitat chiar a doua zi. N-am stenografiat =i nici n-am ]nregistrat pe o band[ de magnetofon ce mi-a povestit, dar n[d[jduiesc c[ n-am schimbat prea mult din cele auzite, ba chiar am p[strat =i nara\iunea la persoana ]ntìa! Singurul lucru care mi l-am permis a fost s[ intercalez ]n povestirea lui unele pagini (unele!) din caietul cu ]nsemn[ri zilnice ale Vioric[i Vrabie, pe care, ]n seara aceea, Radu Negrescu a a=teptat-o zadarnic la restaurant. Cum am aflat de acest caiet =i cum am reu=it s[-l r[sfoiesc, e o ]ntreag[ poveste, iar dac[ n-o istorisesc aici, o fac nu pentru c[ m-a= teme s[ v[ plictisesc, dimpotriv[! ci pentru c[ e vorba de un secret profesional, =i, nu trebuie s[ v[ explic, =ti\i prea bine c`t de greu e s[ afli de la cineva o tain[ de breasl[!
12
%&
Aureliu Busuioc
1 Curios lucru, dar c`nd s-a oprit ]n u=a cancelariei la bra\ cu Otilia, nici prin cap nu mi-a dat s[-i cercetez picioarele sau bustul. I-am prins doar privirea, foarte nedumerit[ =i speriat[ sub p[rul pr[fuit ce-i c[dea, bine piept[nat, pe ochi, =i am ]n\eles imediat c[ =tie totul. C[ Otilia (te rog s[-mi spui Otilia Octavianovna!) are (dup[ o scurt[ ezitare) patruzeci de ani ne]mplini\i, pred[ lucrul manual la =coala din localitate (o mizerie!), a absolvit liceul de menaj (i se spunea =coal[, de fapt era liceu), n-a fost m[ritat[ niciodat[ =i e ]nc[ fat[ mare (b[rba\ii sunt ni=te tic[lo=i, nu merit[ s[ le dai ce ai mai scump, ]i =tiu eu!). De altfel, informa\iile acestea le putea c[p[ta oricine chiar de la de\in[toare, =i nu mai t`rziu dec`t ]n primele trei minute de convorbire. }mi imaginam ce mutr[ f[cuse c`nd a ]ntrebat-o: Mai e=ti virgin[?, ca s[ m[ descrie ]ndat[ pe mine, =i ]nc[ ]n cele mai negre culori. Fii foarte atent[! E cel mai mare tic[los de la noi. Ca to\i b[rba\ii! Nu m[ ]n=elasem. Sim\ii lucrul acesta din tremurul m`nu\ei mici =i umede de emo\ie, din privirea un pic obraznic[, ]n orice caz superioar[: Crezi c[ nu te =tiu? =i din vibra\ia aproape imperceptibil[ a glasului, c`nd se f[cur[ prezent[rile: Vi-orica...
%'
}mi p[rea, se-n\elege, foarte bine, eram chiar ]nc`ntat, a= fi dorit doar s[ =tiu: Ivanovna sau Vasilevna? (Uite bine la mine, s[ vezi cum arat[ un corup[tor de minore de la \ar[!) }=i smulse m`na cu un gest aproape disperat =i repet[ cu un glas mai sigur, de=i for\at: Viorica! Viorica Vrabie! (Ca s[ =tii: tovar[=a Vrabie, =i at`t! V[ cunosc eu, b[rba\ii!) Sp`nu se gr[bi s[ ]ntrerup[ dialogul numai de noi ]n\eles, ca s[ rosteasc[ unul din numeroasele adev[ruri, pe care le =tia adesea pe de rost: Ehe, tovar[=[ Vrabie, dar are dreptate tovar[=ul Negrescu! La noi a=a-i: cum intri ]n =coal[ ca pedagog, s-a terminat cu Viorica =i Marica Viorica Ivanovna, Maria Vasilevna, iaca! +colarii au nevoie de pilde bune! +i noi trebuie s[ le d[m pilde bune. Ea z`mbi: Viorica Mircevna. Sun[ ciudat, nu-i a=a? Sp`nu constat[ cu mult[ profunzime: Ciudat, neciudat, n-ai ce-i face! C[ nu mata l-ai botezat pe tata! Otilia izbucni ]ntr-un r`s cu hohote, care acoperi p`n[ =i nechezatul lui Pintea. Sp`nu se sim\i obligat s[ adauge: Popa l-a botezat pe tat[l matale! Sp`nu e un dobitoc. E de mult[ vreme directorul acestei =coli, eu, cel pu\in, acum doi ani, c`nd am picat aici, l-am g[sit director, =i acum, c`nd o s[ plec, tot director o s[-l las. Se zice c[ e neam cu nu =tiu cine, lucru care nu m[ intereseaz[, cum nu m[ intereseaz[ nici fecioria imaginar[ a Otiliei. Habar n-am de studiile lui, pentru c[ pred[ vreo cinci obiecte, ba odat[, c`nd am lipsit eu o s[pt[m`n[ ]ntreag[ din motive tehnice, a ]ncercat s[ predea =i fizica sub form[ de convorbiri antireligioase... Ei, vas[zic[, avem =i fran\uzoaic[! ne comunic[ profund Sp`nu, c`nd prezent[rile fur[ sf`r=ite =i toate complimentele f[cute. P`n[ la consiliul pedagogic mai este vreme, a=a c[ mata,
&
Aureliu Busuioc
Viorica Mircevna, te po\i aranja la gazd[. |i-am g[sit o gazd[ bun[, cam departe, dar la o gospodin[ puternic[. Iaca, te-a conduce tovar[=ul Negrescu. Privii la geamantanul ei c`t un dulap =i m[ ]ntrebai dac[ nu-i totu=i Sp`nu un om de spirit. Dar nu puteam fi mojic: La cine? La Safta lui Terinte, v[duva. Peste r`p[! O s[ fie un spectacol colosal! Pentru prima oar[ ]n ReceaVeche! Numai trei zile! Cump[ra\i biletele din timp! Eu cu dulapul pe umeri =i sfrijita asta al[turi, gata s[ le=ine de spaim[ la vederea primului vi\el ce-o s[ ne taie drumul... Poate nimeresc singur[? se interesa ea, destul de nesigur. De ce s[ deranjez pe tovar[=ul... Negrescu, o ajutai eu, scutind-o s[ pronun\e un nume odios, =i dintr-o mi=care m[ pomenii cu dulapul ]n m`n[. Era nea=teptat de u=or. Boarfe, desigur. Fuste de nailon, bluzi\e transparente, ca =i inten\iile ei de fug[, pe care a ]nceput s[ le coac[ din clipa c`nd a cobor`t din autobuz, ciorapi, c[m[=u\e... M[ uitam la pantofiorii ei cu tocul c`t un creiona=, ce se ]ngropau cu totul ]n praful fin =i fierbinte de pe drum =i ]ncercam s[ mi-o imaginez ]n cizme de cauciuc, toamna. C`nd o l[sasem s[ treac[ prima pe u=a cancelariei, ]i v[zusem bine picioarele. La dracu, le avea frumos sculptate! Acum p[=ea al[turi. }mi venea p`n[ la um[r. Avea fa\a alb[, ochii alba=tri sau verzi, nasul drept, iar g`tul ne]nchipuit de lung =i arcuit, ori poate p[rea a=a, subliniat de tunsura b[ie\easc[. +i ]n general p[rea destul de ]nfipt[. Une garonne1, g`ndii cu glas tare. +tii franceza? se mir[ ea. Din fericire, nu. +tiu foarte multe fran\uzoaice. Nu-mi r[spunse.
1
O b[ietan[ (fr.).
&
Safta lui Terinte, dac[ era aceea pe care o b[nuiam eu, locuia departe. Geamantanul =i t[cerea tovar[=ei de drum ]ncepeau s[ m[ plictiseasc[. Ce mai nou pe la t`rg? zisei ]ntr-o doar[, ca s[-i dau de ]n\eles c[ =tiu totu=i s[ ]ntre\in o conversa\ie. Nu g[si de cuviin\[ s[-mi r[spund[. E o aristocrat[, nu st[ de vorb[ cu hamalii. Noi, [=tia, \[ranii, tr[im cum a dat Domnul. Nu =tim ce se face pe lume. Nu ]ntoarse capul. Te-am v[zut alalt[ieri la Filarmonic[. Erai cu una din multele fran\uzoaice pe care le =tii. Fusesem cu una ro=covan[, Ala, nici nu m-a l[sat s-o s[rut, era s[ pierd autobuzul. A, sor[-mea!... M-a =i izbit asem[narea. Ca dou[ pic[turi de ap[... Avem mame felurite... +i ta\i... de altfel. Erai cu fratele? Se opri ca s[-=i culeag[ un pantof din praf. }i ]ntinsei m`na ca s[ nu-=i piard[ echilibrul. Se rezem[ de m`neca mea cu un singur deget, de parc[ s-ar fi temut s[ nu se murd[reasc[. Mul\umesc. Mi-a f[cut o deosebit[ pl[cere. Era o c[ldur[ grozav[. Satul p[rea pustiu. Oamenii plecaser[ la cules porumbul, din c`nd ]n c`nd trebuia s[ ne lipim cu spatele de garduri, ca s[ facem loc vreunui camion plin v`rf cu =tiule\i galbeni =i mari. C`nd se risipea nourul de colb st`rnit de ma=in[, hainele mele negre ar[tau tot mai jalnic... +i c`nd zici c[ pleci? m[ interesai. Unde? Acas[ la m[mica. R`se scurt. Probabil de vacan\a mare. Ehe! r`njii ]n mine. S[ ne vedem peste o lun[-dou[, c`nd
&
Aureliu Busuioc
dau ploile! Adic[, cine =tie!.. Geamantanul ]ncepuse s[ prind[ greutate ca =i oamenii pe care abia ]ncepi s[-i cuno=ti. Numai c[ ]n cazul cu oamenii lucrurile se petrec mai adesea invers. }mi amor\ise m`na =i nu aveam nici un chef de vorb[. M[ cheam[ Radu, Radu Negrescu. Era caraghios, dar n-aveam ce s[-i spun. Ivanovici sau Vasilevici? E spiritual[! Peste jum[tate de an s[ te v[d, porumbi\o! N-a= putea spune precis. Am fost crescut ]ntr-o cas[ de copii. Acu=i o s[ izbucneasc[ ]n hohote de pl`ns, o s[ m[ s[rute pe frunte =i o s[-mi m`ngìe p[rul: Iart[-m[, te rog, n-am =tiut. Dar ]n via\a asta nu sunt numai dureri! E at`t de bine s[ tr[ie=ti. }n munc[ se uit[ toate. Munca lecuie=te r[nile cele mai grele, =i unde mai pui satisfac\ia sufleteasc[, ce... Sper c[ elevii nu te numesc Radu! Nu. Nicolaevici. |i-o fi rupt mìnile geamantanul meu, Radu Nicolaevici. Poate-l mai duc =i eu? +i totu=i femeile sunt sentimentale! Vai de mine, Viorica Mircevna! Nici n-am observat c[ am un geamantan ]n m`n[! Credeam c[ e un plic roz =i parfumat... Ai ]ntr-]nsul operele complete ale lui Balzac =i Zola? Se opri ca s[ rup[ de peste un gard o crengu\[ de salc`m cu un ciorchine alb =i colbuit. A ]nflorit a doua oar[! Ia te uit[! O s[ fie o toamn[ lung[ =i cald[. }mi sufl[ drept ]n nas colbul de pe crengu\[, o mirosi =i se str`mb[. Nu mai e ca prim[vara... C`t romantism, Doamne! +i eu care-mi ]nchipuiam c[ cite=te biografiile fizicienilor ilu=tri =i danseaz[ twist! Te mai pomene=ti c[ organizeaz[ un cor la =coala seral[ =i ocup[ locul trei la olimpiada republican[.
&!
M[ pomenii deodat[ vorbind: De ce, are =i toamna farmecele ei. C`nd bate bruma, toate dealurile astea se fac ro=ii ca un ruj de buze. +i copiii vin la =coal[ cu must[\i p`n[ la urechi. De vin nou. Salc`mii... +i alte stupidit[\i de felul [sta. I-am c`ntat, probabil, mult, pentru c[ atunci c`nd reu=ii ]n cele din urm[ s[ m[ opresc, g`fìam ca un cal bolnav de tignafes. Nu m[ a=teptam la at`ta poezie de la un fizician! Predai de mult aici! De doi ani. Dar m-am p[truns ad`nc de poezia vie\ii la \ar[. Sunt un entuziast. I-am propus pre=edintelui s[ construiasc[ un cafe-=antan =i o baie. +tii c[ ai s[ fii diriginta clasei a noua? E o clas[ grea? Nu exist[ copii r[i, exist[ ]nv[\[tori incapabili. Cite=ti regulat ziarele?... Dac[ nu m[ ]n=ela intui\ia, casa de peste r`p[, cu patru ferestre =i prispa tras[ cu brù albastru, cu doi cire=i sau alt neam de copaci ]n pridvor, trebuia s[ fie a Saftei. Trecui puntea ]ngust[, =ubred[, f[r[ balustrad[ (acum ]n\elegeam de ce-i v[duv[ gospodina: i s-o fi ]ntors omul afumat de prin vecini!) =i m[ oprii ]n fa\a a trei-patru sc`nduri ce trebuiau s[ simbolizeze poarta. }n u=[ r[s[ri imediat o femeiu=c[ destul de t`n[r[ ]nc[, se repezi la noi, ]ndrept`ndu-=i din fug[ broboada neagr[ =i cotcod[cind: Pofti\i, pofti\i, bun[ ziua! D-apoi v-am a=teptat ]nc[ de ieri! Da pofti\i, trece\i! }n cas[-i r[coare, of! Mare n[duf! Femeia se ]nv`rtea f[r[ nici un rost =i ]ncerca s[-mi smulg[ din m`n[ dulapul. }l depusei cu un oftat de u=urare =i m[ a=ezai pe prisp[. So\iorul? se interes[ Safta. +i, f[r[ s[ observe ochii mari
&"
Aureliu Busuioc
ai fran\uzoaicei, mi se adres[: Da pe m[t[lu\[ m[tinc[ te-am mai v[zut pe-aici! La =coal[. Trece\i ]n cas[! Pofti\i! M[ ridicai de pe prisp[. Lele Safto, \in s[ te informez c[ sunt un misojin incorigibil =i prefer o existen\[ solitar[, de celibatar... Ar[tai spre coleg[: Iar ]n ce-o prive=te pe dumneaei, vezi s[ nu duc[ lips[ de nimic, s[ se simt[ ca la m[mica acas[! Bun? Nu uita, Viorica Mircevna, la ora patru fix avem consiliu pedagogic. Directorul e un om sever =i \ine grozav la disciplin[. N-am s[ intru ]n cas[, de=i nu m[ invi\i, te-a= sf[tui doar s[ ]mbraci un =or\ negru, mai lung. Ca s[ faci o impresie bun[ la primul dumitale consiliu pedagogic! O salutai cu mult[ sobrietate, f[cui din ochi Saftei =i m[ ]ndreptai spre poart[. Sim\eam c[ m[ urm[resc am`ndou[ din prag. Pe punte lunecai, pe pu\in s[-mi rup g`tul, ie=ii ]n drum =i abia acolo m[ ]ntorsei. Intraser[ ]n cas[. 3 septembrie, 196... S[r[cu\ul meu caiet cu scoar\e albastre! De trei luni n-am mai stat de vorb[ cu tine... +i am at`tea s[-\i spun! C[ sunt ]nv[\[toare de cinci zile! +i nu undeva, ci la Recea-Veche! Sun[ frumos, nu-i a=a? Recea-Veche! E un sat ca o juc[rie. C[su\e albe, pomi nenum[ra\i, ca o p[dure, ba chiar =i o p[dure adev[rat[ de jur ]mprejur. Stau la lelea Safta, o v[duv[ bun[ =i iute ca un titirez. N-are copii =i se-ngrije=te de mine, de parc[ i-a= fi cel pu\in fiic[. Cumsecade femeie. +i ce primire! S[ cr[pa\i de ciud[, voi, scepticilor, ce mi-a\i descris viitorul ]n cele mai mohor`te culori. C`nd am cobor`t din autobuz, m-a luat ]n primire imediat ]nv[\[toarea de lucru manual de aici, un fel de caraghioas[ de vreo cincizeci de ani (ea zice c[ are patruzeci ne]mplini\i! Ah, femeile): Te rog s[-mi spui Otilia Octavianovna (era s[ pufnesc de r`s), =coala de aici e o mizerie, o, liceul nostru de menaj! }i zicea =coal[,
&#
de fapt era liceu! =i a=a mai departe. La ]nceput o sfeclisem, pe urm[ mi-am dat seama c[ e o co\ofan[ inofensiv[. Aproape ca Musea noastr[. +tiu toat[ biografia ei, =tiu c[ e fat[ mare, c[ b[rba\ii nu merit[ s[ le jertfe=ti tot ce ai mai scump... Lelea Safta zice c[ se culc[ cu to\i tractori=tii de la =coala de sear[. Treaba ei! N-o s[-mi fac menajul cu d`nsa! M-a ]ntrebat ]n gura mare dac[ sunt fecioar[ =i m-a implorat s[ m[ feresc de un ]nv[\[tor de-aici, un lovelas[, cum ]i zice ea, f[r[ egal. }n zece minute, c`t am f[cut cu ea p`n[ la =coal[, am reu=it s[ cunosc cursul scurt al tuturor biografiilor corpului didactic! M-au primit bine, au r`s de Viorica Mircevna, ca de obicei, iar p`n[ la gazd[, la lelea Safta, m-a condus ironia soartei chiar lovelas[. Radu Negrescu, profesor de fizic[ =i matematici, un b[rbat de-o frumuse\e s[-\i stea ceasul. L-am v[zut prin ora=, acum c`teva zile, am stat chiar cu un r`nd ]n urma lui la Filarmonic[, la Richter. Era cu o ro=covan[. Ar fi putut avea mai mult gust... E ]nsurat, dar nu tr[ie=te cu nevast[-sa. S[-i fie de bine! Face impresia unui b[iat de=tept, de=i pozeaz[. Pijon! C`nd am ajuns la lelea Safta, costumul lui negru ar[ta r[u. }n aceea=i zi am avut consiliu pedagogic. Primul meu consiliu! L-am cunoscut mai ]ndeaproape pe director. N-a f[cut nimic s[-mi schimbe impresia ce mi-a l[sat-o ast[-var[ la sec\ia raional[, c`nd am venit cu numirea. Prost de rage, dar plin de importan\[. M-a numit dirigint[ la a noua a. Poame bune, mi-am zis: mi s-a p[rut c[ ofteaz[ to\i u=ura\i c`nd am acceptat! Apoi prima zi de =coal[. M[ a=teptam, ce e drept, la mai mult fast, e o s[rb[toare totu=i! A fost numai o cuv`ntare destul de =tears[, a vorbit directorul. S[ fi\i cumin\i, s[ nu sparge\i geamurile, s[ fi\i culturali =i s[ ]nv[\a\i. Copiii au aplaudat vreo zece minute, s[ se dezmor\easc[. Am f[cut cuno=tin\[ cu a noua a. Obr[znicu\i, dar nimic grozav. O s[ ne ]n\elegem. Lec\iile propriu-zise ]nc[ n-au ]nceput. Facem practic[ de produc\ie, de ieri. Mai pe scurt, str`ngem strugurii la vie. O s[ dureze vreo lun[.
&$
Aureliu Busuioc
P[cat. Lucrul acesta dezorganizeaz[ copiii. S[ n[d[jduim ]ns[ c[ o s[ fie totul bine. Da, se uit[ cam str`mb la mine colegele. Nu le plac toaletele mele =i nici tunsura! }mi pare r[u de ele, dar n-am ce le face. Lelea Safta zice de orice rochi\[ c[ m[ prinde minunat! Bun[ femeie!... II A cincea s[pt[m`n[ de c`nd m-am obi=nuit s[ trec pe l`ng[ =coal[, cum a= trece pe l`ng[ orice cl[dire din sat, pe l`ng[ sediul brig[zii ori pe l`ng[ po=t[. Adic[ la po=t[ intru de dou[ ori pe zi ]n a=teptarea marelui semnal... La =coal[ m[ opresc ]n curte, ]mi iau tinerele vl[stare =i le m`n ca pe ni=te g`sculi\e la ciugulit poam[. Suntem ]n perioada ce poart[ m`ndrul titlu practic[ de produc\ie, altfel politehnizare a ]nv[\[m`ntului. E o investi\ie de energie cu randament extrem de sc[zut, dar p[r\ile sunt foarte mul\umite: nici strugurii nu putrezesc pe deal, nici stomacurile copiilor nu se mai stric[... }n ce m[ prive=te ]ns[, mi se face grea\[ doar la vederea ciorchinilor, noaptea am co=maruri viticole =i uneori chiar vinul m[ pune pe g`nduri. Am ajuns s[-i invidiez pe cei de la porumb ori sfecl[ de zah[r. De altfel, invidia e reciproc[... Dup[-amiaz[, c`nd ]mi expediez discipolii pe la casele cui ]i are, citesc p`n[ mi se umfl[ capul, dorm o or[-dou[ =i m[ treze=te cu precizia unui cronometru, la ora nou[, Maier, directorul nostru de studii. Vine s[ bem. Uneori scoate din buzunarul hainei de antilop[, ars[ ]n c`teva locuri de acizi (]n doi ani nu l-am v[zut s[-=i schimbe haina!), o sticl[ de coniac ori de vi=inat[, de cele mai multe ori ]ns[ se a=az[ t[cut la mas[ =i ofteaz[, ridic`nd din umeri. M-am obi=nuit s[-l ]n\eleg ]nc[ din prag, =i ]n cazurile acestea ]i ar[t din ochi locul
&%
unde-mi p[strez rezervele, c`nd le am, ori trec ]n odaia gazdei, unde dau dispozi\iile necesare. Maier se a=az[ la mas[, apuc[ de pe etajer[ o carte la ]nt`mplare =i nu-=i ridic[ ochii de pe ea dec`t s[ ciocnim. Bea f[r[ s[ se str`mbe, cu ]nghi\ituri mici =i nu m[n`nc[ nimic. La ]ntreb[rile mele r[spunde cu o u=oar[ mi=care din cap, da sau nu, iar dac[ se ]nt`mpl[ s[ improvizez vreo nou[ teorie, =i lucrul acesta se ]nt`mpl[ mai ]n fiece sear[, las[ cartea la o parte, ]nchis[ peste degetul ar[t[tor, ridic[ paharul =i z`mbe=te. Nu =tiu dac[ m[ aprob[ sau ba, nu =tiu dac[ m-a ascultat m[car, dar nu-mi amintesc s[ fi l[sat cartea =i s[ fi ridicat paharul ]n alt moment, dec`t atunci c`nd ar fi trebuit s-o fac[. C`nd termin[m sticla, de obicei pe la miezul nop\ii, m[ opre=te cu m`na la inim[ s[ mai ]ncep alta, se ridic[, m`ngìe cartea cu un gest, de parc[ ar =terge-o de praf, o pune la loc =i pleac[ gr[bit, de parc[ =i-ar fi adus aminte subit c[ ]nt`rzie undeva. Dup[ p[rerea mea, nu-i un interlocutor ideal, ]mi place grozav s[ discut polemic, s[ m[ ]ncaier ori pur =i simplu s[-mi bat joc. +i totu=i m-am deprins cu el, ]n rarele seri, c`nd, ne=tiut din ce motive, nu vine, simt c[-mi lipse=te ceva. Ieri-sear[ m-a uluit grozav. A intrat ca de obicei, a scos din buzunarul hainei de antilop[ o sticl[ de rom Habana, a pus-o pe mas[ =i mi-a f[cut din ochi. E=ti genial, Boris! ]i spun pe nume, de=i e mai ]n v`rst[ cu vreo cincisprezece ani dec`t mine. Pentru romul [sta ar trebui ceva ananas sau banane, dar m[ tem c[ e ]nchis[ dugheana. F[cu un gest de ascet[ renun\are =i se a=ez[ la mas[. }nchin acest prim pahar pentru b[rbo=ii care =tiu ce-i trebuie unui om de treab[! zisei eu, umpl`nd ochi dou[ p[h[rele. }l d[du de du=c[ =i se opri pe c`teva clipe cu r[suflarea t[iat[. Hm!... observ[ el ]n cele din urm[. Apoi lu[ de pe etajer[ o carte, ceva despre Fermi. Privi lung[
&&
Aureliu Busuioc
vreme portretul savantului, de parc[ ar fi a=teptat s[ afle ce se petrece ]n spatele ochilor sclipitori ai italianului, r[sfoi c`teva pagini =i reveni iar la portret. L[s[ cartea s[ se ]nchid[ peste ar[t[tor, umplu singur p[h[relele =i-l ridic[ pe-al s[u. Radule, =i eu... ]nchise ochii. +tii, =i eu visam... s[ lucrez ]ntr-un institut... la Academie... R[sturn[ a doua oar[ p[h[relul, p`n[ la fund, inspir[ zgomotos =i deschise cartea. Nu mai scoase o vorb[ p`n[ la plecare. B[u =i paharul de \uic[ ce i-l umplui c`nd terminar[m romul =i ie=i aproape tr`ntind u=a. Ciudat om, Maier! Pred[ chimia, are vreo trei premian\i pe la nu =tiu ce olimpiade, vreo cinci copii acas[ =i o so\ie ve=nic ]ncruntat[ sau poate bolnav[, dar n-am auzit niciodat[ s[ fi ]ncercat m[car s[ ias[ din v[g[una asta! E al doilea an director de studii. Se-mpac[ cu to\i, pentru c[ nu schimb[ cu nimeni mai mult dec`t minimumul necesar de cuvinte, dar, deh, s[-\i ]ngropi a=a capacit[\ile, dac[ =tii c[ le ai? E ]n satul [sta de prin cincizeci... Tr[gea un v`ntule\ sub\ire, dinspre sud, dar destul de ]n\epat =i bolonia mea ]mi d[dea de ]n\eles c[ ar fi cazul s[ mai fac ceva mi=care, altfel pot ]nghe\a. Dar m[ g`ndeam la Maier. Probabil, n-am procedat str[lucit asear[, c`nd i-am deschis taina marelui semnal ce-l a=tept de la Academie. O, nu m[ ]ndoiesc nici o clip[ c[ n-o s[-mi pun[ be\e-n roate, dimpotriv[! L-o fi durut ]ns[... M[ opri din g`nduri un bas profund: ...lucreaz[... Tres[rii speriat =i m[ f[cui ro=u (din fericire numai eu pot sim\i acest schimb de culori pe fa\a mea sunt foarte negru), m[ f[cui ro=u, de parc[ m[ surprinsese cineva asupra unui lucru ur`t. Poftim? era Pantelimon, =eful brig[zii din sat, so\ul Tamarei noastre.
&'
Zic, bine lucreaz[? ar[t[ la copii. O, da! Grozav! La anul, c`nd o s[ avem =i clasa a zecea, cred c[ o s[ pute\i expedia to\i colhoznicii la b[i pe vremea culesului. Brigadierul r`se mul\umit. Glume=ti, dar s[ =tii c[ ajutor avem. Altfel... El ilustr[ cu un gest elocvent situa\ia ]n care s-ar fi putut pomeni brigada f[r[ acest ajutor salutar din partea =colii =i aprinse o \igar[. Cam r[coare, zise el. Mìne-poimìne d[ bruma... Nu sufeream de reumatism =i nu puteam prezice schimbarea timpului, dar ]n ce prive=te r[coarea, ]l aprobai. Poate... hm... ne ducem la cram[ oleac[, s[ ne mai dezmor\im? Cum disciplina clasei a noua b, ce cu onoare o conduceam, n-avea de suferit de pe urma prezen\ei mele, hot[rì c[ nici lipsa mea nu va putea s[-i d[uneze. Cu at`t mai mult, cu c`t nu eram cu nimic ]ndatorat brigadierului. Crama, de fapt c[su\a p`ndarilor de la vie, era o sclipuire din piatr[, destul de simpatic[, cu un mic bordei al[turi, ]n care st[teau c[lare unul peste altul vreo =ase butoaie potrivite cu vin nou. Probabil, rezerve menite s[ ridice sau s[ coboare, dup[ ]mprejur[ri, moralul oaspe\ilor, destul de de=i ]n colhoz pe asemenea vreme. }ntr-o odaie destul de ]nc[p[toare, pe vreo trei paturi de metal, joase, st[teau ]n jurul unei mese improvizate din sc`nduri ner`ndite Sp`nu, fran\uzoaica, Pintea =i Elena Suru, fost[ c`ndva elev[ la aceast[ =coal[, acum instructoare de pionieri, nepoata brigadierului. Tamara Alexandrovna, l`ng[ u=[, t[ia ni=te felii uria=e dintr-o pìne coapt[, probabil, pentru un Gargantua din partea locului. A! Lobacevski! Poftim, poftim, lua\i loc la noi! Pentru brigadiereasa noastr[, bioloag[, fizica =i geometria erau dou[ fenomene absolut identice. +i cinematografia, probabil, la fel,
'
Aureliu Busuioc
pentru c[ lui Maier ]i zicea Eisenstein, av`ndu-l ]n vedere, probabil, pe Mendeleev. Avea ea o pasiune pentru porecle savante. Adic[ invita\ia la un s[ ne mai dezmor\im nu era gestul unei inspira\ii de moment... }ncepeam s[ am succes! Apari\ia mea st`rni o bucurie general[. Sp`nu l[s[ ne]mp[rt[=it unul din numeroasele adev[ruri pe care le comunica desigur adun[rii, ca s[-mi fac[ loc cu mare p[rere de bine: De-a dreapta tat[lui, fiule! Glumele lui aveau ]ntotdeauna un efect r[sun[tor. Pintea, geograful, care st[tea ]ntre cele dou[ fete, ]mi f[cu din ochi: Ai ]nghe\at, Nicolaevici! Dac[ nu =tii s[ te ]nc[lze=ti! Brigadierul mai aduse o strachin[ cu br`nz[ =i ni=te mur[turi, iar unul dintre p`ndari depuse o c[ldare cu vin alb la mijlocul mesei, cu dexteritatea unei ]ndelungi experien\e, exact pe urmele mai vechi, dar ro=ii, ale aceluia=i vas. Se vedea totu=i c[ ]ntrerupsesem o discu\ie extrem de ]nsemnat[ =i agitat[: fran\uzoaica le povestea, probabil, ultimele nout[\i cu privire la soarta tragic[ a minorelor pariziene, ori Sp`nu ]ncerca s[ combat[ vederile antipedagogice ale vreunui director vecin, pentru c[ fericirea st`rnit[ de apari\ia mea se stinse cur`nd pe fe\ele mesenilor, ca s[ fac[ loc seriozit[\ii necesare ]n orice discu\ie important[. Nu, Mircevna, zise directorul dup[ o scurt[ perioad[ de acalmie, folosit[ pentru a ]nchina un pahar de o cur[\enie destul de dubioas[ ]n s[n[tatea fizicienilor, care nu prea fac companie cu noi, bie\i pedagogi, ]n veacul ista al tehnicii, dar ce s[-i faci, a=a-i v`rsta, s-or ]ndrepta ei. Nu, mata n-ai dreptate. +i \i-oi spune de ce. |ara =i ora=ul, ]i drept, au s[-=i =tearg[ cu vremea deosebirea, dar p`n[ una-alta n-ai ce-i face, \ara e \ar[. Sat! Oameni cu vederi ]nc[ ]napoiate. Nu zic de to\i, Doamne fere=te! f[cu o mic[ pauz[ =i ciocni cu brigadierul, dar nu b[u. Sunt =i la
'
\ar[ oameni ]nainta\i! Ehei! Dar \[ranii ]n cea mai m[re parte au ]nc[ vederi vechi. +i iaca vii mata, =i te v[d ei tuns[ a=a, nu, cum s[-\i spun... A=a, =tii! Nu, nu! Nu vorbesc chiar de mata! +i ]mbr[cat[ cu rochia, s[ ierta\i, mai sus de genunchi, =i cu buzele date... Iar mata e=ti pedagog. Ei ]\i dau copiii... |i-i ]ncredin\eaz[, c[ s[ zic a=a. Ei, cum vine treaba! Copiii v[d acas[ una =i la =coal[ alta? Da de ce? Cu mintea lui el nu poate ]n\elege. Iar p[rin\ii la \ar[ nu =tiu ]nc[ pedagogia. +i autoritatea matale... =ic! A=a c[, vrei, nu vrei, dar trebuie s[ joci ca ei... S[ te adaptezi la mediu, ]=i aminti Tamara brigadiereasa, cea cu diplom[ de biologie. Da, s[ te adoptezi! Iaca! Bine, dar spune\i ni=te enormit[\i..., ]ncepu fran\uzoaica. M[ scuza\i, dar... Fie, ave\i perfect[ dreptate, e una mentalitatea la \ar[, unde tradi\iile sunt mai tari =i a=a mai departe, =i alta la ora=. Ba mai mult, recunosc, fiecare are dreptul la gustul lui, dar trebuie s[ existe totu=i o norm[, un bun-gust general, care poate fi educat =i care trebuie educat! Educat, nu impus! Iar din punctul acesta de vedere intelectualul la sat e un... un far! Da, un far, cum se spune!... Chiar far! se repezi pioniereasa. C`nd m[ duc la ora=, mi-i grea\[ s[ m[ uit la fetele de pe strad[: ni=te mode, c[ le vezi tot ce au p`n[-n suflet =i ni=te cl[i de f`n ]n loc de p[r, de se vede ]ndat[ c[ n-au nimica ]n cap! Far? S[ nu te superi, Mircevna, dar ai s[ vezi c[ peste o vreme =i mata ai s[ te... ...Am s[ m[ dau la brazd[? Ei, interveni brigadierul, umpl`nd paharele, da mai l[sa\i modele celea, hai mai bine s[ ]nchin[m! C[ eu a=a cred: tr[im bine, avem de toate, =i noi ce m`nca =i la al\ii de dat, =i casele pline. De mode v-a\i legat! Hai noroc! Moda ]i lucru r[u! constat[ Sp`nu, tr`ntind paharul de mas[. |[ranul s[ aib[ podul plin, c[ modele or veni ele!...
'
Aureliu Busuioc
Numai nu acelea ca s[-\i sco\i bucile afar[! ad[ug[ ironic Tamara. Ei, =i mata, Alexandrovna, s[ri Pintea care t[cuse p`n[ atunci. Apoi se ]ntoarse spre fran\uzoaic[: Noi nu de mata vorbim. Ea r`se =i pentru ]ntìa oar[ m[ privi. De fapt, ]=i lunec[ ochii =i peste locul unde st[team eu: E o ne]n\elegere la mijloc. Eu nu de mode ca atare vorbesc, de=i ]=i are rostul ei, =i ]nc[ unul mare, =i moda, ca un element de civiliza\ie. Eu vorbesc de cultura pe care noi trebuie s-o promov[m la \ar[, de bunul-gust, de gustul pentru bunul-gust. +i nu de ceea ce numim de obicei cultur[, cu cifre de televizoare, motociclete =i aparate de radio... S[raca feti\[! }ncepea s[-mi plac[. Ori poate cele dou[ pahare de vin... De c`nd ]i dusesem geamantanul, ]n prima zi, nu mai schimbasem cu ea dec`t vreo zece cuvinte, lipsite de ]nsemn[tate. O vedeam aproape zilnic la =coal[, diminea\a, c`nd ]ncerca s[-=i ]ncoloneze discipolii dintr-a noua a ]n ultimele zile chiar cu succes! =i pleca cu ei la vie. Aveam sectoare vecine, doar c[ ai mei p[=eau ceva mai vioi. La consiliul pedagogic mi se p[ruse c[-mi z`mbe=te complice la cele mai interesante maxime debitate de Sp`nu, dar n-aveam un chef grozav s[ leg prietenie cu ea: m[ ap[sa o experien\[ prea bogat[... Nu-mi urmase sfatul: nu ]mbr[case un =or\ negru =i decent. Venise ]ntr-o rochi\[ excelent[, ceva deschis, nu m[ prea pricep la culori, ]n orice caz din marginea rece a spectrului, alb[strie, desigur, cu jupon =i pe ni=te cuie cum scrie la carte. Ar[ta bine, chiar foarte bine, =i dac[ nu m[ prea str[duiam s-o examinez, ]n\elegeam lucrul acesta din privirile destul de mohor`te ale jum[t[\ii slabe ce participa la consiliu. S[raca feti\[! }=i g[sise cu cine s[ discute!
'!
Auzeam cuvintele f[r[ s[ le pot urm[ri sensul ]n fraze, sim\eam c[ discu\ia se ]nfierb`nt[ din ce ]n ce mai mult, dar nu m[ puteam obliga s[ ascult, s[ ]n\eleg ceva. Chestiile astea m[ plictiseau, pentru c[ n-aveau nici un rost. Eu consumasem pe vremuri mult mai pu\in[ materie cenu=ie ca s[-mi dau seama de at`ta lucru. +i Sp`nu, =i Tamara, =i ceilal\i doi tinerei (cu brigadierul st[team de vorb[ a treia sau a patra oar[) erau ni=te t[bli\e naive, cum sunt cele din cabinetul unui oculist, =i pe care, cu ochi normali, le puteai citi la repezeal[. M-am surprins vorbind. Da, m-am surprins. +i-i vorbeam ei. M[ ascultau to\i. Sp`nu =i ceilal\i cu un z`mbet, ]n care ]=i ascundeau de obicei teama, poate nu teama, ]n orice caz ceva asem[n[tor sau apropiat, pentru c[ nu m[ puteau ]nghi\i =i, bine]n\eles, =tiau c[ se bucur[ de reciprocitate, de=i nu-i uram, era prea mult pentru ei; ea, ro=ie, cu ochii ]n paharul din care abia gustase o dat[ =i pe care ]l ]nv`rtea mecanic ]n palme. }mi d[deam perfect seama c[ fac poz[ pentru ea, anume pentru ea, =i totu=i continuam: ...+i o s[ treac[ un an-doi, hai s[ zicem trei, au s[ treac[ trei ani, domni=oar[, ]i oprii protestul cu un gest, e un fel al meu de a glumi! Mille pardons, ]ncercai s[ graseiez, cu un succes dubios, ce-i st`rni o vag[ ]ncercare de z`mbet. +i... o s[ fugi! Da, o s[ fugi, ]n cel mai fericit caz! A doua alternativ[ necesit[ un caracter mai pu\in temerar: o s[ te m[ri\i. Cu Pintea, sau cu un agronom. Nu te sfii, Pinteo, te folosesc doar ca material didactic! +i o s[ v[ face\i o cas[. +i o s[ face\i copii. Trei sau cinci. F[r[ so\. +i pentru c[ ]ntre timp o s[ fi\i la cu\ite cu tovar[=ul brigadier, o s[ v[ cump[ra\i o vac[ sau o capr[. Pentru lapte. +i o s[ cre=ti p[s[ri. +i o s[ speli vase. +i o s[-l folose=ti pe Balzac suport pentru ceainic. S[ nu se strice masa! +i o s[ v[ duce\i de dou[ ori pe lun[ la club s[ vede\i filmele din vremea studen\iei. Iar diminea\a =i seara o s[ strigi fran\uze=te la vac[ sau la capr[
13
'"
Aureliu Busuioc
s[ nu dea cu copita ]n doni\[! }n timpul liber ai s[ dai ceva =tiin\[ de carte =i copiilor la =coal[. Bine]n\eles, dac[ n-o s[-l rogi pe tovar[=ul Sp`nu s[ te suplineasc[, p`n[ pui clizm[ unui copil constipat. A treia alternativ[ n-o =tiu... Dixi! }mi b[ui paharul ]ntr-o lini=te absolut[. Abia apoi ]ncepu s[ r`d[. Ea. Ceilal\i mai pe urm[. Ca ]n povestea cu anecdota =i girafa. E=ti grozav, Radu Nicolaevici! +tii c[ e=ti grozav! Avea un r`s molipsitor, de=i cam nervos. Plin =i ]n acela=i timp melodios, =i pe o gam[ destul de larg[. Vrei s[ te dobor cu o ]ntrebare? Numai cu o ]ntrebare? N-aveam nimic ]mpotriv[, pentru c[ r`deam =i eu. Spune-mi, te rog, e=ti pe punctul de a fugi sau ai de g`nd s[ te ]nsori cu... ei, cu Elena ori cu vreo agronom[? R`sul conteni. Pioniereasa se ridic[, arunc[ un ei, =ti\i... chiar! =i ie=i. Brigadierul se gr[bi s[ umple paharele, iar pe Tamara o prinse o tuse foarte seac[. Fran\uzoaica ]i privi pe to\i nedumerit[, apoi =opti: Am f[cut o gaf[? mi se p[rea c[ e gata s[ pl`ng[. O lini=tii: Nu... Pintea se ridic[ cu un aer solemn. Gafele s[v`r=ite de al\ii nu-i r[peau pofta de m`ncare, a=a c[ ]nghi\i cu un mic efort o ]mbuc[tur[ prea voluminoas[ =i ridic[ paharul: Mircevna (de doi ani auzeam ]n cancelarie vocativele acestea Ivanovici, adic[ Sp`nu, Nicolaevici, adic[ eu, de obicei nu r[spundeam, Alexandrovna, Vasilevici, Mendelevici f[r[ prenume!), colectivul nostru ]i un colectiv str`ns, prietenesc, care colectiv m-a crescut =i pe mine, =i pe Ivanovna... C[ eu aici am m`ntuit =coala, adic[ =apte clase, c[ atunci era de =apte clase... +i pot s[ zic c[ m-am f[cut om. Aici, iaca, tovar[=ul Sp`nu, Ivanovici, el mi-a fost ]nv[\[tor =i acum pot s[ zic c[ mi-i coleg... Pintea se ]ntoarse spre director, ca s[ surprind[ gestul aprobator al acestuia, =i-l primi: Sp`nu ]ncepuse s[ mo\[ie.
'#
Da! +i vreau s[ spun c[ colectivul nostru, str`ns, prietenesc... c[ ]n colectivul nostru..., pot s[ zic, sunt =i nepl[ceri... Nu mi-am putut imagina niciodat[ cum ar[ta =tiin\a aproape exact[ a geografiei ]n expunerea acestui prostovan... Bietul b[iat! F[cea jocul tuturor, de=i cred c[ ar fi putut ie=i ceva dintr-]nsul, iar acum, observ`ndu-l pe Sp`nu c[ doarme, nu mai =tia pe unde s[ scoat[ c[ma=a. }ncercai s[-l ajut: Autorul nepl[cerilor sunt eu, tovar[=[ Vrabie. Cu milionul meu de p[cate ar fi fost de-a dreptul p[cat s[ nu las o pat[ neagr[ asupra acestui colectiv imaculat... Tamara s[ri ars[: M[i, m[i, m[i! Ce sf`nt buzat s-a mai aflat! Nu mi se deschide gura s[ vorbesc, dar... M[ str[duiesc s-o lini=tesc: Nu trebuie, Tamar[ drag[ (=tiam c[ adresarea aceasta o enerveaz[), nu te mai omor] at`ta, o s[ te ajut eu: dup[ c`te ]n\eleg, discu\ia trebuia s[ ajung[ aici. Ei bine, m[ adresai fran\uzoaicei, e ]n colectivul acesta un cet[\ean, care acum doi ani =i-a p[r[sit so\ia dup[ o scurt[ via\[ conjugal[, de c`teva zile, o so\ie at`t de bun[, at`t de de=teapt[, at`t de cuminte!... +i frumoas[! +i uite, umbl[, s[r[cu\a, de doi ani, de doi ani tot umbl[ s[ se ]mpace, iar cet[\eanul nici nu vrea s[ aud[ de a=a ceva, nici la adun[rile profesionale nu se duce s[ i se fac[ moral[, nici de director n-ascult[, nici de colegi, de parc[ ar tr[i undeva pe lun[, iar biata victim[ nici n-ar exista!... M[ ]ntoarsei spre Tamara: S-a oprit tot la dumneavoastr[, Tamara Alexandrovna? Tamara ]=i plesni palmele, invoc`nd cerul. Brigadierul folosi pauza, ca s[ ]ncerce o conciliere: Ia mai l[sa\i vorbele astea! Hai s[ mai gust[m oleac[, se r[sufl[ bun[tate de vin, ce dracu! Radu Nicolaevici, f[-ne cinstea! Viorica Mircevna!...
'$
Aureliu Busuioc
B[ui vinul. Era un vin al dracului gustos! Cu Maier m[ obi=nuisem s[ folosesc lichiduri ceva mai tari: suferea de stomac. Eu sunt monstrul acesta, tovar[=[ Vrabie, so\ul criminal, care ]nfrunt[ o so\ie nefericit[, adic[ fost[ so\ie, =i un ]ntreg colectiv... Vai! +i cum nu mai vreau s[-mi cheltuiesc energia modest[ ]n asemenea discu\ii, am terminat, iar gura mea uscat[ de sete st[ la dispozi\ia matale, Pantelimon Trofimovici. Brigadierul r`se mul\umit! Iaca, vezi! A=a-i moldoveanul, se cunoa=te: cum i-i r[u, ]nchin[ un pahar, cum i-i bine, iar ]nchin[! Mai l[sa\i =i voi omul ]n pace, ce v[ b[ga\i ]n sufletul lui. Ia hai noroc! Tamara ]l s[get[ cu o privire de sabie, dar nu f[cu altceva dec`t s[ ofteze. Parc[ noi ]i vrem r[ul? Eh, tinere\e! Sp`nu dormea de-a binelea. Aici avea s[-=i fac[ somnul p`n[ la completa trezie, pentru c[ de se ]mb[ta, r[m`nea ]n casa unde-l prindea ame\eala =i n-ar fi ie=it ]n strad[ pentru nimic ]n lume. Mi se pare c[ abia c`nd se-mb[ta ]=i d[dea seama perfect de ceea ce trebuie s[ fac[ =i devenea astfel un om ca to\i oamenii. Dac-ar fi putut vorbi ]n starea aceasta, probabil c[ ar fi spus chiar =i lucruri inteligente. Cine =tie! Nu m[ uitasem la fran\uzoaic[ dup[ ce terminasem de vorbit. La urma urmelor, cred c[ =tia lucrurile acestea de la Otilia, a=a c[ efectul declara\iei mele n-o putea zgudui. +i-apoi ce m[ interesa efectul? Ce m[ interesa fata asta, noua mea coleg[, cu care nu schimbasem dec`t zece, dou[zeci de fraze obi=nuite? Ce m[ interesa c[ se dovedise a fi ceva mai inteligent[ dec`t mi-o imaginam, mai frumoas[ dec`t ]mi p[ruse =i mai ]n\epat[ dec`t o clasificasem? S[ fie s[n[toas[! Eu eram ]n a=teptarea Marelui semnal! Ea vorbi:
'%
Mi se pare c[ n-am dreptul s[ m[ amestec ]n probleme care apar\in unui colectiv din care abia ]ncep s[ fac parte, dar... Tunsurile acestea standard imprim[ un aer de neseriozitate fe\elor pe care le ]ncadreaz[, le dau o expresie tip, dac[ pot spune a=a, ori, mai precis, le lipsesc de o expresie inedit[. Eu cred c[ e treaba tovar[=ului Negrescu =i a so\iei lui, ea accentu[ bine acest lui, s[ tr[iasc[ ]mpreun[ sau ba. Nu sindicatul poate hot[r] ce e r[u =i ce e bine ]n via\a intim[ a doi oameni... Voiam ]ns[ s[ revin la discu\ia de la ]nceput, cu intelectualul =i rolul lui la \ar[... Brigadierul aplec[ spre sine c[ldarea ca s[ m[soare din ochi vinul r[mas =i \[c[i nemul\umit din limb[: Ia te uit[ c`t a mai r[mas! Da, la \ar[ orice om ]nv[\at e aur, numai c[ de multe ori nici el nu-=i =tie pre\ul! Adic[ ]mi dai dreptate, se repezi fran\uzoaica, ]mi dai dreptate, Pantelimon... ea ezit[. ...Trofimovici! o ajut[ sec Tamara. Ehe-he, domni=oar[, s[-\i spun =i eu, ca tovar[=ul Negrescu, dac[ nu te superi! Parc[ pu\ine flori avem noi aici care nu =tiu s[ ]nfloreasc[, =i tare le-ar trebui gr[dinari! Am zis alta la ]nceput, dar vorbele celea cu moda eu a=a le-am ]n\eles cu mintea mea, c[ nu de mod[-i vorba, ci de via\a ce-o duce \[ranul: c[ de avut au acuma to\i, dar de folosit ce au nu =tiu! +i chiar vrei s[ vin eu s[-\i fac o revolu\ie? se interes[ sarcastic Pintea. }n dou[ zile, na: a=a =i pe dincolo! F[ ca mine! De ce, zise Viorica, e mai u=or s[ vii la om =i s[-i spui: Bravo, bine faci ce faci. Iau eu exemplul t[u!. Ui\i de adaptarea la mediu, Mircevna, se repezi ]nsufle\it[ Tamara. Era semnul c[ trebuie s[ plec. De c`te ori avea ocazia, =i nu perdea nici o ocazie, bioloaga noastr[ ataca aceast[ tem[. Cred c[ altceva nici nu =tia. Probabil, o fi fost lucrarea ei de diplom[. Pe femeia aceasta obez[, cu vreo trei ani mai ]n v`rst[ ca mine, dar cu patru copii de-acum, patru fete, pe care le ]mbr[ca mereu
'&
Aureliu Busuioc
]n rochii de aceea=i culoare =i croi, spre marea invidie a vecinelor, o =tiam ]nc[ de la universitate. Se preg[tea de diplom[ ]n anul c`nd alma mater ]=i deschidea por\ile ]n fa\a mea. }ncercasem pe atunci s[-i fac curte, o sear[ ]ntreag[, chiar cu riscul unui scandal de la m[tu=[-mea, dar nu putusem scoate din ea dec`t nesf`r=ite hohote de r`s. Era durdulie, dar bine f[cut[ =i e=ecul l[sase urme ad`nci =i pe mult[ vreme ]n sufletul meu de t`n[r nevinovat. Acum m[ enerva gr[simea ei exagerat[, scenele de gelozie ce le f[cea b[rbatului peste gardul =colii, pentru c[ erau vecini cu =coala, v[dita satisfac\ie cu care primea lingu=irile lui Sp`nu =i a celorlal\i, doar pentru c[ era so\ia puterii din sat, m[ enerva ]nsu=i g`ndul c[-i f[cusem odat[, ori ]ncercasem cel pu\in, s[-i fac curte. Adic[ faptul acesta m[ amuza mai mult. La o adunare, a=a, de-al dracului, am f[cut o aluzie la ]nt`mplarea aceea. Mata trebuie s[ =tii, tovar[=e Negrescu, m[ lu[ la o parte dup[ adunare Sp`nu, c[ nu toate glumele sunt folositoare. Nu se poate s[ ba\i ]n autoritatea unui pedagog de fa\[ cu colegii lui! Pintea ]nchise u=a ]n urma noastr[ =i m[ opri. Nu-i bine... Habar n-aveam ce nu-i bine. C[ vorbisem ori c[ plecam?... Nu-i bine..., se rezemase de un perete =i sufla greu. Era cherchelit. Nu-i bine... O luai la vale prin vie. Copiii nu se vedeau nic[ieri. I-am trimis acas[! ]mi zise p`ndarul. Mi-a spus ]nv[\[toarea ceea s[-i trimit... Care-a plecat... La ]nceput, c`nd nu b[nuia ]nc[ nimic, Tamara ]ncercase s[ m[ pe\easc[. Ba chiar =i pioniereasa ]mi z`mbea destul de promi\[tor... La cap[tul viei, la intrarea ]n sat, m[ a=ezai pe ni=te spaliere
''
de beton, desc[rcate gr[mad[. Era pe amurgite. Jos, satul se ]ntindea acoperit de-o cea\[ str[vezie, nemi=cat[, ]n straturi; dealul Prunei, din cealalt[ parte, avea culmea lins[ galben de ultimele raze ale unui soare ce asfin\ise. }n fond ce voiau de la mine? S[ m[ ]mpace cu fosta so\ie? Nu prea cred. +tiau c[ e de prisos orice ]ncercare. Atunci? S[-mi ]nchid[ gura? Probabil. Dar inutil: n-o mai deschideam de mult =i... ...+i nu mai venea Marele semnal! M[ ridicai s[ plec. M[ a=tepta Maier. 16 septembrie. ...}ncep s[-mi cunosc pu\in copiii. Acum ]mi dau seama c[ la ]nceput m-au primit cu ne]ncredere, chiar ostil, de=i ]ntr-ascuns ostil. Am dou[zeci =i patru ]n clas[, ]ntre cincisprezece =i =aptesprezece ani. Era =i de a=teptat, nu sunt dec`t cu vreo cinci-=ase ani mai mare ca ei! Mai ]n glum[, mai ]n serios ]i ]ncerc la franceza mea: cu excep\ia a vreo trei, mi se par ]ngrozitor de slab preg[ti\i. O s[ am bine de furc[ atunci c`nd ]ncepem lec\iile! Mi se par cam destr[b[la\i, sunt obi=nui\i s[ se strige la ei, cu toate c[ nici strig[tul nu-mi ]nchipui s[ aib[ un efect prea mare. Am de g`nd s[ nu ridic vocea niciodat[. Principial! Putem g[si limb[ comun[ =i altfel. Cu fetele mi se pare c[ am aranjat treaba: discut[m despre mode. Le sticlesc ochii! Se ]mbrac[ at`t de oribil: rochii gata, toate pe-un calapod, de parc[ ar fi cusute pentru copii orfani! Credeam la ]nceput c[ m[ ]n=el, m[ rog, la culesul viei nu po\i veni ]mbr[cat de parad[. Dar le-am v[zut dou[ duminici ]n sat, bietele feti\e! Cu b[ie\ii e ceva mai complicat. Am ]ncercat, la pauz[ facem pauze =i la vie! s[ discut[m ceva politic[. Ioc! Alt[ dat[ le-am citit din Tinere\ea un articol pe teme morale (isc[lit de Pablo, se-n\elege!), ceva destul de ]ncurcat, un t`n[r face curte unei fete,

Aureliu Busuioc
]i propune m`na, ea accept[ =i... ]l a=teapt[ zadarnic de ziua nun\ii ]n fa\a oficiului st[rii civile... Natural, Pablo ]i face praf pe am`ndoi, at`ta doar c[ mi s-a p[rut prea patetic tonul. La care Arma=u Ion, un b[iat destul de dezghe\at (de altfel, o rupe bini=or fran\uze=te!), m-a rugat s[-mi spun p[rerea ]n ce prive=te libertatea dragostei =i perspectivele acestui sentiment ]n societatea viitoare... M-a salvat sf`r=itul pauzei, dar le-am promis continuarea discu\iei ]ntr-una din zilele apropiate... De unde s[ iau literatura? Probabil, am s[rit peste cal... ...Otilia m-a ucis cu aten\ia ei o s[pt[m`n[ ]ntreag[. A ]n\eles totu=i c[ nu =i-a g[sit o confident[ =i m-a l[sat ]n pace. Bun[ cum[tri\[! Mi se pare c[ nu-i chiar at`t de inofensiv[. Tamara, cea cu =tiin\ele naturale, =i Elena, instructoarea de pionieri, nu pierd nici o ocazie s[-mi dea de ]n\eles c[ m[ ]mbrac prea \ip[tor pentru un pedagog. Ieri am =i avut o mic[ discu\ie, ca s[ nu-i zic conflict. Pe la pr`nz am fost invitat[ de =eful brig[zii de aici, so\ul Tamarei, la cram[, la o vorb[. Era directorul, Tamara, Elena =i un cuco=el, pred[ geografia Pintea. Apoi a venit =i Negrescu. N-aveam ce face =i am pornit vorba c[ n-ar fi r[u pentru intelectualii de la \ar[, ba nici pentru sat chiar, s[ se mai ocupe =i de propagarea bunului-gust, de formarea lui. M-am referit mai ales la ]mbr[c[minte, la muzic[, la multe altele. Doamne, mi-am aprins paie ]n cap! M-a sus\inut ori cel pu\in a ]ncercat s[ m[ sus\in[ Negrescu =i p`n[ la urm[ a tr`ntit u=a. N-am crezut c[ mai exist[ asemenea idei =i vederi ]napoiate! +i sunt tineri doar, veni\i aici s[ cultive, s[ ridice =i pe al\ii la nivelul lor! Fereasc[ sf`ntul, la nivelul lor trebuie s[ cobori! }ngrozitor! Negrescu mi-a prezis c[ o s[ ar[t la fel peste trei ani. Ba mai bine m[ sp`nzur! C`te ceva mi se pare c[ pricep: Sp`nu. Un cet[\ean, care-a pus m`na pe =coala asta cu vreo cincisprezece ani ]n urm[, cu sfin\i, se-n\elege, departe de ochii controlului, departe de =tiin\[ =i intelect, iar ceilal\i, m[ rog, forma\i la =coala lui... +i c`t n-ar p[rea de cu-

rios, nu s-a g[sit nimeni, cel pu\in ]n ultimii ani, s[ se ia de capul lui. Unul de-aici, din cei care-l cunosc ]n lucru... Oare n-o s[-mi pice mie norocul [sta?... Mi-a pl[cut brigadierul: un b[iat simplu, cam sub papuc, dar face impresia s[ fie un om de treab[. }n orice caz nu m-a= apuca s[-l compar cu ceilal\i... III Fiecare om are dreptul la o prostie ]n via\[. Pentru unii prostia aceasta e =i ultima. Pentru al\ii prima prostie e un fericit prilej de a mai comite multe altele, =i numai oamenii de teapa lui Sp`nu, al c[ror cap suport[ infinit mai u=or chelia dec`t ideile proprii, nu fac prostii niciodat[. Pentru ace=tia lumea e clar[ ca un pahar de ap[, via\a e o chestie pe care trebuie s-o tr[ie=ti, =i ]ndoielile ni=te noura=i care p[teaz[ efemer albastrul nem[rginit al existen\ei lor senine. Dac[ nu =tiam vreodat[ ce s[ fac, =i lucrul acesta se ]nt`mpla prea des, f[ceam toate altfel dec`t aceast[ ultim[ categorie de oameni. +i totu=i s[v`r=eam prostii nenum[rate. M[tu=[-mea, care m-a crescut dup[ moartea mamei =i pe care n-am ]ncetat niciodat[ s-o consider o femeie demodat[ =i genial[ (reu=ea dintr-o biat[ pensie s[ ne hr[neasc[ pe am`ndoi, ba s[ ne =i ]mbrace!), nu cuno=tea, din fericire sau ba, nici un postulat din ale pedagogiei =i singurul ]ndrumar de via\[, ce mi-l putea da, suna, ]n gura ei, cam a=a: f[ ce fac oamenii de=tep\i =i n-o s[ dai gre= niciodat[. De-a= fi =tiut care-s de=tep\ii! Pro=tii ]i recunosc doar pe-ai lor, de=tep\ii... =tiu ei pe cine s[ laude... Dar nici prost nu m[ socoteam, =i tocmai asta m[ ]ngrozea! }n cele din urm[ am f[cut =i eu cum procedeaz[ toat[ lumea:
Aureliu Busuioc
am hot[r`t s[ m[ consider un om ]nzestrat =i de=tept =i m-am fixat pe pozi\ia asta cu fermitatea =i tenacitatea unui brad pe o st`nc[. De atunci am ]nceput s[ fac prostiile con=tient... La facultate se vorbea de mine ca de o mare capacitate fizicomatematic[. N-a =tiut nimeni niciodat[ c`te sfor\[ri supraomene=ti am depus ca s[ sus\in aceast[ p[rere eronat[. Cu c`teva luni ]naintea ultimelor examene, o coleg[ foarte binevoitoare m-a ini\iat ]n anumite taine de existen\[, care m-au f[cut s[ blestem s`ngeros toate nop\ile nedormite asupra tuturor manualelor =i formulelor posibile. De c`te ori drumul ales ]ntìul este =i drumul cel bun! E desigur o atitudine cam sentimental[ =i prea u=uratic[, dar totdeauna ra\iunea e mai presus de inim[? +i oare totdeauna respectarea normelor scrise =i orale d[ =i o garan\ie de avantaj ne]ndoielnic celui ce le respect[? Vai, ca infractor ]n domeniul acestor norme, nu aveam s[ fiu o fericit[ excep\ie! Am cerut m`na colegei =i, ob\in`ndu-i consim\[m`ntul, am ]nregistrat c[s[toria civil[, ]n imediata vecin[tate a numirilor =i licen\ei. Ce =tiam eu? Ce v[zusem eu? Ori, mai bine, ce pricepeam eu ]n pasul acesta, unde, odat[ cu civiliza\ia, instinctul de perpetuare a speciei, singur, nu poate fi un sfetnic de n[dejde! }n urm[ p[stram o copil[rie obi=nuit[ =i neobi=nuit[ pentru genera\ia mea. Un tat[ virtual, doar dou[-trei fotografii, =i durerea aproape simbolic[ a unor oseminte scumpe =i necunoscute, risipite undeva ]n alte p[m`nturi, probabil, nefertile =i posace, ca o chez[=ie a unei datorii ]mplinite p`n[ la cap[t. +i o dragoste de copil nu, un dor de dragoste, niciodat[ tr[it, dar purtat mereu din an ]n an, din vis ]n vis, ca o nepotolit[ sete de ]mplinire, dar =i ca o pedeaps[ nemeritat[.
!
Mama. Aveam doisprezece ani c`nd a murit. M-a iubit, t`njind dup[ chipul acela ce-l purta ]ntr-]nsa ca o icoan[. S-a ve=tezit t`njind =i s-a stins t`njind. Acum ]n\eleg c[ nu pe mine m[ m`ngìa, =i ochii aceia mari, cu pupilele dilatate ca de o spaim[ =i o patim[, c[tau dincolo de mine, prin mine =i peste timp ]napoi. Era t`nga aceea nem[rginit[ =i ne]n\eleas[ a unei p[s[ri volnice, prins[ ]n colivie, iar via\a =i chiar eu, doar z[brelele ce-o ]mpiedicau s[-=i ia zborul departe, departe... Dragostea m[tu=ii, sora lui taic[-meu, fat[ b[tr`n[ =i dactilograf[ la pensie, ce avea s[ ]nlocuiasc[ =i asprimea, =i duio=ia, =i n[dejdile p[rin\ilor, n-a fost altceva dec`t o ve=nic[ spaim[ pentru ea, =i o tiranie docil acceptat[ pentru mine. Dac[ nu m-a= teme s[ cad ]n freudism, a= fi ]nclinat s[ cred c[ m[ considera excep\ional =i m[ trata ca atare doar din cauza ata=amentului ce-l au fetele b[tr`ne pentru obiecte! M[ socotea un lucru scump =i m[ ferea, geloas[, de orice atingere, de orice contact cu restul lumii. +i acum m[ umfl[ r`sul c`nd ]mi aduc aminte c[ =i ]n anul ]ntì de facultate m[ a=tepta ]n strad[, r[bd[toare =i resemnat[, ca s-o ]nso\esc la un concert sau s-o conduc acas[. Curios! Pe atunci nu g[seam lucrurile acestea neobi=nuite. Poate pentru c[, lipsit de mediul firesc, copilul din mine se dezvolta prea ]ncet? Ori poate pentru c[, f[r[ s[-mi dau seama, acceptam ori cel pu\in m[ obi=nuisem ]n bun[ parte cu concep\iile ei ]nvechite, de care, ca un t`n[r foarte citit, r`deam ]n sinea mea? Cine =tie! C`nd am condus-o pe drumul din urm[, f[r[ pomp[ =i f[r[ prieteni, eram ]n ultimul an =i ]ngropam trist ultimul capitol din tinere\e. M[ a=tepta maturitatea =i sfatul ei bun s[ fac =i eu ce fac oamenii de=tep\i, ca s[ nu dau gre= niciodat[... Oamenii de=tep\i se ]nsurau. Ca =i cei pro=ti, de altfel.
"
Aureliu Busuioc
Retrospectiv a= numi dragoste ceea ce a durat at`t de pu\in. Oricum dragoste. Cum am putea oare defini altfel afec\iunea ce-o manifesta un copil fa\[ de cineva, care l-ar fi ]nv[\at s[ fumeze, de-o vorb[, ori s[-=i fac[ un zmeu? A fost dragoste, chiar dac[ ar trebui s[ recunosc c[ s-a n[scut ca prim[ reac\ie a unui om sc[pat de tutel[, desc[tu=at ]ntr-o libertate pe care n-o =tia, n-o dorea deci, =i nu era preg[tit pentru d`nsa. O iubeam =i m[ ]mb[ta con=tiin\a acestui lucru. O iubeam, dar lumea e plin[ de zvonuri. Trecutul ei nu era impecabil. +tiam acest lucru =i nu voiam s[-l =tiu. Apoi au urmat binevoitoarele am[nunte =i bine inten\ionatele sfaturi. Nu eram ]n fond altcineva dec`t unul din mul\imea celora ce nu pot accepta posibilitatea unui Jean Valjean, cu at`t mai pu\in unul feminin. La numai dou[ s[pt[m`ni de c[snicie am refuzat categoric oferta de aspirantur[ la Academie, am cerut insistent, invoc`nd cele mai ne]nchipuite motive, s[ fiu trimis ]n primul raion ce mi l-am putut aminti, am comunicat so\iei c[ frumoasele zile din Aranjues au luat sf`r=it, deoarece pe drumul pietros de pionier-misionar ce l-am ales, prezen\a ei ar putea fi o sarcin[ prea grea =i o ispit[ prea mare. I-am recitat cu emfaz[: Tu crezi c-a fost iubire-adev[rat[? Eu cred c-a fost o scurt[ nebunie... Am declarat, m[rinimos, c[-i las locuin\a =i c[ hot[r`rea mea este irevocabil[. }n grab[ mi se pare c-am spus chiar ireversibil[, dar, probabil, nu m-a ascultat. Pl`ngea cu hohote. Acum doi ani, vara, la sta\ia de autobuze din Recea-Veche Otilia a avut marele nenoroc s[ fie primul viitor coleg pe care l-am ]nt`lnit. Luasem ]ntre timp obiceiul s[ spun oamenilor tot ce cred despre d`n=ii.
#
}nc[ nu =tiam c[ ]ntr-o lupt[ e bine ]ntotdeauna s[ ai =i rezerve. Acum le am. +i Marele semnal, =i pe Maier, =i pe mul\i al\ii... +tiu eu? Poate... }n sf`r=it!... }ntre 3 octombrie =i 13 octombrie (nedatat[). Mi-am amintit azi de tata. Nu =tiu de ce, probabil pentru c[ am primit o scrisoare de acas[. Mama s-a f[cut mai bine, se ridic[ de acum. Din cauza aceasta se vede c[ mi-am =i amintit de el. M[ str[duiesc adesea s[ mi-l imaginez, pentru c[ nu-l \in minte precis cum ar[ta. Zadarnic. }mi apare ]n fa\a ochilor doar o umbr[ cu mici am[nunte, disparate, cunoscute, apropiate, dar o imagine complet[ nu se ]ncheag[ niciodat[. Ciudat, aveam vreo unsprezece ani pe atunci. Poate pentru c[ a murit brusc, nea=teptat, ]n aceea=i zi c`nd l-au adus tovar[=ii pe foaia aceea de cort, zdrobit, ]ns`ngerat. Se n[ruise un copac peste d`nsul... +i cu at`t mai ciudat cu c`t ]mi amintesc perfect tot ce mi-a spus. Mama st[tea ]n coridor, alb[, vorbea cu felcerul. Eu l`ng[ patul lui, f[r[ s[ ]n\eleg nimic. Ba =i nemul\umit[: fusesem chemat[ de la =coal[ =i chiar de la ora de francez[... Nu g[seam nimic ]nsemnat ]n cele ce-mi spunea, parc[ n-ar fi putut s[-mi spun[ acelea=i lucruri peste o zi sau dou[?!. Ascult-o pe mama, Rico. S[ n-o obijduie=ti. +i nu uita cine e=ti, dar nici s[ nu ]nvinuie=ti pe nimeni... A=a-i via\a... Uneori ]ns[ trebuie... Nu mi-a mai putut spune ce trebuie... Am ]n\eles c[ s-a ]nt`mplat ceva grozav doar c`nd a intrat mama =i s-a pr[bu=it l`ng[ patul lui... +i c`nd a ]ncetat s[ se mai ]ntoarc[ sear[ de sear[, ostenit, dar plin de voie bun[ =i cu tot felul de juc[rii me=terite ori descoperite ]n taiga... }n 56, c`nd a fost reabilitat =i ni s-au dat ni=te bani, nu =tiu pentru ce, ni s-au ]ntors =i documentele, printre care am aflat un portret de-al lui. Singurul. Nu seam[n[ deloc. Nu =tiu de ce nu
$
Aureliu Busuioc
seam[n[, nu pot spune ]n ce anume nu seam[n[, dar =tiu c[ nu e el. Era altfel, dar nu =tiu cum. +tie numai mama, dar parc[ po\i reconstitui un portret din cuvinte, c`t n-ar fi ele de bune?... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 octombrie. ...Mi-a trecut sim\[m`ntul acela de singur[tate, care m[ cople=ea. Am ni=te copii buni, =i n-a= putea spune de ce, dar mi se pare c[ o s[ ne ]n\elegem. Cred c[ \in la mine. Am adus ]ntr-o zi vorba de ]nv[\[tori: Lucica, ]n numele clasei, a declarat c[ cel mai bun ]nv[\[tor le e Negrescu. (Nici n-au avut grija s[-mi spun[ c[ le e drag dup[ mine!) Ciudat om =i Negrescu [sta! }mi place =i mie f[r[ s[-l =tiu aproape deloc! Probabil c[ ofteaz[ multe fete, c`nd se g`ndesc la el! Mie ]mi place altfel... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nu =tiu cum se scoal[ restul lumii diminea\a, eu =tiu ]ns[ c[ m[ trezesc zilnic aproape la aceea=i or[, zic aproape, ca s[ nu-mi pun b[tr`nul de=tept[tor ]ntr-o situa\ie prea delicat[. Stau ]n pat cinci-zece minute, apoi ]mi fac toaleta. +i m[ scol ]ntotdeauna cu cea mai bun[ dispozi\ie posibil[. Am probabil un stomac formidabil. De=i ]l ]ndop sear[ de sear[ cu ajutorul lui Maier =i mai ales al coniacului, nu \in minte s[ m[ fi ales vreodat[ cu o durere de cap. Ori c-o fi pricina paharul de lapte rece, ce-l beau ]nainte de culcare pentru denicotinizare? }n orice caz am un organism s[n[tos, a=a sunt de c`nd m[ =tiu =i asta e principalul. Da, =i ]nc[ una: nu visez. N-am v[zut un vis ]n via\a mea, habar n-am ce ]nseamn[ s[ \i se arate tot felul de fleacuri prin somn. Ori poate visez =i uit tot p`n[ diminea\[! Nu =tiu cauza, dar =tiu efectul. Cinstit vorbind, nu simt nici o p[rere de r[u, ba dimpotriv[, cred c[ =i din pricina asta m[ scol cu o bun[
%
dispozi\ie. Precis! Chiar a=a: ce mutr[ a= putea avea dup[ o noapte de discu\ii pedagogice cu Sp`nu sau Otilia! M[tu=a Maria m[ a=teapt[ ]n tind[, \ine pe-o m`n[ un prosop mereu proasp[t, iar ]n cealalt[ un ulcior cu ap[ rece ca ghea\a. Dup[ ceremonialul salutului de diminea\[, neschimbat al doilea an, urmeaz[ dialogul eu m[tu=a Maria, de fapt mai mult monologul m[tu=a Maria, f[r[ v[dite schimb[ri =i el ]n acest r[stimp. La ]nceput credeam c[-mi face apropouri, apoi m-am obi=nuit =i m[ str[dui s[-i alimentez speran\a ]n ale medicinii, inventate de mine, se-n\elege. E o familie de oameni foarte cumsecade, el motorist la gr[din[rii, ea mai mult pe l`ng[ gospod[rie, =i n-au copii. Dar nici nu-i pot avea. Am citit h`rtia isc[lit[ de-o somitate din capital[ pe care scria clar besplodie II st.. Ea =tie c[ e o situa\ie f[r[ ie=ire =i... n[d[jduie=te. E tema discu\iilor noastre matinale din ziua c`nd le-am trecut pragul, acum doi ani. C`teodat[ particip[ =i Ion, b[rbatul, la aceste dezbateri, ]mi ascult[ inven\iile, d`nd afirmativ din cap, dar ]n\elege c[ e un joc totul. Lui ]i spun Ion. Ei, de=i protesta serios la ]nceput, m[tu=a Maria. Are pe pu\in peste treizeci, dar suferin\a o face mult mai b[tr`n[. O v[d, c`nd vine c`teodat[ vreun \`nc de la =coal[ s[ m[ cheme ori s[-mi transmit[ ceva. Se ]mbujoreaz[ toat[, ]l cople=e=te cu tot felul de ]ntreb[ri despre fra\i =i surori, ]i umple buzunarele cu tot felul de bun[t[\i =i abia atunci ]i d[ drumul. C`nd se caut[ voluntari s[ m[ cheme, se zice c[-i o ]mbulzeal[ grozav[ la =coal[... Apoi iau masa... M[n`nc mult de diminea\[, m-am deprins a=a, =i-mi prinde bine, e s[n[tos. M[tu=a Maria vorbe=te f[r[ contenire, iar dac[ se-nt`mpl[ s[ fie nevoie de-un r[spuns, m[ opre=te speriat[: M[n`nc[, m[n`nc[, las-c[ nu-i nici o urgen\[. Dup[ dejun m[ duc la =coal[, dac[ am prima or[, dac[ nu a=a, s[ m[ dezmor\esc. +i la plecare avem un ritual sf`nt. La ]nceput, ]n prima zi, i-am spus ceva, ]n genul [sta: Stimat[ am-
&
Aureliu Busuioc
fitrioan[, p[r[sind ospitalierul dumneavoastr[ azil, am onoarea s[ v[ doresc..., =i altele a=ijderea. I-a pl[cut grozav =i de-atunci m[ ]ntreab[ ]n fiecare diminea\[ un cuv`nt nou, pe care-l buchise=te probabil ]n ajun prin c[r\ile mele. +i ]n diminea\a asta m-a ]ntrebat: Ce ]nseamn[ interdepartamental? Are o memorie colosal[ =i o dic\ie s-o invidieze Teatrul Na\ional! I-am explicat c[ e vorba de un adjectiv, care poate fi t[lm[cit cam a=a: Care coordoneaz[ activitatea feluritor departamente. Aha, mi-a z`mbit ea. Coordoneaz[ mi-ai l[murit joia trecut[... Odat[ mi-a spus: Ce om mai e=ti, Radu Nicolaevici! Ai venit la noi =i nu vorbe=ti ca al\ii, ca directorul vostru, ori ca Tamara brigadierului... Frumos le mai zici, ]nv[\at, =i tare mi-i drag s[ te-ascult!... Pas de nu mai ridica nasul cu asemenea laude! Azi n-aveam prima lec\ie =i o luai spre iaz. Cu toat[ jum[tatea lui octombrie, era o diminea\[ cald[, drumurile pline de praf potolit peste noapte, nu plouase ]nc[ niciodat[, =i copacii verzi, de parc-ar fi fost var[. Iazul era un ma\ nesf`r=it de ap[, pe jum[tate balt[ l[sat[ de Dumnezeu, pe jum[tate construit de-un de=tept pe vremea modei de hidrocentrale colhoznice =i l[sat ]n voia soartei, c`nd se calculase c[ toat[ apa adunat[ va putea ]nv`rti turbinele gata cump[rate abia dou[-trei zile... Barajul disonant de ]nalt, privit dintr-un anumit unghi, d[dea, profilat pe zare, un aspect industrial unei p[r\i a satului. }n general lacul acesta, cu s[lcii pletoase =i coada n[p[dit[ p`n[ h[t-departe de trestii =i populat[ de li=i\e =i alte or[t[nii, era una din frumuse\ile a=ez[rii =i-mi pl[cea adesea s[-mi pierd dimine\ile ori serile de toamn[ pe malul lui cu undi\a, ori, mai ales, ]n vreo barc[ =ubred[, cu arma, s[ r[t[cesc prin g`rlele din
'
cap[t, ca s[ dau frù liber atavicului dor de v`n[toare ce tr[ie=te ]n fiecare dintre noi. P[m`ntul uscat de secet[ se f[r`ma aproape f[r[ zgomot sub picioare. Dup[ vreo cinci sute de metri ]ncepea o c[r[ruie, care ducea la =coal[, croit[ de copii de-a dreptul prin gr[dini. Mai aveam vreme suficient[, dar hot[rì s[ r[sfoiesc ziarele. +coala era o cl[dire nu prea ar[toas[, construit[ chiar de s[teni, cu vreo patru coloane ionico-dorice ]n loc de pridvor =i cu pere\ii aproape netezi. De pe u=a cancelariei ie=ir[ gr[mad[ ]n coridor vreo c`\iva elevi dintr-a noua a, mohor`\i nevoie mare. Abia-mi d[dur[ bun[ diminea\a. P`n[ la semnalul de sf`r=it al orei mai erau vreo dou[zeci de minute. Intrai. }n picioare, la biroul lui, st[tea Sp`nu, al[turi, ro=ie, sufl`nd greu, Tamara, =i ]n fa\a lor, cu spatele la mine, fran\uzoaica. Bun[ diminea\a mea primi un r[spuns destul de =ters. Intrasem, probabil, inoportun, dar m[ f[cui c[ nu iau seama la nimic, ]mi luai ziarele =i m[ tr`ntii pe scaun. Sp`nu ]mi arunca ni=te priviri asasine; f[r[ nici un rost: hot[r`sem ferm s[ nu m[ mai leg de d`nsul. Prima rupse lini=tea Tamara. Eu nu mai pot continua lec\ia! Ba eu cred c[ trebuie s[ te duci numaidec`t ]n clas[, Tamara Alexandrovna! Nu se poate s[-\i pierzi autoritatea ]n fa\a... huliganilor i=tia! protest[ Sp`nu destul de ap[sat. Fran\uzoaica pufni sarcastic: Cuv`ntul autoritate sun[ destul de ciudat dup[ cele petrecute. Se ]nv`rti pe c[lcìe =i se opri la fereastr[. Da eu cred c[ alte lucruri par ciudate, zise Tamara cu ironie ]n glas. Tamara Alexandrovna, pofte=te, te rog, ]n clas[, zise Sp`nu.
14

Aureliu Busuioc
Tamara porni spre u=[. Iar matale, tovar[=[ Vrabie, matale am s[-\i spun a=a... El se opri, a=tept`nd ca Tamara s[ ]nchid[ u=a. Brigadiereasa o tr`nti =i pa=ii ei ap[sa\i r[sunar[ pe coridor. Mata e=ti ]nc[ t`n[r[. C`nd ai s[ ai p[r alb ca mine... Mata =tii c[ Makarenko i-a dat o palm[ lui... lui acela... =i nu s-a mai pr[p[dit lumea?... Viorica se ]ntoarse deodat[ brusc spre d`nsul, dar t[cu. Ei, eu cred c-am terminat, Viorica Mircevna, f[cu Sp`nu ]mp[ciuitor. Ne-am cam ]nfierb`ntat am`ndoi, dar hai s[ facem pace. A=a-i munca noastr[, nebun[... Nu, tovar[=e director. B[nuiam c[ nu-i ea chiar at`t de calm[ cum se str[duia s[-i par[ vocea. Chestia ]ncepea s[ m[ intereseze. }mi plac grozav scandalurile: c`nd doi oameni se p[ruiesc, sunt foarte cinsti\i =i sinceri, spun tot ce cred! Dialectic! Din confruntarea p[rerilor se na=te adev[rul! Nu, repet[ ea la fel de calm. C`nd mi-a\i ]ncredin\at dirigin\ia acestei clase, =tia\i c[ e o clas[ dificil[ =i, probabil, a\i a=teptat de la mine s[ fac ordine. Cu ajutorul dumneavoastr[, se-n\elege. Dar ceea ce-a\i f[cut azi nu se poate numi ajutor. A\i jignit copiii, iat[ ce-a\i f[cut. Dac[ ]ncepeau s[ manifeste un fel de stim[ pentru mine, azi, aici, i-am ]n=elat, da, i-am tr[dat, i-am ]njosit, pentru c[ m-a\i pus ]n situa\ia asta! Sp`nu se a=ez[ la biroul lui =i prinse s[ r[sfoiasc[ ni=te h`rtii. Era o veche tactic[, cu ajutorul c[reia evita discu\iile ori se str[duia cel pu\in s[ le dea un ton oficial: Nu mai f[ =i mata o dram[ =i nu spune a=a vorbe mari! Mata vorbe=ti din c[r\i, da eu =tiu lucrurile din via\[. +i apoi, nu suntem la ora=! Nu le-a mai fi nimic, jignit, ]njosit, tr[dat!... Ia-i a=a cu vorbe de-aestea =i mìne-poimìne \i se suie ]n cap, te p`ndesc noaptea la un col\ =i te taie! Te taie... Fran\uzoaica ]l ]ntrerupse: Tovar[=e Negrescu, mata cum te-ai sim\i dac[ ai avea

=aisprezece ani =i cineva \i-ar ]ntoarce buzunarele pe dos de fa\[ cu prietenii? Sp`nu s[ri op[rit: Tovar[=[ Vrabie, te rog s[ nu ui\i c[ aici eu sunt director! Eu r[spund de =coal[ =i nu mata! +i nu el! m[ ar[t[ cu capul, de parc-ar fi vrut s[ m[ ]mpung[. Adic[ Sp`nu ]i buzun[rise elevii de fa\[ cu Tamara! Probabil, bioloaga venise s[ se pl`ng[ de cine =tie ce crim[ =i Sp`nu folosise una din metodele lui originale de a face poreadc[. Nici nu m-a= fi a=teptat la altceva. P[i stai, dr[gu\[, c[ asta-i floare la ureche! C`te surprize te mai a=teapt[! Vreau s[ consult un coleg ]ntr-o problem[ de pedagogie teoretic[, zise fran\uzoaica. +i cum te-ai sim\i, tovar[=e Negrescu? Al dracului femeiu=ca! Voia cu orice pre\ s[ m[ coboare din seninul Olimpului unde m[ c[\[rasem. Las[-m[ ]n pace, duduie, eu am alte griji! E bine c[ nu te la=i c[lcat[-n picioare, chiar ]mi place c[ nu e=ti prea mears[ la biseric[ =i dai cu barda-n Dumnezeu, dar... {stuia s[-i trimi\i un scaun ]n cap =i tot degeaba. Pariez c[ n-are dec`t dou[ circumvolu\iuni pe creier =i alea c[ l-a sc[pat maic[-sa pe scar[ ]n copil[rie! S[ discu\i cu el? S[ te cer\i cu d`nsul? Nu-\i ]ncre\i fruntea, o s[ faci riduri =i ai o frunte a=a de frumoas[! M[ uitai la ea, de parc[ m-ar fi smuls dintr-o lectur[ extrem de interesant[ =i nu puteam ]n\elege ]nc[ despre ce-i vorba, apoi la Sp`nu, =i f[cui un semi din cap la ceasornicul din perete: furam un minut din recrea\ie. Sp`nu se repezi la butonul soneriei =i-l ap[s[ cu am`ndou[ mìnile, de parc-ar fi vrut s[-l bage ]n zid. Fran\uzoaica nu spuse nimic, ]=i puse paltonul pe umeri =i ie=i repede, f[r[ s[ m[ priveasc[. Avea banderol[ ro=ie la m`nec[, era de serviciu. Sp`nu se ridic[ de la birou =i l[s[ pe mas[ ]n fa\a mea un petic de h`rtie rupt dintr-un caiet. Lucico, scrisul era energic,
Aureliu Busuioc
ba chiar frumos, de=i nu tr[da calit[\i caligrafice excep\ionale, =tii ce vreau s[-\i spun! Nu scriu cuv`ntul, ca s[ nu-l bonalizez. Desear[ ai s[ vii, Lucico?! Era isc[lit I. A. I. A.? Aha, Ionic[ Arma=u, era ]n grupul ce p[r[sea cancelaria c`nd ]ntram eu. Un b[iat bun, la fizica mea chiar foarte bun! Frumos fl[c[u! Trebuie s[-i dau de ]n\eles c[ a banaliza se ortografiaz[ pu\in altfel. +i Lucica! O madon[ ochioas[ =i vis[toare ca Prin\esa Leb[d[ a lui Vrubel, feti\a contabilei de la brigad[, femeie t[cut[ =i bl`nd[, ce m[ saluta, adic[ ]mi r[spundea la salut diminea\a, de parc[ s-ar fi ]nchinat unui Hristos... Ia te uit[, dragoste! }ntr-un ceas bun! Sp`nu tu=i. Probabil, ]mi era recunosc[tor. Ei? se a=ez[ la birou. }n\elegi ce-avem ]n =coal[? Coridorul erupse de urlete =i boc[nituri. Tovar[=e director, mi se pare... Adic[ ce mi se pare! E=ti un mare tic[los!... U=a cancelariei se deschise, intr[ Tamara, apoi ceilal\i ]nv[\[tori. Sp`nu ]i ceru brigadieresei catalogul clasei a noua a. 19 octombrie ...De ce m[ g`ndesc mereu la N.? Nu m-oi fi ]ndr[gostit oare? Cred c[ nu. Am vorbit destul de mult zilele acestea cu el, e ]ntr-adev[r un om inteligent. +i erudit! M[ mir[ doar c[ nu ia parte deloc la via\a =colii. Se spun prostii mari ]n cancelarie, eu m[ aprind, m[ cert cu ei, mai ales cu Sp`nu =i Tamara, caut s[-i conving el z`mbe=te, ca s[-l v[d =i eu, dar tace, ca =i Maier. Of, Maier [sta, se vede c[ n-a spus ]n via\a lui o vorb[ ]n plus! M[ mir, de altfel: s[ auzi tot felul de enormit[\i, p[reri pline de preten\ii =i s[ taci, de parc[ ar fi normal s[ fie toate a=a! Omul acesta ar fi putut face treab[ bun[ aici, Sp`nu se teme de d`nsul, nu-l atinge niciodat[. Ba chiar apeleaz[ la el: mai ieri a declarat nu =tiu ce prostie =i s-a ]ntors imediat spre N. Nu-i a=a, R. N.? N.
!
a luat cea mai serioas[ min[: O, da, se-n\elege! Nu m-am putut st[p`ni =i am pufnit de r`s. Sp`nu m-a fulgerat cu o privire s[ m[ ]nghit[! Otilia ]mi zicea c[ e foarte r[u de gur[ =i se tem de el to\i, chiar =i Tamara Alexandrovna, de=i e so\ia brigadierului! S-o fi ]mp[cat, s-o fi resemnat? Nu cred. Eu personal nu cred ]n resemnare. C`nd ai dreptate, c`nd vezi r[ul, s[ te resemnezi?.. Probabil, vrea s[ plece =i n-are nevoie de du=mani... Dar a=a nu e mai josnic oare? Nu ]n\eleg nimic... V Ie=eam de la magazin. Cump[rasem \ig[ri. Trecea spre cas[ =i d[dur[m nas ]n nas. O, Jana dArc din Recea-Veche! }n fond a= fi putut s[-i spun ceva ]n cancelarie azi-diminea\[, nu c[ m[ poate crede un fricos, ci m[car din cavalerism. Nu-mi r[spunse, nu m[ privi =i cum ]=i vedea de drum mai departe, pornii al[turi. Cred c[ prea le ei pe toate ]n serios. Ar fi bine s[-\i p[strezi energia pentru ]ncerc[ri mai grele, colega! }mi pare r[u... ea ezit[ o clip[, ]mi pare r[u c[ am vrut s[ te angajez ]n chestiuni de care nu-\i pas[. Te rog s[ m[ ier\i. O, nu face nimic! Voiam doar s[-\i spun c[ ]n rolul de Don Quijote, pe care vrei s[-l joci, nu m[ aranjeaz[ postura unui Sancho... +i nici a lui Rosinante. +i eu l-am jucat pe Don Quijote la ]nceput. +i \i-au fr`nt lancea morile? accept[ ea jocul. Sunt ni=te mori moderne. Cu motoare. Cu diplome! Cu proptele. +i ai hot[r`t s[ te odihne=ti la umbra lor? }ncepea s[ m[ ]nfurie aceast[ mic[ sf`nt[ mucenic[, ap[r[toarea cre=tin[t[\ii!
"
Aureliu Busuioc
Dac[ l[s[m gluma la o parte, tovar[=[ Vrabie!... Eu nu glumesc... Aha, bine!... ...dac[ l[s[m gluma la o parte, vrei ]ntr-adev[r s[-l reeduci pe Sp`nu? Nu. Vreau s[-i ar[t c[ =tiu s[-mi fac datoria =i nu permit nim[nui s[ m[ ]mpiedice s-o fac. Altfel nu eram aici! M[i, m[i! Ce vorbe uria=e! Speri ]ntr-o reu=it[? Da, sper. Ceea ce-a f[cut azi, ]n cancelarie, e ]ngrozitor! Un pedagog nu-=i poate permite asemenea ie=iri! Un pedagog! Ai spirit. Atunci trebuie f[cut s[ ]n\eleag[ c[ =coala nu e voca\ia lui. Ca s[ ]n\eleag[ acest lucru, ar trebui s[ aib[ creier. Iar dac-ar avea creier, n-ar face ce face... Am ajuns de unde-am plecat? Nu-mi r[spunse. P[=ir[m t[cu\i c`t[va vreme. Dup[ c`te ]n\eleg, \i-a buzun[rit clasa? Ea izbucni: I-a adus Tamara Alexandrovna ]n cancelarie. Credea c[ e vorba de o caricatur[ la adresa ei. Am intrat c`nd el ]i perchezi\iona. }\i ]nchipui! Perchezi\ie! Nu puteam face nimic. }mi venea s[ urlu. Am vrut s[ ies =i m-am oprit. Nu m[ uitam la d`nsa, dar ghiceam, sim\eam c[ tremur[. +i de-ar fi fost numai at`t... Am citit bile\elul. +tii ce-a f[cut? B[nuiesc... Nu, nici nu-\i po\i ]nchipui! striga aproape. A chemat-o pe mama feti\ei aceleia, Lungu Lucica. I-a propus... Mi-i ru=ine... Ru=ine! }=i cuprinse ]n palme fa\a str`mbat[ de o grimas[ de dezgust. I-a propus s[-=i duc[ feti\a la... la doctor... +i s[-i aduc[ h`rtie... }ngrozitor! Vin de la ei acuma... Da... Interesant! V[d de pe-acuma adunarea de mìne la director. Sp`nu: Tovar[=i, descompunere moral[ ]n =coala noastr[!
#
Trebuie s[ lu[m m[suri! Dac[ ajunge vorba la raion... la minister... la.... Otilia: Eu, care p`n[ la patruzeci de ani ne]mplini\i... +i un copil, o mucoas[ de =aisprezece ani!... Nu, pe vremea noastr[, la liceu... Doamne fere=te! Pintea: Principiile pedagogiei contemporane, care principii, adic[ noi, care avem datoria.... Dou[ tabere: scandal ]n una. T[cere ]n alta. +i la mijloc mititica asta... La ]nceput l-a chemat pe tat[l b[iatului. Un urs, era pu\in ame\it. +tii de ce te-am chemat? Oi =ti, tovar[=e director, dac[ mi-i spune. Ai un b[iat r[u. Apoi =tiu eu, cum l-a f[cut m[-sa. Da ]i stric[ =i pe al\ii. Ei, chiar ]i stric[!... Matale, tovar[=e Arma=u, tot a=a r[u te purtai la =coal[? Nu, c[ n-am umblat. Da c`nd aveai =aisprezece ani te uitai la fete? D-apoi de ce s[ nu m[ uit, m[ uitam, numai c[ nu se uitau ele la mine! Ei, las[ gluma. Noi vorbim serios. La =aisprezece ani mata nu trimiteai scrisori de dragoste la fete! Nu trimiteam, c[ nu =tiam s[ scriu... Credeam c[ se umfl[ de r`s toat[ cancelaria. S-au ]n\eles p`n[ la urm[ s[-l ]nve\e minte pe fecioru-s[u. L-oi ]nv[\a, numai c[ azi copiii ]s mai de=tep\i ca noi! Iaca, dac[ dumneavoastr[, oameni cu carte, nu pute\i s[ le veni\i de hac... Apoi a chemat-o pe mama feti\ei. +i ce ai de g`nd acuma? Nu =tiu. C`nd te-am ]ntrebat azi-diminea\[ ]n cancelarie... ce te-am ]ntrebat... Nu, nu! ea m[ opri: era c`t pe ce s[-mi cer scuze! Voiam s[ m[ controlez pur =i simplu, nu voiam s[ te fac un aliat! Nu ]n buzunar, ]n suflet mi se p[rea c[ le bag[ laba... =i cine =tie, ce-am zis... Aveam ]ndoieli. Exageram poate... N-au ]ndoieli numai cretinii. Mul\umesc. Voiam s[-\i =tiu p[rerea, se zice c[ e=ti un om inteligent... Mul\umesc. N[d[jduiesc c[ am reu=it s[ te ]ndrept pe calea adev[rului? De ce taci? }\i dai seama prea bine de toate.
$
Aureliu Busuioc
De aceea tac. Nu e un r[spuns. Scepticismul dumneatale nu construie=te. E indiferen\a care aprob[ ]n fond. S[ nu m[-n\elegi gre=it, nu sunt eu omul s[ fac[ moral[, dar... M[ consider[ un sceptic. E o fat[ bun[: eu m[ credeam cinic. Te ]n=eli. Eu n-am principii de via\[. Iar scepticismul e un principiu. Eu am teorii. +i m[ c[l[uzesc de ele. }n cazul de fa\[ teoria mea e urm[toarea: specia uman[ degenereaz[ =i nimeni nu poate opri acest proces f[r[ s[ fie caraghios. Ce\os. Poftim! Via\a e o lupt[ =i a=a mai departe. Oamenii se ]mpart ]n buni =i r[i. Elementar. Cei buni =i cinsti\i mor ]n lupt[. Pe linia ]ntìa. Extenua\i. Otr[vi\i. V`na\i. Ciurucurile tr[iesc. Acas[. }n spatele frontului. La aprovizionare. Cei buni =i cinsti\i fac experien\e pe ei ]n=i=i. Ard ]n laboratoare. Mor ]n pustiet[\i de sete =i la poli de frig. Cei r[i tr[iesc. Frecventeaz[ teatrele =i restaurantele. Dicteaz[ gusturi. C[l[toresc. Cei buni =i cinsti\i vin la \ar[. S[ ridice =i pe al\ii. S[ le deschid[ ochii. Cei r[i au locuri calde. Se ]ngra=[ =i se plodesc. De sute de ani. De mii de ani la fel! Pozi\iile c`=tigate cu s`nge de cei buni sunt ocupate apoi de r[i. Cei buni cad. Se moare pe prima linie! Cu fiece genera\ie se nasc al\ii ]n locul lor, dar din ce ]n ce mai pu\ini... Ajunsesem la puntea din fa\a casei ei. Se opri. Era ]ntuneric bezn[ =i abia ]i b[nuiam prezen\a. Aprinsei un chibrit. }n geamurile Saftei se f[cu brusc lumin[, ca ]n urma unui semnal. Am`ndoi pufnir[m ]n r`s. }\i mul\umesc c[ m-ai condus, Radu Nicolaevici, te-a= invita ]n cas[, dar m[ tem de un refuz! Cum puteam s-o refuz! M[ temeam doar c[, m[ rog, gura sa-
%
tului... Ca la \ar[! A, nu se teme, ea are principiile ei? Cu at`t mai bine! Lelea Safta ]mi s[ri ]n cale: Ne-ai l[sat ca ni=te v[duve pe-am`ndou[! M[car picior de om n-a dat pe-aici! Tovar[=i se cheam[! Ia aprinde o \igar[, s[ mai miroase casa a b[rbat! Era o od[i\[ mic[, foarte curat[, cu un pat ]nalt numai perne p`n[-n grind[ =i o mas[ acoperit[ cu mu=ama ]nflorat[. }ntr-un col\, vreo cinci icoane cu prosop =i candel[, iar pe pere\i, sumedenie de fotografii palide. Lele Safto, regret c[ ]mprejur[ri excep\ionale nu mi-au permis s[ pl[tesc acest nobil tribut de polite\e... Safta nu era m[tu=a Maria: Cu mine s[ vorbe=ti ca oamenii, tovar[=e, c[ eu nu =tiu p[s[re=te!.. Lelea Safta se retrase discret. Charmante! Nu-i a=a? Fran\uzoaica cuprinse ]ntr-un gest toat[ od[i\a. Se sim\ea =i m`na ei, dar nu puteam descoperi ]n ce anume. Ori poate geamantanul ce st[tea pe un sc[unel sub icoane?... +i ai hot[r`t adic[ s[ p[strezi o strict[ neutralitate, Radu Nicolaevici? Neutralitate? A, da! Da. E mai comod a=a. Vezi c[ nu m[ cru\! R[ii ]i po\i ghici aproape cu u=urin\[. Dar pe cei buni? Prea des ]i recunoa=tem abia postum, Viorica Mircevna. }mi spune Viorica. }nc`ntat. Mie Radu. R`ser[m. Nu pot accepta teoria asta... Radu... }n sf`r=it, treaba dumneatale. Adic[ nu. Dac-ai declarat de-acu c[ nu te cru\i, a= vrea s[-\i dau ocazia s[ gu=ti din consecin\ele declara\iei! Zici c[ omenirea degenereaz[ =i r[ii iau locul celor buni. Perfect. Dar care-i criteriul de apreciere a celor buni? +i ]n ce categorie ]mi
&
Aureliu Busuioc
dai voie s[ te includ? A bunilor? Te cred c[ nu! Cei buni lupt[, dumneata meditezi. Cei buni ]nving, dumneata filozofezi =i cedezi comod ]n fa\a celor mai m[runte obstacole! Mi se pare mie c-o faci doar pe teribilul =i vrei s[ sperii lumea cu orice chip! Recunoa=te! Recunoscui. La urma urmelor, orice teorie perfect[ devine o axiom[ =i nu mai ai ce vorbi. Plictisitor. O discu\ie ]n controvers[ e de preferat oric[rei prelegeri savante. +i ai vrut, cu toate acestea, s[-mi \ii o prelegere! Dar nu \i-a mers, nu-i a=a? Probabil, a=a... Sigur c[ a=a! De ce nu-\i cunosc monologul l[untric, Maier?!! +tii ce, Radu, ia poveste=te-mi mai bine de =coala asta... E=ti aici de doi ani, ]i =tii pe to\i... Dar f[r[ r[utate, bine? F[r[ r[utate?! P[r[sii casa Vioric[i pe la miezul nop\ii. }mi ]nchipui cum m-o fi a=teptat Maier! O fi citit cel pu\in o sut[ de pagini p`n[ s[ plece. Pe mas[ st[tea o sticl[ ne]nceput[ de coniac =i un pahar cu lapte rece. Buna mea m[tu=[ Maria! N-ar fi uitat lucrul [sta, chiar s[ fi dat sf`r=itul lumii. M-am tr`ntit pe pat f[r[ s[ m[ ating de bun[t[\ile de pe mas[. Sunt un mare porc, f[r[ ]ndoial[. Numai gu=a\ii n-au ]ndoieli, dar ]n aceast[ privin\[ puteam sta cu ei pe o treapt[. S[ las bobocelul [sta de fat[ la cheremul lui Sp`nu, al Tamarei, Otiliei? Nu c[ a= fi devenit sentimental, Doamne fere=te, dar cavaler am fost ]ntotdeauna. +i-apoi, la drept vorbind, feti\a asta ]ncepea s[-mi plac[. Nu, nu ca feti\[! Avea ceva ]n cap. Un caz rar. Se zice c[ ideile =i p[rerile unei femei reprezint[ ]ntotdeauna pe cineva. C`nd ]nt`lne=ti o femeie de=teapt[, afl[ cine e so\ul sau prietenul ei. M[ ]ntrebam pe cine reprezint[ c[p=orul acesta ]mbuibat cu o ]ntreag[ colec\ie de chestii inteligente.
'
Nu din alte pricini. Dintr-o pur[ curiozitate. +i b[rba\ii pot fi curio=i! M-a ]ntrebat aproape pe ocolite unde mi-i so\ia. C`nd i-am spus c[ habar n-am =i nici nu m[ intereseaz[, nu m-a crezut. Cu at`t mai bine. Mi se pare c[ femeile m[ plac u=or. La ce bun s-o iau cu cobza, c`nd peste o s[pt[m`n[-dou[ vine Marele semnal? Iar pe acel cineva din spatele ei mi-ar fi fost prea nepl[cut s[-l las cu cioc. +i b[rba\ii inteligen\i sunt destul de rari. Din p[cate... Pentru prima oar[ de c`nd m[ =tiu am adormit ]mbr[cat. 23 octombrie (ora 2 noaptea) ...}ngrozitor, s[lbatic! Niciodat[ nu mi-am ]nchipuit c[ se pot petrece asemenea lucruri, dar s-au petrecut. Mi-a buzun[rit copiii, le-a spurcat sufletul, =i toate de fa\[ cu mine, cu mine dezarmat[ =i pierdut[! N-am s[ uit niciodat[, n-am s[ pot uita cu ce ochi m[ privea Arma=u, c`nd st[team deoparte =i-mi mu=cam buzele! Primul g`nd a fost s[ plec imediat la raion sau chiar la minister. Apoi m-am lini=tit. Lini=tit! Ce cuv`nt! Dac[ nu m-ar fi luat ]n r`s, cel mult i-ar fi dat o mustrare! S[ nu mai fac[ a=a! Dar asemenea tipi trebuie alunga\i cu ciomagul, pu=i la st`lp =i p[lmui\i. Director, pedagog! Nici nu =tiu ce s[ fac. +i toat[ istoria murdar[ care a urmat, cu p[rin\ii, mai ales cu femeia aceea bl`nd[ =i ]nsp[im`ntat[, mama Lucic[i! Doamne!... C`nd am intrat ]n =coal[, copiii au l[sat ochii ]n p[m`nt. S-au ispr[vit zilele de s[rb[toare, au ]nceput altele. Gata. Adio, dragoste =i ]n\elegere! Salutare, fran\uzoaic[, ne-ai desc`ntat destul, nu e=ti nici tu mai breaz[! +i cum ne-ai putut duce de nas at`ta? Doar suntem oameni mari! +i teoriile dumneavoastr[, tovar[=e Negrescu, vorbele pline de t`lc, olimpicul calm =i senin[tatea spiritului! L-ai l[sat pe-un nici nu =tiu cum s[-i spun! s[ triumfe! Te-ai temut, da, te-ai temut! +i toate discu\iile de-apoi! Teoriile, vorbele mari. M-ai cuce-
Aureliu Busuioc
rit, da, recunosc, m-ai strivit la ]nceput, dar ai plecat din od[i\a asta =i au disp[rut toate iluziile, toate vorbele pentru c[ altceva n-a fost! C`t de comod e s[ ne ascundem ]n spatele vorbelor mari, a unei fronde verbale, ieftine... Da, e=ti citit, g`nde=ti, spui lucruri neobi=nuite! Da, e=ti un om neobi=nuit, dar mai ales pentru c[ nu faci ceea ce ar face orice om obi=nuit: s[ nu taci atunci c`nd trebuie s[ vorbe=ti ori s[ ac\ionezi. M-ai cople=it, dar nu m-ai cucerit. A fost o r[t[cire de-o clip[, mi-am revenit. Ai tot ce-ar putea constitui idealul unei g`sculi\e, ba chiar =i al unei femei serioase, dar nu po\i fi, n-ai s[ fii niciodat[ idealul meu! Pablo nu m-ar fi l[sat a=a. Ar fi f[cut ceva din setea de poz[ m[car! +i dumneata po\i poza, pozezi, dar numai c`nd ai suficien\i spectatori =i urm[rile nu pot fi c`t de c`t grave! Doamne, oare a=a e via\a?... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 octombrie ...Azi e ziua de na=tere a tatei. Ar fi ]mplinit cincizeci =i doi de ani. A fost un om cinstit, =tiu lucrul acesta. Dac[ nu l-a= fi pierdut... Am fost nedreapt[ cu N. M-am l[sat furat[ de m`nie. Sine ira et studio!1 mi-ar fi spus tata. M[ simt at`t de singur[! Pablo scrie c[ vine de s[rb[tori. I-am trimis o scrisoare lung[ =i proast[. Vesel[, dar... VI S`mb[ta =i duminica mi le decretasem zile de odihn[ =i le petreceam de obicei ]n capital[. De doi ani, cu excep\ia vacan\elor. }n primul r`nd, ca s[ fiu la curent cu toate nout[\ile, de la teatru p`n[ la ultimele b`rfeli din cercul prietenilor or[=eni; ]n
1
Ur[ f[r[ ur[ =i p[rtinire (lat.).
al doilea r`nd, ca s[-mi pot sus\ine moralul de burlac cu =tampil[ ]n pa=aport la nivelul cel mai ]nalt. Ochii lui Maier, care nu-=i p[r[sea b`rlogul nici m[car ]n vacan\e, sticleau ]ntr-un mod deosebit lunea, c`nd a=tepta comunicatul meu, cum a=teapt[ un soldat scrisori de acas[. Autobuzul care avea s[ m[ scuture vreo dou[ ceasuri sosea pe la dou[sprezece =i pleca aproape imediat. Bine dichisit ie=ii din cas[ pe la unsprezece jum[tate, dup[ obi=nuitul ceremonial al lu[rii de r[mas-bun de la m[tu=a Maria. +i nu uita de doctorii ceia, ai matale! ]mi strigase din prag. Cum puteam s[-i uit? }i aveam doar ]n mine. Autobuzul nu se l[s[ mult a=teptat. Una dintre cele trei pasagere se dovedi a fi so\ia mea. }ncepe de la cap comedia... M[ ]ntorsei ca s[ nu-i ]nt`lnesc privirea, dar m[ strig[: Negrescu! Nu eram foarte fericit s-o ]nt`lnesc, dar a= fi stat cu ea de vorb[, numai c[ autobuzul putea s[ plece... Va trebui s[ renun\i la c[l[toria asta, pleci seara, sau poate pic[ vreo ma=in[ de ocazie. Am venit cu o chestie foarte serioas[. +tiam aceste chestiuni foarte serioase. +tiu c[ m[ iube=te mai mult dec`t orice pe lume =i e gata s[ m[ urmeze la cap[tul p[m`ntului, cu at`t mai mult, cu c`t =tiin\a a demonstrat f[r[ drept de apel c[ p[m`ntul e rotund. +tiam tot. Absolut tot =i totu=i nu puteam pierde autobuzul. Nu e nevoie de maimu\[reala asta. Am venit ]ntr-adev[r cu un lucru serios. Mai mult nu vin... Perspectiva aceasta ]mi sur`dea. Avea o voce obosit[, nu =tiu cum, stins[, =i, probabil, anume notele acestea necunoscute din glasul ei m[ convinser[. Da, probabil, era cazul s[ punem punct jocului. Se ]ntinsese prea mult, =i, ca orice joc prea lung, ]ncepea s[ plictiseasc[.
Aureliu Busuioc
Siniora, discu\ia va trebui s[ aib[ loc ]ntr-o atmosfer[ corespunz[toare, vreau s[ zic, f[r[ martori. Din nefericire, restaurantul nostru n-are separeuri... Ea ridic[ din umeri. Ce-ar fi fost?... Poate ne ducem la mine?... Desigur, re=edin\a mea nu poate satisface anumite exigen\e. }n doi ani o v[zusem doar de vreo dou[ ori, prima dat[ ]n cancelarie, exact at`ta timp c`t s[ ne zicem buna ziua, nu =i la revedere, a doua oar[ pe-o fr`ntur[ de clip[, c`nd ie=ea din casa Tamarei, lucru care m-a f[cut s[ lipsesc o zi de la =coal[, cu pre\ul unei mustr[ri, de la Sp`nu. Pe-atunci, zic pe-atunci, de=i nu trecuse mult timp, sim\eam pentru ea doar un fel de ur[ amestecat[ cu team[, =i singurul meu g`nd era s[ evit orice ]nt`lnire. Acum, curios lucru, o priveam p[=ind al[turi, cum a= fi privit orice femeie pe care a= fi ]nso\it-o p`n[ la col\ul urm[tor ca s[-i ar[t strada de care m[ ]ntrebase. Obiectiv nu puteam s[ nu recunosc c[ e frumoas[ =i c[ ]n doi ani nu se schimbase aproape deloc. Ba mai ad[ugase =i ceva c[ldur[ la prisosul de frumuse\e de care dispunea. Feminitate? Nu, feminitate avea =i ]nainte. C[ldur[, anume c[ldur[! Un prieten din ora= ]ncercase odat[ s[-mi vorbeasc[ ceva de ea, c[ s-ar fi schimbat de nerecunoscut dup[... I-am retezat vorba scurt =i l-am rugat s[ nu mai revin[. Nu =tiam nimic de ea =i nici nu voiam s[ =tiu. M[ durea ceva, de=i nu-mi recuno=team nici mie acest lucru, m[ duream poate eu ]nsumi, eu, cel de atunci. Cel care ar fi putut fi altul dec`t egoistul de azi, cinicul. Ratatul... Ei nu, ratatul nu! Mai e mult p`n[ acolo! Nu-=i putu ascunde gestul, pe care orice femeie l-ar fi f[cut: s[ m[soare cu ochi de gospodin[ odaia. Se a=ez[ pe-un scaun f[r[ s[-=i scoat[ paltonul (nu-i propusesem acest lucru ), puse o linguri\[ pe farfurioar[ al[turi de pahar =i ]mpinse paharul la mijlocul mesei.
Vreau s[ =tii de la bun ]nceput c[ n-am venit nici cu rug[min\i, nici cu speran\e, ea r`se scurt =i nervos. Am venit pentru o convorbire... cum se zice... de afaceri. Ciudat, nu? Nu vedeam nimic ciudat. Eu sunt vinovat[ de toate, o =tii chiar dac[ n-a= vrea s-o recunosc. |i-a= fi spus lucrul acesta mai demult, dar n-am putut avea o explica\ie. Aici ]ns[ nu e vina mea. |ii minte cum ai plecat de la mine? Era greu s[ uit. Plecam din mine ]nsumi, acuma ]mi dau seama, din m`ndrie, desigur, dintr-o sut[ de alte motive, care, acuma =tiu, erau ]n fond unul singur: amor propriu terfelit, jignit, lezat... Anii ne fac sentimentali... O, nu. N-am de g`nd... }n orice caz =tiu c[ a= fi fost alta, pentru c[ te iubeam. Mìnile pe care \i le ]ntindeam eu ar fi trebuit s[ fie m`na ce mi-ai fi ]ntins-o. Ai fost crud, pentru c[ tinere\ea e crud[. Azi ai fi procedat altfel... Posibil. Chiar foarte posibil. Lucrurile acestea pot fi citite ]n orice manual de psihologie, nu mai \in minte la ce capitol. +i nu exist[ lucru mai trist pe lume dec`t adev[rurile care trebuie s[ motiveze ori s[ scuze ceva. }n\elegeam, totu=i, altfel o discu\ie concret[ cu tema afaceri. Ai s[ r`zi de ce-o s[-\i spun. Chiar ai s[ r`zi grozav =i se prea poate s[ dai iar vina pe a=a-zisa logic[ feminin[, care \i-a alimentat ]ntotdeauna elocven\a. Dar vreau s[-\i spun c[ eu te-am iertat. C`ndva ai s[ ]n\elegi ce vreau s[ spun. Ce spun acum. Eu te-am iertat! }ntr-adev[r, logica feminin[ e o problem[ care merit[ o aten\ie mai mare din partea celor competen\i. }n\eleg, deosebirile biologice pot duce ]ntr-o anumit[ m[sur[ =i la altele, de ordin al psihicului, de exemplu. Dar... Oare s[ aib[ dreptate sociologii cu femeile =i cele trei-patru ore de timp liber ]n minus, =i oare ]n-
"
Aureliu Busuioc
tr-adev[r orele acestea s[ duc[ la urm[ri at`t de grave? Stra=nic[ problem[ =i femeile astea! Pe cinstea mea! Z`mbetul meu ironic n-o scoase din s[rite. Era ceva nou. Ori poate nou era faptul c[-=i ie=ise atunci din pepeni? Vorbisem cu ea doar o singur[ dat[ la plecare. Nu e nevoie s[ te g`nde=ti acum la cele ce \i-am spus. }n lini=te. Acum ]\i po\i reaminti lucruri secundare, cum am cerut la al\ii s[ mi te ]ntoarc[, cum... A fost o ]ntunecare, poate, pe care eu mi-o scuz. Am venit s[ ne ]n\elegem care dintre noi va intenta ac\iunea de divor\. Dac[ nu m-a= fi sim\it u=urat, a= fi min\it, pentru mine cel pu\in. Puteam fi cavaler. Dar nu f[r[ o r[utate: Cine e succesorul? M[ a=teptam la lucruri mai ]n\ep[toare. }\i pot spune: un magistrat. O partid[ bun[? Face? }l iubesc. +i apoi =tii c[ am gust!... Era un compliment ]n fond. M[gulitor chiar. Ne l[s[m at`t de u=or ]mbrobodi\i, b[rba\ii! Avea ni=te din\i orbitor de albi =i egali. Sper c[ nu te-ai prea schimbat... Mai mult dec`t ]\i ]nchipui! Pleac[ ]ntr-un raion =i am de g`nd s[-l urmez. Din dragoste, ]\i imaginezi? La v`rsta asta se poate iubi cu adev[rat. +tii c[ nu m[ jigne=ti. Vrei doar s[ m[ jigne=ti. Te doare? Sincer, m[ durea. Adic[ nu m[ durea. Era orgoliul ]n joc. Orgoliul =i at`t. E foarte bine s[ fii lucid. Dar =i luciditatea apare cu v`rsta... M[ durea. Te ]n=eli. }mi place s[ spun oamenilor ce cred. Ce =tiu. De oamenii str[ini ]mi pare mai mult r[u dec`t de mine... M[ durea, m[ durea! +tia c[ m[ doare, vedea c[ m[ doare, sim\ea c[ m[ doare! C[ url[ toat[ fiin\a mea ]n spatele z`mbetului aceluia stupid, pref[cut ironic, ]n fond neputincios =i jalnic.
Cu ea f[cusem primul pas peste pragul a ceea ce se cheam[ via\[, de m`n[ cu ea ori mai bine zis ]mpins de ea. +i cum era ea vinovat[, de ce-=i spunea ea vinovat[, c`nd eu, numai eu eram vinovat de toate, c[ ]n fa\a firescului eu, talentatul, flibustierul, semigenialul m[ pierdusem ca un copil ]n fa\a a dou[ cutii de bomboane felurite! Ea ]mi ]ntinse dou[ petice de h`rtie ]n fa\[: Nu prev[zusem m[rinimia ta. Am scris dou[ declara\ii, recunosc, dictate de el. E doar din justi\ie! Aceasta e declara\ia ta. O po\i isc[li. Vom intenta noi procesul. Isc[lii f[r[ s[ protestez. }mp[turii h`rtiile =i i le ]ntinsei. La prima instan\[ va fi nevoie de prezen\a ta. M[ ]nclinai foarte ceremonios. N-ai nimic de b[ut? }mi amintii de sticla lui Maier, l[sat[ ]n ajun. Bietul Maier! Ce =tie el de ]nstan\e =i de idoli sf[r`m[\i dup[ ce ani mul\i i-ai cioplit aproape incon=tient!... Pentru tine, Radule! Pentru tine, Negrescu. Pentru voi! Ea se ridic[. E timpul. Nu vrei s[ m[ s[ru\i? Pentru ultima dat[... N-ai mai s[rutat niciodat[ o femeie?, m[ ]ntrebase atunci. Mai s[rutasem o femeie. O, chiar... multe... femei!.. Minciunosule dulce! Uite-a=a!... }\i place?... Da, ]mi place... }i s[rutai am`ndoi obrajii. S[rut[-m[! }i ghiceam sub pleoapele ]nchise ochii c[prui, cu pupilele ve=nic dilatate, ca de o spaim[. S[rut[-m[! Avea un p[r moale, ce i se ]mpr[=tia atunci pe fa\a alb[ a pernei ca o pat[ de cerneal[ neagr[ m`zg[lit[ =i ]ntins[ pe un caiet.
15
Aureliu Busuioc
S[rut[-m[! Tare!... Afar[ m[tu=a Maria chema puii. Unul din ei va c[dea jertf[ mesei mele de la pr`nz. Pe podele, paltonul ei mi se p[ru pe o clip[ blana unui urs care acoperise un trup de femeie, c`ndva, ]n epoca de aur sau cel pu\in de bronz a omenirii. Vrei s[ rupem h`rtiile acelea?... Nu voiam nimic. Voiam s[ m[ =tiu departe, altul, mai bun sau mai r[u, s[ nu m[ =tiu deloc... Nu trebuie... }mi amintii deodat[ c[ o cheam[ Lida. Ciudat, ]nainte, c`nd m[ g`ndeam la ea, nu-i g`ndeam niciodat[ numele! Lida!... Lida... Ai s[ r`zi de mine... Ai s[ r`zi... Lida!... C`ndva, ]n ad`ncurile de nep[truns ale timpului omenirea s-a n[scut fericit[. A f[cut-o nefericit[ credin\a. +i eu credeam. 30 octombrie. ...Se zice c[ N. s-a ]mp[cat cu so\ia. }mi pare bine de ei, de=i nu cred: informa\ia mi-a servit-o Otilia. +i nici nu arat[ ca dup[ o ]mp[care. Acum ]mi dau seama c[ m-am g`ndit mult la d`nsul, mai mult dec`t ar fi fost normal. }ntr-adev[r are ceva ce atrage. }mi place =i, probabil, dac[ n-ar fi fost Pablo =i principiile mele cam demodate, m-a= fi ]ndr[gostit de el. +i totu=i m[ simt bine cu d`nsul, u=or, de parc[ ne-am cunoa=te de o sut[ de ani. Dac[ stau s[-l compar cu Pablo, f[r[ discu\ie c[ el e pe planul ]ntì. Pablo nici la brù nu-i ajunge. Ei, dar... }mi pare bine, mai bine zis mi-ar p[rea bine s[ se fi ]mp[cat! Cum[tri\ele discut[ chestia aceasta agitate, de parc[ ar fi ]n joc propria lor fericire! Tare mi-i sc`rb[!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1 noiembrie. ...Lucica s-a mutat la Recea-Nou[. C`\i copii au p[rin\i at`t de ]n\eleg[tori! Eu a= fi spart capete! B[ie\ii au scris la Tinere\ea. Mi-au comunicat ]n tain[ acest lucru. }nseamn[ c[ nu m-au ostracizat! Parc[-l v[d pe Pablo cu scrisoarea lor ]n m`n[: Recunosc copita Vioric[i! I-am scris =i eu imediat, ca s[ nu fac[ vreo prostie... VII Sp`nu se purta a=a, de parc[ nu se ]nt`mplase nimic. Onoarea =colii era salvat[, mama feti\ei celeia, Lungu, fusese mutat[ la contabilitatea colhozului, la Recea-Nou[, =i bine]n\eles ]=i luase =i fiica. A fost foc, se mul\umise odat[ s[ constate directorul. Altfel nu era fum! Crede\i c[ degeaba s-a mutat muta ceea la un loc mai r[u? Otilia dispunea de am[nunte ]n aceast[ chestie, se vedea pe mutra ei grav[, dar cu o expresie de ner[bdare prost ascuns[. De altfel, mai avea, probabil, =i informa\ii de alt soi, pentru c[ =i Tamara, =i instructoarea de pionieri c[tau destul de prietenos la mine, iar ]ntr-o zi Tamara declarase ]n cancelarie, f[r[ nici o adres[, de=i, ]n afar[ de noi doi, mai era ]n odaie doar Maier: Totu-i bine dac[ se termin[ bine =i omul se adapteaz[ p`n[ la urm[... Viorica m[ ocolea. F[\i= nu. Aveam ]ns[ aceast[ senza\ie. }n cancelarie arbora un aer independent, de parc[ n-ar fi observat privirile vr[jma=e ale grupului Sp`nu dup[ cele petrecute la adunarea convocat[ de director. Nu se sfiise s[ spun[ tot ce credea despre felul cum e ]n\eleas[ educa\ia ]n aceast[ =coal[ (]n treac[t, nu m[ cru\ase nici pe mine!), dar n-o sus\inuse dec`t Petcov, un b[tr`nel care preda rusa =i, cu c`teva fraze foarte generale, eu. N-avea de ce s[-mi fie recunosc[toare, dar orice om ]n
&
Aureliu Busuioc
situa\ia ei ar fi c[utat un sprijin. +i totu=i se \inea bine, cu toate m[runtele =icane ce i le f[cea Sp`nu, care habar n-avea c[ =i biruitorii pot fi m[rinimo=i. Biruise doar, salvase onoarea =colii: orice om, care fuge c`nd e acuzat de ceva, e vinovat f[r[ ]ndoial[! }ncercasem de vreo c`teva ori s[ intru ]n vorb[ cu ea, de vreo dou[ ori o =i condusesem p`n[ acas[, dar sim\eam c[ se schimbase ceva, =i ce anume nu puteam ]n\elege. C[utam s[ m[ conving c[, ]n fond, nici nu m[ intereseaz[ nimic =i totu=i m[ interesa. Cu ea puteam discuta. Maier m[ asculta numai. Maier m[ vizita regulat, ]n fiece sear[, =i t[cea. La ]nceputul lui noiembrie, ]n preajma s[rb[torilor, ]mi f[cui pe nea=teptate un prieten. Imediat dup[ ultima or[ pornii spre po=t[. Vreo c`teva sute de metri m[ ]nso\i, p`n[ la poarta casei lui, Pintea: Nicolaevici, dac[ nici ]n anul curent nu ne cinste=ti cu persoana dumneatale... Vreau s[ zic c[ dac[ nu r[mì cu noi la petrecerea de s[rb[tori, s[ =tii c[... Ne desp[r\ir[m f[r[ s[ aflu ce anume stra=nice m[suri vor fi luate ]n cazul c[ nu voi cinsti cu persoana mea petrecerea tradi\ional[ =i-mi v[zui de drum. Dup[ calculele mele era timpul s[ primesc scrisoarea. Marele semnal. Auzii din urm[ ni=te pa=i gr[bi\i, care ]ncetinir[ ]n dreptul meu: Radu Nicolaevici, se poate s[ merg al[turi? Era Arma=u, dintr-a noua a, cel mai nefericit ]ndr[gostit de pe p[m`nt. Dup[ felul cum t[cea, sim\eam c[ vrea s[-mi spun[ ori s[ m[ ]ntrebe ceva ]nsemnat. C`nt[, Ionic[, ce te doare? Nu m[ doare nimic. A=a, am v[zut c[ merge\i singur =i am crezut c[ poate vi-i ur`t... Ia te uit[, =mecherul. Mai scrii scrisori la fete ori ba?
'
}l privii cu coada ochiului. Se posomor]. Radu Nicolaevici, dumneavoastr[ crede\i c[-i drept... ce-a f[cut cu Lucica Lungu? Cine, Ioane? Cine... directorul!... P[i nu i-a f[cut nimic! S-a mutat maic[-sa la colhoz... Nu putea s-o lase aici!... Da, spune\i a=a ca s[ nu vorbi\i cu mine. Al dracului om! Cearc[ =i-ascunde ceva de ei. Copii! A f[cut-o de r`s ]n tot satul. +i degeaba. C[ o fat[ ca Lucica... O iube=ti, Ionic[? Nu-mi r[spunse. Voinic fl[c[u, aproape de statura mea. +i dac[-i a=a, Ioane, ce-ai f[cut s-o aperi? S[-i aperi cinstea? |i-ai luat toat[ vina-n spinare =i ai tr`ntit u=a? +i ce vin[ aveai s[ \i-o ei toat[ asupra ta? +tii c[ era c`t pe ce s[ zbori de la =coal[? Ei, nu m[ mai pr[p[deam eu... C[ tot am s[ plec, m[tinc[... Tata zice s[ m[ duc la o =coal[ din ora=, c-aici colhozul m[ a=teapt[. Ne oprir[m ]n fa\a po=tei. +i zici c[ vrei s[ pleci... Bun... Nu-i r[u! Nu mai =tiam ce s[-i spun. Nu-mi aminteam nici una din formulele ce trebuie folosite ]n asemenea cazuri. S[ fi vorbit ca de la b[rbat la b[rbat!... I-a= fi comunicat alte formule. Sfaturi! C`t de u=or d[m sfaturi! Ca hainele folosite, pe care nu le mai putem noi ]n=ine purta. |i-i r[u? Vai, f[ a=a! |i-i bine? Ah, f[ a=a! E at`t de simplu c`nd ni se cer! Ionic[ se hot[r]: Radu Nicolaevici, directorul nostru... Ce sfaturi d[ pedagogia ]n asemenea cazuri? A, da: autoritatea! Ionic[, n-ai vrea s[ vorbim despre altceva? El r`se: +tiam c[ sunte\i cu noi! +i fran... =i tovar[=a Vrabie! +i nu
!
Aureliu Busuioc
ne l[s[m noi a=a! Nu mai suntem copii! La revedere, Radu Nicolaevici. }mi ]ntinse m`na. Ar fi trebuit s[-l sf[tuiesc s[ nu mai fac[ a=a: cei mai ]n v`rst[ ]ntind m`na primii. I-o str`nsei tare =i el o lu[ pe l`ng[ po=t[ la deal: drumul acesta ducea la Recea-Nou[. ...Lida ]mi comunica ]n c`teva r`nduri foarte oficiale (se vedea c[ are un redactor jurist!), c[ h`rtiile fuseser[ primite, iar cita\ia mi-o va trimite post-restant. Pentru o publicitate mai mic[. De altfel, ]n acela=i scop =i anun\ul respectiv ]l d[duse ]n ziarul din raionul unde avea s[ plece. Dar plicul cel[lalt, cu antet =i adres[ tip[rit[ la ma=in[, nu era. Nu e nimic mai p[c[tos pe lume dec`t s[ a=tep\i. O fat[, o via\[ mai bun[, un tren, un pahar cu bere, un da sau un nu... +i trebuia s[ a=tept. 4 noiembrie. ...Pablo nu-mi scrie de dou[ s[pt[m`ni. N-a= putea spune c[ sunt nelini=tit[, =i anume faptul acesta m[ nelini=te=te. De c`nd nu mai suntem ]mpreun[ zi la zi, am ]nceput s[-mi dau seama de multe lucruri. E totu=i un om al dispozi\iei, sunt sigur[ c[ dac[ s-ar lua cineva de capul lui, ar putea face din el orice. Nu s-o fi luat oare cineva?... Dar e cinstit, cu toate acestea. Nu-l cred capabil de o porc[rie, nu e ]n stare. De ce nu mi-o fi scriind? C`teodat[ m[ ]ntreb dac[ n-am gre=it, am`n`nd pentru un termen nefixat r[spunsul la cererea lui. Alteori m[ chinuie un g`nd r[u, r[ut[cios c[ nu l-am l[sat s[ vin[ =i el aici, s[ mai fiarb[ =i el ]n zeama asta! Dar \ine at`ta la gazet[ria lui! Ori poate nu i-ar fu stricat nici pentru gazet[rie un pic de leg[tur[ cu via\a? Ar fi fugit, bietul b[iat! Cu N. suntem prieteni la cataram[. Nu ne comunic[m ]nc[ intimit[\i, dar avem ce vorbi. M-a condus acas[ de vreo c`teva ori.
!
Nu-mi face curte. Am auzit c[ divor\eaz[. Totu=i m[ pricep un pic la oameni! }mi place, e un b[iat bun. Numai vezi, p[zea, Viorico, s[ nu te ]ndr[goste=ti! Sp`nu mi-a f[cut ori, mai bine zis, a ]ncercat s[-mi fac[ un scandal grozav: am c`\iva cu note rele. Las, nenicule, c[-\i ar[t eu la consiliu! Nici mama nu-mi scrie... VIII }n ultima zi de =coal[, ]n fa\a s[rb[torilor, m[ a=tepta o surpriz[. Dup[ consiliul pedagogic o condusesem acas[ pe Viorica, se-n\elege, p`n[ la punte. Botezasem construc\ia asta =ubred[, puntea m[garilor, ]n g`nd, natural, pentru c[ n-o mai puteam trece din seara aceea. Cu toate c[ ]ntreg consiliul fusese, de fapt, un fel de reprezenta\ie ]n beneficiul Vioric[i: l[sase vreo cinci puturo=i cu note proaste =i ]l f[cuse pe Sp`nu s[-=i ias[ din pepeni (mare nevoie de franceza matale, chiar au s[ se pr[p[deasc[ ]n colhoz f[r[ limb[ str[in[!), discutasem despre cu totul alte lucruri. }mi pl[cea fata. +tia ce vrea =i posibil c[ o =i invidiam pentru asta. B[nuiam c[ societatea mea nu-i displace =i o ]ntrebasem de ce m[ evit[, totu=i, de c`te ori are ocazia. P[i e=ti om ]nsurat, domle, n-ai vrea cumva s[-\i sar de g`t? N-avea nici un rost s-o contrazic... M[ ]ntrebam ce vreau de la d`nsa. S[ fi fost pricina doar c[ aflasem ]n ea un tovar[= de discu\ii =i un ascult[tor nu prea docil? Prea pu\in probabil. Atunci?.. Acest atunci m[ fr[m`nta c`nd intrai ]n cas[ =i-l aflai ]n fa\a etajerei, cu un volum din Enciclopedie ]n m`n[, pe brigadier. Nu te a=teptai, tovar[=e Negrescu, ai?
Aureliu Busuioc
Nu m[ a=teptam. M-am sf[dit cu nevasta. Hai cu mine... Unde? Hai. S-a vedea el. }mbrac[-te frumos. Abia acum observai c[ era g[tit ca un mire. Bine, dar desear[, la =coal[... S-a trece =i f[r[ noi. }nva\[-m[ =i pe mine oleac[ de via\[, c[ avem cu ce-o vedea! Se b[tu cu m`na peste piept. Nu-l cuno=team pe omul acesta. La cram[, c`nd f[ceam politehnizare, parc[-mi pl[cuse. Era o idee, de=i, din curiozitate ori poate din alte pricini, a= fi r[mas la serata de la =coal[. O s[ ne ]nglod[m, desigur, la osp[t[ria din raion, o s-o facem lat[ =i o s[ ne-ntoarcem ]n zori ]mbr[\i=a\i. }n cinci minute ar[tam =i eu ca de nunt[. La sosire nici nu observasem GAZ-ul din fa\a por\ii. La ora=, Vasilic[, zise el =oferului, c`nd trecur[m prin dreptul osp[t[riei. }n capital[! Vasilic[ scuip[ ]n palme, ]=i frec[ mìnile =i m[ri viteza! Satul natal, ora=ul natal, meleagurile natale! Ni=te locuri unde se tr[ie=te mai ades cu inima, =i mai rar cu ra\iunea. +i totu=i ]mi plac dealurile acestea albastre =i goale, solemne =i priporoase, peste care s-a=tern =oselele ca ni=te v`rci pe-o fa\[ de b[rbat. +i viile acestea ]mi plac, ]nfipte ad`nc =i hot[r`t ]n \[r`n[, ca ni=te sonde s[ pompeze la lumin[ bucuria =i lacrima din inima cu sev[ tare a p[m`ntului. +i geometria ciudat[ a satelor colorate ]mbietor... Mi-a\i aprins paie-n cap, f[cu brigadierul. Credeam c[ doarme. I-am spus directorului c`te ceva despre istoria ceea. Parc[ era\i prieteni... Ca prieten i-am =i spus-o! d[du el din m`n[ =i oft[: Bine-i s[ nu =tii ce fac =i ce g`ndesc prietenii... Ce =tiam eu de Sp`nu?
!!
Hai noroc! S[ fim s[n[to=i! G`l, g`l, g`l... Prost un an, prost doi, dar c`t se poate? C[-i de at`\ia ani aici. Poate c[ noi suntem pro=tii =i ne credem de=tep\i? +i chiar tont s[ fie, cine s[-l z[d[re, s[-l fac[ s[-=i scoat[ coarnele de bou, s[ le v[d =i eu? +i iaca, i le-a scos mititica ceea. Ai? Ca =i ariciul, p`n nu-i ba\i ]n coas[, nu-\i joac[! +i pe tine, nenicule, v[d eu c[ n-ar strica s[ te calce pe coad[ cineva, s[-\i ar[\i col\ii, c[-i ai, mi se pare. Adic[ te-a =i c[lcat, de nu m[-n=el! Deocamdat[ bravo! Dar zi-i a=a =i mai departe! S[ =tii c[-mi placi! Se vede c[ nu \i-ai venit ]nc[ ]n fire: ce-o fi p[\it, adic[, Filimon acesta, ce vrea de la mine? A=a-i? Nu-i chiar a=a, dar s[ admitem. Sincer vorbind, nu m[ a=teptam. }n doi ani n-am prea avut ocazia... Da de ce! Spune drept: nici n-ai avut de g`nd s[ faci prietenie cu noi... Parc[ nu te-am v[zut deodat[ c[ n-ai venit la noi, da ai fugit din alt[ parte? C`nd n-ai trei ruble de rachiu, ]s bune =i zece copeici de pìne!... Zic de prieteni... +tii c[ nu e=ti prost, brigadierule! El r`se: Dar am zis eu c[-s prost? T[cur[m c`t[va vreme. Vrei s[ pleci de la noi, zise ]ntr-un t`rziu. Chiar a=a de greu e s[ te aranjezi la centru? }l cercetai cu coada ochiului. Nu ar[ta s[ m[ ]ntrebe, mai degrab[ afirma. Depinde unde... +i dac-ai stat totuna doi ani aici, puteai s[ faci oleac[ de treab[ bun[... Se pl`ng elevii? L[s[ s[-i cad[ m`na pe genunchiul meu. O avea destul de grea =i, probabil, aspr[. }mi f[cu din ochi:
!"
Aureliu Busuioc
Ehe-he, dac[ m-a= putea eu preface a=a ca mata c[ nu pricep nimic, de mult eram pre=edinte ori chiar mai sus!.. Curios om. }l ]n\elegeam: o mie de prieteni la succes =i nici unul la pagub[. Iar dup[ c`te =tiam eu, colhozul nu era din cele str[lucite, de=i brigada din Recea-Veche \inea destul de tare. +i-apoi Tamara... +tii ce m[ g`ndesc eu c`teodat[? S[-mi iau lumea-n cap. S[ m[ ascund undeva, adic[ nu, nu s[ m[ ascund: s[ m[ duc!.. +tii c[ n-am citit o carte de zece ani? El m[ privi cu ni=te ochi aproape furio=i. +tii c[ mi-i ru=ine s[ stau de vorb[ cu mata, pentru c[ n-ai ce vorbi cu mine? +tii c[ am f[cut doi ani la Institutul Agricol? +tii c-am fost numai o dat[ ]n via\a mea la teatru, =i atunci pe scen[, ]n prezidiu, la o adunare a frunta=ilor?... +i mata m[ ]ntrebi de prieteni... Cum e turcul, =i pistolul!... Se l[sa seara. Ora=ul ap[ru brusc, a=ternut ]ntreg la picioarele noastre. Clipea vesel din mii de ochi de toate culorile, ademenitor. Un ceas de drum de la o lume la alta, zise el, c`nd Sa=a, chelnerul, ne f[cu rost de-o m[su\[ (S[ nu fac eu pentru dumneavoastr[, don Negrescu. Eu sunt Sa=a, nu coad[ de cìne! Ce servim azi?). De-am avea =i noi o treab[ ca asta ]n sat, poate am g[si =i ceasul cela mai des... Mare lucru! Cine v[ opre=te s[ face\i ceva la fel? El m[ privi, de parc[ m[ vedea ]ntìa oar[. N-ai luat seama, zise, chiar n-ai luat seama cum ni-i ru=ine c[ facem copii? Parc[ nu =tiu to\i c[ via\a ]ncepe din pat? Da ia s[ spui undeva lucrul [sta!... +i ne prefacem c[ nu =tim nimic, ]ncepem s[ tr[im care la opt diminea\a, care =i la =ase... +i cum punem lac[tul la slujb[, cum sf`r=im =i via\a. Numai c[ via\a se m`ntuie o singur[ dat[ =i tare te mai mu=c[ dac[ te faci c[ n-o vezi... Sa=a p[rea cu aripi la picioare. |inea grozav la mu=teriii sosi\i de la \ar[, ]i iubea =i-i servea cu cea mai mare vitez[ posibil[. Cur`nd m[su\a noastr[ ar[ta ca un stand cu tema Bel=ugul la o expozi\ie culinar[.
!#
R`dea nevast[-mea de un nebun, cum i-a zis ea, care a f[cut vreo dou[ universit[\i =i pe la patruzeci de ani a mai terminat =i medicina, ca s[ plece ]n Africa, s[ lecuiasc[ bolnavii... Albert Schweizer, doctorul Schweizer. El. Brigadierul r[sturn[ p[h[relele umplute de chelner ]n dou[ pahare mari =i le ad[ug[ ochi din sticl[. Hai s[ bem pentru oamenii nebuni!.. ...Pe la patru diminea\a ma=ina opri ]n fa\a =colii. Geamurile cancelariei erau luminate =i ]ntredeschise. Petrecerea era ]n toi. Se auzea glasul lui Sp`nu, un tenor ]nalt =i nea=teptat de cur[\el: La raion la Va-ran-c[u... Of =i iar[ o-o-of!.. Brigadierul cobor], ]mi str`nse ]n t[cere m`na =i se ]ndrept[ cu pas aproape sigur spre cas[, al[turi. Abia ]n zori adormii. M[ temeam singur ]n odaie, pentru prima oar[ ]ncercam senza\ia asta. Ori c[ b[usem prea mult? 7 noiembrie. ...Singur[. Cuc. Ieri-seara a fost mare bal la =coal[. L-am a=teptat pe N. s[ vie s[ m[ invite. N-a venit. N-a sosit nici Pablo. Am b[ut c`te un pahar de vin ro=u cu lelea Safta. Eu de s[rb[torile tovar[=ilor beau vin ro=u, da de-ale popii de-acela alb. Dou[ v[dane!, ne-a botezat ea pe am`ndou[. Dac[ nu l-a= fi a=teptat pe Pablo, m-a= fi dus acas[. Dar mi-ar fi fost greu. +i mamei mai ales. E mai bine a=a. +i curg a=a de ]ncet zilele, Doamne! De neurastenie fug[rit M-am dus s[ caut lini=tea la \ar[... Am g[sit-o!...
!$
Aureliu Busuioc
IX M[ g`ndesc adeseori c[ e mult mai simplu s[ tr[ie=ti c`nd inversezi anumite axiome. S[ admi\i, de exemplu, c[ drumul cel mai scurt ]ntre dou[ puncte nu e o dreapt[, ci o curb[, sau c[ prostia e superioar[ inteligen\ei... +i ]ntr-un caz =i ]n cel[lalt se pot observa doar schimb[ri de cantitate, nicidecum de calitate, =i cum cantitatea cre=te, ai, vorba ceea, de unde alege! Dac[ porne=ti dintr-un punct spre altul =i drumul e curb, deci mai lung, ai tot timpul s[ te r[zg`nde=ti ]n mers =i s[ faci cale-ntoars[. Iar ]n cazul cu inteligen\a e mult mai u=or s-o faci pe prostul... +i mai convenabil... Din fericire g`nduri de soiul acesta ]mi vin destul de rar =i pun la baza celor mai multe lucruri pe care le fac axiome, f[r[ s[-mi dau seama, natural, pentru c[ orice adev[ruri evidente m[ scot din s[rite =i m[ str[duiesc, pe c`t posibil, s[ le pun la ]ndoial[... O, =tiu c[ aceasta e una din tr[s[turile caracteristice ale spiritelor elevate, dar ]mi face impresia c[ tr[s[tura aceasta e =i unica ce m-ar putea apropia de acele spirite... La cei dou[zeci =i =ase de ani ai mei sunt un Galois mort cu cinci ani ]n urm[, f[r[ s[ fi l[sat urma=ilor m[car ]ncercarea de a descoperi apa cald[. Adic[ ]ncercarea da, at`ta doar c[ ]mi dau seama, pe zi ce trece, c[ n-am pus la ]ndoial[ multe din axiomele de care-ar fi trebuit s[ m[ ]ndoiesc. +tiu mul\i care traduc ]ndoie=te-te cu coco=eaz[-te. +i care a=teapt[ s[ li se spun[ ]ndoie=te-te. +i care a=teapt[ s[ li se indice obiectul precis al ]ndoielii. Acei care-ar fi ocupat locul meu, de m-a= fi n[scut un Galois. C`nd am fugit acum doi ani de la locul care trebuia, da, trebuia s[ fie al meu, n-am ]n\eles fuga aceasta ca o dezertare din fa\a propriilor aspira\ii... Apoi am devenit supersti\ios: aveam
!%
nevoie de un stimulent, sim\eam c[ am nevoie de el =i mi l-am inventat. Un stimulent concret, dar o supersti\ie ]n fond. Totul trebuia s[ ]nceap[ de la un punct nou, =i dac[ punctul ar fi fost marcat, toate s-ar fi sf`r=it ori, mai precis, ar fi continuat bine. Vorbesc de Marele semnal. Dup[ s[rb[tori, ]n primele zile chiar, sosi ]n sf`r=it =i el. C`nd deschideam plicul nu m[ cuprinse tremurul pe care mi-l imaginam cu evlavie de mai bine de jum[tate de an. O a=teptare exagerat de lung[ poate lipsi de savoarea b[nuit[ chiar =i cele mai tainice =i mai dorite vise. Ori poate nu era doar prea lunga a=teptare la mijloc!... Da, comisia aprobase cererea mea, ]n dou[ s[pt[m`ni trebuia s[ mai prezint =i alte documente (vezi anexa), iar la zece decembrie (]nc[ o lun[!) s[ m[ prezint =. a. m. d. Eram colaborator =tiin\ific inferior al Institutului de Fizic[ =i Matematic[... Sp`nu era fericit, era ]n al nou[lea cer de bucurie pentru norocul ce m[ pocnise, le merge grozav unor oameni! S[ nu cred eu c[ \ine minte toate vorbele ce i le-am spus ]n doi, ori c[ s-a sup[rat pentru a=a fleacuri! Da de unde! El =tie c[ oamenii tineri spun vorbe de care le pare r[u pe urm[, dar cu vremea ]=i dau seama c[ cei mai ]n v`rst[ le vor binele. Mi-ar putea fi tat[, dar exist[ oare o problem[ a p[rin\ilor =i copiilor? Ideologie str[in[, inventat[ special pentru a dezbina colectivele noastre s[n[toase! A=a =i cu mine, el crede c-am s[ m[ schimb, c[ n-am s[-i port pic[, m[ rog, crezi c[-i a=a de u=or s[ fii director =i s[-i ]mpaci pe to\i? El ]mi d[ drumul s[ plec, da, cu bucurie =i cu p[rere de r[u, dar ce s[-i faci! Iaca, numai la raion ce-or zice... Dar nu-i nimic, aranjeaz[ el cumva! Adic[ trebuia s[ fiu atent. O anonim[ la institut i-ar fi f[cut pe b[ie\i s[ r`d[, la raion ]ns[ mi-ar fi putut pune be\e-n roate. Maier ]mi str`nse m`na.
!&
Aureliu Busuioc
C`nd mi-ai spus ]n seara ceea, nu te-am prea crezut. }mi pare foarte bine... Nu m[ privea ]n ochi. }=i cerceta galo=ii murdari de noroi, erau primele ploi din toamna aceasta. Te invidiez... Dup[ escapada cu brigadierul, Tamara nu vorbea cu mine. (Po\i s[-\i faci de cap cum vrei, tovar[=e, dar nu te-apuca s[ strici oamenii cumsecade, eu n-am s[ las lucrurile a=a, p`n[ sus am s[ m[ duc!) +i declara\ia directorului ]n cancelarie, cum c[ unul din ]nv[\[torii no=tri l-a prins pe Dumnezeu de barb[, o f[cuse s[ arunce f[r[ adres[: Dac-a= bea =i eu cu d`n=ii =i pe mine m-ar lua!. Zilnic se auzeau \ipete din curtea vecin[. }mi p[rea bine de brigadier. Discu\iile polemice dezmor\esc min\ile c[zute-n l`ncezeal[... Era prima mea fapt[ bun[ din satul acesta. Pe drum Viorica m[ ]ntreb[: Ai petrecut bine de s[rb[tori? Le-am petrecut acas[. Credeam... O, nu, ]n ajun doar. Restul zilelor am stat acas[. +i eu. L-am citit pe Eluard. T`n[rul. Decadentul. L-ai citit? Nu-l citisem. Dar voiam s[-l citesc numaidec`t. O s[ mi-l dea chiar acum? Mul\umesc. }n fran\uze=te o s[-mi vin[ cam greu... Dar... }mi amintesc adeseori od[i\a ei din casa Saftei. Curios, =i un om ca mine poate avea amintiri luminoase, f[r[ nici o ]nt`mplare ce le-ar fi putut fixa ]n memorie. Voiam s[ mai v[d od[i\a... Are lelea Safta un nepot. |i-a fost elev. Capabil b[iat. Nu-mi puteam aminti nepo\ii Saftei. Lupu. A, un matematician de for\[! }n ce an e? A terminat =coala la Recea-Nou[ =i e tractorist... Credeam c[ e student. Am vorbit fran\uze=te cu el... Mi-ai spus c[ e foarte capabil!
!'
A terminat =coala anul trecut. Voiam s[ v[d od[i\a cu icoane, cu o valiz[ sub icoane =i fotografii sure-g[lbui... Nu te-ai g`ndit niciodat[ la soarta copiilor care-\i trec prin mìni? Nu m[ g`ndeam nici la soarta mea, dec`t retrospectiv. Un an, doi ani, trei ani... Mul\i ani. Ultimul an. }n urm[. }nainte vedeam detalii, ansamblul nu. Uneori chiar am[nunte secundare... M[ g`ndeam la b[iatul [sta, Lupu, zise Viorica. Nu i-a ajuns un punct ca s[ treac[ admiterea. Acum ]=i face stagiul ]n produc\ie. Se ]nsoar[ mìne-poimìne... +i s-a zis cu universitatea; locul lui ]l ia cine =tie cine, c[ruia n-o s[-i ajung[ trei puncte, dar o s[ aib[ un surplus de doi ani, de trei ani, de zece ani pe str[zile ora=ului... +i insisten\a necesar[... P[cat c[ nu te-ai g`ndit la lucrurile astea... }ntotdeauna trebuie s[ fie cineva, care s[ aib[ ceva ]n plus fa\[ de al\ii: o mustrare, dou[ mustr[ri, trei mustr[ri. Sau o lips[ de capacitate, dou[ lipse de capacit[\i... Ace=tia =tiu de obicei ce vor de la via\[. Ace=tia c`=tig[. At`ta vreme c`t ceilal\i se ]ntreab[: Ce vreau sau ce nu vreau. C`t timp =tiu ce nu vreau. O negare nu e o afirmare. E primul stadiu al ei. Unii neag[. Al\ii vin s[ afirme. Diviziunea muncii! Dar nu ]ntotdeauna vin s[ afirme cei care trebuie. S[ m[ ier\i, Radule, din seara aceea nu-mi mai spusese niciodat[ pe nume. Vreau s[ te ]n\eleg =i nu pot. E=ti lunecos ca un \ipar. Sunt foarte simplu. Vreau ceva. Dar nu =tiu ce. +tiu ce nu vreau. Nu vreau prostie, nu vreau ipocrizie, nu vreau fraze mari care ascund fapte mici, vreau s[ fie a=a cum cerem s[ fie... Nu-l vreau pe Sp`nu =i ai lui, vreau s[ ai dreptate tu, Viorico, =i to\i ceilal\i care au dreptate... +i pui um[rul cu fraze mari care dau iluzia unui efort. }\i asumi locul unui demiurg, s[ distribui sarcinile =i r[splata, f[r[
"
Aureliu Busuioc
s[-\i murd[re=ti m[nu=ile albe... Oamenii ca tine cresc r[ul, pentru c[ ]l z[d[r[ ]n loc s[-l smulg[... }l contempl[ z`mbind cu dispre\... Ploua m[runt de tot, a doua zi, dar drumurile prea uscate de-o toamn[ secetoas[ nu erau ]nc[ desfundate. Ea se opri brusc: +tii c[ m-a= fi putut ]ndr[gosti de tine dac-ai fi fost ni\elu= altfel? Sufl[ ad`nc. Eliminase tot aerul din piept odat[ cu declara\ia. R`se. Platonic, se-n\elege! }n odaia Vioric[i ardea lumina. Abia ]ncepuse s[ se-ntunece. O fi lelea Safta... Era un t`n[r, care s[ri zgomotos de la masa ]nc[rcat[ cu tot felul de bucate. O prinse de umeri, o m[sur[ =i o s[rut[ pe am`ndoi obrajii: A=a arat[ adic[ un intelectual de talie rural[! Noroc, Viorico! Viorica se desprinse sprinten din ]mbr[\i=area oaspelui. Face\i cuno=tin\[: colegul meu, Radu Negrescu. Pavel Iona=cu, ziarist. Pablo, fost coleg. Aha, url[ Pablo, scutur`ndu-mi m`na, am =i rivali! +i eu care credeam c[ te p[strez aici ca ]ntr-o colivie! Formidabil! T`n[rul se sim\ea ca acas[. Safta ]l m`nca din ochi, p[rea c[ sunt prieteni de c`nd lumea. Nici nu m[-ntrebi ce v`nt m-aduce, ai? se mir[ el. Ia ghici? Viorica zise: Credeam c[ vii de s[rb[tori. Nu, n-am putut face nimic, \i-am scris, jivin[ albastr[! Avem un redactor nou, comsomolist ]nfocat! Pulbere! Am reu=it s[-l duc de nas: am venit ]ntr-o deplasare, oficial, ca s[ zic a=a! G[sii c[ e timpul cel mai potrivit s[ m[ retrag. }n ochii ei se putea citi cu mare u=urin\[ c[ rela\iile lor sunt mai pu\in dec`t oficiale. Iat[-l a=adar pe omul de dincolo de Viorica. Omul care-i
"
programa p[rerile, ideile, atitudinile =i aspira\iile. S[ n-o fi =tiut pe ea, mi s-ar fi p[rut cam degajat. Interesant, ]ncepeam s[ descop[r c[ =i b[rba\ii pot fi invidio=i: ]l invidiam. Nu pentru Viorica. Eu n-a= fi fost ]n stare s[-mi modelez o pereche a=a cum reu=ise el s-o fac[. M-a= fi plictisit, =i-apoi omul se str[duie=te mereu s[ fug[ de propria umbr[, n-a= fi putut-o r[bda. La ce m-a= fi c[utat ]n altul, de ce m-a= fi lipsit de surpriza s[ m[ descop[r ]n mine ]nsumi? De ce-l invidiam atunci? Pentru od[i\a asta, posibil. Pentru pere\ii cu icoane =i fotografii =terse de vreme... }ncepeam s[ devin sentimental. Viorica m[ conduse p`n[-n prag. Nu-mi spuse nimic. Acas[ m[ a=tepta Maier. Adic[ m[ la=i. Pleci, zise el la al doilea p[h[ru\. Venise cu sticla lui. B[tr`ne Boris, ]ncepi s[ \ii cuv`nt[ri patetice! N-aveam nici un chef de vorb[. Obi=nuit s[ m[ asculte, Maier ]=i permise totu=i a doua fraz[: }mi pare r[u c[ pleci. Era ultima ]n seara aceea. Cineva b[tu la u=[. }n tind[ se auzi vorb[, apoi m[tu=a Maria. Ai oaspe\i, Radu Nicolaevici! A=a-i c[ te miri, strig[ ziaristul. |[r[ncu\a asta nu vrea s[ doarm[ sub un acoperi= cu mine! Unde ave\i aici Oficiul st[rii civile? Viorica ]i acoperi gura cu palma, r`z`nd: E=ti insuportabil, Pablo! Ai ]nceput s[ te adaptezi la mediu! observai eu. De ce, zise ea, =tiam c[ o s[-\i plac[ s[-mi faci un mic serviciu. +i-apoi Safta n-are al doilea a=ternut... O, se bea coniac la \ar[! f[cu Pablo. Nu insista\i, mai mult de-un pahar-dou[ nu servesc!
16
"
Aureliu Busuioc
Maier se ridic[ s[ ia din dulapul m[tu=ii Maria dou[ p[h[rele. M[ bucuram c[ ziaristul r[m`ne la mine. Habar n-am de ce m[ bucuram. E drept c[ m-am sim\it ]ntotdeauna furat sau cel pu\in jignit c`nd se-nt`mpla s[ v[d o femeie frumoas[ ]n societatea altcuiva dec`t a mea, dar p`n[ la gelozie... Aiurea! Iona=cu se apuc[ s[-mi cerceteze biblioteca f[r[ umbr[ de jen[. Ia-te, b[ amigo, ce rarit[\i! Fii atent, Radule, perchezi\ioneaz[-m[ diminea\[, sunt cleptoman, mai ales la c[r\i... Petrecur[m o or[ vesel[, a= spune chiar nea=teptat de vesel[. Iona=cu era o antologie de umor universal =i un interpret excelent. Maier ]l asculta, cu gura c[scat[, iar Viorica... Nu =tiu, n-o puteam privi. Avem =i noi ceva, b[rba\ii... Pentru a doua zi, cum era duminic[, hot[r`r[m o partid[ de v`n[toare ]n doi =i, cum asupra adun[rii cre=tea amenin\[tor pericolul povestirilor v`n[tore=ti, Viorica g[si c[ e timpul s[ se retrag[. Cine m[ conduce? S[rii ]n picioare, singurul. M[ jucase ca pe un copil ziaristul! Mi se p[rea c[ Viorica z`mbe=te. Ah, Pablo, n-ar fi r[u s[ mai ei ceva lec\ii de bun[ cre=tere! Lene=ule. Da ce, mi-am c`=tigat picioarele la loteria de stat ]n bani =i obiecte? Trebuie s[ v[ educa\i cadre proprii de conduc[tori acas[! Gluma atenu[ pu\in gafa. Nu-mi place s[ fac gafe. +i nici ziari=tii nu-mi plac. 10 noiembrie. ...+i el =i-a petrecut s[rb[torile acas[! Au tras o be\ie ]n ajun, cu so\ul Tamarei, a fost un scandal
"!
grozav, apoi a stat ]n cas[ trei zile! Mi se pare c[-i plac. Sigur c[ asta nu schimb[ nimic, dar ce fat[ nu s-ar sim\i ]n al nou[lea cer s[ plac[! E poate =i o reac\ie la t[cerea inexplicabil[ a lui Pablo, dar nu e numai at`t. Nu, nu e numai at`t! M[ surprind des g`ndindu-m[ la el... E greu s[ fii femeie. Avem noi, femeile, obiceiul s[ ne doar[ inima de to\i =i de toate, =i poate a=a a= explica cele ce se petrec ]n mine. +i intui\ia a tot ce e bun ]n al\ii =i ascuns... Cred c[-i lipse=te un punct de sprijin, ca s[ poat[ r[sturna multe. Nu e o inteligen\[ comun[. Dar e dezechilibrat, e cople=it de propriile contraziceri, e m[run\it de ele, scos din circuit. Nu =tie precis ce vrea, e cu alte g`nduri =i idei mereu, =i toate, ]n fond, sunt menite s[-l sus\in[ doar ]n propriii s[i ochi, nu s[-l inspire. +i ]i lipse=te anume acel punct de sprijin, care trebuie s[ fie neap[rat cineva. Un prieten. Un tovar[= ]n\eleg[tor =i plin de r[bdare, cum doar o femeie poate fi. S-ar p[rea (oare nu vreau s[ m[ ]ndrept[\esc fa\[ de mine ]ns[mi?) c[ nu m[ g`ndesc dezinteresat la d`nsul, dar te po\i oare rupe de asemenea g`nduri, dac[ omul la care g`nde=ti nu \i-i indiferent? La ce m-a= ascunde de mine: nu, nu mi-i indiferent. Cum nu mi-i totuna ce se va alege de el. +tiu c[ trebuie s[ plece. E omul pentru care a= fi ]n stare de orice. Sunt sentimental[, da? Oare nu ]ncerc ]n felul acesta s[ m[ autosugestionez, s[ m[ r[zbun pe Pablo? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . X Cu o lovitur[ de ghionder, bine potrivit[, izbii barca ]n ascunzi=ul din fundul ochiului acoperit de linti\[ =i m[ l[sai pe banca umed[ de rou[. Venisem mult prea devreme. Luna mare =i ro=cat[, gata s[ scapete, crea, cu lumina ei
""
Aureliu Busuioc
p[relnic[, burguri =i foi=oare ciudate ]n grupurile de trestii nemi=cate, iar lini=tea cosmic[ ce st[p`nea balta =i jocul stelelor ]n cre\ii apei veneau doar s[ ]ntregeasc[ ]n imagina\ie impresia unei fantastice civiliza\ii moarte. De c`te ori am tr[it senza\ia asta =i nu pot s[ m[ ]mpac cu ideea a ceva obi=nuit. G`ndurile, ba nu, sim\urile sparg coaja prezentului, se dezgolesc =i fug undeva peste timp ]napoi =i r[mì singur =i neputincios, asemeni primului v`n[tor, ]n fa\a apelor, a lumii, a tainei, +i ca ]ntìul troglodit ridici ochii la stele =i... A\i ]ncercat vreodat[ sim\[m`ntul acela de turbare, da, anume de turbare, ce ]nlocuie=te ]ndat[ un altul, de uimire ve=nic[ =i prosternare ]n fa\a a=trilor? Da, constela\ii, planete, galaxii, roiuri stelare. Ani-lumin[, mii de ani-lumin[, miliarde de ani-lumin[. Comete, nori cosmici, nebuloase spirale =i amorfe... +i? Ra\iunea le-a p[truns, le-a cercetat, le-a ]n\eles. Visul le-a ]nc[lzit =i le-a apropiat. Dar m`na? Ochiul?... Ca s[ le pip[i =i s[ urli: Este!?... Niciodat[. +tiu c[ sunt caraghios. A= putea s[ mai tr[iesc o mie de ani =i s[ nu m[ nelini=teasc[ deloc faptul c[ n-am dat m`na cu ]nc[ dou[ sau trei miliarde de oameni pe care nu-i cunosc pe aceast[ planet[. +i totu=i... ...C`nd luna sc[p[t[ =i stelele ]ncepur[ s[ p[leasc[, balta prinse s[ se acopere de negur[ =i, ca la un semn, de sunete. M[c[itul strident =i fluturatul fluierat al ra\elor mari, \ipetele b[nuitoare ale g[inu=elor, \`rìtul ]ntreb[tor al c`rsteilor =i tr`mbi\ele false ale st`rcilor se amestecar[ ]ntr-o cacofonie ]n stare s[ m`ngìe orice ureche de v`n[tor adev[rat. Unde line =i lene=e anun\au c[ =i li=i\ele ]=i p[r[sesc ascunz[torile, pentru b[l[cirile acelea g[l[gioase din preajma ]nt`rziatei lor plec[ri.
"#
Apoi lovituri de lope\i =i strig[tul chem[tor-radios: Radule, ehe-hei!... Tr[d[torule!... Era Iona=cu. }ncercasem zadarnic s[-l trezesc, venise prea t`rziu =i b[use prea mult. Singur? Eu l-am adus. Nu m[ a=teptam: brigadierul. }mi p[rea bine, la o v`n[toare, singur, te sim\i oarecum nefericit. Mai ales c`nd tragi bine, cum era cazul meu. P[i a=a se face, musiu? M[ la=i s[ sfor[i ca s[ pierd frumuse\e de petrecere? Dormi greu. Ca un om cu con=tiin\a curat[. Am trezit jum[tate de sat! Am decretat stare de asediu. Brigadierul r`se: L-am g[sit pe mal =i l-am luat cu mine. Nu =tiam c[ e=ti v`n[tor, brigadiere! Parc[ ai timp de-a=a ceva? }mpu=c mai mult p[s[rele pe h`rtie. Iona=cu interveni prompt: +i totu=i birocra\ia nu l-a ucis! Un aforism: ]n fiece om este ceva omenesc! Bun[, nu? Brigadierul ]l instal[ pe ziarist cu pu=ca gazdei mele pe-un pop`nzac ]n col\ul opus al ochiului, apoi veni la mine. Aici e loc bun, ajunge pentru am`ndoi. }n ve=nica noastr[ pasiune de a complica p`n[ =i cele mai simple, elementar de simple lucruri, g[sim =i pentru ocupa\ia aceasta a v`n[torii zeci de epitete =i explica\ii: interes sportiv, fug[ de realitate, odihn[ pentru suflet =i altele care mai de care, c`nd e vorba, ]n fond, doar de satisfac\ia ce-o dai unui instinct primar =i nobil, cum nobil[, de=i crud[, e plimbarea de sear[ a unui leu ]n savan[. +i r[getul lui prevenitor cu t[lm[cirea: Aten\ie, antilope =i zebre, eu, leul, am ie=it la v`nat! ]=i afla un corespon-
"$
Aureliu Busuioc
dent fidel ]n g[l[gia infernal[ ce-o ridica de cealalt[ parte a ochiului Iona=cu, cu toate c[ avea s[ previn[ doar biete ra\e =i nu antilope... Ei, [ia, marii v`n[tori! C`nd ]ncepe odat[, c-am ]nghe\at? Cu gazetarul nu fierbi zeam[, observ[ brigadierul. S[ nu-l lu[m ]n seam[ =i se lini=te=te. Primul stol trecu pe deasupra noastr[ pe nea=teptate, cu fluieratul acela reactiv, =i cobor] peste trestii, la limpede. Erau din cele venite, c[l[toare din nord. Eu ]n li=i\ele noastre nu trag. +i nici ]n ra\e, f[cu brigadierul. }n li=i\e nici eu, dar ra\ele cum s[ le cuno=ti? Nu =tiu, dar parc[ le cunosc... Te-a iertat nevasta? Brigadierul r`se. N-am ]ntrebat-o... +i zici c[ pleci? Plec. Dou[ ]mpu=c[turi r[sunar[ aproape concomitent, urmate de r[cnetul lui Iona=cu: Cade! Vine! Cade peste voi! Pe cerul ce abia ]ncepuse s[ se lumineze cre=tea un punct negru, cu flutur[ri abia perceptibile pe de margini. Brigadierul l[s[ arma cu care se f[cuse una. Li=i\[. }i d[ pe de-a dreptul, ca un fier de c[lcat... Proaste-s, s[racele. Iona=cu url[: Este? A c[zut?... }n aceea=i clip[ brigadierul lu[ la ochi =i dou[ ra\e mari se f[cur[ ghem ]n aer, oprite de o putere nev[zut[ =i hain[ =i c[zur[ cu plesnet ]n trestiile de al[turi. Oho-ho, brigadiere! Ai reac\ia bun[! Este? se interes[ ziaristul. Ne mai l[ud[m =i noi c`te-oleac[, f[cu brigadierul. +tiu s[ trag =i pe-al[turi. Ce-a\i luat balta-n gur[, nu se putea ogoi Iona=cu. A\i ]mpu=cat ceva?
"%
De fapt juca rolul unui gona=: speriate de flec[reala lui, toate zbur[toarele c`rneau spre noi. Ave\i dreptate, zise Iona=cu peste vreun ceas, c`nd zborul de diminea\[ ]ncet[ brusc =i ne adunar[m pe pop`nzacul lui s[ ne mai ]nc[lzim sufletul din prevederea brigadierului. Tot ce trebuie ]mpu=cat pe lumea asta se ]mpu=c[ f[r[ mult[ vorb[. }mi place, m[ fac =i eu v`n[tor. Nu-i r[u pentru un gazetar, r`se brigadierul. V`n[toarea asta te odihne=te =i te face mai bun. Iar gazetarii ]s oameni r[i. R[i, pentru c[ ne gr[bim. To\i oamenii care se gr[besc sunt r[i, ori mai degrab[ ]nr[i\i. Numai c[ trebuie s[ v[ spun ]n mare tain[ c[ toat[ gazet[ria mea... }ntr-un cuv`nt, m[ ocup mai ales cu poezia... O, nu m[ putui eu st[p`ni, una dintre =tiin\ele inexacte? De ce? par[ el. E o modelare aproape matematic[ a sentimentelor. La urma urmelor, num[rul de cuvinte e finit, iar poezia, infinit[! Ca =i ]n matematica ta. Curios. O teorie nou[? Absolut inedit[ =i n[scut[ ]n acest moment. O patentez =i pentru ]nc[ un pahar din sticla ceea v`nd patentul! Brigadierul ]i ]ntinse garafa. Poate ne zici ceva? N-a= vrea s[ v[ stric diminea\a! Adic[ o strof[... Doar ca s[-mi confirm teoria. Am n[scut-o acum, ]ntre dou[ ]mpu=c[turi. Inspirat[ de v`n[toarea asta. Poftim, de=i e numai un ]nceput. +i porni s[ recite cu glas c`nt[tor =i ochii pe jum[tate ]nchi=i: Probabil omul s-a n[scut cu aripi. De unde dar acest instinct de zbor, s[ se adune-n stoluri c[l[toare, de cum ]ncepe vremea lui cuptor?... Privi\i-i cum ]=i las[ cuiburi, scorburi, cum uit[ tot, alearg[ =i asud =i cum pot spune numai dou[ vorbe, infiora\i: La sud! La sud! La sud!... Prea tare nu mi-a pl[cut poezia niciodat[. Am citit doar minimumul obligatoriu de poe\i mari =i am =tiut doar strictul abso-
"&
Aureliu Busuioc
lut necesar de strofe =i versuri. A=a c[ nu m[ putea cuceri prea lesne observa\ia =tiin\ific-just[ cu privire la descenden\a omului dintr-un pterodactil, ]n ultim[ instan\[. Dar chestia cu modelarea matematic[ a sim\urilor =i num[rul finit de cuvinte... Nu era prost b[iatul! +i nu-i puteam r[m`ne dator. +tii, Iona=cule, m[ oprea ceva s[-i spun Pavel sau Pablo, =tii, cu toate c[-\i recunosc patentul, a= fi vrut s[-\i expun o teorie a mea, care prezint[ ceva tangen\e cu cele ce-ai spus. Un fel de aiureal[, dar n-am comunicat-o ]nc[ nim[nui... Uite, dac[ e s[ lu[m ca baz[ a tot ce exist[ particulele elementare, p[i =i num[rul lor e precis, incomensurabil, drept, dar finit ]n Univers. }n\elegi? Iar cum atomii sunt combina\ii a doar c`teva particule, =i moleculele un amestec de c`\iva atomi, pe l`ng[ faptul c[ ajungem la concluzia c[ fierul =i creierul sunt doar combina\ii felurite ale acelora=i particule moarte =i ]n felul acesta =tergem limita dintre mort =i viu, mai putem nota =i alt[ descoperire nea=teptat[: c[ ]n Univers este o cantitate precis[ uria=[, dar finit[ de ra\iune, poezie, idei, spirite... }n\elegi?... Iona=cu m[ privi z[p[cit c`teva clipe, apoi ]ncepu s[ r`d[. Formidabil! +i zici c[ n-ai mai spus-o la nimeni? Nu. Nici s[ n-o spui! Po\i fi legat pentru idealism. De ce? Oare am zis eu c[ g`ndirea nu e un produs material, un efect al unor combina\ii de particule materiale? Ai dreptate. Atunci ]nseamn[ c[ poezie, idei, bancuri pot exista =i ]n afar[ de noi? Socoate! Iona=cu r[mase pe g`nduri, apoi izbucni: E un sofism la mijloc, dar nu-l pot prinde. Fizica voastr[ a ]nnebunit lumea. Nu-i nici un sofism. E contrariul reducerii la absurd. A= numi chestia dezvoltarea la absurd. Ce zici? Hm... }mi dai voie s[ m[ ocup de publicitatea acestei teorii?
"'
Perfect. Onorariul pe jum[tate. Teoriile hr[nesc =i adap[ cam slab... Ne str`nser[m solemn mìnile cu m[rturia brigadierului, care ne ascultase ]n t[cere. +i acum, tovar[=i, cu teoria s[ mai facem oleac[ de practic[, zise el, ridic`nd ra\ele =i invit`ndu-ne s[ lu[m loc ]n ambarca\ii. Tii, ce zeam[ mai dregem!... +i cum zicea\i cu modelarea aceea? +ti\i cum se modeleaz[ o zeam[?... ...Ei, or[=eni, care aduna\i ]n piepturile voastre supte toat[ microfauna p[m`ntului =i ]n timpanele voastre t[b[cite de civiliza\ie toate urletele metalului siluit! M[ prinde mila de voi, care n-a\i v[zut niciodat[ stele goale =i mari, n-a\i tremurat niciodat[ de imensa t[cere a firii =i n-a\i auzit niciodat[ cum trece un v`nt pe trestii... Ce ban s[ v[ cumpere at`ta bog[\ie ce se d[ruie numai =i nu se pierde niciodat[? Ce panoram[ s[ v[ ]ntoarc[ ochii la vremurile acelea trecute, c`nd to\i, =i om =i pas[re deopotriv[, aveau dreptul s[ pun[ liber piciorul pe p[m`nt =i s[ se apere cinstit! Probiabil, omul s-a n[scut cu aripi... ...Era una dintre primele duminici ce le petreceam la ReceaVeche. +i aveam s-o regret. Cu toate c[ discu\ia cu Iona=cu p[rea mai degrab[ lupta a doi coco=i ]n prezen\a Vioric[i, care nu d[dea preferin\[ nici unuia. Ori se pref[cea c[ n-o d[... 13 noiembrie. ...Dac[ n-ar fi venit!... Nu-l mai a=teptam, ]n mine eram de mult ]mp[cat[ cu g`ndul c[ nu mai e, c[ n-a fost, c[ nu va mai fi. +i a venit. N-a sim\it nimic la ]nceput, o, Doamne, el s[ simt[?! Apoi a ]n\eles. Dar ce-avea s[ ]n\eleag[! A ]ncercat ]ndat[ s[ afle obiectul =i, g`ndind c[ l-a descoperit, s[ m[ descoase. El s[ ]n\eleag[ c[ e ]n
#
Aureliu Busuioc
mine totul =i numai ]n mine? Ce importan\[ poate avea ceva concret, precis, c`nd e vorba de suflet, de inim[? +i-apoi ce poate fi precis? Oare eu =tiu? Oare nu a=tept =i eu pe cineva, care s[-mi explice mie, eu s[ explic cuiva? Pablo, Pablo! Iart[-m[ c[ vorbesc a=a cu tine, m[car ]n g`nd, iart[-m[ c[ m[ joc a=a cu tine, pentru c[ nu m[ joc, dar nu mai =tiu ce s[ fac =i ce s[-\i spun... Nici mie ce s[-mi spun. E u=or s[ t[lm[ce=ti sim\urile, c`nd nici sentimente nu-s, ci doar un presentiment al lor?... +i, iart[-m[ iar, dar pentru mine ai venit tu? Nu pentru tine? Ca eu s[ nu cred cumva... Eu simt, eu =tiu tot, Pablo! +tiu c[ nu schimbi nici un cuv`nt din cele ce mi le-ai spus, dar trebuie s[ te jertfe=ti? Iart[-m[, te jignesc =i tu nici nu =tii m[car. E ur`t ce fac. Poate c[ vreau s[ m[ ]ndrept[\esc =i... Nu =tiu... Pleac[, Pablo, pleac[! Fugi!... XI Nu cunosc legile scrise sau nescrise ale ziaristicii, cred ]ns[ c[ ]n societatea noastr[ trebuie s[ ne conducem de normele etice existente. Nu v[d de ce ar trebui s[ dezv[lui numele autorului. Ba nu, ziarele dicteaz[ aceste norme, cum tot ele formeaz[ =i opinia public[ ]n general. A=a c[... }n cazul acesta nu v[d de ce a= p[stra a=a-zisul secret redac\ional, ripost[ Iona=cu. La urma urmei, fl[c[ul acesta, Arma=u... da, Arma=u are dreptate, dup[ cum m-ai convins =i tu, =i Viorica. Iar dac[ directorul se leag[ de el... Dac[ se leag[ de el?... E un material ]n plus. Dup[ o a doua interven\ie a oric[rui ziar nu =tiu s[ nu se fi luat m[suri. Dar la perioada de timp dintre cele dou[ interven\ii te-ai g`ndit, chiar admi\`nd c[ toate vor fi cum pl[nuie=ti? S[-l folose=ti adic[ pe t`n[rul acesta ca o momeal[ s[ prinzi lupul?...
#
Iona=cu m[ privi superior: }n primul r`nd toate vor decurge dup[ un plan bine stabilit. Una. Iar a doua, nu fi prea sentimental. Uneori scopul, noteaz[, zic uneori, a=a c[ nu m[ confunda cu Il Principe! scopul scuz[ mijloacele! Adesea, c`nd ]mi place un om, m[ str[duiesc s[ nu-l p[trund ]n chiar tot ce spune. Probabil, din cauza c[ ]mi plac prea pu\ini, iar ]n cazul acesta mai era =i altceva la mijloc... }ntre noi fie vorba, =eful e un pitecantrop =i ar fi ]n stare s[ m[ asculte, chiar dac[ i-a= propune s[ publice un articol ]n ap[rarea dragostei libere!... +i totu=i te-a= sf[tui s[ te mai g`nde=ti. B[iatul acesta ]mi place. Nu s-a temut s[ isc[leasc[. Nu se teme de nimic. Dar... dar de ce s[-l izbe=ti ]nc[ o dat[ de toat[ mizeria asta? E t`n[r =i ar fi p[cat s[... s[ nu-l menaj[m... La ce dracu m[ bag eu ]n chestia asta! Mai ales c`nd m[ aflu cu un picior aici =i cu altul ]n viitorul luminos al unei activit[\i noi pe alt t[r`m? +i dup[ doi ani de independen\[ relativ[ =i neutralitate... cum s[-i zic? defensiv[! Poate-oi fi devenit ]ntradev[r sentimental? Ba nu, dar fl[c[ul [sta, Arma=u... Oamenii nu trebuiesc min\i\i. Dar =i adev[rul trebuie spus la vremea lui! +i un adev[r poate avea efectul unei minciuni, c`nd pic[ ]n mìni nedibace... Cum a= fi vrut s[ fie ars[ canalia aceasta, Sp`nu, cum a= fi dansat pe cenu=a lui, de=i prostia =i meschin[ria pot imita ]ntru totul nobila pas[re Phoenix... Poate ar fi trebuit s[ m[ g`ndesc mai demult la lucrul acesta =i s[ m[ g`ndesc activ?... B[tr`ne, m[ tip[ri pe um[r Iona=cu, b[tr`ne Radu, sus nasul =i las pe neica! Nu-s un boboc. Facem totul cum scrie Ecleziastul: iar celor buni =i drep\i... Ha!... Ne ]ndreptam spre =coal[. Ploaia revenise, dar prea pu\in insistent, mai mult un fel de pulbere umed[ =i rece. Bun[ v`n[toare, ai? Dar ]n general plicticoas[-i via\a la \ar[, b[tr`ne. S[ te ]mpu=ti de splin, nu? O lun[-dou[ de exotic[ mai
Aureliu Busuioc
merge, dar o via\[!.. Cum m[ ]nv`rt de locuin\[ \i-o suflu pe Viorica. T[cu o clip[ ca s[ m[ cerceteze. Ce zici, fat[ bun[, ai? Voiau s-o ia [ia de la Inturist, n-a vrut ea. Caraghioas[ foc, idealist[. Habar n-ai ce inim[ are. S-a n[scut ]n Siberia, dar arde. S-a ]ntors numai cu m[-sa. Taic[-s[u a l[sat pielea acolo. I-au deportat ]n patru=unu, s[ mori de r`s: era grefier =i l-a pictat un vecin de procuror!... }i pl[cea casa... }n fond ce =tiam eu de Viorica? C[ pred[ franceza. Una. C[ e o fat[ destul =i nea=teptat de inteligent[. Dou[. C[ =tie ce vrea =i se ia de piept =i cu dracu dac[ simte c[ are dreptate. Trei... C[ picase ]n mijlocul nostru ca o firimitur[ de drojdie ]ntr-un aluat ce-a prins imediat s[ dospeasc[... Da, anume asta o =tiam mai bine =i m[ interesa. Curios cum poate un mic impuls rostogoli o st`nc[ mare! Ar[ta ca un flutura= ce se bucur[ de soare =i flori, de=i vedea prea bine cu ce ochi o privesc alde Sp`nu =i Tamara. Cu ce drept, adic[, vine mielul [sta s[ ne tulbure izvora=ul? Ori mai precis b[ltoaca? Ascult[, Iona=cule, o s[-\i fie greu cu feti=cana asta, dar, ]ntre noi fie vorba, te invidiez. Auzi, te invidiez! O chestie delicat[, b[tr`ne. Iona=cu m[ opri =i m[ prinse de-un nasture. Zice c[-i place aici =i nu-mi spune nimic hot[r`t c`nd ]=i ia patul ei =i vine. Poate-mi dai o m`n[, adic[ o vorb[ de ajutor? Era, totu=i, un copil mare b[iatul. +i eu sunt pe punctul de plecare. A-a! Felicit[rile mele. La noi? Mi se p[ru c[ se ]nsenineaz[. N-aveai motive de b[nuieli, tinere! Nu mai schimbar[m nici o vorb[ p`n[ la =coal[. Contrar a=tept[rilor ]mi urm[ sfatul, nu divulg[ nimic. Cu Sp`nu avu o discu\ie ]ndelungat[, dar, probabil, diplomatic[,
#!
pentru c[ directorul ar[ta foarte satisf[cut. }n aceea=i zi plec[. Asistase la c`teva lec\ii =i ]nainte de a se urca ]n autobuz (Viorica insistase s[ merg =i eu s[-l conducem), ne f[cu din ochi =mecher: E simplu ca bun[ ziua! Nu e nevoie de nici o filozofie, e nevoie de un ciomag! Urm[ri\i presa republican[ a tineretului! Vesel b[iat, zisei eu dup[ ce autobuzul disp[ru. Da, vesel, zise Viorica. C`nd juc[m nunta? Ea nu-mi r[spunse. Ploaia conteni brusc, se ar[t[ soarele, de=i destul de rece =i palid. Hai ]nspre p[dure, propuse ea. Toamna =i frigul potolesc spiritele exaltate, le a=az[, dac[ apar\in unor poe\i, la mesele de scris. Mie ]ns[ toamna nu-mi place dec`t la v`n[toare. Nu-mi prea sur`dea o asemenea plimbare. Pornii al[turi de ea ]n t[cere. P[durea ]nconjoar[ satul pe jum[tate =i vara e un loc de refugiu excelent. Acum st[tea ar[miebrun[, destul de mohor`t[. O luar[m peste-un c`mp de lucern[, pe la marginea p[durii. Roua nu se ridicase =i cur`nd ]mi sim\ii ghetele ude. Viorica p[rea s[ nu se sinchiseasc[ de asemenea fleacuri. E un b[iat bun, zise. E foarte superficial, prea se joac[ de-a via\a. N-a avut ocazia s[ dea cu nasul ]n ea... Te miri, probabil, Radule, vorbesc a=a mai mult s[ m[ controlez, dec`t s[ afirm. C`nd e un sentiment la mijloc, ad[ug[m mult din noi celui pe care ]l iubim, =i ]ntr-un fel ne iubim pe noi ]n=ine... Vreau s[ =tiu dac[-l iubesc sau e pur =i simplu sentimentul acela care te ]ncearc[ fa\[ de mul\i oameni c`nd e=ti departe de ei... Nu sunt prea sigur c[ e ]ntr-adev[r a=a procesul pe care ]l numim conven\ional dragoste, altfel ar trebui s[ iubim toat[ lumea. Po\i atribui oricui calit[\ile ce-\i plac, po\i ]nchide ochii la una, la alta, =i, poftim, pe p[m`nt pace =i ]ntre oameni bun[ ]nvoire!
#"
Aureliu Busuioc
T[ceam. La ce-a= fi contrazis-o? }n chestiuni de astea e periculos s[ fii consilier chiar \ie ]nsu\i... Eu personal m-am ciocnit de dragoste altfel, f[r[ prea mult[ filozofie, =i acum c`nd ]ncerc s-o recapitulez =i s-o desfac buc[\ic[ cu buc[\ic[, abia ]mi dau seama c[ n-am ce ]n\elege din tot ce-a fost. E un proces mult prea simplu, probabil, ca s[-l putem p[trunde at`t de u=or =i de cele mai multe ori lu[m drept dragoste cu totul altceva. Bine]n\eles dac[ exist[ dragoste ]n general! Miorl[iturile siropoase ale unui Tristan sau jalnicele lamenta\ii ale unui Orfeu, ce ni s-au servit =i ni se servesc toat[ via\a de etalon, sunt ni=te basme de adormit copiii... Dac[ exist[ dragoste cu adev[rat, nu ]n ra\iune trebuie c[utat[. Dar o c[ut[m anume aici cu ]nc[p[\`narea unui miop ce nu-=i vede ochelarii pe nas, =i ne trezim ]n preajma b[tr`ne\ii cu surpriza c[ n-am ]n\eles lucrurile cum ar fi trebuit s[ le ]n\elegem... C[ am respectat formule care nu trebuiau respectate, c[ am adus jertfe unor idoli ce trebuiau dobor`\i =i c[ urm[m s[ propov[duim ce ni s-a propov[duit =i nou[... +i dac[ e c[utarea motorul ]ntregii vie\i, de ce singurul domeniu ]n care c[utarea e interzis[ =i ]nfierat[ e dragostea? Dragostea... Simt, intui\ia ]mi spune, c[ nu e omul pe care-l caut, dar judec ]n fel =i chip =i ajung la concluzia c[ e totu=i el. Vorbesc aiurea, da? N-aveam de ce-o cru\a. Da, vorbe=ti aiurea. Nu de tine =i el e vorba, de el =i ea. Ve=nicii. De=i, ]n fond, dup[ p[rerea mea, e de o sut[ de ori mai bine s[ faci o prostie dec`t s[ nu faci nimic. Dar s-o faci din inim[ =i nu din calcul... |i se pare c[ sunt prea calculat[? Da. Mergeam ]ncet, la distan\[, ea normal, eu leg[n`ndu-m[ pe fiecare picior. Viorica m[ ]ntreb[:
##
Ai iubit vreodat[, Radule? Dac-am iubit? Da. Adic[ nu. Adic[ nu =tiu. +i dac-a= fi iubit? Voiam s[ =tiu ce om e=ti. A= putea s[ inventez povestea unei dragoste uria=e! Perfect. N-ai putea inventa altceva dec`t ce-ai fi tr[it ori ai fi dorit s[ tr[ie=ti! Acum a= putea n[scoci contrariul! A= inversa lucrurile =i a= ajunge la acela=i rezultat! Nu =tiu, Viorico. Nu =tiu nimic. Probabil c[... Vrei s[-\i spun o chestie, nu prea delicat[!... }n sf`r=it, ]n sat aici e un mo=neag, o rud[ de-a gazdei mele, unul mo= Mocanu. St[team ]ntr-o zi, ]l ascultam filozof`nd =i-mi zice el deodat[: +tii matale de ce m[ minunez eu mai mult? C[ a venit tehnica asta, apoi tot trebuia s[ vie, c[ nu cred oamenii ]n Dumnezeu, apoi tot trebuia s[ se schimbe lumea, da iaca fl[c[ii apuc[ fetele de \`\e, tot a=a cum f[ceam =i eu c`nd eram fl[c[u... Simplu, nu-i a=a? Vrei s[ spui... Nu vreau s[ spun nimic. Hai s[ vorbim despre altceva. Uite, despre stejarul [sta, de exemplu, vrei? Ea accept[ jocul, z`mbi: Are o sut[ de ani. Pu\in. Are dou[ sute. Are dou[ sute de ani. E stufos. La umbra lui nu cre=te nimic. E un clasic. Membru al academiei stejarilor... Str`mb, noduros, dar voinic =i s[n[tos... M[re\... Trufa=... Vanitos... +i tiran... Viorica m[ opri s[ adaug ceva. Zise: Radule, ia te uit[ la p[dure! Era o p[dure ca toate p[durile.
#$
Aureliu Busuioc
Dar uit[-te mai bine. Copacii! Erau drep\i ca ni=te lum`n[ri, ]nal\i =i egali. Ca ghimpii unui arici. N-a= fi putut alege de reper nici unul, to\i erau la fel. E un colectiv, Radule. Drep\i =i seme\i, pentru c[ tr[iesc ]mpreun[, se ajut[ unul pe altul. A= spune mai degrab[ c[ se ]ntrec unul pe altul =i vai de capul celuia ce r[m`ne ]n urm[! Concuren\a!... +i din cauza aceasta sunt prea pu\ini cei ce r[m`n ]n urm[. }n marea lor majoritate sunt s[n[to=i =i puternici! +i uniformi... Dar frumo=i! Nu-\i spune nimic lucrul acesta? Nu-mi spunea nimic. Nu te g[se=ti ]n stejarul acesta, str`mb =i cioturos, ]n afar[ de p[dure, singuratic ca un ostracizat? Poate. Dar o s[ m[ doboare furtuna ]n cel mai r[u caz =i nu toporul t[ietorului de lemne... Ori poate n-o s[ m[ doboare furtuna. Original! Dar ia seama: nici propria ghind[ nu r[sare la r[d[cina ta. E umbr[... +i trist... At`t de trist!... O prinsei de umere =i o ]ntorsei cu fa\a la mine. M[ privi mirat[, nedumerit[. }i luai capul ]n palme =i o s[rutai lung. Nu se ]mpotrivi. Se f[cuse mic[ =i a=a de slab[ ]n bra\ele mele. }mi desf[cu mìnile ]ncet =i zise cu glas tremurat: De ce, Radule? Era singura ]ntrebare la care nu puteam r[spunde. St[team ]n fa\a ei f[r[ s[ pot scoate o vorb[. }=i l[s[ mìnile. Avea ochii umezi =i obrajii ro=ii. Nu =tiam de ce. }mi pl[cea? Da, ]mi pl[cea. Era, probabil, femeia aceea pe care ar fi trebuit c`ndva s-o ]nt`lnesc. Dar nu m[ preg[tisem s-o ]nt`lnesc. +i nici nu m[ str[duiam s-o ]nt`lnesc. +i ]n care nici nu credeam. Ori m[ str[duiam s[ nu cred. Ori poate nici nu era femeia aceea... Nu =tiam de ce. Nu ]n\elegeam nici eu.
#%
Ea se ]ntoarse =i porni cu pas ]ncet, apoi mai repede, tot mai repede spre drum, peste lanul de lucern[ ud de rou[. Voiam s-o strig, s[ alerg din urma ei =i s-o ajung... M[ rezemai cu spatele de stejar =i aprinsei o \igar[. Flac[ra chibritului ]mi arse degetul. Ce-aveam s[-i spun dac-a= fi strigat-o sau a= fi ajuns-o din urm[? C[ mi-i dor de-un om? Nu-mi era dor de nici un om. Nu-mi era dor nici m[car de mine. Pentru prima dat[ m[ trezisem singur ]n mijlocul pustiului din mine =i pentru ]ntìa oar[ vedeam c`t de ]ntins e. Oazele cu =ipote de ap[ =i palmieri lunecaser[ undeva, dincolo de orizont, =i numai nisipuri toride, f[r[ ]nceput =i sf`r=it, se ]ntindeau monotone =i sterpe. Undeva, ca o fata morgana r[s[reau din c`nd ]n c`nd ochii aceia verzi sau alba=tri, umezi, =i ]ntrebarea aceea =optit[ de ce? Nu =tiam de ce. Nu =tiam nimic, nimic... 15 noiembrie. ...Odat[, acolo, aveam vreo cinci ani, m-am dus cu al\i copii s[ adun[m poame kliukva ]i spunea, nu =tiu cum ]i zice ]n limba noastr[. Ne-am ad`ncit ]n p[dure, iar eu m-am r[t[cit. Ce spaim[ am mai tras! Am fost g[sit[ pe la miezul nop\ii, adormisem sub un pin, pe ni=te mu=chi. Ie=ise tot satul s[ m[ caute. Oameni aduna\i din toate col\urile lumii, ]nt`mpl[tor aduna\i la un loc, dar lega\i de-aceea=i durere. Au s[rit to\i ca unul: se pierduse un copil! Cine s[ m[ caute acum =i s[ m[ g[seasc[! Nu mai sunt copil. +i m-am r[t[cit. }n propriile sim\[minte m-am r[t[cit. Pablo s-a dus. Definitiv. Nu e al meu! Nici eu a lui! Strig, ca s[ m[ conving, dar nu =tiu! Vreau s[ m[ ]n=el poate... Radu, Radu e omul ce l-am c[utat! +tiu prea bine =i nu cred. Nu vreau s[ cred! M[ iube=te
17
#&
Aureliu Busuioc
sau nu? M[ iube=te. Nu poate s[ nu m[ iubeasc[! Oamenii care nu iubesc nu sunt ca el! La ce bun m-a= ascunde? }l iubesc. El se teme. Pentru mine se teme! Se controleaz[, se analizeaz[ ca s[ nu fac[, pentru mine! s[ nu fac[ un pas gre=it! }n trei zile am tr[it o via\[ =i am nevoie de-o alt[ via\[ ca s[ ]n\eleg ce-am tr[it! Sunt ca ame\it[, biat[! }n aceea=i zi c`nd l-am s[rutat pe Pablo la plecare am ]n\eles tot. Tot! A fost o izbucnire, ca o revela\ie. +tiam, sim\eam, b[nuiam undeva ]n ad`nc totul, totul, dar m-a g[sit descoperirea nepreg[tit[ =i slab[. }nsp[im`ntat[! +i nu mi-i ru=ine c[ nu mi-a fost ru=ine de mine, de propria con=tiin\[! M[ iube=te? Dar ce ]nsemn[tate are: eu ]l iubesc! }l iubesc! Nici ]n noaptea aceasta n-o s[ dorm. Azi l-am v[zut ]n treac[t. Doamne, dac-ar fi f[cut un pas spre mine, a= fi c[zut! Nu ]n\eleg nimic, trebuie s[ m[ g`ndesc, s[ m[ g`ndesc!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . XII C`nd stau c`teodat[ s[ m[ g`ndesc serios la mine =i cei ce m[ ]nconjoar[, nu-mi pot g[si nicidecum at`tea p[cate, c`te a= fi ]nclinat s[-mi atribui singur. Ca pedagog n-a= putea spune c[ sunt r[u: elevii \in la mine, le place tonul u=or ironic pe care-l p[strez ]n discu\iile cu ei, =tiu materia bine =i o studiaz[ cu pl[cere. Ca om m[ =tiu normal, =i ]n rela\iile cu oamenii corect. Nu pot suferi prostia =i-mi bat joc de ea, dar nici at`t de caraghios nu-s ca s[ pornesc o cruciad[ ]mpotriva ei: la ce bun s[-\i consumi nervii pe chestiuni dezn[d[jduite! Ca membru al unui colectiv e alt[ g`sc[: c`nd ideile =i tendin\ele lui corespund cu ale mele, sunt cu el; c`nd avem p[reri felurite, sunt eu. Un colectiv nu trebuie s[ presupun[ lichidarea personalit[\ii, aducerea la acela=i numitor. Iar c`nd
#'
]nt`mplarea ]ncheag[ un colectiv de talia celuia ]n care m[ ]nv`rt de doi ani, cu at`t mai pu\in a= avea motive s[ m[ ]ncadrez ]ntr-]nsul. Via\a e prea scurt[ ca s-o tr[ie=ti ]n am[nunte, ]n m[run\i=uri, via\a, ca s-o tr[ie=ti toat[, trebuie s-o cuprinzi ]n linii mari =i detaliile s[ le concentrezi doar ]n direc\ia loviturii principale: a scopului ce \i l-ai pus. Iar dac[ e vorba s[-mi aflu numaidec`t un p[cat, eu ]l v[d anume pe acesta: abia la dou[zeci =i =ase de ani am ajuns s[-mi formulez precis un principiu de via\[, cu inten\ia ca mai departe s[ m[ c[l[uzesc numai de d`nsul. Dar cine ]mi imput[ acest p[cat? Mi se spune c[ sunt un individualist. Sunt un individualist. Dar oare a= fi un neindividualist dac[ m-a= v[rsa cu ochii ]nchi=i ]n bra\ele unui Sp`nu, sau ale unui Pintea, sau ale unei Tamara, s[ accept interesele lor =i principiile lor, ori, mai bine, lipsa lor de principii? Sunt individualist ]n m[sura ]n care i-am l[sat =i-i las s[-=i fac[ mendrele cum le place, doar ca s[-mi pot vedea de treab[ ]n pace =i lini=te. Aici am p[c[tuit, e drept, =i are dreptate brigadierul, e singurul care mi-a spus un adev[r ce-l b[nuiam doar, nu-l =tiam. +i totu=i, admi\`nd c[ nu m-a= fi limitat la mici ]n\ep[turi, ci m-a= fi apucat, ]n mare, s[-i pun la punct, s[ lupt cu ei, s[-i birui p`n[ la urm[, ce mare br`nz[ a= fi f[cut? Interesele meschine merg m`n[ ]n m`n[ cu prostia, iar din societate oricum nu i-a= fi eliminat: i-a= fi obligat doar s[-=i schimbe p[rul, nu =i n[ravul. Adic[ am dat ]napoi ]n fa\a greut[\ilor, cum se spune, m-am declarat ]nvins, am renun\at la lupt[. Ba nu! }n matematicile mele am ce spune, =i voi spune! Am renun\at la o lupt[ inutil[, e drept, dar m-am angajat ]n alta, unde victoria mea e mai necesar[! Suum cuique! Nu m[ consider un fatalist, am pur =i simplu dreptul s[ privesc lucrurile ]n fa\[ =i s[-mi aleg singur drumul.
$
Aureliu Busuioc
+tiu, nu po\i tr[i ]n afar[ de societate, respectiv trebuie s[ accep\i legile ei. Da, dar c`nd legea intr[ ]n contradic\ie m[car cu un singur fapt, e oare dreapt[ legea?... +i e foarte problematic de altfel c[ lupta, pe care a= fi declarat-o aici, ar fi fost ]n\eleas[ a=a cum trebuie ]n\eleas[ =i c[ rezultatele ei ar fi fost cele scontate. E o formul[ at`t de comod[, c`nd vrei s[-l pui pe cineva la punct: adic[ tot corul c`nt[ fals, el unul c`nt[ corect! Cam a=a mi s-a spus la sec\ia raional[ de ]nv[\[m`nt la vreo trei luni dup[ ce-mi luasem ]n primire postul din Recea-Veche... La urma urmei, lupt`nd pentru ceva, trebuie s[ te impui ca s[ ai dreptate. Explica\ia matematic[ a provenien\ei =i dezvolt[rii protuberan\elor din nebuloasele difuze se programeaz[ acum pentru calcul. O, ]nc[ o lun[, ]nc[ dou[ =i una dintre cele mai ]nc[p[\`nate pete albe, care nu vor s[ se supun[ nici lui Newton =i nici lui Einstein, va trece din sfera discu\iilor speculative ]n cea a teoremelor demonstrate, ca s[ ]ntregeasc[ p`n[ la armonie cea mai m[rea\[ construc\ie a secolului nostru teoria general[ a c`mpului! O c[r[mid[ la temelia acestui edificiu, o c[r[mid[ pe care va fi s[pat numele meu! Vanitate? Numi\i-o cum vre\i. Noroc? Nu! Eu, omul care m-am m[run\it aparent ]n tot felul de fleacuri, care am f[cut tot ce fac oamenii normali, ba mai mult: ca s[ mi se poat[ spune c[ nu m-am uitat dec`t ]n treac[t =i la p[m`nt =i la cer, am reu=it ceea ce n-au putut reu=i sute al\ii! Noroc? Nu. Am =tiut s[ m[ uit ]n mine, da, am =tiut s[ m[ v[d p`n[ ]n cele mai t[inuite ad`ncuri, s[ trec peste tot ce se nume=te am[nunt, fie chiar neetic am[nuntul, din punct de vedere al conven\ionalismelor stupide de care ne mai \inem. Am =tiut s[ m[ dezgolesc, s[ las miezul gol =i s[-l v[d. A fost, recunosc, un proces incon=tient, dar nu ne petrecem oare trei sferturi de via\[
$
]n subcon=tient? G`ndurile se nasc ]n gur[, c`nd e vorba de cea mai mare parte a omenirii, ]n ra\iune, c`nd e vorba de o parte mai mic[ a ei, =i ]n subcon=tient, c`nd e vorba de omenirea ]n ]ntregime! Dar c`\i ]=i pot arunca ]n a=a fel coaja, ca s[ r[m`n[ numai s`mburele a tot ce e numit g`nd, deci adev[r? Mi-a fost greu s[ ajung la aceast[ concluzie, n-am avut dovada concret[, palpabil[ a ei. Acum o am. Acum ]mi pot permite luxul s[ comit con=tient totul, pentru c[ =tiu: tot ce poart[ amprenta con=tientului, a ra\iunii, a g`ndirii logice nu e altceva dec`t descoperirea proceselor acelora haotice =i alogice, ce se petrec ]n subcon=tient, =i care nu pot s[ nu coaguleze dac[ sunt bine alimentate. Ra\iunea nu poate dirija aceste procese, ea trebuie doar s[ le furnizeze materia prim[ =i s[ p`ndeasc[ momentul c`nd ]ncep cristaliz[rile. +i s[ ]ntind[ apoi pe palm[ cristalul acesta, s[-l arate tuturor =i s[ strige cu fals[ uimire =i modestie: evrica! Eu am descoperit! }nc[ o lun[-dou[ =i voi striga la fel: Eu am descoperit! N-am descoperit nimic. Am =tiut doar s[ m[ uit ]n mine... }n\eleg: toate sunt mult mai simple dec`t ]ncerc[m uneori s[ ni le complic[m, cu sau f[r[ voin\[. P[catul cel mare e ]ns[ c[ tr[im singuri =i c[ nu prelu[m niciodat[ experien\a trecut[ dec`t ]n lucruri mici, ]n cele mari facem mereu o confruntare de experien\e. Dac[ ne-ar fi via\a doar un lan\ de reflexe condi\ionate: asta frige, asta ]n\eap[, asta ]nc[lze=te sau m`ngìe, ne-ar fi mult mai u=or. Dar pentru c[ suntem egoi=ti, nu putem accepta asemenea lucruri. Curiozitate, sete de cunoa=tere pune\ile toate pe seama egoismului: vreau s[ v[d pentru mine! Vreau s[ =tiu =i s[ cunosc pentru mine! Totul e pentru mine, totul e al meu =i numai al meu! Vreau s[ cunosc acest om? Da, vreau s[-l cunosc. Pentru mine. L-am ]ndr[git? Da. Dar pentru mine. +i nu pe el l-am ]ndr[git, ci
Aureliu Busuioc
pe mine ]nsumi ]n el, sim\[m`ntul pe care l-am pus ]ntr-]nsul =i care ]mi apar\ine e al meu, =i pe care vreau s[-l am mereu al[turi! Ce m-a legat de Lida =i m[ mai leag[! Dragostea? Fleacuri. Mofturi, a=a cum e dragostea ]n\eleas[ =i explicat[ ]n manuale =i discu\ii. Am spus de Lida: e o lume ]n care m-am descoperit =i care ]mi apar\ine. A fost un p[m`nt necunoscut pe care am debarcat =i l-am colonizat cu tot ce e al meu. Apoi a urmat deziluzia: lumea nu era descoperirea mea. Egoismul meu s-a r[zvr[tit. El nu putea recunoa=te ]nfr`ngeri =i era ]nfr`nt. +i dac[ am plecat, n-am plecat ]n ]ntregime. Biruin\ele se uit[, ]nfr`ngerile nu. R[m`ne setea de revan=[, ca s[ po\i spune c`ndva cu fals[ uimire =i modestie: am biruit! Cei doi ani, c`t a ]ncercat o ]mp[care, au fost de fapt o lung[ revan=[, crud[, stupid[, dar o revan=[, nu o biruin\[. Orice victorie care nu e imediat[ e o ]nfr`ngere, =i asta m[ mai leag[ de Lida. Ea e mai sus ca mine, ea m-a biruit =i con=tiin\a acestui fapt va fi puntea ve=nic[ ]ntre mine =i d`nsa, puntea pe care am ars-o, dar care nu s-a pr[bu=it =i ne va uni mereu. Lida era ]n mine, dar a trebuit s[ apar[ acest t`n[r ziarist, ca s[-mi dau seama c[ exist[ =i Viorica. O interdependen\[ dialectic[! O iubesc. Acum ]n\eleg precis c[ o iubesc. Au cristalizat procesele ce se petreceau acolo, undeva. Era nevoie doar de un catalizator, =i iat[ cristalul ]n palm[. Dar nu pot, nu vreau s[ strig: evrica! O iubesc, pentru c[ e mult mai simpl[ dec`t mine, deci mai ad`nc[, =i nu voi putea recunoa=te niciodat[ acest lucru. O iubesc, pentru c[ m[ iubesc ]ntr-]nsa, =i a= vrea s-o am al[turi, cum ai mereu la ]ndem`n[ un stilou sau o idee, =i n-am s[ m[ pot debarasa niciodat[ de g`ndul acesta ]ngrozitor.
$!
Ce =tiu eu, la urma urmei, de mine? M[ =tiu chiar a=a cum mi se pare c[ m[ =tiu? +i dac[ m[ iubesc ]n ea a=a cum m[ iubesc acum, am s[ m[ mai pot iubi cu aceea=i patim[, c`nd am s[ m[ =tiu sau am s[ m[ descop[r altul? Nu ]n\eleg nimic. O iubesc, pentru c[ o iubesc! 19 noiembrie. ...M[ simt undeva ]ntre vis =i via\[. Mai zilele trecute mi-a expus felul cum trateaz[ el nuvela aceea din Biblie cu so\ia lui Lot =i gestul ei fatal, ]n timp ce fugea cu b[rbatu-s[u din Sodoma: nu ]n st`lp de sare s-a pref[cut femeia, ci ]n monument! Un monument etern =i m[re\ durat celei mai nobile porniri omene=ti: setea de cunoa=tere! De ce adic[ ar fi luat drept liter[ de evanghelie cuv`ntul Domnului, f[r[ nici o ]ndoial[, f[r[ s[ cunoasc[ adev[rul prin proprie experien\[?... M[ g[se=te una dintre pu\inele ei urma=e, care nu i-au redus gestul la o simpl[ =i vulgar[ curiozitate feminin[... M[gulitor! +i totu=i, c`t a= vrea, c`t de tentat[ m[ simt s[ ]nchid ochii =i s[ p[=esc ]n urma lui orbe=te, f[r[ s[-mi ]ntorc privirile ]nd[r[t! Chiar de-ar fi s[-i contrazic teoria!... Ah, ve=nicele lui teorii! +i aceea cu specia uman[ ce degenereaz[, =i toate celelalte! Le pl[m[de=te ]n serie, ]n joac[, =i se leap[d[ de fiecare dintre ele de ]ndat[ ce n[scoce=te o alta nou[! O joac[, un exerci\iu pentru m`na st`ng[, cum le zice el. }l ]n\eleg. E un protest, da, protestul unei min\i prea vii =i unei fantezii prea bogate, condamnate la o lips[ de activitate ce nu le este proprie. +i teama ]n acela=i timp, teama incon=tient[ de a c[dea ]n comun, teama de a-=i revedea pozi\iile =i principiile de via\[. Sunt o ma=in[ excep\ional[, c[reia ]i lipse=te un operator c`t de c`t ca lumea, glume=te el. M[ tem s[ nu fi pus prea mult adev[r ]n aceast[ glum[...
$"
Aureliu Busuioc
+i totu=i... Nu ne ]nt`lnim, ca dup[ o ]n\elegere tacit[. Dar ne vedem zilnic la =coal[. L-am ascultat azi, ]i explica lui Pintea deosebirea dintre semidoc\i =i autodidac\i. Pintea i-a str`ns m`na =i s-a declarat un semidoct cu diplom[. P`n[ =i Maier a r`s! Nu pot s[ m[ g`ndesc la nimic =i la nimeni. +i nici nu vreau s[ m[ g`ndesc... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 noiembrie ...Iart[-m[, Pablo. Nu sunt a ta =i n-am fost niciodat[. Te-am min\it, cum m-am min\it =i pe mine... +tiu c[ o s[ te doar[, dar =tiu la fel de bine c[ o s[-\i revii u=or =i repede. Poate asta e =i cauza principal[ c[ n-a= fi putut fi a ta... De-a= avea puteri s[-\i scriu! Dar trebuie s[ le am... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . XIII B[tui la geamul ei ]ncet, de parc[ m-a= fi temut s[ m[ aud =i eu. Nu =tiam cum ajunsesem acolo. }l rugasem pe Maier s[ m[ a=tepte c`teva minute =i ie=isem aproape dezbr[cat. Era o noapte rece, cu stele rare =i mici. U=a se deschise f[r[ zgomot =i la lumina pu\in[ a cerului ]n prag r[s[ri silueta ei alb[ =i estompat[. R[mase tremur`nd, cald[, la pieptul meu =i m[ duse a=a ]n od[i\a cu fotografii ]ng[lbenite =i cu icoane. Nu puteam vorbi nimic. Nu m[ ]ntreb[ nimic. St[tea a=a lipit[ de mine, str`ns, de parc[ s-ar fi temut c[ pot pleca.
$#
}i s[rutam ochii, p[rul, g`tul ca ]ntr-o uitare =i-i =opteam numele... St[tea culcat[ pe bra\ul meu. +tiam c[ nu doarme. Sim\eam. }n geam b[tea o umbr[ alb[, probabil r[s[rise, t`rzie, luna. Viorica, o strigai. Hai s[ plec[m de-aici. Sau s[ r[m`nem aici. Am`ndoi. S[ ne ridic[m =i noi o c[su\[ cu pomi =i gr[din[ =i s[ nu ne s[tur[m niciodat[ unul de cel[lalt. Nu r[spunse. Zilele acestea iau divor\ul. +i Academia m[ poate a=tepta... Ori s[ plec[m. Dac[ n-ai s[ te po\i aranja nic[ieri, ai s[ m[ a=tep\i ]n fiecare zi acas[, iar eu am s[ ]nt`rzii totdeauna, special, ca s[ te superi =i s[ ne putem ]mp[ca. Ea ]mi acoperea gura cu palma. Avea palma mic[ =i umed[. Vorbeam pentru mine. Nu c-a= fi voit s[ m[ conving pe mine ]nsumi, nu m[ pot convinge niciodat[ de nimic p`n[ la cap[t, ci vorbeam pentru c[ voiam s[ m[ aud =i s[ m[ =tiu acolo. Da, eram acolo. L`ng[ ea, cu ea. N-a= fi b[nuit niciodat[ c[ am s[ m[ ]ndr[gostesc de tine. |ii minte, c`nd ai venit, cum te-am adus ]ncoace cu geamantanul acela uria=! Nu =tiam unde st[ lelea Safta, b[nuiam, dar te-am adus f[r[ gre=. A=a m-am adus =i pe mine aici. La tine. Azi. F[r[ gre=, Viorico... Tata ]mi zicea Rica... Ai \inut mult la el, Rico? }ntoarse capul =i-mi s[rut[ um[rul. Nu vorbi nimic, Radule. Nimic, nimic, bine? Dac[ n-ar fi fost ea, ar fi fost oare ]n locul ei oricare alta? Nu. Nu cred. Nu! Nu!... Adic[ da. Sigur c[ da, pentru c[ a= fi fost eu. Adic[ principalul. Eu! Sunt at`t de simple toate. Iar c`nd descoperim lucrul acesta zi la zi, ni se pare c[ p[trundem un adev[r etern de fiecare dat[! Totu=i via\[ ]nseamn[ puterea de a ne uimi =i a ne ]nc`nta de noi ]n=ine. Via\[! Ce =tiu eu din via\a asta,
$$
Aureliu Busuioc
c`nd am apucat din ea tot ce-am putut, pe apucate, f[r[ un rost pe care s[-l fi =tiut de la ]nceput. Adic[ nu, la =coal[ ]nc[ ni s-a dat o lucrare pentru acas[: s[ fi\i cinsti\i, s[ lucra\i, s[ nu face\i p[cate, s[ v[ iubi\i \ara =i aproapele. S[ crea\i! Ce bine e c`nd g`ndesc al\ii pentru tine =i nu te ]nva\[ s[ faci la fel! Dar dac[ nu-i ascul\i? St[ al[turi, aproape, feti\a aceasta. Ce ne leag[? C`teva sute de cuvinte ce le-am schimbat? +i taina niciodat[ =tiut[ a g`ndurilor din spatele lor? O afinitate sufleteasc[, ca un =uvoi de biocuren\i ce s-au ]n\eles ]ntre ei? Iar acum =i p[catul? Ignoramus et ignorabimus!1 Ne leag[ dragostea. Dac[ exist[. +i dac[ nu? Ceea ce exist[ =i n-are nume. O iubesc =i =tiu c[ m[ iube=te. Uneori mi-i sc`rb[ de mine ]nsumi pentru lucrul acesta: de ce, adic[, tot ce fac, ce tr[iesc, ce simt trebuie s[ trec prin unghiul de vedere al ochiului meu analitic, batjocoritor ]n fond. Mai poate oare exista dup[ asta un sentiment, ceva? Mai poate r[m`ne la fel de curat =i drept cum era ]n inten\ie? E ca o sal[ a unui cerc de recrutare: to\i goi ]n fa\a ochiului indiferent la normal al medicilor. +i e nevoie de un mic, un foarte ne]nsemnat caz patologic, ori p[rut patologic, ca s[ se pun[ ]n mi=care ma=ina ]njosirii, pentru c[ orice compara\ie cu ceva, dinainte considerat perfect, e o ]njosire. Mai zilele trecute Viorica m-a ]ntrebat: De ce exagerezi ]ntotdeauna c`nd e vorba de ceva ce \i se pare r[u? Am sc[pat de un r[spuns, pe care nu-l =tiam, specul`nd. I-am vorbit de oglinda convex[ a otolaringologului: ceea ce te intere1
Nu =tim =i nu vom =ti (lat.).
$%
seaz[ vezi perfect, restul, dintr-o parte, apare distorsionat, exagerat, grotesc. Pentru compara\ie. Pentru a sublinia anume principalul, esen\ialul. Pentru a ur] sau a iubi p`n[ la limit[ ceea ce trebuie iubit sau ceea ce trebuie ur`t... Da, dar c`nd ]ndrep\i oglinda aceasta ]n tine?... La asta nu m-am g`ndit atunci. Acuma =tiu. Cu c`t suntem mai cruzi cu noi ]n=ine, cu at`t mai ]ng[duitori cu noi ]n=ine suntem. Cinismul nu ]ndreapt[, ci ]nr[ie=te. Sunt lucruri care n-au nevoie de analiz[. Sunt sentimentele. +i o analiz[ a lor e o vivisec\ie, care trece ]n autopsie... O iubesc pentru c[ o iubesc! At`t! O patim[ poate ucide sau poate ]n[l\a. Am iubit-o pe Lida cu patim[, f[r[ s[ =tiu nimic altceva. +i dac[ a fost prea scurt[, nea=teptat de scurt[ vremea p`n[ la deznod[m`nt, a fost, de fapt, o salvare. To\i anii, de-atunci ]ncoace, am c[utat, f[r[ s[ =tiu, dar ]nfrigurat, plin de n[dejde. Acum am g[sit, =tiu c[ am g[sit, ]ns[ reflexul a r[mas. Aceasta e cauza =i nimic altceva! Ceva ce poate trece! Nu mi-ai spus nici un cuv`nt, Rico! Nu mi-ai spus nimic... Ea ]mi trecu m`na peste fa\[, de parc[ ar fi vrut s[-mi ghiceasc[ toate tr[s[turile. }=i ]mpr[=tie degetele prin p[rul meu scurt =i aspru, apoi ]=i retrase m`na brusc, de parc[ s-ar fi ]n\epat. Radule, strig[ ea. Nu m[ ]ntreba nimic, nu vorbi nimic, Radule!... Luna b[tea ]n geam piezi= =i o pat[ palid[ de lumin[ ]ncremenise pe icoana scorojit[ de ani a sf`ntului Gheorghe, omor`torul balaurului. Era o t[cere de alt[ lume... 27 noiembrie. ...Tamara mi-a ]ntins catalogul cu dou[ degete, demonstrativ. M-a pufnit r`sul. Bietele cum[tri\e! M[ prinde mila de ele c`nd le
$&
Aureliu Busuioc
v[d cum sufer[... Pionieri\a, am auzit-o =optind Otiliei mironosi\a destul de tare, ca s-o aud =i eu. Ah, vai!... }n sf`r=it, dac[ pot eu tr[i, cred c-au s-o scoat[ =i ele la cap[t cumva... Dar e un serviciu de informa\ii aici, grozav! Ar putea cr[pa de invidie orice agen\ie str[in[! Nu suferi, Radule. Nu m[ poate atinge nimic. Te am pe tine =i e toat[ lumea a mea! Nu m[ tem de nimic, nici de Sp`nu chiar... Ce mizerie a ]ncercat s[-mi fac[ azi: nu poate preda ]n clasa mea. Eu instig, chipurile, copiii! N-a putut s[ nu-mi fac[ anumite aluzii. Le-am l[sat s[ treac[ pe l`ng[... M[ \in bine, dar de n-ai fi tu, Radule!... Nu \i-am spus da c`nd mi-ai propus s[ fim so\ =i so\ie. Da, Radule, da, da! Las[-m[ s[ m[ mai g`ndesc pu\in, s[ m[ prefac m[car c[ m[ g`ndesc! Da, da, da!!! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . XIV Sp`nu intr[ ]n cancelarie, cum se repede ]n aren[ un taur \inut mult[ vreme la ]ntuneric. R[mase ]n mijlocul camerei c`teva secunde, clipind din ochii mici, incolori, apoi scoase din buzunarul paltonului un ziar ]mp[turit =i ]l l[s[ cu grij[ pe mas[. A\i citit? Era Tinere\ea. Maier o desp[turi =i peste um[rul lui citii, subliniat cu ro=u: Marea misiune a ]nv[\[torului. Titlul intriga. Articolul, pe dou[ coloane, era isc[lit de P . Iona=cu. M[ a=ezai al[turi de Maier =i cur`nd aflai c[ Recea-Veche e un sat ca absoluta majoritate a satelor de azi: case noi, ma=ini, televizoare, cultur[, dar principala bog[\ie a lui sunt oamenii. +i dintre to\i, se-n\elege, ]nv[\[torii sunt ]n frunte, iar dintre ]nv[\[tori, se-n\elege, directorul I. I. Sp`nu, educator nu numai al tinerei genera\ii, vii-
$'
torul adic[, ci =i al tinerilor colegi, cum ar fi R. N. Negrescu =i V . M. Vrabie... Cu acela=i ziar ]n m`n[ =i cu aceea=i ]ntrebare n[v[li Tamara. Ie=ii afar[ s[ fumez. }n cancelarie fumatul era interzis. Nu-mi p[rea r[u de Iona=cu. M[ durea numai c[ p[rerea mea despre el, p[rere pe care nu voiam cu ]nc[p[\`nare s[ mi-o formulez cel pu\in, se dovedise a fi prea aproape de ceea ce exista ]n inim[. }n ad`ncul meu doream s[ se adevereasc[, n[d[jduiam s[ se adevereasc[, =i totu=i, odat[ ]mplinit[ dorin\a, m[ cuprinsese un sim\[m`nt cum ]l ai c`nd un prieten se dovede=te a fi tic[los... }n\elegeam c[ e Viorica, =i numai ea cauza, dar... St[team rezemat de perete, ]n spatele uneia din coloanele ce ]nfrumuse\au intrarea =i Viorica m[ observ[ abia c`nd ajunse ]n dreptul meu. +i eu o observai la fel, a=a c[ nu-mi putui st[p`ni o tres[rire. M[ g`ndii c[ lucrul cel mai bun e s-o previn. O surpriz[ destul de nepl[cut[, Rico... Ea scoase din geant[ o scrisoare =i mi-o ]ntinse. Am primit-o ieri. N-am vrut s[ \i-o ar[t. Credeam... A ap[rut? Era de la Iona=cu: ...Redactorul... un mare conformist... a ]ncercat f[r[ =tirea mea... c`nd n-am mai avut ]ncotro, am scris aceast[ mic[ noti\[ ]n b[taie de joc... a luat-o ]n serios =i... dar voi ave\i sim\ul umorului =i tot sunte\i pe punctul de a p[r[si fund[tura ceea... +i apoi nici nu =tiu dac[ ar fi fost comod s[ scriu anume eu un foileton, oricum, se =tiu leg[turile noastre... }n fond e mai bine a=a, acum o s[-=i dea frù liber... ]=i rupe g`tul... Iar \ie nu-\i stric[ un pic de publicit (glumesc dup[ c`te vezi). }n sf`r=it, o chestie nepl[cut[, ca s[ nu-i zic murdar[, dar cred c[ iese la sp[lat!.... I-am ]ntors-o f[r[ s-o pot citi toat[. Principala bog[\ie sunt oamenii!...
%
Aureliu Busuioc
}mi amintii f[r[ s[ vreau: Probabil, omul s-a n[scut cu aripi.... }n\elegeam c[ nu trebuie s[-i spun Vioric[i nici o vorb[. }n fa\a unei dezam[giri e bine s[ fii singur. Tamara se repezi la ea prima: Nu te sus\ine prea tare prietenul! Crezi c[ nu =tim cu ce-a venit? E un b[iat de treab[! Numai c[ eu lucrez aici de-at`\ia ani =i nu mi-am v[zut niciodat[ numele ]n gazet[!... Te invidiez! +arpele care nu poate mu=ca s[rut[! Viorica lu[ gazeta ce i-o ]ntinse Maier. Chiar nu =tii ce scrie? zise Sp`nu. Viorica nici nu-l ]nvrednici cu privirea. La ]nceput, continu[ Sp`nu cu mult[ volubilitate, mi se p[rea c[ l-ai chemat aici s[-\i dea ajutor. Adic[ tot i-ai spus matale c`te ceva, numai c[ el s-a dovedit mai presus. Ori poate c[ nu matale i-ai spus, f[cu el cu ]n\eles, era o aluzie direct[ la mine, dar tot =tia unele lucruri din ne]n\elegerile noastre... +tiu precis din informa\ii sigure c[ au scris la redac\ie golanii dintr-a noua a, zise Pintea. Din scrisoarea lor aflase gazetarul despre unele ne]n\elegeri... Sp`nu se pref[cu mirat: Au scris singuri? Pintea desf[cu mìnile: Cine =tie?!. Viorica citea f[r[ s[ aud[ nimic, probabil. +i, probabil, f[r[ s[ ]n\eleag[ ceva din cele citite. Sp`nu ]ns[ nu se sim\ea jenat. Mai erau vreo cinci minute p`n[ la semnalul de intrare =i r[m`neau aproape to\i ]n cancelarie. Nu, presa noastr[ e bun[! Frate, frate, cum se zice, dar slujba slujb[! Bun b[iat, t`n[r, dar de=tept. Nu zic a=a, c[ m[ laud[! Slav[ Domnului, de laude n-am ce s[ m[ pl`ng, dar ]mi place cum s-a ridicat peste al s[u propriu =i se uit[ la lucruri de
%
pe pozi\ii de stat! +coala ]n primul r`nd! Autoritatea =colii =i a pedagogului! Parc[ nu l-au f[cut de r`s pe directorul de la Porcani, ]ntr-un foileton? El s-a ales cu o mustrare, dar s[ vezi amu ce disciplin[ la =coal[! Cas[ de nebuni! zise Tamara. Autoritatea =i demnitatea ]nv[\[torului trebuie sus\inute de pres[, conchise profund Sp`nu. Viorica terminase de citit articolul. R[mase c`teva clipe ca ]ntr-o uitare, apoi ]ncepu s[-=i r[sfoiasc[ planurile. +tiam la ce se g`nde=te. Puteam b[nui. }n fond se putea socoti r[zbunat[, de=i anticipase =i se r[zbunase pe alt plan... M[ sim\eam m[runt. Nici eu nu =tiam de ce. Probabil, pentru c[ n-o puteam ajuta cu nimic. Orice cuvinte, orice ]ncercare de consolare ar fi putut-o doar jigni. Nu, dragoste adev[rat[ nu fusese. Toate s-ar fi terminat a=a, cum sf`r=iser[ toate. N-a= fi fost eu, ar fi fost poate altul... M[ ispite=te g`ndul, prea pu\in modest, c[ s-ar fi putut s[ nu fie nimeni... E o fat[ prea de=teapt[, una dintre cele mai mari nenorociri ale unei femei frumoase! Dar erau prieteni, =i, ca prieten, \inea mult la el. Odat[ adusesem vorba despre d`nsul, mai mult o aluzie. M[ oprise s[ vorbesc. Nu era mai mult dec`t o prietenie, de=i nici dragoste nu era. Era g`ndul ferm ori, mai bine, senza\ia permanent[, deci obi=nuit[, a unui um[r. A unui reazem. Sp`nu mai vorbea. Numai s[ nu crezi, Viorica Mircevna, c[ l-ai prins pe Dumnezeu de un deget, dac[ \i-a ajuns numele ]n gazet[! P`n[ ai s[ ajungi pedagog mai ai mult de lucrat. Of, tare mult! +i avem de luptat ]nc[, of, c`t avem de luptat! Viorica z`mbi. Era tare, totu=i! Zise: Avem de luptat! Of, tare mult mai avem! Sp`nu r[mase nedumerit. Nu =tia ce s[ ]n\eleag[. Ap[s[ butonul soneriei cu palma. Matale m[ soco\i c[ am vederi ]napoiate...
Aureliu Busuioc
Viorica lu[ catalogul =i r`se. +tiam c`t o poate costa r`sul. Matale, tovar[=e director, n-ai vederi ]napoiate. N-ai vederi! Juca bine. R`zi, paia\[! N-avea nici un rost s[ m[ amestec ]n discu\ii. De fa\[ cu Viorica. Nu m-ar fi aprobat. Ar fi pus totul pe socoteala leg[turilor noastre! C`nd r[maser[m singuri ]n cancelarie (nu aveam lec\ii, iar pe Maier n-aveam ce-l pune la socoteal[, st[tea asupra unor planuri), ]l ]ntrebai: Tovar[=e director, ia zi cinstit, ]\i place articolul? Sp`nu r`nji: Cui nu-i place o vorb[ bun[? Dar de ce nu lepezi mata =coala? El f[cu o mutr[ lung[. Cum? De ce nu lepezi =coala? S-o lep[d? Da, ]n colhoz sunt a=a de pu\ine bra\e de munc[... Sp`nu se str[dui s[ priceap[ dac[ glumesc ori ba, dar cum str[duin\ele lui nu se ]ncununau de succes, m[ ]ntreb[: Faci glume? Nu. Dac[ e s[ pleci din =coal[ cu cinste =i onor, acum e cel mai potrivit timp. Nu e nevoie s[ scrii ]n cererea de demisie c[ pleci din cauza insuficien\ei mintale, po\i inventa o alt[ boal[, mai clinic[. S[ zicem, ceva la stomac... la p`ntece... Tovar[=e Negrescu, eu pot s[ m[ sup[r, se o\[r] Sp`nu. Chiar dac[ zici a=a ]n glum[... Dar dac[ \i-ar zice doi oameni acela=i lucru? M[ pi=cai de obraz, ca s[ m[ ]ncredin\ez de realitatea celor auzite. Vorbea Maier? Sp`nu se f[cu alb. Nu te-am auzit, Boris Mendelevici. Negrescu vorbe=te serios. +i are dreptate.
%!
Maier vorbise! +i cum vorbise! }n compara\ie cu el m[ sim\eam, din acest punct de vedere, un demagog! Sp`nu se obi=nuise cu aluziile =i chiar cu directele mele, dar Maier! Directorul se ridic[ tremur`nd de la biroul lui =i, contrar a=tept[rilor, nu zise nimic. }=i ]mbr[c[ paltonul =i ie=i, f[r[ grab[. Ei, Boris, ]i pusei m`na pe um[r, aceast[ cuv`ntare a ta m-a zguduit. Socoate c[ \i-am str`ns m`na. }\i mul\umesc ]n numele copiilor din Recea-Veche! Maier d[du din cap trist. M-am s[turat. Nu mai cred ]n providen\[. Am ]nceput s[ cred ]n mine... Boris, m-ai l[sat perplex! De dou[ ori! Cu ultima declara\ie =i cu debitul uria= de cuvinte! Dar nu mai vorbi. P[streaz[-\i vorbele pentru raion. Ori chiar pentru minister... Eu plec, dar de tine ]mi pare r[u... Familie mare... Ne vedeam mai rar ]n ultimul timp. Maier ]ns[ m[ privi atent, de parc[ nu m-ar fi v[zut de zece ani. P[cat, Radule, c[ e=ti... Rezerva de cuvinte ]i sec[ aici. N-am mai putut afla ce p[cat avea ]n vedere. Unul din multele. Poate c[ vorbeam prea mult uneori sau alteori deloc... De unde avea el s[ mai =tie c[ foloseam acest lucru ca o supap[ de siguran\[, cuvintele! Altfel... Ori poate p[catul c[ nu m[ apucasem serios de Sp`nu ]ndat[ ce aflasem cu cine am de a face? O, el prea lua ]n serios lucrurile. Chiar =i chestia aceasta cu Sp`nu! Eu nu. Eu trebuia s[ plec, s[ m[ g[tesc tot =i s[ ard tot, p`n[ la cap[t acolo unde-mi era locul. S[-mi fac autocrema\ia: ]n numele =tiin\ei (citi\i: a slavei!) =i a dragostei (citi\i: a egoismului!). Ce ]nseamn[ un Sp`nu? Un cretin bine inten\ionat. Un tic[los. Dar un r[u cunoscut nu e oare un r[u lichidat? Eu cuno=team r[ul ]n persoana lui. +i mi se p[rea lichidat...
18
%"
Aureliu Busuioc
8 decembrie. ...Ce-ar ]nsemna, adic[? S[ renun\ la orice principii, la orice idealuri? Dar ce ]nseamn[ principiile mele? S[ tr[iesc cinstit =i s[ cer acela=i lucru =i de la al\ii! +i idealurile mele! S[ nu dospesc, s[ =tiu mult, ca s[ pot da mult, s[ cresc, s[ cresc! Un om care =tie e un om care poate! +i c`te a= vrea s[ pot! C`t[ mizerie =i c`te m[run\i=uri ]nc[, =i cum n-ar trebui s[ fie!.. Nu din rea pornire, nu din dragoste pentru ele din obi=nuin\[. Din cea mai vulgar[ obi=nuin\[. Ne-am obi=nuit cu prostia =i ignoran\a: le r[bd[m. Ne-am obi=nuit cu grosol[nia: o r[bd[m. Ne-am obi=nuit cu vorb[ria: o r[bd[m. Ba o =i ]ncuraj[m chiar: E foarte adev[rat ce spune! Ori nu-i a=a? Da, foarte adev[rat, spune adev[ruri =tiute de o mie de ori! }nsp[im`nt[tor =i dezn[d[jduit de adev[rate! Obi=nuin\a e a doua natur[? O denaturare! N-am s[ m[ pot obi=nui niciodat[ cu g`ndul c[ Pablo... Nu, n-am s[ m[ mai g`ndesc la lucrul [sta... Dar... De ce mi-a trimis atunci versurile astea? A fost o prevenire? Sau presentimentul a ceea ce avea s[ se-nt`mple ]ntre mine =i Radu? +i explica\iile acelea, de parc[ a= fi picat de pe lun[: +tii c[ Cezar a fost ucis la doar c`teva zile dup[ ce nu s-a ridicat ]n picioare c`nd au intrat ]n Senat senatorii... }\i aduci aminte: +i tu, Brutus?... M[ avea pe mine ]n vedere?... O =tiu pe de rost:
Avem o zi (n-o are fiecare) Din zilele ce-at`tea ni s-au dat: Noi nu s[rim slugarnici ]n picioare C`nd intr[ senatorii ]n senat, Ci st[m pe scaun drept, ]nal\i =i singuri, +i nu r[spundem noi, ci ]ntreb[m, +i-asemeni lor ne-ndupleca\i =i siguri, Privim de sus =i nu ]mb[rb[t[m. Tr[im atunci din plin, nu pe-ndelete, Chiar dac[ =tim, ]nfiora\i ori nu,
%#
C-avem cu to\i un fiu sau un prieten, La care vom striga cur`nd: +i tu?...
S[ fi fost o r[zbunare articolul? At`t de m[runt[?... Nu, nu vreau s[ m[ mai g`ndesc la el... Singur[ cu mine ]ns[mi, singur[ ]n fa\a mea... Radu!.. C`t ]l iubesc! Dar ]l iubesc oare pentru c[ e tare? De-ar fi tare! Cu logica lui, cu intelectul lui... }l iubesc pentru c[ e slab. Da, slab! Iar eu sunt femeie! Tare doar c`nd e vorba s[ aperi sl[biciunea altuia... Oare nu-mi ajunge aceast[ psihoanaliza? Nu-i vecin[ oare cu psihopatia? Doamne, a= putea fi so\ia cuiva? Dragostea adaug[ at`tea calit[\i imaginare ]ndr[gitului! Eu adaug at`tea lipsuri... Dar ]l iubesc!... }l iubesc... +i pleac[. Am o presim\ire. Cu mine e tare. E al meu. Crede. Dar c`nd n-o s[ mai fim ]mpreun[? Singur[, aici... N-am s[ plec de aici! Sunt tare! Nu m[ las! Trebuie s[ pleci, Radule? Pleac[, iubitule, locul t[u e acolo. Dar s[ fii a=a cum =tii c[ trebuie s[ fii! D`rz! M[car acolo... Eu am s[ fac totul ca s[-\i fiu echilibrul acela pe care-l cau\i! Cum tu ai s[ fii pentru mine... De-ai fi, Radule!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . XV }n ajunul plec[rii, m[tu=a Maria organizeaz[ o cin[ de r[masbun. N-am s[ =tiu niciodat[ de ce \ineau at`ta la mine oamenii [=tia. Ordinul de eliberare, ]n leg[tur[ cu trecerea la alt serviciu, cu obi=nuitele formale mul\umiri pentru munca depus[ nu m[ zguduise ]ntr-at`ta, ca s[ ofer o recep\ie colegilor... Plecam f[r[ nici un regret, f[r[ s[ las =i f[r[ s[ iau amintiri luminoase. St[team cu m[tu=a Maria =i Ion. }i a=teptam pe Viorica =i Ma-
%$
Aureliu Busuioc
ier. Nu-mi pl[cea Viorica. Din ziua cu gazeta nu m[ mai l[sa s[-i trec pragul =i se purta destul de ciudat: era mereu bine dispus[. Pentru al\ii. Mie nu-mi puteau sc[pa am[nuntele. Refuza cu ]nc[p[\`nare s[ atingem tema ultimelor evenimente. +i m[ nelini=teau privirile adesea absente, ce i le prindeam pe c`teva clipe c`nd vorbeam. Poate exageram, dar m[ nelini=tea g`ndul. M[ ]ntrebam dac[ n-ar fi fost cazul s[-mi am`n plecarea. Apoi renun\ai la aceast[ idee: poate anume plecarea mea ar putea-o scoate din starea de apatie, ascuns[ altora, ]n care se afla. Eram convins c[ anume aceasta-i starea ]n care se afl[, hiperbolizam doar dimensiunile. Ion tu=i jenat. Sim\eam eu c[ vrea s[-mi spun[ ceva. Radu Nicolaevici... Am vrea s[-\i cerem un sfat, ca om cu carte cum e=ti... M[tu=a Maria nu se uita la mine. }=i mu=ca nervoas[ un col\ de basma. +tii mata... adic[ de unde s[ =tii... Ion umplu dou[ pahare cu vin =i-mi ]ntinse unul. Ciocnir[m =i b[ur[m pe ner[suflate. +i eu aveam nevoie de curaj! Greu f[r[ copii... Ne-am vorbit noi cu Maria... Nu vreau s-o las, c[ ne-am deprins de-acum... Este o femeie ]ntr-un sat... aproape. O v[duv[... Ea ne-ar face un copil... M[car pe jum[tate s[ fie al nostru... Maria, ce s[ zic... Nu-i nici o n[dejde cu doctorii ceia!... M[tu=a Maria se ridic[ s[ plece. Ion o opri: Stai, Marie. Se cheam[ c[ nu ni-i str[in, ce s[ te ru=inezi!... Ea r[mase ]n picioare, l`ng[ u=[, cu ochii ]n p[m`nt. Ce ne sf[tuie=ti, Radu Nicolaevici? Nu ne-or r`de oamenii, c[ nu s-a mai pomenit a=a una la noi?! Eu? S[ le dau un sfat? }n primul r`nd c[ nu-mi puteam crede urechilor: mi se p[rea prea mult pentru capacitatea creierului meu de a prelucra inform[\iile. +i ]n al doilea r`nd, pentru c[ era ceva extraordinar! Minunat =i nea=teptat. At`t de omenesc =i at`t de simplu spus!
%%
Chibzuit ad`nc =i ]n am[nunt. Care dintre femeile noastre, din cele pe care le-am cunoscut, cel pu\in, n-ar fi v[zut ]n toat[ istoria asta dec`t adulterul! Singur te-ai g`ndit la treaba asta, Ioane? El ]nt`rzie o clip[ cu r[spunsul. Ba Maria s-a ]n\eles... C`nd m[ chemi la cum[trie?... Maria m[ fulger[ cu o privire ]n care puteam citi o nem[rginit[ lumin[ =i ie=i afar[. }i b[ie\a=. Tot Ion, adic[ Ionic[ i-am zis. Peste vreo trei luni ]l ]n\arc[ =i-l aducem acas[... Acum ]n\elegeam la ce neamuri se dusese de vreo c`teva ori m[tu=a Maria. +i la ce doctori... Dac[ avea s[-mi par[ r[u de cineva ]n satul [sta, pe ei i-a= fi pus ]n primul r`nd. Pe m[tu=a Maria. S[ v[ tr[iasc[, Ioane! Mul\i ]nainte! Ion se gr[bi s[ umple paharele, ca s[ nu-l v[d c[ se f[cuse ro=u. +i zici c[-i bun[ v[duva, ai? }mi p[ru r[u imediat de prostie, dar n-o mai puteam ]nghi\i. S[n[toas[. Ion discuta cu mine, a=a c[ nu lu[ ]n seam[ gluma mea proast[. Bun[ femeie ai, Ioane. Bun[... Numai c[ pedepsit[ de Cel de Sus. M[ g`ndeam s-o las, da pe urm[ am socotit c[ nu face s-o pedepsesc =i eu. Maier =i Viorica venir[ aproape odat[, iar la c`teva minute ]n urma lor, brigadierul. M[tu=a Maria luneca ]n jurul mesei ca un fluture. Nu-=i putea afla loc =i ne ]ndemna mereu: M`nca\i, m`nca\i! O a=ezai cu for\a al[turi. M[tu=[ Marie, am un toast! Toast, toast... ]ncerc[ ea s[-=i aminteasc[. Etimologia normand[ a acestui cuv`nt...
%&
Aureliu Busuioc
Iaca, te duci, m[ ]ntrerupse, =i nu mai ]nv[\ eu s[ vorbesc ca la ora=. Lelea Safta se sup[r[ c`nd o ia Radu... Nicolaevici cu a=a vorbe! zise Viorica. Dac[-i v[duv[, s[raca... o comp[timi m[tu=a Maria. Nu \i-a pl[cut adic[ s[ r[mì la noi, zise Ion. Ba, s[-i plac[! ]mi lu[ ap[rarea m[tu=a Maria. Omul se duce la un lucru m[re! Da la noi... Viorica mi se p[rea calm[ =i ]mp[cat[. N-am de ce m[ ]ngriji. Se ]mbr[case ]ns[ ]ntr-o rochie de care-i spusesem c[ nu-mi place. Voia s[-mi fac[ o aluzie la ceva! La ce? Maier z`mbea undeva ]n spa\iu. }mi p[rea r[u de omul acesta. }mi era prieten aici, de=i nu =tiam aproape nimic de d`nsul. Lucru mare-i unde-i omul mare, zise brigadierul. Dar fiecare trebuie s[ lucreze unde d[ mai mult! Nu m[ temeam s[-mi transforme agapa ]ntr-o serat[ de dictoane =i aforisme: cu c`teva zile ]n urm[ luase o sp[l[tur[ grozav[ la raion pentru subminarea autorit[\ii direc\iei teritoriale, alungase din sat un ]nspector, fost director de alimentar[, care venise s[-l ]nve\e cum se preg[tesc buta=ii... Nu se ]nchega o veselie cum se obi=nuie=te la asemenea mese. Nici eu ca gazd[ nu =tiam, n-aveam nimic de spus. A= fi preferat s[ r[m`n cu Viorica, s[ ne plimb[m, s[ ne vorbim, s[ t[cem... Nu m[ puteam elibera de g`ndul c[ e ]n stare s[ considere plecarea mea ca o evadare, de=i ]mi d[deam seama de tot absurdul senza\iei. +tia doar de mult inten\iile mele... Nu mai vorbisem de plecarea ei, nici de hot[r`rea mea ferm[ de a aranja c`t mai cur`nd posibil problema divor\ului, ca s[ putem da un caracter oficial rela\iilor noastre. Ultima dat[ ]mi spusese: Radule, nu-mi e=ti obligat cu nimic. Oare nu e de-ajuns c[ te iubesc? S[ nu mai vorbim... Apoi, dup[ chestia cu Iona=cu, nu mai ]ncercasem o discu\ie pe tema asta. Ar fi fost nelalocul ei...
%'
Trebuia s[ plec cu primul autobuz =i Maier cu brigadierul ne l[sar[ cur`nd. Ion =i m[tu=a Maria trecur[ =i ei ]n odaia lor. O ]mbr[\i=ai: }nc[ dou[-trei s[pt[m`ni, Rico! M[ aranjez cumva, iau o camer[... Ea se strecur[ din bra\ele mele: Condu-m[ acas[, Radule. Numai ]ntunericul profund =i drumul lunecos vorbeau de o toamn[ t`rzie. Era cald, prim[v[ratic de cald. O s[-\i fie ur`t f[r[ mine at`ta timp, Rico? O s[-\i scriu zilnic. +tii c[ o s[-mi fie ur`t. Ai s[-mi scrii. }n odaia ei nu se schimbase nimic ]n aceste c`teva zile. Sim\ii ]ns[ c[ m[ cuprinde o nelini=te imens[, inexplicabil[. Poate candela, pe care lelea Safta o aprinsese pentru ]ntìa oar[ ]n fa\a icoanei? Da, desigur! Candela, numai candela! }n\elegeam c[ e primul fir de pai de care m[ apuc, dar alt[ explica\ie nu puteam =i nu vroiam s[ g[sesc. Dragostea mea! Oare aceasta e dragostea pe care incon=tient am preg[tit-o at`t ]n mine! Aceea de care nu puteam sc[pa? De ce at`t de calm[, aproape resemnat[? Cu Lida, atunci... fiecare ]mbr[\i=are, fiecare s[rut de atunci nu era punctul acela de unde ]ncepe victoria =i urmeaz[ pacea mult r`vnit[, ci doar ]nceputul unei alte lupte, p[tima=e, f[r[ sf`r=it... Ori poate v`rsta? Anii, experien\a?... Nu! Aceasta era dragostea. }ntìa. La ce te g`nde=ti, Radule? La ce m[ g`ndeam? La tine m[ g`ndeam, iubit[! La noi... Am s[ revin cur`nd, Rico. Cu alai =i r[dvan de aur! S[-mi iau mica prin\es[ =i s-o instalez pe via\[ ]n micul palat ]nchiriat cu dou[zeci =i cinci de ruble pe lun[, la un s`ngeros exploatator de la marginea ora=ului! +i... Ea ]=i petrecu bra\ele pe dup[ g`tul meu.
&
Aureliu Busuioc
Ne-a mai r[mas at`t de pu\in timp ]mpreun[... De n-ar fi fost candela cu p`lpìtul ei, a= fi putut-o afla ]n odaie dup[ b[t[ile inimii. Rico, nu te-ai g`ndit c[ n-am vorbit ]nc[ nici o dat[ serios de cele ce ne-a=teapt[, de ce avem de f[cut? Se ridic[ =i ]ncepu s[ se plimbe prin odaie. Nu trebuie s[ vorbim nimic serios. Sau, poate, s[ vorbim numai serios... Ai s[ pleci =i ai s[ r[mì pentru totdeauna a=a cum ai plecat... Nu, las[-m[ s[ vorbesc, ascult[-m[!.. +tii c[ te iubesc. +tiu c[ m[ iube=ti cinstit =i... =i mult... Dar pleci =i ai s[ r[mì singur ]n fa\a dragostei. }n fa\a unei abstrac\ii, din acelea cu care operezi ca un virtuos ]n teoriile =i ]n ipotezele tale. }n fa\a unei abstrac\ii, de care ui\i imediat c[ ai putut formula, cu ajutorul ei, restul ecua\iei. La care te ]ntorci numai ]n rarele cazuri c`nd observi c[ ai sc[pat o gre=eal[ undeva... Nu, te rog, ascult[-m[ p`n[ la cap[t! E=ti un om ]nzestrat, capabil de multe, un om ]n stare s[-=i fac[ =i un nume, dar s[ =i fac[ ceva ca s[ merite numele... E=ti ]ns[ =i un om care nu =i-a pus un scop ]n via\[. Din acei care nu fac altceva dec`t s[-=i formuleze mereu scopul, =i de fiecare dat[ altul. Ori, mai bine zis, componentele unui scop, care ]n cele din urm[ vor enun\a \elul cel mare, ]ns[ prea t`rziu... Ascult[-m[, Radule... Tu ]nc[ nu =tii ce vrei... Str[duie=te-te s[ afli precis... }nchin[ tot ce ai, jertfe=te tot ce ai pentru ceea ce te vei hot[r]... +i... =i dragostea asta... Tot! Am avut cele mai frumoase clipe cu tine... N-o s[-mi par[ r[u... Adic[ o s[-mi par[. Dar am s[ =tiu c[ te-am ajutat =i eu =i voi fi fericit[! }n\elegi? Vorbesc acum a=a cum facem adesea, to\i: numim toate nenorocirile ce ne pot a=tepta ]n supersti\ioas[ n[dejde c[ astfel vom sc[pa de ele, pentru c[ le-am prev[zut... +i eu fac la fel... Pentru c[ te iubesc, Radule. +i a= vrea s[ te v[d ceea ce ai putea fi... Ce po\i fi. Chiar f[r[ mine... }n\elegi? Eu nu m[ sup[r... Eu =tiu c[ va fi a=a... M-am g`ndit la noi toate aceste zile... +tiu.
&
+tiu tot, deci nu m[ mai poate durea. Am fost =i sunt fericit[ cu tine... }n\elegi? St[team f[r[ s-o pot ]ntrerupe. C`t[ dreptate avea! Dar nu pentru mine, acel de azi. Pentru altul, pentru acela de p`n[ nu demult! Buna mea Viorica! Se temea pentru mine. Se temea s[ m[ lase singur cu dragostea mea, cu abstrac\ia pe care o numim dragoste! Dar mai era o abstrac\ie? C`nd era ea, ea? De ce acest pesimism rural, mademoiselle? A trecut un regiment de ulani prin Recea-Veche, un t`n[r =i brav cavalerist a r[pit inima frumoasei \[r[ncu\e Viorica =i s-a dus mai departe regimentul, l[s`nd o inim[ zdrobit[... Vai! Ulanul Radu va reveni peste cel t`rziu o lun[, pe un arm[sar marca ZIL, dou[zeci =i opt de locuri, o sut[ cai putere, =i frumoasa \[r[ncu\[ dezn[d[jduit[ ]l va urma. Dixi! Mai avem chestiuni la ordinea zilei?... Radu... ...Radu... Radu... Radu... Prin toropeala ce m[ cuprindea ]n autobuzul aproape gol ]i auzeam glasul, ]i vedeam ochii mari, usca\i, o vedeam zgribulit[ de frig ]n pragul casei cu dou[ trepte =i brùri albastre, cu paltonul aruncat pe umeri, tu=ind de aerul tare =i rece, adunat ]n straturile groase, s[ ascund[ parc[ tot restul satului Recea-Veche, tot restul lumii... +tiam limpede ce m[ a=teapt[, pentru ]ntìa oar[ =tiam. }mi puteam permite o or[ =i jum[tate de somn, leg[nat cam grosolan la hopuri, dar leg[nat. Viorica!... 26 decembrie. ...Dac[ nu mi-ar fi spus Maier ce au de g`nd s[ fac[, ar fi trebuit s[ ascult p`n[ la cap[t murd[ria asta! Chestiuni personale. Frumoas[ formul[. Am tr`ntit u=a. Maier a p[r[sit la fel adunarea peste vreo zece minute. Purtarea amoral[ a ]nv. V. M. Vrabie =i a fostului ]nv. R. N. Negrescu. C`t[ josnicie!... Acum se va mai ad[uga
&
Aureliu Busuioc
un punct: +i purtarea nerespectuoas[ fa\[ de adunarea profesional[. N-am s[ le permit aceast[ mic[ bucurie!... Radu nu-mi mai scrie de la dou[zeci... Dac-ar =ti c`t mi-i de greu!... C`t ]mi lipse=te! +i ce dor mi-i... Ce dor!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 decembrie. ...Au pornit plugu=oarele. Ajunul. Sp`nu a adunat elevii ]naintea vacan\ei =i i-a prevenit: ]i prinde cu sorcova sau cu plugu=orul, ]i d[ afar[!... Spre sear[ mi-au venit ai mei, cu Arma=u ]n frunte. Au adus un plugu=or grozav, n[scocit de ei, ]n care l-au b[gat =i pe b[tr`nul Nol!1 Ar fi trebuit s[ le \in o conferin\[ antireligioas[... Ce copii minuna\i! Era =i Lucica. Am stat vreo or[. Acum vin al\ii: Primi\i plugu=orul? Primim, primim! Nimic de la Radu... Radule?! S[ vin la tine poate, Radule? Ce s-a ]nt`mplat?... Ai, Viorico, Viorico! C[ nu te mai recunoa=te Safta treac[, mearg[: Da nu te mai omor], at`ta! +-al meu mare becher era, Dumnezeu s[-l ierte, dar nu-mi f[ceam at`ta inim[ rea! A=a-s harm[sarii! Simplu =i ]n\elept... C[ nu te mai recunosc eu, iat[ ce m[ doare! Femeie tare, caracter o\elit =i minte mereu la rece... Vai, ce ]ng[duitori suntem cu noi ]n=ine, =i ce m[rinimo=i ne d[m calificativele! M[rinimo=i chiar c`nd ne autoflagel[m! Adic[ la ce bun toate! Ia-te ]n mìni, feti\o! Nasul sus, lacrimile ]n batist[, =i z`mbetul pe buze, ca un drapel ]ncercat ]n crunte b[t[lii.
1
Cr[ciunul (fr.).
&!
Ura, ]nainte! Nu s-a ]nt`mplat nimic. A trecut acceleratul... 14 ianuarie. ...Nici un r`nd... Nimic... Maier s-a ]ntors de la minister. Inspec\ia care i se promisese nu mai vine. Nu l-am ]ntrebat de ce. +tiu. Dar... Oare nu suntem noi? Nu-l mai recunoa=te nimeni pe omul [sta. At`ta energie =i optimism. +i c`nd te g`nde=ti c[ a ]ncasat-o =i pentru c[ mi-a luat ap[rarea la adunarea ceea profesional[!. Nu l-am ]ntrebat de Radu. Cred c[ l-a v[zut. Am ]n\eles =i nu l-am ]ntrebat... Nu, nu s-a ]nt`mplat nimic. Nu putea s[ se ]nt`mple! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . XVI M[ simt a=a, de parc[ =i-ar fi f[cut m`\ele umbl[toare ]n sufletul meu. Scrisorile ei vin regulat. M[ enerveaz[ optimismul lor, m[ enerveaz[ c[ vin, m[ enerveaz[ tot. M[ enerveaz[ Lida. Azi m-am hot[r`t: plec de la d`nsa! Plec unde m[ duc ochii! De ce mi-am b[tut joc ]n halul [sta de Viorica? O iubesc doar, abia acum ]mi dau seama c-o iubesc cu adev[rat. Lida... Dac[ n-ar fi retras actele de la judec[torie, ar fi fost totul at`t de bine! De zeci de ori m-am g`ndit: oare s[ m[ fi dezechilibrat ]ntrat`ta insuccesul cu rezultatele calculului? Nu, nu se putea altfel. Aveam o presim\ire mai demult, eram preg[tit. +i n-a fost nici o noutate pentru mine c`nd mi-a spus t[tuca, ]ntre patru ochi, c[ trebuia s[ m[ lase s[ m[ conving personal de propria gre=eal[. Adic[ m-a dat cu nasul la col\: love=te-te, ca s[ nu te mai love=ti!
&"
Aureliu Busuioc
Nu, ]n mine trebuie s[ caut r[spuns la toate. Numai ]n mine. S[ r[m`nem singuri, am`ndoi, eu, cel de sus, =i eu, cel de jos, =i s[ avem un schimb de p[reri sincere =i tov[r[=e=ti-critice. De ce m-am ]ntors la Lida? M-a impresionat gestul ei? Da, m-a impresionat. M-a cucerit. M-a f[cut s[ m[ topesc de m`ndrie pentru mine ]nsumi: Iat[ o femeie care e gata de asemenea jertfe, doar ca s[ fim ]mpreun[! Dobitocul! Eu dobitocul! La mine m-am g`ndit =i nu la ea! +i nu la Viorica. Sunt un vi\el, ]n stare s[ urmeze pe oricine la cap[tul p[m`ntului, dac[-l m`ngìe ]ntre coarne... Lida trebuia s[ vin[ t`rziu. }mi adunai boarfele ]n geamantan, pusei geamantanul l`ng[ u=[ =i cheile pe noptier[, al[turi de portretul ei. M[ a=ezai la mas[ =i rupsei o foaie din blocnot. Lida, e o minciun[ tot. |ie nu \i-i groaz[ de minciun[? O via\[ tr[it[ ]n minciun[? Nu ne iubim. Ne ]n=el[m. Zi la zi, clip[ de clip[. S[ ne str[duim a ]n\elege lucrul acesta =i ]n\eleg`ndu-l s[ iert[m. Am`ndoi. Nu plec pentru c[ e o alt[ femeie la mijloc. Plec pentru c[ minciuna ta presupus[ =i minciuna mia sigur[ m[ sufoc[ deopotriv[. Nu fug nic[ieri. Plec. Dar orice ]ncercare s[ ne reg[sim reciproc e zadarnic[. Trebuie s[ ne reg[sim pe noi ]n=ine. Consider[ c[ nu exist =i cu at`t mai pu\in exist[m! Nu uita: =i porumbeii albi au umbra neagr[. Radu 13 ianuarie. Luai valiza, ]nchisei u=a, o controlai dac[ era bine ]nchis[ =i coborì sc[rile. Strada, cu forfota ei, mi se p[rea o lume nou[ pe care abia acum trebuia s-o descop[r. Nu m[ sim\eam un Columb. Prea lung =i obositor fusese drumul. +i prea multe recifurile de care ]mi
&#
izbisem corabia. +i dac[ mai continua s[ pluteasc[ vasul, doar pentru c[ inventam singur recifurile. Nu avea nici un pasager pe bord. +i nici un matroz care s[ m[ ajute s[ ridic p`nzele sau s[ le cobor. Acum ]n\elegeam c[ e extenuant[ asemenea c[l[torie singur. Piedicile pe care \i le pun al\ii pot fi trecute. Dar ale tale te pot dobor]. Dac[ nu po\i r[spunde de tine, trebuie s[ r[spunzi de al\ii!... ...Maier! Bunul =i b[tr`nul meu Maier! Cu acela=i palton jerpelit =i, probabil, pe desubt cu aceea=i hain[ g[urit[ de acizi, pe care n-o mai schimbase de at`\ia ani! }n mijlocul acestui vacarm citadin avea aspectul unui cal de trac\iune la o expozi\ie de automobile ultramoderne. Nu b[nuiam un loc mai nepotrivit s[-l ]nt`lnesc! Nu, nu mai beau, zise el, se vede doar ca s[ nu-mi dea posibilitate s[-mi vin ]n fire. Dar nu se atinse de vinul ce i-l turnasem. +i c`nd ie=ir[m din bodeg[, paharul lui r[mase plin pe marmora m[su\ei, ca o m[rturie a faptului c[ lumea se schimb[ totu=i! Peste o s[pt[m`n[ trebuia s[ avem ]nspec\ie frontal[. Adic[, mai precis, o comisie a ministerului, f[cu el. Nu mai vine... |`ru a aranjat totul. Doamne, c`t vorbea! Ar fi putut deveni un campion al mu\ilor. Ca s[ explici ceva oamenilor, e mai bine s[ vorbe=ti dec`t s[ taci! Am uitat s[ vorbim, Radule... Ori vorbim prea mult. M[ acuza. }n mine lovea. Nu-l mai puteam ]ntreba nimic. +i nu-l ]ntrebam. Avea de ce m[ lovi. Avea de ce m[ acuza. Avea dreptate... Nu s-a schimbat nimic la Recea noastr[, ]mi ghici el ]ntrebarea. Nu s-a schimbat nimic?... Aici s-au schimbat multe? S-a schimbat un om, ]n\elegi?
&$
Aureliu Busuioc
Un om a cobor`t pe p[m`nt? Eu! }n\elegi? }\i mul\umesc c[ nu-mi spui nimic mai mult, c[ taci, c[ nu-mi faci nici un fel de aluzii... }\i mul\umesc, ]n\elegi? +tiu tot, nu trebuie s[-mi spui nimic. Ai zis, ne=tiut de ce, c[ =i cu o vioric[ se face prim[var[. De ce ne=tiut de ce? Eu ]n\eleg de ce, dar ]\i mul\umesc c[ n-ai spus nimic mai mult. De ce mi-ai spus c[ o s[ am mult de luptat? Ce-ai vrut s[ spui? Oare e o lupt[ mai grea dec`t s[ lup\i cu tine ]nsu\i? +i dac[ te birui, dac[ reu=e=ti s[ te ]nvingi, ce alt[ lupt[ poate p[rea grea? B[tr`ne Maier, dac-ai =ti ce bine-mi pare c[ te-am ]nt`lnit acum, anume acum! Nu, nu te mira c[ nu te ]ntreb nimic. Nu a=tepta s[ te ]ntreb. +i nici nu-mi spune nimic... Nu vine comisia? N-o s[ vin[ azi. Mìne o s[ vin[. Lumea nu st[ pe loc. }n\epenit[. Nici tu nu stai. +i nici eu n-o s[ mai stau. M[ crezi?... Noroc, Maier! O s[ ne vedem repede! +i altfel. Anume altfel... ...Vechea gazd[ ]mi p[stra, conform ]n\elegerii, camera, pl[tit[ pe trei luni ]nainte. Arca ce va ]nvinge potopul! Aici vom avea masa de lucru, una pentru am`ndoi. Patul =i at`t. Nici un prisos! Ca =i cabinetul lui Licurg. Dac[ l-o fi avut. +i toate legile lui... Ce-o fi f[c`nd Viorica? Crede ]n mine, crede, c`nd =i eu eram pe punctul s[ nu mai cred, c`nd eram s[ m[ las ]n voia valurilor... }mi ]nchipui c[-i joac[ zeci de m[runte feste Sp`nu =i ai lui. Curios, mi-a venit odat[ ideea c[ peste dou[-trei sute de ani oamenii au s[ inventeze un aparat, cu care au s[ afle toate g`ndurile ce-au umplut c`ndva sc[f`rliile noastre, pe jum[tate p[m`nt atunci. +i mi-am mai ]nchipuit ce mutre au s[ fac[ ei ]n fa\a tigvei
&%
lui Sp`nu, c`nd aparatul respectiv o s[ tac[ jenat o clip[, ca dup[ aceea s[ enun\e tabla ]nmul\irii =i regula de trei simpl[... St[, probabil, serile ]n od[i\a aceea cu fotografii ]ng[lbenite, cu icoane =i candela aceea ce nu mai arde, =i corecteaz[ caiete... Le chefe de la gare... Nu chefe, ci chef, prostu\o!... +i las[ apoi creionul ro=u, ]=i prinde fa\a ]n palme =i se g`nde=te, se g`nde=te... C[ a avut dreptate. C[ singur ]n fa\a dragostei mele m-am pierdut, ori c[ nu m-am pierdut, ci am l[sat-o la o parte, ca orice abstrac\ie pe care ai folosit-o ]ntr-o ecua\ie =i nu mai revii la d`nsa... Ba da, revin! Ai avut dreptate, dar p`n[ la un punct! Din p[cate ai avut dreptate. Dar ]n parte numai. Dac[ n-ai fi avut dreptate ]n partea aceasta, n-a= fi ]n\eles ]ntregul. Sau nu l-a= fi =tiut p`n[ la cap[t. M-am ]mpotmolit ]n minciun[. Nu acum, cu Lida. Mai demult. Cu mult ]nainte. Atunci c`nd am crezut numai ]n mine! C`nd nu m[ ]ndoiam numai de ceea ce spuneam eu. Am fost slug[ minciunii, acum o voi face sluga mea. O dat[ doar. O singur[ dat[! Azi. Azi, c`nd am s[-\i scriu. C`nd n-am s[-\i scriu tot. C`nd am s[ inventez ceva, c`nd am s[ mint, ca s[ te scutesc de toat[ mizeria asta. }n numele dragostei! Am s[ te chem aici. Ca pentru o foarte ]nsemnat[ ]nt`lnire... Ori am s[ inventez altceva... Da, desigur! +i ai s[ vii. +i n-ai s[ mai pleci! Am s[-\i scriu totul, ori aproape totul. Ai s[ m[ ]n\elegi, pentru c[ tu po\i ]n\elege totul. Iar a ]n\elege ]nseamn[... Nu, n-ai de ce s[ m[ ier\i. S[ m[ ier\i c[ m-am reg[sit? S[ m[ ier\i c[ a biruit totu=i dragostea pentru tine? S[ m[ ier\i? De ce s[ m[ ier\i? Eu m-am iertat, =i mai mult n-are nimeni dreptul s[ m[ ierte sau nu. Pentru c[ nimeni nu m[ poate =ti =i condamna a=a cum eu singur o pot face. Am crezut c[ via\a ]ncepe de la cap[t c`nd ]\i po\i l[muri scopul ei. Dar nu mi l-am l[murit. Am confundat scopul cu mijloacele.
&&
Aureliu Busuioc
Am nevoie de tine! Tu m[ po\i ajuta acum. Nu m[ l[sa singur ]n fa\a dragostei. Nu m[ l[sa singur cu mine ]nsumi... Am s[ m[ mint iar. +i am s[ m[ pierd. Sunt capabil, =i tu o =tii. Dar n-am punctul acela de sprijin pe care a= putea fixa p`rghia tuturor capacit[\ilor mele. Te-am ales pe tine, =i numai pe tine. Poate-a= fi fost =i eu altul, dac-ai fi fost ]ntìa tu? Ori, poate-ai fi fost tu alta? La ce bun aceste exhibi\ii mintale? Dac[ \i-a= spune \ie toate aceste... Ori dac[ le-a= crede cel pu\in eu, p`n[ la cap[t. P`n[ acum nu le-am crezut. M[ pref[ceam c[ le cred, dar undeva ]n ad`nc p[stram slaba n[dejde c[ totu=i m[ judec prea aspru. C[, de fapt, sunt mai bun dec`t m[ consider... M[ temeam s[ despic firul p`n[ la cap[t. E o opera\ie prea dureroas[. M-am min\it, vai! Acuma ]ns[ nu. +i m[ doare. }ntìa oar[ m[ doare. Stop! C`t[ patetic[, ah! +i c`t[ logic[! N-ai oare prea mult[ logic[ ]n tine, ca s[ ai =i dreptate, Radule? Adic[ stai? Stai! }n\elegi, Rico, e foarte greu s[ p[trundem, s[ percepem ceva nou. Suntem obi=nui\i s[ apel[m la corespondente concrete pentru toate abstrac\iile ce le folosim ]n discu\ii sau explica\ii. Dac[ ar fi s[ vorbim de o camer[ nou[, altfel dec`t aceasta ]n care m[ aflu acum, =i nu aici, ]n camer[, ci undeva, ]ntr-o p[dure, de exemplu, am lua punct de plecare tot camera asta. Am reconstitui-o ]n cap imediat: ace=ti patru pere\i, acest tavan, aceste podele, aceste u=i =i ferestre, aceast[ mobil[. +i g`ndindu-ne la pere\ii ace=tia cunoscu\i, am vorbi de pere\ii camerei noi necunoscu\i, de la u=a aceasta am porni, vorbind de u=a nou[... Dar cum putem percepe ceva nou de tot, f[r[ corespondent, f[r[ model concret undeva ]n trecut? C`nd n-ai nici un punct de
&'
plecare nic[ieri, c`nd nu po\i construi ]n creier camera aceasta, =tiut[, ca s-o vezi pe cea nou[, ce nu exist[ ]nc[, dar care va exista =i o =tim, ]n m[sura ]n care o cunoa=tem pe cea veche? }n\elegi? M[ simt nu reg[sit sau ref[cut, ci ]ntr-at`ta nou, ]ntr-at`ta f[r[ corespondent ]n eu-l acela de p`n[ ieri, ]nc`t va trebui s[ m[ iei de la ]nceput =i s[ m[ cuno=ti. +i m[ vei g[si acel pe care l-ai fi vrut s[ fiu, dar pe care nu l-ai =tiut, pentru c[ n-ai avut din ce-l construi. Eu sunt acela, Viorico! La dracul autoironia ]n care m-am consumat, acum =tiu, doar pentru a face impresie! Acum =tiu =i simt c[ m[ voi descoperi ]n tine =i simt c[ m[ voi putea iubi a=a nou cum sunt. }n\elegi, Viorico? M[ a=ez la mas[ s[ a=tern scrisoarea ]n care voi min\i pentru ultima oar[. }n numele dragostei noastre... Pentru ultima oar[. 24 ianuarie. ...Lacul s-a transformat ]ntr-un excelent patinoar. Din p[cate, n-am nici un partener, am numai spectatori. P`n[ =i pe lelea Safta am g[sit-o ast[zi pe mal: M[i, m[i, aracan de mine! Curat ca la teatru! Numai c[ hai acas[, s[ nu ]nghe\i. Ia-te ce-ai ]nflorit! S[ ]nghe\, lele Safto? Ba la Magadan s[ vezi geruri! +i tot n-am mai ]nghe\at!
19
APRECIERI
Problema distan\[rii de lume, zugr[virea unor aspecte de via\[ ce nu intr[ direct ]n experien\a scriitorului, descrierea unor personaje ]n ac\iune care fac parte din ambian\e diferite se poate rezolva numai printr-o l[rgire considerabil[ a puterii de imagina\ie. Acest lucru se poate rezolva ]n cazul unei culturi a scrisului, iar la mijloc e vorba =i de inteligen\a scriitorului, de puterea lui de a sintetiza cele v[zute, de a crea o lume imaginar[ prin analogie cu cea real[, nedeform`nd-o totodat[. Romanele Singur ]n fa\a dragostei =i Unchiul din Paris se conformeaz[ ]n mare m[sur[ acestei cerin\e de deta=are prin imagina\ie. Scriitorul vede lumea ca un spectacol, ]n care ]=i joac[ rolul fiecare potrivit firii sale. Spre deosebire de anumi\i prozatori care introduc persoana lor proprie ]n ac\iune, camufl`nd-o sub un nume poetic =i acord`ndu-i func\ia de mentor, A. Busuioc se retrage ]nd[r[tul cortinei, l[s`ndu-i pe eroi s[-=i croiasc[ singuri drum ]n via\[. Aceasta nu ]nseamn[ ]ns[ o dispozi\ie total[ autoriceasc[ r[m`ne punctul de vedere personal, care str[lumineaz[ sensul c[r\ii. Deta=area lui A. Busuioc se ]nf[ptuie=te firesc datorit[ ironiei, mijloc eficient ]mpotriva ]nfrumuse\[rii sau, mai bine zis, calofiliei; scriitorul cu bagaj s[rac de cultur[ e ]nclinat ]ndeosebi spre comicul trivial. [...] Distan\ierea artistic[ contribuie la o mai ad`nc[ tipizare a fenomenelor =i oamenilor. De obicei, cititorul se sup[r[ c`nd ]=i vede caricaturizat[ profesia sau c`nd sunt descoperite ]n adev[r p[cate grave ]n activitatea unui colectiv. Tipizarea simpl[ nu las[ personajul ]mpl`ntat ]ntr-un anumit mediu concret, ci ]l ]nal\[ la rangul de general-uman, f[c`nd ca ]n persoana directorului de =coal[ cabotin s[ vedem o imagine a cabotinajului de pretutindeni. Aceast[ ]ncercare de generalizare se observ[ ]n ambele romane ale lui A. Busuioc.
'
Unchiul din Paris e un roman bine conceput, la temelia lui st[ un contrast izbitor, contrastul dintre dou[ epoci diferite. Unchiul vede o lume nou[ =i bogat[ acolo unde alt[dat[ s[r[cimea murea ]nr[d[cinat[ pentru vecie. [...] A. Busuioc =i de data aceasta ironizeaz[ comoditatea =i suficien\a nepotului =i a rudelor, care nu observ[ schimb[rile, prefacerile profunde. }n proza lui A. Busuioc se simte un climat de intelectualitate, fenomen mai rar ]nt`lnit ]n proza cu subiecte patriarhale de rutin[. [...] Vasile COROBAN. Romancierul (Despre romanele Singur ]n fa\a dragostei =i Unchiul din Paris. Literatura =i arta, 26 octombrie, 1978, nr. 43. Un om poate fi perfect instruit, orient`ndu-se enciclopedic ]n toate ramurile de activitate omeneasc[, poate fi extrem de corect, punctual =i moralice=te integru, =i totu=i s[ aib[ o via\[ interioar[ spiritual[ cam redus[, dac[ nu chiar steril[. Cultura presupune o mare for\[ spiritual[, epic[, dac[ vre\i. Acesta e punctul de plecare al lui Busuioc, estetic =i etic. Particularul apare la Busuioc tot ]n alt[ form[; el renun\[ la ideea unui om energic (]n parte numai! c[ci =i el cedeaz[ prin Maier), care schimb[ radical lucrurile, =i ]=i pune ]ntrebarea dac[ sunt ]n=i=i ]nv[\[torii destul de instrui\i =i educa\i ca s[-i lumineze pe al\ii, dac[ nu se adapteaz[ la mediu [...] uit`nd ce-au ]nv[\at =i devenind ni=te meseria=i, str[ini de cultur[ =i efort intelectual. Tabloul acesta ]l schi\eaz[ cu ironie mu=c[toare Radu Negrescu ]n fa\a Vioric[i Vrabie, ]nv[\[toare de francez[, nou-venit[ la =coal[. [...] Partea profesional[ a lucrului ]l intereseaz[ pe Busuioc =i o eviden\iaz[, dar nu o limiteaz[ numai la aceast[ latur[ a vie\ii, c[ut`nd s[ p[trund[ ]n mentalitatea oamenilor, =i el constat[ c[ o mentalitate retrograd[ poate ]n[bu=i orice g`nd nobil, orice pornire a inimii spre bine =i spre sferele mai ]nalte ale vie\ii spirituale. Un om schilod suflete=te va aplica cel mai ideal principiu de educa\ie ]n a=a mod, ]nc`t el va deveni reversul sensului s[u. Directorul retrograd din Singur ]n fa\a dragostei, de pild[, nu observ[ energia tinerei ]nv[\[toare Viorica Vrabie, nu \ine seama de cultura ei, de av`ntul tineresc; pe d`nsul ]l =ocheaz[ ]n primul r`nd \inuta vestimentar[ la mod[ a ]nv[\[toarei. [...] Eroului principal al romanului Singur ]n fa\a dragostei, lui Radu Negrescu, autorul ]i d[ deplin[ libertate de ac\iune, eliber`ndu-l mai ]ntì de certitudine infatuat[ =i de catalogul obi=nuit al pove\elor didacticiste =i al ideilor
'
Aureliu Busuioc
primite. Adopt`nd o conduit[ de histrion, Radu Negrescu ]=i poate permite observa\ii ascu\ite despre mediul ]n care se mi=c[, despre sine ]nsu=i, adesea autoironiz`ndu-se. Eroul joac[ rolul bufonului din comediile de alt[dat[, care, sub masca voio=iei, a glumei =i a observa\iei joculare, spune adev[ruri sup[r[toare. Acesta e de fapt con\inutul romanului Singur ]n fa\a dragostei, care vizeaz[ ironic multe neajunsuri ]n =coal[, ]n procesul de instruire =i de educare, ]n via\a spiritual[ a unor ]nv[\[tori. }ncr`ncenat ]mpotriva ignoran\ei =i a ]nchist[rii ]n tipare st[tute de via\[ =i de lucru, Radu Negrescu adesea le demasc[ prin formele paradoxale. [...] Romanul Singur ]n fa\a dragostei d[ o lovitur[ destul de serioas[ unor scheme literare, rupte de realitate; romanul e interesant prin faptul c[ autorul nu-=i face chipuri cioplite, zugr[vind pe ele virtu\i idilice abstracte, pentru ca s[ bat[ m[t[nii ]n fa\a lor, ci prive=te mai real, mai obiectiv la lucruri =i la oameni. Vasile COROBAN. Romanul moldovenesc contemporan, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1969, p. 221, 223, 225, 227, 228. Arta de romancier a lui Busuioc e arta punerii ]n lumin[ a ridicolului, a paradoxului, prin alternarea situa\iilor contrastante, prin ]nsu=irea unor paranteze u=or persiflante, dar cu un caracter buf frapant (aparatele viitorului menite s[ afle g`ndurile o s[ tac[ jenate o clip[ ]n fa\a lui Sp`nu... ca dup[ aceea s[ enun\e tabla ]nmul\irii =i regula de trei simple; Cum a= fi vrut s[ fie ars[ canalia aceasta, Sp`nu, cum a= fi dansat pe cenu=a lui, de=i prostia =i meschin[ria pot imita ]ntru totul nobila pas[re Phoenix...). [...] Romanul Singur ]n fa\a dragostei, luat ]n ansamblu, e o parabol[, ce sugereaz[ imposibilitatea realiz[rii absolute a unor aspira\ii, veleit[\i ]n condi\ia uman[ a unui cotidian m[runt, necur[\at de rutin[, iner\ie, meschin[rie, obtuzitate, elemente retrograde. Singur ]n fa\a dragostei e ca o bucat[ de muzic[ u=oar[: sprinten, pl[cut, u=or, transparent, ieftin, tulbur[tor pe alocuri... El nu r[m`ne nicidecum un joc inteligent al unui poet... Mihai CIMPOI. Prospe\ime, inteligen\[, sobrietate, Cultura, 11 septembrie, 1965, nr. 24.
'!
Proza =i dramaturgia sunt ale unui poet, dat fiind deficitul de substan\[ epic[ =i construc\ie dramaturgic[, recuperat ]ns[ de sentimentul dramaticit[\ii vie\ii. Dotat cu inteligen\[ =i spirit de observa\ie =i umor, Busuioc reprezint[ tipul rar de scriitor urban care valorific[ cu predilec\ie un material de via\[ rural. Proza sa refuz[ relatarea domoal[ moldoveneasc[, fiind dinamic[, cinematografic[, eseistic[ =i av`nd nerv ironic. Perspectiva observa\iei acide permite o creionare rapid[ a fi=elor caracterologice: creierul unui director de =coal[ are dou[ circumvolu\iuni. }ncercarea de a pune problema societ[\ii contemporane e pe alocuri timid[, dar prin prisma ironiei aspectele ur`te sau chiar monstruoase apar oricum ]n relief. Un erou memorabil este Radu Negrescu din Singur ]n fa\a dragostei, proiectat pe fundalul unui mediu s[tesc dominat de ignoran\[, l`ncezeal[ social[, frazeologie goal[, prostie, ipocrizie. Dup[ ce ]mbrac[ mai ]ntì masca unui Don Quijote al satului basarabean, personajul se vindec[ de romantism, las[ ]n pace morile de v`nt, a=tept`nd marele semnal chemarea la aspirantur[, la ora=. Este singura solu\ie salvatoare din acest mediu afectat de idio\enie, mediocritate, rutin[ =i optuzitate. Romanul utilizeaz[ procedeul scrisorilor celor doi eroi ]ndr[gosti\i, recurg`nd la face\ie, specula\ie metafizic[ spumoas[, gratuit[. Mihai CIMPOI. O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura ARC, Chi=in[u, 1997, p. 184. Romanul Singur ]n fa\a dragostei este o expresie preponderent ironic[, p`n[ la urm[ nelipsit[ de gravitatea necesar[, a vie\ii unui colectiv de pedagogi ]n care pe nea=teptate vine un profesor nou, inteligent, ]n m[sur[ s[ introduc[ un minim de aer primenitor ]n activitatea =colii. Adic[ a=a se ]nt`mpla ]n majoritatea nuvelelor =i romanelor de p`n[ la Singur ]n fa\a dragostei (tip: Las[ v`ntul s[ m[ bat[... de Ana Lupan). Aureliu Busuioc ]l prezint[ pe Radu Negrescu drept venit ]n sat numai pentru a-=i satisface stagiul obligator =i a a=tepta invita\ia la Academie (marele semnal). Acesta e primul semn al parodiei. Radu Negrescu nu-=i propune o primenire a st[rii de lucruri din =coal[, el nu se dore=te un profesor-minune, nici nu se g`nde=te s[ r[m`n[ pedagog. Inten\ia scriitorului de a r[sturna o situa\ie devenit[ ]ntre timp =ablon ]n proza timpului l-a determinat pe eruditul critic Vasile Coroban s[ numeasc[ romanul lui Aureliu Busuioc face\ie (de la latinescul facetia glum[, umor;
'"
Aureliu Busuioc
]n italian[, fax f[clie, fl[c[r[) specie literar[ umoristic[, nuvel[ sau anecdot[ cu final surprinz[tor, spiritual. Scriitorul a abordat o schem[ r[sp`ndit[ ]n proza anilor 50 pentru a o discredita oarecum din interior. Romanul s[u constituie o replic[ la atare scheme. Ion CIOCANU. Aureliu Busuioc romancierul. }n revista Limba Rom`n[, 1997, nr. 5, p. 133. Singur ]n fa\a dragostei e o replic[ ironic[ la romanele ]n care conflictele erau at`t de mult la suprafa\[, ]nc`t cititorul =tia dinainte orice deznod[m`nt posibil =i nu se mai a=tepta la nimic inedit nici ]n plan tematic, nici artistic. Nu vreau, zice Radu Negrescu, s[ par altcineva dec`t sunt, dar ]ntr-adev[r, citesc pu\in[, cum s[-i zic... beletristic[. M[ enerveaz[ uneori prea multa ei asem[nare cu via\a, ori alteori m[ scoate din s[rite siropul pe care-l serve=te drept via\[... [...] Pentru Radu lumea e ca paharul de ap[ privit la microscop. Ceea ce constituie dou[ p[r\i de hidrogen =i o parte de oxigen e formula ideal[. Formula real[, ]ns[, include pe l`ng[ cea ideal[, numeroase depuneri =i stratific[ri, ceea ce o face ]ntruc`tva de alt[ compozi\ie. Orice ]nt`lnire cu via\a e pentru el un prilej de confruntare a acestor formule. Drept formul[ ideal[, Radu, ca antierou, ia propriul univers interior. Dup[ confruntarea acestui univers cu universul primei so\ii, Lida, ... a urmat deziluzia. }n sufletul Vioric[i, dimpotriv[, s-a reg[sit: O iubesc pentru c[ m[ iubesc ]ntr-]nsa.... Colectivul e stimat de el pe at`t, pe c`t acesta corespunde universului s[u interior: Ca membru al unui colectiv, e alt[ g`sc[: c`nd ideile =i tendin\ele lui corespund cu ale mele, sunt cu el; c`nd avem p[reri felurite, sunt eu. Via\a fixat[ ]n formul[ =i via\a ]n stare natural[ se dovedesc a fi ]n multe privin\e no\iuni diferite. Radu antieroul =i Radu omul, care se ciocne=te de dramatismul policrom al vie\ii, trebuiau s[ discute ]n contradictoriu. Dincolo de aceste dezbateri interioare se mai resimte ]n roman o viziune cea a mentalit[\ii eroului pozitiv, conform c[reia r[ul trebuie s[ ]nt`mpine numaidec`t rezisten\a idealului pozitiv. }n roman ea domin[. De ea, chiar dac[ n-ar vrea, nu poate s[ nu \in[ cont =i Radu Negrescu. De aici =i o nou[ dedublare a lui pe de o parte, ca antierou, el consider[ o inep\ie s[ intri ]n conflict cu Sp`nu =i cu cei ... forma\i la =coala lui...: Nu pot suferi pros-
'#
tia =i-mi bat joc de ea, dar nici at`t de caraghios nu-s ca s[ pornesc o cruciad[ ]mpotriva ei, iar, pe de alt[ parte, el simte c[, ignor`nd tradi\ia de a ataca r[ul, ce \ine de eroul pozitiv, apare ]ntr-o lumin[ nefavorabil[. De aici vin =i acuz[rile cu care e tratat =i autoflagel[rile la care se expune el ]nsu=i: egoist, individualist, orgolios, sceptic etc. Farmecul acestui personaj const[ anume ]n faptul c[, at`t ]n plan intim c`t =i exterior, el rupe, risc`nd de a i se aduce orice ]nvinuiri, cu o tradi\ie de ]mpotrivire a r[ului mult prea ]ncet[\enit[ =i de aceea inert[. }n acest sens el e antierou. [...] Tot astfel =i Viorica nu at`t ac\ioneaz[, c`t se deschide din interior. Aceste tr[iri au pre\ioasa calitate de a condensa la maximum timpul =i evenimentele. }n trei zile, constat[ Viorica ]n momentul c`nd a ]n\eles definitiv c[ e ]ndr[gostit[ de Radu, am tr[it o via\[ =i am nevoie de o alt[ via\[ ca s[ ]n\eleg ce-am tr[it! Consemn[rile din zilnicul Vioric[i reproduc aproape ]n ]ntregime conflictul romanului, numai c[ el e prezentat ]n manifest[rile lui exclusiv intime. Acest mod de expunere imprim[ nara\iunii o densitate aidoma replicii dramatice. [...] Singur ]n fa\a dragostei de A. Busuioc a rezolvat dou[ probleme, ce st[teau ]n fa\a romanului: a dat expresie necesit[\ii unui nou tip de erou =i, prin intermediul monologului interior, a reu=it s[ comprime la maximum timpul. Nicolae BILE|CHI. Romanul =i contemporanietatea, Chi=in[u, Editura +tiin\a, 1984, p. 233-239. ... Spre deosebire de alte lucr[ri cu tema intelectualit[\ii de la \ar[, romanul Singur ]n fa\a dragostei are ]n centrul aten\iei sale nu at`t ac\iunile s[v`r=ite de eroi, c`t tr[irile, reac\iile psihologice =i zbuciumul lor sufletesc. Dac[ ]n romanele anterioare eroii centrali sunt, ]n majoritatea cazurilor, oameni cu un scop bine definit, apoi eroii romanului Singur ]n fa\a dragostei sunt cu totul de alt[ natur[. [...] Dezv[luirea personajelor centrale a lui Radu Negrescu, ]nv[\[tor de matematic[, =i Vioric[i Vrabie, ]nv[\[toare de limb[ francez[, autorul o face cu m[iestrie, servindu-se de dou[ modalit[\i artistice eficiente de zugr[vire: nara\iunea la persoana ]ntìa (Radu) =i reproducerea noti\elor de zilnic (Viorica). [...]
'$
Aureliu Busuioc
O tr[s[tur[ dominant[ a caracterului lui Radu este scepticismul lui, uneori cam exagerat. [...] Consider`ndu-se superior ]n compara\ie cu muritorii de r`nd, Radu prive=te la ei (=i atunci c`nd o merit[, =i atunci c`nd nu!) cu un oarecare dispre\ =i cu o permanent[ ironie ]n\ep[toare. }n goan[ dup[ neobi=nuit, dup[ poz[, el e gata s[ pun[ la ]ndoial[ p`n[ =i unele adev[ruri adev[rate, s[v`r=ind ]n acest fel prostii. }n fond, Radu r[m`ne un om bun la suflet: el iube=te tot ce e bun ]n oamenii buni. O admir[, bun[oar[, pe Viorica, atunci c`nd aceasta se ia la har\[ cu directorul. [...] Radu e un sceptic =i un dezam[git, care mai mult ra\ioneaz[ despre dragoste (chiar =i atunci c`nd o are ]n fa\[!) =i mai pu\in pune ]n ea sentimente adev[rate, care ar putea s[-l fac[ fericit; de aceea el =i r[m`ne, p`n[ la urm[, singur ]n fa\a dragostei.[...] P`n[ la un punct, Radu e un erou-excep\ie, adic[ nu poate fi numit tipic. A f[cut oare bine A. Busuioc atunci c`nd l-a situat pe Radu ]n centrul romanului? Balzac spunea c[ ... eroii romanului niciodat[ nu trebuie s[ fie excep\ii =i c[ excep\ia ]ntotdeauna trebuie s[ joace ]n roman numai un rol secundar. Aceasta din cauza c[ ... orice personaj tipic devine grandios anume ]n virtutea caracterului s[u tipic. Cu toate neajunsurile, ]ns[, Radu izbute=te s[ c`=tige o anumit[ simpatie. }l avem aproape de noi mai ales pentru faptul c[ el e sincer =i cu sine, =i cu ceilal\i eroi, =i cu cititorul; iar atunci c`nd omul e sincer, el tinde =i spre bine, spre puritate sufleteasc[. Ce-i drept, ]n acela=i timp eroul ne displace prin egoismul =i individualismul s[u cras, prin scepticismul ironic =i oarecum r[ut[cios, prin indiferen\a sa, prin lipsa de scop =i ac\iune. +i atunci nu putem s[ nu-i repro=[m autorului o compl[cere ]n a poza ]n toate, p`n[ =i ]n limbajul eroilor. [...] Romanul Singur ]n fa\a dragostei abund[ ]n sentin\e =i maxime inedite, ]nd[r[tul c[rora descoperim o bogat[ experien\[ de via\[ a scriitorului. Aceste cristale de ]n\elepciune fac romanul mai concentrat =i ]n acela=i timp mai sugestiv. Romanul [...] se impune prin spirit =i inteligen\[, prin ironie =i umor, prin subtilitate stilistic[, prin eroi ]nzestra\i cu un interesant univers intelectual. Mihai, DOLGAN. Marginalii critice, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1973, p. 179-185.
'%
...Prima ]ncercare a epicii de ample propor\ii e romanul Singur ]n fa\a dragostei, urmat de Unchiul din Paris. }n ambele se relev[ spiritul de observa\ie al scriitorului, arta dialogului, un mod analitic, concentrat =i sus\inut, mobilitatea intelectual[ a unor eroi, prin=i ]n reac\iile =i manifest[rile lor esen\iale. Radu Negrescu =i Viorica Vrabie, Alexandru Stanca =i Riki ]mbog[=esc galeria personajelor complexe din proza moldoveneasc[, romanele ar[t`nd preocup[rile scriitorului pentru problematica moral[ (inclusiv pentru c[ut[rile etice ale tinerei genera\ii), proiectat[ pe un fundal social-uman bine cunoscut =i bine reprezentat. Pline de culoare =i autenticitate, captivante ca problematic[, subiecte =i modalit[\i concise, scrierile acestea erau veritabile mostre de analiz[ lucid[ a unor cazuri umane cu semnifica\ii relevante, ocup`nd ]n ierarhia prozei contemporane un loc de prim-plan. Ele afirmau un scriitor dotat din plin cu inteligen\[ narativ[, cu virtu\i de nuan\at observator al naturii umane, cu un mod al s[u de a percepe realitaea, cu evidente aptitudini de ironist. Eliza BOTEZATU. Literatura moldoveneasc[ (Manual pentru institu\iile de ]nv[\[m`nt superior), Editura Lumina, Chi=in[u, 1984, p. 185-186. Apari\ia romanului Singur ]n fa\a dragostei a st`rnit discu\ii aprinse ]n r`ndul cititorilor =i criticilor nu numai datorit[ problemei importante pe care o abordeaz[, ci =i modalit[\ii artistice folosite de autor. Romanul este alc[tuit dintr-un jurnal intim, dintr-o dest[inuire a eroului principal. Nu =tiu dac[ alegerea confesiunii intelectuale tr[deaz[ o modalitate epic[ sau numai pl[cerea de a produce idei =i de a le emite ]n deplin[ libertate. Cert este c[ intelectualul joac[ un rol deosebit ]n compunerea acestei proze de o rar[ acurate\e =i rafinat[ p[trundere psihologic[ [...]. S-ar p[rea c[ A. Busuioc =i-a conceput lucrarea ]n aceea=i manier[ ]nt`lnit[ =i ]n alte lucr[ri scrise pe aceast[ tem[. Dup[ terminarea facult[\ii Radu Negrescu, eroul romanului, refuz[ propunerea de a r[m`ne la aspirantur[ =i pleac[ s[ lucreze ]ntr-o =coal[ din sat... Colectivul din Recea-Veche, unde nimerise, nu e dintre cele mai exemplare. Directorul =colii, Sp`nu, =i-a ]njghebat un colectiv pe potriva lui, iar el, dup[ p[rerea lui Negrescu, era un om care n-avea dec`t dou[ circumvolu\iuni pe creier. A vrut la ]nceput s[ se opun[. +i eu l-am jucat pe Don Quijote la ]nceput, ]i spune el Vioric[i. Degrab[, ]ns[, se resemnase. [...]
'&
Aureliu Busuioc
Odat[ cu intrarea Vioric[i ]n ac\iune, romanul, care la ]nceput p[rea modest =i obi=nuit, cap[t[ dintr-o dat[ o anumit[ densitate analitic[, autorul sim\indu-se ]n largul s[u, manifest[ deosebite calit[\i de analist =i creator de caractere puternice. Radu o ]ndr[ge=te pe Viorica pentru fermitatea cu care aceasta ]nfrunt[ tot ce e perimat =i plafonat. Meritul c[r\ii const[ ]n schimb[rile care au loc ]n con=tiin\a lui Radu. Ca tip, Radu nu e nou ]n literatura noastr[ pe aceast[ tem[. El se impune ]ns[ prin autenticitatea drumului parcurs. Intrat ]ntru-un mediu oarecum str[in, Radu dob`nde=te treptat con=tiin\a propriei sale puteri. Aceast[ evolu\ie fireasc[ este reflectat[ literar printr-o concretizare ]ntr-un mediu de o mare diversitate uman[, departe de a fi numai un simplu cadru mai mult sau mai pu\in favorizant. [...] Imaginea pe care =i-a f[cut-o Radu despre sine ]l ]mpieduc[ s[ devin[ el ]nsu=i. }n timp ce credea c[ domin[, el era de fapt dominat. +i p`n[ la urm[, ajunge s[ ]n\eleag[ c[ trebuie s[ se reg[seasc[. [...] Eroul romanului nu trece dec`t aparent printr-o criz[ erotic[. Sub ]nveli=ul simbolic al iubirii ]n con=tiin\a ]nv[\[torului Negrescu are loc un salt de natur[ etic[. El are revela\ia particip[rii efective la via\a social[. Iubirea sa pentru Viorica este a=adar un catalizator sau poate o simpl[ coinciden\[, c[ci necesitatea ce modific[ psihologia lui este una social[. Al[turi de semnifica\ia lor etic[, nelini=tile =i c[ut[rile eroului au =i sens specific psihologiei intelectuale. Romanul Singur ]n fa\a dragostei denot[ o acut[ efervescen\[ intelectual[ =i o fr[m`ntare problematic[, at`t ]n plan social, c`t =i ]n psihologia individual[ a personajelor. Eroii nu mai devin exemplific[ri, cazuri tipice, ci individualit[\i complexe, de o mare intensitate psihologic[ =i afectiv[, care ]n fa\a unor transform[ri reac\ioneaz[ diferit, deloc previzibil, ]n func\ie de personalitatea lor, de ]mprejur[rile concrete ]n care tr[ie=te. Chipurile eroilor se impun conving[tor, cu mult[ pregnan\[, manifest[rile lor sunt verosimile, situa\iile, pe care le str[bat ]n mediul =i ]n con=tiin\a proprie, creeaz[ o real[ tensiune dramatic[. Gheorghe CHIRA. Profiluri literare, Editura Lumina, Chi=in[u, 1972, p. 82-85. ...Radu =i Viorica sunt doi tineri intelectuali care repudiaz[ un mod de via\[ impersonal, la nivelul unor impulsuri =i trebuin\e primare, guvernat de principiul adapt[rii la mediu, la ad[postul unor obi=nuin\e comune; pen-
''
tru ei dragostea este nu numai o atrac\ie erotic[ reciproc[, ci o unitate de convingeri, de principii. Or, tocmai de aceast[ unitate ei se ]ndoiesc, ba chiar sunt convin=i la ]nceput de polaritatea pozi\iei lor. Cum putem s[-i pretindem autorului s[ zugr[veasc[ o tr[ire mai emotiv[ a dragostei de c[tre eroi, c`nd el ne descrie anume lupta cu sentimentul de dragoste, ambii c[ut`nd ]n fel =i chip de a i se opune, ridic`nd ]n calea sentimentului lor diferite baraje de ra\ionamente de tot felul? Tocmai faptul c[ dragostea eroilor s[i nu se consum[ ]n sfera sentimentului, ci se ridic[ din sfera tr[irii erotice subcon=tiente ]n sfera cuget[rilor analitice asupra sensurilor vie\ii, ale obliga\iilor sociale, constituie, credem, mai cur`nd un merit al autorului. Anume atitudinea ra\ionalist[ (teoria egoismului) a lui Radu fa\[ de sentimentul de dragoste este acea u=i\[ tainic[, prin care putem p[trunde ]n lumea intern[ a eroului, cunosc`nd-o f[r[ floricelele pozelor sale afi=ate. [...] Critica a urm[rit dou[ ipostaze de manifestare a lui Radu Negrescu: afi=area ostentativ[ a pozelor (Pozezi numai atunci c`nd ai spectatori..., nota Viorica ]n jurnalul s[u printre primele impresii contradictorii ce i le-a l[sat Radu) =i m[rturisirile pe care eroul ni le face ]ntre patru ochi, sinceritatea c[rora ne poate induce ]n eroare, lu`nd aceste m[rturisiri drept caracteriz[ri obiective, ]nf[ptuite de autor prin gura personajului. Or, toat[ intriga acestui caracter rezid[, ]n ultim[ instan\[, ]n a treia ipostaz[ a sa ]n acea lupt[ interioar[ cu sine ]nsu=i, care se desf[=oar[ pe trei sferturi ]n subcon=tient =i care ]=i g[se=te ]n con=tiin\a de sine a eroului, ]n reflec\iile =i teoriile lui deseori o imagine r[sturnat[ [...]. Dac[ Radu lupt[ cu sentimentul s[u de dragoste, def[im`nd ]nsu=i idealul de dragoste, definind-o ca o manifestare a egoismului, Viorica pune ]n calea atrac\iei sale cresc`nde fa\[ de Negrescu idealul unei dragoste adev[rate, care nu se reduce la sentimentul erotic, ci presupune o unitate de principii de via\[. Ai tot ce-ar putea constitui idealul unei g`sculi\e, ba chiar =i al unei femei serioase, dar nu po\i fi, n-ai s[ fii niciodat[ idealul meu!, noteaz[ ea ]n jurnalul s[u, drept concluzie la p[rerile sale critice despre comportarea lui Negrescu. Treptat, ]ns[, caracteristicile negative cedeaz[ tot mai mult locul celor pozitive... P`n[ la urm[ rela\iile intime ale eroilor ajung la punctul culminant, c`nd ambii nu-=i mai pot ascunde dragostea lor.[...] Radu, ]ns[, se retrage din fa\a dragostei =i ]ncearc[ din nou s[ se claustreze ]n cercul str`mt =i rece al individualismului egocentric. }n zadar
!
Aureliu Busuioc
]ncearc[ Radu s[-=i ]njoseasc[ dragostea sa, s[ se conving[ c[ ]n dragoste principalul este eul s[u egocentric, iar ]n locul Vioric[i poate fi oricare alta. Pentru c[ iubirea este mai cur`nd uitarea de sine dec`t dragostea de sine. }n orice caz, Radu nu-=i mai poate reg[si lini=tea, claustr`ndu-se ]ntr-un eu egocentric, fiindc[ nu-=i mai poate ascunde dedublarea ]n eu, cel de sus, =i eu, cel de jos, care fac un schimb de p[reri sincere =i tov[r[=e=ti-critice. [...] Astfel, resping`nd didacticismul ilustrativist, rectiliniar ce caracteriza un tip de erou pozitiv frecvent ]n literatura noastr[ de atunci [...], A. Busuioc a zugr[vit, prin tipul de erou anterior al unui personaj de o complexitate tipologic[ =i caracterologic[ rar[ la noi ]nc[, e=ecul interior al individualismului supus examenului dragostei, zugr[vit[ nu doar ca un fenomen sentimental, ci ]ntr-un plan filosofico-moral sus\inut conving[tor de chipurile artistice ale eroilor principali doi tineri cu personalitate =i cu o dezvoltat[ con=tiin\[ de sine, la care dragostea declan=eaz[ un proces de con=tiin\[, o confruntare inteligent[ =i original[ de opinii asupra unor principii fundamentale de comportare uman[. Anatol GAVRILOV . Singur ]n fa\a dragostei la o nou[ lectur[. Revista Nistru, 1983, nr. 2, p. 131-141. Rafinat, un pic sceptic =i mai mult persiflant, ironic (de cele mai multe ori autoironic), creator de ]nchipuiri =i tot el un necru\[tor d[r`m[tor al lor, Riki (numele acesta nu este numai un diminutiv arbitrar!) ne comunic[ confiden\ial (o confiden\[ de salon) cu gravitatea-i ]n care u=or sesiz[m masca bonomiei: Vine unchiul din Fran\a. De la Paris. Evenimentul, care la ]nceput lua propor\ii ]n imagina\ia lui (Riki sper`nd c[ din aceasta se va alege cu ceva), coboar[ mai apoi la un am[nunt f[r[ vreo importan\[, plictisitor =i banal. Imagina\ia =i de data aceasta lucreaz[ ]n tactul ei egal, men\inut permanent de o poz[ ironico-sceptic[, ]n direc\ia opus[, reprezent`nd un fotoliu cu ro\i de biciclet[ =i pe unchi ]n locul Mercedesului-220 sau a Jaguarului sperat. }ns[ din prima clip[, c`nd unchiul coboar[ din tren =i se apropie de el (]n primul r`nd de el sic!) p`n[ la ultima scen[ a romanului moartea unchiului lui Riki i se relev[ un adev[r perplex, cu at`t mai perplex =i mai revelator cu c`t Riki e tentat mereu s[ ironizeze ]n presupunerile sale privind personalitatea =i via\a trecut[ a unchiului. Realitatea apare astfel mai
!
credibil[, fiind pus[ permanent la ]ndoial[, adev[rurile afl`ndu-se ]ntotdeauna sub semnul ]ntreb[rii. Cele dou[ atitudini ]n fa\a vie\ii sunt dezv[luite meticulos, una desen`nd o curb[ ascendent[, cealalt[ aflat[ ]n descenden\[, dar ajung`nd ca ]ntr-un punct s[ se ]ntretaie =i s[ se contopeasc[ ]ntr-un destin eroic comun acel al unchiului. Atitudinea ini\ial[ a lui Riki nu este o certitudine (]n sens uman, nu artistic), nu-i constituit[ ]ntr-un destin, el n-are o personalitate, sau, mai exact, caracteristica lui este lipsa de personalitate. S[ nu fim ]ns[ gre=it ]n\ele=i: el prezint[, totu=i, un caracter literar =i este hazardat s[-i cerem scriitorului o includere mai activ[ a eroului s[u ]n via\[. Discrepan\a dintre Riki din prima parte a romanului =i Andrei (acela=i personaj) din partea a doua este mai ]ntì una de calitate =i, implicit, de cantitate. Riki schi\eaz[ ini\ial unele eforturi de a se debarasa de diminutivul s[u, dar nu face mai mult dec`t un gest de epatare printr-o \inut[ ironic[. Abia ]n final ajunge s[-=i merite numele adev[rat, Andrei, destinul lui dintr-o poten\[ incert[ se face o realitate obiectiv[. E de notat c[ spre sf`r=it atitudinea ironic[ dispare, f[c`nd loc ie=irilor patetice =i confesiunilor lirice. Ironia este de la bun ]nceput o masc[ a incertitudinii. Riki e superior lui (s[ ne ierte autorul pentru acest lui ]mprumutat de la el) Mimi, copil al naturii, care vegeteaz[ elementar, el se =tie capabil de ceva mai mult, dar vegeteaz[ =i d`nsul ]ntr-o inactivitate lipsit[ de griji =i complica\ii mai serioase. De aici =i nesiguran\a valorii sale, ]n particular (persifl[rile at`t de abundente la propria-i persoan[ nu sunt numai ni=te glume spirituale) =i a posibilit[\ilor de existen\[ a altor valori superioare, ]n general (atitudinea ironic[ o spune at`t de elocvent!). Deocamdat[, el e capabil numai de aceasta, adic[ de o poz[ ironic[, ce voaleaz[ propria incertitudine. Ironia ]nc[ nu s-a convertit ]n scepticism: dou[zeci =i unu de ani e o v`rst[ totu=i prea fraged[ pentru aceasta (probabil c[ Radu Negrescu arat[ tot a=a la anii lui Riki). }i lipse=te lui Riki o con=tiin\[ de sine clar[, care o va c[p[ta abia dup[ comunicarea spiritual[ cu unchiul Alexandru Stanca. }ntors ]n \ar[, unchiul nu va aduce cu sine nostalgia dup[ un ora= cu at`tea locuri =i oameni celebri, dup[ cum se a=tepta Riki, ci povestirea dramatic[ (ce e drept, pe alocuri cam arid[ =i declarat[) a vie\ii sale: un trecut eroic =i o con=tiin\[ tragic[ a ]nstr[inatului. [...] C[l[toria pe care o vor ]ntreprinde ]n doi, apoi ]n trei, cu Aura, are sensul unei revela\ii insolite. Riki nu numai c[ afl[ trecutul unchiului, lui i se ]ncep a contura =i perspectivele vie\ii sale viitoare, pe care at`ta timp el nu
!
Aureliu Busuioc
le-a putut ]ntrevedea. Se simte venit de la Paris nu numai Alexandru Stanca, uimit =i entuziasmat de at`tea transform[ri descoperite ]n \ara natal[, dar =i Andrei, care p`n[ atunci n-a =tiut s[ pre\uiasc[ acest p[m`nt. Semnificativ[ ]n aceast[ c[l[torie este al[turarea la cei doi a Aurei. Ea va porni cu d`nsul dup[ ce c[l[toriser[ singuri, dup[ ce Andrei a ascultat o parte din povestirea unchiului =i procesul de convertire interioar[ era pe cale de ]nf[ptuire. Rela\iile dintre Andrei =i Aura, ce la ]nceput se rezumau la un flirt atractiv, el ]ntreb`ndu-se mereu ]n incertitudinea sa dac[ o iube=te sau nu pe Aura, trec mai apoi ]ntr-o dragoste adev[rat[ (s[ se compare ]n acest sens =i cele dou[ visuri ale lui Andrei). Iubirea semnific[, astfel, o ]n[l\are =i ]n planul intim, o ridicare la o ]n[l\ime egal[ cu idealul social, de fapt cu idealul superior al vie\ii sale. Andrei |URCANU. Aureliu Busuioc: Unchiul din Paris. Revista Nistru, 1973, nr. 6, p. 138-139.
CUPRINS
Tabel cronologic .............................................................. 3 UNCHIUL DIN PARIS ..................................................... 6 SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI ................................... 171 Aprecieri ...................................................................... 290
Aureliu BUSUIOC UNCHIUL DIN PARIS SINGUR }N FA|A DRAGOSTEI

Romane Ap[rut: 1998. Format: 70x1081/32 Coli tipar: 13,30. Coli editoriale: 14,21. Tiraj: 5000 ex. Casa de editur[ LITERA str. B.P . Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Operator: Vitalie E=anu Tehnoredactor: Cristina Rusu Corector: Nadina Marciuc Redactor: Arcadie Suceveanu Editor: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, str. Florilor, nr. 1, Chi=in[u, MD 2068, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

Busuioc, Aureliu - Unchiul Din Paris

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Busuioc, Aureliu - Unchiul Din Paris

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA

CZU 859.0 (478.9)31 B 96

Coperta: Isai C`rmu

Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

Unchiul din Paris. Singur ]n fa\a dragostei

UNCHIUL DIN PARIS

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris

Unchiul din Paris