Caracterele statului romn Trasaturile statului romn rezulta din dispozitiile constitutionale n vigoare.

Astfel, n articolul l al Constitutiei Romniei adoptata prin referendum la 8 decembrie 1991 asa cum a fost reformulat acest text n urma revizuirii din cursul anului 2003, statul romn este caracterizat ca fiind un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social. 1. Romnia - stat national Caracterul national al statului romn exprima o trasatura a acestuia ce vizeaza unul din elementele sale constitutive, anume populatia. Asa cum am aratat deja, natiunea reprezinta unul din elementele constitutive ale statului, ea putnd fi definita ca populatia de ieri, de azi si de mine. Natiunea exprima istoria, continuitatea si mai ales comunitatea spirituala si materiala, n cadrul populatiei unui stat, de regula, distingem trei categorii de persoane si anume cetatenii, strainii si apatrizii; aceste doua categorii de la urma nu sunt incluse n categoria natiune. Formarea statului romn ca stat national unitar este rodul unui proces istoric ndelungat, proces dominat de lupta poporului romn pentru unitate si independenta, pentru eliberarea nationala si sociala. Formarea statului national romn a fost mult timp ntrziata deoarece n aceasta parte a Europei capitalismul s-a dezvoltat mult mai trziu si mai lent dect n apus. La aceasta s-a adaugat jugul strain, ndeosebi cel otoman. Un moment important n formarea statului national unitar romn 1-a constituit unirea Moldovei cu ara Romneasca, n 1859. Desavrsirea statului national unitar romn s-a realizat n 1918 prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romnia. Formarea statului national unitar romn a fost opera ntregii natiuni romne. Trebuie nsa precizat ca, n decursul istoriei, anterior formarii statului national unitar, pe teritoriul tarii noastre alaturi de romni s-au asezat si maghiari, evrei, romi si germani, precum si, ntr-un numar mai mic, oameni de alte nationalitati. Acestia au muncit si luptat alaturi de romni, au suferit mpreuna cu romnii si se bucura astazi de drepturi egale cu romnii. Caracterul national al statului romn nu urmareste dect sa sublinieze originile istorice ale statului si natiunii romne. Prin aceasta subliniere nu se poate aduce nici un prejudiciu nici unei persoane care detine cetatenia romna, ntruct, asa cum am aratat, populatia unui stat este alcatuita din totalitatea persoanelor care au cetatenia unui stat, indiferent de originea lor, de nationalitate sau de orice alte criterii. 2. Romnia - stat suveran si independent Redactarea articolului l din Constitutie poate ridica unele semne de ntrebare daca se are n vedere faptul ca, dupa cum am aratat, suveranitatea prezinta doua aspecte bine cunoscute n dreptul public clasic: independenta si suprematia. Suprematia consta n aceea ca statul suveran este, n drept, cea mai puternica dintre toate colectivitatile publice pe care le include si dintre toate subiectele de drept existente n interiorul sau. Suprematia desemneaza deci aspectul pozitiv al suveranitatii, faptul ca ea este apreciata prin comparatie cu tot ce este interior si inferior sferei statale. Astfel, n zbuciumata sa istorie, poporul romn a fost lipsit de dreptul de a decide liber de destinele tarii, caci dominatia straina s-a manifestat secole n sir, iar cucerirea independentei de stat n urma razboiului romno-ruso-turc din 1877, desi a permis afirmarea tot mai viguroasa a poporului nostru ca natiune de sine statatoare, a nsemnat numai un pas spre cucerirea suveranitatii. Romnia a continuat sa fie aservita economic si politic puterilor straine. Evenimentele istorice, printre care cele doua razboaie mondiale nu pot sa nu fie mentionate, au afectat, prin desfasurarea si urmarile lor, suveranitatea Romniei. ncepnd cu secolul al XlX-lea, constitutiile romne au consacrat n formulari din ce n

ce mai clare suveranitatea si independenta statului. Astfel, Statutul desvoltator al Conventiei de la Paris din 7/9 august 1858, primul text cu valoare de lege fundamentala din istoria moderna a Romnei, a suferit n 1862 unele modificari ndeplinitorii" printre care, subliniata n chiar textul vremii, este mentionarea faptului ca Principatele Unite pot n viitor a modifica si a schimba legile care privesc adminis-tratiunea lor din launtru, cu concursul legal al tuturor puterilor stabilite, si fara nici o interventiune". Acest veritabil smbure de independenta a fost ulterior reluat n toate textele constitutionale referitoare la caracterizarea statului romn. Suveranitatea si independenta Romniei si gasesc si trebuie sa si gaseasca garantiile n economia romneasca, n existenta fortelor armate, n capacitatea de aparare a tarii. Totodata se constituie n puternice garantii eficiente pentru suveranitatea si independenta statelor n general si, prin urmare, si pentru Romnia, climatul international de destindere, cooperare, ncredere si securitate, organismele internationale (O.N.U.) organismele sale specializate, Consiliul Europei, alte organisme internationale) la care participa si tara noastra. Articolul 2 din Constitutia Romniei arata ca suveranitatea nationala apartine poporului romn, care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum. Suveranitatea puterii de stat a Romniei se fundamenteaza pe conceptul de suveranitate nationala, cu toate consecintele ce decurg din acest fapt. Puterea de stat nu se poate exercita direct de catre popor, ci numai prin organele reprezentative. Iata nsa ca legea noastra fundamentala a nteles sa combine regimul juridic al suveranitatii nationale exprimata n forma statala cu unele avantaje ale conceptului de suveranitate populara, mai precis cu exercitarea directa a puterii de stat de catre popor prin modalitatea referendumului. 3. Romnia - stat unitar si indivizibil Caracterul unitar al statului romn exprima o trasatura a acestuia ce vizeaza unul din elementele sale constitutive, anume teritoriul. Sub aspectul structurii de stat, Romnia se prezinta ca un stat unitar. Astfel, pe teritoriul Romniei este organizata o singura formatiune statala. Pe cale de consecinta, exista un singur rnd de autoritati publice centrale, adica un singur Parlament, un singur Guvern si un singur for judecatoresc suprem. Cetatenii au o singura cetatenie, cetatenia romna. Sub aspectul organizarii administrativ-teritoriale, asa cum am vazut, Romnia este organizata n judete, orase si comune, iar autoritatile publice administrative din aceste unitati functioneaza pe baza principiilor descentralizarii, autonomiei locale si al desconcentrarii serviciilor publice locale (vezi articolul 120 din Constitutie). ntreaga organizare statala este stabilita prin Constitutie. Forma unitara corespunde continutului statului precum si compozitiei nationale a poporului romn. Ct priveste caracterul indivizibil al statului romn, caracter exprimat nca de Constitutia din anul 1866, acesta priveste toate cele trei elemente constitutive ale statului n ansamblu, precum si pe fiecare dintre ele n parte. Nici unul din cele trei elemente - teritoriu, populatie si suveranitate - nu poate fi mpartit, n sensul de a fi sub stapnirea altor state. 4. Romnia - stat de drept, democratic si social Romnia este un stat de drept. Statul de drept, ca teorie si realitate s-a impus mult mai trziu n istoria societatii, n principiu atunci cnd s-a considerat ca si autoritatile publice, guvernantii trebuie sa se supuna unor reguli juridice. Este evident ca statul de drept a aparut ca o replica data statului despotic. Spre sfrsitul secolului al XVlII-lea si nceputul secolului al XlX-lea s-a formulat si teoretizat ideea potrivit careia scopul fundamental al statului este de a asigura realizarea dreptului si ca oamenii care detin puterea (guvernantii) sunt supusi dreptului si limitati prin drept. Statul administrator si statul judecator, trebuie sa retinem ca statul de drept nu se

confunda cu principiul legalitatii, el este mai mult dect att. Statul de drept ramne o simpla teorie daca nu este constituit dintr-un sistem de garantii (inclusiv juridice) care sa asigure reala ncadrare a autoritatilor publice n coordonatele dreptului. Statul de drept trebuie efectiv sa se auto-limiteze prin drept. Ca atare statul de drept are un continut complex si n acest sens se considera ca suntem n prezenta unui stat de drept acolo unde: domnia dreptului este evidenta; continutul acestui drept valorifica la dimensiunile lor reale drepturile si libertatile cetatenesti; se realizeaza echilibrul, colaborarea si controlul reciproc al puterilor publice (autoritatilor publice); se realizeaza accesul liber la justitie. Romnia este un stat democratic, ceea ce exprima realitatea ca regimul politic al Romniei este unul democratic. Din perspectiva analizei formei de stat, aceasta ultima trasatura ntregeste caracterizarea statului romn cu precizarea modului n care se exercita puterea de stat n raport cu elementul statului care este populatia. Caracterul democratic al statului nseamna ca autoritatile publice se ntemeiaza pe vointa poporului, exprimata prin alegeri libere si corecte. De asemenea implica proclamarea si garantarea libertatilor publice. Totodata democratia implica: un sistem pluralist, responsabilitatea guvernantilor, obligatia lor de a se conforma legilor, exercitarea impartiala a justitiei de catre judecatori independenti si inamovibili. Democratia are ca fundament respectarea fiintei umane si a statului de drept. Caracterul democratic al statului si statul de drept se implica si se presupun reciproc. Aceste trasaturi se pot regasi acolo unde echilibrul puterilor este realizat, unde suprematia constitutiei este asigurata. Pentru ca, n fond democratia poate fi definita si ca domnia dreptului. Romnia este un stat social. Acest caracter rezulta att din natura (esenta) statului, ct si mai ales din functiile sale. Statul modern poate si trebuie sa imprime tuturor actiunilor economice, politice, culturale, un continut social fundamentat pe valori etice si umane care sa creeze terenul fertil exprimarii reale a personalitatii cetatenilor, a drepturilor si libertatilor lor, a sanselor lor egale. Statul social nu poate fi un simplu partener de afaceri, un simplu observator, ci un participant care trebuie sa intervina, trebuie sa aiba initiativa si mai ales sa ia masuri care sa asigure realizarea binelui comun. El trebuie sa protejeze pe cel slab, dezavantajat de destin si de sansa, trebuie sa sprijine sectoare economice aflate n criza dar care sunt indispensabile promovarii unui trai civilizat, trebuie sa asigure functionarea unor servicii publice de protectie si interventie sociala, ntelegerea caracterului social al statului ne permite explicarea sensului si dimensiunilor unor prevederi constitutionale, precum cele din: art. 32 privind garantarea dreptului la nvatatura; art. 34 privind obligatia statului de a lua masuri pentru asigurarea igienei si sanatatii publice; art. 41 privind protectia sociala a muncii; art. 47 privind obligatia statului de a lua masurile necesare asigurarii unul nivel de trai decent cetatenilor; art. 49 privind protectia copiilor si tinerilor; art. 50 privind protectia persoanelor cu handicap. Parlamentul Caracterizarea parlamentului Aparitia parlamentului, ca institutie politico-juridica fundamentala ntr-o societate organizata n stat, a fost de fapt o reactie fireasca mpotriva despotismului si tiraniei specifice absolutismului feudal. Aparitia parlamentului trebuie considerata ca exprimnd cerinta umana de participare la facerea legilor, participare care este de fapt prima dintre legile democratiei. Parlamentul apare deci ca o institutie politica si juridica formata din una sau mai multe corpuri, adunari sau camere", fiecare alcatuita dintr-un numar de membri (deputati, senatori), dispunnd, ntr-o masura mai mare sau mai mica, de putere de decizie. Parlamentul nu trebuie confundat cu comitetele sau comisiile, care, de regula, sunt create de catre camerele parlamentare si cuprind un numar mai mic de membri si

nici cu adunarile consultative, care nu au puteri de decizie.

Formarea statelor naionale i a naiunilor sunt procese istorice de lung durat, de mare complexitate, determinate de anumite conjucturi, dar i de gradul de dezvoltare al unei societi. Istoria spaiului romnesc acoper mai bine de dou milenii i jumtate de istorie scris. De la unitatea politic creat de Burebista i Decebal s-a ajuns mai apoi, n Evul Mediu Timpuriu, la ipostaza formaiunilor de tip statal. Din secolele XIII-XIV pn n veacul XIX n spaiul extracarpatic romnii au trit organizai n dou state Moldova i ara Romneasc (Transilvania spaiu-int a expansiunii maghiarii a avut o evoluie politic i cultural diferite). Tentative de unire politic au existat n tot acest interval. Momentele premergtoarele unirii realizat de Mihai Viteazul la 1600 poart semntura lui Mircea cel Btrn, tefan cel Mare, Petru Rare, Ioan Despot, Alexandru Lpuneanu, Petru chiopul. Anul 1600, an simbol pentru istoria romnilor este dominat, de la Tisa pn la Nistru i din Carpaii Pduroi pn la Dunre, de figura marelui voievod i domn al rii Romneti, al Ardealului i Moldovei Mihai Viteazul. Unirea a fost n acest context doar una politic i asta ntruct romnii nu reprezentau o naiune, ci doar un popor ataat de valori, dinastii, trecut i simboluri diferite. Trecerea de la faza contiinei de neam la contiina naional, de la stadiul de popor la cel de naiune a fost un fenomen lent care s-a petrecut n intervalul 1600-1800 (momentul culminat a fost reprezentat de activitatea iluminist a colii Ardelene). Secolul XIX supranumit i secolul naionalitilor marcheaz trecerea la modernitate a ntregii societi romneti. El este jalonat de momente istorice importante, momente care au pregtit Unirea de la 1 decembrie 1918: Revoluia lui Tudor Vladimirescu de la 1821, Revoluia burghez de la 1848, Unirea mic de la 1859, instalarea ca domnitor a principelui Carol n 1866, Rzboiul de independen din 1877-1878, proclamare regatului n 1881. Din punct de vedere ideologic, un reper care i-a potenat pe oamenii politici romni a fost unirea Moldovei cu ara Romneasc, unire realizat politic n ianuarie 1859. Evenimentul le-a dovedit romnilor c unirea tuturor ntr-un singur stat este posibil. Pentru cei mai muli regeni i ardeleni, la nceputul veacului XX, realizarea statului naional unitar romn era doar o chestiune de timp. Crizele care afecteaz imperiile multinaionale (austro-ungar, rus i otoman) n intervalul 19001914, tensiunile din planul relaiilor internaionale, dar i politicile revanarde ale unor puteri europene genereaz prima conflagraie mondial (1914-1918). Romnia, plasat la periferia geografic a Europei, i proclam neutralitatea, n intervalul 1914-1916, fa de cele dou blocuri militare Antanta i Puterile Centrale. Vara anul 1916, extrem de tensionat n plan politic intern i internaional, este vara marilor decizii Romnia intr n rzboiul mondial de partea Antantei (Rusia, Marea Britanie, Frana, Italia). Scopul declarat al oamenilor politici romni n frunte cu Ion I.C. Brtianu unirea Transilvaniei i Bucovinei cu Romnia. Dup momentele tragice din iarna anului 1916 i 1917, revoluia bolevic creeaz premizele unirii Basarabiei cu Romnia (deziderat nfptuit n 9 aprilie 1918). nfrngeriile suferite i mai apoi capitularea Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia), n toamna anului

1918, provoac n plan european un adevrat haos. Popoarele asuprite politic i discriminate cultural cer rspicat recunoaterea dreptului la autodeterminare. Romnii din Bucovina, ntrunii la Cernui, se pronun pentru unirea cu Romnia, eveniment petrecut n 28 noiembrie 1918. Momentul culminant al luptei purtate de romni pentru desvrirea unitii naional statale este reprezentat de Unirea Transilvaniei, Banatului i a Prilor Ungureti cu Romnia, unire hotrt prin voin popular la Alba Iulia, n 1 decembrie 1918 (au participat 1228 de delegai i peste 100.000 de romni).

La nfptuirea Marii Unirii au contribuit toate forele i categoriile sociale interne, diaspora romneasc, armata, biserica, dar i personalitii politice precum: regele Ferdinand I, regina Maria, Ionel Brtianu, Iuliu Maniu, Ion Nestor, Take Ionescu, Ion Incule, Nicolae Iorga, Alexandru Marghiloman. Rezolutia semnata de Marea Adunare Nationala proclama: deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare, votul obstesc, egal si secret pentru ambele sexe, desavarsita libertate de presa, asociere si intrunire, reforma agrara redicala. Legea Unirii a fost ratificata prin Decretul-Lege Nr.3631 din 11 decembrie 1918 de catre Regele Ferdinand I si votata de Adunarea Deputatilor in sedinta din 29 decembrie 1919, in unanimitate. Voina romnilor a fost sancionat pozitiv si n cadrul lucrrilor Conferinei de pace de la Paris (1919-1920), cnd unirea a fost recunoscut internaional. n plan intern, noua realitate teritorial a fost acceptat, cu mai mult sau mai puin formalism, i de minoritile naionale (maghiari, germani, evrei, srbi, ruteni, rui).

Un nou portal informaional!

Dac deii informaie interesant si doreti s te impari cu noi atunci scrie la adresa de e-mail : sursa.md@gmail.com