http://convorbiri-literare.dntis.ro/TOFANi.

htm DESPRE NECINSTIREA TRUPULUI

Ioan-Alexandru TOFAN

Dintre Mrgritarele Sfntului Ioan Gur de Aur (Bucuresti, Libra, 2001 ) tiprite, pentru prima dat, la noi, sub ndemnul lui Constantin Brncoveanu, si apoi tot reluate de-a lungul vremii, am ales s m opresc la al doilea Cuvnt", cel care glsuieste despre frumusetea femeii. Celelalte pagini ale crtii vorbesc despre pocint, rugciune sau buntate, despre ispit si judecat vesnic, rnduieli bisericesti si cte altele, des ntlnite n predicile secolului patru. Acestea din urm, ns, se supun mai usor strsniciei, vorbei nenduplecate a celui care, din amvonul bisericii, cluzeste multimile unui secol znatec, de a crui rtcire, se pare, nu sntem nici noi strini. Cum s otelesti, ns, inima, cum s ntuneci ochiul n fata frumusetii unei femei erau ns mai grele ncercri pentru vestitul predicator al Antiohiei. Cuvntul al doilea" ncepe, cum era de asteptat, cu artarea a ceea ce trebuie s ocoleasc cela ce va s ia muiare pre leage". Femeia nu trebuie s fie oricine tgduieste asta e un rtcit rea", ocrtoare", betiv", fr de minte", usuratic. Cercetarea virtutilor si viciilor trebuie fcut cu mult chibzuint, pentru simplul motiv c celelalte agoniseli, dac nu-ti snt pe plac, le poti da napoi; iar pre muiare nu poti s o dai, nicidecum, ndrt". Ludate snt, mai apoi, cumintenia, ntelepciunea, buntatea, smerirea celei cutate, spre nsotire, de un bun crestin, adic de unul care poart n inim Cuvntul Domnului. Nici un cuvnt despre trup, cel putin pn acum. Ba, mai mult, primul loc n care este vorba pe sleau despre acesta, fratele nostru mereu hulit si asemuit dobitoacelor, este acela n care Sfntul Ioan unelteste o cale pentru a alunga pofta necurat pe care o trezeste n noi o femeie frumoas: "Cnd vezi muiare frumoas si adaogi pohta ta mai mult dect a ei, socoteste c pmnt iaste si cenus si se va potoli turburarea pohtei". A nchipui pe femeia oaches drept o btrn zbrcit, apoi ca lut si trn, e calea cea mai sigur pentru a-i nvlui frumusetea ntr-o lips de nsemntate din care devine, desigur, inofensiv. Si, de parc nu era de-ajuns, putoarea" si necurtia" mruntaielor, aduse minutios n minte, pzesc si mai mult sufletul virtuos de nelegiuirea dorintei. Pentru Sfntul Ioan Gur de Aur, trupul putea deveni oricnd tint a hulei; era un lcas de netrebnicii, plmad a

pmntului si trezitor de patimi pmntesti: adic, fr tgad, josnice. Dragostea cea curat nu poate fi trezit dect de sufletul virtuos si blagorodnicia neamului", singurele pe care le caut la o femeie cei trimisi s-i gseasc soat lui Isaac; nicicnd podoaba cea dinafar si frumusetea", fiice ale desertciunii. Dar tot citind predica Sfntului Ioan, ajungi s te ntrebi cum de au uitat antiohienii, cu atta usurint, de cuvintele Sulamitei si ale mirelui ei. El are nftisarea ca Libanul si e mret ca cedrul"; buzele i snt scldate n mir, pletele snt negre precum pana corbului, pieptul e scut de fildes cu safire", iar picioarele stlpi de alabastru ferecati n sold de aur. Ea e ca Ierusalimul drag", cu ochii ca iezerele din Hesbrom", cu trupul ca snop de gru, ncins frumos cu crini de cmp", cu sni ce par doi pui de cprioar", iar gtul precum turnul lui David. Predicatorul uit mereu de trup, sau l arunc ntre cele spurcate. Iar cnd aude Cntarea mirelui si a miresei, o ascunde de ndat n alegorie. Desigur, antiohianul nu are la ndemn acest viclesug si atunci, pur si simplu, nu deschide discutia. Exemplele lui Avraam si Isaac snt deajuns. Iar locurile care par s aduc vorba de altceva snt, dup caz, ignorate sau considerate necanonice. Mireasa si mirele din Cntarea Cntrilor s-au ales unul pe altul, s-au ndrgit, iar asta aduce cu sine lauda nltat de fiecare dintre ei trupului celuilalt... trup fr de care, desigur, lumea e pustie, cu toate virtutile ei. ndrgostitul nu poate nicicnd s huleasc trupul, iar viclesugul Sfntului Ioan nu trebuie urmat n litera lui. El nu este semnul cii spre virtute, ci al slbiciunii. Doar al nesigurantei, nu al vredniciei. Cel ce urmeaz astfel de ascunzisuri ale mintii este cel fr suflet tare si fr credint mult: numai el are nevoie s vad trupul, trn, pentru a nu-l ndrgi. Si trebuie, cred, luat aminte la povestea Rebeci cea plin de virtute care, vzndu-l dar necunoscndu-l pe mirele ei, Isaac, ntreab, la fel cum ar fi ntrebat, poate, si ndrgostita din Cntarea Cntrilor: Cine iaste cel voinic, nfrumusetat ca soarele, care vine ctre noi?"