Tema iubirii si a naturii in poezia lui Eminescu

Tema iubirii si a naturii in poezia lui Eminescu - A vorbi de poet este ca i cum ai striga ntr-o peter vast... Nu poate s ajung vorba pna la el fr s-i supere tcerea. Numai graiul coardelor ar putea s povesteasc pe harp i s legene, din deprtare, delicata lui singuratec slav. ntr-un fel, Eminescu e sfntul preacurat al versului romnesc. Pentru pietatea noastr depit, dimensiunile lui trec peste noi, sus i peste vazduhuri. Fiind foarte romn, Eminescu e universal. Asta o tie oricine citete. Este universal ca poet i este universal n poezie. n poezia lui Eminescu gasim de toate: de la peisaje i descrieri ale naturii, la istorie i descrierea unor ntmplri, de la basm la fantastic, de la dragoste i iubire la durere i tristee. Totui, cea mai predominant faad a poeziei eminesciene este dragostea, iubirea i natura. n literatura noastr Eminescu este fr indoial cel mai mare poet al iubirii i cel mai iscusit cntre al splendorilor naturi. Caracterul popular i profund uman al poeziei sale erotice asociat cu mreia tulburtoare a frumuseilor naturii rspundea aspiraiilor lui Eminescu nspre un inalt ideal de frumusee i puritate, ideal afirmat si aprat mpotriva unei societi care-l calc in picioare. Dup cum observase si Ghica in poeziile de dragoste si de natur se dezvluie filonul sntos optimist al creaiei poetului. De fapt aceste doua teme se afl strns mpletite ntregindu-se organic i reciproc. Ibrileanu vorbind despre cele dou faze din creaia matur a lui Eminescu preciza c prima (1870-1879) se caracterizeaz prin aceea ca sentimentul iubirii in faza aceasta e mereu amestecat cu sentimentul naturii.Aceste sentimente se cheam unul pe celalalt. Uneori nici nu poi hotr bine dac aceste poezii sunt imnuri inchinate naturii ori iubirii. ntr-adevr n prima fz ntlnim multe din poeziile n care poetul cnt o dragoste senin, frumoas i mpcat mplinit cel mai adesea ntr-un cadru feeric de natur proaspt i viguroas ca in Ft-Frumos din tei . Povestea codrului din Ft-Frumos din tei cu totu reprezentativ n acest sens este chemarea din Dorina: Vino-n codru la izvorul / Care tremur pe prund ,unde o natur paradisiatic oblduiete visul trit al dragostei: Adormit de armonia / Codrului btut de gnduri / Flori de tei deasupra noastr / Ca s cad rnduri-rnduri, sau euforia din Sara pe deal precum i calma evocare a iubirii fericite din Floarea-albastr. Despre intensitatea i statornicia sentimentului de iubire se vorbete n cadrul legendei Strigoii; la fel in povestea de dragoste a lui Calin, cu magnifica imagine a naturii ori in beatitudinea ce transpare prin umbra amar a ateptrii (Lacul) n balsamul odihnitor al prezenei iubirii (Inger de paza,Noaptea) ca i n unele postume din aceast epoc: Ea-i urma crarea-n codru, Dormi! Stau in cerdacul tu etc... Poezii ce exprim o tonalitate senin a sentimentului erotic si chiar dragostea fericit

exist ns i in faza urmtoare: Freamt de Codru, Somnoroase psrele, La mijloc de codru des la care se pot aduga nepieritoarele i inegalabile momente nchinate iubirii i naturii din Scrisoarea IV i Luceafrul. n toat poezia erotic a tinereii, figura iubitei are o lumina i o cldur dobndite din concreteea imaginii ei pentru poet. n poezia Floare Albastra ea e roie ca mrul ; n Criasa din poveti ...Pru-i galben, / Faa ei lucesc n lun, / Iar n ochii ei albatrii / Toate basmele s-adun . Tot aa i n Dorina.