Dominatia politica: Clasa conducatoare

Precum toti stim, puterea politica se impune prin intermediul unei forme de dominatie recunoscuta si acceptata socialmente de catre indivizii guvernati dar si de cei guvernanti.Teoria sociologica a lui Max Weber a autoritatii legitime, scoate in evidenta importanta dominatiei politice legitime si structurilor materializate in care aceasta putere este exercitata si prezenta. Prin aceasta explicatie se incearca descoperirea naturii sociale, de unde provine acest fenomen. Dupa cum putem observa in orice sistem politic bazat pe o societate ierarhizata din cauza ierarhizarii in sine si a diferentelor dintre aceste clase ierarhizate apare problema relatiilor de ordine sociala inegale. In raport cu problema dominatiei politice putem identifica doua moduri de abordare. Una analizand relatiile dintre diferitele forme sociale care se confrunta pe campul politic cu puterea, si pe de alta parte evidentierea autonomiei sistemului politic in raport cu fortele sociale existente in societate. Aici apare adevarata intrebare si anume democratiile occidentale nu sunt oare ele supuse unui abuz al dominatiei politice din moment ce putem identifica cu usurinta majoritatea condusa si minoritatea clasei conducatoare. Teorii politice ca cea a lui Robert Michels, si anume legea dura a oligarhiei demonstreaza ca pana si orginazitiile sociale cu valorile cele mai democratice si mai egalitare pot genera o diviziune intre guvernati si guvernanti in momentul in care problemele intampinate necesita o specializare intre organele si functiile ei administrative. Teoriile actuale studiaza relatia directa dintre clasa politica si alte categorii sociale conducatoare cu scopul de a reliefa specializarea, calitatea , competenta si cel mai important intrepatrunderea intre ele.

Structura puterii : teorii concurente

Robert Michels este de parere ca tuturor formelor vietii sociale ii corespunde existenta unui sef. Existenta sefilor intr-un sistem oligarhic demonstreaza modalitatea de functionare a marilor organizatii, partide, si evident state. Acest rationament poate fi exemplificat in sistemul politic dupa cum urmeaza : Partidul neputand fi guvernat direct de membrii lor reuniti in permanenta in adunari deliberative ( conform idealului democratiei directe) , trebuie sa recurga la tehnica delagarii. Dar aceasta tehnica nu creaza crevase intre guvernanti si guvernati, delegatul fiind subordonat vointei celor pe care ii reprezinta, este responsabil ca functie sa execute ordinele date. Analiza socilogica ne arata o alta realitate mai diferita. Orice organizatie la un moment dat, in evolutia lui, dispune de un teren favorabil pentru diferentierea organelor si functiilor. Odata cu complexitatea si evolutia organizatiei prin cresterea numarului de membri apartenenti, iar reprezentativitatea nu mai poate fi realizata printr-un singur indiviid si astfel guvernarea directa a maselor pierde din teren. O structura administrativa solida a unei organizatii concentreaza puterea de decizie in mainile unor oameni specializati, care si-au insusit competenta necesara pentru

conduce pana in momentul in care competenta lor decizionala va fi independenta fata de vointa membrilor colectivitatii. Robert Michels concluzioneaza prin faptul ca organizatia sau organizarea in sine este sursa care genereaza oligarhia. Efectele mecanice sunt intarite de factori psiho-sociologici prezenti intr-un grup organizat prin incompetenta politica a maselor si nevoia lor pentru venerarea unor lideri ce detin puterea. Desi organizatia este oligarhie in sine teoreticienii nu sunt de acord in ceea ce priveste structura puteri prezente in societatile democratice contemporane.Monistii sunt de parere ca sistemul social este controlat de o elita coerenta si constienta de sine. Pluralistii sunt din contra, apara diversitatea categoriilor conducatoare. Iar cei din urma marxistii pun accentul pe latura si determinarea economica a politicului. Astfel avem 3 teze reprezentative pentru aceste parti. 1) ,, Clasa dominanta ( marxistii) 2) ,, Elita puterii ( W. Mills) 3) ,, Poliarhia ( Robert Dahl )

Clasa dominanta
Marxistii sunt de parere ca puterea politica nu este total determinata de factori politici ci mai degraba de lupta de interese dintre clasele sociale. Aceste clase sociale reprezinta pozitii corespunzatoare infrastructurii economice a modului de productie. Astfel din moment ce statul este instrumentul celei mai puternice clase, oamenii politici care ajung la putere reprezinta interesele clasei sociale fractiunii economice dominante. Alti marxisti ne ofera o alta interpretare si anume ca puterea politica nu este exercitata direct de catre fractiunea hegemonica ( de suprematie) a clasei dominante, ci de catre fractiunea conducatoare, adica cea constituita de burghezia mica si mijlocie. Aceasta parte clasei dominante isi ia in sarcina interesele capitalului. Aceste diviziuni in apartenenta clasei dominante si absenta fractiunii hegemonice la aparatul statului ofera puterii politice o anumita capacitate de initiativa si de actiune. Dar ca prezicare este totusi depedenta de infrastrucura economica si interesul marelui capital.

Elita puterii
Din punctul de vedere al tezelor elitiste , un mic grup de indivizi, constient de interesele sale, omogen ca constitutie, poate sa impuna societatii dominatia sa, fara sa actioneze in mod necesar in cadrul institutiilor politice legale. Charles Wright Mills propune o versiune diferita a acestor teze plecand de la analiza strutcutrii puterii din Statele Unite in anii 1950. In societatile contemporane deciziile cu efect national si international se formeaza in prezenta a 3 institutii : statul , armata si marile intreprinderi. Din cauza acestei administratii centralizate si diferentiate, institutiile si-au intrati pozitia si puterea de decizie si conducere. Totodata legaturile dintre cele trei sectoare sau dezvoltat foarte mult. Tocmai din acest considerent interesele fiecarui sector au legatura cu celelalte

sectoare in mod direct sau indirect, apare foar vizibil o ,, coincidenta structurala a intereselor lor . Exemple : statul da o lege care poate afecta intreprinderile sau sistemul economic in general.Aceste ansambluri sectorizate formeaza triunghiul puteriiiar liderii lor respectivi tind sa se uneasca pentru a forma elita puterii cum este de exemplu in america anilor 50 Totusi unitatea institutionala nu este singurul factor de definire a elitei. Toti cei care fac parte din acest triunghi prezinta un sentiment de solidaritate, in mare dat de factori psihologi similari intre ei. Acesti indivizi au avut o pregatire similara, prezinta smiliratitati in interese, au avut parte de o educatie superioara, accesul la venituri mari, astfel au o oarecare omogenitate culturala si sociala inradacinata. Deasemenea impartasesc aceleasi valori, aceleasi criterii de selectie, de recunoastere si de promovare fapt ce creeaza legaturi de intelegere si de incredere mutuala, prietenie. Astfel indivizii dintre cele 3 sectoare reprezinta un corp omogen si se faciliteaza usor tranzitia lor intre sectoare. W . Mills constata o slabire a puterii legislative in favoare puterii prezidentiale. Aceasta deplasare a centrelor de decizie are consecinte asupra progresului-tip urmat de elita politica. Astazi membrii statului major prezidential incep din ce in ce mai des cariera direct la scara centrala, unde sunt numiti direct de catre presedinte. Astfel membrii partidelor pierd puterea in fata acestor indivizi numiti ,, intrusi politici . Acesti indivizi in mod evident fac parte din sectoarele industriale si militare. In 1956 in timpul presedentiei lui Eisenhower, grupul responsabil de deciziile guvernamentale a fost compus in majoritate de oameni legati de lumea intreprinderilor ( 30 din 53) , in timp ce profesionistii politici doar 14 din 53.

Poliarhia
In opinia lui Robert Dahl posturile de conducere politica necesita posesia unui numar de resurse, bogatie, prestigiu, competente, popularitate. Acestea fiind distribuite in mod inegal intre membrii societatii, structura puterii va depinde de inegalitatile dintre oameni, daca ele sunt cumulative persoanele cele mai bine inzestrate in raport cu tipul de resurse sunt aceleasi pentru toate, atunci societatea va fi condusa de o oligarhie. Dimpotriva daca inegalitatile in raport cu resursele sunt impartite intre agentii sociali acestia vor fi in competitie pentru putere si structura va fi un pluralista. Pentru a demonstra aceasta teorie Robert Dahl a propus un studiu empiric a structurarii puterii in orasul American New Haven. Mergand pe linie istorica evolutia politica demonstreaza ca la inceput orasul a fost condus de un grup omogen patricieni ce detineau pozitiile cheie in toate domeniile vietii politice, economice, si sociale. Odata cu progresul industrial, apare o noua clasa, antreprenorii ce aspira la guvernarea orasului, punand capat pterii oligarhice. Incepand cu perioasa moderna, oameni rezultati din noul proletariat urban si din imigratie aspira deasemenea la functii oficiale dispunand de singura resursa viabila pe care o pot avea : popularitatea. Istoria New Haven-ului demonstreaza fragmentarea politica progresiva din jurul unei elite la un sistem pluralist in care inegalitatile sunt dispersate. Semnul de intrebare care este ridicat devine urmatorul : Cine guverneaza intro democratie plralista ? robert dahl explica in continuare prin intermediul a 3 domenii importante pentru comunitate: desemnarea candidatilor pentru alegeri, reconstructia

urbana si invatamantul public si studiaza pentru fiecare procesele ce duc la luarea deciziilor. Rezultatele analizei a estimat ca 50 de actori politici pot opune sau pot actiona in aceste probleme. Acest lucru arata cum ca liderii de mai sus nu formeaza o elita a puterii, si nu este rezultatul unui strat social unic si omogen. Acesti actori politic nu au o pozitie dominanta decat intr-un singur domeniu de activitate sociala in care intervin in functie de interesele lor si de preocuparile persoane sau profesionale. Doar personalitati ca primarul pot exercita o influenta directa in mai multe domenii sociale. In final New Haven este dominat de figura primarului ce guverneaza cu ajutorul unor lideri specializati. Acesti lideri sunt incadrati in categoria sub-liderilor ca apartinand unor partide politice sau asociatii specializate. Procedurile formale, alegerile, adunarile, comisiile, permit rezolvarea in ordine a conflictelor interne intr-un grup si antreneaza oamenii din interior pentru a obtine legitimitatea alegerilor pe care le fac.Liderii insa tin cont de preferintele celor din grupul lui. Concluzia ar fi ca, clasa politica ca in cazul New Haven, este compusa din segmente eterogene, dispus sa asculte cererile diferitelor grupuri sociale, fiind independent insa de fortele sociale dominante. Imprastierea resurselor politice are drept consecinta multiplicarea centrelor decizionale pe o pluralitate de grupuri sociale organizate si concurente. Cum nici unul din grupuri nu este destul de puternic saconduca singur colectivitatea, deciziile politice sunt luate dupa negocieri permanente sau indelungate intre liderii specializati si rivali dispusi la aliante si compromisuri in functie de problema in cauza si de interese. Aceasta structura de putere pluralista competitiva si echilibrata este in viziunea lui Robert Dahl, reprezentativa pentru sistemul politic american si caracteristica pentru o poliarhie n tiina politic modern, termenul de poliarhie a fost introdus de Robert Dahl, pentru a descrie o form de guvernare bazat pe principiul fundamental c, n ceea ce privete deciziile colective, fiecare individ este ndreptit la o considerare egal a intereselor. In contradictie cu Charles Wright Mills, Robert Dahl analizeaza puterea politica din perspectiva guvernarii locale si nu din inalta sfera de guvernare a centrului politic. Rezultatele unor cercetari de acest gen depind intr-o mare masura de metodele de analiza utilizate de reprezentarile observatorilor, conceptia lor despre inalta societate si de contextul social a sistemului politic studiat. Structura puterii in democratiile occidentale este dificil de inteles printr-un model general, cercetarile dezvoltand analize sociologice despre categorii ale clasei conducatoare

Lucrare reprodusa de catre: Cojocaru Petrica-Cristian Grozavu Alexandru Stiinte Politice Grupa III