Bacovia este cel mai mare simbolist romn; un poet unic, original, inconfundabil.

Aparitia volumului Plumb n 1916 este considerata o data istorica n evolutia lirismului romnesc. Poezia lui Bacovia a nsemnat o emancipare a liricii romnesti de sub influenta epigonismului post-eminescian. Criticul Dumitru Micu considera ca nainte de Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia a realizat o adncire si o 747f57h esentializare a lirismului romnesc. Bacovia este creatorul unui univers obsesional, este poetul suferintei absolute: el surprinde n versurile sale singuratatea tragica a omului, prizonier fara scapare, ntr-un univers strain si ostil. n acest sens criticul Petroveanu considera ca Bacovia este singurul poet, care a cobort n Infern. El l introducea pe Bacovia n familia existentialistilor, a tragicilor moderni, ca Camus, Kafka, Sartre. n versurile sale Bacovia surprinde criza sufleteasca si biologica a omului. Bacovia este un antisentimental, care refuza mereu poezia-confesiune, marturisirea directa a sentimentelor, apelnd la simboluri si la un limbaj poetic ntrerupt, sincopat, care reda cel mai bine plnsetul, vaietul, nevroza, isteria. Boema lui Bacovia este tragica, alcatuita din cimitiri, cazarme, abatori, trg provincial, parcuri pustii. Acest univers este populat de betivi, nebuni, femei isterizate. Universul si oamenii stau sub semnul anormalului, al suferintei si al mortii:

Lumea toata pare un mormnt Viata e o melodie funerara

Toate marile teme ale liricii sunt tratate de Bacovia polemic. Natura: Bacovia nu retine din natura aspectele frumoase, senine, armoniase. n versurile sale exista o corespondenta n maniera simbolista ntre starea sufleteasca deprimata a poetului si mediul natural. Aceste poezii ilustreaza categoria de antipastel. Bacovia retine mai ales peisaje de toamna, devastate de ploaie, vnt, cu crengi uscate, parcuri pustii, care sugereaza cel mai bine tristetea, singuratatea, monotonia: Ploua, ploua, ploua, Vreme de betie si s-asculti pustiul, Ce melancolie!

Ploua, ploua, ploua. (Rar) Repetitia ploua are efecte muzicale, dar n acelasi timp sugereaza monotonia, lipsa de orizont. Preferinta pentru toamna este evidenta si n Nervi de toamna: E toamna, e fosnet, e somn. Copacii, pe strada, ofteaza; E tuse, e plnset, e gol. si-i frig, si bureaza. Poezia Pastel este un tipic antipastel, care sugereaza singuratatea, tristetea, oboseala: Trie ploaia. Nu-i nimeni pe drum; Pe-afara de stai Te-nabusi de fum. Bacovia retine starile excesive din celelalte anotimpuri, caldura torida si zapada abundenta. Starile acestea excesive sugereaza anormalul, dereglarea starii sufletesti. De exemplu vare este prezentata ca un anotimp al descompunerii n versuri de faptura bodlairiana: Sunt ctiva morti n oras, iubito, Chiar pentru asta am venit sa-ti spun; Pe catafalc, de caldura-n oras, ncet, cadavrele se descompun. (Cuptor) ntr-o alta poezie Bacovia fixeaza ntr-un decor de iarna un moment de intimitate: Afara ninge prapadind, Iubita cnta la clavir, si trgul sta ntunecat,

De parca ninge-n cimitir. (Nevroza) Asocierea iubirii cu moartea ntr-un peisaj de iarna este prezenta n Tablou de iarna: Ninge grozav, pe cmp, la abator, si snge cald se scurge pe canal, Plina-i zapada de snge animal si ninge mereu pe-un trist patinor. Iubirea: Iubirea apare n versurile lui Bacovia ca o comuniune n suferinta. Apare imaginea femeii suferinde, ca n poezia Tomna: Un bolnav poet, afectat, Asteapta tusind pe la geamuri O fata, prin gratii, plngnd, Se uita ca luna prin ramuri. Tot n maniera simbolista Bacovia exprima sentimentul singuratatii totale ntr-o boema trista, tragica: Sunt solitariul pustiilor piete Cu tristele becuri, cu pala lumina Cnd suna arama n noaptea deplina, Sunt solitariul pustiilor piete. (Palind) Cromatica: Bacovia nu este un poet al nuantelor. Culorile sale concentrate devin strigate ale sufletului. Poetul prefera negrul, rosul, galbenul si violetul. Negrul, prin repetare, sugereaza obsesia: Carbonizate flori, noian de negru ... Sicrie negre, arse de metal,

Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru. (Negru) Rosu sugereaza tristetea iremediabila: Cu lacrimi mari de snge Curg frunzele de pe ramuri, si-nsngerat, amurgul Patrunde-ncet prin geamuri. (Amurg) Preferinta pentru violet este evidenta n Amurg violet: Amurg de toamna violet. Doi plopi, n fund apar n siluete - Apostoli n odajdii violete Orasul tot e violet. ntlnim si rafinate sinestezii, ca n Nervi de primavara: Primavara. O pictura parfumata cu vibrari de violet. Nonconformismul, inaderenta poeziile Liceu si Serenada muncitorului: Liceu - cimitir Al tineretii mele Pedanti profesori si examene grele. si azi ma-nfiori Liceu - cimitir Al tineretii mele. la realitatea vremii sunt evidente n

Foarte rar este exprimata speranta, ncrederea: Verde crud, verde crud. Mugur alb, si roz si pur, Vis de albastru si azur, Te mai vad, te mai aud ! (Note de primavara)