Ce sunt afacerile sociale?

Poate suna cam deplasat sa vorbim despre afaceri sociale in Romnia, in momentul de fata, in care termenul de economie sociala, vehiculat cu frenezie in cercurile, minuscule, ce-i drept, ale entitatilor, implicate, direct sau indirect, in domeniu, naste confuzii chiar si printre specialistii acestor entitati(institutii publice sau private care, prin natura activitatii lor, au venit in contact cu diferitele aspecte ale acestui domeniu, datorita recentelor finantari in domeniu). Mai mult, termenul de economie sociala este practic, necunoscut de catre populatie. Nu voi vorbi acum despre el, deoarece, la un simplu search pe net, cei interesati vor gasi o multitudine de referinte. Doresc sa va vorbesc in aceasta postare despre afacerile sociale, in viziunea lui Muhammad Yunus. Astfel, afacerile sociale reprezinta un nou tip de initiativa, initiative complet diferite de companiile private(orientate catre maximizarea profitului) sau de ONG-uri(care depind, de obicei, de actiuni filantropice, de donatii caritabile sau de finantari nerambursabile). De asemenea, autorul tine sa faca diferenta intre conceptul de afaceri sociale si alti termeni folositi in mod frecvent, asimilabili economiei sociale, precum: intreprindere sociala, antreprenoriat social, cooperative sau afaceri

responsabile social(pentru detalii edificatoare si nuantari, vezi cartea Dezvoltareaa afacerilor sociale, Curtea Veche, Bucuresti, 2010). Rolul afacerilor sociale este de a rezolva o problema sociala prin metode specifice afacerilor, precum producerea si vanzarea de produse sau servicii. (punct comun, ce-i drept, cu menirea intreprinderilor sociale). Exista, in viziunea lui Muhammad Yunus, doua tipuri de afaceri sociale: Tipul I de afaceri sociale priveste acele companii care functioneaza dupa principiul fara pierderi si fara dividende si au drept obiectiv rezolvarea unei probleme sociale. Tipul II de afaceri sociale este reprezentat de companiile orientate catre profit si care sunt detinute de catre persoanele sarace. Din moment ce profitul indreptat catre cei saraci ajuta la diminuarea saraciei, se intelege de la sine ca un astfel de tip de afaceri contribuie la rezolvarea unei probleme sociale. Compatibilitatea ONG-urilor cu afacerile sociale caritate vs. sustenabilitate Multi oameni asimileaza o afacere sociala cu un fel de organizatie nonprofit. Raspuns partial gresit/corect! De ce? In primul rand, ONG-urile nu sunt sustenabile din punct de vedere financiar, nu genereaza venituri de pe urma activitatii lor si sunt dependente de surse de finantare externe(donatori,sponsori, fonduri guvernamentale etc). Cu toate acestea, un ONG ar putea detine o afacere sociala. Mai mult chiar, ONG-urile si-ar putea folosi foarte eficient resursele daca ar desfasura afaceri sociale in sferele lor de interes. In momentul de fata, atunci cand un ONG obtine o finantare/un grant, banii sunt folositi pentru a sustine programe de caritate, in speranta ca acestea vor genera beneficii sociale. Adesea, banii sunt rapid consumati, iar organizatia respectiva se vede nevoita sa solicite un nou grant, noi donatii pentru a-si putea continua activitatea. Daca, insa, ONG-urile si-ar folosi resursele(donatiile, sponsorizarile) pentru a le investi in afaceri sociale, acestea ar genera beneficii sociale, reusind, in acelasi timp sa devina independente si autosustenabile din punct de vedere financiar, creand beneficii sociale uriase, cu conditia sa fie bine administrate, sa se dezvolte si sa-si extinda in permanenta influenta in societate.

Autorul remarca, cu drept temei, ca modelul caritabil practicat de majoritatea organizatiilor neguvernamentale are cateva deficiente inerente, care l-au determinat sa propuna ca alternativa conceptul de afacere sociala. Donatille caritabile nu constituie o solutie sustenabila pentru administrarea unei organizatii. Reprezentantii ONG-urilor sunt nevoiti sa-si foloseasca o mare parte a resurselor(financiare, de timp si energie) pentru a colecta bani. Chiar si atunci cand reusesc sa adune bani, cea mai mare parte a organizatiilor neguvernamentale se confrunta vesnic cu greutati financiare, fiindu-le dificil sa isi desfasoare, cu atat mai putin sa isi extinda, programele. Spre deosebire de acestea, companiile sociale sunt gandite sa isi poata asigura independenta financiara. Proprietarii acestora pot, asfel, sa se concentreze nu asupra obtinerii de donatii, ci asupra sporirii beneficiilor, pe care au posibilitatea sa le ofere celor nevoiasi sau altor membri ai societatii. Aceasta capacitate a afacerilor sociale de a-si regenera resursele financiare le asigura un impact mult mai mare decat chiar si celei mai bine administrate organizatii de caritate. Mai mult, spre deosebire de organizatiile caritabile, afacerile sociale ofera o mai mare atentie demnitatii personale si autonomiei beneficiarilor lor . Chiar si cele mai bine intentionate si mai bine gandite programe de caritate au, in mod inevitabil, efectul de a submina orice urma de initiativa in randul celor care primesc ajutorul respectiv. Cei nevoiasi care se obisnuiesc sa primeasca nu vor mai avea niciodata motivatia de a incerca sa se descurce pe cont propriu. Spre deosebire de acestia, cei care platesc un pret corect pentru bunurile si serviciile pe care le primesc au toate sansele sa devina autonomiIn loc sa astepte in mod pasiv daruri, acestia se implica in mod direct in sistemul economic, devenind jucatori cu drepturi depline intr-o economie bazata pe principiile pietei libere. Acest lucru este extrem de motivant pentru oameni si duce mult mai rapid la gasirea unor solutii reale pe termen lung pentru probleme precum saracia, inegalitatea de sanse si abuzul. Am dat acest lung citat pentru ca exprima in mod clar si concis viziunea si intentiile de actiune ale organizatiei noastre. Si ca sa raspund la o intrebare retorica: pot dezvolta ONG-urile afaceri sociale?, raspunsul este: nu numai ca pot, dar credem noi, trebuie sa o faca, pentru a face loc si a transpune in practica o noua paradigma, provocatoare si promitatoare, aceea in care ne transformam din colectori/donatori in inovatori, aceea in care trecem din postura de observatori semi-pasivi ai evenimentelor care se desfasoara prin fata ochilor nostri in creatorii activi ai rezultatului dorit

Desigur, exista situatii in care programele de caritate nu pot fi substituite de afaceri sociale. Sunt cazurile in care trebuie pur si simplu sa ajuti atunci, pe loc sau cat mai repede cu putinta, oameni aflati in situatii extreme, de criza(victime supravietuitoare ale incendiilor, inundantiilor, accidentelor, persoane afectate de boli grave etc) sau cazuri de persoane total dependente, contrar vointei lor, care necesita masuri de asistenta socio-medicala si caritabila pe termen lung.
http://afacerisociale.blogspot.ro/2013/06/ce-sunt-afacerile-sociale.html