Rezistenta Materialelor 1 - Vasile Murarasu

r::,..,.,1:--..ir'r::.,.,t..1i.i:i.1..i"..',r.'ri.,,....
i,
:,r.r-),.tit:t::,.
'-1 o
T,,' f..s1
RrzrsTr NTA ilrATE RrAril0 R VOLUMULI
.&rii:i
trt.
H,
ffi
.$,
ffi
H
x{
H
$
i
I
i:'
#
?
* s I
*
#
.1
-TEIU ii Acadepice ,,MATEI
i;.rSILF, h/iiiR.,''
REZISTT,NTA MATERIA L I I ( )li
VOLIJMIJL
CU Referen{i ;ti in!i I rci - Prof. univ. dr. ing. I)an l'ltlr('t - Prof. univ. dr. ing. t.\icu Mllln
PRINS
jl'n Nti
l.A( lll
Capitolul
Notiuni introductive
I
{l
1,1, Obiectul Rezisten{ei materialelor 1,2. Modelul de calcul pentru elemerrtcllt: d(: '.,rtl'l1rlri.lr,' 1.2. 1. Modelarea geometrlel elementolor rli, (:ottslt i li.l
'1
I
r
10
,2.2, lVodelarea acliunilor,,
t3
lri
1/
20
'24
1,2.3. Reazeme gi reacliun: 1.3. Echilibrul sistemelor de bare plane..
D"rc.:r*.* CIP a llibliotccii Nafionale a Rominiei

MURAITASU, VASILE Rezistenta tnaterialclor / Vasile Murara;u' - Iagi Editura SocictAlii Acader.nice "Matei - Teiu Botez", 2010vol. ISBN 978-973-8955-89-9 Vol. 1. - 2010. - Bibliogr. - ISBN 918-973-8955-90-5
:
1.4. Deplasari gi deformatii....,

1
,4,1 .
Generalitbti
1.4,2, Deplasdri 1.4.3. Deformalii specific

'1
2l
,
,4.4, Deformalii
liniare... .... specifice unghiulare...

.
21
,
22 24
iE,
1.4.5, Tensorul deformatiilor 1.5. Tensiuni.... 1.5.1. Tensorul tensiunilor
27
1.6. lpotezele Rezisten{ei materialelor .,,
)A
s39.4
Capitolul
Eforturi sectionale
31
31
2.1, Deflnirea eforturilor sec{ionale

2,2. Solicitdri
34 ril rrlrrtlrtt
2.3 Relalii de echivalen\a dinlre lcttsiLttlt
2.4. Relalii diferenliale intre e{otltlri rrtrr:liott;tlr 2.4.1. Bare cu axa
r,,r rrrr
"r't {tltt
dreaptti. 2,4,2. Bare cu axa cttrtr;t. 2.5. Diaqrame de eforlrrri Aplicatii..........

Capitolul
l1.l?. llr:l;l(r, r
'rrr rr
tlr' " '
35 37 37
41
42
'l tura Societir!ii Aclltle lrrie c "Mlrlci - citl Iltltcz" lul Dumitru Marlgct'ooll ttt" 1.i Director: I)ro l.Ltlt i r'.tl r'. i tt g. ('ottsI it lI i It I oltcsctt' e ttt:riI :eit'lt.'\t ll (/ et'.ltliil\i.li)
t
2,5.1, Utilizarea rela(iilor r1ilr:rr:rrlr;tlr,1;r lt,r",rr,.,r rlt,r,lr,rrrr,,lrrr

2.5.2. Metode pettlrtt lr;tsitttr;t rli;trll'ttttlllt
rlr,r,lrrrlrttl
43'
44 45
rll
r'[rrrltlt
Lcgi eorrstitutivo
r r lr'1
49
4lt
1r0
3.1. Cirttrt;rltl,r(r
lr rt I'
rl'r','rtr'
(r.1 /'11
.J.j lr,,l,rlr,rl,.tr'.rilrrr,iririllt,ltr.',,rrt,rrllrit,,ttrtrlrtilr,lititillrlnllll'llllllll 1,1 I r,,1r,r lri ,,' l, ,1, !r'i,rl ',ll

r
,,J
llFiii,iFrrl,r lritirilliilrtI
tl
Cupi'ins
Cuprins
3.5. Deformalil transversale. Coeficientul lui Poisson

3.6, Curba caracteristici a o{elului moale.. . 3.6.1. Curba caracteristici la compresiune a otelului 3.7. Caracteristicile mecanice ale materialului
,
53
!E
6.6" Deforma{ia speciflce de v01um......,.. 6.7. Alte forme de scriere a legii lui Hooke generalizati
121 122
moale..
57
EA
OU
6,T,l,Particularizdri pentrustareaplanidetensiunegi
stareaplanadedeformalie...,,............ 123
Aplica!ii..........
3.8. Materiale ductile gi materiale casante,.... 3.9, Curba caracteristicd a olelului la forfecare, 3.10. Ecruisajul.
3.1
1
6.8. Lucru mecanic Ai energia potenliald de
..
60
ot
bJ
64
. Factorii care influenleazi curba caracteristica a o{elului 3.1 2. Curbe caracteristice idealizate
deformaiie... 6.8.1, lpotezedecalcul.,.,,..,,, 6.8.2. Lucru mecanic al forielorexterioare,......, 6,8.3, rucru mecanic i'rte.r0r,.....,...,, 6.8,4. Energia potentiald de deformatie...
.......................,124 ........ ,.... ... 126
...... .. .. 126 .
..
...
126
. . .
...
128
130
Capitolul
4.1. Generaliti{i
Starea spatiali de tensiune ...... . .. . ..

.. , .. , .,
65
Aq
CapitolulT Metode de calcul

7.1. Metode
133
133
4.2.Varia\ia tensiunilor in jurul unui punct ..,........,... 4.3. Tensiuni normale principale. Direc{ii principale, 4.4. lnvarian{li tensorului lensiunilor... 4.5. Elipsoidul tensiunilor...,.....
4.6. Analiza grafici a
65 68 70
71
stirii spa{iale de tensiune din jurul unui punct.,,...,.,

, .
73 75 77 79
80
deterministe...... 7.1.1. lntroducere......,....,......... 7.1.2. Metoda rezistenleior admisibile.,...,.., 7.1.3, Metoda la rupere....,..,. 7,2. Metode semiprobabiliste .2,1.l,4eloda stirilor limit5,,,,
7
. ...".
................... 133 ..... 134

135
......,
136 136
4.7. Tensiuni tangen{iale principale 4.8. Tensiuni octaedrice... , ..
Capitolul8
4.9, Tensorui sferic ai deviatorul tensiunilor...
Solicitiriaxiale
Aplicalii.........
8.1, Considera{ii asupra solicitarilor axiale, Diagrame de
Capitolul
5. 1,
Starea pland de tensiune
93
o2
AL
Deflnirea problemei
5.2. Tensiuni pe sectiunl inclinate
5.3. Direclii principale.Tensiuni principale

5.3,1. Tensiuni tangen[iale principale...,....,. 5.4. Analiza pe cale grafici a stdrii de tensiune din jurul unui punct 5.5. Traiectoriile tensiunilor principale.., 5.6. Alte linii ale tensiunilor principale.
, ,
96 98 101 105
...,................... 140 Aplicatii.......... ......... 142 8.2. Starea de tensiune..,,., principale, ...... .,...., 144 Tensiuni lzostatice,,,,..,.. 8.3, ....... ....... relaliei fundamentale,.. 146 8.4. Domeniu de aplicabilitate a .... 148 8.5. Concenkatori de tensiuni... ..,..,,.......,,...,.................... 148 8.5.1. Concenkatorcircular,..,,.
8.5.2. Concentrator elipsoidal, .. . , 8.5.3. Concentratori sub formi de crestbturj laterale cu goluri semicirculare
,
eforturi..,..
..
. ..... . ..
139
139
149 150 150

151
8.5.4. Concentratori sub forma de varia{ii brugce de sectiune,.

8.6. Starea de deforma{ie, Deplasdri. 8.7. Variatia ariei. Variatia volumicd., 8.8. Energia potenliali de deformatie... 8,9. Proiectarea barelor cu secliune constanti solicitate axial,
8.9.1 . Calculul de rezisten{a,.
,
..
'106
Aplica{ii.........
107
152
154
I tE
Capitolul
6.
Starea plani de deformalie
111
111
112
1A(
4E1
1. Formularea problemei.........
8.9.2. Proiectarea barelor cu slSbiri solicitate axia|,.....,.,.
6.2. Legea lui Hooke generalizat5..,.. 6.3. Dependen{a dintre constantele elastice E,G 9i v 6.4. Deformatii specifice principale. Direc{ii principa|e...................,,. 6.4.1. Deformatia specifica liniari dupa o direc{ie oarecare 6.4.2. Lunecarea dintre doua directii ortogonale inclinate cu unghiul o in raport cu axa ,,x"... , .. 6 4.3 Directii principale. Deforma{ii specifice princrpale.. , . , , . 6.5. Analiza pe cale graficd a starii plane de deforma{ie...
,
114
116
Aplica!ii..........
8.10. Bara de egala
8.9.3. Calculul de rigiditate
1qo
llt)
.
8,10.1. Forma "rirt.rii., barei de egalS rezistenlS, cAnd nu se line seama de greutatea proprie
,,.
.... .....,..,...
,....,,,,.
......................
....... .. .
160 162
....
a
1'18
barei..........,,...
Aplicalii...
... ...
. .. ....... ...^ 162
118
12A
8.10.2, Forma barei de egala rezistenta cAnd se {ine seama de greutatea proprie a barei....., 163 8.11. Bara cu secliune constanti pe . , ... 165
tronsoane...,
.. ... ... .. . ... . .. ...
.. .. ..
67
Rezistenla materialelor
Rezisten{a matenalelor
Cuprins
Cup rins
8.'12. Sisteme static nedeterminale solicitate axial,, 8.12.1 . Cazuri particulare, .. . ., .
171 171
10.3.6.1. Calculul de rezisten{a 1 0.3.6.2. Calculul de rigiclitate
LJI
aa4
')')') 233
8.'l2.2.Proiectareasistemelorstaticnedeterminatesolicitateaxial..,.,...,.....,
t/o
177 179 179 181
183
Aplicatii..."..,...
10.4. Analogia hidrodinamica sau analogia A.G. Greenhill..
Aplica!ii...."....
8.1
3.Sisteme de bare static nedeterminate cu tensiuni iniliale, .. 8.13.1. Tensiuni ini{iale generate de inexactitdli de executie.
8,13,2, Tensiuni ini{iale generate de variatia temperaturir...
'l0.5,Torsiunea liberb a barelor cu secliunea dreptungtiiulara 1 0.5.1 . Proiectarea barelor cu secliune dreptunghiular5
tJ5 tJ6
t'lo
Aplicatii......... Aplicatii.........
8.14. Bare cu seciiunea neomogena solicitate axia|,.,,,..,,.,,.,, 8.14.1. Proiectarea barei cu secliune neomogend.,... 8.15. lnele 9i tuburi cu pere{i sub{iri,.,..,,, ...,
Aplicalii..........
241
1r',1
184
186 188
191
Aplica!ii..".......
1
10.6. Torsiunea barelor cu pere[i subtirl cu profil deschis,,,,,.,.... 0,7, Torsiunea barelor cu pereli subtiri cu profll inchis,
, ,
..,
..'..."'.."..........
Aplica!ii..........
Aplica!ii...
l0.S.Proiectareabarelorcuperelisubliricuprofildeschissaucuprofilinchis,.
10,9, Torsiunea barelor cu pere{i sub{iri multiplu conexe '10.10. Bare static nedeterminate solicitate la torsiune
,...
.. 247 .. .250
252
245
..........."'.'.."..'..
254
IDO
Capitolul9 Forfecarea
9.1. Consideralii asupra fodecirii 9.2. 9,3. 9,4. 9.5. 9.6. Forfecarea pieselor cu sectiune mici,,,.,,,...,,,,,
Domeniu de valabilitate a relaiiei fundamentale.,.
193
to?
194
407 198
258
Capitolul
11 incovoierea plani
Starea de deformalie. Deplasiri Lucru mecanic Ai energia de deformatie.,,

Proiectarea elementelor cu sec{iune mica solicitate la forfecare 9.6.1 , Calculul de rezisten{5. , . 9,6.2. Calculul de rigiditate, , . ..
, ,
'11.1, Generaliti{i. Definilii....

1 i .2. Starea de tensiune..
,.
204
200 201
, 11.3. Bralirl cuplului tensiuni10r.,,...,,,....,,.. 11,4. Tensiuni principale. Linii izostatice,. 11.5. Domeniu de aplicabilitate a relaliei fundarnentale.., Proiectareagrinzilor,..,.... rezisten!d.... Aplica!ii..^.......
11.8, 11.8.1. Calculul de
1
....
purd
.."
.". .,.'... . ... .. .
261
261
' .". 262 ".'.".. 267
...........
268
.............. 271
9.7. Aplicatii ale forfecirii 9.7, 1 . Consideraiii asupra imbindrilor. ,. . .. 9.7,2. lmbinirj r ealizale prin nituire..,,,,,
--^: .,
".
9.7.2.1. Proiectarea imbindrilor nituite.,,..,
202 202 202 205

206 207 209
..........'...,.
A,plica!ii.......
.... ......'...
9.7.3. lmbinari realizale prin sudu16...,,,

9.7.3, 1, Proiectarea imbinirilor sudate........... 9.7.3.'1.a. Proiectarea sudurilor de adAncime,...
9,7.3.1 ,b, Proiectarea sudurilor in relief,
.
'..,' "'.. .."....""
273 273
276
'1.9. Secliuni rafionale la incovoiere, Optimizarea
249
210
1'1.10. incovoierea plana a grinzilor
sectiunilor...,",,.. ... .................... 278 . .. ......... ......" . 283 cu secliune compozit5...,.....

.......................
288
291
9.7.4. imbinari realizale cu guruburi solicitate axial,.,.,,
Aplica(ii.........
ltJ 215
Aplica!ii..........
11,11. incovoierea
puri a barelor cu mare
curbur5....
,....
.............
Aplicatii..........
Capitolull2 Teoriide
'12.1. Generalitd{i.
.................'.'...
295
Capitolul
10
Torsiunea liberi
. .
217
217
1 0.1. Consideratii generale.......
10.2. Diagrame de eforturi..
,. ..
.
218
220 220 225 226 227 229
.
.
Definilii...
rezistenti .
297
....,,,.,......,,....,..... 257
'10,3. Torsiunea barelor cu secliune circulard sau inelard, .. ..

1
12.2.Teoria tensiunilor normale maxime (teoria
l-a)...,.....
. .....',..
0.3.1 . Starea de tensiune,. . . , . 10,3,2. Tensiuni principale, Linii izostatice.,, 10,3.3. Domeniu de valabilitate a relaliei fundamentale de calcul.,
12.3. Teoria deforma{iilor liniare specifice maxime (teoria a-ll-a) . .. . ....
..
'
299
.".......'. 302
....
a-lll-a)... 12.5, Teoria energiei potenliale de deformatie (teoria a-lV-a),,,

12,4.Teoria tensiunilor tangentiale maxime (teoria
.....
305 308
....
10.3.4. Starea de deformatie, Deplasdri..,.,.,., 10.3.5, Energia potenlial5 de deformalie... 10.3,6. Proiectarea barelor cu sectiune circulara sau inelara,...
Rezistenta materialelor
12.6. Teoria energiei poten!iale de deformatie a varialiei formei (teoria a -V-a).... ....... .........'.'...'.. 310
230
12J.Teoria lui M0hr.....,.,,,,.. l2.S.TeoriaDavAdenco-Fridman...,......,....

..'...., 314 ......., Ji8
Cuprins
Noliuni introductive
12.9. Sinteza teoriilor de rezisten!5..
arn
Capitolul 13 lncovoierea plani cu

13.1. Generalitati. Definitii. ..
1
forli tiietoare
323
a1')
3.2. Starea de tensiune.

1 1
. , .
,.
Jl+ 325
JZO
3,2.1.Tensiuni n0rma|e,..,...,.... 3.2.2.Tensiuni tangenliale.,,...,.

3.3. 1 . Sectiunea dreptunghiulari......,,.......,..,..,
13.3. Varia{ia tensiunilor tangentiale pe inallimea sec{iunilor de forme diferite

1 1
JJU
?
2n
3.3.2. Secliunea circularS.,
J3l
N0TruNr TNTRODUCTTVE
13,3.3. Sec{iunea dublu
T..
..
?1(
13.3,4. Seciiuni cu pereti sub1i1,
13.3.4.1. Sec{iuni simetrice simplu conexe.,

1 3.3.4.2. Sectiuni sirnetrice du blu conexe,., 13.4. Centru de incovoiere-.5sLicire......
JJ/ JJ/
34A 341 341
1. 1 Obiectul Rezistenlei materialelor

Rezistenta materialelor este disciplina care are un rol formativ esential asupra viitorului inginer, constituind baza teoretica ce contribuie la inlelegerea moduiui Ce compcrtare a structurilor sub constituie analiza starii de tensiune 9i ac{iunea incarcirilor. Obiectul acestei discipline
13,4.'1. Sec{iune robusta cu o axa de simetrie 13.4.2. Sec[iune cu pere{i sub{iri cu o axi de simetrie..,.,.
1t) JAJ
345
aEl JJI
Aplica!ii.........
13.5. Tensiuni principale, lzostatice,.... ... 13.6. Starea de deformalie, . 13.7. Energia potenliali de deforma{ie 13.8. Coeflcientul de forma...
il
3s6 356 358 359 360 360 360
Aplica!ii.........
13.9. Proiectarea
1
gr.nzilor.
3.9.1. Calculul de rezisten{i,..,

13.9.1.a. Calculul de rezistentd a grinzilordin materiale ductile..,.,,,.,,,., 13.9 1.b, Calculul de rezisten{5 a grinzilordin materiale casante.,.,,,..,..
deformatie din elementele de construclie sau ale organelor de magini, in vederea stabilirii rela!iilor cantitative cu privire la rezisten!a, rigiditatea gi stabilitatea acestora, in raport cu natura acliunilor gi proprietitile fizico-mecanice ale materialului. Rezistenla materialelcr este o ramura a grupului de discipline care studiazd Mecanica corpului solid deformabil, alaturi de Statica, Dinamica gi Stabilitatea Construc{iilor, Teoria elasticitiiii qi plasticitilii, Mecanica rocilor, etc. Spre deosebire de Mecanica teoretica, care admite modelul corpului rigid, nedeformabii, aceasti disciplina admite modelul corpului deformabil a cdrui forma se modificd sub actiunea fo(elor exterioare. Studiul
dependentei dinke ac{iuni, deformatii gi modul de diskibu{ie a tensiunilor interioare, implica cercetari experimentale, cu rolul de a eviden{ia comportarea reala a materialului sub acliunea diverselor tipuri de solicitiri. Cercetirile experimentale confirmd dezvoltirile teoretice, elucidAnd modul de deformare a elementelor de construc{ie gi modalitatea de distribulie a tensiunilor. Aceasti disciplind de calcul, teoreticd 9i experimentala, asigura realizarea elementelor construc{iilor cu un consum minim de material gi o securitate deplini in exploatare. Oblinerea unei siguranie depline 9i a unui consum minim de material se realizeazi prin perfec{ionarea metodelor de calcul gi utilizarea unor materiale noi, care
au caracteristici
fl
JbJ
366
Aplicalii.........
3.10. Lunecarea longitudinala. 13.11. Grinda de egala rezistenld.... ... 1 3, 12, Calculul de rezistenla a grtnzilor cu sectiu ne compozita, . , . , , '1 3.13. Calculul de rezisten{5 a grinzilor cu secliune compozitd, .. . . . 13.13.1. Grinzi cu sec{iune compozitd alcituita din elemente fari conlucrare, 13.13.2. Grinzi cu sec{iune compoziti alcatuita din elemente solidarizate.,,.,,
1
.
aat J/ J
2,77
JOI 389 389

JJ
I
zico-mecanice superioare,
Bibliografie
396
1.
2 Modelul de calcul
pentru elementele de constructie
Complexilatea fenomenelor flzice care au loc in corpurile deformabile supuse ac{iunilor, implica necesitatea schematizSrii, adoptAnd anumite ipoteze cu privire la comportarea materialului, a modului de incircare gi rezemare. Astfel modelul fizic este inlocuit cu unul ipotetic, de calcul, care sb surprinda aspectul fizic specific fenomenului studiat, prin adoptarea unor ipoteze cu caracter cAt mai general. Pentru construclii se definegte noliunea de model al structurii, schema de ansamblu de rezemare gi incircare a elementelor care seryesc la preluarea gi transmiterea actiunilor la terenul de
Rezisten{a materialelor Rezistenta matenalelor
l0
fundare. Aceasta trebuie
No{iuni introductrve
No{iuni introduciive
]l
si
evidentieze c6t mai fldel modul real de comportare al construc{iei sub
ac{iunea incdrcdrilor. P5(ile componente ale structurii se numesc elemente structurale,
se realizeaza prin axele lor. Sec{iunile transversale pot avea diverse forme, care depind de natura materialului 9i de modul de solicrtare al barei. Formele frecvent utilizate in construclti sunt:
dreptunghiulare, patrate, circulare pline, inelare sau compuse: dublu T, cheson, speciale oblinute prin laminare etc. (tig. 1,2). ln lungul barei sectiunea poate fl: constanta, variabilS continuu sau discontinuu. Cablurile sau
1. 2.1
Modelarea geometriei elementelor de construc[ie
firele sunt barele a
in func{ie de raportul dintre dimensiunile caracteristice (lungime, ldlime, grosime), elementele de construclie se pot clasifica in urmitoarele categorii:
secliuni normale sunt mult mai mici in raport cu lungimea acestora (neglijabile) gi nu pot prelua elorturi de compresiune sau incovoiere, tansmi{And incarcarile la reazeme numai prin efoduri de intindere.
clror
a) elemente liniare (barele) care au o dimensiune preponderenta in raport cu celelalte doui. in aceasli categorie se incadreazi elementele la care este indeplinita condi{ia:fh > g unde
,,1,,
reprezintd lungimea elementului 9i ,.h" reprezintd cea mai mari dimensiune a secliunii normale, Bara poate fi definiti ca fiind elementul generat prin migcarea unei suprafele plane A, normall pe curba (C), descrisi de centrul de greutate G al secliunii (fig. i.1a).
a)
barei
c)
Fig. 1.2
Fig.
1"1
bJ elemente de suprafati care au doui dimensiuni (lungimea gi l5!imea) mult mai mari in raport cu a treia (grosimea), Caracteristicile acestor tipuri de elemente sunt: - planul median (suprafatd mediani), def nit ca locul geometric al punctelor egal departate de
cele
doui fele ale elementului de suprafa!5;
Flementele caracteristice pentru o bari sunt: - axa barei, definita ca locul geometric ai centrelor de greutate a sec{iunilor transversale: - seciiunea transversali, care reprezinti suprafa{a de arie minimi ob{inuta prin intersec{ia barei cu un plan normal pe axa sa. Dupi forma axei. barele se clasifica in urmatoarele categorii: drepte (fig.1.1b), fr6nte, plane sau spa{iale (f]E.1.1 c,d), curbe, plane sau spaliale (fig.1.1 e,f) Reprezentarea schematici a barelor
Rezistenla materi alelor
- grosimea, care reprezinti mirimea segmentului rectiliniu masurat dupi normala la suprafala mediana a elementului (ng. 1.3). ln raport cu modul de aplicare al incdrcdrii, elementele de suprafa{i se clasifici in, - plici, cAnd planul incircdrilor este normal pe planul suprafelei mediane; - 9aibe, cand planul incdrcirilor coincide cu planul suprafe{ei mediane (fig. 1,3c). Dupa forma suprafelei mediane plScile se clasifica in:
Rezisten{a materialelor
t2
plan
No{iuni introductive
Notruni introductive
i3
d)
elemente cu pereti subtiri (bare cu pereti subtiri.} sunt elementele la care dimensiunile
,,//{ -,rrF7/
,.1-fiÎ' ,l/':1
pan
median
median
caracterrstice respecta urmatoarele condilii:
'------'h
q> ] > 10, !r 2 10 t
10 unde:
.,1"
- este lungimea elementului;
- ..h - inaltimea secliunii, - ..b' - lalimea secliuni:' - ,,t" - grosimea peretelui sectiunii.
Secliunile transversale ale barelor cu pereli subliri, func{ie de forma lor, se clasiflca in:
- simplu conexe (cu profil deschis) (fig 1 5a); - dublu conexe (cu profil inchis) (fig. 1.5b); - multiplu conexe (alcatuitd din doui sau mai multe contururi inchise) (fig 1.5c); - r-nixte (alcltuite din doui contururi deschise legate intre ele prin unul sau mai multe contururi
inchise) (fig. 1.50).
-a
.,4
lrl
b
- !_
m',
b)
a,
b ---.
d)
Fig.
.3
- plSci plane (fi9.1.3b); - plicicurbe, cu simplS (fig

Starea de tensiune
1.3d) sau dublS curbura (fig. 1"3e).
deforma{ie dink-o placa depinde de raportul dinke grosime gi dimensiunea miniml din planul median. Dupd acest criteriu, pldcile se clasifici in urmatoarele
categorii;
gi
f-
Tffi __lL_iL
'-
- plici subtiri dacil hla<1/5. unde,,a" este

grosimea placii; - plici groase dacS: h1a > 1.'5.
dimensiunea minima din planul median gi
,.h"
c)
c) elemente de voluf care au cele trei dimensiuni caracteristjce (lungime, li{ime gi inbl{ime) de acelagi ordin de mirime, in aceasta categorie inka funda{iile izolate rigide Oe tip Utoc ai cuzinetj etc, (flg. 1,a).
ilg.
r.J
1.2.2. Modelarea actiu
ilor
Acliunea, reprezinti orice cauzl capabil5 sa producd stdri de solicitare mecanicd in elementele construcliilor, Acliunile considerate in calculul structurilor se pot clasifica in urmitoarele categorii: 1, permanente - care se aplicd continuu cu o intensitate constantd pe toatd durata de
exploatare
constructiei flind cauzate de actiunea cAmpului gravitaiional (greutatea proprie
elementelor structurale, impingerea pimintului din umpluturi), efectul precomprimlrii, etc.; 2, temporare - care variaza sensibil in raport cu timpul sau in unele perioade ale exislentet construc{iei pot sd lipseasca (greutatea elementelor nestructurale care igi pot schimba pozi{ia in
construc{ie, greutatea utilajelor, presiunea gazelor, lichidelor sau mediilor pulverulente. actiunea zapezii, vAntului. chiciurii, temperaturii, etc.)t
Fig.1.4
Rezisten{a materialelor Rezistenta materialelor
14
i5
3,exceplionale - care pot apare foarte rar, eventual niciodata in via{a construc{iei cu intensitali semnificative (ac{iuni datoritd defectdrii utilajelor, ruperii unot elemente structurale, exploziile,
inundaliile catastrofale, seismele, etc.) Dupd pozilia zonelor pe care se aplicd ac{iunile se clasiflcd in: a) acliuni de suprafald sau contur - care se aplicd pe suprafata elementului struclural sau pe
conturul acestuia,
^-
'
lrm
AQ
o'Q
aA+0
AA
---
(1 5)
dA
d
lll-
lllll
.rr+o
\t\l AA
l\,,1
(1',6)
dA acestea
b) ac{iuni masice sau de volum - produse de interacliunea unor cAmpuri exterioare asupra elementului structural (greutatea proprie, for{ele din temperatura, fo(ele de ine(le, fo(ele centrifuge,
etc.).
in raport cu modul de varialie a intensita{ii acliunilor distribuite dupi o dreaptS,

clas'Ica'n urmatoarele categorii:
q
in raport cu mdrimea suprafe{ei pe care se desfagoari fo(ele, acestea pot fi: a) forte sau cupluri concentrate, cAnd se aplica pe o zoni micd in raport cu dimensjunile elementului respectiv 9i se considerl ci sunt aplicate punctual (actiunea unui stAlp pe o placa, reactiunea unei bare. etc,), Fo(a concentratd se reprezinti printr-un vector Q iar cuplurile (momente) concentrate prin vectorul [/ (fig. 1.6). ln Rezistenla materialelor, actiunile concentrate sunt considerate vectori lega{i caracteriza{i prin punct de aplica{ie, direclie gi sens, b) forte sau cupluri repaftizate (distribuite), cand actioneazd asupra elementului strlctural pe o suprafalS sau o linie. La elementele de construc{ie liniare, se admite ipoteza distribuliei uniforme a forlelor pe lStimea elementului. ln modelarea lor, fo(ele liniare se considera situate in planul median al elementului (ng. 1.6). Ac{iunea distribuiti Iiniar se caracterizeazbprin intensrtatea sa caTe este data de expresiile:
q(x)
i
'q
-:.:..a;r",- |
-:\
L1 l,
1Q
iI
i'
l2
13
L
AQ q= llm ' lx-0 lx

m=
unde:
dQ
dx
(1.1)
A[/ .rx+0 AX
llm
dM
dX
(1.2)
- ,AQ'
,,q" $i
intensitatea fo(elor, respectrv a momentelor distribuite dupd o dreapti: 'm"reprezinta 9i .,AM" reprezinti fo(a gi respectiv momentul elementar rezultant de pe un element de
Iungime Ax. Funcliile rezultantei ac{iunilor distribuite dupa o dreapta pe un subdomeniu [a;b] sunt:
h
Fig. 1.6
o= fc(x)dx=Ql
a b
(1.3)
- fo(e distribuite uniform (fig, 1.7a) {q= const. ); - forle distribuite liniar (fig. 1.7b) (q(x)= q x ); - fo(e distribuite parabolic dupa parabole de graduldoi - fo(e distribuite sinusoidal, etc.
rela!iile:
(flg.1 7c,d);
Fo(ele gi momentele distribuite pe o suprafala se caracterizeazi prin intensitatea lor datd de (x) dx =
Ir/
Jm
a
aln
(4)
,IQdQ 0llm ' re-r -\A

m-
(1 s) dA
dlM
fiind egale cu aria diagramei de ?ncarcare a fo(ei, respectiv a momentului distribuit. Fo(ele gi momentele distribuite pe o suprafaiS se caracterizeaza prin intensiiatea lor data de
-^t^riit^, rtrtdlilte,
ar-O ^M AA
ilm
(1.6)
dA
l6
e=ql q_qt/2
12
Nolrunr introductrve
Noiruni introductive
11
r.\=nl/'l q
Yilv
Q=2ql/3
12
-.'-],-l
b) articulatia impiedicS lransla[ia dupi direc\iile axelor x gi z din plan (b, = 0, 6.= 0) 9i permite rotirea secliunii elementului in jurul punctului de ariiculalie (qy 0). Reacliunea care se dezvolta in
T"
IY
.r- tf-tTI I iI LL.LIJLLtTJ]

.i
,t ?v3 I il: q(x) I

-rr
't' i 3U4 - 1 ll4
sr/B
. rtllq i l J l lJ
.,
I
|
a)
.,--
,1
,--: .i
I 'rlq ---titi
-rI
3l/B
Z,
h -.:
-'= ++
+
,t T .J-it-rtll
!,
-
5=0
7
\')' ")
rn at
/y
Ru-R
A
b)
d)
.,1 A5-0x
x
Fiq. unde:
b)
Fig
1,9
c)
- q - este intensitatea fo(elor distribuite pe suprafa{a; - m - este intensitatea momentelor (cuplurilor) distribuite pe suprafete;
AQ $i
AM reprezintb fo(a, respectiv momentul elementar rezultant pe elementul de arie AA.
1.2.3. Reazeme $i reacliuni

Reazemele sunt zonele de
legitura dintre elementele de construclie gi teren sau intre

rotirea
doui elemente de construclie adiacente. Ele au rolul de a impiedica deplasarea sau

sectiunilor de reazem sub actiunea incarcirilor.
legdtura (R,e) are o orientare oarecare ce se poate descompune dupa doui direclii, una dupa normala planului R Ru gi a doua in planul reazemului R,= Ru (fig. 1.9). '= c) incastrarea impiedicd translalia dupd orlce Cireclie din planul elementului (5 , = 0, d . = 0) cAt gi rotirea in jurul punctului de incastrare ( q, = 0) ln incastrare se dezvolta un vector cu o direciie oarecare. Prin reducerea lui in raport cu punctul 0, de pe axa sec{iunii de reazem, se ob{inel o fo(5 rezuitanti R 9i un moment rezultant M. Descompunand reacliunea R in doua componente: una dupi orizontala (R,= R i) gi una dupd verticala (R.= Rv), in incastrare aclioneazd r-eac{iunile: Rv, Rn 9i I\4
"
(fig.1.10), z1
Reazemele blocheaza deplasarea sau rotirea sec{iunii elementului in zonele de legaturd dupi anumite direclii, Forlele sau cuplurile care rezulti ln urma blocirii deplasirilor sau rotirilor dupi anumite direclii se numesc reac{iuni. Daca o anumiti deplasare, respectiv rotire, este blocata total, reazemul este perfect pentru deplasarea sau rotirea respectivS. Atunci cAnd blocarea deplasirii sau rotidi este par-liala, in zona de legdturi fiind posibile deplasari sau rotiri limitate, reazemul se numegte elastic. Reazemele se considerS punctuale cAnd tona de rezemare este redusi in raport cu dimensiunile elementului. Reazemele se clasiflca in urmatoarele categorii: a) reazemul simplu impiedica deplasarea dupi direc\ia normali la suprafa{a de rezemare. El permite deplasarea (translalia) ln planul suprafe{ei de rezemare 9i rotirea in jurul punctului de reazem (fig. 1.8). in reazemul simplu se dezvolta o reacliune
Z.
I
i
5=0
Z
,t\
Qr.-'
X
.,./y
Mu:
X
Mo
5:0
X
R*:R, ]Ru:R.
c)
Ru, dirijatd dupd direclia deplasdrii impiedicate
(d.=0).
z
zI
zI
qr7=O 5=0 z
, /'
tn lzv -n
v
a)
b)
Ai
-.:.-,-*
c)
r
X
ilg.
r. ru
1.3 Echilibrul sistemelor de bare plane

Echilibrul mecanic al barelor aflate in stare de repaus este de naturd static5. Condiliile de echilibru static in plan se pot exprima: vectorial, analitic, cu ajutorul lucrului mecanic virtual, grafic.
b)
Fig
1.8
Exprimarea vectoriali a echilibrului presupune cb elementele torsorului de reducere trebuie sa fie nule fa!5 de orice punct din plan. Ecua{iile de echillbru in planul ,, xOz " pentru acest mod de
exprimare sunt:
-+-)J-+
,P, l,l, P2. n - f -'---,z

!,
l. g
R=Rx'i+Rz k=0
)-t
(7)
(1,8)
^{ Kr
,'
i
lR,
1'
\_ -R.
M=Mv'
j=0
realizeazd prin scrierea ecualiilor
a)
b)
unde; i , j
gi
sunt versorii axelor sistemului de referin{5 carteztan Oxyz.
Exprimarea analitici
a echilibrului se
de proieclie
ilo
Lll
rezultantelor gi a fortelor componente cu relatiilel
a -sF -n
i
(1 e)
- IMr = 0 din care se deduce reactiunea R - IM o= 0 din care se deduce reac{iunea R 2; - IM o = 0 din care se deduce reacliunea Rr.
1;
R '.7 =TF /2'2,

i
=N
(1.10)
Atunci cAnd fo(ele sau cuplurile sunt distribuite dupd pe anumite subdomenii pe toata suprafaia
unde: Fr,1 gi Fr,; suntcompcnentelefcrielordinsistemdupdaxeledei'eferinta. Momentul rezultant se ob{ine sumAnd momentele fo(elor in raport cu axele corespunzitoare proiec{iile cuplurilor pe aceste axe:
Mu
9i
elementelor de constructie (n9.1.6) acestea se inlocuiesc cu {o(e respectiv cupluri echivalente concentrate. For{ele concentrate se considerd aplicate in centrul geometric al ariei fo(ei repartizate, Rezemarea unui element structural in plan se poate realiza prin:
- trei
reazeme simple
direc{iile reazemelor sunt neparalele

;
9i de
asemenea nu sunt
concurente in acelagi punct)
=I(F,,' xi*F, .2,)+lMul=o
(1 11)
- un Teazem simplu - o incastrare.
gi o articulalie;
unde x; gr z1 sunt coordonatele punctelor de aplicalie a forlelor iar [,4yi reprezintd proiectiile cuplurilor
Pentru a impiedica orice deplasare a unui corp nu este suflcient ca numirul legiturilor sd fie cel minim necesar, ci acestea trebuie sa fie dispuse de aga manierd inc6t sd impiedice efectuarea deplasirii inci permise de prezenta celorlalte legSturi. Astfel in problema pland de echilibru trebuiesc
pe axa y. Ecua{iile (1.9), (1.10) 9i (1.11) reprezintd forma obignuita de exprimare a condi{iilor de echilibru in plan: doua ecua{ii de proiec{ie (pe doui direc{ii ortogonale) 9i o ecuatie de momente in raport cu un punct oarecare din plan. Ecua{iile de proiec{ie pot fi inlocuite cu ecuatii de moment,
putiind fi exprimate sub urmatoarele forme: - o ecuatie de proiectie 9i doua ecualii de momente in raport cu doui puncte oarecare din plan. cu condi{ia ca ecuatia de proiec{ie sb nu fie pe direc{ia normala la dreapta care unegte cele doua puncte, fald de care se exprimS ecua{iile de momente; - trei ecua{ii de mcmente in raport cu kei puncte diferite din plan. cu restric{ia ca cele trei
puncte sa nu fie coliniare.
evilate urmitoarele situa{ii critice: - trei reazeme simple - cdnd suporturile reacliunilor nu trebuie sa fie concurente sau paralele
(fig
.1
2 -a, b);
La calculul reactiuntlor este indicat ca scrierea ecuatiilor de echilibru sd se facd in aga mod incdt necunoscutele (reactiunile) sa rezulte din ecuatii independente. Pentru bara din flgura 1.1 1 -a se vor scrie ecua{iile de momente: IMn =0 din care rezultd necunoscuta R, $i IMs =0 din care se
deducenecunoscuta Rr,ecuatiiledeproieclie
raanlir rnilnr
a)
b)
IF,
=0
gi
lFr,=0
sepotfolcsi pentruverificarea
Fi1.1.12
Pentru sistemul din figura 1.11-b, ecua{iile independente se obtin prrn scrierea a trei ecua{ii de
momente:
- un reazem articulat gi unul simplu - suportul reac{iunii reazemului simplu sI nu traca prin
reazemul articulat (fig. 1 12-c).
20
Notiuni introduciive
Notiuni introd uctive
21
1.
4 Deplasiri
gi deformatii
axele x, .v, z se oblin componentele deplasdrii punctului ,.|M", care se noteaza cu,,u", ,,v" 9i .w"
Deplasarea totalii ,,6" a acestui punct se exprima sub forma matriciala printr-un vector de forma:
1. 4.1
Generalitdti
iul
Un corp de formd oarecare, ce nu poate efectua deplasdri cinematice sub actiunea unui sistem
{a}=lv! ll
l*l
tl
1rtz1
deforle,sedeformeazSgi trecedinpoziliainilial5'A" nedeformati,inpozilia"B"deformati(fig 1.13). Starej de deforma{ie depinde de natura materialului. Corpurile de aceeagi forma, incircate cu acelagi sistem de fo(e 9i acelagi mod de rezemare, dar realizaie din maierrale diferite, au deformalii diferite.
Deforma{iile unui corP Pot fl:
- elastice - daci corpul revine la forma

ac{ionat asupra lui;
gi dimensiunile ini{iale dupd incetarea cauzelor caTe au
1. 4.
3 Deformatii specifice liniare
|.
(] l,/
,
VL
Pe suprafa{a corpului deformabil, fdra deplasiri cinematice se considera doua puncte E gi F Sub acliunea fo(elor exterioare corpul se deformeazd 9i punctele situate la distanta ds (fig.1.'14 respective ajung in pozi{iile Er gi Fr. Astfel, se observi cd segmentul de dreapta elementar igi modifici atAt lungimea cAt gi orientarea. Modificarea lungimii segmentului reprezinta deformalia liniari {Ad,), iar modificarea orientirii segmentului elementar (rpi se numegte deformatie unghiulara, Se definegte noliunea de deformatie specifica liniari dupi directia,,s", ca fiind raportul dintre alungirea A(ds) a segmentului elementar gi Iungimea initiala ,,ds", deflntti matematic de
).
r-ela!ia:
(1.13)
^N UX
>
D i tl
z/
I
y/
- elasto - plastice
x+u Fig 1 '13

sau plastice - dacd la indepartarea acliunilor exterioare, corpul rdmAne cu
IJ
I t_
I
_ ;/ /
anumite deformalii denum jte deformatii remanente.
A'-A
c
1. 4. 2
B
I.J
Deplasiri
Se considera un corp deformabil oarecare, firi deplasari cinematice (fi9. 1.13) asupra ciruia actioneazd un sistem de fo(e. Sub actiunea inclrcirilor punctele de pe suprafata corpului i9i modiflcd pozitia parcurgand anumite distante. Modificarea pozitiei unui punct sau a unei secliuni ca urmare
{. c-./ >.F t, db/ .,/ "'/"
a deformirii elementului respectiv se numegte deplasare. Deplasarile flind mici in
raport cu Fig
1
dimensiunile geometrice ale corpului, geometric se pot aproxima cu segmente de dreaptd. Din punct de vedere fizic, deplasirile liniare se caractedzeaza prin. marime, sens gi direc{ie, fiind marimi vectoriale. Punctul de pe suprafa{a corpului ajunge in pozilia ,,Mr" sub acliunea fo(elor exterioare. 'M" Astfel, vectorul MM, reprezinta deplasarea punctului ,.M". Prin descompunerea vectorului MM, dupi
.14
Fizic, deformatia specifici liniari reprezinti scurtarea sau alungirea segmentului de

22
lungime unitari (ds=1)dupi direclia considerati, Descompunand deformalia liniard specific5,,e." orientata dupd direc{ia s' dupi direcliile axelor sistemului triortogonal de referin{a: x, y 9i z, care trec prin punctul Er, se ob{in deformaliile speciflce liniare: e, ey gi z. Aceste componente sunt definite
matematic de rela{iile.
r(dx)
OX
A(dv) 'dy'dz
Aldz)
(1.14)
Deforma{ia specifica liniara este o mdrime adimensionala.
1.4. 4 Deformatii specifice unghiulare

Fig.1,15
fari deplasari cinematice (flg 1 1a), se consider; doua direclii ortogonale concurente in punctul C. Dupa deformarea corpului sub acliunea sistemului de fo(e, unghiul initial drept + ACB initial drept, devine + A'CB' Modificarea unghiului drept dintre doui directii ortogonale se nume$te deformatie
Pe suprafa{a corpului specifici unghiuiari (1) sau lunecare specifica. Deforma{ia specifica unghiuiara y
se definegte matematic ca fiind diferen{a unghiurilor: cjin punclul C
Referitor
convenlie:
la
semnele deforma{iilor specifice liniare
9i
unghiulare se accepti urmatoarea

se
deformalia specifici liniari
alungegte gi se considera negativi
e, se consideri pozitivi (.. t 0), cind segmentul unitar (.. . 0) cAnd segmentul unitar se scurteaza (fig. 1.16-a),
deformatiile specifice unghiulare (lunecirile) "lxy,"ly7,"!7y sunt pozitive cind reprezinta
+A'CB'*+ACB=Y
(1.15)
micaoriri ale unghiurilor drepte dintre directiile pozitive ale axelor de coordonate 9i negative cind reprezinti cregteri ale aceloragi unghiuri (flg. 1.16-b).
I
Din punct de vedere fizic, aceasta reprezinta cantitatea cu care s-a modiflcat unghiul ini!ial drept. Considerind ca prin punctul C se duc trei segmente inflnitezimale dx, dy gi dz ortogonale intre ele. in urma solicitirii corpului, unghiurile drepte se modifica. Aceste modificiri ale unghiurilor drepte dintre segmentele infinitezimale, din planele paralele cu cele deflnite de axele sistemului triortogonal Oxyz, reprezinti deforma{iile unghiulare speciflce (fig. 1.17b):
Yxy
trt0
<--{t
n Y' o>-l
^l
^L 0"r 0 rt>0
Ut CL.. 90" '\"'*'
=gxy+ctyx, ^lyz=ayz+uzy, yzx:axz+azy
xrl2
Esl2
-t -11 aStL
L-la
cl-f "-a
explica sensul fizic al denumirii de lunecare specificd, se considera un pitrat elementar ABCD, cu latura AB fixa, actionat in planul CD de o fo(i tangentialS P. Sub acliunea for{ei P. acest element se deformeaze (fig. 1.15) Astfelpunctele C 9i D ajung in pozi{iile C' 9i D'. Unghiul Pentru + CAC' reprezinti modificarea unghiului inilial drept < CAB , fiind deformalia specificd unghiulard ,,1' din punctul ,,A". Admi{And ci deplasdrile sunt mici in raport cu dimensiunile geometrice ale
elementului, se poate demonstra ca: CC' tov=v-UA
..ta
^'1o:u,;t\u<0 n uxz +
P
\Cl
i
./
^ P
'--o
e<0 -sH---o-'
,,
- 90'
b)
tar^lz
a) Fig. 1 16
(1 16)
inlocuind CR=t,inrelalia(1.15) seob{ine y=CC,adicddeformaliaunghiularispecifici, reprezinti deplasarea relativi dintre doua sectiuni situate la distanta unitari, deci poate denumiti gi lunecare specifici.
fi
dupi orice direc{ie se dezvolti deformalii specifice. Totalitatea deformatiilor specifice liniare 9i unghiulare care se
Sub ac{iunea incarcarilor exterioare, in flecare punct material al unui corp,
74
No!iuni introductrve
No\iuni introductive
Z5
dezvolti dupi orice directie dusa prin punctul respectiv, definegte starea respectiva
deforma!ie.
de
De asemenea, modiicirile unghiurilor drepte dintre muchiile prismului care au vArful in punctul C, cu laturile paralele cu axele sistemului de referin{a sunt cunoscute daca se cunosc deforma{iile specifice unghiulare: ^lxy,.lyz,"lxz din punctul respectiv. CunoscAnd deforma\iile specifice liniare;
ex,ry;rz
1. 4. 5
gi deforma{iile specifice unghiulare: ^lxy,^lyl"lxz, deformata paralelipipedului elementar este
Tensorul deformatiilor
perfect determinatd.
Deformatia liniard specificd dintr-un punct este deflnitd de mlrime, direc{ie 9i sens fiind o mdrime vectorialS. Dar printr-un punct al unui corp se pot duce o inflnitate de direc{ii gi in consecinti o infinitate de deformalii liniare specifice. Drept urmare, deformalia liniara speciflca intr-un punct este o mirime complexd denumiti tensor, in concluzie, dupi o direclie, deformalia specifici liniari este un vector iar intr-un punct este un tensor. Analog, deformatia unghiulara dintr-un punct este un tensor deoarece depinde de orientarea direcliilor intre care se misoard unghiul drept. Deci, intr-un punct al unui corp deformabil existi o infinitate de deformatii specifice liniare 9i unghiulare in raport cu infinitatea direcliilor care pot fi duse prin punctul respectiv,
Starea de deformalie din jurul unui punct dintr-un corp este cunoscutl daci sunt cunoscute componentele deformatiilor specifice liniare: er;eu;e, 9i unghiulare: ^!yy,"!yz,Ixz.
Starea de deforma{ie din jurul unui punct este o marime tensoriali care se exprimi matricial cu rela{ia:
'{ry
[T.
Yvt ^"22
oYa ZL
Yz,
]=
^1,,
^!ry
(1
.17)
Totalitatea deforma!iilor specifice (liniare gi unghiulare) din jurul unui punct, constitue
starea de deformalie din jurul punctului respectiv. ExtinzAnd aceasti stare la toale punctele corpului
^/..
tt
se definegte cimpul deformatiilor specifice sau starea de deformatie din corp. Starea
de
deformaJie dintr-un punct este perfect definit5, daca se cunosc deformatiile specifice dupii trei direciii perpendiculare duse prin punctul respectiv. Pentru a pune in evidenlS acest lucru, din jurul unui punct C
al unui corp sclicitat se delageaza un volum paralelipipedic elementar (ftg. 1.17-a\, care se Cefcrmeazi ca urmare a ac{iunii fo(elor exterioare. Forma volumului elementar este perfect definitd dacd se cunosc deformaliile liniare ale muchiilor gi modificirile unghiurilor dintre acestea. Deformatiile liniare ale muchiilor paralele cu axele sistemului ortogonal Oxyz sunt cunoscute daci se cunosc deforma{iile
liniare specifice: rx, y
2.
1. 5
Tensiuni
Se consideri un corp deformabil incarcat cu un sistem de fo{e in echilibru (fig. 1"'18-a). Sub
ac{iunea incarcirilor, in interiorul corpului se dezvoita for-le care se 0pun deformarii acestuia, Punerea in evidenta a for{elor interioare se realizeazb prin sec{ionarea in doua pi(i, cu un plan, a corpului
Ll
incSrcat, prin suprimarea Iegiturilor interioare dintre particulele adiacente planului de sec!ionare, AdmitAnd ipoteza continuit6{ii materiei, rezulla cb legiturile suprimate sunt distribuite continuu pe suprafata sectionata, implicil forlele interioare care aciioneazi pe acestea. Se detageazi un element de suprafa{a AA din jurul unui punct ,,M" de pe suprafata pdr{ii unu, rezultatl prin sectionarea corpului Orientarea elementului de suprafa[i AA este deflnita de normala .,n", Rezuitanta fo(elor interioare distribuite pe acest element de arie, este fo(a AQ orientatl dupa o direc{ie oarecare (fig. 1.18-b).
,
Y/
Se numegte tensiune medie AA mirimea:
totali sau efort unitar mediu total
pe elementul de
suprafali
AQ zL
lzx
't
X
7i
(1.1 8)
-l
Pentru
a preciza mai corect intensitatea fo(elor interioare, cind acestea variazl dupd
IimitI (AA -+
legi
0)
,
neuniforme, in rela{ia (1.18) se eliminl influenta ariei elementare AA, prin trecerea la rezultAnd relatia:
9LY^l,
'
hl
rA-0
IQ \A
dQ dA
(1.1 e)
Mirimea,,q" S numegte tensiune totali sau efort unitar total din punctul ,,M" pe un element de arie precizat de normala ,,n'1 Din rela{ia de deflniJie (1.19) rezulli ca tensiunea totali ilg, r.r/
z6
Noliuni introductive
21
reprezinta forta interioard care ac{ioneaza pe uniiatea de suprafa{a. Tensiunea totali,,q", este un vector cu aceeagi direc{ie cu forta AQ, din care s-a dedus. Vectorul tensiunii totale igi modiflca mdrimea 9i direclia func{ie de orientarea suprafelei .,AA" care trece prin punctul ,,M", conferindu-i caracterul de mirime tensoriali. Acesta se poate descompune intr-o componenta normalS pe planul secliunii care se numegte tensiune normali (efort unitar normal) on gi alta cuprinsa in planul
inlocuind rela{ia (1.21) in relalia (1.20) se obtine
_2,_2,_2 ^2 Ur r Lns - Ln[ 9n
(.22\
secliunii care se numegte tensiune tangenliali (efort
unitar
tangen{ial) rnr, (frg, 1.18-c). intre 1.5.1 Tensorul tensiunilor
tensiunile: normale, tangenliald gi totald dintr-un punct se poate scrie rela[ia:

i_lf-un-Lfft
^2 _2,_2
(1.20)
Tensiunile Qn, on gi tn, sunt for{e raportate la unitatea de suprafald. Tensiunea tangenliala poale avea o direc{ie oarecaTe in planul secliunii, Aceasta se poate descompune dupi doud axe ortogonale ,,s" 9i ,,1" in componentele '[ns $i tn,, Pentru a preciza orientarea componentelor tensiunii tangeniiale se utilizeazd doi indici; primul indici normala la elementul de suprafa{5 iar al doilea direclia acesteia (axa cu care este paraleld), Componentele vectorului tn, fiind ortogonale, modulul acestuia
se determini cu rela{ia:
Tensiunea totali ,,qn" de pe fata a clrei orientare este precizati de normala .,n" este o mdrime vectoriaiS. Printr-un punct din interiorul unui corp deformabil se pot duce o inflnitate de elemente oe arie cu orient5ri diferite. Mirimea tensiunii totale depinde de orientarea elementului de suprafa{i AA 9i ln consecln[5 intr-un punct existd o inflnitate de tensiuni totale care caraclerizeazd cAmpul tensiunilor
sau starea de tensiune din punctul respectiv.
Totalitaiea tensiunilor de pe toate elementele de suprafati care pot fi duse printr-un punct al unui corp solicitat, reprezinti starea de tensiune sau cimpul tensiunilor. Starea de tensiune dintr.un punct este unic determinati daci se cunosc componentele tensorului tensiunilor de pe trei plane orlogonale care trec prin acel punct, CAnd este cunoscutd
starea de tensiune din toate punctele unui corp. starea de tensiune oin corpul respectiv este periect
deflnitd,
Z
tn,,
=a''!, *"',
(1.21)
p ,n
t
?
q
I
\D
\!r
Fig. 1 .19 lzolAnd prin sec{iuni paralele cu planurile de coordonate un paralelipiped elementar (fg 1.19) vizute ale acestuia se figureaza tensiunile normale 9i tangenliale:
P.
b)
din lurul punctului M, pe felele
ox,rxy 9i
o'u,Tyx
o
rp
Pe fala cu normala x:
gi {yz Pe fa{a cu normala Y;
z,rzx
9i
t'
Pe fa{a cu normala z;
Fig. 1.'18
actioneazi pe fetele paralelipipedului elementar detagat din jurul punctului M (fig,1,19) definesc tensorul
care sunt cornponentele tensiunii totale de pe aceste fete. Totalitatea tensiunilor care Rezistenta materialelor
28
No{irni introductive
ar)
tensiunilor din punctul respectiv care se poate exprima matricial sub forma
intermediul
a doue
c0nstante elastice care au aceiasi valoare
in crice punct al corpului datoriti
proprietdtii de omogenitate.
["" [r.l-],,,
I
xw o,,
Tv,
1., rry
6z (1.23)
r,,
b) lpoteze privind comportarea materialului: .cu ipoteza nicilor deplasari. Deplasdrile elementelor structurale sunt mici in raport dimensiunile geometrice ale acestora, astfel incdt ecua{iile de echilibru se pot scrie pe pozi!ia
bt
nedeformatS.
De exempiu, bara in consolS AB fdrd incirciri (fig

Fiecare coloana a matricei con!ine tensiunile de pe o fali a paralelipipedului iar fiecare linie tensiunile paralele cu o axa. CunoscAnd componentele tensorului tensiunilor To de pe trei plane ortogonale care trec printr-un punct, se pot determina tensiunile de pe orice falS inclinatd dusd prin punct. Tensiunea totald .q" 9i componentele sale orientarea planului pe care ac[ioneazi,
20-a) dreaptS, se deformeaza prin
aplicarea fo(ei P, cap5tul B al consolei ajung6nd in punctul B'(flg.1 20-b) Deplasarea oricirui punct de pe bard este neglijabild in raport cu lungimea barei ,,1". bara considerdndu-se tot dreapti la scrierea ecuatiilor de echilibru.
9i
dintr-un punct solicitat al unui corp depind de
Ai
P B
Semnul componentelor tensorului tensiunilor se stabilegte cu urmatoarea regula: pe elementele de suprafati cu normala exterioari dirijati dupi sensul pozitiv al une! axe de coordonate, componentele tensiunii sunt pozitive daci au acelagi sens cu sensul pozitiv al axelor de coordonate, iar pe elementele de suprafatl cu normala exterioari dirijati in sensul negativ al unei axe de coordonate componentele tensiunii sunt pozitive daci au acelagi sens cu sensul negativ al axelor de coordonate. Din punct de vedere flzic tensiunile norrnale sunt considerate pczitive daca au ca efeci intinderea elemeniului de volum asupra ciruia ac{ioneaza 9i negative daca produc compresiune. Tensiunile tangenliale care aclioneazd in planul felelor unui
element sunt considerate pozitive daca rotesc elementul in sens orar 9i negative dac5 rotesc elementul in sens antiorar.
f-,
Fig. 1 .20
Scrierea ecua{iei de echilibru pe axa nedeformata a elementului conduce la o dependenta liniara inke: incarcari, deplasari 9i eforturi seclionale, ln consecinta pentru un element solicitat de mai
multe incarcbri, eforturile sec{ionale, deplasdrile gi deformatiile si:nt aceleagi cu ceie oblinute suprapun6nd efectele din fiecare incircare, consrderati ci aclioneaza separat pe fiecare element (fig. 1.2'1). Acest principiu se numegte principiul suprapunerii efectelor, fiind utilizat frecvent in calculul
elementelor de construclie. ln calculul de ordinul doi gi de stabilitate acest principiu nu se aplicd,
1.
6 lpotezele Rezisten[ei materialelor
PP2qP2
Comportarea reald a corpului deformabil sub acliunea incircirilor este un fenomen fizic deosebit de complex, Prinderea exacti in calcule a fenomenului flzic nu este posibila din cauza complexitSlii acestuia, Pentru a stabili metode eficiente de calcul a elementelor deformabile, se admit ipoteze simpliflcatoare a ciror valabilitate este verificati prin incerclri experimentale, Acestea, constituie ipotezele fundamentale ale Rezisten!ei materialelor, care se pot grupa in
urmatoarele categorii:
tt:;
lr3 ll3 lr3 l,:
2
I
'3
2r!
i,: r'
F\9.1.21
a) ipoteze cu privire la structura materialului; a t - ipoteza continuitilii materialului. Structura materialului alcdtuiti in realitate din particule goluri, materia umple intregul volum al corpului, discrete se considere ca un mediu continuu,
b z- Ipoteza secliunilor plane (Bernoulli). Secliunile plane 9i normale pe axa barei inainte de deformare, rimin plane 9i normale pe axa barei gi dupi deformare. O seciiune curenti,.a-b"
firi
Avantajul acestei ipoteze constl

matematrcd a fenomenelor fizice.
in
posibilitatea utilizirii func{iilor c0ntinue pentru exprimarea
a z- ipoteza omogenitdlii materiei, presupune ci proprletitile fizico-mecanice sunt aceleagi in orice punct al corpului, Pentru elementele structurale alcdtuite din mai multe tipuri de materiale, cunoscute sub denumirea de elemente compozite (betonul armat, rdgini armate cu fibre de sticlS, etc.), in cazul fiecarui material se accept; ipoteza omogenita{ii. ipoteza izotropiei materiei, considerd ci propriet6{ile flzice din orice punct sunt aceleagi a indiferent de direc{ie. Aceasti ipoteza permite exprimarea relaliilor dintre tensiuni 9i deformalii prin
t.
Ftg. 1.22 Rezisten{a matenalelor
concenkatd
plana gi normala la axa barei (ftg. 1.22a)., ajunge dupa deformarea acesteia in pozilia a,-b,(fig. 1.22b).,nornald pe tangenta la axa deformata, secliunea comportandu-se ca un disc rigid. b s' Ipateza cunoscuti sub denumirea de principiul lui Barre de Saint-Venant Daci un sistem de forte se inlocuiegte cu un alt sistem static echivalent, aclionind pe aceeagi zoni limitati de suprafata unui corp, starea de tensiune 9i de deformalie este aceiagi in ambele cazuri, cu exceptia unor zone limitate din jurul punctelor de apliialie ale forleior, pentru a explica aceasta ipotezd se considera bara in consolS aclionatd local de un sistem de forfe uniform distribuite de intensitate (f,9. 1.23-a), care se inlocuiegte cu un sistem static echivalent - fo(a
e=Q a {fig. 1.23-b).
EFORTURI SECTIONALE
2. 1 Definirea eforturilor sectionale

Se considerS corpul deformabil din figura 2.1-a, incSrcat cu un sistem 6e forle in echilibru. Sub acliunea sistemului de fo(e, corpul se deformeazd, generSnd fo(e interi62re suplimentare care pertui-bi starea lniliala a for{elor de interactiune moleculari. Evidentierea acaslor?, se realizeazi prin seclionarea corpului cu un plan. ln baza coniinuititii rnateriei, pe suprafetele rezultate, dupi seclionarea corpului se considerS. ca fo(ele interioare sunt diskibuite continuu, Pentru ca cele doui pi(i rezultate sa fle in echilibru, pe fe{ele oblinute prin seclionare, trebuie sd introducem efectul p5(ilor indeplrtate. Fo(ele interioare suplimentare se exercitb in toate punctele de ps suprafata sec{iunii sub forma unor
b)
.14 ..,
u2
fo(e uniform distribuite, reprezentate prin rezultantele
lor.
Fig. 1.23
pe axa barei,
l,/h > 8, zonele de perturbare sunt mici in raport cu dimensiunile geometrice ale eleirentului 9i se pot neglija. Astfel cele doud cazuri devln identice, iar for[a ,,Q", poate fi consideratd cd ac[ioneazl direct
Starea de tensiune gi deformalie din bari in cele dou5 cazuri este identici, cu excep{ia zonelor hagurate situate in jurul punctelor de aplicalie al celor doui sisteme echivalente de incarcare. Marimea zonei de perturbare depinde de indllimea h a sec{iunii elementului. Pentru barele lungi, la care raportul
b t- Ipoteza stdrii naturale a corpului sau ipoteza absenlei tensiunilor inifiale. pentru un element neincircat starea de tensiune 9i de deformalie este nuii deci: To = t = 0. b s- lpoteza proporlionalitdlii dintre tensiuni gi deformaliile specifice. pentru sisteme de forle cu valori mici, se consideri ci materialul are o compodaie liniar.elastici, tensiunile normale o gi tangenliale t au valori inferioare anumitor iimite oo gi .ro (rezistenlele de
propor{ionalitate la intindere gi for-fecare).
Fig.2.1
Aceast5 ipotezd impreuni cu ipoteza micilor deplas6ri conduce la o dependen{a liniarb intre deplasiri 9i fo(ele exterioare, permi!and aplicarea suprapunerii efectelor la calcului deplasarilor. Metoda pentru calculul eforturilor 9i deplasarilor,bazald pe aceste ipoteze, constituie teoria liniara sau de ordlnul unu a mecanicii corpului deformabil.
Rezisten{a materjalelor
Aceste rezultante ale fo(elor inlerioare trebuie si echilibreze rezultantgls incSrcarilor exterioare (ng. 2 1), Rezultanta fo(elor interioare de pe fala partii unu R21, reprezinta acliunea p5(ii doi asupra
Rezisienla materialelor
32
Eforluri sectionale
Eforturi seclionale
)l
p5(ii unu iar rezultanta fo(elor interioare de pe fata pi(ii din dreapta R12, reprezinti actiunea pa(tt unu asupra parlii doi a corpului sectionat, Se noteazi cu R, gi R, rezultantele fo(elor exterioare care ac\ioneaz| asupra celor doua pd(i ale corpului. Pentru ca cele doud p5(i sd rimdni in echilibru, intre
rezultantele for{elor exterioare gi interioare vor exista relatiile:
R1
nurnesc
componentele Vy Ei , Vz' orientate dupa axele ,,y' qi ,,7'situate ln planul sectiunii, care se
fo(e taietoare:
- componenta ,,Mr"(sau ,T' dupd eurocod), care rote$te secliunea in jurul axei ,,x'l generand pe ansamblu rasucirea sau torsiunea elementului care se numegte moment de torsiune; - componentele ,,Mu " gi ,,M2" care rotesc secliunea in iurul axel ,,y" 9i respectiv ,,2", generind pe ansamblul elementului incovcierea care se numesc momente de incovoiere in jurul axei ,.y" respectiv ,,2". Componentele: N, Vy, Vz, Mil My,Mz, definite pe fala din dreapta a secliunii se numesc
+R21 = 0
(2.1)
R2+R,, =g in acelagi timp, sistemul de for\e exterioare care actioneazd asuIra corpului fiind in echilibru, rezultantele incircirilor care aclioneazd asupra celor doui pir{i sectionate sunt in echilibru, adica:
eforluri seclionale. Acestea sunt reprezentiri conven\ionale simple, sub forma unor rezultante a forjelor interloaTe ce se dezvolta pe seclrunea elementelor, in realitate, fo(ele interioare se dezvoltd
continuu in orice punct. Eforturile sec{ionale se deflnesc astfel:
R1+Rr=6
Din sumarea relaliilor (2.1) 9i (2.2) 9i linAnd seama de relalia (2.3) se obline:
(2 3)
'-l
,l
tr
'l
ll\?1 - *l\1,
---:--D_l
(2.4\
I
adic5, rezultantele
acestuia,
fo(elor interioare de pe felele celor doui pd(i ale corpului sectionat sunt I
t\4
\
,
egale 9i de sens contrar, reprezentAnd rezultantele fo(elor de legitura care se opun separarii
Din relatiile (2.1), (2.3) 9i (2.4) rezultd: Fig.2.2 (2 5\
IM.
,1
I
\,
- fo(a axiali N, de pe fala din dreapta a unei secliuni, este egali cu suma algebrici a proiecliilor dupi axa barei, a forlelor exterioare active 9i reactive situate la stinga secliunii sau
Relaiia (2.5) evidenliazd faptul cd rezultanta fortelor interioare de pe fata din dreapta a secliunii (R12), este egala cu rezultanta forlelor exterioare active 9i reactive situate la stinga
a celor din dreapta cu semn schimbat;
fo(a tiietoare, V, sau V,, de pe fala din dreapta a unei sectiuni, este egali cu
suma
secliunii
(ttg 2.2)
(- Rz )' {R1 ) sau a celor din dreapta luate cu semn schimbat ReducAnd in raport cu centrul de greutate al sec{iunii rezultanta for{elor interioare R12, se obtine
o
proiecliilor fo(elor exterioare active sau reactive pe normala la axa barei, dirijate algebrici dupi axa,,y" respectiv,,z" din stinga sectiunii sau a celordin dreapta cu semn schimbat;
fo(a rezuitanta R =
R,,
M=R
d
un moment rezultant,,M" al carui modul se calculeazb cu relaiia: (2 6)
fiind distan{a de la centrul de greutate al secliunii pand la punctul de aplicalie al rezultantei R.,r, Din 'd" descompunerea celor doi vectori rezultanti dupa direcliile axelor x, y, z, ale unui reper triodogonal drept, cu originea in centrul de greutate al sec{iunii, rezultb (h9.2.2): - componenta,,N ", cu direclia dupi axa barei care se numegte fo(i axialS;
lt( \ v\'
Fig. 2.3
\ it\-.-------------- '/ /
.a )lt tlv
34
Eforturi sec{ionale
Eforturi sectionale
35
momentul de torsiune Mx sau T. de pe fata din dreapta a unei sectiuni, este egal cu suma momentelor de torsiune exterioare active gi reactive situate in stinga secliunii sau a celor din dreapta, cu semn schimbat; - momentul incovoietor My sau M., de pe fata din dreapta a unei sectiuni este egal cu suma algebrici a momentelor in raport cu centrul de greutate, generate de fortele active 9i reactive din stAnga sectiunii, orientate dupi axa ,,z", respectiv ,,y" sau a celor din dreapta, cu semn schimbat. Pentru eforturile sectionale (fi9. 2.3), se adopta urmatoarea convenlie de semne; - fo(a axiali se consideri pozitivS, atunci cAnd are acelagi sens cu normala secliunii respective (produce intinderea barei) gi negativi cind este orientati in sens invers (produce comprimarea barei); - fo(a tiietoare se consideri pozitivi, atunci cAnd, actionind in planul fetelor care delimiteazi un tronson il rotegte in sens orar; - momentul incovoietor se consideri pozitiv, atunci cAnd intinde fibrele situate la partea inferioari 9i comprimi fibrele situate la partea superioari.
- incovoiere oblici cu for!i taietoare, cind pe secliunea transversala actioneaza fo(e

tiietoare dirijate dupi axa
axelor,,y"respectiv
,,y"
respectiu axa,,z" gi momente incovoietoare care rotesc sectiunea in jurul
,.2" (V, +0,|,/tr+ 0 gi V, *0, M, + 0);
- compresiunea (intinderea) excentrici oblicd, cAnd pe secliunea transversala actioneazi eforturile seclionale: forla axiala de compresiune (intindere) gi momentele incovoietoare care rotesc aaxei ,,2": IN>0, (trt <O), tr,l, +0, M, *0]; secliuneain jurul axei 'y"9i
- incovoiere plani simpli cu torsiune, cAnd pe sec{iunea transversalS aclioneaza eforturile seclionale: forla tbietoare dirijatl dupa axa ,,y", momentul incovoietor care rotegte sec{iunea in jurul axei ,,2"gi momentul de torsiune care rotegte secliunea in iurul axei .x" (V, + 0, M, * 0 9i It/, * 0).
Penku a stabili solicitarea la care este supus un element structural este necesar si se cunoasca pozilia planurilor de incarcare in raport cu sistemul de axe principal central al sec{iunii transversale.
2.
Relatii de echivalenti dintre tensiuni gi eforturi sectionale
2. 2
Solicitiri
Sub ac{iunea'incircdrilor, pe sec{iunile elementelor de construc{ie, se Cezvolt5 for{e interioare. Acest fenomen flzic este cunoscut in general sub denumirea de solicitare, Natura solicitSrilor depinde de pozi{ia fo(elor exterioare in raport cu axele principale centrale ale sectiunii, Atunci cAnd prin
Studiul fo(elor interioare care se dezvolta pe o secliune a unui corp deformabil dator-itd acliunii incarcirilor exterioare s-a realizat sub doua aspecte: - unul fizic real. al fortelor interioare continue. in baza caruia s-a ajuns la concluzia ca pe orice gi o tensiune tangentiali 'ixd care se suprafa{d elementara pot exista: o tensiune normali
o,
Cescompune dupa axele
,.1'li,,2" in componentele t,u gi
rr, (flg.2.4'a);
reducerea rezultantei fo(elor interioare in raport cu centrul de greutate al secliunii, torsorul rezultantei eforturilor interioare are o singuri componenta, bara este supusa Ia o stare de solicitare simpli. Solicitdrile simple sunt: - intinderea sau compresiunea centricS, atunci cAnd pe secliunea lransversalS aclioneazi fo(a axiala de intindere (N > 0) . respectiv de compresiune (N < 0 );
- unul convenlional, sub farma rezultantelar tensiunilor de pe sec[tune, ale c)ror componente descompuse dupa axele principale centrale ale sec{iunii, genereazb eforturile seclionale: N, Vy, V.. l\/'
(T), My,
N,{, (fig. 2.4-b)" Cele doui forme de exprimare a forielor interioare descriu aceeagi stare fizica, ceea ce conduce
- forfeca rea, cAnd pe sectiunea transversalS actioneaza for{a tiietoare ( V, + 0 sau V, + 0); - torsiunea libera, cAnd pe sec{iu nea kansversal5 ac{ioneazi momentu I de torsiune ( M , + 0 ); - incovoierea plana puri, cAnd pe sec{iunea transversala ac{ioneazd momentul incovojelor
la urmaloarea echivalenta: - proieclia dupd axa ,,x" a rezultantei forJelor interioare, reprezintA fo(a axiala N, fiind egali cu rezultanta tensiunilor normale o*
;
(2.7)
(Mr*0sauMr+0).
Daci torsorul efodurilor interioare reduse in raport cu centrul de greutate al secliunii are
doui sau mai multe componente, solicitarea se numegte compusi.

din conskuclii, solicitarile compuse frecvent intalnite sunt:
Pentru elementele structurale
respectiv Vz, c?re sunt egale cu rezultantele tensiunilor tangenliale
proiec{iile dupi axele ,y" gi ,,2" a rezultantei fo(elor interioare, reprezintd forlele taietoare respectiv trr:
Vu
t'
- incovoierea plani simpli in jurul axei ,,2", clnd pe sectiunea transversalS ac{ioneazi fo(a taietore dirijata dupa axa,,y" gi momentul incovoielor care rotegte sectiunea in jurul axei ,,2" (V, + 0 gi
(2.8)
M, + 0);
- incovoierea pland simpli in jurul axei ,,y", cAnd pe sectiunea transversalS aclioneazS fo(a tlietore dirijatd dupi axa,,z" gi momen{ul incovoietor care rotegte sec{iunea in jurul axei ,,y (4 +0 Si
M, +0);
care
- incovoierea oblici puri, cand pe sectiunea transversalS ac{ioneaza rotesc secliunea in jurul axelor,,y" gi ,,2" (M, + 0 9i M, + 0);
momentele incovoietore
m
torsiune
/? q\
proieclia dupa axa ,,x" a momentului rezultant al forfelor interioare reprezintd momentul de gi M, sau T, fiind egal cu suma momentelor elementare date de tensiunile tangentiale
t,,
i6
1...-
Eforturi sec{ionale
E{orturi sec{ionale
)t
2, 4 Rela{ii diferen[iale intre eforturi secfionale 9i = I (rrr.

+ trryJ dA
(2.1 0)
incdrciri
2.4.1 Bara cu axa dreapti

Din bara simplu rezematS incbrcati cu un sistem de fo(e cuprinse in planul principal central de iner{ie xOz (ng. 2.5), se detageazi un element lnflnitezimal prin seclionarea cu doua planuri normale pe axa elementului la distan{ele ,.x" gi ,,x+dx". Pentru ca elementul infinitezimal sa ramAni in echilibru, pe
- proieclia dupa axa .,y" a momentului rezultant al fo(elor interioare reprezinti momentul incovoietor M' fiind egal cu suma momentelor elementare date de tensiunea normald o, in raport cu
axa principal5 cenlralb
,,y".
(2.11)
sec[iunile de capdt se introduc efectele parlilor indepartate. Astfel pe fa{a din stAnga aclioneazd eforturile sectionale: N, V y, M z, gi pe fata din dreapta: N+dN,V, +dV..M, +dMr, pozitive 9i
incovoietor rezultant
proiec{ia dupa axa ,.2" a momentului rezultant a fortelor interioare, reprezinta momentul M, fiind egal cu suma momentelor elementare date de tensiunea normala o, in
,,2":
in sensul axei ,.x". incdrcarea exterioari distribuita dupi o lege oarecare se poate considera uniform distribuitd pe lungimea tronsonului inflnitezimal. lntensjtatea incarcSrii q inclinatd cu unghiul u, fata de axa elementului, se descompune in componentele: q, dirijata dupa axa elementului gi q.dupd normala Ia axa elementului, ReducAnd componenta q, in raport cu axa elementului rezultl
crescitoare
momentul incovoietor distribuit,
h
raport cu axa principalS centrala
(2,12)
l1l. | 'J=0.
,h" fiind inallimea sec{iunii
â
-:'-;:'",-'7'sttr'-X.'
q,
/l
--m.
M,*
dfulo
t!=4-lz
a) b)
-j-i-i-+--i-,--i
ll2//lr//l/
-T
N
+ ^ +u^ I
0Yr
JdXT
n
V,+dV
lz
Fig.2.4
('
,dxdx ++
ol
,dxdv
Fig. 2.5
el
F----f-------J
lo
dx
2,12) reprezint5 relatiile de echivalenli dintre eforturile seclionale gi Rela{iile (2.7 tensiuni. Ele permit determinarea tensiunilor functie de eforturile sec{ionale gi implicit in functie de ac{iunile exterioare pentru diferite sollcitiri, daca se cunoagte legea de varia{ie a tensiunilor ox.'rxy,rxz
de pe sec{iune.
Scriind ecualiile de echilibru static pentru elementul detagat din bard rezulta
Rezisten{a malerialelor
Eforturi sec{ionale
Eforturi sec{ionale
i9
egali cu suma
adicd derivata func{iei moment incovoietor in raport cu abscisa unei secliuni este
IF, =0; :)
de unde
-N(x)+[tt(x)+dN(x)]+q,dx=0
(2 13)
dintre derivata fo(ei tiietoare 9i derivata intensitilii momentului distribuit din secliunea considerati sau cu intensitatea incarcirii dirijati dupa normala la axa barei luati cu semn schimbat, la care se adaugi derivata intAia a intensitilii momentului distribuit.
Ecuatiile: (2.14), (2.16). (2.'18) reprezinta rela{iile difereniiale dintre functia inc5rcarii gifuncliile eforturilor sec{ionale. La aplicarea relatiilor diferen{iale se va line seama ca cele doui componente ale incarcirii: Qx gi Qz se considerd pozitive cand sunt dirijate in sensul pozitiv al axelor.,x" gi ,,2" iar intensitatea momentului incovoietor m, este pozitivd cAnd rotegte secliunea in sens orar. in cazul
particular cand
(2.14)
fo(a diskibuita q(x) este normalS pe axa barei, componentele incdrcirii dupa normala
rezultAnd cd derivata funcliei fo(ei axiale in raport cu abscisa,,x" a unei sec!iuni, este egali cu intensitatea incircirii dirijate in lungul barei luati cu semn schimbat;
gi tangenta la axa barei sunt: qr(x) (2 1 4), (2.1 61, (2. 1 8),
(2. 1 e) devin:
=q (x) 9i q*(x) =0, ln acest caz particular, relalille
dileren{iale:
IF,=o: '] -V,(x).q,dx

de unde
FN(xL^
Vr(r)-dV, lx)=c
(2.1 5)
ldx
{2.2A\
(2.21)
\L. to)
tiietoare in raport cu abscisa unei secliuni este egali cu intensitatea incircirii dirijati dupi normala la axa barei luati cu semn schimbat;
rezuitAnd ca derivata funcliei fortei
E_,c 0xl
LE: q,(x) prin
(2.22)
(IM )c=0;
>
rvru(*)*[tr.,rr(x)+a
H,lr(x)1+4(x)dx-q.{*m,ox =o '.2
v
(2.17)
Neglijand termenul m', din ecua{ia (2,18), ccrespunzator cupludlor distribuite uniform. se ob{ine
Neglijind tei'menul q,
{2 ., infinit mic de ordinul dor se obline:
-l Etu;('t ' -nl
'j
(2.23)
Cunosc6nd legea de varia{ie a functiei incarclrii normale
q.(x)
Si a celei tangente Ia axa barei
b=vr,lt--- - l
|=|=V,(x)+m,]
integrarea ecua{iilor diferenliale (2.14), (2.16), (2.23) rezultd relaliile de recurenla dintre
{2.18)
func{ia incdrcirii qi functiile eforturilor sectionale:
N(x)= -Jq,(x)dx+c
rezultand ca derivata functiei moment incovoietor in raport cu abscisa unei sectiuni este egali cu suma dintre forla tiietoare 9i intensitatea momentului distribuit din sectiunea considerati. Derivind inca o data relalia (2.18)9i{inAnd seama de ecualia diferentiala (2.16)se obiine:
(2.25J
v, (x) =
-j
o. (x) dx + D,
lt.to)
c2tl,t,1x)
(x ) -'d V,:'l-t -.dx dx
dffiu dx
ti.l, (x)
.-qr-ml
= -J dxJ
l.
(x) dx + j D,dx + D,
(2.27)
(2.1e\
Eforluri sectionale
Constantele de integrare C, Dr, Dz, se determina din condi{iile la limitd. CAnd funciiile
qr(x)
qi
N(x) 9i Vr(x) sunt cu un este cu doui grade efortului seclional Mr(x) incircdrii iar funclia grad superior gradului funcliilor
qr(x) sunt exprimate sub forma
polinoamelor, funcliile efcrturilor seclionale
2. 4. 2 Bare cu axa
curbi
superioare gradului functiei
incircirii.
Dintr-o barb curbd cu axa longitudinal5 plana, inclrcatb cu un sistem de forie coplanare, se detageazd prin sectionarea barei cu planele a-b gi a'-b', un element infinitezimal de Iungime ds.
Ecua{iile diferen!iale (2.14), (2.16) 9i (2 23) pot fi privite ca relalii de dependentS dintre func{ia incbrcdrii gi prima respectiv a doua derivata a functiilor eforturilor seclionale, rezultAnd urmdtoarele
concluzii;
in echilibru, pe fe{ele sale se introduc efectele p5rlilor indepartate prin N(s) V'(s), M(s) pe sec{iunea a-b 9i N(s) + dN(s) Vz(s) + dv.(s), Mrls; + dM(s) pe secliunea a'-b'. Elementul detaqat de lungime ds=rd<p se raporteazb la un sistem de
Pentru ca elementul sb fle eforturile seclionale:
referiniS carlezian cu originea in centru de greutate G sistemului de prin ecualiile,
al
secliunii a-b (fl9. 2 7). Condi{ia de echilibru
fo(e interioare gi exterioare care actioneazi pe elementul inflnitezimal se exprimi analitic
u(x-)
IF, =0 =
[V,(s)+dV,(s)]cosd<p+[n (s)'ON (s)]sin dq-V,(s)-q,ds =0
(2 30)
Y(xN(x+
t)
IF, =0
-t't(s)+lru (s)+dN (s)]cosdq-[v,(s)+a 4(s)]sin dtp+q,ds=0
(2.31)
a)
(IIr/,
Fig. 2.6
)o --
0=
N
tvu (s) +d
trtu
(s)- [v. (s)+ d v. (r)] r sin <p*
-fru (s)+o
(s)]r (1-ccsd
tp) c,dsf-m,ds=O
(2.32)
- intensitatea componentei incircirii distribuite qx cu
semn schimbat, orientata
dupi
axa
barei, reprezinti panta graficului funcliei efortului seclional N(x);
- intensitatea componentei incircirii distribuite qz cu semn schimbat, orientati dupi

normala la axa barei, reprezinti panta graficului funcliei efortului seclional V.(x) sau curbura graficului f uncliei efortulu i sectional M, (x). For{ele concentrate dirijate dupi axa barei F, 9i dupS normala la axa barei F' introduc discontinuitS{i de ordonat5, (in dreptul sec{iunilor unde aclioneazd) in graflcul funcliilor eforturilor
seclionale N(x) respectiv V,(x) (fig. 2.6-a) qi schimbare de panti in graficul func{iei
Unghiul ordinuldoi
dg
flind infinit mic se admile ca:
sindrp=dg gi cosdrp="1. Neglijand infini{iimicide
id4(s)d,p;
dN(s)d<p; dsdrpl ecua{iile 2.30+2.32 devin:

dN
(s)-,/,
G) drp+q,ds =
(2 33)
Mr(x)
ConsiderAnd
d V,
(s)+N (s)
dtp
secliunile infinit vecine (x+l 9i x-0 sec{iunii ,,x", in care este aplicati fo(a concentratl F', ecua{ia de echilibru static dupd normala la axa barei este:
+ q,ds =
(2.34)
V.(x+l)=V,(x-E)-F,
Analog se demonstreaza ca momentele concentrate
(2.28)
o t'.,l,
(s)- v, (s) r d q - m,ds = o
(2 35)
M, in graficul
func{iei Mr(x) reprezinti

,,x"
discontinuita{i de ordonatd, egale cu marimea acestora (fig. 2.6-b), intre valorile funcliei moment incovoietor din doud secliuni infinit vecine 9i momentul concentrat Mu' aplicat in secliunea curenti de pe
inlocuind
O,p
S
r
ln ecua{iile: (2 33) + (2.35), oblinenr ecua{iile diferen{iale
bari existd relatia de recurentS:

M, (x +
(2.36)
[)=
M, (x
- 6)- Myr
(2.2e)
42
Eforturi sec{ionale
Eforturi sectionale
47
2.5.1 Utilizarea relatiilor diferentiale la trasarea diagramelor de eforiuri

.
-l-
Relaliile diferentiale (214), (2.16), (218) sunt utilizate la reprezentarea grafica a func{iilor
eforturilor seclionale gi la verificarea corectitudinii acestora, Din analiza rela{iilor diferentiale se desprlnd urmitoarele reguli practice:
t'
1M1dM"
)'
/
V;
\-N+dN
- intensitatea incarcarii uniform diskibuite q' sau Qz reprezinta panta la graficul func{iei fo(a axiala N(x) , respectiv al func{iei fo(i tdietoare V, (x)
;
- forta taietoare dintr-o sectiune a barei este panta la graficul func{iei moment incovoietor
aceia$i seciiune;
din
v.+dv.
N(x) sunt cu un grad mai mari
pentru functii ale incircdrii exprimate prin polinoame, funcliile eforturilor sec{ionale V.(x) gi decit func{iile'incdrcarilor qfix) gi q'(x) cu urmdtoarele consecin\e: a) cand q,(x) = q.(x) = 0, diagramele functiilor N(x) 9i V.(x) sunt constante iar dragrama func{iei
b)
M(x) este liniard;

func{iei
cind q,(x) = q,(x) = constant, diagramele funcliilor N(x) Mlx) are varia{ie parabolicd,
9i
V'(x) au varia{ii liniare iar diagrama
- in sectiunile unde derivata intaia a func{iei incarcarilor q'(x) 9i q'(x) se anuleaza, funcliile
eforturilor sec[ionale N(x) respectiv V.(x) au un maxim sau un minim local,
rig.2.7
pe subdomeniile intervalului de deflnitie unde derivata int6ia a func{iilor eforturilor seclionale

a)
este pozitiva, functiile acestora sunt monoton crescatoare gi invers, adica:
cAnd q,(x)=-dtt(x)7ox>0, q,(x)=-OV,(x),/dx>0, V.(x)=dlr/r(x)/ox
>
dv.Gt-nqrt
dMY (x)
os
-
N('
funcliile eforturilor sec{ionale

y7i
i
(2.37)
cand q,(x)=-otri (x)/cx<0, q,(x)=*dv,(x)1dx<0, V,(r)= funcliile eforturilor seclionale tl(x) 4(x) 9i [.ar(x) suntdescrescltoare.
b)
4(r),
tl (x) gi M, (x) sunt crescatoare;

dN,'1y(x)/dx < 0
\/ /clrm
(2.38)
functiei efortului seclional

d
panta tangentei la diagrama unui efort seclional intr-un punct este egala cu derivata intara a OV, (x)/Cx = -q, (x) acel punct ( dN (x)i dx = -q,
in
(x);
in cazul particular clnd raza de curburd r -+ 9i ds dx, rela{iile diferenliale (2 36) devin identice cu ecua{iile diferenliale (2.14). (2.16), (2.18) deduse pentru bara cu axa dreapti.
* (2.38)
M,(x)idx = v,(r)); - lnpunctul incarederivataadouaafunciiiloreforturilorsec{ionale:
tt(x) ;V.(x);Na,(x)
(vJ(x)=ql(x)=o; tvti(x)=q.(x)=0; w"(r)=q;(x)=0) este
nulS sau derivata intAia i9i schimbd

este
monotonia, graficul func{iilor acestor eforturi prezinta un punct de inflexiune,
- pe subdomeniile unde func{ia incdrcarii este pozitiva, graficul efortului seclional Mr(x)
2. 5 Diagrame de eforturi
Eforturile seclionale sunt in general. variabile in lungul unei bare depinzAnd de pozilia secliunii, a incircdrilor gi de modul de rezemare a barei, Funclia efortului seclional este legea de variatie in lungul axei barei, cu forme diferite pentru fiecare tronson de incircare, La proiectarea elemenielor de construclie este necesari determinarea valorilor maxime ale eforturilor seclionale gi pozi{ia secliunilor normale pe care ac{ioneazd. Secliunile unde funcliile eforturilor iau valori maxime se numesc secliuni de calcul. Determinarea valorilor maxime a eforturilor sec{ionale gi pozitia seciiunilor de calcul se realizeazl mai simplu prin trasarea diagramelor de eforturi. Reprezentarea grafici a funcliilor eforturilor sectionale in lungul axei unei bare se numesc diagrame de eforturi
concav gi invers:
- fo(ele concenkate produc discontinultdli in diagramele de for'li tiietoare, de ordonate egale cu modulii acestor vectori gi schimbare de panti in diagramele de moment incovoietor: - momentele concentrate produc discontinuitdti in diagramele de moment incovoietor, de ordonate egale cu modulii vectorilor respectivi. Prin integrarea relatiilor diferen{iale (2.14), (2.16), (2.18)intre doud sec{iuni de abscise x = xr gi
x
= x2 rezulte:
X1
tx.l-N{x,}--Oo t\i\tr :fF \,\2t --\,.t - z_'\

XI
(2.3s)
sec!ionale,
adica, diferenla vaiorilor
Rezisten!a maierialelor
forlei axiale intre doua secliuni ale barei este egali cu aria diagramei
+-t
Eforturi sec!ionale
Eforturi sec!ionale
dirijate dupi axa,,x" luati cu semn schimbat, la care se aduni algebric suma fo{elor concentrate orientate dupi axa elementului care actioneazi pe acelagi domeniu; componentei
incircirii
u(r)= Iv,(x)o*t
0
f M",1 lm,(xhx
00
XX
(2.44)
V,(xr1-Vr(x, _
adicd, diferenla valorilor
--oll. rif,
1'.) rl
(2.40)
b) metode numerice, care constau in determinarea valorilor eforturilor sectionale in anumlte sec!iuni, Din aceasta categorie face parte metoda deierminSrii valorilor eforturilor in sec{iunile caracteristice, care constl in evaluarea valorilor eforturilor sec{ionale prin aplicarea definitiilor func{iilor, sau a rela{iilor de recurenli:
fo(ei tiietoare intre doui secliuni ale unei bare, este egalS cu aria diagramei componentei incarcirii dirijate dupi normala la axa barei luati cu semn schimbat, Ia care se aduni algebric suma forlelor concentrate orientate dupi normala la axa barei care
actioneazi pe acelagi domeniu;
(2.45)
u(r,
)- v
,(r., )= <r)'*,
rvn
t Jr, (r)c,
(2.41)
(2.46)
adicd, diferenla dintre valorile momentului incovoietor intre doui secliuni ale unei bare, este egalS cu aria diagramei fo(ei tiietoare cuprinsi intre cele doui secliuni la care se adaugi suma algebrici a momentelor concentrate 9i a rezultantelor momentelor distribuite care aclioneazd pe acelagi domeniu. Relatiile deduse (2.39) - (2.41) se utilizeaza la veriflcarea diagramelor de eforturi seclionale,
lv, (x2 ) = Mr(x,
)+o);,. *
!r,
*'fr,1*;c,
(2.4i)
Ei trasarea diagramelor, linAnd seama de relatiile
diferenliale (2.14), (216), (2.18).
2. 5. 2 Metode pentru trasarea diagramelor de efoduri

Trasarea diagramelor de eforturi se poate realiza folosind urmetoarele procedee: a) metode analitice, care constau in determinarea expresiilor analitice
A tl-1
Si
se traseze diagramele de variatie a efortuilor seclionale pentru grinda srmplu rezematd dln flgur"a 2.10.
seclionale pe domeniile unde funclia
incircirii este continui gi in
ale eforturilor reprezentarea grafici a
Rezolvare
Functia incarcarii este continua pe tronsoanele: I (A-C) ll (C-D) gi lll ( D-B ). Axa,,x" are originea in reazemul din stanga a barei gi coincide cu axa barei. Reac[iunile grinzii se oblin din ecualiile de echilibru static:
expresiilor astfel obtinute, Expresiile func{iilor eforturilor sec{ionale se ob{in in bazi integrarii relatiilor diferenfiale (2 14), (2.161, (2.18) pe domeniile de continuitate ale functiei incarcarii, Pentru o sectiune
cu rent5,
functiile eforturilor seclionale sunt:
IF, =0 N(x)= *Jq,(x)dx-r!F*,

XX {2.42}
RN
-plcoso.=C
Rl =plcos30'={pt '
2'
00
IM,
-o
Irvo
air-oj
i'
-orsro
j,i|-r *
oi-11n,
=o . *?,-il -ors;.o21-lrl=o
- *: ]|t
=o
(2 43)
Verificarea reactiunilor se realtzeazi cu ecua{ia de echilibru static.
tF,
R", Rl-d-otrino-1lot ,170t-pl -Pl 336363)

4h
a) Trasarea diagramelor
Eforturi seclionale
EforlLrri seclionale
47
conslant5
folosind definiliile funcliilor eforturilor seclionale.
- funclia forlei tiietoare V.(x3) este

v, =-(1436)pr;
pe acesl interval gr in orice secliune are

graoul
valoarea
Funcllile eforiurilorsec{ionale intr-o secliune curenti a celortrei tronsoane de incarcare sunt. a.Pentru tronsonul l, pe sectrunea curentd Sr, situata la distan{a x1, in rapod cu originea sistemuiui de axe, funcliile efoflurilor sectionale sunt.
func{ta momentului incovoietor
Mr(x,) fiind
cie
unr oe interval-l
stud.at a'e varalie lin'ara. ir
secliunrle care delimiteazS tronsonul lll, valorile func{ier sunt:
\(x.]= .Rj = plcoso
,qO'
V,(x,)-Rl-tt =]|pl -px.
M,{r
r-R'x
or
*;-,3
o,r,
t;
Ri = pl.f,3/2
Analizirnd expresiile oblinute se desprind urmitoarele concluzii:
func[ia for'{er axiale
N(x,)
este constantd pe acest interval, avand valoarea. N
--*pf ?
funclia for{ei taietoare V.(x1) flind de gradul unu, are vana{re liniari. Valorile in secliuniie care delimileaz5
R,,
13pll36
tronsonul I sunt:
v,"
r",r01-
'
-3pt s: 36'
Mr(x,)
V,
-4rr
ir
or-9,1 fl "] 3 36 36
- func{ia
mornentului incovoietor
tirnO de gradul dor. are varialie parabolici.
in
secliunile care
piI3i2
delrmiteazi tronsonul !, are valorile.
M' -v,ro1
os
v;
M,rr11=t;f'
j-r" 31 .iunr'
fati
de originea sistemului de axe, funcliile
b). Pentru tronsonul ll, pe secliunea curenti S:. srtuatS la distanla x2 eforlurilor seclionale sunt.
N(x,)=-so =-ptcoscr=-("5 lz)pr: v,\t.)-Ri
-+-+-* -+ .1 ,1n .t JO
61
lr/,'x
) Ri r,-911r,-l6)-ir3
36tpl
r,-dt,,-l
AnalrzSnd expresiile ob{tnute se desprind urmdtoarele concluzli:
func{ia fo(ei axiale N(x,
este c0nstanta pe acest interval, avand valoarea n =
-("6i2)pt
zpl',27
;
func{ia fo(ei tiietoare V.(x, ) este constantd pe acest rntetual 9i in orice secliune are valoarea V, = pl7'36
Sectiunea S,
Sectiunea
"
Sectiunea S
"
funclia rnomentului incovoieior lvlr(xr) llnO de gradul unu, are vara{ie liniard. in sec[runile care delimiteazd
tronsonul li, are valorile:
rilj-N/ {t3}.
130r
36
-!-!lt '-lt- 7 ot- $; Mr=rv 3 3\3 6' 108' r 'v
(2t3)=
lg 1-l',4-li-^1pr 36 3 313 6r 27
L IL
c, Pentru tronsonul lll. in secliunea curenta Sr, situatd la distanla x: fa{5 de cap5tul din dreapta a grinzil, funcliile efofi urilor sec{ionale sunt:
lz
flg. l.
ru
Ntr,1-0' v-rr,) R,. -{pl sr lrl.tx,t-11prr.-1pr' '' 36' 16' 12

AnalizAnd exprestile oblinute se desprind urmbtoarele concluzii:
func{ia
fo(e axiale Nix3) este nula in orice sec{ilne:

Rezisten!a materialelor
v:-M
l,='li
: \i l,nt' + r,r7 r,r,ror-_ffto'ir--\n,

Rezisten{a
m
aterialelor
/o
Eforturi seclionale
Legi constitutive. Dependenla dinlre tensiuni gi deformalii
Dtagramele de vala{ie a eforturilor sec{ionale se traseazd in raport cu o ax5 de refertnld paralela cu axa grinzii. Valorile pozitive ale eforturilor seclionale N gi V se reprezintb grafic deasupra axei de referin{a iar valorile negative sub axa de refenn{6. in cazul momentului incovoietor Mr, valorile pozrtive se reprezint6 grafic sub axa de referin{5 iarvalorile negaiive deasupra axei de referinta. Reprezentand la scai'5, valorile eforlurilor sec{ionale in sec{iunile care delimiteazd fiecare tronson gi trasdnd prin punctele oblinute curbele definite de funcliile eforturilor seclionale, se oblin graficele sau diagramele de eforturi: N, V. gi My. Stabilirea concavitatii funcliilor de grad supertor 9i monotonia acestora se
rcalizeazl conform prevederilor paragrafului 2,4.1. b) Trasarea diagramelor de eforturi seclionale utilizind relaliile diferenliale dintre func{ia incircirii 9i funcliile eforturilor sectionale. Aceastb metodi consti in evaluarea valorilor efodurilor seclionale in sec{iunile caracteristice ale grinzii. Valorile obtinute se reprezintd grafic la scard in raport cu o axd de referinld, utilizbnd regula de semn precizatd anterior. Prin puncteie oblinute, se traseazi curba functiei efortulur sec{ional, !in6nd seama de rela{iile diferenliale dlntre funclia incircarii 9i funcliile efofiurilor seclionale (2.14,2.16 qi 2.18), Aplic6nd aceste principii se obline:
Pentru tronsonul l: Funclia
LEGI CONSTITUTIVE
fo(a
axiala 1n secliunile caracteristice are valonle:
N, = Ri = -(J3/2)pl
9l
N. = -('6iZ)fl
rezufta
c5,
pe intervalul cuprins intre cele dou6 sec{iuni, func{ia
fo(a
axiald este constante;
3. 1 Generalititi
Fenomenele flzice care se dezvolti in barele supuse la diverse solicitiri, se studiazi pe cale experimentale prln determinarea relatiilor dintre eforturi gi deplasdri. Rela{iile de dependenld, stabilite pe cale experimentali, reprezinla legile dupi care se desfSgoare aceste fenornene, flind cuncscute sub denumirea de legi fizice sau constitutive. Legea constitutiva a unui matedal stabilegte dependenta dintre tensiuni gi deforma{ii punand in evideniS proprietdtile mecanice ale materialului, pemlland astfel, stabilirea unor simplificari in analiza modului de comportare a materialului sub acliunea incarcarilor.
Funcla fo(5 taietoare in secliunile caracteristice are valonle: Vj =(13/36)pl 5i V,c =pli36. Funcla componentei incdrcbrji dirijati dupi normala la axa barei flrnd constantS, rezulti c; intre cele doui secliuni funclta fo(i
taietoare este lintarS,
Funclia moment incovoietor
in secliunile caracteristice are valorile:
fu1i
=0
$i
tr.li
-(ZitOalpl'?.
Funclia
incdr-c5ril flind constanti, funclia monrent incovoietor este de gradul doi. Concavitatea parabolel se stabileqte dupi regula practica: sensul incSrcdrii este lnvers fat6 de sensul razet de curburi a parabolel Pentru tronsonul ll:
Funclia fo(6 axiala in secliunile caracteristice are valorile: lntre cele doui sec{iuni, func{ia fo(a axlaia este constante;
f,f
*(.i5iZ)pf 9i lo .. = -(r:,/Zlt c-
rezultd
ci
Modurile de comportare ale materialelor sub acliunea incircirilor sunt cunoscute sub
Funclia{o(6tdietoareinsec{iunilecaracteristicearevalorile
V.o"=+ f' -*pf 36' $' ' 36

lvi
= (7i 108)pl2
Func{iacomponentei
denumirea de proprietili mecanice.
incdrcdrii dirijati dupi normala la axa barei fiind nuli, rezultS cd intre cele doua secliunr func{ia fo(d tiietoare este
constanta;
Funclia moment incovoietor
in
secllunile caracteristrce are valorile:
9i
M? = (2i27h1'?
Funclia incircbrii fiind nul5, func{ia moment incovoietor este de gradul unu. Pentru tronsonul lll: Funclia fo(i axiald in secliunile caractenstice are valorile: Noo, =0
gi
N:
=0
deci functia forla axiald este
.,__f,_ _,_,
nuli,
Funclia for.l5 taietoare in sec{iunile caracteristice are valorile: Vi
*(1436)pi . Funclia = *(17136)pl $i V: = fo(i tiietoare este functia doud secliuni fiind nuli, intre cele normala la axa barei componentei incdrcirii dirijati dupl
conslantA,
--+ * ot:,
a\ Fig.3.1
f*--"] tt tl l,'-i--1
.!-__=/
a
h
<2d^
U
d6
Funclia moment incovoietor in sec{iunile caracteristrce are valorile: M? =(7/108)pl'
9i
N/i =-(1/12)pl'
Funclia incdrcSrii flind nul6, funclra moment incovoietor este de gradul unu. Verificarea diaqramelor de eforturi serealizeaze calitativ cu relatiile diferenliale (2.14,2.16,2.18 9i 2.19) iar cantilaliv cJ relatiile (2.38 + 2.41).
Studiul experimental al propriet6'lilor mecanice se realizeazd pe elemente cu forme speciale cunoscute sub denumirea de epruvete, lncercarea experimentald se efectueaze cu ajutorul maginilor, capabile sd simuleze solicitarea penku care se studiad proprietitile mecanice, Acestea sunt dotate cu echipamente de inregistrare gr prelucrare automate a daielor. Epruveta are forma 9i dimensiunile standardizate, functie de natura materialului 9i tipul solicitiirll care actioneazi asupra acesteia. Caracteristicile mecanice fundamentale ale materialelor, sunt obtinute pe baza incerc5rilor
Rezisten!a materialelor Rezistenla materialelol
50
Legi constitutive. Dependenla cjintre tensiuni 9i deformalii
Leqi consiitutive. Dependen{a dintre tensiuni gi deformatti
51
experimentale la intindere sau compresiune. Materialul care se apropie cel mai mult de ipotezele Rezisten{ei materialelor este otelul. Studiile pentru determinarea caracteristicilor mecanice se vor efectua pe epruvete din oiel. Formele gi dimensiunile epruvetelor din o{el sunt stabilite in SR EN 100021i1995. Dimensiunile standardizate (fi9. 3.1a) ale epruvetei solicitate la intindere sunt: - do- diametrul ini{ial al epruvetei in zona prelucrati;
0o;'
0:
a;
- lo- lungimea - l,- lungimea
ini{ial5 a epruvetei intre repere; calibratS.
D - diamekul zonelor de
capit;
h - lungimea zonelor de capdt;
AI
AI
h- lungimea totala a epruvetei. Epruveta este prelucratd fln, prin agchiere pe zona centralS prin micaorarea diametrului, pentru ca ruperea si se produci in aceastl zona. Distania lo intre repere se numegte bazi de misurare,
--l1l*
a) b)
fiind utilizata la evaluarea deformatlilor liniare. Pentru realizarea incercSrilor experimentale la compresiune se utilizeaza epruvete scurte prismatice sau cu formi cilindrici (flg 3"1 b) care au
inil{imea mai mici decdt dublul diametrului.
Fig. 3.2
3. 2 Rela{ia
fo(i
- deplasare (Q - AI)
Studierea dependenlei dintre for{e gi deformalii se realizeazi prin incetcarea la intindere centrica a unei epruvete din o{el cu dimensiuni slandardizate. incdrcidle fiind aplicate static, viteza de aplicare a incarcirii nu dep5gegte limita de 10 N/mm2/s. Dimensiunile iniliale ale epruvetei (do, lo) se stabilesc prin mlsurare, Epruveta este flxati in bacurile maginii de incercat aplicAndu-se progresiv forla de intindere pirna la ruperea acesteia, Se mdsoard distantele inke reperele iniliale pentru diverse valori ale forlei aplicate. Pentru fiecare valoare inregistratd a fo(ei se calculeazi alungirea epruvetei cu -^l^ri^. lerd\rd.
Al, unde:
- elastic (A-B) - cAnd intre valorile fo(elor 9i valodle deplasirilor nu se mai pastreaza rela{ia propor{ionalitate. Acest stadiu de comportare este delimitat la partea superioard de punctul B, corespunzator valorii Q,, denumita for{i elastici Iimiti; - elasto-plastic (B-C) - cdnd deformatiile nu sunt proportionale cu valorile for{elor aplicate. Dupi descircare epruveta nu mai revine la drmensiunile iniliale. Stadiul de comportare este delimitat la partea superioard de punctul C, care corespunde valorii Q', denumita fo(i limitd la curgere: - curgerii plastice {C-D) - cdnd deformatiile cresc continuu sub efort unitar constant. fiind delimitat la partea superioarS de punctul D, care corespunde fo(ei limiti de curgere Qc, - autoconsolidarii (D-F) - sau stadiul deforma!iilor mari premergatoare ruperii. Acesi stadiu este delimitat de punctul F de pe diagram5 corespunzdtor valorii Q, denumitl fo(i de rupere. Punctul
de
E de pe curba caracteristica corespunde valorii maxime a
fo(ei Q'*
"
=;
*1n
(3,1)
Rezultatele ob{inute depind de natura materialului 9i dimensiunile geometrice ale epruvetei, aceasta conferindu-le un grad de aplicabilitate limjtat,
- Al, - este alungirea
epruvetei pentru treapta "i" de incdrcare;
3, 3 Relatia tensiune-deformatie sau curba caracteristici

lnfluen{a dimensiunilor geometrice ale epruvetei asupra rezultatelor obtinule se elimina prin utilizarea unor parameki independenti, fa{a de mirimea secliunii epruvetei 9i distania dintre repere,
Acegti parametri sunt:
- lr-estelungimeadintrereperemasuratapeepruvetiintreapta"t"deincarcare; - lo - esle lungimea initialA a epruvetei intre repere. Se traseazd intr-un sistem de referin!a cartezian curba Q-Al, in abscisa reprezentAndu-se valorile alungirilor Ali 9i in ordonata valorile forlelor aplicate ai (fig. 3.2). Pentru materiale casanie
curba Q-Al, este reprezentatS in figura 3.2 a. Pentruoielul moaleOLy utilizatinconstructii curbaQ-Al esteprezentatiinfigura 3.2-b,
Graficul funcliei
O=f(d) stabilit experimental pentru
incercarea la intindere a unor
- tensiunea normali o care se determina cu relalia: o = Qr'Ao - deformalia specifici liniari e care se determind cu relatia: e = A/lo , unde: - Q - este valoarea fo(ei de intindere aplicatl epruvetei;
,
epruvete cu forme standardizate, se numegte curba Q - Al a epruvetei. Din examinarea graflcului obtinut, rezultl cb epruveta are urmitoarele stadii caracteristice de
ccmportare:
epruvete
Ao- este midmea sectiunii initiale a epruvetei din zona prelucrata; lo- este lungimea initiali a epruvetei intre repere; Al - este alungirea distan{ei ini{iale dintre reperele epruvetei.
- liniar.elastic (0-A) .
cand deformatiile sunt propo(ionale cu valorile
fo(elor
Graficul funcliei
aplicate, fiind limiti de
o=f(e) stabilit
pe cale experimental5 prin incercarea la intindere a unei
delimitat
la
partea superioari de punctul
corespunzltor valorii Qp denumitd
fo(i
cu
geometrie standardizati
se
numegte
curbi caracteristici sau
diagrami
propo(ionalitate;
caracteristici,
52
Legi constitutive. Dependenta ciintre tensiuni gi deformatii
Legi constitutive. Dependenta dintre tensiuni gi
deforma{ii
F *T -F_S -F=inry
53
Curba caracteristicS. este speciflcb fiecirui tip de material, continAnd informatii cu pr"ivire
la
{3 5)
mdrimile flzico-mecanice fundamentale, utilizate in studiile asupra modului de comportare a materialului supus la diverse tipuri de solicitari, Aceasta are caracterul de lege flzica sau constitutiva, stabilind dependenta dintre tensiuni gi deformatii (fig. 3.3) Fiecirui punct de pe curba caracteristica de coordonate
Mirimea E, este cunoscuta sub denumirea de modul de deformalie liniar. lnkoducand rela{ia (3.4) in rela{ia (3 5) rezulta:
E=
(o-e)
ii corespund doui mdrimi:
- modulul
de deformalie tangent Et definit de rela{ia:

(3.2)
o/e,
EEql
(3 6)
ol
:
"ri
: :
-tF
/
'11 a
CJr^
t'i
cr
Fig,3,3
cunoscuti sub numele de legea lui Hooke. Aceasti lege evidenliazi faptul ci tensiunile sunt propo(ionale cu deforma!iile. adici materialul are 0 comportare liniar-elastici. Factorul de propo(ionalitate ,.E" mai este denumit 9i modul de elasticitate longitudinal sau modulul lui Young. Modulul de elasticitate longitudinal gi tensiunile au aceleagi unitS{i de masurS. Dependenla liniar elastic6, intre tensiuni gi deforr-na{iile specifice liniare. se pastreazi pina in punctul A, denumit gi limiti de propor!ionalitate,
oA
q;
I
()et
reprezinta panta tangentei duse intr-un punct la curba caracteristicd Geometric eometric aceastd marime reprezinta (fls 3,3-a): a):
Ia,-r
rs"l
(3 3)
modulul de deformalie secant E, definit de rela{ia:

F
v
(3.4)
aa
/r
///
/A
"="
Ge
Er
a"->
lE,=6el
---- l
Fig. 3.4
Rela{ia (3.4) din punct de vedere geometric, reprezinti panta dreptei care unegte un punct de pe curba cu originea axelor de coordonate (fig. 3.3-a);
3. 5 Deformafii transversale, Coeficientul lui Poisson

Se consideri bari cu sec{iune dreptunghiulari cu inal{imea sec{iunii unitarS, Pe suprafa{a laterala a barei, paralel cu axul acesteia se consideri segmentul ab=1. Solicitata la intindere centricd alungirea barei este inso{it5 de micgorarea sec{iunii transversale. Acest fenomen este cunoscut sub
3.4. Legea lui Hooke

Atunci cand pentru un anumit domeniu, valorile tensiunilor 9i deformatiilor sunt propo(ionale, curba caracteristici a materialului este liniara. in acest caz, valorile modulilor de deforma{ie tangent gi secant sunt egale adici (fig. 3.4):
denumirea de contractie transversalS (ng. 3.5-a). Similar, atunci cand bara este solicitatd la o datd cu scurtarea se produce o marire a secliunii transversale denumita umflare transversali (flg. 3.5-b), Starea de tensiune fiind consideraid omogenS in intregul volum al barei, deforma{ia liniara specifici longitudinali din orice punct, este definiti de relalia:
compresiune
5.1
Legi constituiive. Dependen{a dlntre tensiuni 9i deformalii
L-egi constitutive. Dependen{a dintre tensiuni gi deformalii
55
,,=t"+8,,+e,
(3 7)
(3 e)
devine de forma:
tv =tx -\rtx -V, -er(l*ZV)

Fiind solicitatd la intindere, bara igi maregte volumul, deci deformalia speciflca volumicd rezultand Q'
2 e
> 0,
ci:
1-2v>0 =
Coeflcientul lui Poisson poate lua valori cuprinse
v<0,5
in intervalul ve
[O;O,S] funciie
de
natura
AI 1.
.\l
?
materialuirri, Valorea extrema v =0 s-a ob{inut pentru plut5, iar valoarea v =0,5 pentru corpurile ideale, per-fect plastice, la care schimbarea formei se face fira varialie volumicd, Cel mai mult de acest mod de comportare se apropie plastilina 9i parafina. Pentru otelul OL 37, coeflcientul Iui Poisson are valoarea v =0.3 iar peniru betonul armat v =0,2. Modulul de elasticitate longitudinal "E", modulul de elasticitate transversal "G" gi coeficientul lui Poisson
"v' constitue
constantele elastice ale materialului.
),1).
a) b)
3. 6 Curba caracteristici a olelului moale

Elementele structurale ale construcliilor metalice sunt realizate in general din oteluri cu un conlinut de carbon in proporlie de 0.17 0.22%. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de oleluri moi. Din aceaste categorie face parte 9i olelul OL 37, Curba caracteristici a o{elului OL 37 se ob{ine reprezentdnd grafic punctele de coordonate (o;e) corespunzatoare flecdrei trepte de incdrcare, pentru
Fig. 3.5
in care ln =1 este lungimea ini{iala a segmentului ab
gi lr, este lungimeafinali,
De asemenea deformalia specifica transversalS ir se definegte matematic prin raportul:
o epruveti cu dimensiuni standard solicitata la intindere cenkicS. Aceasta evidenliazd
proprietSlile
unde h0 = 1, reprezinti inaltimea ini{ial5 a sec{iunii transversale iar h, este indl[imea flnali, intre deformaliile specifice longitudinale 9i transversale din orice punct al barei, existi relalia de
dependen!5: (3 8)
flzico-mecanice ale materialului lncercat, corespunzatoare stadiilor de solicitare pentru care rdspunsul
Comportarea maierialuiui_
1 - liniar elasiic 4 - UtdJUk
3 - plastica (curgere) 4 - elasto-plastica {consoliCare)
unde v > 0, Factorul de propo(ionalitate se numegte coeficientul lui Poisson, flind o constanti elastica a materialului. Experimental, mdsuratorile riguroase evidenliazd faptul ca, mirimea contracliei secliunii epruvetei este neinsemnatS p6ni la limita de curgere. Jinand seama de rela{ia (3.8), deforma{iile liniare specifice dirijate dupa axele principale centrale ale secliunii transversale sunt:
y =
-vx $l tz = -vtx
Fig 3.6
Aslfel, deforma{ia specifica volumici a barei intinse definitd de rela{ia:

56
Leqi constrtutive. Dependen{a dintre tensiuni gi deforma(ii
Leqi constitutive. Dependenta dintre tensiuni gi deformatii
51
este calitativ diferit. Punctele caracteristice ale diagramei efort-deplasare

curba caracteristic5 a materialului (fig.
(O-at),
se reg;sesc $i in
valoare
o
in zona strangulata a epruvetei cu suprafala laterala prelucratl fin, se cbservl striuri inclinate la
3.6) Pentru curba caracteristica a o{elului moale, acestea sunt:
punctul ,A" cu ordonata
oo denumit limiti de propo(ionalitate. Pind Ia aceasti
45' fa{a de axul ei, cunoscute sub denumirea de liniile Cernov-Liiders. Acestea marcheazd planurile de lunecare corespunzatoare direc{illor tensiunilor tangentiale maxime. Pe sectiunea de rupere a
epruvetei, se observd 0 zone marginald netedd inclinati la 45c corespunzitoare planurilor de lunecare gi o zoni centrala cu aspect rugos, corespunzitoare ruperii prin smulgere (fig, 3 7-c). Evidenlierea distribu{iilor deformatiilor in zona calibratd a epruvetei, se realizeaza prin trasarea unor repere echidistante pe suprafala laterali. Se constati cd, p6nd in momentul aparitiei gAtuirii deforma{iile longitudinale ale secliunii, distan!ele dintre repere ramAn echidistante, rezultAnd epruvetei sunt omogene pe zona cercetata. Din analiza stdrii de deformalie a epruvetei se observ6 cd secliunile ramAn plane gi normale la axa barei 9i dupS deformarea acesteia, adicd se respecti ipoieza
tensiunile normale sunt proportionale cu deformaliile. Pe subdomeniul 0,4 materialul are
comportare liniar-elastic5, constituind domeniul de valabilitate al legii lui Hooke; - punctul ,,B" cu ordonata o", denumit limiti de elasticitate. Limita de elasticitate reprezinti
mirimea tensiunii pini la care materialul se comporti elastic. Dupi descarcare epruveta revine la dimensiunile geometrice iniliale (nu are deformalii remanente). in realitate, la descircarea epruveiei. in material exista deformatii remanente foarte mici, chiar daca tensiunile normale nu sunt mai mari decdt valorile limita o. . Depagirea valorii limitd o., conduce la dezvoltarea deforma{iilor plastice;
ci
lui Bernoulli.
punctul ,,C" cu ordonata
o.
este denumit
limiti de curgere. Limita de curgere este definiti

3.6.1 Curba caracteristici la compresiune a otelului moale
Epruvetele cilindrice, utilizate pentru incercirile la compresiune a oleiului, au iungimi mici 2d) pentru a elimina efectul pierderii stabilitdtii. Supusi la compresiune, epruveta cilindrici se
ca fiind valoarea tensiunii pentru care deformaliile epruvetei cresc sub efort unitar constant. in acest stadiu de lucru, deformatiile plastice conduc la lunecari in structura interna a materialului. La descircare, epruveta ajunsa ?n acest stadiu, nu mai revine la dimensiunile ini{iale, rdmAnAnd cu deforma{ii permanente (remanente), - punctul ,,D" evidenliazl terminarea curgerii materialului. Deformaiiile epruvetei cresc numai o data cu mirirea incircdrii; - nunctul ,,E" cu ordonata denumiti tensiune maximi. reprezintd valoarea exkemi a
(10
<
o*r'
scurleazd dupd direc{ia longitudinala 9i igi maregte dimensiunile in sens transversal prin umflare.
tensiunii normale din epruveta. Dupi atingerea acestei valori, in zona cu irnper-fec{iuni structurale ale materialului apare o gatuitura a barei gi fo(a aplicata acesteia incepe sa scad5, - punctul .,F" cu ordonata o,, denumiti rezistenli la rupere, marcheazi ruperea efectivi a
epruvetei in sectiunea unde gAtuirea are valoare maxima.
ol
I
in timpul solicitSrii barei, o datd cu deformaliile liniare se dezvolti 9i deforma{ii transversale. Acestea sunt neglijabile pAni in momentul gAtuirii epruvetei (fig.3.7), c6nd secliunea transversalS se micgoreaza semnificativ. Din acest moment, dacd raportim efortui axial la suprafala sec{iunii gdtuite, oblinem curba caracteristica realS a materialului de pe acest interval (CF'). Aceasti raportare, nu poate fi realizatd din punct de vedere practic, din cauza dificultSlii de misurare a sectiunii gAtuite, Din
acest motiv fo(a axial5 ,,N" gi alungirea epruvetei Al se raporteaza la dimensiunile ini{iale ale sectiunii ,. Ao"gi ale lungimii iniliale dintre repere,,lo". Se obtine astfel o curbi caracteristicd conventionalS, care este repi'ezentata pe intervalul CF cu linie plin5. Standardele in vigoare considera rezistenla la rupere a materialului ca fiind valoarea maximi a ordonatei diagramei, adici o, = omax . lntervalul CD al curbei caracteristice se numegte palier de curgere. Caracteristica acestei zone este deformarea epruvetei sub efort unitar
op
constant.
d)
A..A
(o
A.
Fis. 3.7
Fjs. 3.8
Deformalia epruvetei, este neuniformi datoritd frecirii dintre platanele maginii de incercat
9i
suprafe{ele de capdt ale acesteia. Fenomenul de frecare are influenti neglijabilS asupra comportdrii
_l_
i
A
materialului in domeniul elastic, dar are efecte importante in domeniul plastic. Curba caracteristicd a olelului la compresiune (fig.3,8-a), coincide ca formi pAna in punctul 'C" cu cea oblinutd pentru solicitarea de intindere, valorile limitS ale tensiunilor normale op, oe gi o, flind practic aceleagi, Sub acliunea for{ei axiale de compresiune, prin umflare epruveta i9i miregte sec{iunea transversali, fiind necesarS cregterea accentuat5 a incircdrii pentru a se obline mdrirea deformaliilor axiale. in final epruveta se turtegte
fird
a surveni ruperea materialului. Din cauza dificultdtii de m5surare a sectiunilor

Rezisten{a
m
aterialelor
58
Legl constitutive. Dependenta dintre tensiuni gi defomatii
Legi constitutive. Dependenla drntre tensiuni gi deforma\ii
epruvetei dupd ce tensiunea normala din epr-uvetd depagegte valoarea limiti o, este diflcil de precizat in continuare alura curbei caracteristice. Deoarece valorile limita ale lensiunilor normale oi, oi, oi au
- ep - denumita limita de deformalie propo(ionali liniari specifici pAna tensiuni gi deforma{ii se pistreaza o dependen{a liniari, def,nitd matemaiic cu rela{la:
la
care
lntre
valori aproximativ egale cu cele determinate penku intinderea cenkica (o'o
=ooi o'.
=o.;oi =o.)
AIo fiind valoarea
(3.14)
rezultd ca, pantele curbelor caracteristice ale o{elului la intindere gi compresiune au aceeagi mirime, deci modulele de elasticitate longitudinale (E - tgcx sunt identice (fl9.3.8-b). Cele doui curbe
limiti a alungirii, pentru care materialul are o comportare liniar-elastici 9i le lungimea
caracteristice sunt simetrice in raport cu originea sistemului cartezian o-e pentru aceste zone.
calibrata a epruvetei;
- e"
3. 7 Caracteristicile mecanice ale materialului
denumitd
limiti de deformatie elastici p6na la care, deforma\iile remanente

e,". < 0,0'1%
, fiind
la
descarcarea epruvetei reprezintd
deflnita matematic cu relalia: (3 1s)
Proprieti{ile flzico-mecanice ale materialelor, corespund stadiilor- de solicitare care deiimileaza zonele de comportare calitativ diferite, caracterizAnd modui de Iucru pe aceste domenii. Din prima categorie, fac parte valcrile limiti ale tensiunilor normale ccrespunzatoare punctelor caracteristice ale diagramei o- , care au fost definite in paragraful anterior:
l[
este valoarea limitd a alunqirii pentru care materialul are deformatii elastice,
- e"-denurniti limita deformaliei specifice liniare de curgere pAna la care, deforma{iile cresc
sub tensiune ccnstantd, deflniiS matemaiic cu relalia:
(3.1 6)
limita de propo(ionalitate op definita matematic cu rela{ia:
(3 1o)
Al. reprezentand valoarea limita pentru care, epruveta se alungegie sub ac{iunea efodului seclional
constant;
unde Qp este
fo(a limitd de propo(ionalitate
9i Ao aria sec{iunii iniliale a epruvetei,
- limita
de elasticitate oe, deflniti matematic cu relalia,
- e' - denumiti limita de deformabilitate liniari specifici de rupere orin at,ngerea

epruveta se rupe, deflnrta matematic de relalia: (3.11)
careta
F"
=aJA;
t2
Al, reprezentand alungirea zonei calibrate a epruvetei misurati dupa ruperea epruvetei,
1'7\
Q. fiind fo(a limitd elasticS; - limita de curgere o., definita matematic cu rela{ia: (3.12) Q' fiind for{a limitl de curgere a materialului; - rezistenla la rupere o,, definitd matematic cu rela{ia
(3,1 3)
Capacitatea de deformare a materialului pe directia transversalS este deflnita de caracteristicile mecanice:
coeficientul de gituire definit matematic cu relatia:
lAol
rupti;
Z="0-A "u 160t1
(3.1 8)
unde A r este ana ini{iala a sec{iunii, iar A u este aria sectiunii cu gatuire maxima, misr:-ata pe epruveta
Q.*
fiind
fo(a maximd care solicitd epruveta. Pentru limita de elasticitate o. se considera conventional. valoarea tensiunii normale care
- e,- deformatia specifici transversali deflniti
corespunde unei deformalii liniare remanente
e,",
=6,61070, notati cu os,s1, Caracteristicile mecanice
enumerate anterior penlru olelul 0137.
au valorile convenlionale: oe = op = 1900daN/cm2,
Altd caracteristica mecanica importanta este modulul de elasticitate longitudinal E care eviden{iazd capacitatea de deformabiliiate elasticd a materialului, fiind deflnita in paragrafele
anterioare.
cu relalia (3.8);
coeficientul lui Poisson.
o. = 2400daN/cm2
9i o. = 3700daN/cm2. A doua categorie de caracteristjci mecanice se referi la deformaliile specifice. Se definesc
astfel, urmdtoarele valori Iimiti ale acestor tipuri de deformatii:

60
Legi constitutive. Dependenta dintre tensiuni gi deformatit
Leqi constitutive. Dependenta dinlre tensiuni gi deforma{ii
61
3. 8 Materiale ductile gi materiale casante

Capacitate de deformare a elementelor structurale, constituie o caracteristici esen{iala care conferd sporirea proprietalii de disipare a energiei, prin transformarea energiei cinetice in energie de deformalie. Proprietatea materialelor de a avea deformalii mari sub actiunea incdrcSrilor, mai ales inaintea ruperii, este cunoscutS sub denumirea de ductilitate sau tenacitate. Materialele caTe au aceasti proprietate se numesc ductile. Acestea, au deformalii plastice mari, evidenliate pe curba caracteristicd printr-un palier de curgere dezvoltat. Materialele ductile, utilizate frecvent in constructii sunt: olelul moale, aluminiu, cupru, materialele plastice etc, Curba caracteristici a materialelorductile la intindere gi compresiune are alura identica, pana la limita de curgere
valori oblinute experimental prin incercarea la forfecare a unei epruvete cu forma standardizatd, Pe aceasti curbi se observe existenia unor puncte caracteristice care delimiteazi zonele de
comportare ale materialului la forfecare:
- punctul A cu ordonata rp denumit limita de propo(ionalitate, reprezentAnd mlrimea

tensiunii tangenliale pAnI Ia care deformaliile specifice unghiulare
sunt propo(ionale cu tensiunile;
denumit limita de elasticitate, reprezentind mdrimea tensiunti remanente la descircarea epruvetei sunt tangenliale pentru care deformaliile specifice unghiulare
- punctul B cu ordonata re
neglijabile;
- punctul C cu ordonata r, denumit limiti de curgere, - punctul D cu ordonata t,
reprezentdnd mdrimea tensiunii

a
o. , Ruperea
acestor tipuri de
tangentiale pentru care epruveta se deformeazd sub efort unitar constant,
depigegte materiale se produce cu deforma{ii mari, valoarea deformaliei specifice liniare la ruper limita de 5%. De asemenea, gdtuirea epruvetelor intinse este pronuntati, contrac{ia specifici la rupere
tr
denumitd rezistenla la rupere, reprezentAnd marimea maxima
tensiunii tangentiale penku care epruveta se rupe prin forfecare,

1T
,,2" avAnd valori mari. Sub acliunea incircdrilor, unele materiale au deforma{ii mici, ruperea
producAndu-se brusc. Aceste materiale se numesc fragile sau casante, avdnd curba caracteristici palier de curgere.
fira
-D 'i -rt"
-:
" rB /
-o,.(1-l^tq. til
,! la- rr l(
1(Jic
Fig.3.10 Fiecare punctde pe diagrama
t-1
este caraclerizat prin modulul de deformalie tangent, deflnil
Fig 3.9
Din aceasti categorie fac parte; fonla, piatra naturalS, sticla, betcnul simplu, o{elul dur, etc.
Epruvetele din materiale casante, se rup la compresiune in sec{iuni oblice'in raport cu axa lor sau prin plane paralele cu direclia de acliune a for{ei. Curbele caracteristice la intindere sunt mult diferite fatd de
natematic cu relatia:
F=dtdil
(31s)
curbele caracteristice Ia ccmpresiune, rezisten{ele de rupere la compresiune au valori mult mai mari decii ceie la intindere, Moduiul de eiasticitate longitudinal F este pu{in diferit (tga = tga') pentru cele
douS tipuri de solicitdri (fi9. 3.9).
pe portiunea de diagramd OA unde materialul are o comportare ljniar-elastic5, Geometric modulul de deformalie tangent G se exprima cu relatia:
(3.20)
flind cunoscut sub denumirea de modul de elasticitate transversal.
3. 9 Curba caracteristice a otelului la forfecare
Pe domeniul de comportare liniar-elastic al materialului, dependen{a
r-}
se exprima cu relatia
yse poate efectua pe epruvete solicitate la fodecare puri cu aparatul losipescu. Se definegte curba caracteristici la for{ecare a olelului moale ca fiind reprezentarea grafici a funcliei t = f(y), cu
Studiul dependenlei dintre tensiunile tangenliale
9i deformaliile specifice unghiulare
i? ?1\
cuncscutS sub denumirea de legea lui Hooke la forfecare
Rezisten{a maierialelor
constitutive. Dependen[a dintre tensiun
Legi constitutive. Dependenta dintre tensiuni gi deformatii
3.10 Ecruisajul
Prin tratamente mecanice prealabile (incdrcari gi descarcari), epruvetele drn o[el moale, la intindere centricd i9i pot modifica urmdtoarele caracteristicj mecanice; limita de
solicitate
noud limita de propo(ionalitate 9i elasticitate oo fiind identici in acest caz, cu =oe =oH valoarea ljmitei de curgere oc De asemenea, deformalia specifica la rupere e,n masurata fa{a de originea H' este mai mici decat e, (fig. 3.11), materialul devine mai casant, palierul de curgere
proporlionalitate op, limita de elasticitate ou gi limita de ductilitate o,. DacS din punctul H, situat pe palierul de curqere a curbei caracteristice, se descarci epruveta, aceasta are ioc dupa o dreapta paralela cu zona de proporlionalitate oA a curbel caracteristice. incercanJo,n nou epruveta pina la atingerea valorii or, a tensiunii normale din zona de consolidare a curbei caracteristice, se parcurge intdi segmentul H'H 9i apoi curba caracteristica ini{iala pAna in punctul J. Se observi cd la reincarcare, materialul se comportd liniar - elastic pani in punciul H de pe curba caracteristicd. Aceasta deflnegte
Epruveta la care s-a rnirit limita de elasticitate prin ecruisare, solicitatd la compresiune duce la scaderea limitei de elasticitate cu aceeagi valoare cu care a crescut la solicitarea de intindere. Aceasta proprietate este cunoscuta sub denumirea de efectul Bauschinger, Ridicarea limitei de elasticitate prin ecruisaj nu este recomandatd la elementele supuse la inclrcbri alternante.
3.11 Factorii care influenteazi curba caracteristici a olelului

Caracteristicile mecanice ale o{elului depind, in general, de: compozilia chimicd gi structura materialului, tehnologia de realizare a materialului cAt gi de conditiile de exploatare. lnfluenta asupra curbei caracteristice a otelului, se studiaza in Iaborator prin varialia parametrilor: dimensiunile geometrice ale epruvetei, viteza de aplicare a incarcarii, temperatura, ecruisajul, timpul. Factorii care influenleazi curba caracteristicS a o\elului sunt: - dimensiunile epruvetei. inconvenient inlaturat prin standardizarea dimensiunilor oeometrice ale acestora. La epruvetele cilindrice raportul lo /do influenieazS alungirea la rupere;
=o,
fiind
mai mic.
- viteza de incircare are influenla asupra limilei de curgere a materialului. Cand viteza de incarcare cregte, lungimea palierului de curgere se micgoreaza. O{elul igi mdregte fragilitatea qi in acelagi timp igi micgoreazl ductilitatea, De asemenea viteza de aplicare a incarcarii are influenle asupra rezistenlei 9i alungirii la rupere. Pentru viteze mari, rezistenta la rupere cregte iar alungirea scade. Pentru ca rezultatele incercarilor experimentale sd fie compatibile, prin standardul SREN 10002-1/96 se limiteaza viteza de incdrcare la maximum 1000 N/cm2/sec, pAna la atingerea limitei Ce
curgere;
- temperatura standardizati
materialelor este 200
la
care se fac determinirile caracteristicilor mecanice ale
materialelor de conslruc{ii, varia!iile de temperatura atmosferice nu au influenle sensibile asupra proprietdtilor mecanice. La cregteri mari ale temperaturii. la olelurile utilizate in construclii (OL 37, 0L 42) cregte rezisten{a la rupere. atingand valoarea maximi la 2000 3000 C. De asemenea. scade alungirea la rupere e' gi modulul de elasticitate longitudinal E, o[elurile devenind mai casante. Limitele de propo(ionalitate op, $i de curgere oc, se micgoreazi odat5
C. Pentru majoritatea
a)
Fig
3.1
1
b)
ce coeficientul lui Poisson v, cregte continuu; influenieaza caracteristicile mecanice ale materialului prin cregterea limitei de propo(ionalitate op 9i de elasticitate o., diminuAnd ductilitatea;
cu cregterea lemperaturii, in timp
- ecruisajul
Procedeul de ridicare.a limitei de propo(ionalitate 9i elasticitate a materialului prin tratamente mecanice prealabile se numegte ecruisaj. Prin ecruisaj cregte limita de elasticitate a 'rrrfiiut. materialului fard a modifica rezistenla la rupere, dar scade muit ductilitatea mrtrr. in incdrcarea 9i descdrcarea epruvetei nu se face dupa dreapta HH' ci dupa curbele desenate cu linie continua, care delimiteazl o arie denumiti suprafali histeresis. suprarap nisterezts caracterizeaze c0mportarea materialului la incarciri alternante. Atunci cand reincircarea se face dupa o perioada mai mare de timp, se observa o cregtere mai accentuata a limitei de elasticitate gi o diminuare a ductilitS{ii cauzali'de cregterea deformaliilor remanente, rezullate din incirciri gi descdrciri succesive, fenomen cunoscut sub denumjrea de imbitrAn irea materialului.
- timpul. Sub acliunea de durata a incarcdrilor, caracteristicile mecanice ale materialelor suferA unele modiflciri, prin manifestarea unor fenomene fizice cunoscute sub denumirea de: curgere lenti sau fluaj, relaxarea, deformalia elastici intAziati. Curgerea lenti sau fluajul se definegte ca fiind varialia in timp a deformaliilor la incirciri gi temperaturi constante. Acest fenomen se manifestd in cazul majoritS{ii materialelor de constructie; la otel in mdsurd mal mici iar la beton, mase plastice, zidirie in misurd mai mare. Relaxarea se definegte ca fiind variatia in timp a tensiunilor sub deformalii 9i temperaturi constante. Acest fenomen se manifesta in cazul majcrititii materialelor de constructii, studiul Iui este deosebit de important in cazul cablurilor sau a barelor pretensionate. Deformalia elastici intArziati este fenomenul fizic de cregtere a deformaliilor elastice dupi descircarea materialului. Fenomenul se manifesti mai pregnant in cazul rSginilor naturale sau
sintetice, Rezistenia materialelor
64
Leqi constitutive. Dependenla dintre tensiuni gi deforma{ii
Starea de tensiune spa{ia15
lnfluenta timpului asupra dependen{ei tensiune-deformatie este studiati de disciplina reologie.
3. 12 Curbe caracteristice idealizate

Diversitatea curbelor caracteristice ale materialelor utilizate in construc{ii cdt 9i dificultatea adoptdrii unor legi constitutive care sa urmareasci cAt mai fldel modul de cornportare, sub ac{iunea incarcdrilor, conduc la necesitatea schematizarii curbelor caracteristice, de aga manrer5, incAt sa re{ina principalele propriela{i flzico-mecanice, Cea mai simpla schematizare este liniar - elastic5, pentru care este valabili legea lui Hooke. Aceasta este adoptati pentru materialele casante (fig.3,12-a), Curba caracteristici este reprezentd printr-o dreapli cu ordonata maximi o,, inclinati fatd de abscisi cu unghiul
a,
care geometric, reprezinti modulul de elasticitate longitudinal E =tgcx.
STAREA SPATIALA DE TENSIUNE
4. 1 Generalitdfi
Starea de tensiune de pe un element de suprafata
AA
care are orientarea deflnita de normala
,.n"este caracterizata de vectorul tensiunii totale,,q". in paragraful 1.5 se demonstreaz| cA vectorui tensiunii totale i9i modificd mdrimea gi directia func{le de orientarea elementului de supr"afa{5 AA, conferindu-i caracterul de marime iensoriald. De asemenea se consideri c5 vectorul tensiunii totale se descompune in componentele: on- tensiune normalS gi rn*- tensiune tangenliala, intre care existd
rela[ia de dependentd (1.20). Dar, printr-un punct al unui corp solicitat se pot duce o inflnitate de plane, flecare cu o altd orientare, pe care ac{ioneazl o inflnitate de tensiuni normale 9i tangenliale, care reprezinta cdmpul tensiunilor sau starea de tensiune din acel punct. CAmpul tensiunilor sau starea de tensiune dintr-un corp reprezinti totalitatea stirilor de tensiune din fiecare punct al acestuia. Starea de tensiune dink-un punct este unic determinati, dacd se cunosc vectorii tensiunllor totale sau componentele acestora de pe trei elemente de suprafa{a ortogonaie, care kec prin punctul respectiv.
Fig.3.12
Curbele caracleristice ale malerialelor ductile, au dezvoltati cel mai pregnant zona de
comportare liniar-elastica, care se poate idealiza printr-o dreaptd OC, inclinata cu unghiul o, limitata superior de ordonata o=oc. Zona de comportare plasticii, se idealizeaza printr-o dreaptd CR paralela cu axa
. cu ordonata o=oc.Acest model a fost
propus de Prandtl, constituind curba
caracteristicd a unui material ideal elasto - plastic (fig. 3.12-b)"
Modelul elasto - plastic, cu palier de consolidare preziniS mai fidei modui de comportare a materialelor ductile, fiind reprezentat grafic printr-o diagrami de tip biliniar. Aceastd curbd idealizatd Modulul de este alcdtuita din doud segmente de dreapti OC gi CR cu inclindri diferite (q
*ar). elasticitate longitudinal in cazul acestui model are doui valori diferite: una pentru o<o. iEr) 9i a doua
pentru
4.2 Yarialia tensiunilor din jurul unui punct

in calculul de rezisten{5 este necesar sa se determine valorile extreme ale campului tensiunilor din punctele cele mai solicitate ale elementului, Determinarea acestor valori impune cunoagterea legii de varialie a tensiunilor din jurul punctului respectiv, care se ob{ine scriind ecua{iile cie echilibru static ale tensiunilor de pe fetele unui tetraedru elementar, detagat dintr-un corp deformabil ac{ionat de un sistem de fo(e in echilibru (fi9. 4.'1a), Tetraedrul elementar este delimitat de trei plane ortogonale paralele cu axele sistemului Oxyz. care trec prin punctul M din corpul deformabil gi un plan inclinat a
cdrui orientare este deflniti de normala ..n".
o>o.
(E2), (fig.3,12-c).
La descircare se considerd c5, materialul are o comportare liniar-elasticS, legea o-e' fiind datd de o dreapti paraleld cu prima por{iune a curbei OC. in diagramele idealizate proprietatea elasticS-liniara este valabili 9i peste limita de proportionalitate realS: pAnb la rupere pentru materialele
casante gi pana la curgere pentru materialele ductile.
66
Starea de tensiune spa{iald
Starea de tensiune spa{ial5
57
l* =cos(n,x); lv:cos(n
l
y) 9i
l. =cos(n,z)
cosinugii directori ai normalei ,,n" cu axele ,,x",,,y",,,2" gi cu dA aria suprafe{ei inclinate, Rela{iile de dependen{i dintre ariile suprafetelor ortogonale dAx, dAy, dAz qi aria suprafelei inclinate dA sunt:
dA, =64;,
\z
dAu
=641u
9i
dAz =dAlz
(4
1)
Scriind ecualiile dupa cele trei directii ortogonale ob{inem:
.\ J_
T.
IF,=0 r o,dA,-t*oA, :
str -n Lrz =v
TxydAx
r,.dAr-q,oA:
+ordA, +trrdA. =qrdA;

-+
TrrdA, -r turdAu
ordA, = q.dA.
zl
4
, lq,
q/
,,
finAnd seama de rela{iile (4.1)se oblin relatiile de dependen{5 o'intre componentele vectorului iensiunii toiale care aciioneazd pe fata inclinati gi componentele tensiunii de pe feiele ortogonaie:
Â
,\ ,\
Qr=o*lr+t^lr+"r.rl.:
Qy
= trul, i- orl, + trul,

"Eyzly
(4 2)
\ \. q, -+-+
Q, = x*zlx +
+ szlz.
X,'"C
L-"''
'/--"tBY -,/
,, 'q, .rvr
ExprimAnd ecua{iile de moment in raporl cu centrul de greutate al suprafe{ei inclinate, pentru tensiunile paralele cu direc{iile , x", y" $i ,.2", rezullb.
c)
adica pe doui secliuni ortogonale, tensiunile tangentiale sunt egale gi de acelagi semn. Acesl criteriu este cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de principiul dualitilii tensiunilor tangenliale. in baza acestui principiu rezulti ca din cele noud componente ale tensiunjlor care
Fig.4.1 actioneaza pe cele kei plane ortogonale care trec printr-un punct doar $ase sunt distincte, Intre modulul vectorului tensiunii tctale 9i modulele ccmponentelor ortcgonale e xisti relalia:
tensiunile (fig. 4,1 b);
Pe felele ortogonale ale tetraedrului ca urmare a ac{iunii pa(ilor indepdrtate se dezvolta

o'x, rxy
gi
t'
pe fa[a cu normala
q=\rq;+q;+q;
,,x,,;
(43)
6, ,'tyz gr ryx pe fa{a cu normala 6z,rzx
,,y";
,.2,,;
9i t'
q.
Tensiunea
totala,,q"
pe fala cu normala
poate fi descompusd intr-o componenta dupa normala la suprafala
on
gi
iar pe fa{a oblici vectorur tensiunii totare,,q" care se descompune dupi direc[iile,,x,,, ,,y,'gi
componentele Qx,Qy $i
Not6nd cut
Reztstenla materialelor
o componenta in planul suprafelei inclinate tno:

,,2,, in
(fig. 4.1 c),
q=G;*.'
Rezisienta matenalelor
(4.4\
68 ProiectAnd
Starea de tensiune spatiali
Starea de tensiune spatiala
69
dupi normala
,,n" vectorul tensiunii totale ,,q,
sau compone'rlele acestuia. o,.qr,
inlocuind relatiile (4.9) in relaliile (4.2) 9i grupand convenabil termenii, se ob{ine sistemul
omogen de ecualii:
q.
se obline:
6n =Qxl* +qyly +qzlz inlocuind rela{iile (4.2)

tangentiale se obline:
(4 s)
[to, - o. )1, - t, t, - t,.l = 0 jr,,l^ . io, -o- ll, + t,, l, - o

, Ir",1, rnrl,
Este cunoscut faptul ca
(4.10)
in relalia (4,5) 9i !inand i

+o +
seama
de principiul dualita{ii
tensiunilor
{o,
o, ) l, -
intre cosinugii directori exista reia[1a de dependenla
= o,l
rll
o,lj+ 2 r,rl, l, + 2r,u,l ul, + 2r,,1,1,
(4.6)
12.r2,r) rx f lv -rz -
Il
(4 11)
Tensiunea tangen{ial5
tno
Cin planul felei inclinate are valoarea,
Daca sistemul de ecualii (4.10) admite soluiia banali l, =lu =lz

(4.7\
=0 condilia gecmetrica
t".:.rtf,J
gi avand in vedere rela{iile (4.4) 9i (4.6), rezulti:
(4.11)nu se mai respectd. Pentru ca sistemul de ecua{ii omogen (a.1C) se admiti solulia nebanali, determinantui coeficientilor trebuie sd fle nul:
t.,.r\'",'.J|Î^'|.Jl -, o? ,rl q?-lo,r,'-o
,12.,
,o-11,2r,,,1,1,
t2r.,l,l,nzr.,l,r,f2
lo' - o, r.,
14 8l
lyo
T,,
t_
o -oiyz
oz
'lr,
rxz
*s.l
lui on, se ob{ine
ecua{ia de
Cu relaiiile (4.3),(4.6) (4.7) se poate determina vectorul tensiunii totale 9i c0mponeniele sale sub forma tensiunii normale gi tangentiale de pe orice element de suprafa{i care trece prin punctul considerat, daca se cunosc cele gase componente ale vectorllor tensiune care actioneaza pe cele trei plane ortogonale care trec prin punctul respectiv. in concluzie, tensiunile de pe cele trei sec!iuni ortogonale determini unic starea de tensiune din acel punct.
DezvoltAnd determinantul 9i ordonind termenii ciupa puterile

gradul trei:
l-t,ol-tro, *t,
punct, alese astfel
(4.12)
denumiti qi ecualia seculard. Solu!iile ecua{iei reprezinti valorile tensiunilor normale principale dintr-un
incit:
0'r
4. 3 Tensiuni normale principale. Direc{ii principale in flecare punct al unui corp deformabil solicitat, existb trei plane ortogonale pe care tensiunile tangenliale sunt nule, denumite plane principale iar tensiunile normale care ac{ioneazi pe acestea sunt denumite tensiuni principale. Valorile extreme (maxime sau minime) ale tensiunilor dintr-un punct, se numesc tensiuni principale. Directiile dupi care actioneazi tensiunile principale se numesc directiile principale de tensiune, acestea fiind dirijate dupi direcliile normalelor planurilor pe care ac{ioneazi tensiunile
princioale. tensiunii totale ,,q" coincide cu tensiunea normalS Admitdnd cb directia normalei ,,n" la planul inclinat este o direc{ie principalS, rezulta ca vectorul on deoarece componenta rno - 0, Astfel expresiile
'12) au expresiile: Coeflcienlii ecuaiiei (4
)02 )0:
, - -i.lo,
t2
. "xy
1v' ov
lo*
'xy
uxz
oy
ty,
u*y
,11 r
Lyx
LzX
Tyt
xrrl
Tzy
componentelor vectorului tensiunii totale dupd axele x, y gi z devin:

q
C',
a
- o.oyo2
o,t', - o rrl, -,5,r2,,
-2T
;rT
ytz.
* = onl,
Qu
onlu 9i q, = onl,
(4 e)
'y7
o-
Rezisten{a materialeior
70
Starea de tensiune spa{iala
Starea de tensiune spalial5
11
Directiile tensiunilor normale principale, coincid cu direcliile normalelor planelor principale a
l,= oôu oyo -6.2(J\ +rl,+rlr+tl,=o1o2+o2o3+61<11

lnvariantul
tensorului tensiunilor:
=const.
ciror cosiungi directori se calculeaza luAnd in considerare numai doua din ecualiile sistemului omogen (a.10) gi condiiia geometrici (4.11). Penku a determina cosinusunle directoare care precizeaze direc{ia tensiunil normale principale o1 inlocuim pe or cu o, ln primele doui ecuatii ale sistemului
(4.1 1 ), ob{inindu-se:
l,
denumit gi invariantul cubic este egal cu valoarea determinantului matricei
Ito, .l,,,
I
NolAnd
o.,|,*rn
ioo
l.
i',
tz1
*.,, -o
Acegti invar-ian{i sunt invariantii fundamentali ai stdrii de tensiune dink-un punct.
!, lzl
- o1)!, -.,u =o
c.r
-0, ,, substituind l,'-t. ' lt' lrt lr., s,
in relalia (4.11)seobline
ul
ui-t-lli,
lr1
-)
, ,/ '.,--\q,+e +l
1
4.
Elipsoidul tensiunilor
Celelaite valori ale cosinugirilor directori suni:
Se consideri un punct in care sistemul de coordonate are axele dirilate dupi direc{iile principale ale starii de tensiune. Pe fetele odogonale ale tetraedrului care trec prin ounctul M. ac{ioneazd numai tensiunile normale principale o1 , 62, 03" Pe fala inclinati a c5rei orientare este
caracterizale de normala,.n" ac{ioneazd vectorul tensiunii totale
de coordonaie sunt dale de rela{iile;
= k11.1
gi
lu1
= kzlrr
q, ale cdrei componente dupa arele
Cosinugii directori ai directiilor tensiunilor principale
o2
$i
o3 se determini in mod
similar
gr=orlr; qy=o2ly;
gr=orl,
(4.1 3)
Directiile tensiunilor normale principale sunt ortogonale intre ele,
Aceste expresii se oblin din relaiiiie (4.2) linAnd seama de faptul
ci
pe felele oriogonale pe
nule,
care ac{ioneazi tensiunile normale principale, componentele tensiunilor tangentiale sunt
Coordonatele extremitalii vectorului tensiunii totale x,y,z fiind proiecliile sale pe axele de coordonale,
4.4
lnvariantii tensorului tensiunilor
din relatiile (4. 13) rezultS:
Valorile tensiunilor principale dintr-un punct, soiu{ii ale ecuatiei seculare (4.12) sunt independente in raport cu pozi{ia triedrului de referin{d oxyz, Acestea reprezintd o caracteristica a starii
x-o.i,; y- orir,
-X l-t rx -
z=orlz;
lz=
03
(4.1 4)
de tensiune din punctul respectiv 9i nu depind de incdrcirile exterioare. Drept urmare, valorile
coeficienlilor ecualiei seculare
considerat.
\.
12
9i I, rimAn constan{i, cAnd triedrul
de referin{5 i9i schimbi
oi
'
rv
Ytz
62
(1.15)
pozilia. Astfel coeficieniii ecuaiiei (4.12) se numesc invarianli ai tensorului tensiunilor-din punctul
lnvariantul l1 denumit
gi
invariant liniar, reprezinta suma elementelor de pe diagonala
lntroducAnd expresiile cosinuqilor directori (4 15) in relalia (4.11) se obline ecuatia:
principald a matricei tensorului tensiunilor;
=Ox +Oy +Oz =ci1 +o;2 +03
=COnSt.
--t---f-t tx' u' 7' oioioli
(416)
lnvariantul
l,
denumit gi invariantul
pitratic, este egal cu suma minorilor
corespunzdtori
care reprezinta locul geometric al extremita{ilor vectorului tensiunii totale,,q". referitoare la totalitatea
elementelor de suprafali care trec prin punctul considerat. Acest loc geometric este un elipsoid a cdrui
elementelor de pe diagonala principalS a determinantului matricei tensorului iensiunilor;
12
Starea de tensiune spa{ia15
Starea de tensiune spatialS
7_l
semiaxe sunt egale cu valorile tensiunilor normale principale 61,

tensiunilor sau ellpsoidul lui Lame'(fi9.4.2-b).
62, o3,
denumit elipsoidul
4.6 Analiza grafic; a stdriispatiale de tensiune din jurulunuipunct

OrientAnd tetraedrul detagai din jurul punctului
,M"
dupa directiile tensiunilor principale o,
or,
o3,
(flg. a.2-a), componentele tensiunii totale de pe fala inclinali sunt date de relatiile (4.14)
lntroducand relaliile (4.14) in relatiile (a.a) Si (4.3), se obline: ofr +
tf" -, olt?^ + olti
+ o?,tl
(4.11)
+o,l? o- =o"13+o,13 1\
(418)
AdiugAnd la relatiile (4.17) 9i (4.18) relatia de dependen!a dintre cosiunusurile directoare iu 1,. Se considera ca func{ia (4.11) se obline un sistem de trei ecua{ii cu necunoscutele
l'
tensiunilor normale este de forma:
f(o")= (o" -a)(o, -b)

Fig.4.2 unde..a" gi ,,b" sunt doua constante arbitrare. JinAnd seama de relatia (4.19) - (a - b.) Ei relalia (4.'1 1 ) cu,,ab" rezulta:
(4.1e)
;i
adunand relatia (4 17)
cu relalia (4 18) inmullita cu
Din analiza reprezenterii graflce din figura 4,3b. rezulli caracterul extremal al tensiunilor principale drntr-un punct al unui corp solicitat, Astfel cea mai rnare dintre cele trei tensiuni principale este in acelagi timp 9i cea mai mare tensiune totalS, respectiv tensiunea principalS minimd reprezinti cea mai mici tensiune totald din cAmpul tensiunilor din punctul studiat. Cazuri particulare: cAnd cele trei tensiuni principale sunt egale: 6i=62 =o: =oo, elipsoidul devine o sferi
t2(cn)+rfr* =r(o,)rl
+f(o)tl+t(o3)l!
g.za)
Atunci cAnd constantele'a" 9i .,b" reprezintd valorile tensiunilor normale principale, din reialia (4.20) se obline:
deflnitri de ecualia:
a=or $i b=oz pentru a-oz gi b=o:

pentru
= (on-o1)(o" -o2)*r,f,o.=(o3-o1)(o3 -oz)ll, -r (on-o2)(o.-o3)+tlo=ior-oz)(or-or)li; pentru a=o: $i b=or + (on-o3)(on-o,)+tlo=(or-o3)(o2*o,)li
$.21)
in acest cazparlicular, orice plan care trece prin punctul analizat este plan principal; cAnd o tensiune principalS este nula, elipsoidul tensiunilor se reduce la o elipsa. Tensorul tensiunilor este con{inut intr-un plan, starea de tensiune fiind planS; cand douS tensiuni principale sunt nule, elipsoidul degenereazd intr-o dreaptS. ln acest caz, vectorii tensiunilor totale sunt paraleli cu o dreaptS, starea de tensiune fiind liniard, in concluzie, in orice punct al unui corp solicitat, aflat in stare spa{ial5 de tensiune, existi trei plane ortogonale pe care tensiunile normale au valori extreme. Aceste tensiuni cu valori extreme se numesc principale iar direcliile acestora, direclii principale de tensiune. in planele pe care ac{ioneazi tensiunile normale principale, tensiunile tangentiale sunt nule.
Cele trei rela{ii (4.21) se pot scrie sub forma:
(4 .22a)
(4.22b)
(a.22c)
'/1
Starea de tensiutte spa{ial5
Starea de tensiune spaliald
15
Raportat la sisiemul ortogonal de axe

cercuri concentrice pe axa
o-r,
fiecare din ecua{lile (4.22\ reprez"intd familii de
de axe ortogonal
o-t,
valorile tensiunilor normale principale reprezinia segmentele OE=ot.
pentru l, =
0,
(fig 4 4a), Astfel: prima ecua{ie reprezinte cercul cu centrul
in
6d=oz
punctul Cr de coordonate
gi OA=or. Segmentele eB, AC
gi AE
constituie diameirele celor trei cercuri ale
lui
Mohr cu centrele in punctele Cr, Cz,
Cr.
Razele cercurilor reprezinta valorrle tensiunilor tangen{iale
I z
o1 I 02:o)
si raza c.B, -'- ", Y""-"
o'-o2
;
princ'oale date
de
lungirrile segmentelor:
CA=t,' C'B-t.r=6i-o2 "t"-'23--62-03 2 2

9i cr, = cos(n,3)
aclioneaza
pentru
l,
(o, "o j,o) ,i raza c B, = o'-ol z ")Y --"-1-/ 2
0, a doua ecuatie reprezinta cercul cu centrul in punctul Cz de coordonate

'
Or-Or -f,-,ff::1,--:,r
"2
= rr
r,
P0 o sectiune inclinatb cu orlentarea cunoscutS. a carei normalS ,,n" face cu
direcllile tensiunilor normale principale o1
9i o3
unghiurile o.1 = cos(n,1)
.)l
- pentru Iv =0, a treia ecuatie reprezintd 9 1o ol siraza c g, - 9-o:

.
cercul cu centrul in punctul Cl de coordonate
tensiunea normali
on
gi tangenliala
rno. Graflc valorile acestor tensiuni se ob{in astfel,
prin punctul B se duce o dreapta inclinati cu unghiul
or
c2re intersecteaza cercul exterior
in punctul E. Analog, prin punctul A se duce dreapta inclinata cu unghiul u, care intersecteaza cercul
exterior in punctul D;
cr centrele in punctele C.
g C se descriu arcele de cerc cu razele 0,E g C-D care se

Oo se ob{ine punctul
F. Valorile tensiunilor de pe secliunea
intersecteaza in punctul P;
proiectAnd punctul P pe axa
incl,ratasunt:
PF-T.o $i OF-on,,
4.
7 Tensiuni tangenliale principale
Tensiunile tangentiale cu valori maxime sau minime ce se dezvolti pe sectiunile care trec printr-un punct se numesc principale. Valorile tensiunilor tangentiale extreme dintr-un punct aflat in stare de lensrune spa{iald 9i direc{iile acestora se pot determina pe cale graficd utilizAnd
r)2
B',
cercurile lui Mohr (fi9. a.3b). Tensiunile tangeniiale extreme din planele paralele cu directia tensiunii
normale pnncipale cercul unu, deci:
Fig. 4.3
o,
o-,, reprezintd marimile segmentelor C.B,
ot
ô' El c.g:--o:--or 22
6s ps
(4.23) Cele trei cercuri reprezinti cercurile lui Mohr pentru starea de tensiune spatiala. Cu ajutorul
acestor reprezentiri grafice se determini tensiunile care ac{ioneazd pe orice plan, inclusiv ale
tensiunilor tangen{iale maxime. Coordonatele punctelor de pe cercul unu reprezinti tensiunile on
9i
Iniroducand coordonaiele puncieloicosinuqii directori valorile:
B,
gi
Bi in rela{iile (4.
I l!
226\)
9i 14, 22ci se cb{in pentru
rn* din planele

reprezinta
pentru care
l. = 0,
adicd cele care sunt paralele cu direclia tensiunii principale
o,.
Cercul al Coilea reprezinti stdri de tensiune plane cu
l, =0,
paralele cu direc{ia unu, Cercul al keilea
' :+- "i2 I

forrnate de direcliile
'1 gi 2.
Sl
v2
-6
t_
stiri de tensiune plane
paralele cu directia tensiunii principale
o2, pentru care ly=0,

Aceste valori reprezintd cosinugii directori ai doud piane 0rt0g0nale, bisectoare ale unghiurilor Similar, segmentele e282
Punctele situate in zona hagurati delimitata de cele trei cercuri, reprezintd stdri de tensiune plane de pe sec{iuni inclinate pentru care l, + 0; l, + 0 gi l, * 0.
Determinarea tensiunilor pe sec{iuni incljnate, se poate realiza graftc cu ajutorul cercurilor lui
N4ohr (flg 4,4b), atunci cAnd sunt cunoscute valorile tensiunilor principale dintr-un punct. ln sisiemul Rezisten{a materialelor
9r CrBj
de pe al doilea cerc al lui Mohr care reprezinta stiri de
tensiune plane paralele cu direc{ia 1, sunt valorile iensiunilor tangen{iale extreme:

Starea de tensiune spatiald
Starea de tensiune spalial5
avind cosinugii drrectori; lv

(4.24)
rela{iile:
-0
gi
l.
=rr=r+
Tensiunile tangenliale extreme sunl date de
care ac\ioneaziin planele care au cosinugii directori
l,-0 gi lu=1,=t$ tL2
nceste plane sunt
(4.2s)
ortogonale intre ele gi de asemenea sunt bisectoare ale directiilor tensiunilor-principale o.,
gi o2,
Jindnd seama de relatia de ordine:

tangen{iale principale sunt:
or > oz > o3,
valorrle maxime sau minime ale tensiunilor
[
f
-T. ",-aY
.r,-.r
2
care corespund cerculur al treilea. Pe planurile tensi,rnilor tangen!iale principale ac{ioneazi tensiunile normale:
or-o''2o'
or,-olot
"" ";"
in concluzie, din reprezentdrile gi'afice ale cercurilor lui Mohr pentru analiza stSni de tensiune spaiialS se pot ob{ine valorile tensiunllor tangen{iale principale care actioneaza in planurile bisectoare ale unghiurilor tensiunilor ncrmale principale (fig. a.a)
4,
8 Tensiuni octaedrice
Dintr-un corp deformabil (fig 4.5-a), solicitat de un sistem de fo(e in echilibru, din jurul punctului ,,M", se detageazi un volum octaedric care are axele orientate dupS direcliile iensiunilor normale principale o1, oz, ol.Volumul octaedric poate fl descompus in cpt volume tetraedrice,
drepte a caror fe{e odogonale trec prin punctul ,,M". Fa{a inclinati a tetraedrului EMFB coincide cu fa{a EFB a octaedrului, lnclinarea fe{ei EFB este precizati de normala ,.n". Aceasta este inclinata egal in
raport cu direcliile principale, in baza acestei observa!ri ecua{ia geometrica (4.11) se poate scrie sub
forma:
t2.,2.t2 ^t2 = lx + ly + lz = Jlo61

de unde Fig.4.4
l-t-t 'l ocl

$i 02 ortogonale
intre ele
ta
'\/
ocl
'7oc1
')
\+./-r l
Mdrimile segmentelor
QE
Si CrEj
Oe
pe cercul al treilea, reprezintd valorile tensiunilor
tangentiale exkerne care actioneaza pe planele bisectoare ale direc{iilor 01
Rezisten{a maienalelor
78
79
Tensiunea normali de pe o fa!5 a octaedrului
oo., se ob{ine introducAnd in relalia (4.6)
ro.'
='rv(o, or)' r (oz o,)' +(o,-o,.i'

i
relaliei (4.27) 9i {inAnd seama de faptul ca tensiunile tangenliale de pe fetele ortogonale ale tetraedrului EMFB sunt nule:
Rela{ia precedenta se poate exprima func{ie de tensiunile tangen!iale principale, avAnd in

vedere relatiile (4.23), (4.24) 9i (4 25):
o*, =t(o,
+o"2
+03
=
/)^
2v
.l Li. r 1..
L. i
in concluzie, tensiunea octaedricd dintr-un punct este eEali cu media aritmetica a tensiunilor normale principale din punctul respectiv. Expresiile vectorului tensiunii totale qo., fiind ortogonale, modulul acestuia este:
1 .
cie invarianlii starii de tensiune
Analiz6nd expresiile tensiunilor octaedrice, se observi din punctul respectiv:
ci
acestea se pot exprima 9i in func{ie
eo..-al.=a2,, +
al, 1jt",'-oj-oj)
t _trt i -rr2_lli^ I tio\ l.*, = 3 a,t'.lti=9Ltc,-o,
L
li
,:
iul!1,/Tl,nTtrl
.(-z -2
, -2
6. 'J
4. 9 Tensorul sferic Ai deviatorul tensiunilor

Tensorul simetric al tensiunilor dinrr-un punct poate fl descompus in doua componente
\1
To
=To, +Do,
F
a)
in care primul termen este denumit tensor sferic deflnit de matricea:
b)
Fig.4.5
r=lo o- ol Io o o,]
iar al doilea termen, deviatorul tensiunilor, deflnit de matricea:
[o. 0 0l
Tensiunea tangentiali octaedrici are expresia,
r3.t =q3.t -o3"t
=1[.i..1
*o5 -]1o, +o2
+o,)']=
D-
r_ r,
]
=lko.,-",)'+(o,
-o3)2 +(o3
-o,)']
=l r,y
I r*t
-,,,
rlo
or-on
Tg
rry
('- -6-*
TÎ
I
I l
8t)
8I
in
matricele precedente
o,
reprezinti valoarea medie a tensiunilor norrnale de pe
ir-ei
finand seama de regula de semne a tensrunilor normale qi langeniiale. ccrnpcneniele tenscrului tenslun lor sunt reprezentate grafic pe felele vazute ale cubului eler-nentar din figura 4.6 a. a) Solutiie ecualtei seculare:
elemente de suprafalA ortogonale:
o, +o,, +o,
oi -l.oj -l2on 7
-13 =o
reprezrnt; valorrle tensiunilor normale pnncipale. Coeficjenlii aceslei ecual I au valorile.
in concluzie,orice
stare de tensiune dln jurul unui punct al unui corp solicitat poate fl
considerata ca o suprapunere de efecte a doua stari de tensiune:
lo,
prima, caraclerizala prin tensiunile normale egale care actioneaza pe fele ortogonale
gi
paralele cu planele deflnite de axele de coordonate care conduce la o modiflcare a volumului
a doua, caraclertzald prin
coordonate a tensiunilor normaler
o,
-oo,
ac{iunea pe feiele ortogonale paralele cu planele axelor de oy a tensiunilor tangenliale: rry =ls, o,
-o'
-o-li
lxz = Tr,
Ty7
Xzy
Fiz'1. tensc:'.ll sferic. reprezinta c stare Ce lensiure tr;axiali oeintindere sau conpres..Lne uniforma iar lensorul deviatorului tensiunilor pune in evldenla in ce misurd starea de tensiune se indeparleazi in raport cu starea triaxiala de intindere sau compresiune uniformd.
Starea Ce tensiune dintr-un punct al unur corp solicitat este definita prin lensorul tensiunilor
ito 3 -4 _t^ .-i r b

5
(daN/cm2)
l-4 5
-2
t. -ur
12
Frg.4.b
Sd se studieze starea de tensiune spalialS, precizandu-se.
u,
uz
/n : t _jl. | -9-z -
a) reprezentarea elementelor tensorului tensiunilor pe fetele unui cub elementar deta$at din jurul punctului
analizal,
b) valorile gi direcliile tensiunrlor principale,
-o, o, - 6, 6- - o,o, + tlr + rl, *
l^
= -10 x 6
x (*
:)-
(- z)x
lo
+'l'
+ s') +
(-
411
22
c)
diagrama cercurrlor iui Mohr.
d) valoriletensiunilortangen{iaieextremegi precizarea planunlorpecareaclioneazaacestea, e) valoriie tensiunilor octaedrice normale, tanoent ale $i totale.
i.
-o o,o. -o.t., -o.t", o.t.. -2r ,t,-r -11,6' - 2r-10' -r - 3<i L':
*2x3x5x(-4)=
-568;
'in
^; 3 -
Rezolvare
a) ldentific6nd elementele matricei tensorulur tensiunilor:
inlocuind valorile coefrcientilor 11 12 qi 13
ecualia secuiarb se oblrne:
oi
.,
,r,
or
14ol-22o"+568=0
6, :.,
To=
I, O, r t. 1,,
I
l
E'ectu5no sJbslirJiia
_l
o. - u - ; i,. se oo1,ne ecuaia caracrer.slica. t u-rau-o'o
cu rnatricea Cata se
oblil
valorile componentelor iensorului tensiunilor:
unde coeficreniii a qi b au valoriie:
o" =10daN/cm2; oy =6daN/cm:;

daN/cm2
6.=-20
daNicm2
r,, =rr,
=3,0daN/cm2,
r,. = r- =-4,0
9i
'ty7
= rty =
5,0 daN/cm2.
1r a -r'33273273 - --zz- ^14: --er:Ir,,., u=-
t.
-]r,t
l.
--2
1F
-1 tt.21 56s
262.174
Rezistenla materialelol
82
qi ecuatia cubic5 redusl devlne:
Starea de tensiune spalialS
u3 -87,334u+262,074 Discriminantul ecua{iei reduse are valoarea.
-0
1 1L '--10,1B7r5 ' --'g?, o -1.+ aa

JJ
6' u, '3r-1, - l,'0133/

-7500.803< 0
1A
--11.768; 3
b: ^ ,-i,a' r"4
Pentru a <
l-87334)' 2_"' locnatt2 '-'-" ;:' r
r -ur
-,1. -3.a858?1=, -aroôrr='4--8'5?49.
1,
0 9i
D <
0, ecualia redusa admite riddcinile reale.

ur = -2R cos @/3 = -2 x 5,39549 x cos 33,461' 3 -1 0,5871 5 =
;
Rezulti ci tensiunrle normale principale au valorile:
or =
11,768 daN/cm2;
6: = 8,153 daN/cm2
qi
o3
- -!,!l
(3l.J/6pz
r:
= -2Rcos(oi3
+2r
+
3)
=-2x5,39549xc0.(l:+ol'/:* tzo'\=7 la?37,

;
Verrficarea solu!irlor ecua!ier seculare se realizeazb utillzAnd proprietS!ile rnvai-iantilotr

11
u3 =
-2Rcos(oi3
4x 3)= -2x5,39549 . cos{33461' l3 - zqa')= :+asszz
sl
+<r2 +c'3 =11768+8,153-5,920
14,0;
in care:
lz
=-o,oi -o2c3-6.6,--11,768x8,153-8,153x(-592)-(-5,92)x11,768 =21,99=22,

l3 = cl10203
n={'ssnu)1,/Fi3 =+\r1-s7:j34!3 =539549 gi cos6=r/(zn')=
262,a7af (2.xs,39s4s3)=0,8342s97c1
=11,768x8,i53x(-5,92)=-567,99 = -553
,l ,ie ecJal
O = arcos0,834259 = 33,461'
,
)t'ecliils lsr5.unjl6r' pr,rcipal" se oblir d'' s.ste-n
* ! *,., = t! l.r '", lrl I ,,, t,,*,", , -0.J-'1,' -!z\ =u
It"^
] j
o,
l.
.q
de unde:
(6
-11768)(- a)- 3 x
(10
3':
= -6,7389;
1 1
768X6
-1
1,768)
(10-11,768)xs-(-4)x3
3'?
(io
1,76s)(6
i 1,768)
= -2,6381
Drn ecualia geometrici (4.1 1 ) se obline:
k)-xt-t=1 '\ i '"' ' 'a)
tl.
i----l*l--*1.+" - -\67389':-2,6381--' '' ---
-0.13sc.
deci:
Fig.4.7
1,,
-k,rxl.,
=*6,7389x0,1369=T0,92256
G
9i
lr1
=kzrxlr, =-2,633119,1369={,36116
Solu{lile ecua{iei seculare sunl
in mod similar pentru
= o,2 = 8,153 daN/crn2 se ob{ine:

Rezisten{a matedalelor
81
Starea de tensiune spatiald
85
(6-81s3)(-4)-3xs
3'?
(10
B,i53X6
8,153)
-C 49227
-o: ro -2-2 =!!i38::g-tB,B44

rtz =
rrTAa Q1(1 -Y .' -2-2 =i' "", "'"'-:1
daN/cm2;
_ lo - o- )r,, - r,. r., _ (10*81s3)x5-(-a)x3 n'--t:.

I
8075da\,cr2;
f, r"l"rrG-"]
3'-(10-S,153x6-8153)
= 1,6364;
r., "-J
Cosinusui director 1", este
o, -a-ol -8151-i1 ,
tangenlra16 maximS esie
592)-
-7,0J65 orN,."-
ln punctul analizat. tensiunea
rr: -
8,884 cjaN/cm:
r -l,t = k..z x i, t
Pentru o =
1k - x).
I
,r trir-naollzf
1 | \ v"!--'
d) Valorile tensiunrlor oclaedrice se calculeaza cu
relat lle:
-racAdi
= t0 505; o".",
=.1{o.*o,
JJ
11
-o.
= -A!9227 x 0,545 =
-02i 860
9i
l.- -
\.,
)= =(t1,769+8,153-5,92)=4 667
= -:x'qo4a'.*1so?s1zo36s.
1---
daNicm2,
"l-) -1.6354/C,r05-
l62oi3
,""
=
o:
= -5,92 daNlcm:, rezuliS:
3.,"4';lr;;,
-o:
= 7 63 daN/cm:,
1.. o,h,, -r..r,, | k.. _ _
(6.5.g21{--.i)-3
3':-(10+5,92)(6
1., r; -(6, -o, )[o,-or)-
r _)317
q,,,
=+.;;
+5,-q2]
r3
-.,';63 b'5J'.591 =835
ciaN/cm2
l_, to, -or)t,. t,,r . i10 . 5.92r. 5 -r-41, J 1.. T2 -,rr,.o,){o-.o.) 3 { 0-592116 5.92:
Ccsinusui director lz3 este:
n.n.,
Atv-2.
intr-un punct
,.lV"
dintr-un masiv de beton se cunosc valorile tensiunilor principale: o1 = 38 CaN/cm:;
6z = -24 daNlcm' 9i
tens junilor principale;
o:
a) reprezentareagraficdavarialiei
= -31 daNlcm2, pentru care se cere, tensiunilor on $i rno careac\toneaza peplaneleparalelecudirec!i1e
l":
-k,:x1..
=0,3467xA,8522=10,29546
9r
lr3
=kz:x1., =-4,5667*6,8522=-+0,4318
c) determinarea tensiunilor on 9i lnghrul c = 25' cu directia tenstunii or
b) determrnarea tensrunii tanqenttale principale d n punctul analizat gt prectzarea planelor pe care actloneazd, rno care aclioneazd pe un element de suprafatd a cSrei normala face
gi este perpend
Verificarea rezultatelor ob{inute pentru direcliile tensiun lor se realizeazb cu ajutorui rela{irlor de oftogonalitate
dintre acestea.
culari pe direc{la tenstun i o3,
Rezolvare 1,1'*2*l,lp+l,J,z=(a,s2256)(-a,24860)+(-036116)x0,82638+0,'1369x0,505=0;
a)
l,rl,3*lr2ly:+l.rl,r=(-0,24860)x0,29546+0,82638x(*0,4318)+0,505x0,8522=0; 1,,1,3*ly1ly:-F1,,1.3=(-092256J.029546+(-0,36116)x(*0,+:la)+o,l:69x0,8522=0.
Semnul dublu din fata fiecdrui cosinus drrector pune in eviden[i fapiui ci se determina douJ sensuri opuse ale normalei pe felele opuse ale planelor-prrncipale duse prin punctul analizat. Direc{iile tensiunilor normaie princrpale sunt prezenlate in figura 4.7a. Acestea se oblin prin reprezentarea in sistemul ortogonal de axe prin cosrnusii directori ai
Reprezentarea graiici a varialiet tensiunilor
on $i tnc care aclioneazd pe secliuni paralele cu
tensiunile
normale principale este datd de cercurile lui Mohr (fig, 4,8). b) Valorile tensiunilor tangenliale princrpale sunt:
31)-'35 -o' r,. -.02 -2-2 --124 -(

6, rfi=t---
daNicr.r2
61
38 f- 3')
iensiunilor normale principale 01,62,03.
= r J{
j3\/6p6:
b) Cercurile lui Mohr pentru starea de tensiune anailzati sunt prezentate in figura 4.7b,
cl
valonle tersiunilor rargenliale o',ncioale sunt. Rezisten{a materlalelor
Rezistenla matenalelor
86
Starea de tensiune spaliald
Starea de tensiune soa{ial5
87
,,, = r9la =+ 38 -l-24) = +3i 22

Tensiunile tangenltale principale au valoriie exlreme:
daN/cm2.
ifi;.j ;e - ii4,44';a rlf ,+8

B
023
)r
35,e 1
a\,cn2
t*n,
mtn
Tt: - 134,5 daN/cm2. gi r.o

sunt:
CunoscAnd valorrle mirnrilor <rn qi q, valoarea tensiunii tangen{iale
tno de pe fala inclinald

daN/cm2
este
c)
Cosinugii directori ai normalei ,,n" la sec[iunea inclinata pe care actioneazi tensiunile on
.no=./ffi
Atv-3.
J3spf
-rrff#
=20,33
l*:css(n,'l)-66525" =0,9063. ly =cos{n,2)=.or(SO" -ZS")=O,25BB l, =s65(n,l)=66s$S'=[
Starea de tensiune drntr-un punct este deflnitd de componentele tensorului tensiunilor
Tn:
daN/crn:
ox-65
rz,. .
t
daNlcm:,
. -240a\
ov-42
/:ir '
:-
daN/cm2; oz
=-30 daNicm2; rxy =ryx =20 daNicm2; ry7-rzv =16
^z
. Sa se 0'ecr1e1e.
a) valorrle tensiunilor normale pr ncipaler
b) direcllile tensiuniior princrpale; c1 valorrle tensiunilor tangentrale extrerne.
Rezolvare
ro:
o
ot
a) Tensorul tensrr-rnrlorsepoatedescompuneindouastari
disiinctedetensiune:
o'3 i...'.'-.- II
o,
l
*--- .
o,r
ln care
To =Too +Don,
Fig.4.8 Tensiunea o,, de pe fala inclinata a tetraedrului elementar a cSrei fele onogonale trec prin punctul respectiv
pe care ac{roneazi tensiunile normale principale
To,
=l
]o'
o
om
0
lo
0 oI o^
ir
D""
-l r,v
L .",
lo, -.r^ I
lor
rv.
-o. )
rv"
(61
"t4
-6j
tz.
61,62,63
3B
are expresia.
To, - fiind iensorul sferic iar Do. deviatorul tensiunilor care eviden{iaza
abaterea stSrii de lensrune fa{5 de o
on =
orli
+ o 2ll + o
3ll=
x 0,90632
24 xa.25BB2
3i x 0 = 29,605 daN/cm2
siare de lntrndere sau compresiune uniforrna. Tensiunea medre
o,
]{os
are vaioarea
Componentele vectorului tensiunir totaie de pe fala inclinata, descompus dupa directiile tensiunilor princrpale
au valorile. Qx =
o,
1t,
l{o,
* o, * o, ) =
-+z-30)
= 25,67 daNrcm:
orix = 38x0,9063 = 34,44
daN/cm2:
Starea de tensiune definitd de tensorul sferic
To.
fiind de intindere uniform5 dupd toate direc{iile, deviatorul

au
tensiunilor Do,
9y
caracterizeazi starea de tensiune din punctul respectiv. Invariantii deviatorulut tensrunilor
=o2lr= -24*0,2588 - -,21
daN/cm2;
^.,^-^^:il^.
Qz = o3lz = -31x0,2588 = Modulul vectorului tensiunii totale de pe fa{a inclrnat5 este:
-8.023
daN/cm2
ri =
[o, -o* )-(o, -o, )+(o. -o,)]=
[(os-zs,oz1+1+z-25,67]+(-30-2557)l=
88
Starea de tensiune spatrialS
89
r;
={-(",
-ouXo,
*o")*(o,-o-}o, -o,)+(o, -",)]*1.i, *.f, +.1,}lnlocuind coeficien{ii ,,a" 9i ,,b" in forma canonicS, rezultd ecuaiia cubica: u3
={1os*zsoz)1+z -2ss1)+(42-25,67X-30-25,67)+(-so*zsoz)(os-zs,oz)l+lzo'?+to'+(-z+;'}= 3688,334;
3688,334u + 48321,1 1 3 = 0
r!
={(o,
2
-o-)(o,-o*}o.-o")*(o, -o,)rf, +(o, -o,).1, +(o. -o,)tf l+ 2'r,,rr"t,,}=

+(-so*zs,oz)*zo']+
$ x (24)\
Discrrmjnantul ecualiet cubice are valoarea:
={as-zs6t)(+z*25,67X-30-25,02)-fuos-zs,oz)x16'?+(42-25,67)(*24)'
+ x
2A
48321,1
3.
b2 r-3688,334rJ - ,l ,:='"""""" ' D-" 274274

in cazul cdnd a < 0
483211'3)
9i
D<
0, ecualia redusa are rdddctnile de forma:

@ I3
ur = -2R cos
-2x
35.06344
cos 55,91
3'
i 3 = -66,449
r2 --2Rcos1o 3 + 21
3l- -2
I
350634d,c0s155g'3
/3, 120 l-Sle::

B1
Mi ,ry l --,-{J,, ,1 ^rl /

X
T..--
ur = -2R cos(o
/3
4r
3)
=-2
x 35.06344 x cor(ss,gt:" /3 + 240' )= 13
-Yz
./
R = (sgn
b)rffi
= *r,'F
ioae3l4"n = 35,05344
9r
cos@ =
Fig. 4 9 Soluliile ecuatiei seculare sunt.
/2R3 =
@
a8321
13/ft x 35,063443 )= 0,56045s
= arccos0,560458382 = 55,913'
inloculnd valorile coeflcien{ilor in ecua{ia secularJ
o'=ur =-$6,449
*r'3 =
de unde rezulta ci:
o
daN/cm2;
o"=uz =52,633 daN/cm2; o-=uS =13,816
daN/cm2
"l -tiofr -rlon

se ob{ine direct forma redusd:
oi =52,633 daN/cm2,
o'2 =13,816 daN/cm2
9i
o'3
=+6,449
daN/cm2.
Cu aceste solulii se verificd rnvarlanlii devia{iei starii cje tensrune
oi
*3688,334on +
48321,1 13
li = o\ + o'z+o'3=
52,633 + 13,816
66,449 = 0
Efectu6nd substitulia: on = u, se obline ecualia canonica:
l'z=rstaz+o!o'3+o'3ol =52,633x13,8'16+13,816x(-66,449)+(*66,449)x52,633=-3688,3;
u3+au+b=0
linand seama de faptul
normalS la forma redusi on =
u=
\
ci
= om
,
o\o2o3 =
52,633 x 13,816
x (- 66,449)
= -48321.
=lt/3
gi de substitulia fdcuta penlru a aduce ecuaiia secularl de la forma
c;'+lt/3
tensiunile normale principale corespunzStoare sl5rii de tensiune date sunt:
:, - t(i)'
= -3oas,33a
x 0 = -3688,334
ei
=-
(lt)3
- ltr', -,', -* 4s321,1 13

9t) o1 =
6z
Starea de tensiune spatiali
oi a6n,-
$1,633 + 25,67 = 78,303 daN/cm2;

1
= ob + o n =
3,816 + 25,67 =
39,486
daN/cm2;
,., t',2 ^1j lz {,,

202
l{o,
- o- l-
[,o, o, toli'1{o, -"- } J

20 x 16
"z
hr,
r,u
03 =
oi
+ om = -66,449 + 25,67
l(+z,zs,aat)-n 816lx (- 24)= -40,779

daN/cm2.
[(65
25,667)
i 3 81 6]x
= -1,13293
1
[42
25,667)
3 81 6]
Se observi c5 valorrle tensiunilor normale principale verillc6 invarianlii

tensrunrlor To:
stiri
de tenslune definrtl de tensorul
l. -o, .6, -07 -6r trJ2+6 j-77.

l1
,, 1,,2 \73 1,2

[(os
;';l- ;i
fro, o, I
o;
lrr, - r.rt.,
o,I-Fro" r-tl
oro,
r,ro/
:6tr r -C|r-'r', -rl,\- oror-620: o p. - -'712

*or.lr)+2r'utyztzx=010263
- zs,ooz), r:,81 6]x 6 - 20 x (- 24) = 2,645448 " 2c2,[165,2s667)-r3,816]x(42-28,661')-13,8151

1
13
= 610102
-h-tit *or.!*
-126ag2
tt.-"
o*,
se
1
12 -
\''kl
t' , r' -l
'
't32q3;:
- t264t4^t'
-g3zs23 '1
b)
observd
De0arece pentru tensorul sferic definit de tensorul tensiunir To" , cele trei iensiuni sunt egate cu pe totaliiatea planurilor care trec prin punctul respectiv
cI
r*, =rxz=rzy =0.
Planele princtpale ale stdrii
lxz=kttsllzz =-1,13293x0,32823=-0,371862
- penlru
qi
l!2
=ki:llz
=2645448v.0,32823=0,868315
spaliale de tersiune sunt precizate de direcliile prnc pale ale abaterir stirii de tensrune deflnite de devialorul ienslun loi Do_ . in concluzrer
- pentru
o'
o'3
o'= o!
., Kti ' - lz1
lrl
i(ou
- o, )- oi ltr, - 'r,, ry, - 25,667)+ 66 ,44slx(-24)*20x16 - l(65 - 25,667) + 66 4491x (+2 - 25,667) + 66,aa9l
l(42
- 25 667)- 52,6$lx (* z4)- 20 x 16 202 - [(6s - 2s 662) - sz oee]x [(+z * 25,667) - s2,6$]
l(42
'1,
-[(", -o,)-oi]xl(o,, *",)*o1l

= -6,6578 = 0,265935
,
2c2
(k;r-i
f(os 20':
[(o,
ti, -l(o,
-o- )-ol ]t,. -r",r*, *o")*oilx[o, -o")-oi]
zs ooz)- s2,6331x 16
25,662)
-20 x (* 24)
[(6s
sz,o:i] x
[1az
25,667)
52 633]
= -3.22745
[(os 202
[(65
- zs,ooz) + oe,a+olx 1o - 20 x (- 24) - 25,66u ) + oo +4s]x l(42 * 25,667) + 66,44e1
= -0,25046
,.
--
1(Li,
t2
---' .t =* - r-oosze)2 ,tx r)2 \

9i
li,1
-t-3.22745t2 -1
--,,'s3e4
l'- -+ zJ-'i. 11 I
]i
I \
lki"l'+(klnl'+1 ,J'
\.
,.
*-+
o,zoss:s2 +
(-
= ::0,939288
o,zso+o)2 + t
l:x1
=k!fii;1=-6,6578x0,13394=-0,891746 o' =
=killlr
=-3,22745>Afi394=-{,432285
\3=ki3l:21=0,265935x0,939288=0,2497896
- pentru
oi
9i
l'r3 =k1 :1!r
=-{,25046x0,939288=4,235254
0ricgonalitatea direc{iilor principaie se verifica cu relatiile.
Rezistenla matenaleior
92
Starea de tensiune spatialS
Starea plani de tensiune
llrllr2 +lyllyz +lrl1r2 = a,891746x (* 0,371862)+ (-
432285)x 0 868315+ 0,13394x 0,32823
ll*216 +lyzlys +l)21'4 -- 4,371862x 0,2497896 + 0,868315x
(- 0,235254)+0,32823x0,939288
l'r3li1 +li,3l'yr
+llrr1-c,2497896x(-0,891746)+(-oz:szs+)x(-0,432285)+0,939288x0,13394=0
c)Tensiunile tangentiale principale au valorile:
r\2
t9*-
78 303
39 486
19
409
daN/cm2,
STAREA PLANA DE TENSIUNE
xn
!9+-
-39486-(-40779) = 140,133
daNtcm2;
,,, = *919
* +78'303-l*40779) -
-5s,541
daN/cm2.
5. 1 Definirea problemei
Starea de tensiune dintr-un corp este planS daci vectorul tensiune din orice punct, are componentele situate intr-un singur plan, Aceasta stare de tensiune este caracteristici elementelor cie construclie plane (cu doud dimensiuni mult mai mari in raport cu a treia), pentru care planul de aplicare al fo(elor este paralel cu planul median, fo(ele flind distribuite constant pe grosime. Starea de tensiune plani este caracteristici plScilor lncarcate in planul lor median, cunoscute sub denumirea de
gaibe sau discuri
(flg 5.1).
Fig.5.1
Starea plan5 de tensiune din aceste elemente se caracterizeazi prin faptul cd tensiunrle care se dezvoltl in planele normale pe planul xOz sunt nule:
91
Starea piani de iensiune
Starea plana de tensiune
9-5
6v
=0;
Tru
-tu. =0
ainclrclrii,
deflnesc tensorul tensiunilor
(5.1 )
o ecualie de proiectie dupi directia tensiunii tanEenlialeTn,,:
Tensiunile care se dezvolta in planul de ac{iune plane de tensiune:
starii
Irn*
=0 =) tnods+ordzsincr-o.dxcosu-Trrdzcosg+trrdxslna=0
(5.7)
linand seama de relaliile: (5.4), (5.5), giformulele trigonometrice: sin2cx=2sinscoscx
o,
'6
T-,
/F ?\
]
respectiv cos2cr = cos2 cr,- sin2 s,, rezulta:
iTr,
o,
7'-?
')
ili-i p
_!l
dX
5. 2 Tensiuni pe sectiuni inclinate

Marimea tensiunilor dintr-un punct, al unui corp aflat in stare pland de tensiune, depind de orientarea sec{iunii pe care aclioneazS. Pentru a stabili legatura dintre tensiunile care se dezvolta pe doua fele ortogonale 9i o fala lnclinatd se detageazd un element infinliezimal de forma unei prisme triunghiulare cu planurile ortogonale concurente in punctul lt4. Normala planului inclinat AB face unghiul
cr masurat in sens lrigonometric de la axa
I
lttl
o
t_l
0x. Pe grosimea gaibei 'incarcarile sunt diskibuite uniform,
gi in consecinta, in studiul realizat.grosimea poate fi
considerati unitara" Astfel, aria suprafeiei inclinate este dAn =ds.1 iar ariile feleior ortogonaie suni dA* =ds.1.coscx li dA, =ds 1 sincr. Pe feleie prismei, ca urmare a actiunii pi(ilor indepirtate se dezvoltd tensiunile:
fata dAn cu normala n, Tensiunile fiind marimi iensoriale, prin inmultirea cu ariile pe care ac{ioneazd devin un sistem de fo(e in echilibru, pentru care se pot scrie urmitoarele relalii: o ecualie de momente in raport cu mijlocul fetei inclinate C:
ox gi ry7 pe fa{a dAx cu normala x, oz gi rzx pe fa{a dA' cu normala z;

on $i 'rnaPe
zl
IMc =o
finAnd seama c5:
*2ds cosu *-.. = r,,
ds sins
dz
2
il
(5 3)
c)
dx =
ds.sino gi
dz =
ds.cosu
(5.4)
Fig. 5.2
ecuaiia (5,3) cievine:

(5 5)
[r,
Aceasti identitate exprimi principiul dualitatii tensiunilor tangentiale: pe doui fele ortogonale tensiunile tangenliale sunt egale gi de acelagi semn; o ecuatie de proiectie dupi directia tensiunii normale on:
=A*J ". ", st{;r" .it"E o^ rno = -# -o. stn zcx + liz cos
I
(5.8)
(5.e)
Unghiul cx se consideri pozitiv cAnd reprezintl c t'otire a axei ,,x" catre axa ,,2", lnlccuind
relaliile trigonometrice: cos2
pa
Ion = 0 =
onds-o'rdzcoso*ordxsing-trrdzsincr-trrdxcosa
=0
(5 6)
care exprima ciependen{a dintre tensiunile de pe o
= (1+cos2u)/2; sin2 sx=(1-cos2a) 2, in ecua{iile (5,8) Si (5 9) fali inclinati gi cele de pe doud feie ortogonale se
96
91
oblin expresiiie;
2o-nrrrg
J
= -o-I
2'" rn=2.'o r (ir sad: u - u, , k; ' I o. -o,
22
i4 ot ot 2cr + t' + I cos
sin
2u
(510)
adica directiile principale sunt ortogonale intre ele.
Direc{iile principale se pot deduce gi pe alti cale, linAnd seama de faptul ca tensiunile tangentiale din planele dupa a ciror normale actioneazi tensiunile principale sunt nule, rezultS:
(5.1 1)
o, - 6, ^t^n^. , ' slnlcx+ Tfzcos Tn, --t^
rno
=0 =
-91:-oes;p2s + r,zcos261=0
= tOZu=-4-
Rela{iile (5 10) 9i (5.11) exprimi dependen{a dintre tensiunile de pe o fati inclinata gi doua fete ortogonale care trec printr-un punct. Din rela{iile (5 8 + 5.1'l), rezulti ci tensiunile de pe orice sectiune inclinati care trece printr-un punct,,M', pot fi determinate, daci se cunosc tensiunile de pe felele ortogonale: ox, oz, Tr', SC
Rela{ia (5.1C) se mai poate scrie sub forma;
on
desprinde astfel concluzia ca: tensiunile de pe doua fele ortogonale, determini unic starea de tensiune din punctul prin care trec,
sr*.orzoi9r:9^ + r",i.Q2cx =9f212: I

iliiT+td20,
. reiatia (5 12) se obline:
1s ra-a;
inlocuind in formula trlgonometricS: cos2s =
5. 3 Direclii principale. Tensiuni principale

Funcliile on(u) 9i tno(u) exprimate prin relaliile (5.10) 9i(5,11) reprezintd varia{ia valorilor tenslunilor de pe secliunile cu inclinarea .,s" duse printr-un punct. Dar, printr-un punct pot fi duse o inflnitaie de planuri cu incliniri diferite, pe care se dezvolta o infinitate de tensiuni orientate dupi normala gi tangenta la suprafa{a acestora, in calculele de rezistentd este necesari determinarea valorilor maxime ale acestor tensiuni. Valorile extreme (maxime sau minime) ale tensiunilor dintr" un punct se numesc tensiuni principale, Directiile dupi care actioneazi tensiunile principale se
cos2a, 1'1
Valorile tensiunilor principale
\1-i2r., to,-o, jj,

o,
(s 13)
o,
gi
se ob{in prin inlocuirea in relatia (5.10-a), a relatiilor
{5.12), ei (5 13):
(5 11)
numesc direcliile principale de tensiune.
Funclia o.(cr) flind monotonS, are valori extreme

anuleaza. Aceasta condilie se exprima matematic sub forma:
in
punctele unde derivata intAia se

principald dci esie 02 =
do.{1]-0
00\lI
de unde
--
2[ !
o' -6,sin2cr-i,cos2sl=0
lL ^
)
Dinke valorile tensiunilor principale, tensiunea principalS unu este or = on,u, 9i tensiunea o,n. in orice punct dintr-un element existl doua iensiuni principale o, gi Penku stabilirea cbrei solulii a ecualiei (5.12),
02 cu or >02.
(u., sau cxg+|),
coresOunde
direc{iei principale unu, se impune examinarea derivatei a doua:
(5 12)
j3+
Ecualia {5.14) este
= -[l d2r2art l'
o, o, -'z . ) ..i.] , l'
2cos2 os
)----
tgqo - n xfi
(r. rr)
satisficuti dacd:
tocx"
(s.1 6)
Rela[ia (5,12) Vecizeaze direc{iile principale prin unghiul
I,,
RezistenIa materialelor
Starea plani de tensune
99
dr..u(o'.)
adici:
pentru pentru
rr, ) 0, funclia tgu6 > 0, daca direc{ia

,
tensiunii normale principale o, ' este data de
dcr
:o =
6 29' - t
cos 2ct
2r
rr
sin2o. = 0
unghiul uo1
.$,n2)
rr. (
de unde rezultd
0, funclia tgas < 0, dacd direc{ia tensiunir normale princlpale o1 , este dati de
unghiul u61 ce corespunde ualorti.
as+xf2'
Direcliile principale sunt date de unghiul:
(s 17)
O alti modalitate de ob{inere a direcliilor tensiunilor principale este procedeul grafo-frzic, care sebazeaza pe observa[ia ca orice stare planS de tensiune (fig 5.3) poate fi analizati ca suma a doui stdri de tensiune,
a) prima, cind pe felele pitratului elementar aclioneaz5 tensiunile normale ox 9i oz care sunt gi tensiuni principale deoarece pe aceste fete tensiunile tangentiale rxz 9i rzx sunt nule. Dintle cele doui tensiuni normale tensiunea principalS o, este cea cu vaioarea algebrici cea
mai mare (fig. 5 3-a).
2rx=-arctoo' '
2t
ou
r,'
-tq=-1Q,,+kn
5du
+R=-O."2
.n
adicl direcliile acestora sunt ortogonale intre ele. Conparand,elal'ile {5..2) qr (5 17) rezulta.
i- --;--,-----; :l1lil lAl(t--lj
(5.1 8)
adica direcliile 2cr, gi 2ao sunt cdogonale. Zo'=2a,+r'i2 respectiv dc =cr+:ti4. Direcliile iensiunilor tangenliale din jurul unui punct sunt principaie, dacb fac unghiuri de 450 cu direcliile tensiunilor normale principale. Directiile tensiunilor tangen!iale principale sunt bisectoare ale unghiurilor formate de direcliile tensiunilor normale principale.
Relalia (5.11) se scrie sub foi-ma echivalenta:
(o* > o, > 0; ^tr, = rr, > 0)

a) Fig. 5.3
b)
c)
tno = cos2cr( _ 9t-52420
r,
(5.1 1 -a)
b) a doua, cAnd pe felele pitratului elementar aclioneazi tensiunile tangenliale t*, 9i rzx, cate reprezinti o stare de fo#ecare puri. Direcliile tensiunilor principale sunt inclinate la gi 62=-rrr). Direclia tensiunii principale o, este dati de diagonala intinsa a 45" (o1 =
irlocuind
ir iornula trigonrmetrica cos2cr
-11
,1
'.t'2r
rela{ia;5.17) rezultir:
tr,
patratului elementar (fi9. 5.3-b).
CCSls.: l---:,------'
)r
(5.1e)
SuprapunAnd cele
doui stdri de tensiune, rezullA cit, direclia tensiunii principale
o'
se
t(or-o, l*1t2",
Valorile tensiunilor tangentiale principale 11 gi 12 se gisesc prin inlocuirea relatiilor (5.17)
(5.19) in relalia (5.1 1-a), ob{inAndu-se:
gi
situeaza intre direcliile tensiunilor normale
ox $i oz (flg,5,3-c). Ea se obline rotind directia celei mai in sensul tensiunii tangentiale de pe aceeagi fata. A normale mari valori algebrice a tensiunii
doua directie principali este ortogonala pe prima.
5.3,1 Tensiuni tangentiale principale
(s.20)
Tensiunile tangenliale cu valori maxime sau minime ce se dezvolti pe secliunile care trec printr.un punct se numesc principale, Direc{iile dupi care aclioneaza aceste tensiuni rezulti
din exprimarea condiliei de extrem a func{iei
tno(a):
100
Starea planb de tensiune
Starea plana de tensiLrne
Dintre valorile tensiunilor principale, tensiunea principali unu este

principalS doi
t,
= Tnax 9t tenstunea
suma tensiunilor normale pe doua secliuni ortogonale este un invariant: (s.27)
este x2=rnia. Din semidiferenla expresitlor tensiunilor
normale principale date de
relaliile (5.14) se obiin valorile tensiunilor tangentiale principale:
(5.21)
normale or,
relalia de dependenta dintre tensiunile normale principale or gi oz gi tensiunile o, 9i t*, de pe doui secliuni odogonale este un invariant:
din acel punci.
01
G2
O" Or*ff,,
(5.28)
in concluzie, in orice punct dintr-un corp deformabil existi doud tensiuni tangenliale extreme, egale gi de semne contrare. Pe sec{iunile unde ac{ioneazd tensrunlle pnncipale t,2,
tensiunea normali este diferit de zero gi se determina cu relatia:
5.4 Analiza pe cale grafic; a stdriide tensiune din jurul unui punct
\s.22)
Relaliile care exprima dependenla dintre iensiunile normale gi tangen{iale de pe o faia inclinata
gi doua fe{e crtogonale care trec prinir-un punct (5.'10) 9i (5.11) se pot scrie sub forirra:
linAnd seama cd pe secliunile unde actioneaza tensiunile normale principale, tensiunile tangen{iale sunt nule, rela{iile (5.1 0) 9i (5.1 1) devin de forma
(I. --I -- -O
6" +6- O" -t -O-!'cas20+rxz sin2s o,-T(),, -t)_ -:sin?n-t,;OS2CX
122 --J -
6. -
O,
rO,
'.C0S2U,
(s 23)
'2 '"''*
Ridicand la pbtrat membru cu membru gi adunand rela{iile ob{inute rezulta
IT-0--" o, 6. ^ ,"/sin2c
(s.24)
o\ +oz
l' --, l' --r' -l o* -o, 1 "d-r. : 2 2 "',
(5 2s)
Ele exprima dependenta dintre tensiunile normale principale care ac{ioneazl pe doui fele
ortogonale qi tensiunile de pe o
fali
inclinatS.
rela!iile:
Remarca
ln raport cu un sistem de axe ortogonal (on; rno), rela{ia (5,29) reprezinti ecua{ia unui cerc
direcliile tensiunilor normale 01 respectiv o2, analitic, se pot determina direct cu
cu certrul in punctul de coordonate t(o,

sub denumirea de cercul
f
9r
tocr.
-:-----L,Or -6,
axa Oo
I
ir
^'
-oz) 2' 0t gi raza R= \tlo, - o"l2 . r',r.cunoscut lui Mohr pentru starea plana de tensiune (fig. a a) Acest cerc intersecteazd ounctele A si B cu abscisele egale cu mirimile segnentelor On 9i OB care se oh{in
(s.25)
geometrrc din relaliile:
sau cu relaliile echivalente
oA=oc-AC-o' *o, -, F. 2\21

01
* k -,
-ox
(5.26)
x*,
oB
oc +eB =
o'
*o' *. if"' -o, f,_2 )t Lr7 -U1
2\'z
Rezistenia materialelor
102
Starea pland de tensiune
Starea pland de tensiun.^
103
reprezentdnd valorile tensiunilor norrnale principale o'1 gi o2. Atunci cAnd punctul N, de pe cercul cu raza e
N se gisegte
NF
pe fala cu normala ,,x", starea de tensiune din punctul respectiv este caracterizati
de tensiunile ox gi rxz. In acest caz, coordonatele punctului N, geomekic sunt date de mdrimea
Expresiile segmentelor 6Fgi NF, coincid cu funciiile analiiice a tensiunilor de pe fa{a inclinati on $i r,o date de relatiile (5.23) qi (5 24). Deci orice punct de pe cerc are drept coordonate valorile tensiunilor on gi tno corespunzatoare unei secliuni inclinate cu unghiul s" dusS prin punctul
respectiv. CAnd secliunea se rotegte in jurul unui punct pentru
segmentelor
Fe
- r^, $j
0F
=oy
Seg'nentul
F0 se ob{ine geometric din rela{ra

5,4 se observi
cA
a.
[on;rno] punctul
,,N" de pe cerc, de
=0F-0e =o, -(o, +or')i2=(or_o,)12.

=2'r,,f(o,-o,),
Examinand figura
coordonate (on;tno) descrie cercul dat de relalia (5.29). ln consecin!i cercul lui Mohr pentru starea
plani de tensiune este locul geometric al punctelor de coordonate (on,tno) corespunzator

sectiunilorinclinate care pot fi duse printr-un punct. Se observd ca valorile maxime ale tensiunilor
tangenliale
deci unghiul B6N=2cxo gi unghiul NAB=u6, Astfel se desprinde concluzia cd punctul ,,N" de pe cerc se gisegte pe fa{a inclinata cu unghiul u care are drept coordonate tensiunile on gi rna. Coordonatele punctului ,,N", geomekic suni egale cu mirimile
tgadN=NF7'Fe
segmenlelor
sunt date de mirimile segmentelor
0C -iOC'] =(a1-o)12, Geometric,
pe cercul lui
Mohr sunt regdsite unele rezultate demonstrate pe cale analitica:
0F si Nf . punctul ,,F"
fiind proiec{ia punctului 'N" pe axa
Oo, Din triunghiul
dreptunghic dreptunghic NCF se ob{ine:
tensiunile normale pi-incipale
rl G*o)2
aa
t.u'
//().."
A'Ei B'fiind pe diametru cercului, unghiul dintre secliunile pe care aclioneaza oi 9i o, este ni 2, adica cele doua sec{tunt sunt ortogonale; ordonatele punctelor ,A" gi .8" flind nule (tr =0 gi ta = 0) rezulta ca pe seciiunile unde
punctele
,
\ \"
aclioneaza tensiunlle principale normale, tensiunile tangenitale suni nule: tensiuniie langenliale principale sunt ordonaiele puncielor , G' gi
cu vaiorile:
A' 0a?ô_aa
t' -\
/, t'
,/\'
A--rurq q*, ,
u 2cr
,//
.a r n.' B
eG---eG=Tz-i{o.-o)z
L
unghiul
o"itl'
a.
4..
o>
c.-e.
2
n/4, fiind bisectoarele
sectiunile pe care tensiunile tangen[iale au valori maxime, fac unghiurilor seciiunilor principale,
cu sectiunile
principale
\,/ \/ \-<
G
'n,n-
Cu ajutorul cercului lui Mohr se poate determina slarea plani de tensiune din jurul unui punct in urmatoarele cazuri: a) Se cunosc tensiunile ox,oz,rxz care aclioneazi pe doui fele ortogonale, se cere si giseasci se valorile tensiunilor normale principale 9i direc!iile corespunzatoare,
j---
,o-n
-.-'.-..a
q
Fig. 5.4
Cercul lui Mohr in acest caz se construiegte astfel: pe axa
Oo
la o
scari convenabil aleasa se reprezinta segmentele 6N =
o,
gi
ON'- o-
[/ijlocul segmentului
lensiunea
NN,
punctul C, este centrul cercului lui Mohr. Pe fala unde aclioneazi
din punctul N se ridica o perpendiculari pe care se reprezinti la scarS marimea tensiunii rezultdnd segmentul NM., . Punctul Mr de coordonate (o'trr) se aflS pe cerc iar tangenliale
o,,
tensiunea tangen{ial5 este pozitiva penku cd rotegte secliunea in sens orar (fig. 5.5).
tr,
\ Funde CN =AC
CN sinc,
o' o' -^ I
sin2n
,,
segmentul e M1 reprezenti raza acestui cerc;

,,
cu centrul in punctul C 9r raza e M, se conslruiegte cercul lur Mohr, car-e intersecteazi ara
=fdB-On)t2=(o1-ot)i2.
OF,
De asemenea marimea segmentulur . A^ nr Vl -VVrU'--2 ^r
geometric este datd de relalia: 6--(T^ I4CCS2Cy.^=Or "
6,-las^ " "t
gi .B , rezultAnd segmentele OR = o- gi 6B - o,: directiile principale ale tensiunilor normale o1 gi o, se ob{in folosind polul cercului. Acesta este un punct de pe cerc "P" de cordonate (o. tr.) care se bucuri de proprietatea ci uninduJ cu orice punct de pe cerc, determini direclia tensiunii normale din acel punct. Astfel dreapta definiti de polul ,,P" 9i punctul ,,M"1, reprezint; directia dupd care ac{ioneazi tensiunea
Oo in punctele .A
normala
01 + 02 - 6. ^, A^ ^^ô^. gi incareCF-CNcos2a=" -02 cos2u OC-OS - 0n =:--2"1 ,-' 2
tensiunea normali
Ei
Dreapta care irece prin polul ,,P" gi punctul ,,M"2 reprezinta direc{ia dupi care aclioneaza o,. Unind polul 'P" cu punctul ,,B" se obtine direc{ia tensiunii principale normale ot polul ,P cu punctul ,,A" rezulti direclia tensiunii principale o2;
or.
10"1
Starea plan6 de tensiune
Starea olana de tensiune
r05
segmentelor
'-o;
Of
' 6'2 si FF'-
t^,
-t tt
r].
,'
,'U.
_lf
tr
z---.---':
Cr2oN v o '_*
\',
L4
t,
Lro
Mr(q
? I
t
t-
!B
(1.
-{-=7.lt'
lo,
Fig 5.5
rt
sx
o
Fig. c
,
b) Se cunosc direcliile 9i tensiunile principale o, 9i o, J se cere si se determine grafica se poate urmlri pe tensiunile 6x, o-7, t,, de pe o fali inclinati cu unghiul a. Construclia
se reprezinta la figura 5.4, unde toate mirimile au fost considerate pozitive. Penku co.nstruc{ia cercului pe ac{ioneaza care . Secliunile OA principale OB o, or = = 9i siare pe axa Oo, valorile tensiunilor pe diametru. situate B sunt A punctele 9i tensiunile normale principale o1 9i or, fiind ortogonale,
5. 5 Traiectoriile tensiunilor principale
in punctele A + D, aflate pe gaiba in stare plani de tensiune sunt cunoscute direc{iile tensiunilor normale principale or , care fac cu direc{ia axei Cx unghiurile or =cxD cu valori diferite,
Duc6nd tangente la direc{iile tensiunilor normale principale 01 se obtine linia poligonala ABCD, infiguritoarea liniei ABCD, care marcheazi direcliile principale unu in puncte succesive, se numegte traiectoria tensiunilor principale or sau izostatica de spela intaia (Sr). Curbele
1n este pozi{ionat oe axa Oo,la mijlocul distarrtei dintre punctele "A' 9i OA)tZ=(o,-or)tZ' consecinld, raza cercului lui Mohr egalS cu mirimea segmentului Aa = FE*or)tZ=(o1*o2)12 Abscisa centrului ,,C" este mirimea segmentului Oe =68-eB =or -(ot poate cercul lui Mohr' construi se marimea razei R=CA=eB, pozilia centrului ,,C' Cent'ul cercului
'C
9i CunoscAnd pentru a determina valorile tensiunilor de pe felele ortogonale rotite cu unghiul ,,cr", prin centru cercului ciutate se oblln se duce diametru [I,M'2, care face cu axa Oo +ll1AB=2cx.. MArirnile tensiunilor
tangente la direcliile tensiunilor principale 02, se numesc traiectoriile tensiunilor principale o, sau izostaticele de spela a doua ( Srr ). in orice punct, tensiunile nomale principale aclioneazd pe sec{iuni ortogonale, deci 9i traiectoriile (izostaticele) celor doud tipurl de tensiuni principale sunt
oftogonale, caracterizand starea de tensiune din elementul respectrv. lzostaticele de spela i-a prezinti un lnteres deosebit in cazul elementelor de beton armat, indlcAnd traseul ideal al armdturilor pentru preluarea iensiunilor de intindere, Fie z=z(x). ecuatia
curbei (1) care trece prin punctul ,,M". Panta la curba in punctul ,,M" se exprima matematic cu relatia; dz tocl=--z "dx
geometriccaflind ON
=o*, 6N'=o, 9i M.,N = t^2, punctele,N'9i

Oo;
,N"'fiind proiectiilepunctelor
lU,
respeciiv
M,
Pe axa
si se c) cunoscSnd tensiunile: ox,oz,xxz dintr.un punct de pe doui fele odogonale, fali de u, unghiul rotite cu pe felele ortogonale, doui alte deterrnine tensiunile o'r,c'r,I'r, de
in cazul a, primele. Raportat la un sistem de axe ortogonal o*t,5s 66nsyuiegte cercul lui Mohr ca misoara se cr' cu unghiul pe inclinate ortogonale felele de tensiunile iflg. i.6f Pentru a determina celui de-al doilea proiectia F', cu pe punctului proiec{ia E Oo axa 9i arcuf VE = 2cr. NotAnd cu E',
geometric prin masurarea capit al diametrului, valorile tensiunilor de pe felele ortogonale rotite, rezultd Rezistenta materialelor
fin6nd seama de relalia (5 12)qiformula kigonometrici tg2u =Ztga.lh-q2a.)se obline
r06
101
l^)N
'Y'*
-
'1
2tqo 2z' 2, ,, - tg'o 1-20 o' - oz
a) traiectoriile tensiunilor tangenliale principale definite analog ca cele ale tensiunilor

normale principale. Ele intersecteazi izostaticele sub un unghi de 45c. Ecua{ia diferentiala a acestor
traiectorii este: (5.32)
Din egalitatea ultimelor
doui rapoarte, se obline ecua{ia diferenlialS;
) r o"-o, , -L:t z'-1-0 z"

r..-
(5 30)
b) izoclinele se definesc ca fiind locul geometric al punctelor din plan unde tensiunile normale principale au direc!ia constanti. Direc{ia izoclinei este data de unghiul pe care acesta il
Aceasta constituie ecuatia diferentialS a traiectoriilor, cu solu{iile
face cu axa barei, avdnd valori cuprinse intre 0":90', cunoscut sub denumirea de cota izoclina. lnlocuind in reialia (5.12J u cu ,,n". rezultd ecualia izoclinelori
r ^
L --
u,-oz,
2r
r.l
\ ?r -''1 \
(lo.-0zl
I :
t
(s.3
iJ,JJ,i
t
A
Sr
(f..
^,
01
ci izocromatice sunt definite ca fiind locul geometric al punctelor din planul elementului unde diferenla dintre tensiunile normale principale este constantd, adici: 01 -02 =const.
lzocromaticele se pot clasifica in: - izocromaiice de ordinul intai. cAnd: - izocromatice de ordinul ,,m", cAnd: Ecua{ia generalS a izocromatelor este:
61* o2 = a, or
62 = ma , .,m" flind un numar intreg.
ll- 2 )'"'='t
Fig. 5 7
il ur-U7
i_ ^,I
_2
llrd
(s 34)
d) liniile izopahice (sau de sumi egali,) sunt liniile in lungul cirora invariantul stirii de tensiune l, este constant: l. = o. + o, = gsns1,.
Ecuatia retelei de linii izopahice este scrisa sub forma:
Rela{iile (5.31) reprezinti ecualiile diferentiale semnul+)
traiectoriilor tensiunilor principale
o,
(cu
Ox +Oz =Sa unde ,,s", este un numdr intreg pozitiv sau negativ.
gi o,
(cu semnul -
),
liniile de contur pe care nu sunt aplicate normale principale,
Familiile traiectoriilor izostaticelor se bucura de urmiioarele proprietili: au directii cvasiradiale in cazul for{eior concentratej sunt aproximativ paralele in zonele cu solicitdri constante sau cu varialie micd;
fo(e tangentiale constituie traiectorit ale tensiunilor
Alv-1.
Se considera starea pland de tensiune definiti prin tensorul tensiunilor: ;
5" 6
Alte linii ale tensiunilor principale

linii
T-
' =.700
1600
7001
900,
rdaN/cm:l
O imagine completa asupra sidrii de tensiune dintr-un element este data de o serie de
relative la tensiunile orincipale. Din aceasta categorie fac parte:
Sd se determine analitic qi grafic valorile 9i direc{iile tensrunilor principale, normale qi tanqentia{e
Rezisten[a materialelor
108
Starea planS de tensiune
109
Rezolvare
ldentificAnd componentele lensorului tensiunilor dat de relalia (5.2) se ob{in tensrunile normale 9i tangen{rale de pe feleie cu normalele x gt z ale unut pdtrat elementar (frg. 5.8-a):
68=oz
=1,87.
o2
o.l
I
Td
ry
2.
"
600
daN/cmz; o, = 9gg 62p7,1*z r,, = r,x =
700 daN/cm2
Tensiunile normale principale
G,
tull --i--ll. -",

r
1r"
Ir
Valorile tenstunilor normale pnncipale sunt:
r',1 I > 'l i il il 't. I ri It ;l I[

o,l
Ta
a)
T,
o^
Ir
G)
Ito, l,
q-'
oi
o. -
'
o -6'
2'',O.-6.1-4tT'
daN/cm2.
1 ,-
- \l
o,,
=14TQt].ifroco-soof .+'zoC
?/,
b7
l^
5+:
decir o, =20326 daN/cm2
9r or=467,4
Drrecliile tensiunilor nonnale principale sunt precizate cu relalia azt.a._7nn L\lvv Frg. 5.8
^ rc2ct" o -o-
1600-900
-2
->
2o a'crg2-634 t o.-31.72 s &- -31.77
,9A" -"2'72
Valorile tensrunilor tangen{iale pnncipale se ob{in prin masurarea segmentelor gi au valcrile e
-..
= t.
=: r: ii
eE'=-:le
cl
Direc{iile tensunilor normaie principaie se oblin rninc polui P cu puncieie A gr B de rnterseclie a cercuiLr
Tensiunjle ncrmale prrcipale gr direcliile acesicra srnt piezentaie 1n figura 5.8 b.
axa Oo. Drrec\ra iensrunii prncrpale normale c;. coincide cu direclra drepter care trece pi-in punctele P giA, iar -i Ll
Tensiunile tanqentiale principale
Valorile tensiuniior tangenlraie princrpale sunt:
I i -79l
$
t_^^^ Ur:J
I
-:,,
bU
a6it _ r.'?) 6.-o.z ,24326

Tensiunile tangen{iale prncipale ac{ioneazS dupi directiile:
l6'lr6a:
9---o' =- 1600-900=-o.o -, rg2o" 2r 2, 70A
,,
?o - arcrg(-0.50J
2656 r ry -'328
A
9r
d: =-13,28'+94' = r-6]2'.
Tensiunile tangen{iale pnncipale qi direc{iile acestora sunt prezentate in figura 5.8-c.
>
/---q
Analiza qrafici.
Grafic, valorile tensiunrlor principale se determrnd cu ajutorul cercufui lui L/ohr (fig. 5.9). Pentru reprezentarea graficb a tensiunilor se alege scara 1:250, (s = 250 daN/cm:). Transformate la scar5, tensiunile normale qi tangenliale vor avea valorile:
o,
= 6,40;
o. - 3,6C; t,, = T,, =
'1,80
ln sistemul de axe ortogonal (o, O, r) se reprezintd starea de tensiune din punctele Mr (ox = 6.40 ,
grMu
t'
= 1,80)
(o.=3,60; t*=-1,80),depedoubfe{eodogonale.Segmentui lfil'/2 intersecteazaaxaOoinpunctulC,care ii
tri^ qo
reprezinticentrul cercului lui Mohr.Puncteledeintersecfiaacercului cuaxaOo.Agi Bauabscisele. OA=o,=813 Rezisten[a materialelor
110

drreclla tensiunii normaie prnctpale 02 coincide cu direc{ra dreptei care trece prin punctele P qi B. Valoarea unohiului crr, care exprimd direclia tensiunii normale principale <rr , se obline din triunghiul dreptunghic A PDA:
Starea planS de deformalie
's"
30,
"'_;,
cr2 =
,,#t* i
-0618 -> o, -a.crs0618 3",72

+90'
si
DPA+< ltPB= 31/2'
=121,72"
6
STAREA PLAN.A DE DEFORMATIE
621t1t5nir
Dii'ec{rile tensiunrlor tangenliale princrpale 11
gi r2 sunl brsectoarele unghiurilor formate de direc{iiie tensiunilor
normale pnncipale
o, $j o2.
I'lulliplic6nd cu factorul de scard valonle obtinuie prin misurarea segmenlelor din c0nstruclia grafica se cb{ne.
o. -dxOA =250x8,13=20325 daN'cm2 o, r,
=d. 06-250
<1,87=467,5daN/cm2
-d
E = :50 . 3 13 = 7g!,S
i2\/6pu r, - dx C F' - 250x(-3,13J= -792,6
6, 1 Formularea problemei
Starea de deformatie dintr-un corp este plani, daci orice punct al acestuia, sub actiunea incircarilor, se deplaseazi paralel cu un plan, denumit planul deforrna!iilor, deplasirile fiinci independente in rapod cu distanla de la punct la planul de deformalie, Aceasta stare de deformatle este intalnitS, in cazul elementeior de constructie care au o dimensiune (lungimea) mare in rapon cu celelalte, secliune constanta ,n lung gr lncarcare disuibriiS uriforn dupa Iungime. irca'carile pot varia in planul deformatiei, de exemplu presiunile reactive de pe talpa fundaliei continue (fig 6.1). Pentru orice tronson de lungime unitard din fundalia c0ntinua, se 0bserva cd deformaliile se dezvolta in planul sec{iunii transversale, numai dupd direc{iile y gi z. Deforma{iile specifice longitudinale sunt impiedicate de tronsoanele de funda{ie vecine. DatoritS incdrcdrii uniforme in lung, lunecirile dintre doui plane paralele vecine cu planul de deforma{re, sunt nule: },,r = lzx = 0. in consecinlS gi
tensiunile tangenliale sunt
nule:
T7"
- rr. -
Q.
Tensorul deforma{iilor pentru starea plana Ce deformalie esle deflnit de matricea,
-lt.r
T _I
-i i
I c I 'Y
-v riZ! Z
ItY"
ez
/a \u
{\
1/
lmpiedicarea deformaliilor dupd axa x duce la apari{ia tensiunilor normale, starea de tensiune fiind spa{ial5. Aceastd stare este definitS de tensorul tensiunilor:
To
6.v
(6 2)
0
^tyz
Starea plana de deforma{ie
Starea planb de deformalie
ti
siari de tensiune simple:
a) cind pe felele elementului detagat aclioneazi numai tensiunile norrnale pozitive: oy,oy,oz. Tensiunea normala ox, produce:
- o deformalie speciflcl liniari dupd direclia x: - o deforma{ie speciflc5 liniarddupd direc{ia - o deforma{ie specificd iiniard Analog, tensiunea
e, = o, I'E;
y; ei =*vei =*\/ox,,'E,
dupi direciia z: e I =-1,gi
- -vox/E,
normali
o,
produce deformaliile liniare specifice:
ef
iar tensiunea normala
-o, E: c) --r'o, E, eY--r'ou

L .' ---rut^ S
E:
o,
t7 -u7/L L
\'Lr' - --vuZ -
z\
,/o
Fig.6.1
J-J
in concluzie. in starea plani de deformalie, starea de tensiune este spatiali. Deplasarile elementului structural aflat in stare plana de deformatie se produc numai in plane paralele cu planul deforma{iilor (yOz). Astfel, aceast5 stare de deplasare este definiti de tensorul
deplasarilor: Fiq.6.2
Pe felele elementului ac{ioneaza simultan tensiunile normale:
ox ;oy , oz
. in
consecinla
T.
"=1 l*l
lv I
l
deforma{ia specifici liniara totala dupa direcliile x, y 9i

efectelor: (6.3)
se obline aplicAnd principiul suprapunerii
. -/ ,.v -t - tr ax-a/TtlTar-ur L- vo. E_vo,/E: ,

L
6. 2 Legea lui Hooke generalizati Dependen{a dintre tensiuni

materialelor este
a,
a_ ray
a1
< ty
L vr L L-\u..L-\9?
rr*
/L -.
gi
deformalii
pe
domenrul
de
comportare liniar-elasticd
dati de legea lui Hooke, exprimati sub forma:

intinderea sau compresiunea centricd,
F =Fr-F\-rY-n
F-vo /E-vo. /E:
- ox = Ex- pentru
Tr, = GYr. - Peniru forfecarea Purd'
Studiul dependenlei dintre lensiunl gi defoma{ii, se realizeazA prin deta$area unui element de volum, din jurul unui punct ,,M'(fig. 6.2) dintr-un corp aflat in stare spatiala de tensiune, datoriti
ac{iunii unui sistem de for{e in echilibru. Pe fe{ele elementului de volum detagat se reprezinti tensiunile care aper ca efect al pir{ii indeparlate. Starea de tensiune oblinuti se descornpune in dcui
Rezistenta matenalelor
., =l[o, tr
-u(ou
*o,)];
Starea piani de deformaiie
Star-ea pland de deformalie
115
1-ve,.
.u
Unghiul dintre diagonalele patratului elen'rentar ini{ial drept, se micaoreaze
cu .7,-. Axa ,,x",

are
=l[o, -vio, +o, )]; t

=
(6.4)
flind axa de simetrie, + Al,4C , inainie de deformare este egal cu marimea +A'MC'=
nl4 , iar dupd deformare
nl4-1,r12.
JinAnd seama de dimensiunile
A'lMC', dupd deformare, se
r.
* ou )] :[". -u(o,
poate scrie relalia;

,
Rela{iile (6.4) sunt cunoscute sub denumirea de Iegea lui Hooke generalizati, pentru tensiunile normale. Defcrma{iile speciflce unghiulare se produc numai in planurile in car-e ac{ioneazd tensiunile tangentiale rezultAnd:
Trv
tOA lVlU
"
",
-10 -"'4
, I /t
/*
2l-MC'
(1-e,Jl2 t-t^
(6 7)
Exprimand funciia tangeniei diferen{ei unghiurilor

cunoscutS, ob{inem:
ni4 9i ^y*rl2 cu rela!ia ti'igonometricd

1-y.rr l2
rrv-
tyz
T,bt
r
ix7
(b,5)
,nI
relaiii cunoscuie sub denumirea de legea lui Hooke generalizata pentru tensiunile tangentiale. Relaliile (6.4) 9i (6,5) constituie legea generalizati a lui Hooke. Legea lui Hooke generalizatri stabilegte corespondenta biunivoci intre tensorul deformaliilor 9i tensorul tensiunilor To cu relalia: =f(To), unde funclia f are o varialie
ft _"lxz
A a
a L ,)
1, 1T t^-llr^", rg/ri a(9 lxz rla 4
tgnl4-lgy,l2 *
1+yrrl2
(6
B)
liniari. in cazui stdrii plane de tensiune, linAnd seama de faptul ca ov = 0 , tu. = 0 gi

legea Iui Hcoke genei'alizati se exprir,ra sub foi-ma padicularS:
tr,
= 0,
('rY
I<7
e, --(o,-r'or)
r trtrt
I
I \'/.-ru,-or) ^ - .,.- \, cr='(rz-\u) J, .u* 0, rezulta c;,
, _T,,
a U
(6 6)
Deformalia specifici liniara dupa direc{ia y fiind,'eu
pentru starea plani de
tensiune, starea de deformalie este spa{iali.
,l
Fig. 6.3
1 ,,. tfL r
6. 3 Dependenfa dintre constantele elastice E, G
giv.
EgalAnd rela{ia (6.7) cu relalia (6.8) 9i efectuand produsul mezilorgr al extremiloroblinern;
intre caracteristicile mecanice specifice fiecirui material: modulul de elasticitate longitudinal E, rnodulul de elasticitate transversal G gi coeficientul lui Poisson v, exista o relalie de dependen{4. Pentru a deduce aceasta rela{ie, se considerd o gaiba aflata in stare plani de tensiune, din care se detageazi un palrat elementar din jurul unui punct ,.M". Starea de tensiune din jurul punctului respectiv
1=
',1"'4 )'"-vr-,-i"r,tr,
=1-YY
Ic,-
cyy,.
este deflnitd de tensiunile: o* > 0; oz = 0; a,z = rzx =

rezulta
(Saiba este solicitata la intindere centrica). Deoarece pe fe[ele ortogonale ale pitratului elementar tensiunile tangenliale '!*, - rr, = 0,
Neglij6nd inflni{ii mici Ce ordinul doi (termenii care con!in produsul

grupand termenii, rezulti relatia;
a doud deformalii) 9i
(6.e)
cI
tensiunile normale
ox $i o.2, sunt tensiuni r*r, = (or
principale: 01 = ox >
0 gi
o2 = oz = 0.
Direcliile 'x'gi '2" dupi care ac{ioneaza tensiunile principale, reprezinti direciiile tensiunilor normale principaie. Tensiunea tangenliald maxima rmax , actioneaza dupa bisectoarele unghiuriior formate de
direc[iile principale gi are valoarea
y*, -er(1+v)
Sub efectul tensiunilor

atingAnd dimensiunea
-o) 2= o,i2 (flg. 6.3). normale o. patratul elementar se alungegte dupa direc{ia
Rezistenla
m
,,
x",
unde 1,, este lunecarea din planul MA. JinAnd seama de legea lui Hooke gi de faptul ci planul MA este bisectoarea unghiului dintre planurile in care ac{ioneazi tensiunile normale principale rezultd:
1+e,
gi se coniracte dupa directia axei ,,2,, care dupi deformare devine

aterialelor
Rezistenta rnatenalelor
116
Starea pland de deformatie
Starea plan6 de deforr-nalie
_ r ,", r\z_tft4_]-l G G
De asemenea, in baza aceleiagi legi se poate scrie:
2o
G
(6.1 0)
\A D-2 unde
= f,lT'2 + A'n'"2
(613)
e, = o*/E
inlocuind relaliile (5.'10) 9i (5.11) in relalia (5.9) cb!inem:
(611)
MT-=(t+e.)os, Me =(1+e.)dz si e'-V

inlocuind expresiile segmentelor:
=[1t+e ,)dx+1,.(1',-c,)dz)
(6.13) rezulti:
MD-,
N,{e' qi
d-D- in relalia
('1+er)2ds2 = [('1+er)ox+
"yrr(+er\zf2+11+
trl2dz2
(6.14)
,Gt
10,
rll
devrne
impS(ind relatia (6 14) prin ds2 gi iinAnd seama cd: coss=,ixi'ds 9i srnu=dz7'ds, aceasta
Relalia (6 12) exprima dependenla dintre cele trei caracteristici mecanice. lndiferent de natura materialului,indomeniul decomportareliniar-elasticseobservicS: G(0,5E.
(t + e. )2
= (t + e,
)2 cos2
u + 2y,,
cr
(1
+ e*
)(1
+ e, )sin cxcosu +
(6.1 5)
+ "11,(+ t r)2 sin2
(1
+ e, )2 sin2
6. 4 Deformalii specifice principale. Directii principale
linind searra de rela{ia trigonometrica; sin2 cr +'cos2 cx = 1 $i de faptul cit' t!, "yi,, ,i, t|, ere., sunt infini{i mici de ordinul dol, relalia care exprimi dependenla dintre deformatia specifica
dirijati dupa o Cirec{ia
,,s" care
face cu axa,,x" unghiul u gi deformaliiie speciflce x, .2 gi Yxz esie:
5. 4. 1, Deforma!ia
specifici liniari dupi o direc!ie oarecare
dx
B
-{dx
B
al unui corp aflat in stare pland de deformatie se duc doui segmente Printr-un punct 'M" elementare ortogonale, dx, dy gi segmentul elementar ds, care face cu direc{ia pozitivi a axei ,.x"
unghiul cx. Segmentul elementar ds este diagonala dreptunghiului elementar (flg. 6 a) Sub ac{iunea incarcSrilor se modifici atdt forma dreptunghiului elementar MBCD cAt qi mSrimea unghiului cr. PresupunAnd c) punctul ,,M" se men{ine fix, sub ac[iunea tensiunilor normale or gi o'r, segmentele elementare se alungesc cu cantitS{ile Adx = exdx gi ldz = e ,dz, astfel incat punctul B ajunge in N-r
(,J
7t
N -o
B'
gi punctul
C in C'. Datorita acliunii tensiunilor tangen{iale

considerata
t.r,
latura
D" se
deplaseazi in raport cu latura
ME,
flxi cu cantitatea:
(1
<
e,e = D'-D- = y*,

De asemenea se constati
elementar tr/D Oupa deformare este: M
+ e, )dz
ci
punctul
ajunge
in
punctul
D',
lungimea segmentului
D",=ds+Ads=(1+e,)ds
ts = tx cos2 cx+e, sin2 u+

MC'D" ramdne
sau in raport cu unghiul 2n
y'
sinucosu
(6.1 6)
Admi{And ipoteza micilordeplaslri, se considerd dreptunghic, deci intre Iaturile acestuia existi relalia:
ci
dupa deformare, triunghiul
Starea plana de cieforma{ie
Fr@
6,4.2 Lunecarea dintre
(6.1 7)
Valorile deforma{iilor Iiniare specifice principale sunt date de expresiile:
doui direclii ortogonale inclinate cu unghiul
in raport cu axa x"
Consideram un punct,,lvl " de pe suprafata unui corp deformabil prin care se duc segmentele elementare os gi dr, odogonale intre ele, care fac cu directia ,,x" unghiul s., respectiv ri+90" (fig. 6 5). Sub ac{iunea incarcarilor unghiul drept dintre directiile ,, s " gi ,,r" igi modificd valoarea cu mdnmea
i',,=tF*]G
Lunecirile speciflce principale
^/1
-e,)2 +4(y,,f2)2
(6.20)
= ymax gi yz = ]m,r se evalueaza cu relaliile
Ay,,
- y +7
unde
]" = tg]
qi
l,
tg-1,
Se demonstreaza ca intre deformaliile specifice liniare
e'
e,
gi unghiulare
1*,
gi deforma{ia
1,r.2-i1
,(e,
tr)'+\iz
_.+J ^^,. 5dU 1., l\) j\r1-.i/ '-f
(5 21)
specificd unghiulari
1., dintre doud directii ortogonale,,s"
gi ,,r" inclinate cu unghiul cr fatd de axa,,x",
existi rela{ia de depencienli:

-1-:-
12
- -' ' ', 2
stn
2u
.,
Deformaliile specifice unghiulare principale din acelagi punct au valori extreme dupi bisectoarele unghiurilor direcliilor deformaliilor liniare specifice principale. Deformalia specifica liniard e. dupl o direclie inclinata cu unghiul cr in raport cu direciia
deforma{iei liniare specifice principale e, se determina
cos 2cr
(6 18)
cu
rela{ia
x!,
F\ / -----os -\r /
^n'*
MX
r'22 - F, - |
'3 \s
C.-tr
-"-asl(t.
(6.22a\
i
r
.'i t/ . r
/ -
\s'
Lunecarea dintre doul direclii ortogonale .,s" 9i ,,r" inclinate cu unghiul deformaliei specifice principaie e, este:
u fali de direclia
t7 t*
Fig.6.5
il--{'-=Firr"-
(6.22b)
in cazul analizei experimentale a starii de deformalie din jurul unul punct esie dificil de masurat valoarea deformaiiei specifice unghiulare. Drn acest motiv penku evaluarea valorilor deformaliilor specifice principale e1 gi e , gi a direcliilor dupi care actioneazi acesiea se utilizeazi relatiile:
6. 4. 3. Direcliile principale, Deformatii specifice principale (6 23)
in jurul oricdrui punct dintr-un corp aflat in stare plana de deformalie, existi doud direc\ii
orlogonale, care nu-si modificd unghiul dintre ele (lunecarea specifica este nuld). Deformatiile specifice liniare care se dezvolti dupi direc{iile respective au valori extreme, numindu-se deformatii liniare specifice principale. Aceste deformatii se noteazi cu e1 gi s2, cu conventla ca in valoare algebrici
11
unde: e,r. - este valoarea deformaliei specifice liniare dupa bisectoarea directiilor x.z care face cu
>12, adica x1=tru, gi t2 =mtn, Direcliile dupi care deformatiile specifice liniare cu valori
direc[ia,.x, ungniul o -45",

Valoarea deforma{iei specifice unghiulare din punctul respectiv se evalueaza cu relatia:
extreme se numesc directii principale, determinandu-se cu relatia:
(6.1 s)
;---t;ac45 r" \LYl;lLz,l I rYZ
(6 24)
sau direct cu relaliile Rezistenla materialelor
120
Starea plani de deforma{ie
1)1
6. 5 ,Analiza pe cale
grafici a stirii plane de deforma[ie
b) se cunosc direcliile gi vaiorile deformatiilor specifice liniare principale e1 9i e2, se cere si se determine valorile deformaliilor specifice: t",t7,]y7, relative la un sistem de dxe
rotite cu unghiul o.. Pe axa Or, se conslruiesc segrnentele OA
marimea segmeniului AB/2
(6.25)
Anailza pe cale grafici a starii plane de deformalie se realizeaza cu cercul lui llohr deflnit de relalia analitica:
- e' gi bB -e .
Raza cercului lur lvohr esie
=('? )'.[?)' [" -= )'.[?i'

/" *" \ ;0.J iiraza R -;ri= cL centru c de coordonate [' f
valorile deformaliilor specifice liniare principale
lunecarii specifice maxime
"7,,,r,
.
(OB
-m)/Z =(q -t),2.
Cunoscdnd pozilia centrului C 9i marirrtea
razei, se poate construi cercul lui lr/ohr unghiul < MCB =
(fig 6.6). Se duce diametrul MM, care face cu axa ds, M' pe axa Oe. se oblin punctele N gi N',
rezultAnd
2s.
Proiectdnd punctele M gi
Iqty,- zl
segrnentele O^'t'-e ,
Or,--r MN-7,
2.
Cercui lui Mohr permite rezolvarea graficS a urmdtoarelor probleme: a) cunoscind valorile deformatiilor specifice dintr-un punct e,,r,1,r, se pot determina
1,
12,
directiile acestora, cAt gi vaioarea
6.6 Deforma{ia specifici de volum

)efoimalia spec,flca de volin se definegre ca {iir,d raportul dir lre variai,a
volumul ini!ial dVcu reia{ia:
re /LlL1 a,r" t;i
in acest caz cercul lui Mohr se conskuiegte astfel: pe axa Oe, se reprezinti la o scara convenabrl aleasa segmentele ON =^ gi O N'=ez. Abscisa centrului cercului lui lv'1ohr, geometric
reprezinta mirimea segmentului OC =
(Ott r0Lt')12 = (r, + r,) 2.

N lv1
(6.26)
Se ridici din punctul
-= 9l UB
Cu centrul in punctul ,,C" punclele ,A' 9i .B'. Valorile deformatiilor liniare principale specifice sunt date de segmentele OA = ez
= 1r. ,2, 9i raza CM se construre$te cercul lui Mohr, care intersecteazi axa Oe in
l'.1
perpendiculara pe axa Ce , consiruindu-se segmenlul
Pentru deducerea expresiei cieformaiiei voiumice, se considerb un paralelipiped infinitezifl'lai,

cu laiurile dx,dy,dz, a cii'ui volum este (fig. 6.7):
E1 (Ilg, b,b),
Polul cercului lui Mohr .P", se gdsegte la intersec{ia pe cerc a paralelelor duse la direc{iile prin punctele-M" respeciiv M', Unind polui P cu respectiv deforma{iilor specifice liniare
e'
e.
dV=dx dy
Sub acliunea tensiunilor normale o, > 0, ou >
0,
dz
punctele,B'gi ,.A', se ob{in direc{iile deforma!iilor specifice ilniare principale e, respectiv e2. Acestea
o,
"
>
, paralelipipedul inflnitezimal se
fac cu directia deforma{iei liniare speciflce e* unghiul
u,,
respectiv
az=ut+n12,
='/.u,.
Valoarea
deformeazi si laturile lui devin: (t + e, )ox, (t + e, )Oy (t + e, )oz
deformaliei unghiulare specifice maxime este data de mdrimea segmentului EC
Dupi deformare. volumul acestuia se evalueaza cu relalia:

dV, = dV + A(dV) = (l + e,
)(1
ta\)
z
+ e,
N1
+ e, ) dxdydz =
(1
+ e*
)(1
eu Nt
+ e, )ov
DezvoltAnd parantezele expresiei precedente se obJine:
rt?)
qt'.::lle1^r ,:,'al
{1
ir\
l{i
tc,
{1
+e, )-'1
- Ie , +cy +er)t (c,r:, 1tf t=rrcr)- crt,s,
t
dru^.
Astfel, varia{ia de volum a paralelipipedului inflnitezimal se poate exprima sub forma:
A(dv) = dv1 - dv
- lr,
+ y + z+ (ere, + ere, +ere* )+ rrere, lov (e, + e, + e. =
)dv
$,27)
unde s-au neglijat produsele dintre deforma{iile specifice care sunt infinili mici de ordrnul doi gi lrei inlocuind rela\ia (6.27) in rela{ia (6.26) oblinem:
Fig. 6 6 Rezisten!a materialelor
Rezistenla materiaielor
127
V=r+Ey+z=e1+2+3
(6.28)
.,
lb,
-u(o, *o, *o.)*r,or]= 1[t*u1o, -ut,]; t

r ov
AvAnd in vedere relaiiile (5.4), care exprime dependen!a dintre lensiuni gi deformatii, relalia
(5.28) poate fi exprimati sub forma:
., - I lo, -v(o, x
\r
- o, )- uo, ]= ][(t+u)o, -r,t,l; t-
t -{('r
+6. +O.
(6.2e)
Sau
zl
7L (t*e") dy ql
(I.
e,
N 'r
l
=l[(t+v)o* *vt,
h
dz dy dx
v
.6^/7
lc
"
"v -.
v
+l
., =: k1 + v)ou - r,ti x
4
///o^
e-
=ll(1+v)o- -r'i" tr
x/,
o,l 'x!
\'^
Fig" 6 7
De asemenea in rapod cu sistemul de coordonate paralele cu direc{iile tenslunilor normale

principale
o-1
,o,2,
or , legea lui Hooke generalizati devine de forma: 1,
1=;lot . -v(o2
+o.3
JinAnd seama de faptul
ci
suma tensiunilor normale constituie invariantul

11
=o.1
+02+o.3=Ox+Ov+Oz
(6.30)
-u1o. -o,; ][o, L
(6.31)
relalia (5.29) se poate scrie sub forma mai simpli:
-vlo. +o" )ri ]. , =1ir. f

Legea generalizata a lui Hooke poate fi scrisa Ei sub forma explicita cu privire la tensiuni:
expresie analogZ cu cea a legii iui Hooke pentru problema monoaxialS.
Err'rl+ v(ev + sz 1_l Le,
JJI;
6. 7 Alte forme de scriere a legii lui Hooke generalizati

inlocuind expresia invariantului (6 30) in rela{iile (6 4) acestea devin de forma
(6 32)
o.
Er/ =1_l [, +v{, +ey
., =i[o, -u(o*
+ou
*o,)*"o,]=l[(r*ub,
-ul,J
121
Starea pland de deformalie
i25
AV1.
6.7.1 Parliculariziri pentru starea plani de tensiune gi starea plani de deformatie in cazul particular al stirii plane de tensiune, la elementele plane care au incarcdrile paralele cu planul median gi distribuite uniform pe grosime, se poate considera o: = 0. Direclia principala trei flind normali pe elementul plan, direciiile principale unu gi doi sunt cuprinse in planul median, iar
rela!iile generale (6 31) dev,n:
Se considerd starea planS de deformaiie definitd prin tensorul deformal llor:
-1La
T_ ''3a
Si
analitrc Ai grafic.
3a
1
9,
,
se deterniine valorile gi direcllile deformaliilor liniare qr unghiulare specifice principaie gi direclii{e acest0ra
Rezolvare
ldentlficind comp0nenlele tensorului deforma{irlor spectfrce dat de relalia (6.1) cu cele ale lensorului dat, se
oblrne:
f---'-- .or)
cr--f{or
e*=14a, e"-9a, 1,.=6a

l
'
Deformatii specifice liniare principale si directiile acestora
Valorle deforma{iilo;'specfice principale lintare, suni date Ce relaitle:
Pentru cazul padicular al corpurilor pr-ismatice sau cilindrice foarle lungi, supuse la ac{iuni uniform distribuite in lungul elementului gi normale pe direc{ia acestuia, fagiile unitare cr.icgonale pe axul acestuia sunt in stare plan6 Ce deformatie. deci e,. = 0 Astfel din relatiile (6.31) se obtine:
]1,,
-,
r I ,!U.f jr,,,.-F ,ri

gt a1 suni precrzate oe
,..- s-r" e
rela!ille
r -,,-ea
F;=;G;-";I
lntroducAnd relatia (6.33) in rela{iile (6.31) rezulta:
Drrecliile deformalirlcr lniare speofrce principale e1
(6.33)
\l
v r-v
"9a \
.l
1t
L
1-r,2/ -vo, -v2(o, *or)]= ,__ I 6-i tr \
,=7.5e9
6reL\a"f14E
directia
Lr
(s,, 11,,
$,
i. - t .a1d
v r' \ , tr- '-v2 I .,= 1-v7 r \o-*1_u02 l9l E lor-1-uorrl

lntroducirnd in rela{iile (6.34) notaliile tr
nA
(6.34)
tN' ,s
ut
a.' rau N'

i
o d,, -"9cn^ ''t

=-7 R?2
i':
.e,
r (l-t'')
e
gi r'6
-v,{l-1')
I
acestea devin:
Lltr, ",
t,
.\
.,
=lro, tro -v3o2l 9i
=;f 1o, -r',o,.1 tc

e
=rs,qi,
Fig.6.8
Rezisten{a matenalelor Rezisten{a materialelor
I 2{r
Starea plani de cieformatie
Starea plani de deformatie
iq2u= ''
-]':= t^' a,
i+
1Aa-ga
=\2
2u-arctg1,2=50,19'
or=25,10' $ o:=25,1'+90' =i15,1'
pentru deformarea corpului $i energie termici care modifrci temperaiura corpurilor solicitate
Deformatii specifrce unqhiulare principale si directiile acestora
6, 8, 2 Lucru mecanic al forlelor exterioare
lVarlmile deformalirlorspeciflce unghiulare princrpale sunt.
yr,r
=t(sr -tr)=t(15,41a-7,59a)
+'!t
=1,82a
9i
^lt =-7'B2a
Lucru mecanic al fodelor exterioare repiezint; suma produselor dintre deplasirile produse pe directiile acestora, ca urmare a deformirii corpului.
Lucru mecanic efectuat de aceste forie se exprima cu relalia;
fo(e
9l
Graflc valorile deforma{iilor specifice principale liniare gi unghiulare se determ nb cu ajutorul cercuiui lui Ilohr. in sisremul oe axe ortogonal (a;f /2) se reprezintd segmentele ON -e, =14a 9i CN'=e, =9a. Punctul C, care
este
OA
rnljlocul segmentllui N'N'.reprezintb centrul cerculut

Punctele
lui
36=n]i 22 -1aa:!1-11,5a.
E: =
7,5-qa
A gi B de intersec{e a cercului
(fig 5 B) cu abscisa lui lr4ohr cu axa ot, au 3bscisele.

Mohr
L" -Qu
undel
(6 3s)
O - este fo(a generalizata repi-ezentind oricare din foi'{ele: for{i concentrata F. moment
p;
9i
OB
- r,
=15,41a . Perpendiculara in punctele N gi N' pe axa Os, tniei'secteaza cetct)l in punctele
concentrat M, fo(a de volum
lr,1 9r lM'cuoi-donalele 1y1[=y,,,2=3a respectrvMN'- 1,.12=-3a.Unindpolul Pcupunctul Bsaupunciui A. se obltne direclia oefor-malrei specrfice prrncrpale s., respectiv direclra oefor-maliei speciftce principale er. Valcarea
u - este deplasarea generalizati gi reprezinta or{care din deplasarile produse pe direclia for"lelor respective (6. 0, u)
unqhiulur ct, se oblrne din triunghiul dreptunghic APBD:
Cand efectueazi lucru mecanic, fo(a Eeneralizata Q parcurge cu intreaga intensitate deplasarea u. in cazul fo4elor aplicate static asupra corpurilor, acestea cresc o dati cu deplasarile.
mdrimile generalizate Q gi u fiind variabile. Se consideri o bard ac{icnatS de fo(a axiali a (fig. 6 9) in punctul de aplicare al fc(er Q se proCuce o deplasare u, care cre$te o dati cu valoarea fo(ei. de la zero la valoarea flnalS u. Atunci cAnd forta cregte cu dQ, deplasarea cre$te cu du
rrLy
? - Y, DP ir -f )
Bl
3a
115aia-9a1
+ 90' =
25,1
q45g
o.
. z,:..i1rc-3-?\1(
.
:,
0: = (ir
0' + 90' = 1 15,10'
si lucru mecanic elementar exterior dL. se
Doate
exprima cu relatia:
cje
Direc{iile deformaliilor unghiulare specifice princjpale

direc{iile deformatiilor specifice liniare orincipale e.
j,.2 sunt bisectoarele unghiuril0r forrnate
dL.-'6+ioolou=oou
in care dQ este valoarea medie a cregterii fo(ei ProdusL,l
poate neglija gi rela[ia (6,36) devine:
(6.36)
r.
0Q du, fiind r" inlnit
mic de ord,rul
oo se
6. 8 Lucru mecanic qi energia poten{iali de deformatie

6. 8. 1 lpoteze de calcul
L" = {Qdu
ir
(6.37)
Rela{ia (6.37) reprezinti lucrul mecanic exterior produs de forfa generalizata O metoda eficientd de studiu a st;rii de sollcitare a unui corp defcrmabil 0 constituie evaiuarea energetice, care permite fundamenlarea unor procedee aproximative de calcul pentru rezolvarea problemelor cornplexe, imposibil sau diflcil de i'ezolvat din punct de vedere matematic.
(a),
canO
deplasarea generalizati (u), variazi de la zero la valoarea finala. Acesta este egal cu suprafala diagramei Q-u, delimitatii de curba 0 = O(u), axa u gi ordonata de abscisi u (fig. 6.10).
se neglijeaza lucru mecanic de deformalie consumat prin variatia de temperaturi. Corpul ac[ionat de fo(ele exterioare in echilibru se deformeazb. Deforma{iile conduc la apari{ia unor fo(e interioare suplimentare. Deformarea corpului continui pana c3nd fo(ele exterioare ajung in echilibr"u cu forlele interioare. Astfel punctele de aplica{ie a for{elor exterioare 9i a celor interioare se deplaseazi efectuand lucru mecanic de deformalie exterior Lu, respectiv interior L,
,
lpotezele care stau la baza acestei metode de calcul sunt: fortele sunt aplicate static (cresc lent); se neglijeaze frecirile interioare gi frecirile din reazeme;
>+>
dQ
,du
Atunci cAnd fo(ele exterioare sunt aplicate static asupra unui corp care aTe comportare liniarelasticS, lucrul mecanic exterior Le este transformat inlegral in lucru mecanic interior L' consumat
Fig.6.9 Rezistenta matenaleior
128
Starea pland de deforma{ie
Starea plani de deformalie
l2{)
Lucru mecanic exterior complementar este marimea definita de relaliar

a
reprezlntd efectul pa(ii indepariate, (rezultanta 1.n,;iunilor normale) efortul axial mecanic al tensiunilor, Lo se deflnegte cu rela{ia:
(b.
N. Asfrel
lucru
L; = juclQ
c
Jb)
Lo=N6>0
(6 45)
fiind egal cu aria mirginitd de curba u = u(O), axa Q gi ordonata egala cu Q. CAnd corpul are
comportare liniar-elasticS, diagrama
Q-u,
este definita de o dreapta care trece prin origine gi'
o',
-j* F -l \-.1 ')

f,,, !
(6.3e)
Atunci cAnd intensitatea fo(ei cregte de !a zerc la valaarea flnaia, !ucru rnecanic exterior L.
este egal cu lLicru mecanic exterior complementar

valoarea intreaga a
Li
gi este egal cu jumatatea produsului
ciintr-e
N=rf-'l
dx
-.'---r
-
N=-F,
-+-'-.'-'-.--'>
fo(ei generalizate (Q)
gi valoarea deplas5rii generalizaie (u).
Ql
Qo
. /,'.'t",r"r/.''
J
Fig 6.1
,L La
t/ ' .' ,.)"' '
''
Aceasta rnarime este intotdeaLrna pozitivi. deoarece fo(ele inierioare se opLin acliunir
/\
L^'
> ^l \-/
efort;rilor
l
sectiorale
= [o
:
dA
-i
l, cec;
.:
u b)
ll
_c
,-_t
(6.46)
in
Fig. 6,'10
caiculul energetic, este mai avantajos
s3 evaluem lucrul mecanic al tensiunilor, (Lo),

gunt marimi, cu legi de distribu!ie cunoscute. pe
deoarece acesta se exprima funclie de iensiuni, secliunea transversali a elementului.
.rr"
6. 8. 3 Lucru mecanic interior
,pl tensiunilor Lo sunt mdrimi care depind de voiumul corpului, fiind exprimate prin funclii care variazA pe volum. Pentru studiul lucrului mecanic al tensiunilor Lo se definegte mdrimea luciu mecanic specific L, definiti ca fiind lucru mecanic Lucru mecanic interior
L, gi lucru mecan;.
corespunzator unei unititi de volurn.
Lucru mecanic interior reprezinti suma produselor dintre fo(ele interioare
9i
\
o
4
I
.' o-do
deformatiile rezuitate din modificarea distanlelor dintre padicuiele corpului. Fo(ele interioare F, , dintr-o bara solicitatd la intindere centrica, se opun modiflcarii distan{ei
dintre particulele situate la distanta dx, flind orientate in sens jnvers deplasdrii relative a acestora 6,11). Lucru mecanic al fortelor interioare se exprimS cu relatia:
Lr
(f19,
=_t6<0
-s+ I --,,.t .
mdrime negativi, fo(ele interioare
a)
Lucru mecanic interior
L'
este intotdeauna
opunAndu-se tendintei de deformare a corpului. Deoarece suntem mai familiarizaJi cu no{iunea de efori seclional, se va utiliza in continuare. no{iunea de lucru mecanic al tensiunilor, Pentru a deflni aceasta marime se deta$eazi din bara solicitata la intindere. elemeniui de lungime dx pe care se
Ftg.
" ''
P"^1.n1uffirialelor
130
Starea planb de cjeformatie
Starea plani de defor-malie
1I
Se consideri un volum elernentar, aciionat de tensiunea generalizati

deformalia specifica generalizatd
6,
care produce
poteniiali toiali si lucru mecanic toial al tensiunilor, penlrLi corpul inireg, se obiin prin integrarea
valorilor elementare U.dV gi LordV, pe volumul corpului, adicS:
pe direc{ia tensiunji.
Lucrul mecanic specific al tensiunilor

deflnite de rela{iile:
a
Lo,
9i lucru mecanic speciflc complementar Lco.,, sunt

6
0
L6 =
jJJL6sdv;
={iJU,dV.
\,/
Lo, = {ode respectiv

0
L:, = jedo
Similar, energia poteniiald complementard totalS gi lucru mecanic complementar total se

evalueazd cu relaliile:
unde:
o- este tensiunea generalizati reprezentAnd tensiunile: o"x,oy,oz, ryy,ry7,ry7,61,62...,

e - este deformaiia speciflci generalizata corespunzdtoare tensiunii respective:
Ex , y , z , Jxy,
L!
=jJji'.,dv,
u; -J{ju:dv
] x7,\ y7,1,E2,.....
Lucru mecanic specific al tensiunilor
1..
este suprafala delimitatd de curba caracteristice
o(e),
axa Oe 9i ordonata de abscisd e.
6. 8. 4 Energia potenlialii de deformalie
Energia potentiali de deformalie reprezinti lucru mecanic al tensiunilor inmagazinat de corpul elastic in timpul deformirii. La descarcarea corpului, energia potenlia15 de deformatie se consuma pentru aducerea corpului in starea initiala (fiq 6.13) Energia potentiala de deformatie specifici (Ur)9i energia poten{ial5 de deformalie specificd
complementari (U! )sunt egale cu lucrul mecanic specific al tensiunilor complemenlar specific al tensiunilor Lco,, fiind definite de relaliile:
a)
b)
Lor, respectiv lucrul mecanic
Fig,613 in cazul particular al corpurilor in stare plana de tensiune sau deformalie, care au o comportare liniar-elasticd, din graficul (flg.6.1a) al curbei caracteristice o(e), rezultd cd energia potenliald de
deforma!ie specifica este:
U,
: jode 9i U! = Jedo.
00
Geometric, energia specifica de deforma{ie (fig. 6.13 a) avAnd specifica complementari U!
U,, reprezintd suprafala de sub curba o = o(eJ ca variabila independentd deforma{ia specifici liniari e. Energia de deformalie
U, =U:
11
Zct= 2(o,r.
.orr- - r,ry,.l
(6.47)
, este aria suprafe{ei de deasupra curbei e=e(o), avdnd ca variabila independenta tensiunea generalizat5 o. Corpurile care au o comportare elasto -plastica.
inmagaztneaza pa(ial energia poien{ial5, numai cea aferenta deformaliilor elastice
"l
U.
(49.6.13-b),
adicl suprafala ACB. Diferen{a de energie, adica suprafala OAC este consumata pentru producerea deforma{iei specifice plastice e6 reprezentAnd energia potenliali specificir plasticd U0,., drept urmare:
Lo. =U.+Uo,
Jinind seama de caracterul adiabatic al proceselor de solicitare al corpurilor gi de teorema conservirii energiei, corpul elasto - plastic se comportd ca un disipator de energie, O parle importanti din energia poten{ial5 este consumata prin deformatii plastice, fAra a mai putea fi redatS, Energia
irg,
b, r4
Starea pland de deformalie 9i linAnd seama de legea lui Hooke:
Meiode de calcul
131
o = Ee gi t = ]G, relalia (6.47) devine:

sari U, -
u,
unde
lr(ri ' 2 2'^ -ri)*)a'|,
* '2E
("1 *
o!l*
^1^rl. 2G"
(G 481
Atunci
qi a, reprezinta tensiunea, respectiv deforma{ia speciflca generalizati. cind axele (x,z) coincid cu direcliile principale (t; Z) Oin punctul respectiv:
u. =1(o,e, +o2e2)
(6 4e)
Energia poientiaiS totala 9i lucru mecanic totai al lensiunilor pentru intregul corp se oblin prin integrarea valorilor elementare U.dV gi L..dV pe volumui corpului, adica:
METODE DE CALCUL
I n) -. ' -', , or, ,l ]oo,io, L,-Lo-U-Uc-{li, i; );;'rxdydz-ll; zE 2G)

.
; '
7.1 Metode deterministe

7.1.1 lntroducere
l,4etodele deterministe sunt cele cai-acterizate de o rela{ie unicd intre cauzi gi efect, adica la o valoare unicd a ac{iunii se obline o valoare unica a rispunsului. 1n baza acestui concept elemeniele structurale prezinta siguranld'in raport cu un stadiu de soliciiare dacd:
i
I
E'u,
unde:
( Elr
1\
i 'ir
Err,
- este valoarea maxima a raspunsulur elementului de construclie;
Relatia (7.1) este denumita condilie de siguranli, care poate fi: de rezisten!5 daci se referi ia cedarea elementului; de deformalie, dacd se refera la deforma{iile elementuiui gi de echilibru daci se referl la starea limita de echilibru,
Atdt raspunsul Eru, cat 9i E,,rse exprimS funclie de marimi variabile care depind de factori ce nu pot fi precizali cu certitudine. Incertitudinile cu privire la evaluare rispunsuiui maxim Er* sunt
;
I r I ' ' , i
generate de:
subiectivismul uman in aprecierea incSrcarilor:
varia{ia
in
anumjte limite admisiblle (toleran!e) ale dimensiunilor geometrice,
a greutilii
(vAnt,
specifice ale materialelor, etc,,
schematizarea incarcdrilor care simplifica
in mod semnificativ modul Ior de ac{iune
seismicitate, etc.).
Valoarea limiti a rdspunsului materialului
E,.
este influenlata de incertitudinile cu privire la
evaluarea caracteristicilor mecanice ale materialelor care se datoreaza. neomogenitilii materialelor qi tehnica de determinare a caracteristicilor mecanice; diferentelor dintre conditiile de laborator gi cele reale;
R.^rati-*,at"E-
r34
Metorie de calcul
Metode de calcul
135
degradar-ii in timp a materialelor (uzut5, coroziune, etc,). RSspunsul elementului este influenlat de simplificirile gi aproximarile lntroduse de ipotezele de
pentru materialele casante, reprezinti valoarea
limiti
a tensiunii la rupere
(o,;t,)
calcul, in limitele admise de acestea.
oa
=oric, ,a=rrfc
. 1. 2 I'tleloda rezistenlelor admisibile de
in aceasti metodi de calcul condilia de rezisten[5 se exprima astfel: a) pe sec{iunile unde se dezvolta numai tensiuni normale,
oefma,
in aceasta metodd de calcul, condilia de rezistenli se exprima in domeniul eiastic

comportare a materialelor, fiind dati de relalia:
oa
b) pe sectiunile unde se dezvolta numai tensiuni tangentiale: (7.2) Tefoa,

u
Ta
nde:
on,rr - este valoarea maxlma a tensiunii din elementul de construc{ie;

t "-ci!trlc4)ttrll\
c) pe secliunile uncie exista tensiuni normale gi tensiuni tangenliale:

oelmax
admisibila,
Rezistenta admisibili este valoarea maximi a tensiunii ce se dezvolti intr-un element structural aclionat de incircarea limita, in condiliile unei siguranle impuse:
{7.3)
oa
ie, rr, < t
0"6 { o'
tn cate:
- 6t, - este valoarea limita a tensiunii - c - este coeficientul de siguran{6,
din material,
under
o..^
este o tensiune echivalenta, evaluati dupa una din teoriile de rezistenti.
Coeflcientul de sigurantl, include in valoarea sa, incertitudinile cu privire la evaluarea raspunsului maxim al elementului structural 9i a valor-il limitd a raspunsului materialului cu privire la caracteristicile mecanice. Acesta stabilegte rezerva de rezisten{A pe care trebuie sa o aibd materialul in ipoteza incarcdrii maxime, av6nd intotdeauna valori supraunitare. ln raport cu natura tensiunilor, se definesc noliunile de:
a)
Metoda rezisten{elor admisibile exprimi condilia de rezistenla in punctul cel mai solicttat al elementului, in domeniul de comportare elastic al materialului, utilizAnd un coeficient unic de siguran{a, Principalele limite ale acestei metcde de calcul sunt: conceptul de siguranti - prin atingerea rezistentei admisibile intr-un puncl nu inseamni ci
tensiune normala admisibili o^:
intreaga capacitate portante a elementului a fost epuizatd, rezisten{a admisibili - flind limitata la domeniul de comportare elastici a materialului nu
!ine seama de rezerva de rezisten{a din domeniul plastic;
('^
b)
=o.
coeficientul de siguranli unic
lc
nu tine seama de influen!a tuturor factorilor care
determind siguranla elementului,
tensiune tangenliali admisibili
r,:
7. 1,
3. Metoda la rupere
1"=x6fc
Tensiunea limitd rezultd din curba caracteristici a materialului supus la solicitarea la care se
in unele cazuri, atingerea valorii tensiunii

a
o.,
ink-un punct al unei structuri, nu duce la
referi rezistenta admisibila. Tensiunea admisibilS se evalueazi func{ie de modul de comportare

rnaterialului la solicitarea respectivi: pentru materiale ductile. reprezinti valoarea limita a tensiunilor de curgere
cedarea elementului sau a skucturii in ansamblu, Astfel in cazul skucturilor static nedeterminate alcStuite din materiale ductile, valoarea maximd a fo(elor care corespund ceddrii, este mai mare decAt valoarea la care, in punctul cel mai solicitat apare tensiunea de curgere o. . Este mai ra{ional, in
asernenea situalii. sa se ia in consideratie comportarea elementului dupa depdgirea stadiului elastic ai sI se exprime condilia de rezistenli in eforturi:
(o,;r,):
6a=6clc, r.a=xcfc
Rezisten!a materialelor Rezisten{a materialelor
t
Metode Ce calcul
136
Metode de calcul
131
Fax<a
unde:
F.
stabilirea unor relatii de tip determinist intre ac{iiLni gi raspunsul structurii pentru un numar
limitat de combinalii ale valorilor aleatoare care intervin,
Condilia de siguran{a este exprimati sub forma:
F.ur- este for[a maxime de pe o sec[iune a unui element;

F, - este fo(a corespunzatoare ruperii.
tr
unde:
-tr
(7 4)
- este coeflcientul de siguranti.
Modalitatea de apreciere a siguranlei prin referire la valori iimiti care se dezvolta pe secliunea elementului, se numegte metoda la rupere. Metoda la rupere transpune condiiia de rezistenla din domeniul elastic, in domeniul plastic de comportare a materialului, ddnd no{iunii de siguranla o exprimare mai apropiata de realitatea
fenomenului. Condi{ia de rezistenta pe secliune poate fi exprimatS cu relalia:
Erur- este valoarea maximd probabila a rispunsului determinat din comb nalra cea
mai
defavorabilS a acliunilor; E1,*- este vaioarea minim probabilS a raspunsului limita stabilit cu luarea in consicjerare a valorilor^mtnim probabile ale rezistentelor.
in locul coeflcientului unic, in metoda stiriior limita se utilizeaza cceficienti dlferentiafi pentru
variatia probabilS a acliunilor. rezisten{elor gi dimensiunilor.
i.r,
in care forla admisibili F, este dati de rela{ia:
F"
Valorile caracteristice ale acliunilor p*, reprezintd valorile medii statistice sau exkeme (in
cazul actiuntlor climatice) stabilite pentru o anumiti perioad5.
Valorile de calcul Fu=F,fc
Fu a
efectelor ac{iunilor
in secliune pentru starea ultimd considerati
utiiizata in verificarea rezistentei elementelor structurale se cbtin cu rela{ia:
F, fiind for{a de rupere a elementului stt-uctural gi ,,c" coeflcientul de sigur-an[5. La fel ca metoda rezisten{elor admisibile, metoda la rupere rezolvi unic problema siguran!ei printr-un parametru unic - coeficientul de siguran{a - care nLr poate evidenlia explicit mirirnea 9i natura variabilelor care influenleazi sigurania struciurald,
unde:
i -
r,.F I i, K
Fr este valoarea caracleristici a ac{iunii gi yr este coeficientul par{ial de siguranta pentru acliune ce tine seama de posibilitatea existen{ei unor abateri nefavoi-abile a valorii ac{iunii de la valoarea sa caracteristica. Valorile de calcul ale efectului acliunii pe elementul de construc{ie Eo se calculeaza ca flind:
7. 2 Metode semiprobabiliste
7.2.1 Metoda
stirilor limiti
5du
tr _^, tr lso,d
Metoda stirilor limitd face parte din categoria metodelor semiprobabiliste in cadrul carora variabilitatea aleatoare a factoriior diferi!i, se considerd independent, stabilindu-se corespunzator
coeficien{ilor par{iali de siguran!5.
reprezintd un criteriu de per{ormanti, care definegte limitele dincolo de care, structura nu mai poate satisface exigenlele specifice destinatiei stabilite. Stirile limiti la Starea
care sunt veriflcate construc{iile. se impart de regula in doua categorii:
limiti
Eo =
]*Y
Fr
unde ysi este cceflcientul parlial Ce sigur-anli ce evalueaza incertitudinile privind mcdelul de calcul
efectului pe seciiune al acliunii
Fa,
al
ultime - care corespund epurzarii capacitdlir partante (ruperi de diferite tipuri: plastice, casante -, pierderea stabilitS{ii) sau altor pierderi ieversibile a calitalii necesare exploatarii ccnstrucliei ( deplasdri remanente sau deschideri remanente a fisurilor, pierderea stabiliti{ii pozi[iei prin: risturnare, lunecare, etc.);
stiri limiti
defavorabile combinalii care alcituiesc consideratS,
La anumite stdri limita, elementele construcliilor sunt calculate luAnd in considerare cele mai grupirile de incirciri. Acestea difera funclie de starea limiti Valorile minime probabile ale rezistenlelor ob{inute in laboratoarele de incerciri, constituie
- stiri limiti de serviciu -
care corespund intreruperil capacitalii de asigurare a unei
exploatdri normale a construcliilor(deformatii sau deplasari excesive, flsuri peste anumite limite, etc.),
analize statistice prin care sunt stabilite valorile cele mai defavorabile ale incdrcirilor (valori maxim probabile), respectiv ale rezistentelor (valori minim probabile);
valo'rle caracteristice Ru , Rezislenta de calcul este data oe rela{ia:
Principiul metodei stirilor limitd consti in;
{'
138
Metode de calcul
Solicitiri axiale
unde:
- Ru - este rezisten{a caracteristica a materialului; - l- - este coeflcientul de siguran!5 al materialului, care tine seama de diferen{ele dintre
caracteristicile mecanice reale gi cele cieterminate in laboraior care are valori supraunitare. Condi{ia de siguran{a (7.5) ln cazul materialelor omogene calculate in domeniul elastic se poate prezenta sub forma:
f_
lo'nu' < THcl

unde:
(i
s)
oorr- este valoarea maxima probabild a tensiunilor, determinata ln cea mai
SOL!CffARI AXIALE
defavorabilS
grupare a incdrcarilor de calcul; Ro - este rezisten{a de calcr"rl (valoarea minima probabilS a rezisten{ei): m - coeflcientul pa(ial de siguranli care evalueaza incertitudinile privind modelul de calcul al rezisten{ei seclionale, inclusive abaterile geometrice:
8. 1 Consideralii asupra solicitirilor axiale. Diagrame de efoduri

1
'/nri
O bara este solicitati la intindere sau compresiune centrici daci in orice secliune singurui efort sectional diferit de zero este fo4a axial6 iN* 0 ). Atunci cind fo(a axiala N > 0, solicitarea este de intindere centrici (fig. B.'1-a) iar cAnd forta axiala N < 0, solicitarea este de compresiune centrica (fig 8.1-b).
UL
Nruu_-J_-,
N>0
d)
N<0
h\
Fig
Bl
Solicitirile axiale se intalnesc atunci cand rezultanta fo(elor exterioare actioneaza in centru de greutate al sec{iunii, fiind orientati dupa axa elementului. Aceste solicitdri sunt intAlnite frecvent la elementele construcliilor, citeva exemple sunt Drezentate in flgura 8.2 Pentru efectuarea calculului de rezisten!a al oarelor solicitate axial, se impune trasarea diagramei de fo(5 axiald, care pune in evidenlS seciiunea unde efortul are valoarea maximi (sec{iunea de calcul). Aceste diagrame pot fi kasate prin aplicarea definiliei funcliei forli axialS pe subdomeniile unde funclia incircirii este continud sau prin calcularea valoarea forlei axiale in secliunile caracteristice gi trasarea graficului diagramei, !indnd seama de interpretarea geomekica a
relatiei diferenliale (2.1 4).
Rezisten\a materialelor
N'
140
Soliciidri axiaie
Solicitiri axiale
t4i
\ - rl q \!
Func!:a incbrcirii fiind nula, func{ia N(x) esie constanta axa de 'e'e'in1i.
iil
qi
graficul acesteia i'eprezinti o di'eapi5 paralela cu
pentru tronsonul lll,
1n
seclunea cureniS S:, situaii la drstanla
t.
faii de capSiui liber a
elementului
structural lrniar:
\{r l= 'p l-lo i- o^rx. -11) 2'

Funclia
N(x,) este de gradul unu decl eforiul seclional for{a axiald varazi liniar pe acest interval.
cjel mrteaza tronsonul ill sunt
Valorile
fc(ei axiale in sectiunile care
Nrt
a)
o
b) c)
ni' =
N(zr) =
]n,r-+p,t-p,(zt-zt)
- -]p,t
5, \.--r.l-dol-t
t0
31 2ir-.-"0,1
Fis.8.2
A Vlll-1
Sa se traseze diagrama de variale a eforlulur axial in lungul elementului stnlctural din figura 8 3
Rezolvare
Func{a lncdrcSrii este coniinud pe tronsoanele: I fc(a axialS: He - Na
.
(CD) ll
(B-C) gl
lll (A-B). Reacliunea Hr dtn incastrare,

x1 xp
rezulta drn dragrana de
a) Trasarea diaqramei
Func{ia efortuiut seclional
folosind definitia functiei forti axiali. fo(e axiali intr-o secliune curentb a celor trei tronsoane de incdrcare este: oentru tronsonul l, in sec{iunea curentb Sr situati la distan!a xr, fa{d de capdtul liber al barei:
a-=x3
Nrv,/ lp,1r, )'

care delrmiteazi tronsonul
x -1f tl 2I
Funciia N(x1) fiino de gradul doi, grafrcul acesteia vanaza dupb o parabola, Valorlle fo(ei axtale in secliuntle
sunt.
N^
- \{0i-
0 $
4p^ll2
N, -Nrr)=
]n
Funclia incarcbrii flind derivata de ordinul unu a funcliei fo(d axia16, axrale este nuld, graficul funcliei for{i axialS este tangent la axa de referint5.
in'r..iirnm
D, unde intensilatea incSrcirii
pentru tronsonul ll, in sec{iunea curentd Sz, situati la distanla xz, fa{5 de capStul liber al barei.
Fig. 8 3
uE, )=
Func{ia
sun l
ip,r
1l
Diagrama de varalie a funcliei fo(a axialS N(x) se traseaza in raport cu o axi de referin{5, para{ela cu axa barei. Valorile pozitive ale efortului sec{ional se reprezntd deasupra axei de referin{5 iar valorlle negative sub axa de
refei-in!a.
I'i(xr) este conslanii pe acest
jnterval. Valorile for{ei axiale in secliunile care delimiteazd tronsonul
142
Solrcitdri axiale
Solicitlri axiale
i'1i
b) TLasarea diaqramei fortei axiale utilizdnd relatiile diferentiale dintre functia incircirii si functia efortului sectional. in aceastd metodd se evalueazb valorile func{iei N(x) in secllunile caracteristice ale barei. Valorile oblinute se
reprezintb grafic in raport cu axa de referinla. Prin puncteie ob{rnute, se traseaza curba func{iei eforlului sec{lonal linAnd seama de interpretarea ge0melrica a relatiei diferenliale 2.14. Aplicand principiul acestei metode se ob{ine.
precizarea moduliji de deformaiie al epruvetei sub acliunea incarcirii axiale aplicate: natura tensiunilor care se dezvolta pe sectiunea transversald;
pe secliunea transversali, Pe suprafata epruvetei se traseaze un car0iaj ortogonal alcdtuit din generatoare paralele cu axa acesteia $i directoare echidistante la distan{a b,,(fig. 8.4). La capetele epruveiei se aplica forle
- determinarea legii de diskibu{ie a tensiunilor
pentru tronsonul l, func{ia fo(5 axiala in sec{iunile caracteristice are val0nle:
uniform distribuite paralele cu axa elenentului, egale in marime gi de sens contrar. Examinend aspectul geometric al caroiajului de pe epruveta deformati se constate urmetoarele:
N,-09i tJ "
)"
1p,l.
Pe acest rnterval funclia incdrcdrii fiind liniara. funclia for'{5 axialS este cu un grad superioara, deci graficul acestela variaza dupd o parabola de gradul doi. pentru tronsonul ll, func{ia fo(d axrai5 in sec{iunrle caracteristice are vaiorle.
bbb.b
p-,
\ -ll-.e1
Pe acest interval func{ra incdrc5rii fllnd nul5, funclia 0 d.eapia paralelbcu axa de refenn{6.
fo(b axiala este
constantS, graficul acesteia variaza dupd
5r N,
1q
=
rlentru tronsonul Ill. furclia fo(a axiala in sectiunlle caracterstrce a.e valorile: n]'
4p^l
- ]p,l -ap,l = -]o.f ?2 btb, btb,
-p,l ll
p,l
- -ip,l
, Pe acest interval funclia incircanr fiind constantd, funciia fo(a axrala este cu un grad
b>b, ]
Fig.8.4
btb,
brb,
super oari. deci grafrcul acesteja variaza liniar.
Verificarea diaqramei de
ob{ine: pentru tronsonul
I
fo(i
axiali, se
realizeazb cu alutorul relaliei 2.39. Prin aplicarea acester rela{ir se
N,
pentru tronsonul Il
21
cantiiate: Ab
-N,
-Nc -
oi;
-Ir, r
l
generatoarele raman echidistante si paralele cu axa elementului dar se alungesc cu aceiagi - b - br, alungirea fibrelor producAndu-se uniform, 'in Iungul epruveter gi pe indllime 9i in
[o-'2'' o,l1ro,l-''ô
p t' o,se -1 ?
ve'iftca:
consecinta deforma{iile specifice longitudinale

const,
);
sunt
diferite de zero $i constante
(e,
+0 gi e, =
N:r
-alt t IF" L
.o
se ver'irca:
deformatia specificS unghiulara 1 se oedr.rc urmitoarele conclLrzii.
penku tronsonul lll
unghiul drept dintre generatoare $i directoare se pastreazi gi dupi deformare, adici : 0. in baza observa{iilor asupra modului de deformalie al epruvetei qi a legii flzice a materialului,
N.-\l
37c
-Qi
":sr
I-=ot*l-^1p^t
]=i-o,t ol severilcb
deoarece
intrucdt rx
transversala, nu exista tensiuni tangen!ialer

Observalie. in sec! unea ,,8", unde se aplice o fo(5 concentrat5, in diagrama de fo(5 axialS are loc un salt de la valoarea p,lf2,lavaloarea -(712)p,l, egal cu fo(a concentratb aplicatd in aceastd secliune,
l=0 =
+0,
t=G} =0, adicb t=0, deci la

o, =Er, +0.
solicitdri axiale pe secliunea
tensiuni normale
ox, uniiorm distribuite:
adica pe secliunea transversali se dezvolie nurnai
8. 2 Starea de tensiune
Studiul starii de tensiune se realizeaze analizand comportarea la intindere centnce a unei epruvete drepte cu sectiune dreptunghiulari constantS, confectionat5 dintr-un material ugor deformabil, urmarindu-se elucidarea urmetoarelor aspecte: Rezisten!a materialelor
finAnd seama de faptul ca tensiunile normale

rela{ia de echivalenti (2.5) rezulta;
ox
sunt distribuite uniform pe sectiune, din
Solicitdri axiale
Solicitdri axiale
1X
= jo"CA =
o,ldA
= 6,A
inlocuind
in relaliile
(5.12) 9i (5.14)
o.
9i
t,, :0,
se ob{in expresiile care definesc
AA
direcliile gi valorile tensiunilor normale principale:
::=0 tg2u=-)n
ox
9i
orz
cl. 1-, o, =tttr
(8
1)
AnalizAnd cele doua rela{ii se desprind urm5toarele concluzii; Rela[ia (8.1 ) reprezinte formula fundamentalS a intinderii centrice,
unghiurile care precizeazA direcliile tensiunilor normale principale o,1

valorile tensiunilor normale principale sunt: 01 =
gi o2, au
valorile:
ar = 0 gi a.z=r'12,
o, $i 6z = 0.
8. 3 Tensiuni principale. lzostatice

StudiLil starii de tensiune din elementele solicitate axral. pune in eviden{5 faptul ca:
pe orice secliune trensversalS: pe orice
o, + C gi rr. = 0, secliune longitudinalS: o. = 0 gi r," - 0.
Cunoscand direcliile tensiunilor normale principale c1 $i 62. pe suprafala epi-uvetei solicitate la intindere centrici se pot trasa izostaticele de spela l-a, care sunt paralele cu axa elementului gi izcstaticele de speia a - ll-a, care sunt orlogonale pe direclia izostaticelor de soeia l-a (fig. 8 5-a). CAnd ca'a este solicrtal5 la comp'esiune centr;ca: ..;x < C. a, - 0 si r,. rr.. - 0, rezul:a
ci
tensiunile normale sunt tensiuni principale: 61
=62
=0
gi oz =-ox. Traseul izosiaticilor
pe
Cunoscand starea de tensiune de pe doua secliuni ortogonale, starea de tensiune din orice punct pi'in care trec, este perfect determinata. Starea de tensiune de pe o fa{a inclinati care face unghiul u cu axa .,x", se determina linAnd seama de relaiiile de legituri dintre tensiunile de pe o fati inclinata qi doud fete ortogonale. Func{iile tensiunilor de pe faia inclinati se oblin din rela{iile (5.8) 9i (5.9) daci se line seama de faptul cd. o, = 0 9i r,. = tr, = 0. Formele parliculare ale acesior func{ii
su nt:
suprafala epruvetei solicitata la compresiune este invers in raport cu cele de pe suprafata epruvetei solicitate la intindere (flg. 8.5-b). Tensiunile tangen{rale extreme ac{ioneazd dupi bisectoareie unghiut-ilor direcliilor tensiuniior
principale, inclinale cu 45", fala de axa elementului avAnd valoriie:
,. ,7 -^ t =*1 -2\"'
on = ox cos2
L-
la
cr $i x.o = -o, sincxcoscr
-,,1
(t,
2
T1
.s,
I .l
tr\1 .,s,
f I
o;o
a)
b)
J
Fig.8.5
Fig. 8.6
Tensiunile normale care ac{ioneazi pe sectiunile inclinate

particulard a relatiei (5.22):
la 45",
sunt date de forma
Rezisten{a materiaielor
146
SolicrtSri axiale
Solicitdri axiale
1/1
o".u"
=orf2
in flgura 8.6-a este prezentate starea de lensiune din lurul unui punct de pe secliunea transversalS a unei bare soliciiata la intindere centrica. Analiza stirii de tensiune din jurul unui punct ,,lt/" de pe aceaste sectiune se realizeaza pe cale graficS, cu cercul lui Mohr (fig 8.6-b). Se reprezinta
in sistemul de axe ortogonale (o,t), punctele A(o,;r,, =0)
normala x. respectiv normala z care trec orin punctul M.
cazul varialiei liniare a sectiunii. cAnd bara are formi de pana (flg. 8 7) in Teoria elasticitd[ii se demonstreazi ci aiunci cAnd aceasta este solicitatd la intindere de forla ,,P", in punctele ciin interiorul ei de pe un element cu normala ,,r", tensrunea totali o, este dirijati dupa razi. AceastS stare de tensiune este radiali iartensiunea o, se nurnegte tensiune radiali, fiind Catd Ce rela[ia
li
O(o. =0,r,, =0) de pe felele
cu
o. =
cu valoarea maximi in axul barei
*---2P
l
cos0
Segmentul
OA=ox,
este diametrul cercului lui Mohr gi segmentul
eA=orl2
l({ + srnlci
este raza
0r
acestui cerc, care este tangent la axa in origine. DucAnd prin punctul ,,A" o paraleli la direc{ia tensiunii normale o* $i prin punctul O, o paraleld la direclia tensiunii normale oz,la interseclia Ior, se
afli polul
de interseclie a cercului cu axa
'P"
sunt iensiunile norinale principale; o.1 =o,>0 respectiv 62=6r=1. Segmentele. CE=o, 2-rr", qi CB =-ori2=rnrn, r0prZintavaloriletensiunilortangen{ialeextreme. Dlreclia
al cercului lui Mohr. Acesta coincide cu originea sistemului de axe (o; t). in punctele o: O gi A, tensiunile tangentiale flind nule, abscisele celor doua puncte
6" I r,at
2?1
lrt[+sinlcl,]0r
(8 2)
tensiunii normale principale 01 se obtine unind polul ,,P" cu punctul iar direclia tensiunii principale 'A" 62, este odogonala pe directia unu 9i coincide cu drrectia tensrunii normale or. Valorile tensiunilor de
pe o falS inclinati cu unghiul a fali de axa elementului (fl9. 8.6) se ob{in, ducAnd prin centrul cercului o raze care face cu axa o un unghi 2u, ce intersecteazd cercui in punctui ,.li'1" de coordonate.
i--1
l1 ti
l ,.l
on = OM'
91
- 6e + c tr,l' = 6 x,1 2 + (o r f 2')coslo"- ox cos2 o
.t
,r:
qF-o,(x)=
P
[-*
F-
-9, o",
Alx)
t.u - V lW-{o^
2lsin161 =
oi si'rocosfl
Fig. 8.7
intre tensiunile normale
o,
gi cele radiale
o,,
exista relalia de dependenla
8.4
Domeniu de aplicabilitate a relafiei fundamentale
Relalia fundamentali de calcul (8.1)este exacti numai in cazul cAnd bara are geometria gi incarcarea identici cu cele pentru care s-a dedus aceasti formula. in activitatea practicl se intalnesc cazuri cand nu mai sunt respectate condiiiile de geornetrie gi incdrcare avute in vedere la deducerea relatiei fundamentale, starea de tensiune din element flind perturbatd oa(ial pe anumite zone sau in intregul volum. Cauzele care produc aceste perturbiri ale
starii de lensiune sunt:
o, =6,
JinAnd seama cd x =
COS'8-
2Pcos'0 (2cr - sin2o)br

1
{o
r/
rcos0, relalia (8,2) devine:
distribulia neuniformi a forlelor pe secliunea de capit a barei. in secliunlle de capat ale
'
2?
i('sr
bx
(2a- sin2o)
barei 9i cele vecine lor. starea de tensiune este perturbata, distribu{ia acestora flind neuniformd. Zonele de perturbare a tensiunilor in lungul barei sunt limitate pe distanta egalS cu inaltimea sectiunii, conform
principiului lui Barr6 de SainlVenant. ln restul barei tensiunile normale sunt considerate uniform distribuite pe sec{iunea transversala. Aceasta conduce la concluzja ca evaluarea tensiuntlor la barele solicitate axial se poate realiza cu relaiia fundamental5 (8,1), daci se neglijeaza influen!a distribuliei
neunilorme a incircarii sau a punctelor de aplicatie a fo(elor concentrate, in zonele de capit;
Valoarea maximi a tensiunii oxmax se obtine atunci cano unghiul 0 = 0'. Daca tensiunile se consideri distribuite uniform pe sec[iunea transversala, acestea se evaiueaza cu relatia:
varialia secliunii barei in lungul elementului, CAnd sec{iunea barei nu este ccnstanti in lungul barei. distribu{ia tensiunilot'norrnale ox, pe sectiunea transversali nu mai este uniformS. in
PP
bh(x)
b2xtqcr
(8,4)
Rezistenta materialeior
fl
148
Solicitiri axiale
Solicitiri axiale
care diferb Ce relatia (8.3) dedusd in Teoria elasticitdlii. Diferen{a dintre tensiunea normalS maxima orn,r, din Teoria elasticitatii gi tensiunea normalS o,, din Rezistenla materialelor, determinatA cu
rela{ia (8 4) se evalueazd cu raportul:
_TE
o, gi a tensiunii
r6i, t 2)\2
- t? z: n 3ra ,o)
o,
din jpgptul axei Ox:
_R[/
"ma,
4tga
o, =*(o6 ll(.;ra f xa -,'l*']

fiind distanta rrdsurata dupa axa elementului de ia centru golului pAni in sec{iunea de calcul, iar,,r" raza goluiui circula;.
2u+sin?a
'x", Tensiunile normale
depinzand numai de unghiul de inclinare
modificarea brusci a secliunii prin: schimbarea lilirnii barei, existenla unor slibiri locale de tipul golurilor, chertirilor etc. Pe sec{iunea siSbiti a barei, distribulia tensiunilor normale oy. nu mai este uniforma, starea
al fetei panei,
ox $i oz
iau valor-i maxime pe conturul golulul circular:
o**u, = 3o6
$i
or*r"
=-66,
ulde 6c este valoarea tenslunii normale dintr-o sec{iune curenta depadatd fa{d
ce
secliunea slabitS,
de tensiune fiincl perturbata in vecinitatea acesteia gi nu mai poate fi evaluata cu relalia (8.1). in
Teoria elasticitS{ii se demonstreaza ci distributia tensiunilor in sectiunea slSbiti Cepinde de modul in cai'e se rncCiflca secliunea, prezentAnd anumite v3rfuri de tensiune Cenurnite concentratcri de
tensiune (fig. 8.8). Cauzele care determini aparilia concentririlor de tensiuni se numesc
concentratori de tensiuni. Raportul dintre tensiunea normali maximi gi tensiunea medie se numegte coeficient de csncentrare a tensiunilor la acliuni statice;
>h
I
u. - o, o",
unde:
G.
) A
la marginea golulut:
rrl
Â
b)
ur-A -N
o, *r, - este valoarea iensiunii normale maxime de
a)
Fig. B.B
6*,n,- este valoarea tensiunii normale medii, care se evalueaze cu rela{ia;
or,r
= Nr/Anr,
Perturbare3 intensitate regresivS
stirii de lensiune drn secliunea slabiti se
transmite sec{iunilor invecinate cu

se
p6ni la o distanta aproximativ egala cu iniltimea sec{iunii. unde influenta nu
An., fiind aria netd a secliunii slabite. Aria neta se determind cu relaiia; An"t =
reprezentand aria
At,
A.t
Ao,
mai resimte. Alura i26s13ticelor care trebuie sa ocoleasca golul circular se aglomereazi in vecinatatea acestuia, pundnd iq evidenla, fenomenul de perturbare a stirii de tensiune din element (fig 8.8-b)
bruti,
respectivAsr , arja slabirii.
Coeflcientul
de concentrare ao, depinde numai de
geometria concentratorului, fiind
8,5,2. Congsnlratot elipsoidal

Un fenomep asemenator se produce cdnd golul are forma elipticd (fig. 8.9). Se demonstreazd in Teoria Elasticitd{ii ca tensiunea maximi se evalueaza cu iela{ia: .P
independent de natura materialului. Valorile coeflcientului de concentrare a tensiunilor se p0ate determina pe cale experimental5 folosind metode fotoelasticimetrice, tensometrice, etc,, sau pe cale teoretica prin metodele Teoriei elasticita{ii.
.P
.P
S.S.Concentriri de tensiuni
8.5.1, Concentrator circular Cand concentratorul de tensiuni este un gol circular cu diametru ,,d" amplasat in axul barei cu grosime mici 9i sectiune dreptunghiulara (fig. 8.8-a), solicitatl la intindere centrici, fLinc[ia tensiunii normale o, , la distan{a ,,2", fa\A de axul elementului, in secliunea slibitd este:
nllh
l1 tl
U
b
,rS
-_N
Fi-q. B 9
-.N "tf AN
A
^_N
Rezistenta materiaielor
150
Solicitdri axiale
Solicitari axiale
sx
max
= oo (t + z a7n)
8.'1
1.Valorilefactorului deconcentrareatensiunilorseexprimdfuncliederapoai-tele
r,h1 si h,,h,.
unde .a" gi ,,b" sunt semiaxele elipsei. Atunci canC a = b , se ob{ine cazul particular al goiului circular cu or *u, = 3oo. Coeficientul de concentrare a tensiuniloT o.k are expresia: ux=1+Zalb golul in mod curent: b<a 9i sr >3. Daci b-+0, valoarea concentratorului cr1
Teoria prezentatd cu privire la concentrarea tensiuniloi' este valabtlA numai in ipoteza cand tensiunile maxime nu depSgesc valoarea limitei de comportare liniar-elasticd a materialului.
-+-,
io,
eliptic reducAdu - se la o flsurd kansversalS, cu efect total nefavorabil.DacA a -->-, golul tinde spre o fisurb longitudinala, cu efect neglijabil asupra compodarii la iniindere centrici a barei,
8.5.3. Concentratori sub forma de
crestituri laterale cu goluri semicirculare

Fig, 8,11,
qrl
La materiaiele casanie. iimita oe propor{ionaiitate flind apropiald cie rezisien!a la rupere
o*,
Pentru acest tip de concentratori de tensiune (fig. 8.10) valoarea coeflcienlului de concentrare depinde de urmatorii factori: forma racordirii crestaturii, raportul r/h' si raportul hJh, unde: r este
raza de curbura a crestaturii, hs este inaltimea sec{iunii slSiiite iar h este indltimea sec{iunii curente.
io,),
in cazul
solicitarilor statlce, la calculul de rezistenla trebuie sd se tini seama de concentrarea tensiunilor" in cazul materialelor ductile, distribu[ia tensiunilor in seclrunea slSbita se menjine in forma discutata pentru concentratorii de tensiuni prezentali pand cAnd tensiunile maxime din punctele cele mai solicitaie aiing limita de ci.irgere a materialului (o.) Aparitia curgerii 9i dezvoltarea deformaliilor
plastice in acesie puncte determrnd plasticizarea progresiva a intregii sectiuni, fenomen cunoscui sub denumirea de proces de adaptare a secliunii.
+
I
(t -
flax
8,
6. Starea de deformatie, Deplasiri

in
paragraful 8.2, evidentiazd faptul ca bara solicitat5 la a unui tronson de lungime dx este dati de
Analiza experimentali realizatd

Fig B 10
Tensiunea normalS maximi
rela{ia:
intindere centrici se alungegte. Alungirea elementari
o,
"r,
de la marginea crest5turii se evalueazS cu relatia:
A(dx)= unde
exdx
(8 5)
o,.r,
=o.. N
e,
este deformatia liniara specifica. Din Legea Iui Hooke exprimata pentru domeniul de
comportare liniar - elastic a materialului, rezultd: Pentru crest5turi de forma hiperbolica, coeficientul dk , se evalueazi cu relalia:
s" =o"/E
(8.6)
a. -.08i' r ' 12 -0,t

unde
i-,
fin6nd seama de relatia (8.1)expresia deforma{iei specifice hniare (8.6), se scrie sub forma:
e
ieprezinti raza crestAturii circulare.
'
= NiE'q
(8 7) alungirea specificd elementar} este
8,5.4. Concentratori sub formi de varialii brugce de secliune

MicAorarea connfntrdrilor de tensiuni in cazul variatiei brugce de sec{iune se realizeazb prin intermediul racorddrilor. ln cazul barelor cu sec{iune dreptunghiulara in trepte daca racordarea a doua konsoane se realizeazd cu sferturi de cerc. distribulia tensiuniior in zona racordirilor este ca in flgura
inlocuind rela{ia (8.7) in relalia (8,5) rezulti
ci
^(dx)=(n/rn)ox
Rezisten{a materialelot
152
Solicitdri axiale
Solicitdri axrale
153
Pentru o
elementare:
bari cu lungime
.,1",
alungtrea totalS
r\l
se obline prin sumarea alungirilor speciflce
Varialia suprafelei elementare cu normala

lAe ^^
,,x"
esle data de relatia: a..^ -L\'.^
rt ,,^ J i \r-\i^/ -r
ll=
J(N,i
0
EA)dx
(8 8)
deci modificarea totala a ariei sec{iunii transversale a barei va fl:
AA=Ar-Ao=*2verAo
Daca secliunea barei (A) qi efortul axial (N) sunt constante, rela{ia (8.8) devine
Produsul EA se numegte rigiditatea secliunii la solicitari axiale. Atunci cand raportul N/A este constant pe subdomenii, alungirea totali a barei este:
.) L : :IA,
rl
=5-nl
:Nr '''
Punctele de pe suprafala secliunii de capat a barei solicitate axial se deplaseazd dupa direclia axei, mbrimea deplasariior (u), lincj egala cu alungirea (Ai )a capatului de bara:
lrc,, _
Fiq. 8.1 2
(8.e)
Variatia unititii de volum dintr-un corp solicitat se nunnegte variatie volumici specifici
ev flind datS de rela{ia: 8"
7. Varialia ariei" Variafia volumici

eu =
Un element structural solicitat la intindere centricd igi modiflca prin deformare: lungimea, aria seciiunii transversale 9i volumul. Un cub elementar detagat din elementul structural solicitat la intindere cenkica se deformeazi (fig,8.12), alungindu-se dupa directia,,x"9i scurtAndu-se dupi Latura paralela cu direc{ia,,x" devine de lungime: 1+e' iar laturile paralele cu direcliile,,y" gi direcliile ,y" gi ,,2" au lungimile:
(t+e, )(t-e,
)(1
-e*
)-l
lt
-2,,,e, +e, + el
(,,,2
2v )+
v2e3l-1
(8.1 1)
Negiij6nd inflniliimicide ordin superior
el
9i
el
relalia (811)devine:
'2"
1-vtx. Aria
sec{iunii elementare (Au), cu normala ,,x" pe planul
eu =
(1
-2ve,
+ e, )-'1 = e,
(1
-2v)
fi,
acesteia, se micgoreazd avAnd valoarea:
linand seama de relalia (8"11), expresia varialiei volumului total al barei va
A"
- ('1 *r,e,
)(t
-t,s^ ; = (t -ve,
)2
Av = Vi *
Vo
- vVc = sr (1 - 2v)Vo
ci
volumul elementelor solicitate la intindere centrici se
A1a flnala a sec{iunii kansversale normali pe axa x a elementului solicitat la intindere cenkici din care s-a detagat volumul elementar este:
Din analiza experimentali se constati mbregle dupa delormare ciecr:
Ar = ArA. = Ao I1- r'c,
)2
(8
10)
er=(1-2v)e,>0
gi in consecinlS coeflcientul lui Poisson este cuprins intre limitele: 0 <
unde An este aria iniliald. Neglijand infiniliimicide ordinuldoidin relalia (8.10), rezulti
v < 0,5. Valorile coeflcientului lui

pentrubeton:
Poissondeterminatepecaleexperimentalisunt: pentruo{el: Ar =Ac(1
v=0,3.
v=02
etc.
-2r'e,)
ittsF-.
rt. it':;
i
i i
154 Solrcitdri axiale
I
l
Solicitiri axiale
i5s
tt u-
1 l\ll
8,
Energia potentiald de deformatie
2 Ep,
'ltl\ 't'
't ttili
2EA
in paragraful 6.8.4 s-a demonstrat ci, in cazul corpurilor soliciiate in domeniul liniar elastic energia poten!iali specifica de deformalie este data de relalia (6.4i) Din analiza stirii de tensiune gi deformalie a barelor solicitate axial, prezentatS in paragraful 8.2, rezullb ci pe sectiunea transversala se dezvoltd tensiuni normale o, 10, ca urmare a existenlei deforma{iilor liniare speciflce e, + 0. in
concluzie. pentru acest tip de bare, energia potenlialS de deformalre specifica este
dati de relalia:
(8.12)
g.
=]o*., I
La evaluarea energiei potenliale de deformalie nu se poate aplica principiul stlprapunerii

efectelor, deoarece in expresia (8.15), termenul efortului axial (N) este la p5trat, Daci foria axiaid, aria sectiunii qi modulul oe elastrcrtate variazi in lungul bare;. dar sunt constante pe subdomenil de lungime I , expresia energier poten!1ale cie defcrmalte (8.15) eqls 631i 69 relaiia:
Tin6nd seama de legea lui Hooke gi de rela\ia (8.1), expresia {8'12) devine;
, tt^
10:
a tr
1
aE
N2 ^l
-u2,2"- A
J-'t'n'i
Energia potenliald de deforma{ie corespunzatoare unui volum elemeniar dV este,
dU
-usdV
=*Sou
a exptesrei
(813)
8.
Proiectarea barelor cu sectiune constantd solicitate axial

1
Snergia pote.liala tctala se obt;ne prin sumarea pe voiunul barei

potenliale elementare (8.13) deci:
enetgier
8.9.
Calcuiul de rezisten!5
u
r-elalia de calcul a energiei potenliale
'' .dv = jEAt I f il ^lf\x 2 2
ttl
"'EA-
';
ifdA
iB
14)
Atunci cand for{a axial5 (N) gi aria sec{iunii transversale (A) sunt constante in lungul barei, totale (8.14) are forma particulara:
in rela\ia fundamentali de calcul a barelor solicitate axial (8'1) se intirlnesc trei m5im1, 1st3 axiala (N), aria secliunii transversale (A) 9i rezisten!a materialului (R6) Dacd doui q;p1p1 runl cunoscute. urmeaza sa se determine a treia, deflnindu-se astfel cele trei probleme ale cq;6Lt;x1u1 6s rezisten!5: verificarea rezistentei, dimensionarea 9i determinarea fo(ei capabile. in calculul curent al elementelor de construclie din ctel solicitate axial se considerl pentru coeflcientul partial de
siguranld valoarea m =
1.
U= rc^ i-.Jx= 1tr^

a0Ln LL^
1 .)
r.N2
8.9.1.a Verificarea rezistentei barei

1 Nzl
(8.1 5)
Cuncscirnd sectiunea barei (A,.,), rezistenla malerialului {Rr) din care este confec{ien315
53pg
gi valoarea efortului axial maxim (N.r,*r*) din diagrama de variatie in lungul barei,
Aceastd relaiie mai poate fl ob{inuti {inAnd seama de observaiia cAin cazul elementelor cie elastici, lucru mecanic ai fo(elor exterioare L. este construc{ie care au o compodare liniar rezisten{i in sectiunea de calcul este lndepliniti dacS:
can6;1iu
6.
transformat in totalitate in energie poten{ial5 de deforma{ie:
oxef nax
-I
N, ET MAX
S
Ko
hef
(3 16)
u--."2 =Jnu
g,
!irand seana de rela;.a (3.9) rezulti:

Conditia de rezistenta fiind indepliniti in secliunea de calcui, este indepliniiS gi in celeialte

sec{iuni unde efortul axial are valori mai mici. Rezistenla materialelor
9l
li
156
Solicitiri axiale
Solicitari ariale
157
ao.
8,9.1.b Dimensionarea barei Aria necesari a sectiunii
trebuie
(x)
.lx
=u
(An".)se determind plecand de la observa{ia ci elementul proiectai
Condi{ia de rezlsten!5 in secliunea de abscisd xo a sectiunii de calcul este
si
satisfacd cel pu{in la limiti conditia de rezistenla in sectiunea de calcul, deci:
) 6rrr^=^f.<Ru
N(xn
.
Anec
N. -glJax l(o
A(xo.j
(9.17)
8.9.2 Proiectarea barelor cu slibiri solicitate axial

Rezistenla Ce calcul Rd, se alege conform indicaiiilor standardelor gi codurilor de proiectare in vigoare. Cunosc2nd aria necesare (An".)$i aria geomekica (Ao), dimensiuniie secliunii iransversale se oblin exprimAnd condilia de egalitate intre cele doui mdrimr An=, = As,
De exemplu:
Pentru barele care au concentratorl de tensiuni (fig.8.13), conditia Ce iezistenla se exprirna

seciiunea sldbiia:
ir
pentru secliunea
circulara;
na2 f +
oentru sec{iunea inelara:

cx
=.4A,".1 rn! nfi-o'}- A,u , D. *, - ,A*

=Anr.
Dn..
;
[
rj-1 -I
gr
-tl
= 'o ['" o;
(8 1e)
D;.o. = cr-D,,.y , unde:
= D, '''D.
pentru secliunea pbiraih. a2 =
An..
Aria neta (An",
i se obline din relaiia:
ar". =
"rE;
8.9,1.c Determinarea fortei capabile
Fo(a capabili a barei reprezinti valoarea efortului seclional maxim pe ssps il

condi{ia de rezisten{5 este indeplinitS la limita, se obtine:
poate
prelua sectiunea transversali. CunoscAnd rezisten{a materialului gi aria efectivd a sec{iUnii, cind
A., - este aria slibirii (aria golului din sectiunea slbbita), in cazul particular al elementelor de construclie liniare cu sectiune dreptunghiulara (fls 8.13)
ada nete datb de rela{ia:
Ao, - este aria brutd (a intregii secliuni) 9i
N.ro
A.iR6
(8 18)
An.t = Ao,
,.h' gi
Arr = h(b
*d)
Dacd forta axiala este cunoscuta 9i secliunea este varrabild in lungul barei, atunci gecliunea
cea mai solicitata este cea cu arie minima. in acest caz, condi{ia de rezisten[5 se exprime
suI forma;
,b'
reprezentand dimensiunile sectiunii transversale iar,,d" diametru golului. Calculul barei cu slabiri lncepe cu predimensionarea acesteia:
-, ^ o,e-ra"= -N.t ^
' 'mln
<Hc
(8.20)
Atunci cAnd efortul axial gi aria sec{iunii kansversale sunt variabile functia tensiunir normale este data de rela{ia;
in lungul elenentului,
unde
k.
este coeflcientul de slabire a barei care se apreciaze supraunitar.
Deoarece in rela{ia (8 20) intervine coeficientul
k.
arbitrar este necesar sd se veriflce daci
o- (x)= w(x)in(x)
abscisa x0 a sectiunii de calcul oblinAndu-se din condi{ia:
sec{iunea dimensionatd verificl condi{ia de rezisten!a (8 19). Daca condilia de rezisten!5 este indeplinita la limitd dimensionarea sec{iunii este corectS, daci nu se modiflca valoarea coeflcientului ks gi implicit dimensiunile secliunii, veriflc6ndu-se din nou conditia de rezistenli in secliunea slibiti, pani cAnd acesta este indeplinitl la limiii.
158
Soiicitdrr axiaie
Solicitiri axiale
159
Forla capabilS a barei sl5bite se deterrnini din conditia de rezistentd cAnd aceasta este satisfdcuti la limit6:
N..o
,.
Rd i >0.5Rd
a)
l
Rd, b) f
An.1R6
(8.21)
< 0.sRd
Tl t_l
n
b
Fiq. B.'14
(t
.l
Se observi ca, atunci cand R6,1 > 0,5Rd, condi{ia de rezisten{5 restrictivl se exprimd pe
secliunile normale, ruperea elementului flind produsd de tensiunile normale 8.14-a) iar atunci cAnd Rd
la
o,
prin smulgere (fig.
< 0,5Rd, condi{ia de rezisten{d restrictiva se exprime pe sec{iuni inclinate
45', ruperea elementului producAndu-se prin Iunecare (flg, 8.1a-b). in concluzie, natura ruperii unei
bare solicitate axial depinde de raportul dintre rezisieniele materialului,
.N
8,9.3 Calculul de rigiditate

Fig.8.13
Elementele structurale solicitate axial indeplinesc condilia de rigiditate

relaira:
daci deformalia
cu
Cedarea barelor solicitate axial se poate pr0duce gi in secliuni inclinate. datorita ac{iunii tensiunilor normale on ;i tangen{iale tno care aciioneaza pe acestea, Deoarece tensiunile normale de pe secliunile transversale sunt gi tensiuni principale, cedarea eiementului se produce in
efectivi a barei (AIu, ) nu depigegte valoarea admisibili {.r1, ), Condiiia de riEiditate se expi-imb
o,
sec{iunile inclinate cu
45'faie
de axa elementului pe care ac\ioneaza tensiunile:
l\l-.-
tJ'll
t. = t",r, -
o, 2 9i oo,
'<Al^1 dl trA
--'l
(8.22)
:icl
6,
r2
Calculul Ce rigiditate al unui element structural impune rezolvarea a trei probleme: venficarea
riglditS{ii, determinarea forlei capabile 9i dimensionarea barei. 8.9.3,1,a Verificarea
Deoarece pe aceste sec{iuni ac{ioneaze tensiuni normale gi tangen{iale condi{iile de rezistenla sunt exprimate de rela{iile:
rigiditilii
barei
o,, =?
sRo
: T.u,-?.*0,
Verificarea rigiditatii elementului structural Iiniar solicitat axial se realizeaza cu rela[ia (8 22),
valoarea deforma{iei admisibile Alu , este precizati in standardele sau normativele in vigoare cu privrre
la proiectarea acestora,
o..'
unde
=noJ3t; - utoJ'-3{o,
2}'
-o,
<Ro
8,9,3.1.b Dimensionarea barei Aria necesarl a elementului structural liniar solicitat axial se determini din relalia (8.22) chnd
aceasta este indeplinita la limita. axial
R6,1 este rezistenta de calcul la forfecare a materialului.
Prima gi ultima condi{ie nu sunt mai restrictive decdt condilia de rezisten!5 (8 16) exprimata pe
secliuni normale, deci pot

su nt:
fi neglijate. Astfel, condiliile de rezisten!5 pentru un element solicitat
An..
pe secliuni normale: or,.1 < R6, pe sectiuni inclinate la
N.t
Eala
45":
ref,max
or./2 < R6,t.

',F',],',
t,
I 160
Solicitiri axiale
Solicitdri axiale
i6l
8.9.3.1.c Forta capabili a barei Fo(a capabilS a elementului structural liniar solicitat axial se delermin6 din rela{ia (8.22):
EA Lnelara ^l r l\-^tdljl =r
A Vlll,2
Sa se determine valoarea maxrma a ciarnetrulur golulur circular oractical in bara din lemn, (flg.8,15) pe tr6nsonul B-C de aqa maniera incAt sd nu fie afectate capacitatea de rezisten{d a acestuia. Si se determine valoriie deplasirilor sec{iunilor
R61.'n = 120 daN/cm2;
B gr C, penlru cazul cind P=Pcap Date numerice: i=6,0m; b=1Ocm; h=40cm;

E
1:1
' cc -l 'l
L-2
= l0adaNlcmz.
Rezolvare.
Dtametru golulur circular practicat in axul elementului. se determini din condi{ra ca fo(a caoabil5 a tronsonului B-C a elementulur structural sd fie egald cu fo(a capabild a tronsonulur A-8. Fo(a capabilS a konsonului B-C se obline punind condiira ca eforlul axial si fie egal cu for{a capabilS a sec{iunir slSbile a elemenlului slructural:
tt .b
I
"
Fig,8,15
N.,.-o-R,A.. Analog oentru tronsonul B-C se ob{iner Ng-.
P.:;u-R"rr-dl
Considei-And for[a P
P". =
16000,0 daN, i-ezuliSt
,. =-oro
Pt 1
3P =
R6A", ->
Pj;B =
Rabh 3
16000,0, ={o4cm =-6. oo

600
Dep aslrea sec{iunii ?. se evalueaza
cl erp
es'a
Ixprim6nd condilia de egalitate a celor doud fo(e capabile se obline:
r R"b1"-dl-'"j JJJ
Rdbh _ 'cap 3
D hh
d,"^=:h-140=26.zcn
:
,EAEAEA
cu valoarea
N.-x21.'3
3Px21
2?l
Valoarea fo(ei capabile a elementului structural liniar este
12A,1A ,4A
3
= 1 6000,0 daN
u"
a
2Pl - 2x'i6000.0x600 -' '"'"-'l "-' " - -= EA 10- .40c
- -0 48 cn
Fo(a axialA frind constanti cu valori diferite in Iungul celor douS tronsoane, deplasarea pe orizontala
sec{iunii de capdt C este datd de rela{ia:
.. N..'.13 NAq^213 Pl 3P,213 " EA EA 3EA EA
Dl
6EA
'*!i.
i
I
162
Solicitiri axiale
Solicitirr axiale
8.10 Bara de egali rezistenti

Barele solicitate axial sunt proiectate ra{ional atunci cdnd in orice sec{iune din Iungul , ln aceasta ipotezl pentru confec{ionarea barei se consuma o
.F
elementului tensiunea oxermax 1Ro cantitate

rezistenta.
de material minima. Bara care rispunde acestui criteriu este denumita bari de
egald
Se definegte bara de egali rezisten!5 ca fiind elementui in lungui caruia tensiunile

normale au aceeagi valoare: 6xer = Rd. Condilia de egala rezistenla conform definiliei este:
A=consi
[l-ti
A1
b)
'A2
(8.23)
Fis 8.16
bai'a de egala rezistenla firnd cu sectiunea constanta pe tronsoane. Atunci cand bara este incarcatb cu
func{ia
A(x)
Funclra N(x) pcate fi contrnud sau discontinui 9i poate varia dupb diverse legi, in consecin!d trebure sa varieze astfel incat, valoarea raportului celor doui funclii in orice sectiune si
mai multe forle concentrate, forma barei de egali rezisienla este o bara cu secliunea constantd pe
tronsoane. caTe urmbresc alura diagramei de
fle aceeagi. Din rela{ia (8,23), rezultd cA; N(x

R,t
fo(a axiald.
AtX
l=
(8.24)
8.10.2. Forma barei de barei
egali rezistenti, cand nu se tine seama de greutatea proprie
relalie cunoscutd sub denumirea de ecuatia formei de egala rezistenli. Forma barei de egala rezisten{a este continua sau discontinui atunci cand func{ia N(x) variaza continuu respectiv
discontinuu. Este studiatS'in continuare forma barei de egal5 rezistent5 in
La calculul elementelor solicitate axial. in anumite cazuri este necesar sa se considere sr greutatea proprie a acestora. Alcdtuirea acestor tipuri de bare cu sectiune constanta nu ar fi judicioasS,
deoarece sectiunile ar fi solicitate inegal,
doui ipoteze:
a
Se considera o bard lungl solicitatd la intindere centricd de o fo(a concentrata F aplicata in

extremitatea libera (fig. 8.17). Func{ia fo(ei axiale N(x) in sec{iunea curentd x este;
8.10.1 Forma barei de egalS rezisten!5, cAnd nu se tine seama de greutatea proprie barei
Se consideri o este constanta, adicd,
N(x)=r rcix)
unde G(x) este greulatea proprie a tronsonului de lungime distanla dx cu ariile
x.
bari in consoli ac{ionata de o for[5 concentraia F in sectiunea din capdtul liber
(fig 8.16-a). Funclia efortului axial N(x) fiind constanta, din relalia (8.24) rezullb cd 9i funclia A(x)
Pentru deducerea formei barei de egala rezistentS, se considerd
doui sectiuni infinit vecine
la
A(x), respectiv A(x)+dA(x). Bara frind de egali rezisten{5, in orice secliune
A(x )= F/Ro = const.

deci bara de egalS rezisten{a are sectiune constanti in lungul ei, Atunci cAnd funclia N(x) este constanti pe tronsoane (fig. 8.16-b) func{ia A(x) este de asemenea constanti pe tronsoanele respective gi are valorile:
transversaji, tensiunile normale sunt

se evalueazl cu reialia:
o,
= Ro. Greutatea konsonului elementar dx deiagat dln bara
dc(x)= yA(x)dx
unde
(8 25)
este greutatea specifici a materialului. Pe fe{ele care delimiteazd tronsonul elementar de
F. F. +Ft A.='RdRdsi A"- -
lungime dx, se pune in evidenta efectul pa(ilor indeplrtate, Scriind ecuatia de echilibru static dupa axa x, a fo(elor care aclioneazi asupra tronsonului elementar se oblrne:
IF,
=0
RoA(x)+dc(x)-no[n(x)+o,l(x)]=o
(8.26)
:Fl
I
I
i
i
l
164
SolicilSri axraie
Solicitiri axiale
inlocuind rela!ia (8.25) in rela{ia (8 26) rezultd:
RoA(x)- 14(x)
ReducAnd termenii asemenea rezultS:
dx
*Ro [A(x)+ d,a(x)]=
lnA(x)-lnA. = I "Rc
o
sau
A{x
. t l- Ane\' = " R,t
lr
/, e^'
Greutatea elementului structural de egalS rezistenla se obtine prin integrai-e:
RodA(x)= 14(x)dx
^ c(x)=yj,t(x)dx sau G(x)=[n(x)-no]no o[)

Funclia deplasirii u(x) dupi direc{ia axei elementului este:
( ,,
=r] eR.
-r
)
I
-n(rr =
dA(x)
',/
o*
(8.27)
, N(x) u(xi=Ir
'':dx=rlidx+C E' 'EA(x)
R^ ,,
(8.29)
lntegrAnd membru cu membru relalia (8.27) se ob{ine
x-l --)
(8.28)
Constanta de integi'are C se deiermini din condi!la la limiiS expi-imata in incasirare.
FentrLr
u(l)-0
deci
lnA(x)= ,D Lx+C
,.c
&t*c=o = EE
D
c=-Ror
*TI I
F*G
A{x)-dAix)
Rd
lntroducAnd expresia constantei de rntegrare,C" in relatia (E.29) se obline funclia cleplasdrii;
i
l
liiirill
AX)+dA(X)
N(X)
dx
\-7 \ 0u/
\r/
u{/) -''! (l-xl E

Semnul minus indica faptul
'A(X)
t.
'Y
\,t
cl
deplasarile se produc in sensul negatlv al axei ,,x", Funclra
t__l___J
A(X)
deplasarii are variatie liniara cu valoarea maximd in capitul liber al barei:
o,i -t il I
-Ao
Z
, Rnl Fl " "'- E EA,'

8. 1 1. Bara cu sectiune constanti pe tronsoane
Fig.8.17
Constanta de integrare C se determini exprimAnd condi!ia la limiti in sectiunea de la capitul A(x)= Ao. unde Ao =F/Ro . inlocuind rezultatele ob{inute in inferior al barei, Astfel, cAnd x = 0
Bara ci; variaiie exponentiaia a seciiunii este dificil de reaiizai in practica. Din acesi mciiv sec{iunea cu formi ideali se inlocuiegte cu seciiunea variabili in trepte. constant5 pe lungimea
flecirui tronson.
confectionat din acelagi material, Sectiunile de calcul ale elementului sunt:
relatia (8,28) constanta de integrare
devine:
Se considera un element structural alcdtuit din trei tronsoane cu sectiune gi lungirne diferita. 1- 1',2-2,3-3', situate la
e:
inAo = g
inlocuind expresia constantei de integrare astfel determinati in rela{ia (8.28) rezulta:
panea superioara a flec5rui tronscn, in seclitinea de calcul a primului rrorscn se poate scr
uxfldr-
11
F+r,A,l,
^ A1
-;TIr1
41
Rezistenia matenalelor
ti
ton Solicrtdri axiale Solicitari axiale
157
Aria necesara A,n". penti-u tronsonul unu se obline din condi!ia ca
oiLu, = Ro, deci:

t,
l3
a
F+GlGlGs
------..->
l'A
F+S+Q^ q".: = n' '+'ir.

tr r fl rr'l I'v1'v2 -.^3J - -43
^'ttt
nF
'
*o -l'i'
I
]-'.^
Expresia forlei axiale in sec{iunea de calcul 2-2 esle.
22 o" =
I
'trLa: j1+?1"
nt
N'-2
-F*ri,A.=F+V. ' Ro - ldr R,
FRoj
Itu1
I tbl
rt
ll,
,i
1,1 F
finAnd seama de forma de exprimare a i-ela{iei de calcul pentru A,n.., rela{ia pentru evaluarea
ariei necesare a celui de al doilea tronson devine:
Fig.8.18
FRo
A,
ntt'et_ Ro -
,,2 2 N6i'
!z (Rl
,ir,l(Ro
- I:)
(Aln..)
se determini cu i'elalia
in mod asemSnitor, aria necesara a ironsonului ai treilea
Cantitatea de material suplimentara consumata de forma in kepte, in rapori cu forma idea{a exponen!iala esie prezentale hagurat in figura 8.18. Se observi ci bara cu secliunea in trepte se apropie mai mult de bara ideala cu cAt numdrul trepteior este mai mare, cAnd n forma barei cu secliunea in trepte coincide cu forma barei ideale.
r -
N:: 1*0,-cz -- -lla"r'rec-Rr-ll ^ R.-)i: rRo-1,)rRo-/:lrRr-.1.)

ContinuAnd ra{ionameniul, pentru cazul generai cand bar"a este realizalb din lungime diferiti;
A Vilt-3
Pentru peretele dln zldirje portanU, asupra clruia ac\ioneaza incarc5rile iransmise de pianSee{e arnal. de la ceie doub nivele (fig.8.19) se cere. 1 ) sa se dimensioneze acest element structural in urmdtoarele varranle: a) cu seclrune c0nstanie pe intreaga inalllme; b) cu secliune constantb pe inaltimea unui nivel.
iin
be'ion
n tronsoane de
c)
cu sec{tune variabil6, astfel incat tensrunea normalS
o"
sa fie constantd in orice secliune.
2) si se dimensioneze funda{ia zidului in cele tret varrante. Date numerice: Pr =15000 daN/m' Pz ='1 1000daN/m;
hr
't,-223A Calri'"nr
-3,0m;
h:
=2,80m; ./, =i600daNlm:,
h,
-120m; R., =3,5daN/cm2; Ra. =15
CaN/cm2.
Rezolva re
i8.3c)
ln cazul particular cAnd cele n tronsoane au Iungime egala gi l" barei, relalia (8.30) devine:
-lin
I fiind lungimea total5 a
incircarea transrnsA din planqeele de beton armat, la zidul porlani, frind conslantb in lungul zidului, calculut aces:J; se'ace pe li,:'rgi:re tr.'la:;. Dimensionarea zidului: a) zid cu sectiune constanti oe cele doud niveluri, secliunea de calcui este la baza acestuia unde f6qa axialS are valoarea maxima. Deoarece nu se cunoagte greutatea zidului, aria necesara se determnd onn aplcarea
reiatier:
A^ rilsLrin --^ --
rn n-1 lNd
lKd
N 2lo.-?-) o -n-.''il f,rff -c_--rh-,, Ln ^*

n,l
2rt5000r110001
l5-t3C0+280J.16.10, =.ib95cn'
-Yr
Calculul efectuAndu-se pe Iungrmea de un metru, l5{imea necesari a zidului este:
tod
Solicitdri axiale
Solicitdri ariale
169
o-"
-., - =rr.t
A
la baza acestuia unde fo(a axiala are valoarea maxima. Deoarece nu se cunoa$te greutatea zidului, arla necesarS se determinl prin aplicarea rela{iei:
N n _ 2P-P-) _ 2{1500C-11000) ^" -n.Jn., trfl, -p--1,1 ;6, 1ry, 151C0-80;1i.;01

Calculul efeciuindu-se pe lungimea de un metru, lSlimea necesari a zidului este.
A -" b, '='
_lAo(nm-
3icrlr
2q+cz2
100
Dimensionarea suprafe{ei de rezemare a fundalrei pe teren:
_ 2{F.1 l+G, _ 2(15000 i 1'lJ0)-3/33C A." R,, ".7, R", -h,/o 35-120t2.2.'A-'
u
,17.30,3c_?
2q +2q +G21+G,,+G.
nde:
bj
G.
b, x(h,
+l'.r')x1,-0,37x(3,0-2,8)x16c0=
3433,6
b)
Lalimea necesar5 a fundaitei:
, o
'' -
A,.". 41. - 171303 = tttcn 'oo

,oo
^
b) zid cu sectiune in trepte, constanti pe iniltimea fiecirui nivel:
"'
Dimensionarea zidului la nivelul doi:
. A / n
unde:
--i = Ro.-h:'/- Ro, h:L
N,
Za
2_
1,000
15-280'1.d 10'
-+1511.ocrn2
=^
PL=15cm
100
Dimensionarea zidului la nivelul unu:
N. _ 2lP, 'P2ir Gi. R.,-h,,y, R._-/_h.

G,
2(15000*'.J00)'672
_.^"rr^^, .
15-30:.i.6r1C-'
'ec 100
_?An^h
: = h: x bi x 1,0 x y, =
2,80 x 0,1 5 x 1,0 x 1 600 =
672 daN.
l
Suprafa'la de rezemare a funda{iei pe teren este:
'bf
2 (1 s000 +
N '" R", -h,y.
2(D. P.)- G", - G..
R",
hi7"
^^ J.)_ IIUYZ.ZV
^-
,^^
1 1
000)+ 1 728 + 672
]^_]
IU
16810,9 cm2
c)
Fig.8.19
f".
I
170 unde: G,, = hr x br xl,0 x
Soiiciidri axiaie
Solicitiri axiale
],
3,0
x 0.36 x 1 0x 1600 -.1728 daN.
Calculul efectuAndu-se pe unitatea de lungime, Idlimea necesard a flndaliei:
c..
= y. J n. (x,
;o
x,
(2p,+ 2pr* c,, )r.(.
;;"'
1)
, D"
A :
'16810 9
1oo---lti9ctr
= (zx11ooo + z x 1s000 + 909
s)r
i.1'?'5*"
I
6) zid sub forma unui element de eqald rezistenti pe iniltimea fiecirui nivel. Aria seclrunii transversale curente, situatd la distan{a x1 fald de extremiiatea superioari a zidului de la nivelul do se cjetermind cu reia'lia:
'(-
A't',1 --N' '
.t' - .""'"' Ro, Ri.
"
8. 12 Sisteme static nedeterminate, solicitate axial

2P
Sistemele dln bare static nedetermrnate. au un numdr suplimentar de legaturi fa{i de numarul minim necesar asigurarii invariabilita!ii echilibrului staiic, Numarul minim de legaturi, este egal cu numarul cu numarul ecuatiilor de echilibru static (trei ecuatii in plan sau gase ecualii in spaliu), pentru flxarea elementului structural. Gradul de nedeterminare statici, este dat de numirul legiturilor suplimentare. Sub actiunea incircSrilor exterioare, sistemul static nedeterminat se deformeaze pana cand ajunge in starea de echilibru elastic caracterizat de:
pentru x.
-0 =
Arf0)=14667 cmz, deci: br(0)-14667i100-'l47cm;
pentrur xz =ZBccnr
--
A:(280)=1466,7xe1
067!1i ''23c
=1511,20cmr,
= n,(zsol=!1? lr0
1
-152cm.
Conslder6nd sectiunea curenta situaii la distanla
x2 fa!6 de extremtatea
superioara a nivelului unl, funclta
A-lx J esie
a) conditia de echilibru static a fo(elor exterioare gi intei-roare drn sistem care constituie
aspectul static al problemei;
*
Lr
''-'-*.,
\,
n,
b) conditia de compatibilitate a deformaliilor, care
constituie aspectul ge0metric al
-Jo,
.n o f *r,
.,
nd,"
c.,
-
i,
7-i,t.', td< !', \,t i
,p
-',r.1"'" dt { 'Y, Ho, t,ô',.-, I

I
_,'.,,
deformaliilor. AceastA condiiie precizeaza legaturile dintre deformaliile sau deplasidle elementelor c0mD0nente ale sistemului, astfel incai dupd defcrmare si fie indeplinitd conditia de coniinuitate a structurii in orice punct al acesleia. Ecualiile obiinute Cin exprimarea condiliei de compatibilitate a deforma{iilor, se numesc ecuatii de compatibilitate sau ecuatii de echilibru elastic, Rezolvarea structurilor static nedeterminate, implica analiza concorniientd a aspectului static, geometric Ai fizic, care caracledzeazd echilibru elastic al structurii, Aceasta se realizeazb prin scrierea ecualiilor de
echilibru static a fortelor exterioare qi interioare gi a ecualiilor de echillbru elastic, Ecua{iile de echilibru elastic, se ob{in examindnd dependen{a geometrice dintre deplasiri pe deformata structurii. Forma acestor ecuatii depinde de geometria sistemului 9i de modul de incircare al acestuia, fiind speciflce flecirut caz particular, Rezolvarea sistemelor static nedeterminate solicitate axial. impune alegerea unui sistem de baza static determinat. care se ob{ine prin suprimarea legaturilor interioare qi/sau exterioare
2P,l e
-,1=r*''rooi.
2(15ooo-r1ot]o)-909,5
'15
-pentru
xr=0 =
x2
A,(0)=
xeo -3527,3cm2;
=
3rt
b,(0)=35,3cm,
supllmentare (egale
-pentru.
cu gradul de
nedeterminare staticd)
9i inlocuirea lor cu fo(e de
legdtura
=hr =300cm
A,(aOO)=
2(15000+11000)+909,5
iJ
e 1s
1.6x1c-3
= 3642,0 cm2
c0mpatibile. care cOnstituie necunoscutele problemei.
Scriind ecua{iile de echilibru static ai cele de echilibru elastic (care exprimS condi{iile de
compatibilitate intre deformaiiile sistemuiui de baz6 gi a celui static nedeterrrinat), se obtine un sistenn
A l.AAt ) b, --- - "" ' 100 100

Dimensionarea fundatiei:
J6.4 cm.
in care numdrul de ecua{ii este egal cu numdrul eforturilor necunoscute interioare 9i exterioare
reazeme). Valorile eforturilor necunoscute, se obtin prin rezolvarea sistemului de ecuatii,
(din
N. " R,,
b. =
A
-r, ^1r.
_2F.-p)\,G,t+G,. Ro. *h,xyo
2115000-11000t-9095*1,,26 .ro,^r^__
3.5-n20.
22"fi-'
8. 12. 1 Cazuri particulare
'
= 168 8cm --L 100
fo(i concentrate in deschidere Se considerd bara cu sec{iune constante, actionati de o fo(5 concentrate,,F" cu punctul de aplica{ie in ,,C". Se cere sa se traseze diagrama de variatie a efortului axial.
8.12,1aBara dublu incastrati, incircata cu o
172
Solicit6ri axiale
Solicitdri axiale
t7r
Rezolvarea problemei se realizeazi cu ajutorul meloCei forlelor, Se considera sistemul de bazarealizatde bara in console rezultat prin suprimarea reazemului ,,8". in capdtul liber, se introduce
Cunoscdnd valoa-ea reaclrun;i
nfl
oin ecuala
18.sC) rezuha:
oy
t,b
I
, C, urlrr.,l.
efeciul pir-{ii indepartate, reac{iunea

-A reactiunea Rij
.
Rfl
in
reazemul
flx
'A"
al sistemului de bazb aclioneaza
reac{iunilor cunoscute, se traseazi diagrama de for{5 axiala N (fig. 8.20-b).
8.12.1b Sisteme static nedeterminate
alcituit din bare concurente
Aspectul static al problemei presupune o singurd ecualie de echilibru static,

(8 30) Fie sistemul de bare concurente, articulate in noduri dispuse ca in figura 8.20, ac{ionat de forla concentrata.,F", Se cere sa se determine valorile eforturilor sec{ionale din cele trei bare 9i deplasarea pe verticald a nodului ,,A". Barele sistemului sunt solicitate la intindere, Eforturile din bai'ele concurente (fig. 8.20-b), se pun in evidentd prin izolarea nodului ,.A", Sistemul flind simetric, aspectul static al problemei se rezuma la o singuri ecualie de echilibru static:
cu doue necunoscute
(n0,n9),
bara fiind o
dati static
nedeterminatS. A doua ecua\ie se obline pdn
scrierea condi!iei de compatibilitate intre deformatiile sistemului de baza gi ale sistemului static nedeterminat. Sub actiunea for{ei .,F', punctul ,,8" de pe sec{iunea capatului liber a sistemuluidebazb, suporti deplasarea:
tr^
UDll ! ltrA
IFl,=0 =
Nr+2N,cosa*F=0
/A ?1',
Ecualia de echilibru static are doua necunoscute, deci sistemul este o datd static nedetermlnat. Ecualia suplimentarS. rezulta din condilia de continuitate a deformaliilor exprimatl prin faptul ca, nodul A', dupd deformarea sistemului, trebuie sa fle comun celcr irei bare. A,stfel, prin exprimarea aspectului
F_4
lRl -T------l-
t'
geometric al deformaliilor, rezulti ecua{ia de legaturd intre deforma{iile barelor. Sub ac{iunea for{ei F,
-T---l*
barele Ats
g AD au aluigt"ia \i, iar ba:a AC alungir'ea 1l-,

sun't egale cu aiungirea
rep'ezeniala oe segmertul
l'A'
Alungiriie barelor AB gi AD se pun in evidenta ducAnd un arc de cerc cu raza BA=DA. Segmenteie
rl
lb
!
hfl
u, (r t= us
(RBv
ll
l+
.t
l
b
l
:
,l
l'll i^l
I 'Dl R' -1"U^
tt
ln?
A'E qi
FH
deplasdri, unghiul
o'
poate
fi
considerat egal cu unghiul
AI, a celor doua bare. Acceptand valabilitatea ipotezei rnicilor' cl' 9i arcul de cerc poate fi inlocuit cu
perpendicu{ara dusa din punctul ,.A' pe de dependen{a dintre deforma{ii:
BA' 9i DF'.
Din triunghiul dreptunghic AA'E, se obtine rela{ia
Al2 cos(1
Al1
t*l
b)
'\
-r.
zl
/
,\
\cr'tU. -.1-t\ \
'\l
\ \/ .t. '\/
-
Fig 8.20
\ fr,zn
a
Capitul
'B"
al barei, fiind flx, in sistemul static nedeterminat, are deplasarea nula. Pentru
-tr
Ai,
ru ll
_ltr
i,
anula deplasarea u, (F). din extremitatea .,B" a sistemul de bazA, se aplica reacliunea Rfl, care
produce o deplasare in sens invers uu
ct cI
(F), adic6: ) egaf a in valoare absolutS cu deplasarea u,
A.
sau
nBut ra
EA
r,
^trc nb
r1V
_T
lF
r tu. o,z
I
t_
EA
Wr
t
174 Solicitdri axiale Solicitdri axiale
175
ExprimAnd deformaliile funclie de efor-turile axiale (aspectul fizic al problenrei) rezulti
Condi{ia de compatibilitate
deforma{iilor
se obiine
{ = b Al. b,a
geometric drn asemanarea triunghiurlor: /e?q\ ruJr/
AABB'-AACC,.
EzAz
N,l" N,l, " COSft=
'
ErA',
lntroducAnd in rela{ia anterioar; rela{iile de dependenla dintre lungimile barelor sistemului structural: lr = I $i ir = l/cos a se obtine:
' " r A COSrI= trA L2^2 L1n l
N,
N,l,
t1 A.E. 1rJ I
Nr
D *,_*,
N.
=N" .c
EA -1"'-cos'n
2
(8.32)
o
A L2^
care cgnstituie ecuatia suplimentara necesare. Din rezolvarea sistemului alcatuit din ecuatiile (8.31)gt (8.32), rezulta valorile eforturilor seciionale din bare:
N:
-l'"t ' =, ErAt + 2E,A. cos'o

., \rl lt: t EzAz
tr.tr
9;
N:
F.E1A1 cos2
a
u
Fis.8.22 (8.33\
ErA, +
2E1A., cos3
Deplasarea pe vertical5 a nodului
.,4' este dati de expresia,
relatiile:
{inAnd seama de aspectul fizic al pr-oblernei, aiungirile barelc;

at.,
eD ;i BE
se evalueazd cu
-i
E2A, +2E,A, cos3 u
-Nrl E.,A9i
at, = Jzt
EIA-
(8 36)
lntroducand expresiile alungrrilor al1 drntre eforturiie din barele sistemului:
$i Al2 in ecuatia (8 35) se obtine rela{ia de dependenli
8.12,1c Sistem static nedeterminat alcituit din bare paralele
lr
l!r
_ t!.
lt
f A L nl
---
k u
Se consideri bara inflnit rigida AB, articulata in reazemul ,A" 9i suspendatd in pozilie orizontald de doui bare paralele CD 9i BE (Fig.8.22). Barele au secliuni diferite, fiind confeclionate din maieriale difer-ite, Se cere determinarea eforturilor din barele paralele CD gi DE Se seclioneazd barele CD gi BE punanclu-se in eviden{5 eforlurile: N, 9i Nr. Din aspectul siatic al problemei rezulta ca se
pot scrie doua ecualii de echilibru static care conlin trei necunoscute (Nj;N2;R0), sistemul fiind o
a)A? a+D
care constituie ecuatia de echilibru elastic. RezolvAnd srstemul format din ecua{rile (8 3a) Si (8 obi.n exp:esi:iE efcfiur,lc: sec{icnale:
F(b + c)bE1A1
î t\l r\2 lr - ,
(8 37)
37)
se
dati
Nr =
F(a+b)(b+c)E,n,
static nedeterminat. Problema se poate rezolva mai simplu, fdra determinarea valorii reacliunii R$. Astfel aspectul static se reduce la exprimarea ecuatiei de echilibru static:
NotAnd cu
@+a)2Erttr+ \=EtA1 lEzAr,

lll-
abElA1
1la + bJ- L2A2 + abLlA1
(8.38)
\-rMA.
/c ?1\
relatiile (8.38) devrn
Rela!ia suplinrentara se obline scriind conditia de compatibilitate a deformatiilor barelor sistemului, Bara AB fiind inflnit rigidi dupd deformarea sistemului, punctele C' 9i B'sunt coliniare.
^'
(a
Ffb-c)b( I )l ^ ll)-:^, F(b+c)(a-b) - bJr + abi E'A1 (a - bJr + aoi E2A,

I
176
Solicitiri axiale
Sclicitdri axiale
flind determinate din condi\ia de propo(ir:nalitate:
8.12.1d Concluzii asupra sistemelor static nedeterminate supuse la
solicitiri axiale
A". -A"u
Dimensionarea este corectS
1, Eforturile preluate de elementele componente ale structurti depind de midmea rigidiialii

axiale
2. Distribuirea eforturilor
in
elementele componente ale structurii poate
fi dirijata
atribuind
c)
fo(a capabilS
daci secliunile tuturor barelor indeplinesc condi{ia de rezisten{5. a unui sistem siatic nedeterminat se obtine din relatia:
F,uo
sistemele static nedeterminate nu se utilizeaza integrai capacitatea portanta a elementelor componente, materialele nefiind utilizate ralional, Eforturile din bare depind de rapoartele dtntre rigiditalile efective 9i nu de valorile efective ale acestora, Solutia optimi se ob{ine prin adoptarea unor
rigidita{i ra{ionale pentr-u elementele structurii,
rigiditatii mai mari, elementelor care urmeazd sd preia o parte mai mare din incircarea exterioari, 3. Relatiile dintre eforturile din bare 9i rigiditS{ile lor sunt neliniare (8.33; 8.38; 8.39), astfel in
=min(F
^,0), i-1*n
unde: F cap se determini prin exprimarea la limiti a condi{iei de rezistenii pentru elementul ,,i" al
sisternului static nedeterminat. A Vilt-4
4. Determinarea eforturilor in elementele componente ale unei structuri static nedeterminate

necesltS cunoagterea rapoartelor dintre rigidititile seclionale (FA), Eforturile din barele unei structuri static nedeterminate sunt independente,
Si se cjetermine vaioarea fo(er capaorie peniru sisiemui sii"uclu!al din figura 1.23, dac'a barele cie itp 1 suni ccn{eciionate din aliaj de aluminju iar bara 2 din olel.
Date numertce:
8. 12. 2 Proiectarea sistemelor static nedeterminate solicitate axial
Rrr: =1500daNicm2 Racr =2100C iaN/cm2:
EoL
=21l.A5 iaN/cm2; E,
=37
t65
Prciectarea slslernelcr static nedeterminate solicitate axial impune

impune cunoagterea rapoartelor
in prima etapi
daNicnr2;
1-3.0m; Ar =5.0cm2; a=3C', A: =7.5cm2.
pr-eCinnensionarea barelcr componente pi-in precizar-ea rapoartelcr dintre rigidita{ile seclionale, care
E lE,- n, gi Ar,i/A1 =F1, ij=1+fl, n
flind numarul elementelordin
Rezolvare
Pentru srstemul struciurai dat se scrie ecualia de echillbru static
structura. Fiind realizati predimensionarea sistemului structural, se pot rezolva cele trei probleme ale
rezisten{ei materialelor: a) verificarea rezistenlei, se realizeaza pentru fiecare element structural cu relatiile:
I[=o
(8.40)
2Nrccso+Nr-F-o
ur.ef -
Nfu'
o;'"0
-^
care conline doud necunoscute, eforlurile drn barele sisiemului Nr
N2, prcblema Jlind o dati stattc
nedeterminatS. Ecualia de echrlibru elastic se obline din examjnarea aspectului geometric Ai fizic al problemei. "' Aspectul qeometnc, Din A ABA' se obline relalia de dependenla drntre alungirile celor doub tipuri de bare:
b) dimensionarea sec{iunilor elementelor componente ale sistemului static nedeterminat se iace d n una d n condi!'iie de rezistenld
Al' =
11-
toto
(a)
'inec
NL'
Kd
"/
Asoectul frzic al problemei. Alungirrie barelor 1 qr 2 suni daie de expres ile:
\ I, N.I. 1,. '' si -\l. ": l,L !, l'

Din triunghiul dreptunghic ACAD
rrj
Ariile celorlalte sec{iuni transversale se determind din condi{ia de proporlionalitate, impuse prin predimensionarea lor:
ciltre lr'g,T;le
5a'elor se obtine
lz =
I $i
l:
lr
cos cr
Jindnd seama
de
relaliile de dependeniS
Ar.n.. = Al.utPtl Dimensionarea esie corectS, dacd sec!iunile iuturor elementelor structurale indeplinesc (k rezulta ca in condiliile de rezistenld (8.40). Daca condilia (8 40) nu este respectata in bara acest element conditia de i-ezisten{a este mai restrictivd decAt in elementul ,,i" cu care s-a incepul dimensionarea, Astfel, dimensionarea elementelor structurale incepe cu bara ,,k", ariile celorlalte bare
lJ.l N.r t' - r'o;; 9' l'- - r n,
tc)
k ti),
inlocuind in rela{ia (a) relalrile de tlp (c) rezultd ecua{ia de echilibru elastrc:
'f'
178
-A N,
Solicitiri axiaie
Sclicitdr-i axiale
=N.:I-lcosz(l 'tr
A
p-
""-
(0 4
cos'
cr
+ 1)A,
",o.,,
x21 0c = 10,4c0s3 30' + 1)x5
3327,9 daN
\r
E
7
1
Fo(a capabilS a sistemulur de bare
este: min(P,
"uo,P2
P.,, =
*, J= 13327'9
daN
8.13 Sisteme de bare static nedeterminate cu tensiuni ini[iale

Eforlurile unitare care apar in sistemele static nedeterminate ce nu sunt aclionate de incircari extericare se numesc tensiuni initiaie. Aceste tensiuni pot fl produse de acliunea
temperaturii, inexaclit5li de execulie sau introduse de proiectant sislernului ia ac{iuniie exterioare (cazui elementelcr pr-etensionate),
in scopul imbunbta{irii
comporiarii
8. 13. 1. Tensiuni iniliale generate de inexactitili de execulie
Fig. 8.23
Uneie elemente structurale metalice poi fl confectionate cu anumite abater-i dimensionale. imbinarea lor in str"ucturi printr-un montaj forlat conduce la aparilla unor tensiuni iniliale in intregul sistem. Se considere sistemul static nedeterminat simetric din figura 8.24, alcdtuit din trei bare articulate concurente. confectionate din acelagi maierial gi cu aceiagt secliune. Se admite ci lungimea barei AC, prezint- o inexactitate de execulre 6<<1, lfiind lungimea proiectatd a barei. Realizarea imbinirii barei AC in nodul A se face prin alungirea barei AC gi comprimarea barelor AB gi AD. daca
(d)
finandseamadefaptul
cd
:=-=] L2 LOi
t' |-,s, A:
=> Nr=02Nzcos2s.
in nod se ac{ioneazd cu un efort interior X, Alungirea barei AC estei Al2 = XI/EA gi scurlarea barelor AB gi AD este realizalb de un efort
de compresiune
AddugAnd ecua{ia
(d)
la ecualra de echilibru static. se obline sisternul de ecualri:
Ir = lrtcos
i.
2N,
o,2Pcos2
0
a
'l
\.
cosa , N, - P . - 0.2N. cos2 o
cu
sotutra l.'
N,
_
/ cos'g -
04cos"ar1
= Xl 2cos3 cxEA. imbinarea in nodul A se poate realiza daca abaterea dimensionalS 5 este egali cu suma dintre alungirea capitului barei AC $i a componentei pe verticalS a scurtarii barei AB sau AD. Acesta este condilia de continuitate a deformaliilor 1n nodul ,A" pentru structura static nedeterminatS,
11.,
Aif
u, /9oro
Xl2cosc care se evalueaze cu relalia: Al1 =X1.,72.otoEA. finand seama ca se cbline; al1 = X1,'/2 totz otU , care are componenta pe verticalSl
exprrmAndu-se matematic cu identitatea:
For{ele capabile ale celor doud bare, se oblin exprrm6nd condr{ia de egalitaie dintre efortul din bard 9i efofiul capabil al acesleia asliel
AIi +,llr =
ri=N-" r
) __
#*:-A",Ro-.
u,lcos
D
JinAnd seama de aspectul fizic al problemei, rela{ia anterioare devine:
04cosra-', 04cosj30 .-^^ -- "-" :" -1. -. '_ A. _.:{_ 7 5, 1500 = c4l8sa da\
L
lcos-
XI
EA
2EA
XI
JU
cos'cx
--u
N:
- N_,uo -
u,4c0s
0*,
A, "Ro
o-
180
Solicitiri axiale
Soliciteri axtele
N'
se
N' ''
tl -
F
t 2cos'.,
EA6
'
r1r r
z*'"
o'
asupra observd cd forlele ini!iale lntroduse prin montaj au o influen!5 defavorabild la contribuie deoai-ece F, lntindere de comportarii sistemului, cand- acesta este ac{ionat de o fo(a mir-irea tensiunilor in bara centrala cea mai solicitata' Expresiile tensiunilor finale in barele sistemului sunt:
Orpfl
_f
t\ri
iAl'1
cos-
cr
J
E5 2coscxl(1+ 1 2cos3
FA
A
A
+ 2cos'cr
L
u)
(J.^! r -
Vr
,af
-zcos'a) lh-t
2cosju]
A Vilt-5.
Fiq 3 2.1
certrali
in
initiale
barele sistemului static nedeterminat, aclioneazi dupi realizarea montajulur eforturile
a fo(er P ce poate axtale care apar in sistemul slructural la montaj 9i valoarea maxima mcntaj. Date numerice: l=1.5rn,
daNicm2, Ro
confectionate din cUDru Ce c{ei este mai scurta cu disfanla 3 dec6t barele laterale
bara inflnir
rgici, este suspencata cu ajutorul a irel bare nretalice, aceeagi lunglme l"(fig.825)'
Bara
Si se calculeze fo(ele
6=15mm, Ac, =3'0cm2 Ac' =5'0cmz

Rc
EoL
fi aplicati sistemului dupS =2'1x10: daN/cm2' Ec' =f i;<i05
N1
- .-.r.L.Q^ ---,--j 2coscxlf +1 2cos aJ
"
= 21 000 daN/cm2,
:,
= 300 daN/cm:'
1
in barele
AB,
AD gi
N,
in bara AC.
Rezolvare'
Ststemul din bare artrculate are urmdtoarele stadir de lucru: pentru rnontarea barei centrale din Stadiul L Se considerd barele {aterale clin cupru montate aclion6ndu-se 2 este datS ce relatia barei Alungirea 6. ,{ distanla cu = alungegte se P1 care , oiel 2 cu o forla du intind.,.
Acestea genereaze tensiunile:
v yei,l -
Ni"r
flei ^
E6
2 cos al(1
- '1 2 cosJ cr)

Fo(a P,, rezultb
ciin condi{ia:
ll-_-i
N,l
l:At
P,l
alH:
Daca in contjnuare in nodul ,,A" se aplica o for{a de intindere ,,F", eforturile produse in barele sistemului staticnedeterminatseob{indinrelatiile(8.33),tinAndseamacaElAl=E2A2=EA qi:
Fcos2
F 0 ^, ir2 )i ^, o 1 , 2a*,
rl!1ry!=6.300 _., - p =!,A-3 = 150 I ' erA,

P,l
ciaN
^, 't', 1_ 2*r.
"
structural cu o
inr{ial5 aclionand asupra sistemuiui Stadiul 2. Dupd montarea barei 2, aceasta tinde sd revinb la lunglmea 1 se dezvoltS fo(e io(e egat; gt de sens contrar cu fo(a Pl. Sistemul fiind srmetric in barele de cupru '
Eforturile flnale din bare se obtin prin metoda suprapunerii efectelor: EA6 * _hr ,.o Fcos; cx \1.'j - \1-'n,-.1 2r*ro-t.rdF_121 ,.OJC
aspectului stattc: axrale egale: N1, Determinarea fo4elor din bare se oblrn din exprimarea
IF,=o =
2N,+Nr+P.=o
Rezistenla materialelor Rezisten{a materialelor
182
Solicitiri axiale
Soilcitdri axiale
183
,/
axrale din bare au aceleaqt expresii cu cele dln stadrul 3 de lucru. Aplic6nd asupra sistemului fo(a P, fo(ele
stadiul al doilea de lucru:
I n'-:.t+tn -'lr'
Fo(ele axiale din stadiul
suprapunerii efecielor:
N13l
2\' rN' -D -0 _ lr ' - o:+sp

-o3llaP
P, se oblln aplicind principiul al ireilea de lucru, dupd aplicarea for{ei exterioare
b)Stad
de r:rr
= N\2). N(:l -* -21924 + 0 348P
9i Ni)
N!2r
N:'' =
4343
+ c 304P
Fo(eleaxialecai'epolfipreluatedecelecouairpuridebarereZ'Jltipnnexprimareacondi!eicaeforlulaxial
acesteia din bara sa fie egal cu fo(a capabila a sec\iunri
qi
21e2,4 + 0,348P-
A,R",,
"
"",
1'\ffq
qf
3001'?1 9?1 = 24e78'i 6 daN
4348,8+c,304F=A-R",.
c)Staci!l ll oe ucrrr
p..",
t&t-!44-
9'?09-ij19'9=a+1e,+z
cul'l
d)Siadr lilije !cr!
Fig 8.25
Se observi c5 sistemul es'te 0 dat; statrc nedeterminat. A doua ecua{ie rezultd din examinarea aspectului q al aspectului frzrc al problemei. Sistemul filnd simetric A incircat simetric, cele trei bare se scurteaza cu
Fo-;a maxim5 care poale
fr
aplicati
sistenruluL siructural clupb montaj esle
P."o = min(P,""0'Pr"",
)= 6418'42
caN'
geometric
aceea$i cantitate:
8.
al = aL =
13.
zTensiuni iniliale generate de varialia temperaturii
ttr
(a)
la celalalt capai (fig 8 26-a) se dilata Iiber O bari incalzlti unifgrm, flxata la un capdt 9i libera
si se alungegte cu merimea:
/R 41\
(b)
lrndnd seama de aspectul fizic al probiemer
ll,- Nj ,i rl - N'r E,A, E,A.

lntroducand relaliile (b) in rela{ia (a) se obline:
unde:
.(xl.estecoeficientuldedilatareliniaritermicicaresedefinegtecafiindcantitateacu
temperaturii este de 1'C; care se alungegte o unitate de lungirne cind varialia
r.lci
I:o = t:'
E,A,
ErA, =
-N-'
51r,i
, - ErA,pi,r 1 =
E"A,
=!!l!114=1,r45N\:,)
1,1,10"
t5,A
-i
J2N,'
t,'=1145N2
=-.. . l*, =
0i04p.
lt'.:'=-{,34sq
--19'52da\
=*21e2,4daN
it.''
Forlele axrale din bareie srstemului dupa montaj sunt:

N, =Nf2t
At- este diferen!a de temperatura' izolate, alungirea sau c.ntractia barei se La sistemele static deierminate sau in cazul barelor interioare tensiuni produce^liber, fara ca in element sd se dezvolte a barelor componente este pa(ial ln cazul sistemelor static nedeterminate, dilatarea termicd apar tensiuni care se numesc tensiuni termice' sau total impiedicata gi ,a ,r*ure in barele sistemului deplasarea secliunilor tttg i*p]:dlt-lti^F.iii: 8.26-b), bara este fixati ru un'r[.i..up.tt tng
| - este lungimea barei,
Daci
;ffiira#ri1'lai,lb
=-2192,4 daN
9i
N,
=N!)+ni2l =6300-1915,2=4348,8
daN
;?ffi;iffi;*r'iir'fi
l.-tempentura"unifglTa
+if orii.u'.',t'8"
impiedici
lt:
?':'t1
tilTf'
?!'-
T11:J:::;::Y?'"1'"T d''
"qi"'i
"
::
184
Solicitiri axiale ^R ,.8" a barei, trebuie sa aclioneze o reacliune Ril, care sa alba
a
Sclicitdr-i axiale
r85
barei
element. in consecin{a, in secliunea valoarea de aga maniera incat

deforma{iilor), adica:
si
anuleze deplasarea din temperaturi (conditia de compatibilitate
b) sa se determine tensrunile interioare care se dezvolti pe secliunea transversald a._celor doui tronsoane, unlform, cu diferenla de tempei'aturi daca elementul struclural ajuns Ia fala reazemului,B", se incalzeqte in continuare,
si
ajungS la fala reazemulu ,B", sjtual la disiania 6=1,5cm,
ll
Al' = 61t
(8.43)
30'C.
Dalenumertce:
l,=2,0m; I:=1,5m, (t-t-1?x10'n
grad-1; 41
=20cm2; Az=14cm2; E=2'1x10"daNicm2'
Fig. 8.26
Pentru determinarea valorii reacliunii din reazemele

probiemei, prin ecuaiia de echilibru:
,A'gi ,B'. se exprimi aspectul static
al
n$+nfl=o
- nfi=*nl
(844)
..t
l,
rezultand ca reacliunile din reazeme sunt egale gi de sens contrar, Problema flind o data static nedeterminati, pentru rezolvarea ei, Ia ecualia (8.44) se adauga ecua{ia de echilibru elastic:
Fi1.8.27
o,Atl*X/EA=0
care se ob{ine inlocuind in identitatea (8.43) rela{ia:
Rezolvare
(8.45) rezullalA din exprimarea aspectului in trepie, se a) Sub aciiunea creqteri Ce uniforme de ternperatura, elemeniul structural cu sec{tune variabi16 cu mbrlmea: liber alunqindu-se dilatd
Al, = Xyg4
fizic al problemei. RezolvAnd sistemul de ecuatii (8.aa) 9i (8,45) se obline:
al' =t111'*'"1o'
alungirea barei din Diferenla de temperaturi cu caTe se va incalz bara, se ob{ine exprimand egalitalea dintre
t" X=Ri-urAIEA
Bara cu sectiune constantd fiind comprimatd centric, tensiunea normald din orice secliune este: ox
temperaturb Al, 9t distan{a E
=-X/A =*crrAtE
n,(t,
+t,)at-E
r . =;*,f -,r;t'*o**1=
rut'.
Tensiunile termice depind numai de natura materialului din care este alcatuita bara gi de varialiile de temperaturi. Efectul nefavorabll al varialiei de temperaturi poate fi inlSturat, daci se folosesc structuri static determinate sau diminuat prin reducerea lungimii barelor sistemelor cu deforma{ii pa(ial impiedicate. Reducerea lungimii sistemelor static nedeterminate se realizeazi practic
prin fragmentarea realizala de rosturile de dilatatie. A Vilt-6.
Un elemenl structural din o{el cu sec{iune vanabiiS, in douS trepte, esle incasirat in capitul .A" 9i liber in
fata reazemului b) Dupi ce bara se deformeaza liber cir distanla 6, extremitatea elementului ajunge la incilzind in continuare elementul structural, acesta linde sb se alungeasc5
Al"=a(1'-1'11.,
ac!oneazd asupra acestula ac1iondnd asupra reazemelor. Alungirea elementului flind'imoiedicatS, reazemele barei: produce scurtarea cu fo(a axialS N, ce
capitul
,,B", Se cere.
a) sd se determine cu ce temperaturb trebuie incdlzit uniform elementul structural, astfel inc6t capbtul liber Rezistenta materialelor
ai
186
Solicitari axiale
Solicitiri axiale
187
al
]+r =EA. EA,

NI.
NI,
Ecua{ia suplimentard rezulti din condilia de compaiibilitate a deformatiilor. lntre cele doui
materiale fiind o conlucrare perfecta, alungirile lor sunt egale:
Al1
ExprimAnd condilia de egalitate dinire cele d0ua deformalii se obline:
tr1,
(8.47J
o,(r,+r,),1,
=:[*_,-*j 200,20+150
15
0iel
i.
trI
=slLfl,)otE 1,.1A,
12x10{(200+150)x39:!]Xto'
+lr'A,
= 13230 daN
Tensrunile care se dezvoltS pe seciiuntle transversale ale celor doue tronsoane sunl:
I [!]
a
,-nl '',ll
=-J: "#'
0615 caN
cr si o -, l'.
- -'12J0 --ss2
6u1,r,.-
Fis a.26
8. ',l4 Bare cu secliune neomogene solicitate axial Existi numeroase cazuri in pr-actica, cAnd secliunea barei este alc5tuiti din doui sal mai multe tipuri de materiale, de exemplu: elemente din beton armat, elemente din lemn ccnsolidate cu profile metalice, cabluri din aluminiu cu miez de otel, etc. (flg 8.28). Bara cu sectiunea alcituiti din doui sau mai multe materiale care au caracteristici mecanice diferite, intre care exista o conlucrare perfecti, se numegte bara cu sec!iune
neomogenS.
JrnAnci seama de aspectul f1zic, relatia (8.47) devine:
\.i
E,Ar
Simplificand prin
,,1"
_N
EzAz
qi avind in vedere pronrietitile girurilor de rapoarle egale. rezulta:
N,=N,
E.A, ErA.t
ultimul ternren:
La elaborarea ieoriei de calcul pentru aceste tipuri de bare se admit urmdtoarele ipoteze: intre materiale existi o conlucrare perfecta; materialele componente sunt dispuse simetric fali de axa elementului;
E.A.
- E 42
gi
Forla axialS N., preluati de materialul unu. se ob{ine din condilia de egalitate dintre primul
materialele se comporti elastic. in baza acestor ipoteze rimane valabilS ipoteza sectiunilor plane, aflrmaiie care se verificS pe cale experimentald,
l.l.
trl tTnT aA Elh
\
tr A LrhT
Pentru a dezvolta teoria de calcul, se consideri o bari cu secliune neomogenS, alcituiti din doui materiale, solicitatd la intindere centricd (fig. 8.28). Materialele sunt dispuse simetric in raport cu axa elementului, ambele lucrand Ia intindere centrica. Fie N1 gi Nr, fractiunile din fo(a axiala totald N, preluate de primul, respeciiv al doilea material. Cunoscand valorile fo(elor N., gi Nr, problema determinirii stdrii de tensiune gi cie deformalie din cele doua materiale este rezolvata, prin aplicarea teoriei cunoscute pentru calculul elemenlelor cu secliune omogena, pentru flecare material in parte, Din aspectul static al problemei, rezulta:
t\. -
NErA.
tr A l,n1 -L2d2 =A
(8.48)
Similar foria axialS N2, se objine din ccndilia de egalitate dintre al doilea gi ultimul termen
N2tr l L2^2
cA A Ll^1 - f L2n2
^, z
l\1
--
N.E2A2 t A ,tr L1n1tt?6)
(8.4s)
N=Nr+Nz
ecua{ie care con{ine
(8.46)
Din relaliile (8 a8) 9i (8 49) rezultd ca fiecare material se incarcd propo(ional cu rigiditatea intindere. EfectuAnd notatiile: E',lEz = nrz- denumit coeficient de echivalen!5 9i
Ia
doui necunoscute: N, gi Nr, problema fiind o dati static nedeterminata
Ar l Az = 11,, - denumit
coeficient de propo(ie al ariilor;
1BB
Solicitiri axiale
Soiiciidri axiale
r89
(8.53)
]oxef,1
seg!.1:J
1,1) i \\-i I
\:,-jl.
,----\ /:,:...t'r .' r' \
trd -2"2
Ar"1
(1
N^'
+
n12p12
)
(3.54)
E,Ar
8.14.1b Dimensionarea
valorilor La barele cu sectiune neomogena, dlmensionarea secliunii inseamna determinarea o impunand n,. echivalen{a de coeflctentului valoarea 9i CunoscAnd ariilor materlalelor componente, la limitb, qi indeplinite (8.54) sunt (8.53) cdnd relaliile valoare coeflcientului de propo(ie a ariilor trrr2,
Fiq, 8.29
aria necesara a primului material este:
$i introducandu-le in rela!iile (8.a8) 9i (8.19) se ob{ine:
N1
=---N = + n,,r-t.,
1
1,t
N'nlzptz
1
0,... st t\) "=

N
o,*Hfr
A?
Ro
rs
{8.s5)
+ n,ryt,,,
1+
nr2p,n 2
Aria rnaterialului doi, se determind din condi{ia de prooorlionalitate a arliloi-:
Tensiunile normale din cele doua materiale sunt
A1 n".
nec,
"
_ _ A, - A/1+n."riNt
N.nrz!.,
(8,50)
!tz
Aria materialului cjol neflind deter-minati din condilia de rezistenla se impune veriflcarea ei:
impar{ind membru cu membru cele din cele doua materiaie,
doui rela{ii, se ob{ine dependenia dintre tensiunile normale

(8.
ox,1 = o12ox,2
s2)
o'2
'r
A2rr(1Yhr,d
<Rd2
(8 56)
care demonstreaza cd tensiunile care iau nagtere in materialele componente ale elementului sunt inciepenienle, ele depind de coeficientul de echivalenld.
8.14,1 Proiectarea barei cu secliune neomogeni

8.1 4,'l
a Verificarea rezistenlei
Atunci cand r.elalla (8.56) este indeplinita, dimensionarea este corectA. in caz contrar se reta 'incepAnd cu maierialul al doilea CAnd dimensionarea elementului se incepe cu materialul la calculul neomegend care rapodul Ro/E, este mai mic, calculul de tatonare este evitat. La barele cu secliune a numai unul din cele doui materiale este utilizat la intreaga capacitate de rezistenld, Pentru capaciiate de demonstra aceasti afirmalie sd presupunem ci materialul unu este utilizat la intreaga seama de relalia (8.52), rezulti c- or, = 6tlnn +R62, deci cel de al
rezistenli: orr =Ror.JinAnd
doilea material se incarca pariial La elementele structurale cu secliune neomOgen;. condilia de rezisten{a trebuie indeplinitd de fiecare material NotAnd cu Ro., 9i Ro, rezistenJele de calcul a celor doua materiale, in metoda starilor limita, veriflcarea rezisten(ei sectiunii neomogene este
dati de rela{iiler
Rezisten{amjffi
$;
if
ig
190 $
tgt
Solicitdri axiale
A Vilt-7
Sd se determine valoatea fo(ei capabile P",0, a structuli alcatuitd dintr-un st6lp de beton armat, cu sec{iune inelard, armatd cu 12A18 mm gi funda{ia sa. Date numerice: a =10,0cm;
Rr,oL
J'
T*r" =22KN/m3; R,,"."" =5,0t3\/662;

SECTIUNEA
1-1
=21000 daN/cm2; Rro","n =1B0daN/cm2; (Eor/Eb"r^-)-8,4.
Rezolvare.
StAIpul avand sec{iunea neomogeni, alcdtuita din beton gi armaturb din o{el beton OB 37, condilia de rezisten{i se expnmd sub forma
o,,",=#ffi=#m;,-)<R,,
o,r",=---lg-= A. e,r1=n..p.: I
Ara(1_1!e{,elll_
A,".(1-n-:p.,J
,2P
, aR,^ -''o'
'i2a
Atunci cAnd cele doud condilir sunl lndeplinite la lrmitS, fo(a capabil5 a f ecarui materral component este:
p.,.
cap
30,52(1+8,4x0,026)x2100
Zx.B,4x.A,0Z6
tr;^ a tn
= 8A =
128776,8 daN 9i Peniru funda{ia dln beton, fo(a capabile se delermina din condtlia de rezistenl6.
2n,,r1,,
A. -.lr , n .p.- 1Q 2 _ _.1/7 5, {1+84.A.026t. _ i-...:_ 2 2

u
129120 daN
nde:
. . .
cm;
coeficientul deechrvalenli arevaloarea: n,
=!=a+; ,=!o, Loelon r:

-3052cm,:
unde: A, ",
N. 'u --2P+G. ---i'sR., r o.,- A, "r A,.' p. _ A,u,Ro,, -G, _ A,u,(Ro, -yoh,)_ 14400(5-2,2x10rx100)=34416 'rcaD
2 2
2
daN
a'ra0eolel:
A.",'?"''
Ar.
d:-12*314x18'
44 4
= 12ax12a
=12012A=
14400 cm2.
aradeberon.
-"'9,',-o'l4
314 /0'h
D" 4a--4.'0=40 ""' " -0.?5,)-1.77Scn.incare.
For{a capabild a sistemului structural (stAlp din beton armat 9i fundalie din beton stmplu) este:
p. -- P---)=3z416caN l "' \ cap ' sli caF=mnlp.

sl :ap
/
' .
3 -a-10{rm,i o=D D.=1040=0.25.

coeflcientul de propo(ie:
u,, =
jar = +:| = *9 Ao.Lon Ar"l tt/t,3
8.15 lnele gi tuburi cu pereti subtiri

=
0,026
Fo(a capabila a stdlpulur este:
La alcatuirea structurilor, se intalnesc frecvent elemente de formi inelard incdrcate cu f04e distribuite radial gi uniform pe circumferin{a conturului. Elementele geometrice ale inelului (flg, 8,31) sunt: R; *raza interioari, R. -raza exterioara, t - grosimea peretelui inelului, l, lungimea
'
1, .,0
m'nlP ,.
.P, .,0
)= 129120
daN
inelului (1, .. R.). Tubul este elementul alcatuit dintr-o succesiune de inele. Atunci cind raza exterioari diferi cu cel mult l}okfal| de raza interioarA, tubul sau inelul este cu perete subtire,
grosinlea peretelui t << R , unde R este raza medie.
192
Solicitdri axiale
Fofecarea
0t,
tr"- \
,i. I f ..0Q /i.9/".

Pr
Gtit Nl
a.
DD
riro lil
FORFECAREA
Fig.8.31
in calculul tuburilor sau inelelor cu pereti subliri, se admite ipoteza ca iensiunile normale sunt uniform distrtbuite pe grosimea peretelui, Pentru a deduce relalia de evaluare a iensiunilor din peretii inelului sau tubului lncbrcat cu presiunea interioari pi , se considera secliunea diametralS 1-1 de
9. 1 Considera[ii asupra
fodecirii
lungrre r:.:ara pe j.cs':rea reretelui 1r3u:anJu-se eteclui pirti' i"deFdrial:;te:siulle
r:rr3le o).
(8 s7)
0 bari este solicitati

singur efcrt, fo(a taietoare
la for{ecare puri intr-o secliune, daca pe aceasta actioneazi un
!in a:':;:a le
;:oreclie pe ve"lr:al- :e:ulla.
(V + O).
2otl = {p sinqds
s
Rela{iile diferen{iale dintre eforluri evidenliaza faptul ca fortele tbletoare nu apar izolat, 1n majoritatea cazuriior sunt insolite de momente incovoietcare. in anumite secliuni ale elementelor de construclie, efectul predominant este cel al for{ei iSietoare, efectele celorlalte eforturi secltonale fiind mlci, se potnegiija (fig.9.1)
AvAnd in vedere ca: ds = Rd<p qi c5, rezultanta tensiunilor de pe peretele inelului unitar esle
N
- ot1, relalia (/.57) oevine:
i
0
ft
2N = 2 ipiR sin
pdq =
2p,R
N=piR
pere{ii ineluiiri fiind soiicita{i la intindere. Tensiunea n0rmalS o este dirijatS in seciiLinile radiaie dLip5 tangenta la linia mediani gi este denumitd tensiune circumferentiali. Daci inelul este incercat cu o for{a radiali exterioari de compresiune p", distribuita uniform,
inelul este solicitat la compresiune 9i expresia tensiunilor normale este:
Fig,
f.i
De exemplu: piese metalice pentru imbin6ri (nituri, guruburi, dornuri, etc.); platbandi metalica asupra cireia ac{ioneazi cu{itele gtan{ei metalice. piese $uruburile, dornurile sau niturile care asigura transmiterea eforturilor in imbinarile dintre
(,
- At
o^R
metalice solicitate axial, trebule sa preia lunecarile care intervin intre elementele respective. Sec{iunea cuprinsi in planul de lunecare dintre piese este solicitati la fodecare. De asemenea, sectiunea
transversalS asupra careia ac{ioneazd culitele gtanlei mecanice constituie planui de forfecare dupd care se produce tdierea platbandei. in condi{ii de laborator forfecarea puri este realizalA cu ajutorul oispozitivului brevetat de profesorul N. iosipescu, cand se ulilizeazl o epruveta speciald.
r^J^^^.^^
194
Fodecarea
195
Tensiunea tangenlialS
r flind unifor-rn distribuiti pe sec{iune, V=tldA=tA

1l
rela{ia (9.1)devine
9. 2 Forfecarea pieselor cu secliune mice
0 piesi cu sec{iune mic5, de formd dreptunghiular5 este introdusi in aparatul losipescu, Aparatul losipescu se introduce intre bacurile presei care kansmite o forji ce cregte progresiv pAna la ruperea epruvetei. Epruveta in ansamblul ei este solicitati la incovoiere cu forfecare, diagramele de distribu{ie a eforlurilor sec{ionale in lungul acesteia sunt prezentate ln figura 9,2,
t6' .
<s"
tl ii -*
rFl
l Fl
i
IF,
<S"
al
,rr-.
rl
11 t-t
F[.uFt-l L ,
- -l
= i i*r
\--,.r
IL
iT: a;
ti
ii
i /i - ;.
t../
li
rr t" li lll
I
l'.
I
I
lzx
Fig. 9.2
r^ o't
La mijlocul deschiderii epruvetei. eforturile sectionale au valorile: momentul incovoietor M = 0 $i
forla taietoare este V=(F, Aceastd secliune este solicitati la forfecare pura. Ruperea piesei se reahzeaz\ in sec{iunea de la mijlocul epruvetei, care nu este cea mai solicitata, daca epruveta este slabiti prin realizarea unor crestaturi ortogonale intre ele, practicate pe fe{ele laterale
(fig. e.3-a).
-fr)+0
tV
lA
L_
(e,2)
Cercetirile fotoelasticimetrice experimentale ale profesorului losipescu au condus la concluzia
ca, distribulia tensiunilor tangen!iale este uniformd pe sectiunea de forfecare, atunci cAnd felele
crestaturilor sunt inclinate cu brutd a sec{iunii,
Relalia (9.2) este cunoscuta sub denumirea
de formula fundamentali a forfecdrii pure,
in
45' fali de axul epruvetei iar adincimea lor este
i/4
care V - este for{a tiietoare din sec{iunea de calcul 9i A - este aria sectiunii de forfecare. relairrle (5,101 $r (5 11) pcnlru
din dimensiunea
Astfel tensiunile tangentiale r pe secliunea de forfecare a unei piese mici pot fi considerate constante 9i paralele cu directia fortei tlietoare, Pe fetele unui patrat elementar
detagat din jurul punctului M cuprins in planul seciiunii de forfecare, se dezvoltd tensiuni tangen{iale egale r,, = ryz , c0nform principiului dualitalii tensiunilor tangenliale (flg, 9.3-b).
Tensiunile care se dezvoltd pe secliunile inclinate cu unghiul o, - oi - 0. deci:
fald de axa x se oblin
din
on = -Txz sin 2ry

Tensiunile normale principale au valorile:
9i
Tno = Tr. cos 2cl
Din relalia de echivalenla dintre tensiunea tangenliali
gi efortul sectional fo(d taietore V
$l o. =-T
Direcliile
V=
frdA
/o
t\
dupi care aclioneaza tensiunile normale principale se oblin din i'elaiia

Rezistenta materialelot
196
Forfecarea
^1^^^-^^
197
OA:o,=r si OB=o.=*r
1q!s.
)r 12 - -o, -o,
)r -
^'' -.
-,
de unde: r, T ,2--,
Tt
2a='n)
xa
Ut=t
o-t-ftf1 !i 0:--Tl4
'\m
\11111r 411t,
oz=-t
M,1o;rt
+.r'
.M
3
B
Tensiunile normale principale se dezvoltd pe sectiunile inclinate cu unghiul cr = 45' fati de axa elementului, direcliile acestora coincid cu direcliile n0rmalelor de pe aceste fe{e, constituind izostaticile de spela l- a, respectiv de speta a ll- a (fig. 9.4).
t''t
IN -LsJ
l
N
tt',,
"r=fl
or=-T
\\\\\\\\\\
6'!r/
^)"
f
tta)
"? b)
Fig. 9 5 rar ordonaiele punctelor de interseclie cu axa
sli
Fig 94
Tensrunile tangentiaie pi'incipale au valorile:
corespuncl valonlor tensiunilor tangen{iale pr-incipalel
OMr =1r
=t
$i OM, = I:=-I
Punctul Mr(0;r) coincide cu polul,,P" alcercului lui Mohr Unind polul,,P" cu punctele,,A"
'[t.: = ]t
aclionand dupa bisectoarele unghiurilor formate de direc{iile tensiunilor normale principale. Pe
sec{iunile unde tensiunile tangenliale sunt extreme, tensiunile normale sunt nule:
gi B
se oblin directiile tensiunilor normale principale
or
Fi
o..
9.3 Domeniu de valabilitate a relatiei fundamentale

Relalia fundamentala (9 2) este valabila atunci cand pe sectiunea solicitatd la forfecare, tensiunile tangenliale sunt distribuite uniform. Aceastd ipotezd este verificati experimental pe epruvete cu secliune micd, la care sectiunea de forfecare este preluci-ata conform indicatiilor din
paragraful 9.2,
ox =ol =04.
or+o) T-r 22
Starea de tensiune din jurul unui punct M este reprezentatd in figura 9,5 a. Aceasli stare de iensiune din jurul punctului M, poate lt analizaia pe cale grafici utilizAnd cercul lui Mohr, cAnd sunt
in majoritatea cazurilor practice, tensiunea tangenliald nu are o distribuire riguros uniforma pe intreaga secliune de fodecare, Sd analizdm starea de distributie a tensiunilor
tangenliale pe sectiunea unui element prismatic neincarcat cu forte cuprinse
cunoscute valorile tensiunilor normale principale
ol gi o: ,
(o-t),
Raza cercului
lui Mohr
este:
in
planul
-t-\ t-5t,=r eA:o, 2222 _o, cercului cu axa
gi
abscisa centrului
6e =or to::1]=0.
principale:
Astfel, centrul
cercului coincide cu originea O a sistemului de axe
Abscisele punctelor de interseclie ale
suprafe{elor laterale (fig. 9.6). in punctele de pe muchiile,,ab" gi,cd" inbaza principiuluidualitS{iitensiunilortangenliale, tensiunile din planui secliunii Txz sunt egale gi de sens contrar cu cele din planul suprafeielor
o, corespund valorilor tensiunilor normale
laterale
tr,.
Elementul nefiind incarcat in planul suprafetelor laterale rezulta cd pe laturile ,,ab"

pe
9i ,cd" ale secliunii. rxt=rzx = 0, deci tensiunile tangeniiale nu sunt distribuite uniform
198
Fodecarea
Folecarea
d u
intreaga secliune de fodecare.
.::-
/\
.1
----t.'
,.)r
li
'
'-ta
dw
ao
ttl
,u-/
j
1
'
X
.1
l
! IT l! ,l tl
I
I
'v
tb
-.T-
-a h'
1
dr'rr
Fiq,9.7 (9.4) devine de forma finAnd seama de relatia fundameniala a fortecaili (9.2), relatia
Fig
9"6
dr,V
Daca materialiri are paiter de curgere pronunlat, starea de lensiune se uniformizeaza prin atingerea succesive a irmitei de curgere (r") in toate punctele secliunii incepAnd cu cele mai soljcitate, admilandu-se ipoteza ca tensiunile tangenliale sunt uniform distribuite giin stadiulde compodare elasticd in cazul pieselor cu secliune mica. Se evidenliaza astfel faptul ca rela!ia
61
LJH -
(e 5)
Ilonlrcerae eu lotalS dintre rvy',rs

elementare:
doui secltuni aflatela distanla se obtine prin sumarea

I
deplasSrilor
fundamentala 9.2 se poate aplica la calculul de rezistenla a pieselor cu secliune de fodecare mic6 executate din materiale cu propriet6!i plastice accentuate.
^ ouA
J-.
dx
produsui GA flind rigiditatea sectiunii la fodecare, sau
9, 4 Starea de deformafie. Deplasiri Se considera un element rnflnitezimal, detagat din planul unei sec{iuni solicitate la forlecare
pur5. Elernentul inflniiezimal are fa{a din stAnga fixi (9.7) Sub aciiunea tensiunii tangen{iaie r, fala.,ab", elementul inflnitezimal se deformeaza gi ajunge in pozi{ia,,a'b,cd". Unghiurile dintre planul seciiunii fixate gi planele felelor orizontale se modiflcd cu unghiul repi-ezinti deformalia
micr, lunecarea
c1e pe
llr-l
L
pentru forla taietoare V gi aria secliunii
GA]
conslante
specifici unghiulara sau Iunecarea specifici.
"y care Admiland ipoteza deforma{irlo1
specifici i, se Doate determina cu rela{ia:

tî,
9. 5 Lucru mecanic Ai energia de deformatie

Lucru mecanic exterior elementar al foriei F conform paragrafului 9 8.2 este: (e.3)
^. -
bb'
-
dw
dx
bc
in rela{ia (9.3) expresia deformaliilor forfeca,e pura y -- r G se ooline:

lnlocuind
specifice
dati
de legea
lui Hooke
pentru
r'2 =lr*
atunci cAnd fo(a F, este aplicatd static pe element (cregte progresiv de la valoarea zero la valoarea finala F) gi materialul se comportd liniar elastic. Sub acliunea fo(elor exterioare F, pe ielele unui cub elementar, detaqat din apropierea unei
61a=vdx=(t/G)dx
Rezisten{a materjalelor
v.+/
200
Forfecarea
Fcf,ecarea
sec{iuni solicitate la forfecare pur5, cu latura din s12nga consideratb fix5, se dezvolta tensiunile gi deformaliile specifice 1. Conform paragrafului 6.8.4 energia potentiali de Ceforma{ie tangentiale
unde Q1 este reztsten{a de calcul la fodecare materialului. Cunoscand valorile a 6ei termeni din relal
(9.7), se poate determina al treilea: aria sec{iunii sau foria capabila,
este egala cu lucru mecanic specific al tensiunilor
r:
Dimensionarea secliunii din concii!ia de rezisten!5:

1
U,
-,
TY
^4'
Rct
sau avdnd in vedere legea lui Hooke 9i rela{ia fundamentali (9.2):
Dimensiunile secliunii se oblin din egalitatea: Ag =
An.., unde An
g5{g aria geometric:r
'
,t ,1,'
"--2 G
t
1v2 TcA.
sectiunii exprimata func{ie de un singur parametru, De exemplu:
Energia de deformalie pentru un volum elementar dVeste:
OU
ll-OV - 2G AI
t t2
- pentru secliune circularS: rD2 = An., - D.". =.i4An".iri ? - pentru secliune pitrata: a2 = Anec 3 a.-. = A[ ^ A, ',01,_u.)_,e" _ 1... _t#I., _ oenrrusecl,rneinetara nll
,
;
unce.o=Di ir
(e 6)
Fcrta capabili a sec{iunii este dati de relalia:

V.uo
Energ a ,1e Jefo,-maiie totalS se ob{ine iniegrand expresia energiei cle deiormalie eiemeniarS (3.6) pe volumul ,,V" al elemeniuiui:
= A.rR6,1
U= -)' lll(du)dv- ltl-,dV-' { -=dxrldA ),GAt

2 2
1^.-
\t)
1'\t?
9,6.2 Calculul din condilia de rigiditate Condi{ia de rigiditate ciintr-un punct de pe o sectiune soliciiati la forfecare pura este datS rl' rela!ia:
'j'GA
U- ll
Cand
tlrr2
dx
(8. 2) qi de legea lui Hooke, rezuliS:
G=T
adica deforma[ia unghiulari specifici efeciiv6 nu dep5gegte valoarea limita. Jinand seama de rela\r''
2dGA
fo(a tiietoare V gi aria A sunt constante pe lungimea
,,1"
Yet
V"' -;^"'sYc uAef
,o rJ
unCe 16 - este deformalia specifici admisibila gi G - este modulul de elasticitate f13r'lsversai' Dimensionarea secliunii se obline ciin r"ela{ia (9 8) cAnd acesla esie indepliniti la lir,itr'
9. 6 Proiectarea elementelor cu secliune mice, solicitate la forfecare

9.6.1 Calculul de rezistenti
O sec{iune solicitata la fofecare pura indeplinegte condi{ia de rezistenla daci:
puri
Vef
Glo
Forta capabili a sectiunii este:
[+.-",1 lAefi
V.ro
{e.7)
GA.116
Fof,ecarea
Fcrfecar-ea
(e.e)
9. 7 Aplica(ii ale
forfecirii
unde:
9. 7. 1 Consideralii asupra
imbinirilor imbinirilor. imbinarea
Continuitatea intre elementele structurale se realjzeazi prin intermediul
Nei - este
fo(a axiala efectivd care soliciti imbinarea'

fo(a capabilS a unui nit.
Ncap,n - este
este dispozitivul constructiv prin care se asiguri legitura intre elementele componente ale structurii, lmbjnarile elementelor structurale se realizeazd in moC curent prin: nituire, bulonare,
suduri, chertare, lipire etc. Prin proiectarea unei imbinari se realizeazA.
dimensionarea barelor care concureazd in imbinare; calculul elementelor de prindere gi alcltuirea imbinarii.
Elementele de prindere sunt solicitate in majoritatea cazurilor la forfecare gi skivire sau presiune pe pere{ii gaurii. Calcului la forfecare a elementelor de prindere se realizeazb cu teoria de calcul pentru piesele cu sectiune mici.
Pentru a determina fo(a capabilS a unui nit, se examineaza modul cum acesta, lucreaza intr-o imbinare. Se considera imbinarea a doui piese (pozilionate cap la cap acoperite cu doui eclise) prezentate in figura 9,8. Cedarea imbindrii se realizeaza prin: forfecarea secliunii nitului la nivelul suprafetelor de lunecare; strivirea dintre nit 9i piesele din pachet pe suprafetele de contact Fo(a capabilS la forfecare a unui nit se determina fira a se lua in considerare fo(ele de frecare din faza elasticd de comportare a imbinarii. Secliunile de for,fecare ale niturilor flind mici se poate considera ca tensiunile tangenliaie sunt distribuite uniform pe acestea. Astfei forla capabilS a
nitulu, se evalueaza
cl
relatttie:
9, 7. 2
imbiniri realizate prin nituire
Pentru inrbinarea a Coua sau mai multe piese metalice se utilizeazl niiuirea. Totalitatea pieselorimbinate cu nituri constituie un pachet. Niir.rriie se introduc in girti-i cu diametru mai mare cu 0.5 + 1,0 mm fa{a de diametru nitului fiind confec{ionate dintr-un o{el moale de calitate pu[in lnferioara celei din care se realizeaza piesele din pachet. Nitul bruteste alcltuit de regulS dintr-un cap semirotund gi o tija cilindrica. Diametru nitului se alege funclie de grosimea minima a pieselor din pachet (t*n). evaluAndu-se cu relalia: 0.2cm. Grosimea maximd a pachetului strans de
ffi;4il]
unde;
(e.1 0)
n,- este numirui sec{iuniior
Ce forfecare
a nitului care coincide cu numdru! planelor de
lunecare dintre piesele Cin

A,
d=u6t*
pachet,
A,
nit nu va depaqi 5d. incalzit la rogu - alb. nitul brut este introdus in gaura pieselor care se imbina, Prin baterea capatului nitului se formeazd cel de-al doilea cap semirotund, tila nitului umpland complet secliunea golului din piesele pachetului. Sub ac[iunea efortului din imbinare se disting trei faze de
lucru: e1astic5,
-este
aria de fodecare a nitului:
-t2
o
R6,1
este rezisten{a de calcul la forfecare a niiului.
elasto'plastici, 9i plastici.
Orientativ valorile rezisten{ei admisibile respectrv a rezisten{ei de calcul la forfecare a niturilor

sau a guruburilor se poate considera. R3,i = 0,8R6
ln faza elastici, eforturile de lunecare dintre piesele imbinarii sunt echilibrate de for{ele de frecare, Eforturile de lunecare dintre piese crescAnd progresiv inving frecarile dintre ele, avand tendin{a de deplasare. Astfel, efortul in imbinare se transmite prin intermediul nitului, care incepe sa se foarfece 9i sd striveasci perelii pieselor cu care vine in contact. Deplasdrile din imbinare sunt de ordinul milimetrilor. Acest mod de comportare constituie faza elasto'plastici. in faza plastici, efortul din imbinare cregte 9i mai mult, drept urmare tensiunile din tija nitului ating limita de curgere, producand
luneciri relative ale pieselor din imbinare de ordinul a 2+3 mm. Ruperea imbinirii se realizeazd prin forfecarea tijei niturilor in planele de lunecare dintre piesele pachetului atunci cand diametru niturilor este redus in rapofi cu grosimea pieselor din pachet sau prin strjvirea pere{ilor giurilor gi eventuala spintecare a elementelor, Land djametru niturilor este mai mare decat grosimea pieselor din pachet. in faza de Iucru elastic niturile din extremitalile imbindrii sunt mai solicitate. Calculul riguros al imbinirilor este diflcii de realizat gi de aceea se admite lpoteza simplificatoare ci solicitirile din nituri se uniformizeazi prin atingerea limitei de curgere, adica toate niturile se incarci uniform. Fo(a limiti se atinge atunci cind in toate niturile s-a atins limita de curgere.
Numarul de nituri necesar pentru imbinarea unei bare solicitate axial se evalueazAcu rela\ia. Rezistenta matenalelor
Ro flind rezistenla de calcul a materialuluidin care sunt confec{ionate niturile.

str-rvire este
Forta capabili la strivire a unui nit se evalueaza acceptdnd ipoteza uniformi pe suprafata diametr-ali (flg" 9.8 c):
ci
distributia tensiunilor de
A! =
unde:
dtr
t'
este diametru nitului; - este grosimea piesei "i" din pachet, care transmiie presiune pe tija nitului.
Cand in pachet sunt mai multe piese de grosimi diferite, se consideri aclioneaze tensiunile de strivire este: A, t
ci
suprafa{a pe care
=df
*f
i
I
I
204
Forfecarea
I
I
Fcrfecarea
205
in care
lt,
reprezintS cea mai
mici dintre sumele grosimilor pieselor din pachet care lunecd
in
Pentru rezistenla de calcul la strlvire (presiune pe
gauri) R6.. se poate considera:
acelagi sens, Fo(a capabilS a unui nit la slrivtre se evalueaze astfel incAt piesele din pachet sa nu se striveasci, indiferent de sensul lor de lunecare:
R6' =2R6
Fo(a capabila a unui nit reprezintd cea mai mici valoare dintre forla capabila la forfecare (Nr)
gi
N, =A.R6,,
=R6.dlt1
i
(s.11)
la strivire (N'):
N
I
-r*
9,7.2.1 Proiectarea imbinarii nituite

Proiectarea acestui tip de imbinare cuprinde urmetoarele aspecte:
din nit gi Verificarea rezistenlei in care de regule se evalueaze tensiunile de forfecare ceie normale os de pe perelii gdurii care se compara cu vaiorile rezistenlelor de caicul sau cele
admisibile
:
:l
i l
N:. Te,- t^ lRrt

n" n1 F,1
gi din secliunile slabite ale barelor
innidiie $i a eciiselor: NE' .o ^ "ef A net

n
(e.i2)
unde nr esie numarul secliunilor de forfecare ale niturilor.

l
$![g&E_q_e
strivire
ri
b)
A ,.S2
a)
de calcul
Dimensionarea unei imbindri nituite se rcaliTeaze in ma1 multe etapel predimensionarea secliunilor ecliselor gi a barelor innadite, stabjlirea diametrului nitului N.,
An..
- k, ;' "Rd
t,
I
unde coeflcientul de sldbire k, = 1,15 + 1,25 . Secliunile i-ezultaie in urma predtmensionai-ii sunt veriflcate in seciiunile slibite cu rela{ia (8 13); b) determinarea numerului de nituri necesar se realizeazi cu relaJia (9.9) Determinarea fo4ei capabile. Fo(a capabilS a unei imbindri se evalueazd cu relalia:
os
Ar, t'
de calcul
c)
oA'.. "
de calcirl Fig 9.8
Nruo
= min(Nûo,n,Nrrp,o
undel
Ncap n
- este fo(a
capabild
a niturilor din imbinare
N.up,n
nnNcup
1n,
nn
- fiind
numArul
niturilor din imbinare;

706
Forfecarea
Fortecarea
slabiu.
N"rpb- este fo(a capabilS a barei imbinate: Nruo,o = An.tRo, determinatd in sec{iunea
Fo(a capabilS
a imbinarii nitulte este:
N-u, -
n r{'.i
,-
- 1i.,. ,1 - 2i120 1a\
A tx-
1.
9. 7. 3.
S6sedetermrnefo(acapabild (N.,,)aimbinSrii platbandelordinotel 0L3Tcucinci nituri dlnolel 01 34 care auCiametrude20mm(fig.9.9).Datenumerice: t=12mm; b-l20mm,Ra=2100daN/cm2;
imbiniri realizate prin sudurS
Ro,-'lgS[is\/66:
R." = 4200
daN/cm2.
AA rl
Sectiu,rea 1-'l d
Tehnologic imbindrile suCate sunt realizate prin: (flg 9 10); sudu;5 in adAncime, cind piesele sudate sunt a9ezate cap la caO (flg 1 1)' 9 suprapus a$ezate piesele sunt sudate sudura in relief, cAnd avantaje: prezint; urmatoarele ele nituite, imbinirile in raport cu slabirilor din barele imbinate; reducerea consumului de material prin eiiminarea ecliselor 9i a simplificarea procesului de executie, executarea lor in locuri unde nituirea nu este posibiia
+l
A-A
Principalele dezavantaie a imbinirilor sudate sunt: asemandtoare cu cea comportarea Cefavorabila ia solicitiri variabile, ruperea suduril0r fiind
a materialelor casantel aparaturS speciale' controlul calitalii este mai costisitor 9i diflcil de executat necesitand prelucreaze inainte de sudare se prin adancime in sudaiea Suprafelele pieselor imbinate poate il; prelucrarea (flg pieselor 9.1C), grosimea Funclie !e
Fig.9.9
dieapta, pentru piesele cu grosimea t < 8mm (fig 9 10-a); in V, pentru piesele cu grosimea t = 8+20mm (fig 910-b); 1n X, pentru piesele cu grosimea t > 20mm (fig 9 10-c)
Rezolvare
Platbandele din o{el fiind slabite de golurle practicate pe un rdnd pentru intrcducerea nlturilor, evalueaza func{re de aria net5.
Ncap,p
fc(a
capabila se
rffi
r < I r
_____
= An"1R6
-12x210A=25200
daN
e)
unde
An.. = An,
g = bt
dl = 12 x1,2 * 2p
x\p =
12 cm2.
Fo(a capabild a nitulur se calculeaza cu
relatra:
N",F1" =min(Nr;N")= 502+
daN,
unde:
t',t,
- n,4 .po -
,13'141'22
1600 = 5024 daN
Fis.9.10 in realizeaTe atunci cand felele elementelor care se imbinS sunt situate planele celor doua fe{e de format diedru unghiul umple sudurS de Cordonul plane drferite (fig.9,11).
Sudura
in relief se
N. =
dRo
"f
tl = 2x 4200x1,2=
10080 daN
'
Fo(a caoabild a nitunlor din imbinare:

N",pn = nn
xN",pr" = 5x5024 =
25120 daN
in adancime grosimea cordonului Grosimea cgrdgnului de sudura depinde de tipul sudurii. La sudurile transversala a piesele sudate are secliunea dacS pieselor imbinate, grosimea de sudurd este egale cu kansversali cu inartinu cu gro'simea piesei mai subliri, cand piesele sudate au sectiunea
grosimea (ar) 9i lungimea ftementele geometrice de calcul ale coidonului de sudura sunt:
(1.)'
rlirii
ii
inaltimi diferite
208
Forfecarea
Farlecarez sfArgitul cordonului sunt de calitate necorespunzatoare)
209
l, =b-2a,
,,b"
flind la{imea pieselor sudate,
9.7.3.1 Proiectarea imbinirilor sudate

9.7.3.1.a Proiectarea sudurilor in adAncime. Sudurile in adAncime lucreazd la intindere sau compresiune, pe secliurrea lor dezvoltAndu-se tensiuni normale o. Cedarea imbinirilor- se realizeaza prin ruperea cordonului de sudura in secliuni normale pe axa elenientului. Sectiunea de caicul a sudurii in adir:cinre se calculeazi creialia:
Fig
9.11
'inclinate la 45',grosimea cordonului se Sudurile in relief, cedand prin forfecare in secliuni considera egala cu inallimea kiunghiului isoscel inscris in sec{iunea transversalS (f1g 9.'12). Astfel grcsimea cordonului cie sudura se evalueaz5 cu relatia:
dq - u,/
tm,^
A.
a.l,
AvAnd in vedre r,rodui Ce lucru gi de rupere a acestui tip de sudura. conditia de rezisten!5 se exprima sub forma:
t1
(9.'13)
R: - flini
rezistenta de calcul a sudurij.
Cind condilia (9.13) este indeplinita la llmitS, se poate determina fo(a capabili a imbinarii
sudate dacd se cunoagte aria cordonului de suduri
A,
gi rezisten{a de calcul a sudurii
Rt:
N.ro, = A.1,rRl
Dimensionarea cordonului de
suduri consta in determrnarea
grosimii acestuia (a'), lungimea
'?st
'
?s2
(1,) fiind cunoscutS: ^
N. ct
lsfid
Fig. 9 12
in care trln este grosimea piesei cele mai subliri care se sudeazS. Cind sudura de cclt este executat; pe muchia cornierelor, grosimea de calcul este;
Marirea capacitalii portante a cordonului de suduri se poate realiza prin executarea fa{5 de axa barei, Pe secliunea de calcul a sudurli se dezvoltd tensiuni normale gi tangen!iale, condi{iile de rezistenta fiind date de rela[iile:
a, =
0 851r;n
^q oet.s= ^-<Ko ' Aef

.s
N^,
[ungimea de calcul conven{ionala a cordonului de sudura, se ob{ine sciz6nd din lSlimea pieselor imbinate, lungimea echivalentd cu doua grosimi de suduri (se considere ca inceputul gi
210
Forfecarea
Fof.ecarea
2i
rers
=1 nel,s
N-. coscx
<Rir
nRq+
'mrn
o..n,
=.''[ffi<R!
N sln cr
7f-m
Fig 9.14
Fig
9.'13
N.-Nr N
Ir..e.
-N.e2
( *''t;
|ru,
e.
Cedarea c0rdoanelor de suduri in relief, se considere conveniional ce are IOc prin aiingerea tensiunii limiti in secliuni inclinaie cu 45', prin lorfecare, Condiiia de rezisien!5 este cie aceiagi forma cu cea a elemenielor soircitaie la forfecai-e puri. 9.7,3,1.b Proiectarea sudurilor
in relief
t'
_n..
b
,b" iiind iungimea aripii profilului. Lungimile de calcul ale corcjoaneior de sudura se ietenrina din exprimarea condiliei de echilibru dinire fo(ele exterioare 9i for{ele interioare capabile,
(e.1 4)
*1 -
'ul, - 2a,.l. t.t, ,Rl1 ,, b
li
N;
N,e1
2a. ,1" 2R:, t,", ,
a,
reprezentAno'aria sec{iunir cordonului de sudurd gi
Rl,;
rezistenla de calcui la for-fecare a sudurii.
de unde:
Din conditia de rezisten{a (fig.9.1a), cand aceasta este indeplinita la limitS, se poate determina: fo(a capabila a imbinarii sudate:
, l-.r cL -.
No2 )i î r l-^^ c, 2ba,1R!,
Net
-
2ba.2R! '
NSap
AsR:r
Jindnd seama de faptul ca inceputul gi sfArgitul cordonului de sudura este de calitaie

necorespunzatoare, lunqimile cordoanelor de sudurS trecute in detaliile de alcatuire a imblnirilor sunt,
dimensionarea cordoanelor de sudura consti
in
cordonului de sudura, presupunAnd cunoscuta grosimea acestuia
determinarea lungimii de calcul a, > 0,7tr,":
l, 1 = l.u. ,n
* 23".. gi
lr.2 = ln.",rr + 2ar,2
, In..,
- asH ^-:
N:.
l,'
A lx- 2.
Diagonala unei grinzi cu zibrele. este alcdtuitd din profile laminate drn o{el OL 37, flind solicitat5 la intindere centricd de fo(a axiala
in cazul barelorsolicitate axial, alcatuite din profile metalice laminate (flg.9 1a) la dimensionarea corcjoanelor de sudurd pentru prinderea de guseul din nodul sistemului structural, se aplici principiul
centririi. Astfel, lungimile cordoanelor de sudura
1.1
gi lr, se determina de a9a manierd incii
N = 450
KN.
S5
se dimensioneze bara gi prinderea er de guseu in urmdtoarele variante:
eforlurile N1 9i N2 preluate de acestea si nu genereze momeni incovoietor in imbinare (fig. 9.1a). Eforlurile N, 9i N2 rezultd din rezolvarea sistemului de ecua{ii oblinut prin scrierea ecuaiiilor oe
a) b)
Cand imbinarea se realizeazS cu niturl; Cand imbinarea se realizeaza cu cordoane de sudurd.
Dale numerice. to
=16mm; Ra =2100daN/cm2, dn*=20mm; Rri =1600daN/cm2, R". =4200daN/cm:;

tro'*t'u
t'* "or*tr'
*;r,;i;;i;;;i;,i;i;i;;
'ffijr:
f
I I
212
Forfecarea
Fcrfecarea
t13
capabi15 a unui nit esie
Fo(a
Rir =
1500daNlcmz.
1l
N^,e
L.:1
unCe
h=
min(l'li ;N. ) = 6139 daN
=rz #-l{
lill \v
t.l
nd:- ^3,14t22.^^ ., N, -n1 :R61=2" ; 1600=1004BdaN
qi N. =dRd.It, -2x4200x1,6=13440daN.
rl
Numirul de nituri necesare prinderir barelor de guseu este
n-,:
\. '=' N_.,"
5000
10048
-{:nrllj'l
'{
dec.
b)
in varianta cand bareie sunt prinse de guseu cu ajutcru{ cordoanelor de suourb acesiea sunt
firi
slSb
rj
1-1
N, ,2
4]+.4 !\lllr
t\
^"""
=k=ffi?:
=
2'143
cmi
A,n""
=!-2' -?l':3 =n72

cm2.
cm2
tltl lltl
profllul laminat
70x70x8 cu Aj-, =10,60
llil
t,
l=z
\p U
cunoa$terea frac{iunii din
Pentru dimensionarea cordoanelor de sudui'd utillzate la pnnderea profilelor de guseu, este necesara fo(a axiald lotala care revlne fecdrui cordcn de suduri. Aceste valori ale fo(ei axrale: N,
respecttv Nr, se determini Crn rezolvarea sistemului de ecualii rezultat din ecua{ia de echilibru statrc ai condilia de centraie a cordcanelor de sudurd:
1l
Fig. 9.15
t"l, +ttt , =
ttl
lrrr,.,
-1r,.,
=o
=
se
7 e,+e, i ertl =H -456g910 1 2'+et | '
N.
a 1a0 - N '2 - - 45000 ""
= 32C78
iali
-12922daN
Rezolvare
Grosimea cordoanelor de sudurd
mpune ccnstructivr
a)
imbinarea barei cu guseul realrzAndu-se cu niturj, profilele laminate sunt slSbrte de golurile practicate pentrLr
a.1=0,8St-,n =0.85x0,8=0,7cm
$i
a,2=0,751"n -0.75x0.8=0,6cm
introducerea niturilor, astfel in relalia de calcul pentru aria necesard se introduce coeficrentul de slSbire a barei
k,:
Lunqimea cordoanelor de suduri este datb de rela!]ile.
tl t., :'=ot?= ' 2a.,R", 2-C7 ' a5A)
158
cm ,l:
. t.,"2a,
=158
-2
A7
- '72i1
9i
Coeflcientul de sldbire
diagonala:
k"
fiind impus arbitrar, este necesare veriflcarea rezistentei barelor care alc;tuiesc
N- - 12922 1..=7,2cr- l^. '. " 2a,R", 2rCCx1500

9. 7.
..2a.,-72+2'0,6=3,acm
o,"
=5= =J992rjaN/cm2< An, +?0 22,6

))4.62
R6
=21flQis\156:
4. imbiniri
realizate cu guruburi solicitate axial
deci dimensiona,ea d;agona16r esle core,lte.
' ^d^ A
- 'A 'br-d' 'sl
1)1,)-1'1^l-
$uruburile pentru construc{ii sunt alcatuite dintr-o tijd cilindricd care are la o extremitate un cap hexagonal qi ia cealaltS un filet pe care se poate inguruba o piulilS hexagonala (fig.9.16) intre piulila 9i
iw''
I
i
Forfecarea
For{ecarea
1.,
rerr=L(Rir
f ) ^).^. 6ech.s =\'Oi+JI; <i(;
ê[
s
N,cos(},
- n
Qq
'mrn
N sincr
Fig,9.'14
Fig. 9 13
i.. in
relief, se
N-+Nr=11
N,el
..
iN, =N lh
N2e2
iN"
9.7.3.1.b Proiectarea sudurilor
j.;rs;0era c0:veli;or,al ca are loc p-in atingerea lensiurir lir,ib in se;iiiri ;nclrnaie;u 45, pril forfecare. Condiiia de rezisien!a este de aceia$i lormi ci.: cea a elemenielor soiicitate la fof,ecai-e pura.
in relief
t,' =N1 b
Cedarea c0rdoanelor de suduri
,b" iiind iungimea aripii profiiului. Lungimile de caicul ale ccrcioaneior de sudura se deier"mina din exprimarea condiliei de echiiibru dintre fo(ele exterioare qi fo(eie interioare capabiie:
(e 14)
N' de unde;
\:' Zar 1lr 1Rl1 $i "' b ' '''' ,Nc2îr_Net llec."'i - lr .^^ \o 1 .uos 6s
1,
N,
Nel
2as 2ls 2R: ' "
""
As reprezentand aria secliunii cordonului de sudura gi Rl,1 rezistenla de calcui la forfecare
a sudurii,
Din condilia de rezisten{5 (49.9.1a), cand aceasta este indepliniti la limitS, se poate determina: forla capabili a imbindrii sudate;
r'e6."r
2bat 2Ri
Nluo =
A'R!1
lindnd seama de faptul
c-
inceputui gi sfArqitul cordonului de sudura esie de calitate
necorespunzatoare, lungimile cordoanelor de sudura trecute in detaliile de alcdtuire a imbinirilor sunt:
dimensionarea cordoanelor de suduri consta
in
determinarea lungimii de calcul
cordonului de sudura, presupunand cunoscuta grosimea acestuia as > 0,7tmif:
I - -l_
r
trlc.
.,2a.. si 1"2-l--")
-2?:?
''el
a'Ri'
in cazul barelor solicitate axial, alcituite din profile metalice laminate (flg 9.14) la dimensionarea cordoanelor de sudura pentru prinderea de guseul dln nodul sistemului structural, se aplicd principiul centririi. Asifel, lungimile cordoanelor de sudura lr, qi 1.2 se determina de aga rnanieri incat eforturile N1 9i N, preluate de acestea sa nu genereze moment incovoietor in imbinare (fi9, 9.14). Eforturile N., gi N2 rezultd din rezolvarea sistemului de ecualii oblinut prin scrierea ecua{iilor de
A |x.2.
Diagonala unet grinzi cu zbbrele. este alcdtuiti din profile laminate din olel OL 37, flind solicitati la inttndere centncd de fo(a axiald
N = 450 KN, Sd se dimensioneze
bara gi prinderea ei de guseu 1n urmdtoarele variante:
a) b)
CAnd imbrnarea se realizeazd cu nituri; Cdnd imbrnarea se realtzeaz\ cu cordoane de suduri,
Date numerice: tn
-16mm'
Ro =2'100daN/cm2,
dnn=20mm; Ra' =1600daNlcm2; Rr. =4200daNicm:;
l'c-ls!!ie_!, dq
'rc'!!l-e:
Rezistenla mat.ria
215
Forfecarea
piesi se prevede o gaibd pentru ca partea flletatd a tijei sa nu pStrundd prea mult in grosimea pieselor.
tn care:
/"-^--, t
N.,1r=ArR6.:dItiRo.
(e 16)
i((
Fig.9.16
/1,,---.,\\
\y
,)l
- d - este diametrul tijei gurubului; - Itt - este grosimea minimi a pieselor din pachet, care luneca in acelagi sens gi transmit
Rc,, - este rezistenta de calcul la strivire a peretelui golului. Stabilirea diametrului optim pentru guruburile dintr-o imbinare se realizeazi din condi{ia de
presiuni pe tija gurubului;
egalitate a forlelor capabile la fodecare a tilei nitului (9 15) 9i for{a capabila la strivire (9.16);
0L 37, 0L 50 sau OLC 35. Funciie de diferenta dintre diametrele guruburilor gi diametreie golurilor prin care trec, imbiniriie cu gurubu ri
$uruburile obignuite pentru construc{ii se realizeaza din otel
pot fi:
l\-r , url
- - it,n
r'in
nc,t
19.1
nepasuite, cdnd diametrul golurilor din piese este cu '1=2 mm mai mare decat a tijelor guruburilor. Aceste imbinlri se realizeaze cu $uruburi grosolane:
7\
R,t I
pisuite, cand diametrul giurilor din piese este mai mare cu 0,3 mm decAt al tijelor
A lx- 3.
Sa se Ctmensicneze tirantul dln clel 0L 37 scllcitat la intinCere centrrc5 Ce fo(a arialS N 450 KN $i imbinarea acestuta (fig. 9.17) cAnd pentru imbinare se uiillzeazl qurubuii p;su te cu diametr'; iiiei d=16rnm pozilionate
guruburilor. La acest tip de imbinari se utilizeazi guruburi semiprecise sau precise. Comportarea imbindrii Ia solicitari axiale este inflirentati de tlpul imbinarii utilizate. Asifei la imbiniriie nepasuite, goiuriie fiind mai mari in diametru cu 1-2mm, piesele din pachet in stacliul iniiiai, se deplaseazi pAna cand se stabilegte contactul dintre perelii giurilor gi tijele guruburilor. in consecin{d aceste tipuri de imbindri nu este indicata la imbindri care lunecdrile dintre piese nu este
permisa. Pentru imbinirile fara luneciri intre piese se recomandd utilizarea imbinirii pasuite cu guruburi precise sau semiprecise. Diferen!a dintre diamekul golului 9i diametrul tijei fiind de maxim 3
rnm se asigura o comportare similara cu a imbinarilor nituite.
pedouarandun.Datenumericer Ro=2100daN/cm2
d=16mm; Rer=1600daNlcm2; Rd"=4200daNicm2
Tendin{a de lunecare dintre piesele asamblate cu guruburi din planele de lunecare dintre acestea este preluata de tija gurubului. Fo(a capabilS la forfecare a tijei unui gurub se determina cu
rela{ia:
A-A
N1,1,
= n1A1R6,, = n,
#*0,
(s.1 s)
unde:
nr- este numarul sec{iunilor de forfecare a tijei gurubului care c0incide cu numarul planelor
Fig.9.17
de Iunecare dirtre piesele drn pachet:
Ar-
este aria de forfecare a tijei gurubului: O,
=t 4
Rezolvare
Tirantul se confecloneaza din platbande de olel in care se practicd golurt pozi{ionate pe doud rdnCuri prin care se introduc quruburile pdsuite,
Ro,,
este rezistenla de calcul la for-fecare triei gurubului,
La rAndul lui gurubul prin

pachetului.
tiji
tlnde sa striveasci suprafala lateralS
golului din piesele
Fo(a capabilS a unui gurub la strivire se evalueaza astfel incdt piesele din pachet sd nu se
striveasca, indiferent de sensul lor de lunecare:
o^" -
N",
il.
-.n, r
.
^...
_)\7^.6: ., N. _r?15000 .t, trtu c'\/ -t,

R;
21uA=
Rezistenla materialelot
216
Fcffecarea
Tcr-siunea libera
Se impune t=1,50
b=1
cm : +
b.".
.*=1!li"r
254
1,50
-172Ln
gi se alege dimensiunea
standardizata
8cm.
Verificarea rezistenlei tirantului:
o,
",
= = zo:s,l daNlcm2 < F nner 11110 D,11
Ro
00 daN/cm2
10
TORSIUNEA LIBERA
An.t = Au'
-A,r =18x1,5-2x1,63x1,5 -22J1cn2
Fo(a capabili
a unui gurub:
\". -ri rN N.'=01307da\. i.cae\r..n nltn -zrlio','6 ,.50,, 54:070a\ 44 $i N- -dRj"Ii, -i.6x4200x1,5=10080daNunde ft, =08x2-1.6cnr respectiv It, =1,5cm tt = rnir(I11,It: ):'1,5 cm
Proiectarea ecliselor:
10. 1 Consideratii generale
\.. _ _ -[.,, _ .*o ,,,.,
.,,ec_" ^
2.D-
450J0 \", ". ,j.2r(r.'_.1.r_cn.
A,., 129a Se rDL'tcb=1b-n - I b - 16

Verificarea rezisten!ei eclisei:
L,Slcn 5isealegedinens:reas'dnoaroi7atdt=08tc-r
este momentul de torsiune
bara este solicitati la torsiune Iiberi, daci in orice sectiune singurul efort seclional ('M, +o),
Torsiunea liberd este generate de cupluri de for-{e al caror plan de actiune este normal pe axa elementului (fig 10.1) AnalizAnd experimental comportarea la torsiune a elementelor structurale in cazul sec{iunilor ctrculare sau inelare sunt respectate ipotezele Rezistentei matertalelor.
o-"
=*L=#g a^rner 2^ 10.83

At n"t = Ar,t,
=2077,60daNicm, <Ro -2100daN'cn,
Ar g ='1 6 x 0 85
1.63
x 0,85 = 1 0.83 cm2
Nurnirul de guruburi necesare se determini cu relafia:
-7*
se
2422/z
'-
'--
N". n.--=3= '" Nt

aleg B ,suruburi.
45000
A11.1
,,,--=Tsuruburi. Jin6ndsearnadefaptul cdgurubunlesepazeazapedoudr6nduri
ffi)
D
Fig
10.1
Sub ac{iunea momentului de torsiune celelaite tipuri de sectiuni se deplaneazi (sectiunea nu mai ramAne pland gi normald) gi in consecinta nu se respectd ipoteza lui Bernoulli. ln acest caz,slarea de tensiune 9i deforma\ie este studiata cu ajutorul Teoriei elasticitd\ii gi pe cale experimentala.
218
Torsiunea libera
Torsiunea ltberi
/t9
seclional Fentrutrasareadiagramei funciiei M,(x),seutlizeazameiodaSecllunilor,scrlindu-sefunciiaefodului
10.2 Diagrame de efo*uri

Momentul de torsiune variaza in lungul elementului de construclie, functie de forma incircirii. Pentru precizarea secliunii de calcul, este necesari trasarea diagramei funcliei M, (x). Funclia momentului de torsiune M" (x) intr-o secliune curenti se exprimi cu relalial
aceasia este continuS: lntr-o secliune curent5, de pe subdomeniile unde
xe [0;21]=
y,1x,I-l{L -+ 1+t
r,4l
.,
jntervalului vatorile la extremitSlile
=M,(o)=o
$i
[.4i
=rl,(21)=m,l
trt,(x) =
unde
+I
i
mx
M*=2 mrl
M^,
)- Jnr, 1(x)Cx ia
IMr,
- reprezinta suma algebrica a momentelor de torsiune concentrale care actioneazb pe

X" .) intenualui
Xq
intervalul [0,x]:
m*i(x)- este funclia intensiialii momenlului de
toi-siune
caie ac{icneaza pe
far:o'1. fo;xl.
mx
*-it{*- in '*--1n - -2t

M,(x)+ciM,(x)
t\4,.
tl--'{
ldx
x
a
dx
Fig. 10.3
Fig.1A.2
Relatia diferen{iala dintre intensitatea variabila

momentului de torsiune din sec{iunea curenti
momentului de torsiune
mr(x) 9i
Func{iafu4,(x,) fiinddegradul Coi,graficul variazddup6oparabol6tangentiinsecliuneallaaxadereferin\i
funclia
x, lVr(x) se deduce exprimand conditia de echilibru pe un tronson cie Iungime dx, detagat din elementul solicitat la torsiune, Pe sec{iunile de cap)t ale
tronsonului se figureaza efectul pd(ilor indepdrtate.
x.lzl;sl,z)
l'/r(x2)
Funclia
este constantS, care la extremrtalile tntervalului are valorlle
M,(xr)=nr"|
Mi =
Tronsonul detagat fiind de lungime elementarS, se poate considera ca intensitatea momentului de torsiune este contanti in lungul acestuia, Din ecua{ra de echilibru siatic al tronsonului eiementar
rezuitd:
m,l 9i M!"
,
P1,1
M,(x)+dM,(x)+m,(x)-tr/,(*)=o
adica func{ia momentului de torsiune
dM,(x)
OX
Funcqia
xe l5li2:3ll : M"{x.)=m,l-2m"i =-m'l M,(x,) este c0nstantd pe subdomeniu studiat,

f",lf
valorile 1n extremitallrie intervaiuirri suni
=-m,(x)
incdrcdrii
"-
-6,; qi
l''t! = -6,1
Mr(x) este cu un grad superioarl in raport cu func{ia
mr(x)
A X-1
Se consrderd elementui structurai ltntar in consola cu incarcarea gr rezemarea datb in flgura 10.3. Sa se traseze diaEramele de varialie ale momeniuiu j de tcrsiune in lungui acestuia.
. x. fit;ztrz] =
Func{ia M,(x,,
M,(x,)=-m,l+m,(x, -31),
este de gradul unu, varialia acesteia frinci linlari.

rvr?
ln
extremitSlrle iniervaluhi, valcrile
momentulut de torsiune sunt:
=Nl"(St)=-m,l 9r lli'=-m,l,tZ
Rezisten!a matenalelor
220
Torsiunea libera
?21
10.
3 Torsiunea barelor cu sectiune circulari sau inelare
,,i' ajunge in poziiia 81Bj. Unghiul A2A1Ai este cantitatea cu care s-a mcdiflcat unghiul initial Crept
dintre generatoarea
4.,4,
gi cercul director al secliunii fixe,
adicS: A2A1A'2 =.1.r,, Similar B28,,B', = 1,
10, 3. 1 Starea de tensiune
reprezint5 deformatia unghiulara speciflca pe suprafata cilindrica cu raza
Admi{And valabilitalea = rdq. de unde:
o{el moale, cu sec{iune circulara, se iraseazi un caroiai orlogonal alcdtuit din: generatoare drepte, paraiele cu axa acesteia gi directoare alcdtuite din cercuri echidistante (fi9. 1 0.a), Epruveta se fixeazi la un capdt iar pe secqiunea capitului liber se aplica o fo(i diskibultd liniar, care genereaza un moment de torsiune N/, . Sub acliunea momentulu j de torsiune
epruveta se deformeaza. Analiz2nd forma caroiajului de pe suprafa{a epruvetei deformate se constati u rmitoarele: a) axa epruvetei rim6ne rectilinie in timpul deformirii;
Pe suprafata unei epruvete
din
micilor deplasiri
din B,B Bi se obline:
B,
B, = ydx
iar o
n B,O B; rezulta: Br$
rdq = 1dx
(10
1)
A.
Fig.10.4
dx
b) sectiunea capitului liber i9i pastreazi forma 9i planeitatea, astfel cercurile directoare nu igi modiflcd raza. Generatoarele ini{ial rectilinii gi paralele cu axa epruvetei devin curbe elicoidale, dreptunghiul abcd transformdndu-se in paralelogram, Unghiul ini{ial drept dintre generatoare gi
directoare se modiflca, deci apar deformalii unghiulare specifile
Fig. 10.5
y",t I 0, c) lungimea diametrelor cercurilor directoare gi distanla dintre acestea se pistreazi,
JinAnd seama de faptul ci mirimea dtpldx reprezint5 rotii-ea relativ5 dintre doua sec{iuni situate la distanta unitarS, unghiul cie rAsucire specifica este deflnit de expresia:
in
consecin{5 deformatiile specifice liniare longitudinale 9i transversale sunt nule, deci
=r, =, =0.
firnd
findnd seama de legea lui Hooke generalizatd, rezulta ca in planul sec{iunii, tensiunile normale sunt nule, adica or:6y =().2 =0 in planul suprafelei laterale, deformallile specifice unghiulare
+0 rezultA ca tensiunile tangenJiale t sunt diferite de zero. Secliunea transversali a epruvetei ' supusi la torsiune, se rotegte in jurul axei, ca un disc rigid, drept urmare, deformaliile specifice unghiulare cale se dezvolti descresc de Ia exterior spre centru, fiind nule in axul elementului, Pentru a stabili legea de varia{ie a deformaliilor specifice unghiulare pe secliunea elementului, se considera un tronson de lungime dx, flxat la un capit, Pe clpiitul liber se aplica un moment de torsiune M, (fi9 10 5), Sub acliunea momentului de torsiune secliunile tronsonului elementar se
7
gi in consecinlS. rela[ia 1'10.'1)devine:
T=r0
..r". flind raza vectoare a punctului
(0.2)
Br. Din relatia (A.2J rezultd ci lunecarea specifici 1 este direct
rotesc. gene'atoarea
A.A, aiurge in pozitia A.A! iar razad-A,
ajunge in pozi{ia
orAl , cesc,iird
propo(ionali cu mirimea razei vectoare
unghiul de rotire elementar
dg. Fie B2 un punct de pe segmentul6rA, caredefinegte raza6rB,
.r
a punctului respectiv. lntroducand relalia (10.2) in legea lui Hooke se obtine:
. Sec{lunea de capdt rotindu-se cu unghiul dq, generatoarea BrB, de pe suprafaia cilindrica cu raza
RezistenJa materialeior
t=GOr
Rezistenla maierialelor
(10 3
222
Torsiunea Iibe15
Torsiunea liber5
2?i
produsul G0 fiind constant pentru o sec{iune data, din relalia (10.3), rezultb ca legea de
varialie a tensiunii tangenliale pe secliunea circulara este liniari cu valoarea zei'o in centrul
acesteia 9i valoarea maximb
t,u*
in punctele de pe contur (fig. 10 6-b). Direclia tensiunilor tangenliale
in punctele de pe conturul sec{iunii, rezulta linand seama de teorema generala; tensiunile tangentiale
in punctele conturului unei sectiuni sunt dirijate dupi tangenta la contur, daci pe suprafala
lalerall, nu existe forte exterioare tangente, dirijate in lungul elementului structural liniar.
Pentru a Cemonstra aceast; teoremS, se admiie ca tensrunea tangen{iali dintr,un punct de pe conturul secliunii are o direc{ie oarecare in planul acesteia, compcnentele sale Cupd tangenti gi respectiv tn. C0nform principiului dualili{ii tensiunilor tangen!iale, tensiunea normalS sunt:
rfi2x
tr
tangen{iald
tn
este egala cu tensiunea tangen{iala din planul suprafe[ei laterale
r1 ,
Deoarece in planul
suprafe{ei laterale
nu exista incarcbri, rezulti
componenta tensiunit din planul secliunii
ci tensiunea tangentiala rr = 0, prin urmare, dirilati dupd normala este t" = 0 . Astfel se desprinde
concluzta ci singura componentd a tensiunii tangen{iale din planul sectiunii diferita de zero, este cea dirijata dupa tangenta la contur r,. Deoarece raza sectiunii ramAne rectrlinie dupi deformare, extinzAnd rezultatul ob{inut pentru punctele din interiorul sec{iunii, se considera cI tensiunile tangenliale dln orice punct al acesteia sunt normale pe direclia razei vectoare. in orlce punct al secliunii transversale, tensiunea tangen{iali este ncrrnala pe raza vectoare gi direct proportionala cu mirimea acesteia (fig. 10.6 b). In baza principiului Cualitaiii tensii.;nilor tangeniiale se p,oate aflrma ci in pianurile longitudinale
exista tensiuni tangentiale egale qi de acelagi semn (fig. 10.6-c). undei
CJ
Fig,10.6
Se observa ca in planurile ortogonale care delimiteazd suprafala elementarS detagatb din jurul punctului [/ de pe secliunea elementului, existd o stare de tensiune similard solicitirii la forfecare pura. Rezulid ci la solicitarea torsiune liberi, starea de tensiune este de forfecare. Se considerd o suprafa{a elementara dA pe care ac\ioneaza tensiunea tangeniialS r, normalS 0e raza vectoafe,,r", care genereazb momentul de lorsiune elementar:
io
= ir2dA - esie rnomentul de iner{ie polar al sectiunli circulare

A
Din rela{ia (10 5) se deci:ce expresia unghiului de torsiune specifici
(10.6)
dM, = 11ifi
Momentui de torsiune rezultant
elementare;
M,
se ob{ine prin
sumarea momentelor
Ce
torsiune (10.4)
produsul Glo, frind rigiditatea secliunii la torsiune. Relaiia fundamentala a torsiunii libere a elementelor struciurale cu sectiune circulari se ob{ine inlocuind relalia (10.6) in relalia (10.3):
M, = JrrdA
A
lntroducAnd in relalia (10.4) rela{ia (10.3) se rrb[ine:

tr,,t,
It- lt-.
r tl
in care:
(4.1t
'
= Jr2GOOe
A
9i {inAnd seama de faptul
ci
produsul G0(x) este constant, rezulti:
M, = GoJr2oR
M, - este momentul de torsiune din sectiunea de calcul;

r - este razauecloare a punctului in care se calculeazi tensiunea tangenlial5;
lo-
momentul de ine(ie polar al sectiunii.
Cu rela{ia (10.7) se calculeazl tensiunea tangenliali

(10,5)
in orice punct de pe sectiune,
fiind
cunoscut5 sub numele de relalia lui Navier pentru torsiune. Tensiuniie tangen{iale maxime se
224
Torsrunea liberi
Tcrsiunea liberb
10. 3. 2,
225
dezvoltb in punctele de pe conturul sec{iunii, unde r,,u, = R
Tensiuni principale. Linii izostatice
.nr,l\,4irimea; W,,
M,rrar
[
M)
*
de rezisten!5 polar al secliunii, flind
o
soliciiat la Starea de tensiune din jurul unui punct de pe seciiunea unui eiement struciural qi a izostaticilor este rezclvatd in torsiune pura, fiind de forJecaie, problema tensiunilor principale paragraful 10.2. Tensiunile de pe o secliune inclinatd se evalueaze cu relatiile:
=lr/rrr, =lp/R se
numegte modul
caracteristica geomekica cu dimensiunea lL3l. Caracteristicile geometrice lo 9i $lo pentru secliunea circulard plina au expresiile:
t--aD si w, 1,.- l- -nDr r-,, D2 16 32

Tmax
cix a)
sl
b) b)
Fig,10.8.
Fis 10.7
Rela{iile de calcul deduse peniru sectiunea circulari
on =
-'isin2cr $i
Tno
= rcos2tx
plini sunt valabile gi pentru secliunea

adicS:
Tensiunile normale principale, aclioneaze pe sec{iuni inclinate cu
45'fata de axa
elementului
inelari (fig, 10.7), in care caracteristicile geometrice lo
ii
Wo suntdate de expresiile:
r.
i(nl-Ri)- fiinl-n'i= 9; r,-*'r

trD.3,. ..r\
u.t=ft,4 1t ct'r=-n14
avAnd valonle:
* ln: Ri)-TR:{ra\ j- 2R. ''tu '\r '- -2 1r-0

unde;
ll-c
or
=r 9i 6z=-r
cr=Ri/R. =Dr/D",
Atunci candgrosimeaperetelui barei t=(R"-Ri)<R"/10,sec{iuneainelariseconsideracu perete sub{ire, in acest caz, se admite ipoteza distribu!iei uniforme a tensiunilor tangen!iale pe grosimea peretelui (fig, 10,7-b). Teoria de calcul penku acest caz particular este prezentata in paragraful 1 0.8.
sub lzosiaticile formeazd douS familii de curbe ortogonale care intersecteaza axa longitudinalS planele secliunilor in aclioneaza extrerne un unghi de 45" (flg.1 0 8). Tensiunile tangen!iale dintre planele pe longitujinale gi transveisale ale elementului, care sunt bisecioarele unghiurilor diedre care aclioneaze tensiunile normale principale, cu valorile:
Ll2 -- !
L
I,MtIil
I
226
Torsiunea libera
Tcrsiunea liha r i
?)7
AnalizagraficA a stdrii de tensiune din jurul punctului ,,M" se realizeazd graflc cu cercul lui i\4ohr Cercul intersecteazd axa in centru in originea axelor (o,r) gi raza OA1 -dBr are care punctele Ar 9i Az gi axa respectiv OB, = .., =
Tma,
= 0[
l\/"
t li
6Bz
in punctele B' 9i B,. in corsecinla - rz = _r.
o OA. - or = t gi OA, - 6z - -t
=t.
;.t-; 7ro ,lo
Polul cercului lui Mohr coincide cu punctul Bz avAnd coordonatele (0; principale 61 gi 02 se obiin unind polul .,P" cu punctele A1 gi 42,
-t).
Direc{iile tensiunilor
Fig.10.10
de concentrare a tensiunilor as depinde de valorile rapoartelor intre dimensiunile geometrice, D7d 9i rid, i flind raza de racordare a concentratorului. Atunci cend barele prezintd
Factor-ul
slibiri mici, fiind confeclionate din materiale ductile, datoritl capacitilii de adaptare plastica, se admite conventional ca in sec{iunea sldbiti, tensiunile se pct calcula cu formula fundamentalS, linindu-se
seama 0e caracteristicile ge0metrice ale secltunii nete:
Fig. 10.9
unde
10. 3.
Domeniu de valabilitate a relatiei fundamentale de calcul
tt lp
bt
rl.si
Relaliile (10.7) gi (10.6) pentru calculul tensiunilor tangentiale gi unghiului de torsiune specificS, sunt solu{ii exacte ale problemei torsiunii libere pentru elementele cu sec{iune circulara sau inelarA, atunci cAnd sunt indepilnite urmatoarele condi{ii: sectiunea transversala este constanta in lung, incarcarea exterioara liniar distribuita este aplicata in secliunile de capat, reducAndu-se la doui cupluri de torsiune egale gi de sens contrar. Aceasti teorie de calcul se aplici cu o aproxima{ie buna cAnd sectiunea elementului variazd lent in lungul acestuia. in majoritatea cazurilor incarcarea exterioari este transmisd prin forle concentrate careformeaza cupluri (flg. 10.10-a). in zonele din apropierea secliunilor unde sunt aplicate cupluri concentrate (fig,'1010-a) sau unde secliunea se modiflca brusc (fig,10.10-b), starea de tensiune este perturbata de existenla concentratorilor de tensiuni. in baza principiului lui Barre de Saint-Venant, perturbirile stirii de tensiune devin neinsemnate Ia o distan{i cel pu!in egalS cu diametru secliunii, fa{a de concentratorul de tensiune, in afara acestor zone, tensiunile se pot evalua cu relalia de iip Navier (fi9, 10.7).
in cazul materialelor casante sau a materialelor ductile solicitate dinamic, la evaluarea tensiunii
maxime se line seama de factorul de concentrare cxu,
Relalia fundamentali (10.6) se poate aplica in secliunile situate la o distanli mai mare decit diametru ,,D" fa!5 de concentratorul de tensiune,
10, 3. 4 Starea de deformatie. Deplasiri 'in
domeniul de comportare elasticd, deformalia unghiulari
specifici sau de lunecare dintr-
un punct curent al secliunii este:
(1
0. 8)
Pentru un element de construc{ie cu secliune circulari plina, variabila

tronsoane, care au diametrele
sectiunea concenti-atorului este,
in
trepte pe douS
'D"
respectiv.,d", valoarea tensiunii tangenliale maxime (fig. 10.10-b). in

Un punct din interiorul elementului se deplaseaza numai in planul secliunii transversale, deplasa'ea oupa directia axei x este: u-0. Componentele oeplasarii punctului din pianul sectiunii
228
Torsiunea libera
Toisiunea libera
I
229
dupd axele y 9i z (v gi w) se ob{in tinAnd seama de faptul ca aceasta are o rotire de disc rigid cu
unghiul rp, fa{d de sec{iunea considerate fix5, in urma rotirii sec{iunii, punctul curent,.B" ajunge (fig. 10.11-a). Deplasarea totala a punctului ,.B" este OBB, este drept, deplasarea totala fiind:
!xy,n ex
- 2[4x
TTAD
in
B,
BBl
AOmilanO ipoteza micilor deplasari, unghlul
BBi=s-re
Componentele deplasirii totale
ib
6 dup5 directiile axelor principale centrale sunt:
v = BBt coscx = recoscx = zq w
- BB. sincx -
rtpsina
yq
t-t0. lu.I
Cunosc6nd unghiul de rotire
al sec{iunii, componentele deplasarii unui punct curent de pe
secliunea elementului ,,v" gi ,,w' sunt complet deflnite. Unghiul de rotire relativl dintre doui secliuni situate la distan{a dx, denumit rotirea elementara dtp, este produsul dintre rotirea specificd gi distan{a
dx:
Produsul Glo se numegte rigiditatea la torsiune a secliunii elementului. Ciind acesta are
sec{iune constanta pe tronsoane, relalia (10.'10) devine:
d,p(x)=eox=trox
lntegrAnd rela[ia (10.9). se ob{ine func{ia unghiului de torsiune relativa <p(x)
(io
e)
a unei sec{iuni
situate la distanla x. fa{5 de secliunea fixa;
Rigiditatea la torsiune a elementului stri.lctural cu sec{iune constanta. se poate deflni ca flind valoarea momentului de torsrune care rotegte secliunile de la extremita{i, cu un unghi de torsiune relativa egal cu unitatea, deflnitd matematic de expresia:
Gtn , xv' =
r
or*r= iM'(t)o*
Glo
Atunci cAnd funclia momentului de torsiune M,

unghiul de rotire relativa dintre secliunile de capdt va fi:
(x)
este constanta pe lungimea eiementulul,
10, 3, 5 Energia
potentiali de deformatie
Starea de tensiune pe secliune fiind de forfecare pura, energia poienlialb de deforma{ie

specifica conform paragrafului 9.5 esier
(10
10)
u.
lntegrAnd relalia (10
9)
se ob{ine funclia unghiului de torsiune relativa <p(x) a unei secliuni

speciflce devine;
" =1* 2'
situate la distanla x. fa{i de sec{iunea fixS;
|inAnd seama de legea lui Hooke gi de rela{ia fundamentala (10.7), expresia energiei potentiale
,r*)= iM'(t)ot
'o
Glo
,, 1r'
to
11M,"1
lbt \P/ t"
230 Energia poteniiala de deforma{ie elementara pentru volumul dV esie
Torsiunea liberd
Torsiunea libera
Rr,r -(0.5*055)Ro
materialelor casante. cum este fonta sau betonul simplu, condi!ia de rezisten!a la torsiune are forma parlicularl:
du
I!1 =-ll 2G[ te

'
/ I tt
\2 \
61v
(1 0. I
0-a)
in cazul
Funclia energiei potenliale de deformalie se cbline integrAnd pe intregul volum al eiementului

rela{ia (fl9. 10.10-a);
Te'.:ox=ot -
Mrto, - ^ tKo' uup ef 'n,
, - I ttiYi,. ov- I tI;0,fi,'on 2' j'Gll 2 j u,o

t
Pentru materiale anizotrope, de exemplu lemnul, valorile linnitd ale reztsten{ei la forfecare sunt cele din pianele paralele cu fibrele: t,i
Dimensionarea secliunii se obline din condltla de rez:steni) (10.12):
".
sa'l avand
n vede.e
ci
jfr2Ca
- ir se obtine:
u-J
'rfv^
crp
^'rec = /!l
ll^
Rd
"''
,
2;
Atunci cAnd M" gi lo au valori constante pe intreaga lunqime:
Dimensiuniie gecmetrice ale sectlunii rezuiti exprimanci ;ondi{ia:

V/r, (1C.11)
$Jp.nec
astfel:
pellrlj secliJnea circulara plina: nD' t6 = Wr

pentru secliunea,Jlslara.
Cand func{ia momentului de torsrune este consiantd pe tronsoane de lungime (10.11) se poate scrie sub forma:
,,
l, "
expresia
", ' D.- = i 16W;-= 16W -n -apcrt-ir ''- {l-o.o l-Wr.*. r D. e: -i i ' -^^ ,l in ca-e '6 o-l \rll
cr =
D'/D.
se impune. Momentul de torsiune capabil al sectiunii, din condi{ia de rezisten{d este;

lvlr,rup = Wp,.tRc
10. 3.
Proiectarea barelor cu sectiune circulari sau inelara
For{a capabila, rezulta din condilia Ce egalitate dintre nromentul de tcrstune exlerior maxinn din seciiunea de calcul gi momentul capabil;
10.3.6,1 Calculul de
rezistenli
M,,,,,.rip i)= M,...u Verificarea rezistenlei se realizeaz| cu rela{iile ('10.12), cAnd se cunoagte valoarea efortului
seclional M*
Starea de tensiune din jurul oricarui punct de pe sec[iunea kansversala a elementului flind de forfecare pura, condi{ia de rezistentd se scrie sub forma:
Lef,max=
R6i
Mr.rr,
*
VVp
ru,
gi dimensiunile secliunii elementului
-^ <KrJr
(10 12)
10.3.6.2 Calculul de rigiditate
ef
este reprezinti rezisten{a de calcul la fofecare. Pentru materialele ductile rezistenta de calcul
sau rezisten{a admisibila se poate exprima func(ie de rezistenla la intindere:

La maloritatea elementelor structurale deplasirile sunt limitate la anumite valori admisibile 9i in alarb de condi{ia de rezistenti (1 0 1 3) trebuie satisfacuti 9i condi{ia de deformatie:
Rezrsten{a materjalelor
Torsiunea iiberd
Torsiunea libera in care:
= l--r
o
l.M
dx <
to^
ulp.el
b)
Dl".
- este valoarea diametrului secliunii determinata din condi{ia de rezisten\d;
D3..- este valoarea diametruluisec{iunii determinata din satisfacerea condiliei de rigiditate momentul de torsiune capabil:
M,
caD
= min(V;.ro ;tt'if .ro )
in care, (10 13)
M,.ro- este Ml.uo
momentul capabil al secliunii determinat din condilia de rezisteniS;
este momentul capabil al secliunii determinat din condilla de rigiditate
Valorile deformatiilor limita Q0 sau
0s se
stabilesc pentru fiecare categorie de elemente
structurale, funclie de conditiile de expioatare gi importan\a acestora in skucturd.
c) verificarea conditiei de rezistenli 9i de rigiditate. Condilia de rezisten!5 si rigiditate se verifica cu relatiile (i0.12) gi (10.13). Din raportul momentelor de tcrsiune capabile evaluale din cele
doui condi{ii rezultS:
Dimensionarea Unghiul de torsiune relativi tp uariazain lungul barei funclie de momentele de torsiune aplicate, Deoarece aceste momente pot avea semne diferite, unghiul de lorsiune total tp nu poate caracteriza rigiditatea barei, conditia de rigiditate exprimandu-se o1n ungFiul de torsiune specrfic. Atunci cand condi{ia de rigiditate (10 13) este indepliniti la limiti:
|p,,". = l\,4r;.Go;
Diametrul necesar. se gasegte din exprimarea condiliei: pentru secliunea circulard
Ml,*p
M?rup lPceo
R flind raza secliunii, Daca.
wpRo;
l =lot Goo R
lrnr, =ro,n, Or.. =
drn care rezulta:
Ra
t G06R - este mai restrictivd
condilia de deformatie;
Rc r < G06R - este mai restrictiva condi{ia de rezisten\5.
plini:
aDa,,b4 =
1o
n.. =
1O4lo*;
A X.2
sd se dlmensioneze elementul structural AB ccnfecllonai din olel oL37' din figurs 10 12 secllunea alcdtuinduseindouivariante: circularagi inelari. Datenumerice: 1=6,0m, Mr =6000daNcm, Rar =1200daN/cm2 0r =f i m;
care
pentru secliunea inerara:
$(1-oo)=ron".
D","."
=t'?6w*JttFl
in
a=Dr/D".
Momentul de torsiune capabil, are expresia;
G=8x10sdaNlcm:, m"
Rezolvare M*,.up = 0gGlp,.1
=3M,/lt cr-D/D" =0,9.
Fo(a capabilS a sec{iunii rezulta din condilia de egalitate dintre momentul de torgiune capabil gi
momentul exterior maxim:
Funclia inclrcdrri este continua pe tronsoanele I (A-C) 9i ll (B-C) Pentru tronsonul !, in secliunile caracteristice, momentul de torsiune are valorile:
[4; =*2M,
$] l\,1::'=
-2f,,;*+,,;= l9r,r I
M,,.*(p,l)=Mf,rrp
p!,p
Atunci cand elementul skuctural trebuie sa indeplineascS condilia de rezisten{i gi rigiditate, cele trei probleme ale rezisten{ei materialelor se rezolvd astfel:
Funclia incdrcdrii av6nd varia\ie liniard, funclia momentului de torsiune este cu un grad superioard avirnd varialie parabolicS. Pentru ironsonul ll, in mod asemSnator se oblin valorile.
a) dimensionarea;
^ Un..
" M'=_,ll ' 8
yc=_I,7 ^ si ,lV =_i1/ ' rrl" --8" B'' e'
5"
ri' " ) : -r-_;
M 2
il?x fJn". , -o Unr. f

Rezisten!a matenalelor
/--
Rezisten{a malerialelor
T
I I
11E
234 mx
Torsiunea liberd
Tcrsiunea libera
ro
ro
n..
=$
=,,.""= r'"."
='i1} - f--#
3 1 cm,
--
-\'A
2M,
b)
Pentru secliune inelari.
r,n-r,,.,
1.0;
i,-c.r'l-,, -.
9x4 =
3,6 cm
- t".-\'';} 'ffi-'iJc'
e:
Dsi,n"" = crXD" n"- = 0
I'lx12
'{i:
2!Ax
o:n
ambele ccndilii dimensiuniie geomeirlce ale seciiunii Deoarece elementu{ structural trebuie sd indepineasce l5ionr,a ir :ele oo-a va'a'le ror f; a) pentru secliune circularS: 0"". = nax(O;", 1f'.. J-: r :m:
o)
pe'rrL sectiune ne a'5
D - m:rlDI
Fig 10
12
-ru l-; ,cr --
D;"". =0'9x53=4,80cm
Similai-, funclra momentulur de torsiune are varialie parabolica.
Seclrunea de caicuj esie A unde
Mi.,, - 2M, = 2x6000 = 12000daNcm
l0.4AnalogiahidrodinamicisarianalogiaA'G'Greenhill
diferen{iale stabilite de uniformi a unui lichiO ideal, in iurul axei verticall a unui vas cilindric 9i ecualiile pe sectiune existi urmatoarea Teoria elasticitblii. Astfel intre migcarea lichiduhll $i starea de tensiune analogie:
a)
o Dimensionarea elementului structural din conditia de rezistenti:
de rotalie Se bazeazi pe sinnilitudinea care existi intre ecua{iile diferenliale ale migcdrii
\n,
-" R",- 12loo - tor., 200

1
ly'''',
viteza de deplasare
lichidulul
in
orice punct corespunde mSrimii tensiunii
a) Pentru sec{iune circulara:
\/,s =We*"
b) Pentru secirune inelarS:
o.?'-*" , r,"-i19p
16w - D'".-.=i'ffi-i
tangentiale; fluxurilortensiunilor' b) liniile curentului lichidului corespund cu liniile
i,u,.jo
,,."
lr,
16r10
w-^=w--^^ .!os-,,0 1e.,n'D."r1-n'l ,-w, u. 16 ' -
)\\
=5JU cm
sl
31411-0s')
Di.n"" = aD" n"" = 0,9x5,30 = 4,8cm o Dimensionarea elementului structural din conditia de riqiditate:
t:
a
.r/,
a
, ro."e:
a)
Pentru secliune circulara
vi
12ooo ,-, G0" g^,0. rffiO
eA =ooutrt ^m1
rig
10 13
a
liniilor de curent penku secliunile de elementelor skucturale .u ,..t'un. ori.rur.. lxaminAnd forma formi oarecare prezentate in figura 10, 13 rezulti urmitoarele concluzii:
Rezrstenta materialelor
liberi Aceasti analogie conduce la observalil. calitatlve importante in studiul la torsiunea
ffif,nla
matenalelor
/.16
Torsiunea liberb
Torsiunea liberi
231
a)
sunt nule;
in
vecinitatea liniei conturului, vectorul vitezei lichidului
tangenliale au directia tangenti la contur; b) in centru secliunii gi in collurile ieginde, viteza lichidului 9i tensiunea tangenliali
9i vectorul
tensiunii
unde,,b" este lungimea iaturii scurte a secliunii. Pentru mcdulii de rezisten!a ai secliunii
expresiile: Wr =
-qe
folcsesc
ahb2 9i
Wf = o1hb2
maxime in punctele cele rnai depidate de centru sectiunii (in dreptul semiaxei mici la sectiunea eliptica, la mijlocul laturilor mari pentru secliuni dreptunghiulare 9i in punctele din vecinatatea concentratorului de tensiuni ale secliunii din fig, 10.13-c).
c) viteza lichidului 9i tensiunile tangenliale au valori
Coeficien\ii adimenslonali
gi
u,
depind de raportul
.,
hib",
vaiorile lorfiind date in iabeiui
Unghiul de torsiune specificd are expresia;
[r 0- rvtl
10.5 Torsiunea
Iiberi
a barelor cu secliune dreptunghiulari
lcl r :li
(A
27-a)
Distt'ibu[ia tensiunilor tangen{iale pe suprafa{a secliunilor dreptunghiulare se obline utilizAnd analogia hidrodinamica. Astfel, tensiunile tangenliale au valoarea maxim5 la mijlccul diagonalelor gi la mijlocul laturilor iar in col{urile gi in cenkul sec{iunii, valori nule, Tensiunile iangentiale rnaxime de pe suprafa{a dreptunghiulara se dezvolta la mijlocu{ iaturilor mari flind evaluate cu relatia:
h fiinC momentul de inei'{ie la torsiune al elementului cu secliune dreptunghiulara care se evalueaza cu

relalia: ( 10.27-b)
Tabelul
lT-..jar cele dirr m.llocul iaturilor scurte
|---
"'
-r - "-i "
lvl
hb
tt
fl1
1,C0
1,25
i,5c
n 1?1
115
n t?o
200
0.216
2,50
3,C0
4,00
500
0,292 0,393 n 1a)
10 00
"!b']
c,2c8
0,2c8
0 141
0 221
C,238
0 258 0,336 a,245
a 267 0.354 0,253
a,282
0,378 0,281
0 313 a.421 0 313
0 333 0.149 n ?1?
0,269
0,1 95
a292
n alr v,L ta
0 309 n rlo
U,tll
T,,,
r,Uffi[
i
!ffi7 w
\l___--_"
T..,r*
h
/m\
,(l\ ,'i\
Coeflcientul adimensional
dreptunghiulare cu raportul h/b >
B esle dat in tabelul 1 functie de

4, coeficien!ii a 9i B
raportul ,,h'/b ". Pentru sectiuni
oot fi calculali cu rela{ia:
t
10,
h
' u.
n 4, '-r,t"h., nj3:h\ -P3
Condi{iile de rezistenli gi rigiditaie pentru aceste iipuri de secliuni sunt date de reiatiile:
N/" rru*=W;tndf
(1
0.28)
-.
respectiv
(1 0 2e)
Fi7.10.14 Rezisten!a materialelor

238
Torsiunea libera
Torsiunea Iiberi
235
h/l.
,'t \
A-\-..'
M.
Gl,
3l\,1.,
chb,
lli
t-
10. 5. 1 Proiectarea
barelot cu secliune dreptunghiularS
10,5.1.a Calculul de rezistenta
Dimensionarea secliun!i.Atunci cAndrelaliile('10.28) suntindeplinitelalimltri,seobiine:

nt
w,.".
--'"-1"'u' Kdf
lmpunAncj un rapori intre dinrensiunile secliunii transversale h,/b = de un singur parametru
Si exprtrnand W' ,, functie
(Wo
=t'coj)
n.,
drn condi{ia de egalrtate:
Fiq i
1.15
W,.o=W'
bn..=lrWt
"inc =
h"""=Cb.""
in cazul elemenlelor cu
secliune dr-eptunghiulara ingusta, cu rapoftll hi b > 1C.
in
baza
Momentul de torsiune capabil al sec{iunii, cin concilia de rezisten!5 este
analogiei hjdrodinamice se demonstreaz5 cb tensiunile tangen{iale variaza liniar pe gr"osiniea sectiunti, iar in punctele de pe laturile lungi, cu excep{ia ceior din vecinatatea latur-ilor scurte (flg.11.15) iau
valoarea maxime:
['1r.up = Wt,.tRo,t
[,,]"
'ma\-\Ai
M.
(10.30)
maxim 9i For{a capabild, rezulta din condi!ia de egalitate dintre momentul de torsiune exterior momentul capabil in secliunea de caicul:
Aiunci cAnd raportul laturilor h,rb >10, coeficienlii adimensionali

valoarea,
foi'ma particuiar5;
a 9i p din tabelul 1 cr=i3=1t3, exoresiile caracteristicilor geometrice ale secliunii dreptunghiulare inguste
au au
M,"r,(P,l)=Mr,rrp
PJ,p,
verificarea rezistenlei se realtzeazb cu relaliile (1c.28) cdnd se cunoagte valcarea
efortului sec{ional
Mr,*r,
9i dimensiunile sec{iunii elementului
w=4ri
3
. tr
-:
hb3
(10.31)
1
0.5.1,b Calculul de rigiditate
in acest caz, relaliile pentru calculul tensiunii tangen{iale maxime rmax $i a unghiului de
torsiune specific 0 vor fi de forma:
in La nrajor-itatea elementelor skucturaie deplasarile sunt limitate Ia anumite valori admisibile si afara de rond'i1iu du rezistenla (10.28), trebuie satisfacutd 9i condilia de deforma{ie:
Tma*
=M*=3M,
w,
]r.,.u,
(1C 29 a)
hb2
Rezisten!a rnatenalelor
RezistenIa materjalelor
T'
240 Torsiunea libera
Torsiunea libera sunt indeplinite, daca reia{iile (10.28) 9i(10 29-a) suntsatisfecute la Iimiti
241
Valorile deformaliei admisibile 0u se stabilesc pentru fiecare categorie de elemente structurale,

funclie de conditiile de exploatare gi importan{a lor in structurd.
Dimensionarea Atunci cdnd condi{ia de rigidltate (11 29-a) este indeplinitd la limiti:
M
A IX.3
It,n..
r.tr*
Rr
Si
i=
1
se verifrce rezistenta qi rigiditatea elementului structural confecllonat din oiel 0137 cu
secliune
Goo Dimensiunile sec{iunii kansversale se gisesc
dreptunghiularS, din figura 11 17. Date numerice M, =600daNm;

200 daN/cm2 0o
b-4cm' h=12cml G-B'
10:daNicm:'
1,75
x '10r rad/cm, m, = 3M,
./l
din condi{ia:
l,,o =1,,n"..
(11
Exprim6nd momentul de ine(ie

parameiru:
la
torsiune convenlional
.27-b), func{ie de un singur
Rezolvare
Funcila incdrcdrii esle c0x'linLrS pe tronsoanele: I (B-C) 9i ll (C-A)' Feniru trcnsonui l, in secliun ie caracterislice. mornenteie Ce tcrslune au valorlle.
l,o
- Bcbr,
Llnde
o-c.
se obline:
"/
M:
[3cba =l,.nu.
f,
=rl" si
Mf =14,
bn",
=t/\r.f,Fa -hn". =c.bn..

interual.
pe acesi F,:nc{ia incarclrit flind nul5, funclia momentulur oe torsrune esle cu un grad superioarS, deci c0nsiant;
Momentul de torsiune capabil. are expresial
'/
Peniru tronsonul ll, in sec{iunile caracteristice, momeniele de torslune au valorile:
llr,.ro =
66Gi1,.1
Forla capabila a sec{iunii rezulti din condi{ia de egalitate dintre momentul de torsiune capabil
momentul exterior maxim;
qi
M,,rr*(p,l)=M9rro Atunci cind elementul structural trebuie
p|r,
si
indeplineasci conditia de rezistenti si

M
risiditate, cele trei probleme ale rezistentei materialelor se rezolvi astfel; Dimensionareasectiunii:
U.u. = in care:
max(U,'..:n!;-l
gr
hn.. = orr(f,1...i.rf",
^.,""
J
_---'T- T-1
Fig. 10.16
u,
- bL.
ii
hfi..- sunt dimensiunile sectiunii, determinate din condilia de rezisten{5;

dimensiuniie sec{iunii determinate din condilia de rigiditate.
- bl". qi hfl".- suni
a)
Verificai-ea rezistentei:
Momentul de torsiune capabil:

M. c"p = tin(M;,,0,1,"tf .,0
)
.*, =#---"#=1170 !riei

unde.
W'
1,4
cn
non
daNicm:
Ro,r
=1200 daN/cm:,
?n
care:
= u hb2 = 0,267x 1 2x42 = 51,3 cm3 , ", Coeficentul 0 este funclie de raportul. nlb =12
4=3,0
\ll.up- este momentul
capabil determinat din condi{ia de rezistenta;
a=0'267
Ml,.ro- esle momentul capabil determinat din condilia de rigiditate.
b)
Verificarea riqidititii:
Verificarea conditiei de rezistenli gi de rigiditate. Condi{iile de rezistenlS 9i rigiditate

Tr
242 Torsiunea iibera
Torsiunea liberi
243
la
0"
Lrnde: l,
,"^
I.-' " 10' .50.5GI.., B>
u::'1"
Astfel secliunea cu profil deschis se poate descompune in dreptunghiuri inguste, cai'e -1a65
''0
orad
cm <
0.
1/5 10 1rd.'cr
(flg. 10.18). Starea de tensiune de pe secliune este cunoscuta daca se cunoagte momentul de torsiune Mr.1 pe care'ii preia frecare drepiunghi torsiune se rotesc cu acelagi unghi de rotire specific cornponert al sec[iur, Din condilia de echilibru static rezulti:
.
,. =Bhb'z=C,263x12x42 =50,5cma, pentru
h/b-3,0
P=0,263
10.6 Torsiunea barelor cu pere(i subtiri
cu profildeschis
Mr1*Mxz+Mr3=M,
(1
0.32)
Secliunile cu linie mediana poligonalS sau curbd sunt cu pere{i sub{iri, daca sunt respectale condi{iile: h1l >'10 respectiv R1t > 10, unde:
"
h - este inil{imea dreptunghiului component al sec{iunii cu t - este grosimea peretelui secjiunii; R - este raza liniei mediane circulare,
formi poiigonala,
M*, fiind momeniul de torsiune total de pe secliune iar M*r,[4r,2;lv1y3, SUnt momentele de torsiune preluate de dreptunghiurile componente ale secliunii. NotAnd cu 91,02,03 rotirile specifice ale
dreptunghiurilor componente. in baza ipotezei indeformabilita{ii secliunii, se obline,
Dupa forma liniei mediane, sec{iunile se clasifica in urmatoarele categorii: cu profil deschis sau sirnplu conexe. daca linia rnediani poligonalS sau (10.17 a);
01=02=0--0
curbi este deschisa
/i n 2?\
cu profil inchis sau dublu conexi, dacb linia mediana poligonald sau curbi este inchisd
(1 0.1
Exprimand rotirile specifice func{ie de momentele de torsiune gi aplicind proorietaliie girurilor de rapoade egale se ob{ine:
7 b);
cu prcfil multicelular sau multiplu conex, daca linra n-rediani. poligonala sau curba formeazi
doua sau
fi=\l=ll'l=
unde i,
M"
Gl,
nai mulie
contui"ut'i inchise (fig. ^'C.i7-c).
Gl,, Gl,,i Gl,:
(1
0 34)
La elementele cu profil deschis compuse din dreptunghiur-i inguste cu grosimi diferite sau profile lamlnate, pentru determinarea tensiunilor tangenliale maxime gi a unghiului de torsiune specific, se poate utiliza teoria de calcul a sec{iunilor dreptunghiulare inguste, daci se admit urmAtoarele ipoteze: dreptunghiurile inguste care alcdtuiesc secliunea lucreazd independent Ia torsiune;
-ll.
este momentul de torsiune ictai al secliunii. JinAnd seama de rela{ia (1C.31), expresla
secliunea transversala ramane indeformabild in urma deplandrii din torsiune (proieclia secliunii deplanate pe un plan normal la axa barei nu-gi modificd forma iniliald).
momentului de tor-siune total devine:
(10.35)
1:'
1l__-
l- il tl
Din relalia (10.31) rezulti ca momentul de torsiune preluat de dreptunghiurile componente ale secliunii sunt:
M,.=Mrt,*,r-*,1
t,.l,n
Mr: =M,
l,:
Ir
llil
tt
L
i**j--ii
-lL-ll
r I
Generaltzand, pentru 0 secliune forrnata din n dreptunghiut-i inguste:

L tl
(10.36)
l-
,r\c)
Expresia de calcul a tensiunii tangenliale maxime, pentru dreptunghiul component ,,i", func{ie de momentul de torsiune rezultant M' se ob{ine, introducand in rela{ia ('10 30), reialia (10"36):
Fig 10.17
244
Torsiunea libera
Torsiunea ltbera
T-a, ;
-Y.tr Iri
-tt.r,
l-,,Lt
lt lr
*t
ll
I
(10.37)
= 1 00 - pentru profil cornrer

pentru profil U;
L:
\-1,12'
I
11
Raportul M, i'1, fiind constant, rezulta ca tensiunea tangen{iali maximi se dezvolta pe conturui
dreptunghiului cu grosimea maximi (fig. 10.18) gi se determind cu relaiia:
= 1 20 - pentru Profil l; = 115- pentru profil T;
= 1,17- pentru profil cu forma de cruce + La racordarile intrAnde aie profiieior, apar concenti-iri cie tensiuni care se calculeaza cu relalia
-rax
In care
[/.
l, 'rrr
M"
Wt
unde coeflcientul de concenirare al tensiunilor {,xk are expresia;
=uil
0 ?7_r\
a,
t.rr.
la
-174
it- , :
r
este raza de racordare.
,
reprezintb moduiul de rezisten!5 la torsiune conveniional, ai sec{irrnii cu profii deschis. Din arializa experimental5 la torsiune libera al elementelor structurale cu profll deschis s-a constatat ca rigidiiatea
realS este mai mai-e decat cea evaluatd cu teoria de calcul dezvoltal5. deoarece dreptunghiurile fiind grosimea maximi a clreptunghiurilor racordaie iar
La materialele ductile, tensiunea tangen{iali maximb este limilata de tensiunea de curgere t. atingerea cireia incepe uniformizarea tensiunilor in zcna in care existl concentrdri de tensiuni.
Teoria de calcul dezvoltatd este valabili numai pentru depianarea libera
secliunii
in
iungul
N
--i--
Trr*
(Tr*
elementului, aceasta nefiind influenlatd de modul de incdrcare gi rezemare.
A IX-4 !ma* 2{Tmu*

Sd se delermine valcarea fo(ei capabile, pentru elementul slruciural d n flgura 9,20. Date nLlmerice
7t
/
1 L**___g
L?
a=0,50m, t=0,8 cm, Rar=1100daNicm:' Rezolvare
0"=f
irn. G=Bx105daN/cm2'
b
t.>t2>tl
Fig.10.18
l,4onrentele de tcrsiune dir secliun le C gl 3 sunt:
h3
Itli
-para-pa: 9r M,=t
1) 2p^331.13v2]=4p2:
Funclia incdrcai'ii esie continui pe tronsoaneie. I (B-C) 9i ll(B-A) Pentru tronsonul l, in secliunile caracterisiice, momentele de loi-siune
al
vaiorile
Mf = componente sunt legate rigid intre ele gi nu lucreazA independent. Din acest motiv este necesare care corectarea expresiei momentului de iner{ie la torsiune (10.36) cu un coeflcient adimensional
pa'?
qi
lil!d' =
pa2
l,
Funclia incircdrii fltnd nula, funclia momeniului de torsiune este
c!
un grad superloard adici constantd pe acest
depinde de forma sec{iunii:

1
It
' \- h +J
"/
Penuu tronsonul li, in sec{iunile caracteristice, momentele de toi-siune au valorile:
"i+"'
lil?'' =Fa2 *4pa2 =*3pa2 9i Mf =-3ps:
Valorile coeflcientului de coreclie
q,
determinate pe cale experimentala sunt:

246
Torsiunea liberi
Torsiunea liberl
Elementul struciural irebuie s5 indeplrneasci c0ndllla de rezistenli $i ngldltate. decr:
t,;
4l'
a
41
l
,o
'ir zJ / oa mlnlo ,. .9i,, I = ^".,^''^
o \
\'c'i
?A+
10. 7 Torsiunea barelor cu pereti sub[iri, profil inchis

dublu Tensiunile gi deformalille dintr-un element structural cu pereti subtiri care are secliunea dar mediane, liniei in lungul variabilS peretelui este conex5, de formi oarecare. (la care grosimea se daca materialelor Rezistenlei metodele cu pot fi analtzale generatoare), constantd in lungul unei admit urmatoai-ele iPoteze:
40t
at
a) tensiuniie tangenliale sunt distribuite uniform pe grosimea peretelui; bj in orice punci al secliunii, tensiunile tangenliale au directia paralelS cu tangenti la
linia medianS.
un Veridicitatea celor d0ua ipoteze este conflrmata de analogia hidrodinamic6, Se consideri (fig. elementului a secllunii cea cu identica fundului forma are care unitara, in6llime recipient inelar de la conturul interior' 10 20). Liniile de curent ale lichidului sunt tangente atAt la conturul exterior cat 9i sunt diriiate dupa curent pe liniile de punct acesta. de Grosimea peretelui fiind micd, rezulta ca in orice este aceea$i, viteza lichiduiui pere{ii vasului, pe la normald 0 punctete situate tangenta la contur 9i in adiii tensiunile tangenliale au valori constante. Debitul de lichid care circula in vas fiind constant
Fis.10.19
Simtlar, func\ta momentului de t0rsiune este constantS pe acest tronson. Mcmentul de torsiune maxim este M" nu, = 3pa2.
in orice sec{iune a peretelui vasului:
v,t,1=vrt21
Determinarea forlei capabile: din conditia de rezistenti:
"/
M,"uo
=W,",xRo, , unde: W", "

40r.
=-!'-
1,",
=125,8710 4l
=314,71.
r=
si
1-4.
t.
3-
llrrt -]lro.,r','r J
r/l'=32t.
r, 32r.rjl
n2\8.7r'
Fo(a capabila a elementului structural se determinb din condilia:

1100=23.7daN/cm
M,"u, =14,"u"
3pa2=W,"rRri
"' =w':':o' = pl," 3a' -314710q 3.50'
Din conditia de riqiditate:

M, ""0
Fig.'10,20
Gl,"10o
gi in consecinli, aplicand analogia hidrodinamica dintre fluxul tensiunilor tangenliale debitul de

lichid se ob{ine:
Fo(a caoabilS a elementului structural se determini dtn ccndilla:
M,.", =Ml"u,
3pa2
-G1,..,0.
=
= 95,9 daNicm
+ ,-llll -
L2t2
^H
Glr",e"
8x105 x1258x0,81 xn, 18000
3x502 Rezisten{a materialelor
de forfecare adicS fluxul tensiunilor tangenliale este constant in lungul sectiunii, Fluxul a peretelui: lungime pe de unitatea tangenliale tensiunilor rezultanta fiind ca definegte
248
Torsiunea liber.a
r-,^:,,^^^ lill-\lUriCd
tiL^-x llUtrid
249
I\A
f-tt'1
Fluxul tensiunilor tangeniiale fiind constant in lungul peretelui, rezultA ce in secliunile unde grosimea peretelui este mai mica, tensiunile tangen{iale au valori mai mari $i invers. Dependenla dinire tensiunile tangentiale gi momentul de torsiune rezultant care aclioneazi pe sec{iune, se obline prin exprimarea ecualiei de momeni in raport cu punctul O. dat de reiultanta tensiunilbr tangen{iaie de pe suprafala elementard dA = tds , Momentul de torsiune elernentar generat de rezultanta tensiun jior tangentiale de pe suprafa{a dA este:
,T
]'"'"
zot-
NotAni cu W, = 2911-,^, moduiul de rezisten!5 la torstune conventional. relaiia (10.43) devine:

(10 14)
dM, = 111(5P'
Momentul de torsiune rezultant
Admi!And ipoteza ca elementul structural este solicitat in domeniul iiniar-elastic, pentru determtnarea unghiului Ce torsiune specific, se uiilizeazi egalitatea dintre iucrul mecanic a! forielor
exterioare:
M* de pe sec{iune, se cb{ine prin sumarea in lungul conturului
lnchis a rnomentelor de torsiune elementare:
Lexi
llie
2
M, = .ir i(s)ros
(10.38)
qi energia pote n!iala de defornralie penlru un volum
elemen'iar;o
Produsul
rt(s)
fiind consianl, relalia (10.3g) devinet
U 1"" ^[,frlv-;fif'^cv t'j-'u

(10.3e)
- :." t
1 ...,2
tiJJ'ôt t r
M, = tt(s)frds
finAnd seama de faptul ca: dv =1dst gi de reiaiia (10 42) se obllne:
exprimi matematic sub forma:
Se cbsei'va ca produsul .,rds" reprezinta dublul ariei lriunghiului dejir.nitat de arcul elementar ds gi razeie corespunzatoare exkemitSlii acestuia. Astfel. integrala curbilinie pe conturui ,,s" a sec{iunii se
identirrcAnci relalia (10.27-a) torsiune: (10.40)
.ds - [4" o ;Q t(s

4Ga1 i
'1!
i
45)
cu relalia (10 45) se obline expi-esia rnomentului de inerlie
la
frds = 2f)
s
in care
rela{ia
(1
este aria delimitata de conturul liniei mediane a sec{iunii. introducAnd relalia (11.40) in
i--/d';r i"=;G
(1
0 46)
0,39). rezulta:
L lqrl
M, =tt(s)2e: (0.41J
relalra
Dacd grosimea peretelut este constanta pe lungimea.,s,"
a peretilor sec{iunii. inlegrala
din
i'0,46) se poate scr:e ca o sumS
['q!ri
pe secliune, rela{ia;
tu,
(a.42J
cu aiutorul cireia se poate evalua valoarea tensiunii tangen{iale in orice punct de pe linia mediana a conturuiui. Vajoarea tensiunii tangenliale este maxima in punctele de pe sec{iunea cu grosimea minima. Rela{ia (10 42) este cunoscuti in literatura de speciaiitate sub cjenumjrea de prima formuli a ,in lui Bredt. inlocuind rela{ia (10.a2) t(s) =t,,n se ob{ine rela{ia pentru evaluarea tensjunii maxime
de
'in inlocuind relalla (10.46) r"elalia ('10.45) se ob{ine expresia unghiului de rotire speciflcS
F=M,.,ql
':wiil
it, 1:
250 Torsiunea ltbera
,j,:;,,,
Torsiunea liberd
251
qi
cunoscutd sub denumirea de a doua formuli a lui Bredt" Pentru sec{iunile metalice in formS de cheson rela{iile de caicul ale caracteristicilor geometrice convenlionale se corecteazS cu coeflcientul r1
Fo(a capabila rezulta din conCi!ia cle egalitate dintre momentul de tcrsiune exterior maxim
momentul capabil din sec{iunea de calcul:
Itl
l'
.-
rp.l)-lvl
,,p -
P'"r,
n;ft
,l
LO2
$' wr =r12Qt'^
'
1,00
r pentru
Verificarea rezistenlei se realtzeaza cu relaiiile (10.a6-a) cand se cunoagle valoai-ea
;t(s)
Valorile coeficientului adimensional
secliuni asamblate prjn sudura qi
efortului seclional M,
"r,
qi dimensiunile sectiunii elementului sti'uctural.
r1
determinate experimental sunt: q =
1=0,30-
pentru secliuni asamblate prin nituire.
10.8.2. Calculul de rigiditate La majoritatea elementelor struciui'ale deplasarile sunt Iimitate la anumiie valori admisibile qi in afara de condi{ia de rezistenia (10 46-a), trebuie satisfacuta gi ccndilia Ce Ceforrnatte:
10.8 Proiectarea barelor cu pereli subtiri cu profil deschis sau ?nchis

10.8.1. Calculul de Condiiia
c1e
rezistenli
Valoi-ile defcrnraiiei admisibile
#F.q,
"'lel
01 se siahilesc
iunclie de ccndiliile de exploatare gi impcrtanla sa in structur5.
(1
(1
0.46-b)
rezistenii peniru acest tin de eiemente siructurale esie dati de relaliile:
penir-u flecare categorie de elemenie structuraie,
0.46.a)
Dimensionarea. Atunci cand condilia de rigiditaie {10 46-b) esie inCeplinita !a limita: Mr,*r, , -Cr, r:;e-
Dimensionarea
Atunci cAnd relaliile (10.a6-a) sunt indeplinite la limiti:

Dimensiunile sectiunii transversale se gisesc din exorirnarea conCiliei;
n, v\ nec -
Mr tu^
O,
secliunilor cu profil inchis.
llq =tl:e" I
,0
tr"c
Grosirrea peretelui seciiunii, rezulta din condilia;

Wt,g
unde l,o este dat de relaiia (10.35), pentru seclirnile cu prcfrl deschis 9i cu relalia (1046) in cazul
=Wt,n",
tn..'
Momentul de torsiune capabil, are expresia: \4, (,p
Itlodulul de rezisten!a geornetric W, o se calculeazi cu relalia (t,1.37-a) ln cazui barelcr cu prcfil deschis 9i cu rela{ra
:
- e,Cl .
9i
Fo(a capabilS a secliunii rezulti din conditia de egalitate dintre momentul de torsiune capabil
momentul exterior maxim,
in cazul barelor cu profil inchis,
M,,,, (p,i)= M!,.rp
pSup
Momentul de torsiune capabil al sec{iunii din condi{ia de rezisten{i este M*,.up = Wt,.tRa,t Rezistenla materialelor
Atunci cAnd elementul trebuie si indeplineasca conditia de rezistenti si riqiditate, cele trei probleme ale rezistentei materialelor se rezolvi astfel:
252
Torsiunea libera
Torsiunea
liberd
iq1
_
Dimensionareasec{iunii:
Rezolvare
i.4eL --rui/tt to ) ,, ,,^ \,1eC . .r "L

,/
a)
Momentul de torsiune capabil este dat de rela{ia

lM,
in care:
"uo
= \{/'"1R0,r,
- tj". -
- este grosimea peretelui sec{iunii, determinat din condi{ia de rezisten{a;
fiind direct propc(ional cu modulul de rezisten{d la torsiune.
1fl.. - este grosimea peretelui sec{iunii determinat din condilia de rigiditate.
Pentru secliunea cu pereli subjiri cu profil inchis:

VV.
Momentul de torsiune capabil: M, .ro = min(rV],up;l\4Y.r,
".
)
= 2s1.'^ = 2x l26t x 1 o,st)x 0,5t =
42913
Pentru secliunea cu pereli subliri cu profil deschisl
in care:
Ml,.ro- este mcmentul capabil determinat din conditia de rezrstenja,

M9,.ro- este momentul capabil determinat din condilia de rigiditate, |
l -35'5zt'='1'63' ^ = r.".
1,61
u'de
Verificarea condiliei de rezistenli 9i de rigiditate. Condiiiile de rezisten{i gi rigiditate sunt indeplinite, daci relatiile (10.46-a) si (10.46-b) sunt satisfacuie la Iimitd. A-tx-4
Se considera elementele structurale in consol5 din figura 10.21, ale caror sec!uni transversale au aceleagt cirmensiuni geomelrice.DacEinpianul secltunir decapatseapltcd uncupludeforle,secere: a) S5 se arale cate forma de secliune este mai ralionala;
'
t-tll'r(zt; l,t -, 't-,,' '
:E:1:
''51 [5r] ' i5rl15:l l=815a:'
Copparand nroduli de reztstenia ai celor Coui secliunr se constat5 ca modllLrl de rezisten{d gi impiicit momenlul capabil la lorsiune al secliunii cu profil inchis este mult mai mare decdt modulul de rezistenl5, respectiv momentul capabil la torsiune al sec{ unii cu profil deschis. Rezulti cd sec'liunile cu profil inchis sunt forme de secliune
mai ralronale decal cele cr.l proil deschis.
b)
'/ o
Dimensionarea secliunilor se reallzeazi din Conditia de rezistenti:

Pentru sec{iunea cu Profii inchis:
b)
Sdsedimensionezeambeleelementestructuralegtiindca: P=55KN; R",=1100daN/cm2,0^-1'lm.
v,., o
-, ;"t"'.i'^1 -050cn -v .,p'rBr-\,'R. -, j -,11'? \429"R, \429.1100

" , T '-:-
Pentru secliunea cu profil deschts:
[4,
'",
= M"
"uo
Px18t =
W,
xRa:
"r
,
\
t8.
18'
5500
47,5..
R. \ d;6.1100
l. cfr
t.3t
l i
Conditia de riqiditate:
Pentru sec{iunea cu profil inchis:
)4t M""*
=Ml-o
Px18t =Gl'"10"
u.f,t*-_
0.51=
18x5500 rt i8"P i (e" 8, 10: ^ n 18000 94984 G S+sae' ' \ \

unde:
0,2 cm.
Fi1.10.21 Rezisten{a materialelor
t, t?6ttt6.5Il' _orooo," 4(): 4Q) , - '. -- rtrJ Ji . .i. = .1. zn 2lI 1bI 15t ', t)l 'I t - t, 1.21 1.Bt 05t 15t
1r'-'
254 Torsiunea liberd Torsiunea ltberi ,Aq
Pentru secliunea cu profrl deschts.
(10.4e)
M,,,",=lu4!..n0
> Px18t=GI,"10" Deflnind noliunea de lungime reduse a conturului celulei ,,i"cu relalia:
.t:--r'ua-q
18xP I 18\5500 <0. G a.1J5, n 18000 \'85a' \resa
a)
Elementul structural trebuie s5 indeplineasc6 alAt condrlia de rezisten\d cdt qr conditia de rigiditate penru seclurea cu proiil'nclts:
(10 50)
r.""
maxhl';t1"" )=
o so
r.
(10 a9), relalla (10.47) devine 9i linAnd searna de relatiile (10 48) 9i (10 50-a)
b1 pent'u se:liu-e cr p'ol i desc\is r. . -rurl'"."',tf.,

1-,1,+ crn.
t 10.9 Torsiunea barelor cu peretri
subtiri, multiplu conexe
Teoria de calcul la torsiune lrbera a elementelor structurale cu peretj subtiri multiplu conexe, se bazeaza pe teoria dezvoltatS pentru elementele cu secliune dublu conexi. La ipotezele de calcul ale elementelor cu secliune dublu conexi se adaug5 se adaugi ipotezele. - suma fluxurilor tensiunilor tangenliale care intre intr-un nod este egali cu suma
ilti
fluxurilor tensiunilor tangentiale care ies dintr-un nod; - conturul secliunii dupi deplanare rimine indeformabil (unghiul de torsiune specifica a fiecirui contur component al sectiunii este egal cu unghiul de torsiune specifici a intregii
sec!iu ni).
Se constdera un element de constructie cu secliune multicelular5, care are grosimea constante
L:
ilnil
G+
Fig.1A.22
a pere{ilor secliunii pe perimetrul celulei, aclionatd de momentul de torsiune rezultant M, . in perelii sec{iunii tricelulare solicitata la torsiune liberd dln figura 10,22, pe celulele componente se dezvoltd
Momentul de torsiune rezultant, este suma momentelor de torsiune generate de fluxurile

tensiunilor tangenliale care se dezvolti tn perelii celulelor componente ale sectiunii multiplu c0nexe:
\,f2,\. Se considera ca fluxurile tensiunilor au direc{ii pozitive daci au acelagi sens de parcurs cu cel al coordonatei perimetrale ,s'. Unghiul de torsiune specificl 0,
fluxuri de tensirtni tangen{iale notate cu. pentru celula i, conform teoriei Saint-Venant estel M" u=-
M,
=IM,, =2IAif
ti
(10 s1)
Pentru determinarea funcliei fluxului de tensiuni care actioneazi pe celula,,i" a sectiunii multiceiulare ln raport cu momentul de torsiune rezultant M' se considerh cazul particular al unei
\ iu.!+ / /
Gl,
,,i"
finand seama de relatia (10 41), momentul de torsiune preluat de celula

forma:
se exprimd sub
secliuni nicelulare cu grosimea peretelui c0nstantS (fig,10.22). AcceptAnd ipoteza indeformabilitalii conturului secliunii, unghiurile de rotire specifici ale celulelor componenie sunt egale cu unghiul de rotire speciflca a intregii secliuni. Astfel relalia (10 50-a) transcrrsb pentru fiecare celulS componentd,
cooouce la sistemul de ecualii.
(1
0 48)
unde fluxul tensiunilor: I = t'ti
AplicAnd teoria
,,i''
de calcul a sectiunilor dublu conexe,
expresia
- fz[ar:2or_Ge Ifr[r +!1, -f.1." - 2QrGo ]-f,Ls, t" l- fzlcc + frl, = 29,69
momentului de ineriie la torsiune a celulei
este dat de rela{ia matematicS;
Rezisten!a mater,alelor
I
l
256 Solu{ia gener-al5 a sistemuiu! este de forrna:
Torsiunea liber-a
I
Torsiunea libera
257
flomenlul de lorsiune fiind constant pe trons0ane, relalia antericara devine:

0.52)
I =lr
1,,, flind momeniul de inerlie la torsiune
Go
(1
'Qr,,e+Qe-c=0
Exprimand unghiurile de rotire relativa
(1
0. 5s)
liberi corespunzator celulei
,,i"
lntroducAnd relalia (10.52) in
in raport cu
momentele de torsiune
relatia (10.55)
rela{ia (10.5'1)se ob{ine func{ia momentului de torsiune total:
M, = l2Q,l',,G0, = GOl2Q1l'
ii
jil?b r .r, Ylt Gl, Gl, -
Na
ja -uf c -
(1
0.s6)
de unde
la' Ge=T?()l
L---'l
(1c 53)
Reia{ia de dependen{d dintre efortul sec{ional rezultant
lvl, gi fluxui tensiunilor iangen{iale de
lr.
pe celula,,i" a sec{iunii multiplu conexS, se obtine introducdnd in r-elatia (10.52) relalia (10.53):
f"-i\l-t -l tl l! _-_'' l'-vrot '

'
rvri
TI,
Fig 10,23
10.10 Bare static nedeterminate solicitate la torsiune

Barele pentru care numarul de legituri exterioare este mai mare decit cel minim necesar pentru fixarea ln plan se numesc static nedeterminate. Se consideri bara cu secliune circulari constanta. fixat la ambele capete. aclionat in cAmp de un moment de torsiune concentrat M, (flg.
1n t9\ tu,LJl, Cele
Adaugiind la ecua{ia de echilibru static (10.54), ecualia de echilibru elasiic (10.56) se obline
sistemul de ecuatii:
il,ri
+rvrl
I
cu solu!ia:
-ll, =s
r'lla-r,l!u=o
doui
reazeme de la capete introduc cAte o singui'a necunoscuta, momentele de torsiune
Mf
respectiv M!
ca urmare a blocirii rotirii libere ale secliunilor
extremitSlile barei, Penku
deterrninarea mcrnentelor reactive, se poate scrie o singura ecualie de echilibru static:
i;:" - r"r"a
(10.54)
I
IM,,r=o
Ecualia (10.54) conline
lvtf
+wf -M, =o
l,'8 lvLx t' ur lvlx * l,l
doui
necunoscute
Mf 9i M!, problema flind o data static

(1
Cand elementul are sectiunea variabila in trepte, ecuatia (10 54) ramane identici, iar ecua{ia
0.56) devine:
nedeierminatS, Pentru determinarea celor doua necunoscute este necesara scrierea ecua[iei de echilibru elastic. Secliunile de capat,,A'gi ,B' fiind flxate, condi{ia de compatibilitate a deformatiilor (rotirea reiativi clintre secliuniie'A" gi ,B' este nuli), se exprima matematic sub forma;
Mla N/:b __L-__|

Gl,
tPr+ = 0
Gl,,z
=u
Rezistenta rnaterialelor
258
Torsiunea libera
Torsiunea Iiberd = -20a2 * '33 Soat
?60
Momeniele de tor-siune din reazemele eiementului reprezinta solu{ia sistemului de ecualir
[,1A
2ort.
lvf'M?b ^ l -% =' .t, I
ivi
+rr,rl
-M,
l\,l
j = l,t l' 'b ' ^l'b+l,ra

t^ tt2d +
l, . ^ I,,,b
Momentele Ce torsiune in sec\tunile caracteristice ale elemeniului AB sunt: l,4f
u? = rr,l ^
- g,'3prr,
i\./?!' = 8/i3pa2
,a
de
ll?'r = 8,r3pa2 - 6pa2 Ml"' =-10i3pat +4pa2 =21'spa'
= -10/3pa2, Ir4i r'l!. =23pa2
c'
= -16.13
nr:'
Din analiza solu{iilor sistemului de ecualii, se desprinde concluzia ca momentul
Flnclia rnornent de torsilne este constanU pe cele trei rntervale de conitnuilate a funcllei incdrcSri
de iner{ie la torsiune corespunzatoare fiecarui tronson. Astfel pentru dimensionarea elementului structural este necesara impunerea raportului dintre momentele de iner{ie la torsjune aie celor doua tronscane, lucru posrbil dacd se realizeaza predimensionarea prealabila.
A.X-5.
Sa se dimensicneze elemenlul struclural AB. fixat la ambele capete care are secliufea iransver-sal) :nelari in lung. Date numerice: p=12KN/m; a=1,0m; Ri = '1 100 daNicm2; rx = D /Du = C,B0
torsiune care actioneaza pe secliunea elementului static nedeterminat cu moment de ine(ie variabil in trepte, depinde de acliunea exterioara gi raportul dintre momentele
constanta
p-pa;
3il i
t
l/3
_t!
lr3
e. = 0,6'
1mt G
8x10s
daN/crn2,
Rezolvare
incarcdrile iormeazi cupluri de fo(e care prin intermediul barelor inflnit rigide drspuse orlogcnal elementului introduc in secltunrle ,D"gi ,C', momente concentrate de toisiune:
pe
axa
v:
W,3ar'
2 . ?0a.,=
6oa
resoecliv
Ml = 4pa'
Fig. 10.24
Notind cu tvti qi tUf mornentele de torsiLtne reactive din secliuniie de capat, ecualier de echiljbru staiic este:
I[,4 -0
uf -Mi +ta;-t"af =O=,
M?
-Ml=6pa, *4pa2=2pa2
nedetermrnai
ia)
a)
Dimensionarea din conditja de rezistenti:
Pentru deietminarea momentelor reactive, se adaugA ecualta de echilibru elastjc, care rezulta -- din exprimarea condiliei de c0mpaiibilitate a deformaliilorciintre srstemul de baza ;istemul stallc
9i
10x12^100'
3x1100
.lbJ./ cmr.
,+ î_! -" ^ = M:,t3
(rr.l?-v?).rs (r,li_rr,t,iwl at
'6w, '6. 3637 - 14/cr -i n[;l-\ :'+(r csr '"t'
:rr.lf -ztr.lf
+M:=0
vf =!0u,.
D'"". =o.D.".. =
0 8x14.7 = 11.8 cm.
innooucand valoarea momentului de torsr,'lne
Mf in ecualia
(a) se ob{ine
Rezisten(a materialelor
260
Torsiunea libera
incovoierea pland purd
261
h)
Dimensionare
din conditia de rioiditate
lv, r.-_- ---=
,,, io Da2 10 __:__\, G0" 3l GrJ 3

_ -
12x1a02
8
x 1 05 x 0.6n
--;
'1
8000
j-
r4J,Jl
cmJ
l-l ilre: Fg
${,-o')=,,.".
n,, -:-e
0,8'
,' -i*_
7.1
111^
..
zi-:
I 32t,43.32
\rT{1
rtljr"rec =
-0-l Il1rl1
-.--,,
0BJ
C*
11
incovorEREA PLANA PURA
5,7 cm.
Deoarece elementul stft.lctural trebuie sa indeplineasca ambele condi{ir. drmensiunjle seclrunji iransversale suni
r"""" ='ax(nl'.i.;nj.".)=r+zcm
gi
D,""" =n.21
bl.;.,1,1.. )=trs
1'1. 1
Generalititi. Definitii
incovorerea este solicitarea frecvent intAlnit5 in cazul elementelor structurale, flrnd rezultatul actiunii cupluriior gi fo(elor care genereaza pe sectiune momente incovoietoare, Elemenlele de
construc{ie liniare solicitate la incovoiere se numesc grinzi.
Cind forlele tiietoare care inso{esc incovoierea sunt nule, grinda este solicitata
la
incovoiere pura. Atunci cAnd planul incarcarii nu coincide cu planele axelor principale centrale ale sec{iunii transversale, grinda este solicitati la incovoiere oblica pura, vectorul moment incovoietor flind
ortogonal pe planul incarcarii. in cazul particular cAnd una din axele principale centrale ale sec{iunii 'inclrcirii, grrnda este solicitatS la incovoiere pland pura. Vectorul moment este cuprinsi in planul incovoietor este dirijat dupi axa principalS centrald ortogonalS pe planul incircdrii. incovoierea purl apare numai in anumite cazuri particulare de incdrcare (fig. 11 1) atunci cdnd greutatea proprie a
elementului este neglijatS.
M1
N,ty
My
Fig
11.1
0 bari este solicitati la incovoiere plani puri, atunci cind in orice sectiune transversala exista numai moment incovoietor, vectorul acestuia fiind dirijat dupa una din axele principale
centrale.
Rezisten{a materlalelor
r
t5t
11. 2 Starea de tensiune
Se consideri o epruvetd cu sectiune dreptunghiulara din otel pe supr"afa{a cireia se tr-aseazd un carotaj ortogonal format din generatoare gi directoare (fig 11.2-a). Pe secliunile de capat ale epruvetei se aplicd fo(e distribuite liniar qi antisimetrice in raport cu centrul de greutate. Aceste incdrcdri genereazi momente incovoietoare egale si de semn contrar M, (fig. 11 2-b).
dv
lnnnLrniaror nlrni
nr
rri
lncovoierea plani puri
263
finand seama de fapt.ll cd expresia a(dx)rdx reprezinia alungirea specilica a flbrei

relatia (11.1) Cevine.
,,ab",
,,'
fi
IL
-'---;-1--fh
i' *. . ir. rll
i-'-
3o
3r:
3,r
a)
3"r
?n
aa.)a
UO b)
Fig.11.2
Sub acliunea mcmentelor incovoietoare aplicate ?n planul sec{iunilor de capdt, epruveta se incovoaie, caroiajul onogonal defcrmdndu-se, Analizdnd modul de deformare al caroiajului se desprind
Lrrm5toarele concluzii
:
generatoarele inilial drepte se curbeazi dar rimAn echidistante. Cele de la partea inferioari a epruvetei se alungesc uniform. (a, > an) iar cele de la partea superioare se scurteaze (a. . ao). Rezulti ca, se produc deformalii gpecifice liniare, diferite de la o uniform generatoare la alta, dar constante pe l5{imea secliunii pentru un anumit strat de fibre. Trecerea de la fibrele comprimate la flbrele intinse se realizeazb prin intermediul unui plan neutru. Fibrele cuprinse in acest plan se curbeaze dar nu i9i modifica lungimea, Astfel axa epruvetei rectjlinie inilial, se deformeaza la fel ca generatoarele, transformAndu-se intr-o curb5 denurniti axa deformati
sau tibra medie deformati;
Fig. 11 3
7
_
directoarele, degi se rotesc faJa de pozi{ia iniJiald in jurul planului neutru, r;man tot drepte
gi normale pe generatoarele curbate, deci unghiul inilial drept nu se
deforma!iile specifice unghiulare suni rSmin drepte, rezulta ci se i-especti ipoteza lui Bernoulli, aciici sectiunile rdman piane qi normale pe axa barei. Modul de varialie al deforma{iilor liniare speciflce e, pe iniltimea sec{iunii se realizeaze examinand o suprafa{i elementard fr,ir, jr,kr, detagati din epruveta deformatd (fig. 11.3). Fibra curbata
,,arbr" de pe suprafala tronsonului elementar deformat se alungegte cu distan!a c,6,
modificS. in consecinla, nule. Deoarece dupa cieformarea epruvetei directoarele
Lx Deoarece axa elementului dupd deformare igi
(11.2)
pistreazi lungimea initiala, rezulti ci deformatia

se
specificA
liniari in aceast; fibrl este: ex = 0. Axa elementului' coincide cu Iinia dupi care intersecteaza stratul neuti'u cu planul incdrcarii, flind cunoscuta gi sub denurnirea Ce axi neutri.
=A(6r;,.rr. rt
Curbura flbrei neutre a tronsonului elementar 1/r fiind constantS, deforma{ra liniara specifica a fibi-elor longitudinale este direct propo(ionalS cu distanta
,, 2", dintre fibra respectivi $i axa neutrd. Rela{ia (112) reprezinta ecua{ia unei drepte 9i in consecintd deformalia liniari specifici txJ are 0
obline ducAnd prin centrul de greutate Gr, al seciiunii din dreapta o paralela la sec(iunea capitului din stanga tfcnsonului elementar. Din rela{ia de asemdnare dintre AOG,Grgi ,r,Grc,b,, rezultS: z
^(dx)_ dxr
(11\
varialie liniard pe inallimea seciiunii. lntrodLrcAnd rela{ia ('1 1,2) in legea lui Hooke se obtine fLrnclia lensiunilor normale:
264
lncovoierea pland pura
incovoierea pland purd

lL!
265
(1
.3)
;i
l
iizdR='izdA=lsn-0 ri r
0
(11.7)
secliunea elementului, solicit6ndu-l la incovoiere plana puri. Din studiul urp.rtrlri geomekic al deformafiilor a rezultat ca deformaliile specifice unghiulare sunt y = 0, deci pe sec{iunea elementului tensiunile tangenliale sunt nule. Rezulta ca Ia eiementele liniare solicitate la incovoiere plani puri pe secliunea transversal5 se dezvolti numai tensiuni normale or. Deoarece in axa neutri deformatia specifici liniari e, = 0, tensiunile normale au valoarea o, = 0.
care reprezinta ecua{ia unei drepte, dacd se are in vedere faptul cd modulul de elasticitate longitudinal ,'E" 9i raza de curburl ',r" sunt marimi constante. in concluzie tensiunile normale variazi liniar pe
.FFF *1,, -yzdA -: lyzdA = t r; p"r F," F Mu=llz'dA=:lu '
(11.8)
r;
(1 1.e)
Deoarece raportul Err este constant. pentru ca relaliile (1'1 7) 9i (11.8) sd fie indepilniie,rezulla
cd irebuie sa avem: Sn =
x
Ur
0 $i lrv = 0. Faptul ca momenlul static al secliunii in rapod cu axa
neutra
este S- = 0, rezulta ca axa neutr; trece prin centru de greutate al sectiunii, deoarece numai faiS de o axi centrala, momentul stalic al unei suprafeie este egal cu zero. Condilia lry = 0 este indepliniia
rir
Gr
min
cind axele Gz 9i Gy sunt axe principale cenlrale de ine(ie ale sec{iunii, in consecin!a rela{iile (11.7) 9i (11 8) conduc la concluzia ca axa neutra trece prin centru de greutate al secliunii 9i coincide cu
axa principal5 central5 z, adice cu axa vectorului moment.
Dinreiatia(11.9),!inAndseamaCefaptul ca
raporl cu axa neutra, se obline: ui
mai
io- jz2ci,l
estemomentui deiner'{ieal secliunii in
G, r",
lMv
(11.10)
Elu
Fiq, i1.4
care reprezinti ecua!ia axei deformate a grinzii solicitate la incovoiere puri, produsui Elrflind rigiditatea la incovoiere
in doui zone: una comprimati 9i alta intinsi, Atunci cand momentul incovoietor este negattv, fibrele de la partea superioara a secliunii sunt intinse iar cele de la partea inferioara suni comprimate (fig. 11.4). Se considerd c sectiune a grinzii-cu axa dreapt- sclicitata la incovoiere plana pura cu vectorul moment incovoietor dirijat dupi axa ,z' (fig. 11 5). Relaliile de echivalen[i ointre eforturile sec{ionale gi tensiunile normale o*, se reduc Ia urmitoarele ecua{ii:
Axa neutri imparte sectiunea
a
a
fundamentali de calcul
secliunii. inlocuind rela!ia (11.'10) incovoierii plane pure:
in
i'ela{ia
(1'1
.3) se obtine relatia
N=Jo*dA=0
A
\rr
t11 a,/ t\
stabilitb de Navier, unde: My - este momeniul incovoieior care actioneaz5 pe sec{iune,
M,=Jo,ydA=0
A
(1
.5)
lu
- este momentul de iner{ie al secliunii in raport cu axa y;
este distan\a de la axa neutrS pAni la punctul cui'ent de pe secliune'in care se
evalueaza tensiunea normala (11 6)
ox.
M, = f o,zdA
A
Cu relatia lui Navier se pot determina valorile tensiunilor norr,ale
o,
din oi-ice punct de pe
sec{iune. Tensiunile normale extreme iau nagtere in punctele cele mai Cepartate ale sec{iunii in raporl cu axa neutra, Fie,i' gi ,,c" aceste puncte, din zona intinse, respectiv comprimata, care au ordonatele:
inlocuind relalia
(1
1.3) in retaliite
(1
1.4),
(1
1.5), (1 1.6) se ob{ine
z, respectiv z. , (fig. 11.5). Valorile tensiunilor din aceste puncte sunt date de relaliile:
Rezistenla materialeior
Rezisten!a materjalelor
266
ox.ma, =
lncovoierea plan5 purb
incovoierea piani
pu16
2t7
o, = I , ry
$i
o^.",n =
o,.
,.2,,,
Mu
t'
(J1.11\
VV.,
!notincj cu
l, bhr12 t = t*r, h2
bh2
SI
_ t.
ymax b2
_ nu3iz _
tru2
6
in cazul particular al seciiunii simetrice in raport cu axa
modulul de rezistenti la incovoiere al secliunii
in raport cu axa princrpaii
centr-al5
.,y", valo1ile
Cin
LDD
l7
i
fibrele exkeme ale sectiunii simetrjce (fig. '1 1.4) sunt:
Grinda din figura 1 1.5 avand sec{iunea nesimetrici

cai-acienstjcile geometrice:
in
raport cu axa ,,y", se definesc

f z1
,,
moduiul de rezisten{5 al zonei intinse a sec{iunii: \Nr,i
=i,
Fig
11.6
mcduiui de rezisten[a al zonei comprimate a sec{iunii. \,Nr,"=1,
lz",
pentru sectiLrne circulari (flg.1 1 6-b)
rT
w'r' -\^J "'

n
1,.=z-,. D: =yr;
l'-=4-1,91=1ql
'.
-:'.. ':
-xiTr
,u., ry. : =\Ai '' =i., :2
I. = lo -=rRa.,4- nR3 a .-..,- P
ox
mrn
penlru secliune inelara (flg.
1'1
,6-c):
'N,-w,
/
2!u-u'r-ilrr-u'J 3L )me^ Lna, D- 2
-' -.]i
rnde
u=D
D*
'dA
G, *u^
Fig. 1 1.5
n "x
max
11.3 Bratul cuplului tensiunilor

Rezultanta tensiunilor normale
o,
de pe zona intinsi a seciiunii grinzii solicitate la incovoiere
pura, se obtine prin sumarea fo(eior elemeniare R,
ordA,.
JinAno seama de expresiile modulilor de rezisten{a ai zonelor intinse gi comprimate, relaliile

(1'1.11)devin: ox,max =
= jo,dA,
(11.12\
ox,i = My,i Wy,i
$i
ox,min
ox, c
Mr,,'Wy,
Avdnd
momentului de
in
vedere rela{ia lui Navier gi fapiul ca valorile momeniului incovoietor M,, 9i

lu sunt constante se obline:
al
Expresiile modulilor de rezisten{a pentru sec{iunile uzuale din figura pentru sec{iune dreptunghiuiara (fig. 11.6-a):
ine(ie
1,6 sunt,
268
lncovoierea planS purd
incovoierea plani puri 61
R='Jo\dA,_,'JrdAo 'y , in care Sr.t este m0mentul stalic al zonei intinse

rezultanta tensiuniior normale de compresiune
!1,
N4
vS
Y
=o, >0 9i o,
=Q
l,
gi
daci se afla in zona comprimatd:
al sec{iunii in raport cu axa neutrS. Similar
or=0 $i or=-6*
La o grinda solicttata de moment incovoietor pozitiv, izostaticile de spela l-a formeaza un fascicul de drepte paralele cu axa .,x" pe zona intinsa gi un fascicul de drepte perpendiculare pe axa elementului, pe zona comprimati (flg. 11.7).
p
R.
este:
R. =,1 o,dA. =
.cn.
î
ft"
Sr., flind momentul stattc al zonei comprimate A., in raport cu axa neutri. Deoarece momentul static
al iniregii sec{iunr in raport cu axa neutra este nul, se poate scrie ca:
Sv
=Sv +Sr,
=0 =
Sv --Sv.
u -u,
()
ur-u.
Acest rezultat conduce la concluzia cd, rezultantele tensiunilor de intrndere R: =l gi de compresiune R^ = C (fig. 11.5), sunt egale 9i de semne contrarii. in consecin{a ele fcrmeazl un cuplu
inierior al car-ui mornent este egal cu eioi-tul sec{ional
rezultd:
il'I,
NoianJ
;i, h,
Jisianla dintre i-ezultanteie
iensiunilor normaie cie pe zona intinsa respectiv comprimatS, denumita
gi bra{ul cuplului interior,

A.N
M,, =R,h^ L Y
1s n = lv '"
s'L
.,
JVI..
de unde:
Fig
11 7
Pe sec{iunile inclinate ale grinzii solicitate la incovoiere pland purd se dezvolti tensiuni
tangen[iale care au valorile exlrere:
in cazul padicular al sec{iunii dreplunghiulare cu dimensjuniie,b'9i .h', bra[ul cupluiui interior

are vaioarea. atunci cAnd acestea sunt inclinate cu
11
-orf2
9i
rr=-o,i2
45'fala
de axi.
l" bh' 12 2 ' sr, bh26 3
Valorile tensiunilor normale de oe secliunile in planul carora se dezvoiti tensiunile langenliale

principale sunt date de rela{ia:
o.4: =o
11.4 Tensiuni principale. Linii izostatice

Pe orice sec{iune normaiS a unui element solicitat la incovoiere pura tensiunile tangenliale fiind nule, rezulta cb tensiunile normale din orice punct al acestora sunt tensiuni principale. DacZ punctui se
i^}i-^:, lIU|)d,
Starea de tensiune din jurul unui punct din zona intinsd este prezentata in figura (11.8-a), Analiza grafica a starii de tensiune din jurul punctului ,,M" din zona intinsa a elementului este prezentatb in figura 11.8-b. CunoscAnd starea de tensiLine din jurul punctului'M" din zona intinsa a secliunii adicd iensiunile principale 01 = ox > 0 9i o, = 0, intr-un sistem de axe ortogonal (o;t) se construiegte cercul lui Mohr cu raza.
-{l;;- iltLutid -^-^ oJlo
T
270
lncovoierea plan5 pura
r-^^.,^l^-^^ pidt ld -,,"x ll iUu!Ulgi trd ^l^^: Plt O
271
tr=e4-t
C-A
gi
tz-CBz--t
= oAl2=o,12
11.
centi'ul acestuia gdsindu-se pe axa Oo. Tensiunile care aclioneazd pe o falS inclinatd cu unghiul cr fald de planul pe care actioneaza tensiunea o, , reprezinta tensiunile on,, gi rno din punctul ,.E", care
se obtin astfel:
5 Domeniu de aplicabilitate
al relatiei fundarnentale
Rela{ia lui Navier a fost dedusi considerAnd cd ipoteza iui Bernoulli este valabilS in orice sectiune din lungul grinzii, inclusiv in zonele de capete, tensiunile n0rmale flind distribuite liniar pe
ll
inil!imea secliunli. Aceasti ipotezi este riguros respectati daci elementul are secliune consianti in lung gi incarcarea este aplicati liniar pe sectiunile de capit, rezultanta acesteia
generand moment incovoietor. Astfel in orice seciiune, functia
'o,=0
or(z)
are varialie Iiniara, cu valoarea
tr/n:
a
egal5 cu a incarcai-ii liniare p(z), antisimetrica
in raport cu centru de greutate al secliunii, aplicata oe
na
D-n
!
'2 '
o:=c
ll
secliunile de capit, in toate planele paralele cu planul neutru. in aceste condi{ii relalia lui Navier este exactd indrferent de valoarea raportului h/l. Atunci cAnd acliuni{e aplicate pe capetele grinzii sunt sub for-ma de momente concentrate sau fo(e distribuite dupa o lege oarecare, apar periurberi de tensiuni si sec{iunile de la extremitali nu mai raman plane. Perturbarea starii de {enslune este iocalS, influenla ei se resimte pe o distanti aproximativ egalS cu inSltimea secliunii, conform principiului lui Bar6 de Saini Venant, Aceste perturbdri sunt neglijabile in cazul grinzilor lungi cu raportul l/h > 5, relalia lui Navier
filnd aplicabila oe toald lungimea elementelor.
Br
c' =(f.
Daci lih < 2 grinda are inal{ime mare, fiind cunoscutd sub denun irea de grinda per-ete,
.l
in
acest caz nu se mai respecti ipoteza lui Bernoulli. deci disti-ibu{ia tensiunilor normale
o,
nu mal esie
a)
Fig. 11.8
b)
liniara, calculul siSrii de tensiune realizAndu-se prin metodele Teoriei elasticltatii. De asemenea, formLrla lui Navier este valabild numai in cazul comportarii liniar-elastice a
se duce prin centru cercului raza e E care face cu axa Oo .rnEhiul 2cr; se proiecteaza punctul ,,E" in punctul ,,N" pe axa Oo gi din triunghiul dreptunghic CEN rezu!t5
materialulu!. Pentru grinzile cu secliune nesimetrica rela{ia lui Navier este valabila daca planul de aciiune a forlelor este pian principal central de inerlie (lru = 0), Atunci c6nd sec{iunea grinzii variaza in iungul acesteia. relalia lui Navier nu mai este valabila, rezolvarea riguroasi a problemei se face cu metodele de lucru ale Teoriei elasticitd{ii, Atunci cAnd unghiul de inclinare al generatoarelor suprafelei laterale nu depagegte 15'-20", se poate accepta din punct de vedere practic valabilitatea distributiei liniare a tensiunilor normale o,. Distribu!ia liniara a tensiunilcr este perturbati daci elementul are concentratori de tensiuni de tipul slibirilor sau variatiilor brugte de sec{iune. Factorul de concentrare cr*, calculat cu rela!ia (7 4-a) ciepinde de parameirii geometnci ai concentratoi-ului 9i de tensiunea
eN =eEcos2cx=9cos2tr
22
si
EN = CEsin2o. =9sin2cx.
Mirimea segmentului ON este:
nominali egala cu tensiunea maximi din sec{iunea sldbita:
Orl
=OC. CN
o'- 6'cos2u-
o'1r*p^q2ry,
6' -u'
= Mu
"ft'
2 2"""'- 2"
de pe fa{a inclinata:
"'
Segmentele ON 9i
EN reprezinti valorile tensiunilor cautate
11.6 Starea de deformafie

O flbra situata la distanta ,,2", fa\h de axa neutri are deformatia liniari specificS
o"c,
=O\ -
o-t1-cos2al
gr
T.o = EN
-*
s,n2u
Originea ,,0" corespunzfiour. i,r,*rr,ri de Valorile tensiunilor tangen!iale principale sunt:
axe ,",
.,
o"
.r,r.,'0. cu centrul
cercului lui Mohr
L
l\,'lu
Llv
272
incovoierea planS pura
T
rr.M3
)
I
unde El, este rigiditaiea la incovoiere a secliunii. Deformarea elementului modiflca pozi{iile iniliale ale sectiunii, rotindu-le in jurul axei neuke. Rotirea elementara dintre doua secliuni situate la distanta dx, este:
i'=r'i#-l uL
CAnd momentul lncovoietor
(11.14)
do N,{u ) sau do_M,,,dx :dx El, Elu

Unghiul de rotire reciprocd al sec[iunilor de la extremitS{ile unei grinzi solicitate la incovoiere
plana pura aTe valoarea:
l/,
in lungul $i momentul de ine(ie axial lu , sunt mdrimi constante
qrinzii, energia potentialS de deformalie are expresia:
INm to=
[j!i
11. 7 Energia
11.
Proiectarea Erinzilor
rezistenti
11.8.1 Calculul de
potentiali de deformatie
puri este:
Expresia energiei potenliale de deformatie specifici la incovoiere planb
Js=-o,c,
finAnd seama de legea lui Hooke gi formula lui Navierrelalia (11.13) devine:
i11t3l
rezistenla materialului la intindere sau compresiune Materialete ductile au aceeagi rezisten{i la intindere gi compresrune iar materialeie casante au rezistenle diferite. in cazul materialelci'casante cu sec{iuni nesrmetrice, soliciiate la incovoiere plani,
condi{ia de rezistenli este satisfacutd dacd:
Calculul de rezistenla Ia incovoiere prezinta o serie de pai'ticularitali cauzate de distribulia liniar'5 a tensiunilor normale pe sec{iune, geometria secliunii, aceasta flind simetrica sau nesimetrlci in raoor-t cu axa neuira;
,, -lo1 ltM',1 ' 2E 2E[t/ )

tn cai-e:
'?
or
e,.na,
v,7Tar _n = ,0,=- I H, i
u
[,f c
$l
-.
'2l.el
6r.ef,mn=-* i
M!rr, -^ 'Kd.c
vv"- ^t
(11.14)
Penku un volum elementar,,dV ", energia poten{ial5 de deforma{ie are expresia:
i,M. )2 dU= --tzldV

2EIEt, ]
Energia poten{iala
Ra,t,Ro,.- sunt rezisten{ele de calcul ale materialului la lntindere respectiv la compresiune.
Wy..r,Wy.,",
sunt mociulii de rezisten!5 efectivi ai zonei intinse, respectiv ai zonei
comprimate.
in cazul particular ai secliunilor simetrice in raport cu axa neutra, cdnC R6 <R6,. condilia de
rezisten!a devine;
totali de deforma{ie se obline prin sumarea energiilor poten{iale elementare

. -xer.max ^
de pe volumul
,,V":
M!,'r, - \n ': u,l

VVz,ef
(11.15)
'r=)in$, .
, ct;
JinAnd seama de faptul c5:
av
-|'1\ry*da .ttrly
d
(11.13-a)
unoe: Wu )r oi =
rt., -,
7
gi ,
z=2, =z-o, ' =R. =R),

forma
- max
I,
llz2CX, relalia
(1
1.13-a) devine
cand sec{iunea nesimetricS (flg"11.9-a) este alc6tuiti din material ductil (R,
particulara a condi{iei de rezisten{i este:
Rezisten\a materialelor
274
incovoierea pland pura
incovoierea pland pL,r5
275
6 u,"._n--,;, --My-ut.p_.0
"v,
o.r,a,-'cr^;, 'l: i, sRo,{Roc) .a VV,.",IvV..rerI

_n
(1 1 .15b)
_.
in care:
Wy mtn =
-il Lc
t,, _,
funclie de pozilia concentratorului de tensiuni: in zona intinsS, respectiv in zona comprimatS. lModulul de rezistenld net al sectiunil se evalueaze cu relalia;
tn cazul secliunilor simetrice, alcatuite din maieriale ductile, condi{ia de
rezistenla se exprima sub forma particularS:
t'"'
(1 1.15-a)
rtl 'Y "et 'Y.br 'Y sl znan Zmu,
0**r,.*=i=Hl._,
(t -
1.8.1.a Dimensionarea
x nrln
Sectiune aJcltuiti din materiale casante in cazul general al secliuniior nesimetrice. dimensionarea se face din condi{ia de rezistenld atAi in zona lntinsi cat gt in zona comprirnate;
rlri lec "v
ll
'"'Y
max
^, ;r
'0
'u Y mln rrrci vvv nec - -_ ' T:^
t\,i
(11 16)
Dimensiunile geomelrice ale secliunii r-ezulta din exprimarea condi{itlor;
A-N Wj n". = Wu
n gi
Win.. = Wls
sau comprimate
a
in care Wj s
$i W;. reprezintb expresia modulului de rezistenta al pir{ii intinse
o*
rn.^
a)
Fig. 11,9
b)
secliunii, exprimat func{ie de un singur parametru. Deoarece conditla de rezistenta trebuie satisfdcuti at6lin zona intinsa cdt gi in zona comprimatS, se aleg cele mai mari valori ale dimensiunilor rezultate din r-elatiile (11 16). Atunci cAnd secliunea este simetrice in raport cu axa neutre gi R6,; <R6" rela{iile (11 16) au forma particulara,
Atunci cAnd grinda prezintd variatii locale ale formei (discontinuitdli geometrice, slabiri produse de gaurile pentru nituri, buloane, etc., sau degajari laterale) calculul de rezisten[a in sec{iunile slabite se efectueaze func{ie de sensibilitatea materialului la efectul concentratorilor de tensiuni. in cazuj sec{iunilor simekice. cu slSbiri locale, alcituite din materiale ductile supuse la ac{iuni statice (o{el, aluminiu. alama, etc.) verificarea rezisten{ei se face cu relalia;
ll;
v
v., ^^^ ),,i!
Rd
"
Dimensiunile geometrice ale secliunii rezult5 din relalia:
o.
" ^, "'.,"
ma,
- - ,;r vvY.nel 'Ro
lt,
(1 1.15)
W5,n.,
=Wyg
$,17)
expresia modulului de rezisten!5 W, o tiinO exprimati in rapofi cu un singur parametru,
La secliunile nesimetrice. alcatuite din materiale casante (o{eluri superioare, fonta, etc.) sau al materialelor ductile supuse la ac{iuni dinamice:
o Sectiune
alcituiti din materiale ductile Dacd sec{iunea este alcbtuita din materiale ductile atAt pentru sectiuni simetrice
nesimetrice in raport cu axa neutra:
cit
si
Rezistenla materjalelor
'T
276 Incovoierea plana pura lncovoierea plani pu16
271
\^/ VVr.reL
lt4;
-r,
c)
b)
s5 se delermine vaioarea bralului cuplului elastic si se precizeze orientarea cptimd a secliun grinzti.
R;
Datenumerice.
l=-1.0m, Ro -B0daNicnr:, Rac =i20daNlcm2. a=5.0cm, m= j5ial'lcm/cm.
Dimensiunile geometrice ale secliunii rezulta din exprimarea condiliei (11.17).
Rezolvare
Din ecualitle de echilibr-u static rezult5:
l=0 I'l -o - R'l-2r? rn
'
, Ro=n
1,8.1.b Momentul incovoieior capabil
in
cazul materialelor casante
LRo,,
+n0,.1
momentul incovoietor capabil
al
secliuni
tr'/'-c 1-l '1-o-*uu L "" 2?

4
simekice sau nesimetrice este:
a) Diaqrarna de moment incovoietor
lily.r, =tinlMu.ro, Mi.rol

ln care:
T[.*d aeara Ce faptui cd reac{iunile sunt nuie 9i elementul structural este incbrcat c'J i'ncmenie incovcieloaie pe uni{orm iau lrniar distribuite, rezulta cd acesia esle sol citat la incovoiere piani plr5. Funciia incai'cii"ii esle conlin!a
tronsoaneiet
tronsonul BD Funclia r.rcrnentulu lncovoietor fiind Ce gradul ilnu, pe acesi tronson clagrama aie varale iiniard. Valorile funcliet moment lncovctetor in sec!unile care delimtieazd acest tronson sunil
Myrrp
-Wu.,Ror
q1
M!.rr =Wf.rRc,
Peniru x, =
g ;
tr4
D=
$i pentru x'
=14 =
1'7
R-
-ml1r4
rn cazul materialeior ductile, pentru secliuni simetrice sau nesimetrice momentul capabil
secliunii se calculeaza cu rela{ia;
o
al
tronsonul BC Func{ia momenlului incovoieior fiind conslantS, valorle funciiel mornent incovoieicr
c=
ln
seclrunile care delimiteazd acest tronscn suni:
h4
s=
-ml/4 9i
[4
-nrl"4 Ur,
M!"uo = Wy,.rRo
For{a capabilS se ob{ine egalAnd valoarea eforlului seclional capabil lviyrup cu valoarea
momentului exterior maxim Mu.rur:
9a
l* l./ r^l) -l\/ '' '"'y,max\Piil Y.cap

t2 ii4
it _Ei
p,
m&i
Ttra
\Jx
Ycap
lt2
0rrn
t E E
1.8.1.c Verificarea rezistenlei Grinzile solicitate la incovoiere

relaliile,
.V
plani ouri, indeplinesc condilia de rezisten{a daci
satisfac
I'l
(11.14) in cazul sec{iunilor nesimekice alcituite din materiale casante respectiv in cazul
Fig.11.10 tronsonul AC, func{ia momentului incovoietor este de gradul do graficul are o variate parabolcS, fiind tangent la orizontala in sec{iunea C unde intensitatea incdrcirii este nul;. Valorile funcliei momeni incovoietcr in secliunile care delimiteazi acest tronson sunt:
secliuniior nesimetrice 9i simetrice din materiale ductile, (1 1 ,15-a) in cazul secliunilor nesimetrice 9i simetrice din materiale ductile; (11.15-b) in cazul secliunilor alcatuite djn materiale ductile sau neductile cu slabirl, solicitate in regim static.
A.Xt- 1,
Pentru glnda cu incircarea 9i rezemarea ca in figura 11.1C, se cere. a) si se drmensioneze grinda:
Pentru
x-3[4 =
I'lc=-mli4
qr pentru
x=l
lu4A
=0
T
I
278
incovoierea plani pura
lncovoierea plani pr.rri
?70
datd a sec[iunii (fig. 1 1.1 1-a)
b) Dimensionarea qrinzii
A,,2
Calcululcaracteristicilorgeometricel
-a , 'cc
-10a,4a, | -2al i4o^ t tac ea.taa_ ol, rca
,
7a' :.:a
h2
, _zA t, JA ' r, da'
h'2
rl8al ,,r- 'oo''8a ,1r1Bal: !:P' 12

'
aa.1aa"r3'8ai -)3286a'
_D
j.
L.< A'
c)
| ,v" _ -n2|5a' ,.297ga, z 1U18a 7B2a t v, " 15J{]oo v 'lllll // *-'p - ';0""-iB;;^,.s. \&', . -.zto.R,A.. _1. -?:?}o_a ..;2g.,a.,r. :
a)
b)
Fig
11.11
.:
Dimensionareasectiunii:
r/v -,/v .>)2o,-e'p/,

r\,
"
."
a --. . i
J
,]fJ1.r.)..
|
-W,
:29:.Ba ,'250
a-ec
11
2-a7,8
,Ur.,
Aceasta se poate realiza practic prin dispunerea materiaiului cAt mai aproape de extremitiiile sec[iunii, prin construirea uner forme ra[ionale. Astfel sectiunea cu forma ralionalS ia ?ncovoiere, se definegte ca fiind suprafala oblinuti prin dispune^rea materialuNui cAt rnai departe de axa neutra, pentru a rezulta un modul de rezistenli maxim" ln acest mod secliunea de arie,,A" gi inal{irne,,h" are forma idealS de rezisten!a, daca flecare jumEtate de arie (R,tZ) este dispusa simetric in raporl cu axa neutri la disian\a
b):
hi2. Secliunea
idealS ob{inuta astfel are caracterlsticile geornetrice (flg. 11.1i-
Tnax{a n., , a. "u.
2,C c,.n
c)
Bratul cuplului elastic:
r -nl n '!Oea -rAlllt

L\.L
r
lv ideal .A\ Ah' / ir vvy.idea' ti - I
,
u
- S,=
t,
2328 6
.179
6
u.'
a'
12.gr u
nde. Sc =6ax6ax4,82 a+(,
1,82ar,,,g2a,.@
l^,
=179,6a
intre cele doud jumita{i de arie, care reprezinti tllpile unei secliuni, este necesard asigurarea conlucr-5ril printr-un element vertical de legdturi denumit inima sectlunii (fig. 11.11-c). Astfel, ariile tdlpilor sec{iunii reale sunt r,rai mici declt cele ale seclrunii ideale. Rezulta ca secliunea practlca ra\ionala la incovoiere are forma dublu T, ale cirei caractei'istici geometrice,
.
moment de inerlie iy,ear gi modul de rezistenld
Wy,re31
sunt mai mtci decAt cele ale secliunii ideale,
d)
Orientarea optimi a sectiunii:
deoarece o parte din arie este utilizata Ia confectionarea inimii, Compararea diverselor forme de sec{iuni cu fcrma ideala de aceeagr inillime, se reaiizeaza prin utllizarea raportului:
secliunea trebuie orientati rnvers fa{d cie pozi{ra din figura 11,10.
- o ?,- ", * "a- 8J ,. R-- ,,Bk* nA 11.
'
I Sec{iuni rationale la incovoiere.
Optimizarea sectiunilor
ia
l'
Iy,iieal
'u'
W'
'"'
Wy ic.ri
Datorlti distribuliei liniare a tensiuniior pe sec{iunea transversalS a elementelor solicitate
denumit coeficient de randament geometric la incovoiere in domeniu elastic, in cazul materialelor ductile. care au aceea$i rezisten{d de calcul la'intindere qi comnresiune (Ra1=n", =Ro}, forma
incovoiere, numai flbrele extreme sunt solicrtate la limita de rezistenla, celelalte flbre sunt solicitate la tensiuni inferioare acesteia. Se contureazi astfel. ideea eliminirii unei p5r{i a sec{iunii din apropierea axei neutre, de aga manieri incAt si se obtind un modul de rezisten!5 cAt mai mare pentru o suprafa{i
Rezrstenta materialelor
in raport cu axa neutri, adici sectiunea de formS dublu T. Ea se poate realiza practic, din proflle laminate in cazul inaltimilor reduse sau sub forma c0mpus; in cazul inSl{imilor- mari (fig, 1 1.12a.).
ralionalS a sec{iunii este simetrica
'Y'
I
I
2BA
lncovoierea plani pura
incovoiei-ea clana
suri
Astfel
281
aibi arie minirna qi modul de rezistentl maxim.

q'prin rapcrtul
foma opitma a unei secliuni se poate aprecia
+>
E'
ft
)'i,
i'hA
care reprezintS coeficientul de utilizare al materialului
anterior, coeflcientul de utilizarea al mater-ialuiui are valorile:
n-
Wi
Y
in cazri secliunilor uzuale
analizale
pentrusecliuneadreptunghiulari:
lz
W ll=,:hh2 n= -=0167 ' hA 6bh,

pentru secliunea circulari pltna
I
a)
lig.1i.i2
b)
in cazul profilelor laminate sporirea'inal{imii secliunii gi reducerea cantiti{ii de material Cin

axei neutre se ob{ine prin expandarea sec{iunii (flg. 11.12 b.). Randamentul geometric al unor sectiuni uzuale utjiizate la realizarea grinzilor este: peniru secliuneadreptunghiula16:
jurrLi
ll --
'
!'J, nD' 32 = ----u.\l) (nn'/ +p DA
pentrir secliunea
if,eia'i
bnr '--> , K2
Wr
'"ar
bhT
Wy.dear
E bh2 2
rr = -l--E
("ll
'
:z)' -i{r -
oo
{nDl -4 iîr - c2 b'tv
-11 =
1,
o
11+cx'l
.\
pentru secliunea circulari
plini cu diametru
D:
in figura
utilizare al rnateriaiului
11,13 sunt prezentate valorile coeflcientului de randament k qi al coeficientului de 1, penku secliuni transversale uzuale ale elenrentelor-skucturale liniare.
w, *or = Y32 9i W, 0,,'
nilj
-n-' -nj A;-"? ^;-'+ -.
, K-
Wy, ioeal
rD3i32 l
nD3
I
wy,.eal
lAN
-:1,?
':41
h,2
)/1I
pentru sectiunea inelarS;
ili
il
ll+'l
ill Ith
i
,:'
w, ea,- P'r-o' )
^t
t2
ei wy iaua =
P; =# t-",)+.?
n?3
{,-o,
)'
_K
xDZt. 4l , Wy,.ur -2Y ll-q I

WY"oeal nD!
1, a2
4
K=1
l=0.5
-1.?..
l7 *= ,t
V
h'z
/\
r.f
q=0.083
Fto |.JJ
r=|
tl=0.125
,'-
g ''-t'
t,, *2 \
'
n-130
t-i-0
30
n-0
167
Cand grosimea peretelui secliunii inelare tjnde spre valori foarte mici, adica
cx
/Du -+
1,
atunci coeficientul de randament geometric la incovoiere: k -+112, Secliunile ralionale la incovoiere au formi optimi atunci cind sunt satisficute exigenlele: consumul de material este minim gi capacitatea podanti este maximi. Pentru aceasta, sectiunea solicitati la incovoiere trebuie si Rezistenta materialelor
Analizind randamentul geometric gi coeficientul de utilizare al materialului, al sectiunilor transversale prezentate in figura'11.13, se desprinde concluzia ca, in cazul sectiunilor care au mult material dispus in jurul axei neutre, coefrcien!ii k gi Tl au valori mici, deci au capacitate portanta mai
aoa
lncovoierea pland purd
redusi fiind mai putin economice, Dintre sectiunile prezentate in flgura 11.13, sec{iunea rombicd este cea mai nera{ionala, deoarece cea mai mare cantitate de material este concentrati in jurul axei neutre
unde tensiunile normale au valori mici.
adici raportul intre distan{ele de la fibrele extreme intinse sau comprimate la axa neutri trebuie
sa fie egal cu raportul
reziiienlelor la iniindere respectiv la compresiune ale materialului,
are un grad mai ridicat de utilizare a materialului cu
in concluzie, o secliune este cu atit mai ralionalS din punct de vedere al rezistenlei gi cit aria sa este mai depirtati de axa neutra. Pentru grinzile realizate din materiale casante care au rezistenls diferite la intindere gi
'11.10 incovoierea
plani pure a harelor cu sectiune compozita
compresiui-re, forma ralionaiS a sec{iunii solicitatd la incovoiere este cea nesimetricd, in raport cu axa
neutra, cdnd
in flbrele
extreme
se ating
simultan rezisten!ele
limiti la
intindere respectiv la
6xef,mrn
compresiune (fig. 1 1,14). Astfel, {inand seama de faptul c5, in fibrele extreme oxef,max exp[imarea raportului tensiunilor extreme, se deduce:
6xef max
-Ro,i gi
-R6,.
prin
in paragrafele anterioare s-a analizat calculul la incovoiere plani pura pentru elementele cu alcituitd din secliunea omJgenS, alcituitd dintr-un singur material. Atunci cind sectiunea este doui sau mai multe materiale cu proprietili mecanice diferite, aceasta se numeqte neomogena a
elementelor, atunci cAnd:
de sau compoziti. Comportarea la incovoiere a unui element liniar cu sectiune compozitd depinde preluarea exterioare. acliunii in componente materialele intre realizeazi nivelul de conlucrare care se Din acest punct de vedere, se va analiza co!-npoilarea la incovoiere
Wr. orel,nin Wyi
R,
(1
2.1 B)
o.
a) intre materiale nu existi conlucrare, flecare material component se deformeazb cu momentele inO.penC.nt 6'9. tt-tS; g, irrcon*ecin1i, momentul incovoietor rezultant este egal
preluate de cele doud materiale:
Ox
M, =l,4rr
nrin
+Myz
(11'19)
i
z"
)..1
Ecualia ('1 1"1g) este o Cata statio nedeterminata. Pentru eliminarea nedetermindrii statice se exprims.onOiliu O. ccmpatibilitate elastic5, adicl cele doud elernente au curburi egale, deci:
.ru
lj
i=1
C^ i.
lr
lz
I
/+
AvAnd in vedere expresia curburii
(1 1 .1
0) 9i rela{ia
(1
1 1 9) rezultS:
rz
Fig. 1i.14
Qtnn'
Ellyr E2lyz
(11.20) devine linAnd seama de proprietilile i-apoartelor egale, identitatea
Mvt
Mvz
(1
20)
adicd rapodul tensiunilor din fibrele extreme ale secliunii este egal cu raportul modulelor de rezistenli ale zonei comprimate respectiv intinse.
inlocuind in relatia
(1
1
Myr _ Myz =__jL_ Erlrr E2lyz E,lu1 +E2lyz
(11.21)
.1
8) exoresiile modulelor de rezrstenla:
W, , =1, f
z,
9i
Wu
lr/2.
preiuate de Din identitatea (11.21)se oblin expresiile eforturilor sec{ionale moment incovoietor
cele doui materiale:
se cb{ine condi{ia de optim pentru secliunea nesimetrici alcatuita din materiale casante solicitate la
i
ncovoiere:
il 't't'
E.t "
=.1,.
-r -; ;
"t'
rt rvrY
:-t): ci M M" lvr\2' er " -- E.lr. +E21,2 u
F-l
i11.22)
-D zt
irJ
'tdi
Ro,
sectiunea flecare material incsrcAndu-se propo(ional cu rigiditatea acestuia la incovoiere. Atunci cand preluat de fiecare este alcatuitd din ,,n" maieriale cu proprietili mecanice Ciferite, momentul incovcietor
284 material component al sec{iunii este;
lncovoierea plana pura
lncovcierea piand puri punct curent de pe suprafata materialului .,i" rezulti
285
trl -v' M,-M, y, y

Ll.
n
Nlv
lyr ech
IE,lur
i=1
Notirnd cu: n,, = E, E2
a.2
'
1,1
flyz:
^; 5l
n). =E? E.
uz.
=l,z ln. $i inlocuindu-le
in
I
I
relaliile (11.22), expresiile momentelor incovoretoare devin;
frfl
t\il
lA-lr
Y I I l+|.i{r.. a: !t)
I
,r------ ltlYl lM..I Yt 1+n,"a,"

| '
fu1ut
I I
\
)
'!)
sau generalizend pentru cazul sectiunii- alcatuiti din ,,n" tipuri de materiale
=;a ,+ ) n 0, li-l
Mvi
t----n4a-'-l
)
)o"
Fis 11
Tensiunile normale care se dezvolta in cele doua materiale sunt
15
u'l-
M.
| /l rv1
1\,1,,
U .
-L.
t.,
(1 1 .23)
bi jntre materiale existi o conlucrare perfecti, secliunea avAncj o comoortare cje ansamblu monoliti, in acest caz, sec{iunea transversala a grinzii se comporti ca un disc rigid care respectd ipoteza lui Bernoulli, lunecarea din planul de separa{ie dintre cele doui materiale fiind impiedicata (fig. 11.16) 9i in consecin!5 deformaliile liniare specifice au o varialie liniarb pe iniltimea acesteia:
unde z1 gi
z,
reprezintd distan{ele de la centru de greutate al sec{iunii materialului unu respectiv doi
pana la punctul unde se calculeaza valoarea tensiunii normale. GeneralizAnd relaliile (11.23) se obtine: Considerdnd
.,
_i,
1
doui puncte situate pe secliunea grinzii la distanta ,z" fa!5 de axa neutri. unul
pe
zona
alcituiti din materialul unu gi cel5lalt pe zona alcatuita din materialul doi 9i {inand seama rI
Urt lntroducAnd functiile (1'1 24)
de
legea lui Hooke, func{iile tensiunilor normale din aceste puncte suni:
Not6nd
cu:
irr".n =(1+nzraz,1
)lrr gi lyzecn -(t*n.,ro,r)tr2,
momentele
cie
iner'lie
echivalente ale inlregii sectiuni, raportate la caracteristicile elastice gi geomelrice ale materialului unu, respectiv doi, expresiile tensiunilor normale (1 1.23), se pot exprima sub forma cunoscuti pentru rela{ia de calcul fundamentala la incovoiere,
rr4
?l Ux2 --
'z
(1.24)
in
rela{ia de echivalenlb:
6,.-;L7'.
v
['1
qi
6."=-7"
Mv
ryl.ech
N=Jo,dA=0
A
ly 2,ech
rezultd:
linind
seama de faptul
ci
lyiech
=(1
+n.,,{Xr1
*tt2,a21t ..+nncxn ). tensiunea normala intr-un

286
incovoierea pland pura
4,1
J o,.'dA 1r Jo,2dA
A2
=0
(1
.2s)
ExprimAnd momentul static prin rela{ial
Sr
A zc, relalia (11 27) devinel
Atzo,+nr,Arzor=A
)JTL
lzdA,+ l-/-zdA"-0
j l, t]
.F^
(ti.26j
de unde rezultd pozilia axei neutre a sec{iunii echivalente in raport cu o axa de referin!5:
finAnd seama de faptul c5.
, A(s +nvA2z3. A,zo, + n.r,A rz", 'c- - n. +nul, -APentru c secliune echivalenta de maierial ,,i" pozi\ia centrului de greutate se deiermini
rela{ia:
JzdA, = Snr rePrezinta momentul static al supr-afelei Ar in rapofi cu axa neutr; respectivi
A)
JzdA.=S.z -
reFrezintamomentul statical suorafelei
Ar inraportcuaxaneuti'5:
relalia
r-- ;-- I yn lz,

-'=1 -l i-' ^.,'
;^
(1
l
t 1 I ac\ A^,,t^. \ I r.4U/ UCVil iU.
1.28b)
E I 't21uf2 _;r -vi i!1 ';-E

n. -^'^r:Ui r,drdld
rr
(11.27)
,^l^ ^ Ul'tru il-"

ech ivaieniel
a L: la a.
,r
I
27) rezui+.a
ci
axa neutra irece prin centrul de greutale ai seciiunii
inlocuind funcliile tensiunilor normale (11.24) in relatia de echivalen!a
M 'v =lczdA
A
(1 1.28)
se obline
M,
i1
,
-'
11
f
tj l.
E,z;dA,.l{
lt
z2*.
r,
min
6 vr,m
fi
V]
\d
SAU
"'-
M.
E îl qJ I,
^'] s) l,er',
n\ _i\ 6nz ftl R
tu"
\l
u,
1 ttr,lro., +E2luoz
l
1a
n
^.
lrot $i iyoz flind momentele de lneriie ale ariilor Ar 9i A: in raport cu axa neutra a secliunii echivalente. CAnd secliunea cmogena echivalenta se obiine func{ie de rnaterialul unu, respectiv materialul doi,
momentul de iner[ie echivaleni al secliunii se evalueazd cu relalia:
lyot,ectr =lyo1
o*.r*
n2llyoz
sau
lyoz ecir =1y02
fl12lyot
t1{ )Q\
Fig. 11.16
sau in cazul general, c6nd secliunea omogeni se exprime in raport cu materialul ,.i" momentul de ine(ie echivalent este:
ru,,l in j=l1
Generalizdnd, pentru o sectiune compozita alcituita din ,,n' materiale, aria echivalenti a intregii sectiunii exprimati in raport cu caracteristicile mecanice ale materialului ,,i" este:
]r,r ..r =
(11.28a\
(11.29a)
Astfel curbura elementului echivalent are expresia

Rezisten{a materialelor Rezisten{a matenalelor
'"i*.trt:l
lt',.t
j
2BB
lncovorerea plana pura
lncovcierea pland purd

Dale
289
r--er::e
My
Ra. =125daNicm:.
=._
?'
10'Callt.r F_ 03.1C'Ca\/rr..
21,-0d"N/c-r
i.
-B0C:N'r:,
trt
'1'y01,ech
Rezolvare Cind intre materiale sectiunii neomooene nu existi conlucrare:

llomentul capabil al seciiunri neomogene este.
,t
M,
EzlYcz'tcn
lJ't ,"p -',,1r.
..0
M,
*o
gi funcliile de evaluare a tensiunilor normale din cele doua tipuri de materiale sunt:
Momentul capabil al suprafe{ei de beior se obline din condrlia de rezisteni5 exprmati in fibrele exlreme din zona intinsb respectiv d n zona comprimaiS:
r
in
expresia: cazL;i Eeneral
O^r,-, ! 7 g 6^s=, ' I 1,,)l+.. 1,,...
ll
t,l,
(11.30)
.
,..'- =lz
'v'
lv.
et
(Rri
i,."R. ,, ', , ;
:l
.-, .ID r':
=
333334'B
1n
5ir3i l
'0
-.155o-2oa\t"
al secliunii alcatuite din.,n" maieriaie curbura eiementului

r I
echivalent are
G -e.".
--2.
tl
lv1u'
P1
<X""
il
t-
''
' '25
/1 66,.5 JaNcri
l\,4
{1
1.30a)
, b,hi -.-:::. L j1212
20" 5C, . ._..
*;.,:ll : _-,. ',t
I,a:: a-: ,icai;L:;
;l l:;o:_1;
es:c.
rilyo.e;h
iar tensiunea ncimala dintr-un punci de pe sectiunea echivalentd in raport cu materralul ,.i" are funclia
M,
(1 ly0i. ech
1
rr'.11.. .1.1 -2:006.72oa\cr "
Determinarea momeniului capabil ai profihlui Ce olel
.30b)
c.:u: ,.^
,'u
l,-
'' , -,,., -, ".
M., -* -
P" ' 7-a.
2921a^'^2'00
?1
3ld-cst,cu\.-
Calculul la incovoiere al sec(iunii compozite, se reduce la calculul unei sectiuni omogene echivalente ob!inuta prin inlocuirea ariei materialelor c0mponente cu arii conventionale exprimate func{ie de caracteristicile elastice ale unui material. in cazul analizat, aria sec{iunii se inlocuiegte cu aria sec{iunii echivalente exprinratd in raport cu rnaterialul unu (11,28), iar rTromentul de ine(ie al sec{iunii compozite, cu un moment de inerlie convenlional evaluat cu relalia (11.29). GeneralizAnd pentru secliunea compozitd alcituiti din ,,n"tipuri de materiale, caracteristicile geometrice ale sectiunii echrvalenle exprimate in rapori cu materialul ,,i" se determini cu rela{iile (11.28 a), (11.28 b) 9i (11.29 a). Tensiunile normale de pe suprafata echivalenta, prin aplicarea relaliilor-(1 1.30) sau in cazul general cdnd secliunea echtvalenta este o sectiune omogenA din material de tip,i se utilizeazd relalia (11.30
b),
under
lu,
=29214cna. lilomentul
.up
capabil al secliunii neomogene este;
'\''1
n,
lly.t,.u, + [/y:,uo = 26666,72
3067C50 = 30937 1 6,72 daNcm
Cand intre materialele componente ale sectiunii neomoqene
exist; o conlucrare Derfect;:
in aceasta ipotezd, pozilia axei neutre a seclrunii neomogene se Cetermrna cu rela{ia:
-S", +n'S",
,_nz,Azzz1
=i
-A,(z-2,)-rrr,A'-(.2-zr)=g 118,29*1999/50
7x1'18+1000
A.XI- 2. Sb se deternrine mornentul capabil al sec{iunii neomogene din figura 11,17, alcitultS dintr-c zoni
dr-eptunghiulara din beton clasa Bc 20 9t un profil 140. din oiel laminat OL 37, in urmbtoareie ipoteze: a) cind intre cele doui materiale nu existi conlucrare; b) cbnd intre cele doud rnateriale exrstd o conlucrare periectS.
n,,A,
+A,
A,z,, _
=36,43cm
unde:
"' = : l'^"!." 'r,o E,- 0.3.1C0

u'
A.-
1000 0
cm:. A- -'1B.0 cn:.

echivalente.
Determinareamomentelordeinerteinrapoftcuaxaneutrdasecliuni
'l[,*
I
I
290
lncovoierea plana pura
lncc',,cierea plana pura

Atuncr cano intre cele
291
l,o,
doui materiale exisi6 o conlucrare pedect5, momentul capabil ai secliunii
neomogene
lur
+A
r(zr
-z)2 = 33333,4+100Cx(50-36,43)') = 217478,3
cn+
este mai mare cr:
3420284 3 - 3067050 3067050
x1Ajok
=i1524/a
l,o:
= l1 2 + A2 (z
)2
2921a + 1
lBx
(36,43
20)'? = 61063,5cma.
unde: N4l
50
".p-
este m0menlul capabil al secluini neomogene cand intre materialele componente extstd o coniucrare
(L
O N
5...L
pedect5, respecttv
min
lli...,
- este momentul capabil al seciiunri neomogene cend intre materale nu exista conlucrare.
(T, -xl
O*1't"^
11. 11. incovoierea
puri
a barelor cu mare
curburi
Se numesc bare cu nrici curburi, cele la care raportul dintre raza,,r" a fibrei medii 9i dimensiunea,,h" a secliunii transversale satisface conditia: rih<10 Atunci cind r,'h>10.
elementele se incadreaza in categoria celor cu mare curburS. Starea de tensiune din barele cu mica curbure se determind cu relatiile de calcul stabilite Ia barele cu axa dreapte, Deducerea relatiilor de calcul pentru barele cu mare curbura solrcitate la incovoiere plani pura se bazeaze pe urm:t0arele
or2-ru, a)
Fig. 11.17
('1
"ax
x,
axa eiementului este o curbd pianS; vectorul moment incovoietor care sclicita elementul structui'al este dirijat
dupi axa principala
D)
centrala de inertie y:
se respectd ipoteza lui Bernoulli 9i in lungul flbrelor se dezvolti deforma{ii specifice liniare
Determinarea mornentului de iner.lie echivalent al sectiunii in raport cu malerialul unu, respecliv materlalul
- materialul are o comportare liniar-elasticd, o Starea de tensiune

Se consideri un tronson elementar detagat dintr-o bara curbi de planele,,
aa,"9i
,,bb," care
lyt1. ecr
Insl +nzrlyoz
=2114783+7 0x61063,5 =
644928'8 cma,
ly6z ecr =lyoz + n12lr61 = 6'1063'5+A143x217478,3
92'162,9 cma,
formeazi unghiul infinitezimal dq, Se noteazi cu: R.,Rt- razele de curbur; ale flbrelor extreme superioare, respectiv infenoarS, R. raza flbrei mediane, care trece pnn centru de greutate al secliunii care delimlteaze
n.=E,-0,3'10! a) I tY tu
=0,1+:.
tronsonul elerrrentar G. gi Gz R, - raza flbrei neutre; e - distan{a de la centru de greutate al secliunii la axa neutrS.
Sub ac{iunea momentului lncovoietor
M,
pozitiv, tronsonul elernentar se deformeazi, flbrele
"/
Determinarea momentului capabil al sectiunii neomogene:
dinspre centru de curburi se alungesc iar cele opuse se scurteaze. Presupunand sectiunea
,,aai'fixe,
fibra,,cd"
6,"
, r"nr
" z.SRoecn
t,, Mycao-
R"
-l o
,
La
""
-125'6^49288 )1.qj Le'lt
in urma deformirii secliunea,,bb," se rotegte cu unghiul Ad<p, ajung6nd in pozilia,,b'b,,

3420284.3 oaNcn:
",
se alungegte gi punctul ,,d" ajunge in pozilia,,
d'".
Aceastd fibrd are lungimea ini{iala:
o,...--zsRo '
ly'. ,"0
= M =ltq"z,
m nfi"1.
-2'aJ'92162r=5J127'18darrcnr.
36.a3
dr = arc cd = (r - y)d,o
care se alunge$te sub actiunea m0mentului incovoietor cu cantitatea:
.,"
tl
,". )= 3r2028a3
da''l:r
292
incovoierea pland puri
Lncovoierea
plani purb
,0?
Ad,= dT = yAdtp
Alungirea liniara specificd a acestei fibre este,
Admitdnd comportarea liniar elasticd a materialului, tensiunea normale dintr-un punct curent de
pe secliune va fi:
o'=hr''
EAdo
aq1r-r1z
(1 1.30)
^ = Ads yAdx " d, t-y;d<p

lt/irimile Ad<p
Iege hiprbolicS.
carevariazi hiperbolic pe sec{iune, la fel ca deformaliile liniare specifice. Forla axiala de pe secliune fiind nuli, din prima rela{le de echivalenia se obline
o
9i drp fiind conslante,
rezulti
ci
deforma{ia specifica liniara variazd dupi
t dA=EAdto t t dA=o j[E]dq dtp 1r-z dq r-z

de unde
;,r
iltn-o -z
(11.3i)
!+,
el
relaiie care evidenliazi pozilia axei neulre, Se observi ca, axa neutrd nu mai trece prin centru de greutate al sec{iunii, fiind deplasatl spre ce ntru de curburd al liniei mediane. It/omentul rezultant de pe secliune se obline prin sumarea momentelor elementare in rapod cu axa Y
rRzilo
fl
R
V,,,2
lnregrala
. ' A
[o. zdA
Elrdto " z2 - '"]:Y [ '-<a dLo "r-z
(11 32)
j.t_
A'
;-i
l
jA
se -ezolva astlel:
Flae=-[zdAlr-z i
gi {in6nd seama relalia (1 1 31) cat gi de faptul c5:
'^,-z
i-1n
O'I
o,
nrin
r*z =
A,,A^f t-.,â^-^x :l teue.e Ub hJdno
,'
_rnJ._
r-z
--
;t-z
sl=da-_JzdA-_Az.
A
-_-S,
unde S, este momentul static al sec{iunii in raportcu axa principala centrala.,

/. - -e.
y".
o,,r,
l-:_on--zcA-Ae it-z
-12
(1 1.
33)
lntroducAnd reia{ia (11.33) in relalia (11.30) se obline pentru momentul rezultant expresia:
Fig.11
18
rM =
EaQ
drp
'
A,
T'
I
294
lncovoierea planl pura
incovcierea plana puri
295
Fndrn
-^l'' ," /^, ' ^ r- I. t ^, ' 2n\,R!-Dr a \R;-D;4J

N4,
J
dq
(1 1. 34)
Ae
'
peniru secliunea elipticS cu semiaxele a 9i b, semiaxa a flind in planul de incovoiere:

a2
in mod similar, introducAnd relalia (11 34) in relalia (11.30) se obline
M,,
Aer
tltp tp2 - \':-b'J '- Y
_-!
-z
CU CU
in mod curent, pe secliunea elementelor cu mare curburd. existi atAt moment incovoietor cAt gi for{i axiala, tensiunile normale flnale se obtin utilizAnd principiul suprapune rii efectelor.
rela{te care permite calculul tensiuniloi- intr-un punct oarecare al sectiunii unui element structural mare curbura, solicitat la incovoiere pura. Valorile tensiunilor in fibrele extreme se evalueaza rela{iile;
A.Xt.3
Mrf .:- --t,tl h ltt"u^' AeR^ 9' ]t'-'n=-a"a,

Psnlru:az:l p:ir:ula: al s::!
excentricitatea,,e" au expresiile:
^r,.d!]
Si se Cetermine valorlle tensiunilor normale extreme dn bara ce o{el cr axa curba, care are secliunea dreptunghtulari, sclicitati la incovoiere plani pura $i sa se compare rezuliatele cu cele 0blinute ulllizAnd relatia Iu Navier.stabilrtipenirubarelecuaxadreapiS.Datenu,rrerice fl=12 KNm, h,1b=3 1-4cnr, Rs=40cm.
::i.
Jreptur;hiulare:':
iril[ire:,.6
'e:e fb"ei 13'j:'e !:
Rezolvare
Calculul dimensiunilor qeometrice ale sectiunii:
r-i,'l
D
l\
al i " lt
J
) gi e=Rs-r l
l
J
ho
=3 : h-3t -J,A-:as7n
Calcululcaracteristicilorqeometrice:
A = bxh = 1x1 2 = 48 cm2; R, = Rs
\ rK3
hi2 = 40*1 2i2
34
cn, R. = R" 1
ill
= {0 + 1212
46
cn
Valoarea aproximativa a excentncitatii ,,e" se poate evalua gi cu relalia aproxinativd
e n'-2R I \1-,L v,JU' -J =tt)1).10-lrrr '-
r--2 y
o-)2.qr
4
<123
(-a "
'yj -\1-^-lr1-03=o3cT
fe=
-
h'I
I
12R. :I
br hj , l. --- .2
,r-
575cr'
in cazul urmitoarelor tlpuri de secliuni utilizate in practica curenta avem: pentru sectiunea circulari cu diametru ,,D", raza flbrei neutre:
D2
Determinareatensiunilorextreme:
x63 '57 ,, - - un z -'2'10' -lqsl.adaN/crn2 s o -^ -LL --1? "1ct /6 =-'191oaN.cm, Ae R" 46 ,0.3> Ae R 4610.3" 3/
in cazul barelor cu axa dreapta tensiunile extreme se determind cu rela{ia lui Navier. Sec{iunea fiinC simetricd, axa neutrS trece prin centru de greutate al secliunir, deci. 7 =7" =fi,r1=lli2 = 6,0 cm. Tensiunile extreme in acesl
caz sunt dale de rela{iile.
+{zRn-u+nj-02}'
,,Rn" fiinci raza centrului cle greutate al sec{iunii.
pentru sec{iune inelard cu diametru interior D, gi diametru exterior Du
M. 1?r 1oa 6 -- = Yz _' " >6.'250daN/cm? ty 5/b

tTr
I
I
.'
Incovoierea plana pura

Il a^ r^4
Teorii de rezistenla
297
,a o --, -"'r---)t't Iy ' 576
r25odaN/c"n2.
12
R1
TEORII DE REZISTENTA
12. 1 Generalitili. Definitii

Evaluarea nivelului de siguran!a a elementelor de construclie sub acliunea incirc6rtlor, impune compararea sterii de tensiune efectiva din punctele cele mai solicitate cu starea de tensiune limita. Starea de tensiune limiti intr-un punct, reprezinti pragul ce produce trecerea de la un domeniu de comportare a materialului cu anumite proprietili mecanice la altul cu propriet;ti diferite ce constituie o stare periculoase de exploatare. in cazul stlrilor de tensiuni compuse, deflnite de tensiunile n0rmale principale o1,o.2,o-3 determinarea pe cale experimentala a stirii limita este dificili datorita numirului mare de incerciri (egal cu numerul combinaliilor celor trei tipuri de tensiuni principale) c6t 9i de dificulta{ile tehnice
Fis.11.19
Ercarea care se face, atunci cbnd valorile tensiunilor extreme se calculeazi cu rela{ra iur Navier este:
u'
in zona intinsi:
u' -".-u,,' -Â: \, _ ^rc 6l ;,.
ticaa
100%'4i'.8-1^250^1Q[0ze_]rJao.
1157.8
in zona comprimata:
generate de realizarea unor incercari pentru anumite combinatii. Valorile tensiunilor limitl se determinb mai simplu 9i cu suflcienti precizie pe cale experimentala, pe epruvete solicitate la
intindere centrice,
<'000/o
ti.
unde:
_i' '' - 6' _aL d' ; (
6:
'""
'19'
"91
:125a
> 100%
5.0%
Acest fapt conduce la ideea gisirii unor criterii teoretice care sa aprecieze comportarea malerialului gi atingerea stdrii limita in baza incercdrilor experimentale ob{inute pentru starea limitd de
tensjune liniara. Starea
ofc'-
este tensiunea n0rmalS determinatd cu relajiile deduse pentru elementul cu axa curb5. iar
ol0
- este
tensiunea normalA determinat5 cu relaliile deduse pentru elementui cu axa dreapte. in acest caz tensrunile normale drn bara cu axa curba nu se pot evalua cu relalra lui Navier, valabila pentru bara cu axa dreapta, eroarea fiind de '14,3% pentru fibra extremd din zona intinsa gi de 5% pentru fibra extrema din zona comprimatS.
liniari este definiti de o singuri tensiune principala diferiti de zeto, care constituie tensiunea limiti. Tensiunea limiti este influenlati de modul de cedare al materialului 9i de tipul solicitirii. Astfel, pentru materialele ductile, aceasta reprezinti limita de curgere oc iar pentru materialele casante limita de rupere or. Starea de tensiune
limiti
de tensiune
liniard limiti dintr-un punct este definiti unic de urmdtorir factori: tensiunile normale sau tangenliale, deformaliile speciflce, respectiv energia potenliald specificd acumulati, in concluzie, starea de
tensiune liniari limitd nu poate fl deflnitd de un singur parametru, in consecinla, stabilirea echivalen!ei intre starea de tensiune compusS, reala 9i starea limiti se va realiza prin intermediul unei stiri de tensiune linlare echivalente considei'and prep0nCerent unul din factorii enumera{i
anterior,
Starea de tensiune lirniti sau teoria de rezistenle, reprezinti ipoteza ci un anumit factor este hotaritor in atingerea stirii limiti, valoarea limitE a acestuia fiind aceeagi atAt in cazul
Rezisten{a materialelor Rezisten!a materialelor
1' I
1
298
Teorii de rezisten{6
Teorii de rezrstenta
299
stirii
Astfel teoriile de rezistenti se diferen!iazl functie de factorii determinanti
de tensiune echivalenti intindere centrici. in atingerea stirii limitd pudAnd denumirea acestora: teoria tensiunilor normale maxime, teoria deformaliilor liniare specifice maxime, teoria tensiunilor tangen!iale maxime, teoria energiei poten!iale specifice totale 9i teoria energiei potenliale specifice pentru modificarea formei. Starea de tensiune spaliald, deflnita de tensiunile normale principale 61,d2,o-3, poate fl
reprezentatb Ce tensiunea principala
de tensiune compusa data cAt gi al
stirii
(12 3)
care este egal cu valoarea coeflcientului de siguranta al starii echivalente' Rela{ia (12.2) devine condi{ie de rezistenli pentru punctul cel mai solicitat dink-un element de
inlocuita cu o stare de tensiune echivalenti de intindere centrica cu acelagi nivel de siguran{5
cgnskuctie dacd termenul din dreapta este tensiunea admisibila
o, =06ic
in metoda rezisienlelor
al
o".6( fig.
12.1).
admisibile, respectiv rezistenla
de calcul
Ro = Rr
h,
(1, este coeflcientul de siguran\5
Tensiunea echivalenti o.ech reprezinti tensiunea normala principala care se dezvolta in epruveta supusi la intindere centricd ce creeazi o stare de tensiune cu acelagi nivel de siguranta ca al stirii de tensiune reali. Tensiunea echivalenti ou.6 depinde de valorile
tensiunilor ncrmale principale
G1
materialului ) in metoda stdrilor limiti,
Pentru materialele ductile, atunci cAnd membrul din dreapta al rela{iei (12.2) este os
=06,
,02, 03 , flind deflniti matematic de funclia:
aceasta poate fi considerat drept un criteriu de plasticitate, Atunci cAnd rezislen!a limiti dintr-un punct atinge siarea limita de tensiune, relaiia (12.1) conduce la funciia:
o..n = i(o1. o2,o3

Starea limitd intr-un punct este atinsa atunci cAnd: oech = 60 unde:
/,,11\
care intru-un sistem de axe orl0g0nale (12.2)
F(o1,o2 o3]=0
(o'1,o2,o3) reprezinta o suprafali limiti. in acelaqi sistem
Ceaxe.stareadetensiuned'ntr-unplnctalunuielemert reprezlntapunctulMtolo; 03) Starea de tensiune din punctul ,,M" este limiti, atunci cind punctul se aflS pe suprafata limiti 9i inferioari stirii lirniti atunci cAnd se afliin interiorul zonei delimitati de suprafala limiti Dacd
punctul respectiv a depSgit starea limitS. afl5 in afai'a zcnei delimitati 'M" se de suprafala limita, atunci starea cie tensiune din punctul
- o0- este
- 0..6 cstc
rezistenla iimiti la intindere sau compresiune a materialului cu valorile
o0:6c
cu
pentru materialele ductile, respectiv o0 =

reoria de rezisten{d adoptala,
6r
pentru materialele casante;
tensiunea echlvalenta pentru starea de tensiune compus5,
dati in conformitate
12. 2Ieoriatensiunilor normale maxime ( teoria l' a)
stiri limita a fost emisa de Galileo Galllei, care considerA ca starea de tensiune oarecare dintr.un punct al unui element, atinge starea limiti atunci cind tensiunea normali maxima Grr* este egal6 cu tensiunea normalS corespunzatoare stirii
Prima teone de calcul la
limiti o6
de ia intindere sau compresiune centricd:
starea de tensiune
starea de tensiune liniara
starea de tensiune linrard

)
realS(o1,o2,o2
echivalenta
o".5 = f(o1,o2,o2
Fig.12.1
limitd o.6
=f(o.,o.)
Tensiunea
limiti o6 pentru materialele
ductile reprezinta limita de curgere
oc
iar pentru
in
materialele casante limita de rupere
cir. ln general, materialele cu comportare casanti utilizate
cgnstruclii au tensiuni limiti diferite la intindere qi compresiune purS o6, Coeflcientul
* os.in
cazul genei"al cand
de siguran{a al stdrii de lensiune datd reprezinti valoarea raportului dintre
tensjunea limitS gi tensiunea echivalentS:

Rezistenta matenalelot Rezisienta materralelor
J"
lnn
Teorii de rezisten{a Teorii de rezisten{a
301
starea de tensiune din punctirl analizal este spaliald cu o'1 >cr2 >cr3, iensiunea normalS maximb
este;
a
6max = o1
in sistemul de coordonate (o1,o2,o3), condlliile (12 5) Ia limita, reprezinta ecuaiiile ecuatiile 03 =+o0) paralele doui cdte doua cu planurile de oZ gase planurr (o1
=+60,
=to(],
coordonate, care delimiteazd un cub cu laturile
2og( fig.
'12
2-a) Suprafala laterala a cubului,
Jinandseamadefaptul cipentrustareadetensiuneechivalentddeintinderecentrice
condilia atingerii stirii limiti inlr-un punct este: 6ech = o1
6m3y=ogsh,
plane de reprezinte suprafa{a limiti corespunzatoare teoriei l'a, Pentru cazul particular ai stlrii tensiune
(o:
0 ),
condiliile (12 5) la limiti devin:
6.i
iar conditia de rezisten!5 din punctul respectiv se poate scrie sub forma:
=to.o gi
o2
=+os
(12.6)
Raportate ia sistemul de coordonate
(or,oz), relaiiile (12,6) reprezintd ecua{iile unor
drepte
0..6=01 <Rg
unde Ro reprezint5 forma generalizatd
(12.4)
constjtuie curba ce delimiteazd un pltrat cu centrul in originea axelor ( fig, 12.2-b), Conturul acestuia egale cu laturile cubul 9i pitratul limita au limiti cbutata. in cazul materialelor casante' o. =
6..
rezisteniei de calcul (Ro este rezistenla Ce calcul
ool
-,oo.l
iar centrul acestora nu rnai c0incide cu originea sistemului de axe ( flg. 12 2-c) in care
materialelor ductile, Ro,,Ro, -reprezinta rezistenia de calcul

c0mpresiuno cenlricd respectiv lniindre cenirica), Atunci cAnd omin =
materialelor casante solicitale la
ool estg iensiunea limiti a materialelor casante sclicitate la intindere

materialelor casante solicitate la compresiune
iar oo,
este tensiunea limiti
o3 < 0. condilia de rezisten{5 (12.4) se completeaza cu relalia:
(l-.
On
O*rn=o3<R6r]
Pentru materialeie casante cu R61 + R3r, condilra de rezisteniS se exprimi sub forma
io:
oech = 01 <
Roi
gi
o..6 = jo31 < ]R6.1
Condilia de rezisten!5 drntr-un punct aflat in stare plana de tensiune, se poate exprima in
raport cu tensiunile de pe
or.
h)
or
c)
doui feie ortogonale:
Oech
.' 1 - 6nay -ma{ ,r ,t, oi-4t2 .Rn

Aceasta teorie de calcul prezinti
ca
tt6. tl.t
Suprafa{a
llmiti penku aceaste teorie de calcul se obtine prin exprimarea condiliei 61,02,03 , si
nu depageasca starea iimila:
tensiunile normale principale
,rt;to.t.ut. viscitudini: nu se iau in considerare tensiunile normale principale o2, o3 degi acestea influenleazi comportarea materialului, Astfel in cazul materialelor solicitate la (ruperea) se atinge cAnd are ccnnpresiune triaxiala uniformd (o1 =o2 =o.3 =-6), starea limil5
a)
la atingerea
stirii limiti,
-60<01 <Oo; -Oo<o.2<60, -6cS6'3<o.0

aceea$i valoare ca in cazul compresiunii centrice: (12 5)
ocn-J(J':6.c
1,n')
Teorii de rezisten{a
Teorii de rezisten!5
303
Experimental, se constatd cd starea limiti in acest caz se atinge pentru valori ale tensiunii normale ce depSgesc cu mult valoarea tensiunii limita oo. corespunzetoare compresiunii centrice.
finand seama de relalia ('12"8-a) conditia de rezistentd se exprimi cu relatia
b) in cazul forfecirii
cedeazi cand;
sau
torsiunii libere a barelor cu secliune circularS sau inelarS, cu
[*
(12.8). in cazul
= [o,
- v(o2 + o: )]< Ro
(12.8 b)
tensiunile normale principale
o.1
='t 9i 62=-x, dupi

6ech
aceasti teorie de calcul materialul
Pentru intinderea triaxiala cu 61
>o2 >o.3 >0,
conditia de rezistenta se exprimd cu relatia
=61 = o2j=T, =06
compresiunii triaxiale
ll r
cu 03 < 62 ( o..1 < so,

vl6r
condiiia de rezistenla pentru

(12.e)
materialele ductile este:
adica oo
='rc.
Valabilitatea acestui rezultat este infirmat de experien{ele lui Bauschinger din
lcr,
- lo: -
6-2
)lt
Ro
care rezulti ca
ro:oo
2.
conduce la rezultate confirmate de datele experimentale numai in cazul materialelor fragile, cind starea de tensiune se apropie de cea monoaxiali (una din tensiunile principale in valoare absolutd este mult mai mare dec6t celelalte doua) gi a materialelor din polimeri la care
ruperea se produce prin separare, perpendicular pe direc{ia tensiunii normale rnaxime.
c)
condi!iile de rezisten!d pentru materialele casante cu rezisten!e diferite la intindere

compresiune (R6; + R6. ), sunt ciate de rela!iile:
gi
ffil
in starea pland de iensiune cand o3
m
- 0 $i or > oz > 0,
rela{ia ('12 9) devine:
/1t ln\
12.3 Teoria deforma{iilor liniare specifice maxime (teoria a ll-a) Teoria a ll-a de rezistenta a fost elaboratd de E. Mariote care considera cd o stare de tensiune oarecare dintr-un punct al unui element solicitat, atinge starea limiti atunci cind deformatia liniari specifici maximi trnax din acel punct este egala cu deformalia liniari specifica corespunz5toare starii limiti de la intindere sau compresiune centricS, determinata pe cale experimentali:
]o'J, = o,
Expresia tensiunit echivalente
orlogon ale capitd forma:
-\'o;
< Ro
(12.11)
in
raport cu lensiunile dintr-un punct, de pe doud fete
6-=t;
o^
or],n =
(12.7) sau in cazul particular cand
949(1 -u)+(lt'), 2
o,
=0
to,
-o, f *or'- . no
unde:
- err* -este deformatia
specifica liniari maxima,
- este valoarea
limita a deformatiei liniare specifice obtinuta prin incercari la
intindere sau compresiune centric5:
_il uech
1-v _ .1+v Ej *z - ;-UXf-1 2 \UyT*,rr<RO

in sistemul de coordonate (o1 o2,o3), condi!iile
la
-0E v
in cazLil starii spaliale de tensiune canci e1 > s2 > 3, concii{ia la starea limita (12.7) devine:
ReprezentAnd grafic condi!lile la limita limitd pentru starea de tensiune spaliald:
rr, =t1 =o
Jinand seama de legea generalizata a lui Hooke pentru starea spaJiald de tensiune rezulti:
-60 (o, -vio, I o3):oo

*oo (62*v(o3+o1 )<oo
tr^
(12,12)
tt
1, lG,
-60 (03 -v(ol +o2)<oo

se obline un paralelipiped oblic. Suprafala laterala a paralelipipedului oblic reprezinti suprafa{a limitd deflnitd de teoria a-lll-a de rezisten!5. Pentru starea plana de tensiune (oa =0), ecuatiile dreptelor
-\,{o" *rJ" il=l
'J* = [o, - v(o2 + o: )]= oo

(1
2.8-a)
ce rezulta din exprimarea condiliilor la limitd:

304
Teorii de rezisten(d
Tecii
Cc rezrstenta
305
01
-V62 = *60
conCuce la:
olirr,
=or
-r'o: -t(1 +v)=60
02
*V61 : *60
(13 13)
Pentru olel, cand
.
.=& ' 1- v
v =0,30 se obline to =0'77o0 in timp ce rezuitatele experimentale indici
-v(o1+or)=+60
in sistemul de coordonate (ot,oz)delimiteaza paralelogramul cu centrul in originea sistemului de
axe (flg. 12 3).
valoarea to = 0,5o0 Cu aceasti teorie de rezistenli se poate explica corect cedarea materialelor casante fisuri solicitate la compresiune centrica. Ruperea epruvetei se realizeazd prin farmarea de de intindere' transversale liniare deformaliei longitudinale, paralelele cu direclia forlei, datorita
oc
'!2. t.
4 Teoria tensiunilor tangenliale maxime ( teoria a'lll'a)'
oj
propusd pentru prima data de Ch, Columb in anul 1773 gi reformulata sub forma actuala de determinant 1n inginerul fiancez Tresca ln 1865, teoria a-lll-a sebazeaze pe ipoteza ca factorul dintr oarecare de tensiune starea ,ting*ruu stdrii limita este tensiunea tangenliali maxime Astfel,
un oo
Fig.12.3 (Ecua{ia dreptei o'1
al unui element solicitat atinge starea limiti atunci cAnd tensiunea tangenlial5 maxirn; din acel punct este egali cu tensiunea tangen!iali limiti de la intindere sau
"punct
compresiune centrica, determinate pe caie experimentali:
E*- t;
Analog
*v62 =oo
o;2
are tdieturile
6d =6t =co 9i od =az=-or \'.
inlocuind starea de tensiune spaliala cu starea de tensiune liniara echlvalentd, condi!ia de

stare
ecuatia
o'1
ecuatjile 02 *v61 =O'o

paralelogramul abdc.)
-vo2:-oo
definegte dreapta ce trece prin punctele
$i
c Ai d. Construind dreptele date de -Vo1 =*Oo cor' kec prin punctele a,c respectiv b,d se obJine
iimiti este data de relalia:
tmax
in care:
rgch
- '0
t1) 1t\
Degi teoria a ll-a , tine seama de toate tensiunile principale la atingerea stirii limitS, este pu!in utilizati in calculele de rezistenti, fiind infirmatd in multe situalii de datele
experimentale. in acest sens, semniflcative sunt urmatoarele cazuri, a) pentru elementele de construc{ie solicitate la intinderea uniforme dupi doui direclii, cand 61 = 62 =
este tensiunea tangen{iala maxime, in cazul stirii spaliale de tensiune cu 6'j>62>5.3, lensiunea tangenliala maxima este semi diferen{a tensiunilcr ncrmale principaie
r,nax
extreme:
o $i 63
0 , conditia de atingere a
stirii limiti este: =o(1
._!m:Y =91 recn
etr
(2:s\
olrn
de unde rezullb
cA.
=or-vo2
-v)=6d
- este tensiunea tangenliaii echivalenta cu starea de tensiune spaliala datd. Pentru
solicitare mon0axiali. intre ou.1.
9i t".6 exista
tech
rela{ia de dependen!i:
". =*
ceea ce nu se confirme experimental.
0-.r I
(12.16)
b) penku elementele de construclie solicitate la forfecare puri (o1
=t,
o2
=0
gi
o::-c),
condi{ia de rezistenti la limitd:
-ro- este tensiunea tangen{iali maxima corespunz5toare sErii de iensiune
liniari limitd de
intindere sau compresiune, determinatd pe cale experimentale:

'.fti
I
306
Teorir de rezisten{i
Tecrii de rezrstent5
307
parale doua
."
inlocuind relatiile (12.15) 9i (12.17)
=* I
cite doua (ltg 1?.4'a)" in cazul stirii plane de tensiune cAnd o3

01
wfi)
=0'
prin reprezentarea in sistemul de axe
(o1,o2)
dreptelor:
-o2
=
+6o
61
=:160;
62 =
too
in rela\ia ( 12.14), se ob{ine conditia de atingere a starii
limiti dupi teoria a-lll-a
ilt
ech
_ - ul -u3 -
(12 18-a1
se obline un hexagon neregulat a cbrui contur reprezinti curba limiti a teoriei a -lll-a de rezistenla pentru acest caz ( flg' 13 4-b)' ( Ecua{ia o1 =G2 ln cadr,anele 1 9i 3 pentru carc 6162 > 0, conduce la conduc Ia dreptele inclinate cu 45" cu taieturile oo def iar ecualiile o1 conturul abc
ai
-62:16o
respectiv
-60
reprezentate in desen prin segmentele cd 9i af.)
Similar, condi{ia de rezistenia dupS teorra a
- lli - a este datS de rela{ia:

(1 2.1
EF=".s. <il
Pentru starea Ce tensiune sub to'mb generalizata.
8-b)
Q =62=o:
Ci!.
spa{iali cdnC 61+s2
+o;
;"C, condi{ia
Ce
rezistenli se exprim5
o!!n-maxo-oJ
in starea plana de tensiune
(1 2.
'1
ilT
^ 'Ro' (i+j
ij=1,23) >62 >s3
(12.1e)
(63 =0),
atunci cAnd se respecti conditia o1
i-elatia
9) are forma particulard:
o!1.
Dacd o,o2
- rrr[o. - 02 or
oz
j.
Ro
(12.20)
>0(pentru intindere sau compresiune
biaxialS), condi{ia de rezisten{i este
dati
de cea mai restrictivd rela{ie:
o3lr,
= or
<
Ro sau
3b
o!16
j<
"2
no
i-to
t,/ 4
iaratunci cAnd o1o2<0(pentrustaredetensiunemixticu

rela{ia ('12.20) are cea mai mare valoare gi in consecinla:
o1 >0,o2<0),termenul
o,-or1
din
Concluziile teoriei a.lll'a, referitoare la atingerea incercirile experimentale pentru urmitoarele solicitiri:
stirii limiti sunt confirmate
de
a)
pentru for-fecare
(ot=1,62
=-r),
din condilia Ia limiti (12.18'a), se obline:

oo
olir,-o.-o2
in cazul lncovoierii plane cu fo(a taietoare
SRo
condi{ia de rezisten!d
(o, =0),
dupi teoria a-lll-a
o!.n =or
-o. = T-l-rJ-2;=
scrisi in raport cu tensiunile normale 9i tangenliale de pe doua fele ortogonale devine:
fo!;
=",-o' - a.- . ql
a
prismei
deci to =6o.i2, rezultat confirmat de incercarile efectuate de Bauchinger; b) pentru compresiunea monoaxiali {ox =-o) 9i compresiunea biaxiali uniformi
Suprafala limita pentru aceastd teorie de calcul reprezrnta suprafa{a laterali

hexagonale rezultatb din intersec{ia planelor:
{o,
o,
*6
), starea
lirniti se atinge atunc! cAnd:

oectr
6,
-6-
-oo.
o.
-o: - +or'
O;
-63 -
-o-o
o:l- -o
= 6o
Rezisten{a materialelor Rezisten{a materialelor
'T,1
308
Teorii de rezistenlS
Teorii de
respectiv
o*.r,
evaluata cu relalia:
=]or*o3i=io=oo
ficute de Ftippl (oll, = oo );
U,
=:lol It
*o5-, oj-2r'{o.o2 =oror r63.:.
)l
W22)
cu
rezultate confirmate de experimentirile
- U1 ech - este
energia potenliali specrfici
totali in cazul stirij de tensiune echivalenta
c) pentru complesiunea triaxiali (ot =62 =oa =*o) 9i intindere triaxiala uniformi (ol =o,2 =63 =o), materialul trebuie sa supofte incirciri infinite deoarece tensiunile
tangenliaie exireme sunt nule. Aceasti concluzie este confirmati pe cale experimentalS numai pentru compresiunea triaxiala uniformi gi infirmati pentru intinderea triaxialS uniformi, Propo(ionalitatea dintre tensiunea tangen{ial5 gi lunecarea specific5 corespunzatoare, conduce la concluzia ci teoria a - lli - a de rezistenlS este in acelagi timp o teorie a lunecarilor specifice maxime. Deoarece aparilia deforma{iilor permanente la metale este consecin{a lunecarilor din skuctura materialului, crlteriul tensiunilor tangen!iale maxime poate constitui un criteriu de
plasticitate iar prirnele
starea de tensiune spalial5:

, t,^^c
G3"i, =-
IL
(2.23\
- Uf - este energia poteniiald

centricb:
specifica totala in cazul starii de tensiune
limiti de la intinderea
ui
=* lL
ln
(12.24)
doui tecrii, criterii
Ce rupere.
lncercdrile experimentale pentru materiale cu proprietali plastice conduc la rezultate satisfacatoare pentru aceasti teorie. Teoria tensiunilor tangentiale maxime are urmitoarele viscitudini:
lntroducand relaliile (12 24), (12 23) 9i t,12.?2\

dupd teoria a -lV-a:
:-tt--
rela\ia (1221) se obline condilia la iimit5
a)
nu poate tine seama de tensiunile limiti diferite la intindere 9i compresiune ale
materialului, deci se aplica numai in cazul materialelor ductile; b) cedarea materialului se produce numai prin lunecare, dar nu 9i prin smulgere. in consecinti aceasti teorie nu se poate aplica in cazul materialelor casante; in cazul intinderii sau compresiunii triaxiale, dupi aceasti teorie, starea limiti nu poate fi atinsS, criteriul fiind inaplicabil in acest caz.
"!\ii
I ol -
ol-
o! -
zu{o,o 2 + o2o3+ o3o1) = oo]
!a) )E-r\,
in cazul particular al stirit piane Ce lensiune
(o:
), reiaiia (12.25) devine
c)
ol.vrL
.t,
o?
- oj - 2t',r,o2
= oo
(12.26-a)
12.5 Teoria energieipotentiale de deformafie (teoria a-lV-a)

Aceasti teorie de rezisten{a a fost propusd de E. Beltrami in 1885, care consideri ci factorul hotdrAtorin atingerea siarii limiti este energia poten{iald specifica totald de deformalie. Astfel starea de tensiune oarecare, dintr.un punct al unui corp solicitat atinge starea limiti atunci cand energia potenlial5 specifici de deformalie acumulati de material este egalS cu valoarea limiti a energiei poten!iale specifice totale de deformatii pentru cazul intinderii sau compresiunii centrice, determinati pe cale experimentali:
finAnd seama de relatiile (12.25-a\ 9i (12.26-a) condi{iile de rezisten{5 sunt date de relatiile
+ ol+ i"!Yn =, respectiv pentru starea plani de tensiune
,{,
,.-^
"i
ol-2v(o1o2 +o2o3
t_--
+o3o.1) < Ro
(,i2 25-a\
(,12.26-b)
Ecua!ia:
ol + oi+ o! - 2v(o,o,
Condilia de atingere a starii limita este
+ o2o3 + o3o1
)=
ofr
dati de relalia,
(12.21)
in sistemul de coordonate
de ecuatia:
o'1
,02,o3
reprezinta un elipsoid de rotalie
carei suprafala laterala

o6 1^,,i +
| | tto u1-u1ech-u1
U1- este energia potentiala specifica totalS, care in cazul
constituie suprafala limita a acestei teorii. Elipsa cu semiaxele
ooi.,[-v 9i
definitl
stlrii de tensiune spa{iala este
ol +o',-2vo1o,
=o62
r
i
310
Teoni de rezistenta
reprezinte curba limita a acestei teorii in cazul stirii plane ce delirniteazi un domeniu de rezisten{i apropiat de cel dat de teoria tensiunilor tangenliale maxime (fi9.12.5}.
2=03
atingerea starii limita este varialiei formei,
dati numai de o parle a energiei potenliale de deformaiie corespunzatoare
Starea de tensiune oarecare dintr-un element de construclie solicitat atinge starea limiti atunci cand energia potenliali specifica acumulata de material ca urmare a modificirii formei este egali cu valoarea limiti a energiei potenliale specifice pentru modificarea formei in cazul intinderii sau compresiunii centrice:
r--rl
i"1r
---- l |u
"t
Oblinerea starii limiti dintr-un punct, se expi'imd cu rela{ia: (}c
.,s
6/--
11 lr uTf -utfe.h
in carel
u1i -tto
112.27j
U1
;-
este energia poten!iala speciflci corespunzatoare modiflcirii forrnei 1n cazul stirii de
tensiune spaliala:
, icl -o. L - 1-v, ;
' oi
-o.o,
-s,o -o,o.)
]
:2
)it
Fig.12.5
Ui i,ech- este energia poteniialS speciflca corespunzatoare modiflcarii formei in cazul stSrii
in teoria lui Belkami, energia potenliala de deformalie llne seanra de toti factorii ce caiacterizeazb starea de solicitare, in general rezultatele oblinute cu aceasta teorie nu sunt
Degi
de tensiune liniard echtvalenti cu starea de tensiune datd:
confirmate pe cale experimentali. Din acest motiv, aceasti teorie nu este in calculele de rezistenli. Teoria a-lV-a de rezistenta are urmatoarele viscitudini: a) nu !ine seama de rezistenla diferiti a materialelor f ragile la intindere gi
compresiune;
L.f .r^
';l
o:r"
!"12 )Q\
- Uf,- este energia
poten{iala
specifici.oi.lprnratoae modiflcariiformeiin
cazul starii de
tensiune liniard limiti Ia intindere centrica:
b)
nu a fost confirmati de experimente in cazul o.u,- =
solicitirilor biaxiate;
c)
sau
in cazul compresiunii triaxiale, relalia (12.25) conduce la:
.r 1+r'oc) uirJI -
(1
2.30)
o', 3{1-2v) < oo
, -.:ll-Zvr -/
valoare ce nu este confirmati de incercirile experimentale. Materialele solicitate la compresiune triaxiala uniforml ajung la starea limiti pentru valori mult mai mad ale acelor tensiuni. Aceastd teorie prezinti o importan{5 teoretica dati de faptul ci a stat la baza elaborarii teoriei a-V-a de rezisten{5.
o.
pentru exprimarea condi{iet linAnd seama de relaliile (2.30), (2.29) 9i (12.28) rela\ia(.1227) de rezisien{a devine:
jo},n
=G*o3*o3-o,oz -ozor *o:or =ooi
(12.31-aj
o].n =
12.
.}.i(" t
oz)2
+(o2 -o3)2 +(oi
-o,)'
"l
(12.32-a)
6 Teoria energiei potenliale de deforma[ie
a variatiei formei (teoria a-V-a)
punct se finAnd seama de rela{iile (13.31-a) 9i (12.31'b) condi!ia de rezistentd dintr-un

exprima cu rela{iile:
Rezrsten{a materialelor
Sub actir.inea incircarilor corpul i9i modificd forma gi volumul. M.T. Huber, face ipoteza
Rezistenta
m
ci
aterialelor
Fi
I
Jtl
Teorii de rezisten{d
Teorii de i-ezistenla
31
-1
+ o! $n = nio? + "l
c.p2
o263-63o'.1 < Ro
(12.31 b)
Q:62=03
'r,n
jrG, -tl
-,
1",
-"t' .r"-o')2 5
Ro
{12.32.b)
in raport cu tensiunile de pe trei fele ortogonale care trec printr-un punct, expresia tensiunilor
echivaiente este:
iv loi^"
rce
+oi: =-loi ! ^
l1
-61 (o,o,.
o,vo; . ozo)
\.p Lxzlir\0 uyz-.2 )':{.1, --2
i_v o"c-
| ,tl- - \2 I +loy -,7 \{o* o/i
-y
Q , -a1,2 -\, /\
-,2 .r. \, i R, 'XZ-"2
in cazul starii plane de tensiune. condi{ia de rezisten{e se scne sub forma
t-t ruecr
mt
Pentru incovoierea
--,a l1o -?-uru? -2- u2 - \11

6t -O.Oz - -,x. -,.o]
l1) 12\
i,4.JJ/
a)
b)
Fiq
12.6
,Oec" \ O;
care nu conline nici o constanti elasiica a permis lui R, vcn Mtses gi H. Henky sl c consldere drepi conii!ia universali de trecere a materialului din starea elasticd in starea plastici (criteriu de plasiicitale). Condi!ia de plasticitate dupb teoria a-V-a, poani denumirea de criteriu lui R. von Mises. in cazul stdrii plane de iensiune, condi{ia de plasticitate are una din urmitoarele forme:
plani cu for{a taietoare
(o,
oy = o, = 0; tx: =
t 'xY-'zY-"/'
-ilI
condi{ia (12,33) devine:

Y.,.
=.,"?ls.' <n.
=
ou.5=1ioi+o!*o1o2 =oo
1..
Ecua{ia:
"',
o', - o] -o,o, -orc-. - o,or
oj
(
,.'--'-^r :oec" -\'o; =o; -o\oz t3t;z =60

o..n =.G2 *
Teoria starii
reprezinte un cilindru cu axa egal inclinata fa!5 de axele de coordonate, in starea de tensiune plana
oa =0) curba care delimiteaz5 domeniui de rezistenti va fi o elipsi deflnita deflnitii de ecuaila:
3t'
= o'o
(12.34)
limiti a energiei potenliale de deformatie pentru variaiia formei se aplicd numai in
oi'-o;-oro2=65
circumscrisb hexagonului neregulat corespunzator teoriei tensiunilor tangen{iale maxime, cu
3oc -U.82o0 =1.41o0,respectrv \2 Deformaliile cu privire la modificarea formei fiind in general plastice, pentru tensiunt de intensitate micd, condi{ia de rezisten{i (12.31)la limitS;
semiaxele v2oo
,;.:-
cazul materialelor cu aceeaqi tensiune limiti oo la intindere sau compresiune centrici, Aceasta teorie explica imposibilitatea atingerii starii limitS pentru conrpresiunea triaxiald dar ramirne inaplicabilSincazul intinderii triaxiale.Pentrustarea deforfecarepurb (or=0,o2=0; t+0)
din relalia (12.34)se ob{ine:
ou.5=.,57=rr3-60
deci ro = 0,57700, valoare apropiati de cea oblinuti pe cale experimentaiS de Bauschinger,
o".6
!1i1o ^,-c t)'+(o, *o3)2 +(o3 -o,)2 =oo " = -12'

Rezistenta materralelor
11
I:
I
314
Teorri de rezistenlb
Teorii de rezisten{a
J t3
Teoriile de rezistenla a -lll-a 9i a -V- a au domenii de rezistenld aprcpiate, diferenia maximi dintre cele doul teorii (,15,4%) se obiine pentru solicitarea la for"recare pure la care stadiul limiti se atinge
atunci cdnd;
cercurilor starilor limiti de tensiune analizate reprezinta infaguratoarea limiti sau curba limiti intrinseci ce delimiteazi domeniul de rezistenla dupa teoria lui Mohr (fi9 12 8). Cercurile care deplgesc acest domeniu intersectAnd infaguritoarea limtta corespund stirilor de tensiune
periculoase care nu indeplinesc condilia de rezistenta.
o o1 =-6, =t=0,5o0 dupl ieoria a -lll-a 9i o or -6:=t-05TToo duoateoraa-V-a.

in concluzie aplicarea teoriei a -V- a. conduce la oblinerea unor rezultate ce conferA o larga
aplicabililate in calculele de rezisieniS.
12.7 Teoria lui Mohr

incei'ciriie experimentale eiectuate pe diverse tipuri de materiale au evidenliat faptul ca starea limita este Ceterminata de mirimea gi semnul tensiunilor normale principale maxime o1 gi ninln"e
o3.
Tensiunea normaiii principaiS
oZ ere o influenla redusa
asupra starii limiia de rupere sau > 0, faciorul hotarAior in

Fig" 128
curgere. Astfel pentru o stare de tensiune spaliala
cu 61> 62 > o3
aiingerea stdrii iimitb il constituie starea plana de tensiune deflnitd de tensiunile normale principale
61 =dmax
gi o3 =or,n,
Grafrc
(fi,.127), aceaslS siare corespunde cei'cului iui Mohr cu diametrui

o-1
maxim, denumit cerc
principal, Daci tensiunile normale principale
gi 63 corespund stirii 0e
Din analiza ourbei infigur-Stcare !imiti se constata descreqterea ordonatelor simultan cu ci-e;teiea tensiunilor de intindere, Aceastd curbi intersecteazb axa absciselor in punctul A care
ccrespunde intinderii tnaxiale uniforme, cirnd ruperea prtn lunecare nu este posibild' CAnd tensiunile prin normale principale uniforme depigesc forlele de coeziune dinire particule, ruperea se produce limiti smulgere valoarea tensiunii limitd fiind datb de abscisa punctului de interseclie a infaguritorii
tensiune limitd a materialului, cercul principal se numegte cerc limitS.
rl
cu axa Os. Spre sensul negativ al abscisei, domeniul se deschide, alingerea starii limita
se
realizeaz1pentru valori mari ale tensrunilor normale de compresiune. Astfel, in cazul stirii triaxiale de compresiune uniformi atingerea stdrii limiti este imposibili, fapt confirmat de incercarile
experimentale.
61 =o"2 =o'3 deschisi,
in
acest caz, cercul
lui ltlohr se
reduce
la un punct de
coordonate
=-o,
care intersecteazd axa absciselor la infinit, deci infSguratoarea limiti rdmane
cercul principa
o?
Reprezentarea graltcb ainfigurdtorii limiti rmpune efectuarea unui numar mare de incercbri experimenlale care au un grad sporit de dificultate in zona intinderii triaxiale, Aceasti viscitudine se elimlni daca infagurdtoarea limitS reala se inlocuiegte cu o dreaptd tangenta la cercurile limita, cgrespunzatgare intinderii cu centrul in 01 9i compresiunii cu centrul in 02, Cercul limita cu centrul
in 03
pentru o stare de tensiune dat5, caracterizata de tensrunile 61

A1B1
>03 >0. esle
tangent ia
dreptele limiti AB 9i
Fig.12.7
(fig. 12.9). Cele trei stari de tensiune reprezentate de cercurile lui Mohr,
tangente la infaguratoarea limiti sunt la fel de periculoase, astfel tensiunea echivalenta pentru starea dati, poate fl considerati egala cu valoarea limita a star"ii de intindere centricS:
CunoscAnd vaiorile
limita ale tensiunilor- principale
o1 9i o3
determinate
pe
cale
(12 35)
experimeniala pentru un material, se traseaza cercurile limiti in cazul solicitarilor: intindere centricd
(cercul C:), compresiune centrica (cercul Cr), forfecare pura (cercul Cz), intindere biaxiali
(.ot,*o2>0)si
intindereunilormikiaxiala(cercul Cs,o1
=6r=o:>0).Curbainfiguritoarea
in aceste contii{ii, relalia de depenCen!5 dintre tensiunea echivalenta 9i tensiunile

normale
316
Teorii de rezistenlS
Tecrii de re:istenli
piinc,pale 61 o.3 se ob{in

intersecteazA segmentele
pr
cale geomerricb. Segme;rtul 01E paralel cu seEmentul Ats
'
6ech =
61
ko3
6o;
(12.37)
C03 gi A02 in punctele D gi
Din asemenarea triunghiurilor O1DO3
incare k=ootl']oo.], intr-un punct soliciiat al unui eleinent de construclie, condi!ia de rezisien{5 dupa teoria
Iui
qi
O1E02 rezulta:
1q=9q ozE oroz
qe=99.!9 1? * 02A 0iB OOl + 002
l,4ohr este datS de expresia:
1".*
",-k:li$
in cazul materialeior ductile care au
(1
2 38)
Relatiile (12,37) gi (12 38) sunt valabile atunci cAnd tensiunile principale 61 9i
03 au semne
aceeag!
diferite sau dacA una ciin aceste tensiuni este nula.

tensiune limiti la intindere $i compresiune
( so.
oo.l), se onllne k ='l iar relatiile (12.37) 9i (12.3S)
au aceeaqi forma cu cele ale teoriei tensiunilor iangeniiale maxime" Astfel, tangentele la cercui-iie
limita devin par-alele cu axa absciseior (fig. 12 10).
('.-
o!
r{9. z.Y
iniocuinC segmentele cu valorile tensiunilor corespunzatoare se obtine
Fig 12 10
Suprafa{a limitS
sl-_o_, _
OO. OO -
2222 2222
ooi
9qi _ or
-T--
fI
in cazul stirii spaliale de tensiune este datl de suprafala lateralS a prismei

o1
hexagonaie cu axa egai inclinata iaia cie areie sisteniului iie coordonate (fig. 12.11 a). in stai"ea de
"0
t0"
tensiune plana
cAnd
>0 9i o3 >0
iai' tensiunea minimd o2
=0
din relatia (12.38) rezulta
condi{iile la limita;
de unde
01
---!
t)^
o.3
or =o6t sau 63 =66; care in sistemul de coordonaie reprezinti dreptele a6 gr ac. Daca o1 <0 gi o3 <0 se oblin condiliile la limitd o1 =-occi sau o3 =*1o6,1 care sunt
6o.
=c;o
(1
2.36)
Iui
reprezentate prin drepiele Oe
gi Oi , Atunci cand
o1
>0 gi o3 <C
condi{ia Ia limita reprezinti
lntroducand rela{ia (12 36) in relalia (12.35), se obline condi{ia de stare Mohr
limiti dupi teoria
dreapta 6ei care are urmatoai'ele tdieturi pe axele cje coordonate:

Analog, cAnd o1 < 0 qi o3 > 0 se obline dreapta
o'1
=o6i Sau 03 = -oo,
fc
in concluzie domeniulul de rezistenli este un
Rezisienla materialelor
Tr
._1
t6
Teorri de rezistenla
Td^ri; d6 roricfonti
319
hexaqcn nei"egulat (fig. 1211
b)
iar tensiunea limitd la lunecare este eqala cu tensiunea echivalentd a teoriei deiormalitlor liniare
specifice maxime:
9=62=0:
:
-otot Lrar'
2
lo:
I
Modul de cedare al materialului este influen!at de tipul stirii de tensiune care se evaiueaza prin diagrama starii mecanice a materialului sau diagrama DavAdenko-Fridman, Acastd diagrama se conskuiegte
in sistemul de coordonate o'j.6 $i

limiti de cui-gere (tru,
tru'
Pe axa ordonatelor se flxeazi punctele

9i a tensiunii limita de lunecare
corespunzatoare tensiunii
=rc)
(r.u, = r,)
prin care se duc dou5 drepte paralele cu axa absciselor (fig. 12.12), dreapta
Sirnilar-, prin punctul corespunzitor valorii tensiunii normaie echivalente de rupere
d2
respectlv Cr'
(o[r.
= o.",..), se
{\ ;' 2'
b)
traseaza dreapta d1 paralela cu axa ordonatelor care este inclinata spre dreaotd. deasupra limitet
de cui'gere datorrta cr-egterii rezistenlei la smulgere odati cu aparLlra curgerit.
Fiecare stare de tensiune este deflnita printr-o dreapta care trece prin criginea axelor cu
panta:
it0. l.'.
"
- o.. 2lo
r-,.
-61
r'1o,
- o,
rl
Teoria lui Mohr se aplici in cazul materialelor casante cu lezistente diferite ia lntindere aceasta teorie, curgerea sau ruperea materialului este influen{ata atAt Ce tensiunile tangenliale cAt gi de tensiunile normale care se dezvolti pe sectiunea de lunecare. Dintre dezavantajele teoriei lui Mohr se mentioneaze: !ipsa datelor experimentale necesare trasir!i infaguritorii limita pentru diferite tipuri
gi compresiune cit 9i in cazul materialelor ductile. in
in raporl cu valorile oi,02,o1,\r, dreapta are urrndtoarele pozilii distincte:
1) intersecteazi
deformalii plastice;
intii
dreapta d1, deci ruperea se produce prin smulgere
firi
prin
2) intersecteazi intii dreapta d2 gi apoi dreapta d1, deci ruperea se produce

smulgere dar in prealabil apar deformalii plastice;
de materiale;
neglijarea influenlei tensiunii principale intermediare
6Z
asupra
curgerii
3)
lunecare
intersecteazS
intii dreapta d2 gi apoi dreapta d3, deci ruperea se produce
prin
materialelor ductile gi asupra rezistenlei la rupere a materialelor casante; nu da o explicalie corecte a ruperii in cazul intinderii triaxiale.
dupi aparilia deformatiilor plastice. T""'
12.8 Teoria Davddenkov-Fridman

Aceastd leorie admite ipoteza ci func{ie de starea oe tensjune din matreiai ruperea se produce prin smulgere datoritd tensrunilor normale de intindere sau alungirilor, respectiv prin lunecare datoritd tensiunllor tangentiale" Astfel, tensiunea normald de pe sec{iunea de rupere prin smulgere se numegte tensiune limiti (rezisten!5) la smulgere iar iensiunea tangenliala de pe secliunea de rupere prin lunecare se numegte tensiune limiti (rezistenla) de lunecare. Tensiunea
limita prin smulgere este egala cu tensiunea echivalenti a teoriei deformaiiilor-liniare specifice
maxime:
u.ch
_li
= ue.f.r
ol"r =or -r'(o2 +o3)

Fi9.12.12
320
Tecni de rezistenta
Teorii de rezistentd
321
Daca prin procedee divei-se se modiflca caracterrsticile materialului marirea valorii tensiunii echivalente la smulgere linia 1 va rntersecta
(t.,t.,v)care
conduc la
iai"
materiale ductile
cit gi pentru
materiale casante, in nrod cieosebit in cazui starilor plane de

o1
o!.r,,
dreapta d1 se deplaseazi spre dreapta
tensiunecuexcepliasolicitirilorapropiatedeintinderesaucompresiunebiaxial5cU
a
=6r.
intii dreapta orizontala d2, in consecin!5 se modiflca modalitatea de rupere daci

tensiunea echivalentl la smulgere
Teoria a lV-a se aplici in cazul materialelor ductile dar are o aplicabilitaie redus5, avind o importanla mai mult teoreticS. Aceasti teorie constituie supor"tul teoretic pentru teoria a Vja de rezistenti.
materialului, acesta cedeazi prin smulgere dupd ce in prealabil apar deformalii plastice din lunecare.
Aceiagi modalitate de rupere se ob{ine

valoarea dar se micqoreaza tensiunea
ol.n,
igi pastreaza
limili de lunecare
t..
De asemenea pdstr6nd caracteristicile principale
materialului
gi crescind panta dreptei 1 prin modificarea raportului dintre tensiunile
o1,02,o:
se ajunge la aceeagi modalitate de cedare.
in concluzie, modul de rupere al unui material poate fi dirijat modificind caracteristicile mecanice sau raportul dintre tensiunile produse de fo(ele exterioare. Diagrama DavAdenkoFridman are urmitoarele limite: exprima aproximativ dependen{a dintre modul de cedare al materialului 9i starea Ce tensiune dat5, deoarece tensiunea limiti de curgere gi tensiunea limiti de rupere nu sunt rnirimi constante pentru orice stare de tensiune; stirile de tensiune nu poi fi reprezentate prin Iinii drepte dupa ce tensiunile
dep5gesc limita de curgele.
12.9 Sinteza teoriilor de rezisten!5

Cercetirile experimentale privind modalitatea de cedare a materialelor eviden{iaza faptul ca ieoriile de rezisten{i au un domeniu diferen{iat de aplicabilitate. Atrnger-ea stbrii limiti depinde atAt de natura materialului cAt 9i de tipul starii de tensiune din punctul analizal, Astfel pentru un material casant atingerea stirii limiti coincide cu apari{ia fisurilor gi cedarea prin smulgere datoritd tensiunilor
normale sau deforma!irlor liniare de intindere. in cazul unui material ductil, starea limiti coincide cu starea plastica care conduce la apari{ia unor deformalir permanente vizibile carte evidentiaza curgerea gi cedarea prin lunecare sau forfecare, Aceste concluzii conduc la ideea ca teoria a-l-a gi all-a reflectd mai bine comportarea matenalelor casante iar teoriile a lll-a gi a V-a comportarea
materialelor ductile,
Modalitatea de cedare a materialului 9i starea de tensiune de pe sectiunea de rupere
este luati in considerare cel mai riguros in cazul teoriei stirilor limiti a lui Mohr, Pentru materialele ductile, in analiza stirii limiti dintr-un punct se indici aplicarea teoriei a V-a, a
energiei potenliale specifice de varialie a formei sau a teoriei tensiunilor tangenliale maxime {teoria a lll-a), Difereniele rezultatelor ob{inute prin aplicarea celor doui teorii sunt mici, ceea ce conferi o aplicabilitate mai largi teoriei a lll-a, datorita formei mai simple de exprimare matematicS.
LcgenCa
tecria l-a -^^/i. ll.
-{}-
lvu ta ill d
Teoria l.a
uniformS.
di
materialele la care starea de tensiune este de intindere gi
rezultate apropiate de cele oblinute pe cale experimentali pentru in special de intindere triaxiali
--o-
Lcu td
nt
Fig.1213 Teoria a V-a este aplicabi15 materialelor cu proprietili plastice pronuntafe.

Teoria a ll-a, se aplici in special in cazul materialelor casante. Teoria a lll.a da rezultate apropiate de cele obtinute pe cale experimentali atit pentru
Innnr,nio.oc laa
Teorii de rezisten!5
nlrn6 n, r +nai t;idra.16 1,ur,o uJ 'ui \e
?11
Pentru teor-iile starilor limrta condi{!a de rezistenti are o formS de exprimare unica
unde expresia tensiunilor echivalente depinde de teoria de calcul utillzata" Analiza teoriilor stlrilor limitA conduce ia concluzia ca pentru acelagi materiai gi aceeagi stare de tensiune se ob{in rezultate dtferite, Acest lucru este evidentiat in figura 12.13 unde sunt reprezentate domeniile de rezistenti pentru cele cinci teorii clasice de rezisien{a, in cazul particular al starii plane de tensiune, in cazul
materialelor ductile.
13
TNCCIVOIEREA PLANA CU FORTA TATETOARE
13. 1 Genel.alitigi" Defini{ii
Daca punctul
(ot,oz)
se afla in exteriorul infSguritorii exterioare (zona haguratd orizontai)
rezisten{a maierialuiui a fost depagita dupa toate teoriile, acest lucru duce la ruperea elementu!ur
solicitat.
intre cele doui curbe infasurStoare (zona neha$urata) se afli punctele siSrilor de tensiune incerte. care d,rpd unele teorii indeplinesc condiliile de rezistenla iar dupi allele. nu. De exemplu punctul N41 de coordonate (o'; o'") reprezinta o stare de tensiune unde condilia de rezisten{a este
inCepliniti numai dupa teoria a il-a ln timp ce pentru celelalte teorii aceasta stare este periculoasS.
Cea mai mare incertitudine apare pe diagonala forfecarii pure (o1
=r,
oz
=*r),
in zonele delimitate
0 bari este solicitata la iricovoiere plani cu forli tiietoare atunci cand in orice sectiune, eforturile sectionale diferite de zero sunt rnomentul incovoietor 9i forla tiietoare iar pianul incircirii include una din axele principale centrale ale sectiunii . La aceasti sclicitare vectorul for.la lSieioare este dirijai ciup5 axa pr-incipali cenlrala inclusi in planui secliunii iar vectorul
moment incovoreior ciupi axa principala
ce
de curbele infaguratoare exterioare gi interioare (inlre punctele h-l gi a-k) unde rezultatele obiinute dupa cele cinci teorii de calcul prezint) diferenle semnificative, in punctele de intersec{ie a curbelor ce delimiteaza domeniile de rezisten!5 cu axele sistemului de coordonate ia,c e,g) corespunzbtoare starii de tensiune de intindere gi compresiune centrica, rezultatele date de teoriile de rezisienta se
suprapun iar condilia de rezisten{a este unica:
nlraii ortogonaii pe aceasta (flg. I3
1).
6ra^'oo
Daca punctul de coordonate
(oi,oz) pentru o stare de tensiune dati se afli
in
, R;
h].
iv,l
.[;
interiorul suprafetei delimitate de curba infiguritoare interioari (zona hagurati vedicali, condi{ia de rezistenta este indepliniti dupa orice teorie. Pentru starea plana de tensiune, siguran{a maximi este dati de teoria a lll-a cu exceplia cazuriloi' aproplate de intindere gi ccmpresrune biaxialS (zona cuprinsi intre col{ul pitr-atului 9i cur-ba teoriei a V-a). Concluziile cu privire ia teoriile de rezistenla se refera numai ia materialele care pot fi considerate cu suficienti aproximatie izotrope. Pentru materialele anizotrope (cazul lemnului) relaliile de calcul stabilite pentru verificarea rezistentei nu pot fi aplicate.
_r t'Ju
; 1--,-.Qo^f 1-1
[1=-
r,>-5-Z
Sect: 2 2
Fig.13.1
Rezistenta materialelor Rezrstenia matenalelor
1'
incovoierea planS cu fo{5 tlietoare
325
13.2 Starea de tensiune

Se considera o barZ cu sectiunea constantd in lung, solicitati la incovoiere plani cu fcrla taietoare. Planul incircArii include axa principalS centrald ,,2". Pe fa\a din dreapta a unei sec{iuni curenie ac!ioneaza vectorii eforturilor seclionale: for{a tdietoare V' gi momentul incovoietor Mr, pe seciiunea linAnd seama de relaliile de echivalen{5 dinke tensiuni gi eforturi sectionale, rezulta ca tensiuni fo(a tiietoare genereazl normale o, {ensiuni incovoieior momentul a barei iransversali 9i
tangenliale.
Bernoulli (flg 13.3-b) Atunci cAnd in nlanul suprafelei laterale nu sunt aplicate inclrciri, lunecarile din planul flbrelor extreme sunt nule. Pentru a studia fenornenul deplanbrii secltunilor se detageazd dintr-o epruveti confeclionata din otel un tronson elementar de lungime dx, delimitat de sec[runile 1'1 si 2'2' Daci epruveta este
solicitata
elementului, rotindu-se in jurul axei neutre in pozitiile
la incovoiere plana pur5, dupa deformare, seciiunile rbmAn plane gi normaie pe axa 1'- 1' respectiv 2'* 2'. Epruveta flind solicitata
ia incovoiere pland cu forli taietoare, pe langa rotirea secliunilor generaia de aciiunea momentuiui lncovoietor, se ccnstatd gi o deplanare a acestora ca urmaTe a deforrna{iilor unghiulai-e produse de tensiunile tangen{iale. Asifel dupa deplanare, seciiunile respectlve ajung in poziliile 1"-1" respectiv
L -l
in punctele unde nivelul a-b intersecteazd conturul secliunii tensiunile tangenliale
sunt
dirijate dupa tangenta geometricd Ia contur (flg. 13 2-a) flind notate cu r.,x, Conform principiului dualitalii lensiunilor tangen!iale in planul longitudinal ai elementului se ciezvcli5 tensiuni tangen{iale ecale gi de acelagi semn tr.,..
It
I
2l
I
flX
a) b)
iig,
13 3
intr-un punct curent al sectiunri {cu exceplia celor din nlanul neutru) existd o tensiune normalS
o,
gi o tensiune tangentiali
tr,,,
13.2.1 Tensiuni normaie Secliunile transversale ale barelor soiicitate la incotroiere piana cu foriS taietoare deplanAndunu se mai respecta ipoteza lui Bernoulli gi in consecinli relatia Iui Navier pentru calculul
se,
tensiunilor normale nu mal este exacti. Considerind forta tSietoare constantA pe lungimea
a) r-rg.
b)
tronsonului elementar dx. deplanartle de la extremitati sunt identice si in consecinld fibra ab aiungAnd in poziiia a"b' (ftg.13.3). Atunci cAnd se respecta ipoteza lui Bernouili, fibra a'b'ajunge in pozilia
(!,,h
lJ.l
a'b' . Dacb se llne seama de efectul deplanarii secliunii, in cazul barelor lungi cu indl{ime mici > 5), diferen{ele dintre lungimile flbrelor a'b' 9i a"b" sunt neglijabile drept urmare, tensiunile normale pot fi calculate cu relalia lui Navier:
Dupd efectul pe care ii produc asuDra barei, tensiunile tangen{iaie din planele longitudinale se
numesc tensiuni de lunecare iar cele din planele sec{iunii transversale tensiuni de fodecare. Tensiunile tangen{iale din planele sec!iunilor longitudinaie gi transversale genereaza deformalii drept urmare unghiul ini!ial drept dintre planele sec!iunilor kansversale gi planele unghiulare fibrelor longitudinale se modificS. Deoarece lunecarile gi in consecin!5 deforma{iile unghiulare sunt diferite pe inal[irnea sectiunii, rezuliA ca aceasta se deplaneazS, deci nu se mai respecti ipoteza lui
:-tr
t\/rl
T'
326
incovoierea pland cu fo(d tiietoare
incoi,oierea plani cu fo(d tiietcare
327
Astfel, se poate admite valoarea zero in axa neutri,
ci
tensiunile normale au varialie liniari pe inillimea sectiunii cu
ncrmale ox+dox Ei tangentiale

ac{iona iensiunile tangentiale
trr.
tr,
ExprimAnd condilia de echilibru
ln baza principiului dualitalii, pe fe{eie a&rccr gi bbrcjdr vor a rezultantelor tensilnilor pr r,
ecuatia de proiec{ie dupa axa x rezulta:
13.2.2 Tensiuni tangenliale

Valorile tensiunilor tangen{iale generate de fo(a t5ietoare care ac{ioneaza in planul sectiunii transversale se calculeaze utilizand teoria lui Jurawski. Aceasta teorie de calcul se bazeaza pe urmatoarele ipoteze:
N+fudx*f5dx-(N+dN)=0
(13.3)
sec{iunea transversali a elementului este constanta 9i incarcirile actioneazi in planul de simetrie al acestuia. Peniru secliunea din figura 13.2-a, planul incdrcarii include axa de simetrie ,,2", drept urmare, vectorul fo(i tdietoare Vz este dirijat dupa aceasta axi;
+dN
direc!iile tensiunilor tangenliale totale rr* din punctele secliunii situate pe o paraleli cu axa neutri se modifici continuu dar converg in punctul de interseclie al dreapta supolturilor.componentelortangente la conturul secliunii. Pentru nivelul a-b situat la distanta,,2"
.i/
sunt dirijate dupa langenia fa{a de axa neuti'5, in punctele .a" 9i ,,b", tensiunile tangeniiale totale la conturul secliunii. atunci cind incdrcirile din planul suprafelei iaterale a barei sunt nule, Sec{iunea
tro
flind simeti-ica, dreptele suport ale acestora se intersecteazi in punctul .,P", situai pe axa Oz' De asemenea in punciui ,,c" de pe axa de simeirle, tensiunea iangenliaia totaia rro ar-e direclia axei principale centrale,,z". intr-un punct curent ,,M" de pe segmentui a-b, c0mponenteie tensiunli tangen!iale totaie dupa direciiile axelor principale centrale sunt:
fry =
Ttc, Slnry
- f\lig0
$ irz = Ixo C0S0
(13.r)
unde cr esie unghiul pe care il face diieclia iensiunii tangen{iale cu axa principala cenirald Oz;
t,,4
componentele tensiunii tangenliale totale paralele cu fo(a taietoare se consideri distribuite uniform pe segmentul a-b, paralel cu axa neutra. Aceasta ipotezb este cu atat mai apropiata Ce realitate cu cAt dimensiunea dupi direclia'z" a sec{iunii este mai mici in raport cu Din triunghiui dreptunghic PCM se deduce cb tga = y1d, in dimensiunea dupi direclia
'y",
consecinla lensiuntie tangentiale rxy au legea de varialiel

dX
Deoarece raporlul Legea de varialie
T",
,0
..
(13.2)
(rrr/d) =constant, rezultl ca tensiunile

a tensiunilor tangenliale
tangen{iale
r,
uariazb liniar pe
de unde se obline:
ilg.
iJ.4
lalirnea secliunii, cu valori maxtme in punctele de pe contur (fig, 13.2a).
t'
pe indllimea secliunii se stabilegte scriind

0t\
l^ lL f -OX
ecua{iile de echilibru a rezultantelor tensiunilor care se dezvoltS pe fe{ele tronsonului de lungime dx situat la distan{a,,2" fala de axa neutrd (fig.13 4-a). Pe sec{iunea cu abscisa,,x", actioneaza eforturile seclionaie V. si My iar pe seciiunea de abscisa x+dx, eforturile seciionale V' gi lu4r +dlv1v, aiunci cand fo(a taieioare este constanti (fig. 13.4-c). in consecinlS, pe fetele care delimiteazi tronsonul de lungime dx. aalbbi aclioneaza tensiunile normale
r3.4\
o,
9i tangeniiale
trr.
iar pe fata cc1dd1 tensiunile
fu
este rezuitanta tensiunilor tangenliale de lunecai-e de la nivelul a-ar;

Rezistenla materralelor
328
incovoierea pland cu fo(d tdietoare
inco'.,:ierea plani :u {o(a tiiet:are
325
- f6- este rezultanta tensiunilor tangentiale de lunecare de Ia nivelul b-br; - ciN - este rezultanta tensiunilor normale do, de pe faia ccldd1, a cirei expresie
dN
fu
este: 3.5)
='rrrb(z) sau rr,
' = n(.)
19-
(13.11)
JdoxdA
A,
(1
impa(ind ambii termeni ai relaliei (13.10) cu termenul b(y) 9i !inAnd seama de rela{iile (13.'11)
se ob[ine:
Ar fiind suprafa{a delimitati de segmentele ce1 9i

(1
dd1
. finAnd seama de rela{ia lui Navier, rela{ia
.," = ''
u&
b(z\|,
3.5) devine:
Avand in vedere principiul dualitSlii tensiunilor tangen{iale
dN=
Deoarece termenii oMo gi semnului inteqralei, cieci:
..'
dM
(r*. =r.r)
se obline foi'mula de
'zdA
lu
(1 3.6)
caicui a tensiunilor tangen{iale stabilita de Jurawski:
l,
nu depind de pozilia elemenlului de arie se pot scoaie
in afara
unde:
Lt,.=i.rrrr] "v
(1312)
dl.l
dMu
dx
in
rix i. yn,'
1 , ,. ZOA
I
(11,7\
Vz- este fo(a tdietoare din sec{iunea de calcui, I, * este rnomentul de ine(ie axial al intregii sec[iuni in raport cu axa neutra, S, - este nonertul stati:'n rapc:l 3J axa reJ:'i 3l Lsp'i1rii dt se:1rure c'-p:i:,sa inlr: î,'el.ll a-e' 1i extrenitatea rferirari a seciiuni:,
care
l- v - V. gr
n tvi
.,
b(.) - este lalimea secliunii ia niveiul

semnul tensiunii tangeniiale
a-a1. situat la dlstan{a
zfallde
axa neutrS.
= Srr
^JzdA
. Mirimea
Svr, reprezinta mor,"rentui static al suprafe{ei Ar in
Observatii. Referitor la tensiunile tangenliale
rr.
se remarci urm5toarele:
a)
respectiva; V.Sl,r
(1 3.8)
t'
coincide cu semnul
fo(ei taietoare V,. ciin sectiunea
raport cu axa neutra, Astfel relatia (13 7) devine de lorma:
b)
dupa determinarea componentei
t*,
cu relaliile (131)si (13.2). se poate siabili iegea de
dN
dx
l,
varialie a tensiunii totale
tro
cunoscdnd legea de varialie a tensiunii tangentiale
rrr;
forrnula lui Jurawski, stabiliti pentru barele cu secliune constanti se poate aplica gi in cazul barelor cu varialii lente ale sectiunilor;
c)
inlocuind reia[ia (13 8) in relalia (13.4) rezultS:
d)
S, (z
(13.e)
1,,
'J
pe sec{iunea transversali. tensiunea
r.r,
uariazA pe inallimea acesteia func.|ie de racortul
\/ a tt i^
lh --
V,O,,r
)/b(z). in fibrele exkeme ale sec{iunii, tenslunile
tangen{iaie
ryz sunt nule ( Sy = 0 )
Valorlle maxime ale acestor tensiuni se oblin la nivelul unde lSuiz)Lb(z)l=max Pentru majoritatea
formelor de secliuni utilizate curent, tensiunile
rr. suni maxime
in punctele situate pe axa neulra:

1^
transversale. rezultanta tensiunilor de lunecare fu
Atunci cand nivelui de referin!5 b-br coincide cu extremitatea inferioard a secliunti = 0 iar relalia (13.9) are forma particularS:
e)
pe
inallirea se:l'unirnir:nile \.f
;'l"
sun: consl:'le 5
ro^sec,'r!a reasrrr?3 r^z a'e
aceeagi lege de varialie cu raportul S, (z)/O(z);
fJ
!inAnd seama de faptul ca braiul cuplului tensiunilor normale are expresia:
h. =ly.'Sy,
f^-#
in
baza ipotezei distribu!iei uniforme
(1310)
relalia lui Jurawski poate fi scrisi sub forma particulari:
ly
tensiuniior tangen{iale
t*,
pe la{imea sec{iunii,
r----r;_-] lT"- = .!l

I
ptzlnc
I
expresia rezultantei tensiunilor de lunecare de Ia nivelul a-a1 este:

330
incovoierea plana cu fo(a taietoare
lncovoierea plana cu fo(a tdietoare
't?
in concluzie, tensiunile tangenliale 13.3 Variatia tensiunilor tangen(iale pe inilfimea sectiunilor de forme diferite
1
'i'
variazi pe inillimea secliunii dr"eptunghiulare
dupi o paraboli de gradul al doilea. in fibrele extreme ale sec{iunii (

nule iar in axa neutrd (z =
0
z=lhi2)
iensiunile "ry- sunt
) au valoarea maxlmS; Vrh2 i"z rax = .f,
3.3.1 Secliunea dreptunghiulari

(13 1ar
Pentru sec{iunea dreptunghiulara din flgura'1 3.5-a, se considerd un nivel oarecare,,a-b" ia distan!a ,2" fa\h de axa principalS centrala ,,y". ln punctele ,,b" de pe conturul secliunii 'a" tensiunea totala r este tangenta la contur, deci este paralelS cN axa ,2".1n consecin!5 tensiunea
gi
totalb
coincicje cu componenta
t'
deci
componenta
'r*,
inlocuind expresia momentLilui

dreptunghiulare (lv = bh3i!Z
este nuli. Latimea secliunii flind
de iner{ie axial lu funclie de
dimensiunile secliunii
constant5, func{ia tensiunii
trrare
aceeaqi lege de varia{ie cu cea a momentului static Su(z).
se obline:
| ,,
2"t J v1
â,
? \/ 17
2bh
2A
\. I
,r'tn
.^
t r//\ \
-r:
mat
II 1l
Ll
r/i
"I
';l
v
friX
=--'I 'Lll'. V
t1 1.4 .7 '-__ l I l, \' l*,]\J

7
(13
15)
Rezuliania tensiunilor marime este:
i,.,
de pe seciiune R", este o fc(a oaralelS cu axa z. a clrei
R,
unde
12
A
t2
Jt,,dz
-hi?
.Jr,,lA- ft,,6d2-b
-h
a) Fig. 13.5
b)
'
h2
l:,Or- 3r,
-,
\-carereprez,ntaariadiagra'nei
r,-.
ConsiderAnd ca partea de sec{iune care tincie sa lunece esie po(iunea haqurat5, funclia momeniului static S, (z) pentru aceasti suprafaiS este:
finand seama Ce aceasta. expresia rezullantei devine;
s rzr=u,!*z ill "lz -12t2.)

lniroducAnd relalia
tangenliale:
(1 3.1
h,'r
h 1=!1
- 1 2[4-r,
)
(1 3.
1
e,
r13
13;
- 21., .,ph
{13 1!1
lntroducAnd relalia (13.15) in rela!la (13.16) se obtine: tensiunii
3) in formula lui
Jurawski
2) se obiine funclia
R--':"zbh-VJl t\
T
,?\/
v,(n'
rz, max
2ry
-r)
)
F;rv,l
'ncovoierea plana cd fo"la taieioare
lnenvnio.pe nl:ne e', {nrti tStetcare
a1t
deci rezultanta tensiunilor tangenliale de pe intreaga secliune este eEali cu forla tiietoare.
rrde o(z'J ?Rcoso,dz -Js1",* Rs:rqrcqgi z -Rsi:r1,,

Momentul static al p5(ii care lunec;, se exprrmA sub forma;
/\
'13.3.2 Secliunea circulari

La distan{a ,.2" fa\it de axa neutra, se considere nivelul ,,a-b", Tensiunile tangenliale totale
tro
S'"
{z J-
/ \
din punctele de pe ccnturul secliunii din punctele,,a" gi ,,b" sunt diriiate dupa tangenta la contur (fig. 13,5). Suportul celordoud tensiuni se intersecteazd in punctul P de pe axa de simetrie verticald a sec{iunii. Componentele tensiunii totale dtntr-un punct curent de pe segrnentul 5b in raport cu de la nivelui tensiunea totatd 'rro sunt date de rela{iile (13.1). Atunci cAnd tensiunile tangentiale
A'
1z
dA '-
ô,-!. ) ^^.i aor,rt' 2KJ \tr'tolcsp jtp - 2R'l -
I 3 ,1,-
? ,^, R'cos'u
/111t-\
t'
l-a{imea secliunli la nivelul ,a'b"este:
a-b, se consideri uniform distribuite, paralele cu for{a tbretoare V,, se pot calcula cu formula lui
or
z)
2R
cos0
t1110\
iniocuind relaliile (1317)9i('13 18) in r-eiaiia (13.12), rezulia:
-- \', (2 3iRl cos3 6 LXZj',io 2R cos e

G
)fv- t^1 t? K-cos-H
(i319)
Jindnci seama Ce relalia:

iunctia:
cos2g-i*z2r'R2.
se ob{ine pentru tensiLrnea tangeniiaia
r",
'a
tt\
fi1
(13.20)
Functia ('13 20) fiind de grad11 doi, tensiunile tangenliale au o varialie parabolica pe inal{imea sec{iunii, flind nule in flbrele extremq (z = +R ) 9i maxime pe axa neutri (z = 0):
\/
v-
'xz.n'tax
^ ^ )
t ,,y
?
"
(13 21)
AvAnd in vedere relalia

(1
ci
moment111
de ine(ie axial lr, func{ie de raza R are expresia: lu =nRai4
3.21 ) devine;
u -rY ; --j -9rn1

!11':
a tensru\ir tangen!rale
d-t'
Fig. 13.6
!rl
Legea de varialte
;ui-av,iskl. Penii'u a evalua mcmentul static al suprafelei hagurate care tinCe sa !unece, se consiCeri la distanfa
p
t'
se determina cu relatia {'13.2) unde a are

Rcos0
vnrpc i a
z* de
axa
neutri elementul de arie:

OR. = b(.2-
bh\
2tgry
tgs
!z'
334
incovoierea plani cu fori5 tiietoare
'nccr.'cierea plana
iu fc{i t5ietcate
33s
Dar
+ a=+
8, ca
unghiuri cu laturiie perpendiculare. Astfei expresia parametrului
,,d"
13.3.3 Sectiunea dublu
Rcoso
Rcos2 0
sin 0
tgO
(13.21)
Se consideri o sec{iune dublu T, cu doua axe de simetrie, alcatujti din dreptirnghiur-i dispuse paralel cu axa.,z" (inima) gi paralele cu axa.,y" (talpile). Ipotezele teoriei lui Jurawski sunt respectate riguros pentru tensiunile tangentiale care aclioneazi pe inima seciiunii. Legea de variatie a acestor tensiuni este dat5 de functia S,
(z),/b(z) eviden{iindu-se doua cazuri:

1-1
inlocuind rela{iile (13'19) 9i (13.21) in relalia (13.2) se obline:
T".,
vV-V- r,-' --' VKsrnU--:zy ' d

31,
31,
a) pentru inima sectiunii, care este un dreptunghi ingust, la nivelul parlii care tinde sa lunece (partea haguratd a secliunii), ester
S,
, momentul static
al
t,r,,
S;:;ic; -Sy,n,*.
-rrT
)]t^ ;'
l.
L1
'[]-'');i]-.,
j=
=9{n, g -nt
lr., = !e.u] 'l
-2 }.!f42ir4
l
airra la nivelul situat la distanla
sec!iunii.
valoarea 'naxina a lens urii
z
:tr
(13.22) La{imea secliunii la nivelul 'l-1 este
lt t(r,)=t;.
Funciia Sr(21)it(21 ) in acest cazpafi.icular
faiS de axa neutra, tensiunile rru variazi
liniar pe lStimea
_-^^_,--^^t^ -ll txtl lsld
t,,
se obline pentru y
=b(z)t2.
b! {Zl b Lr | thL/-\ J\LJ - oi uri

\
_nli.;'.\_,,)
cdnd 0 < z1 <n fZ, deci tensiunea

Tensiunea totalS intr-un punct de pe segmentul
t'
de pe inimi variaza pe inal{imea acesieia dupi o parabola
cie gradul c1oi. Func{ia tensiunii tangenliale
r'
se determini cu relalia Iui Jurawski:
ab
este
,'x& -'t1*:t \'vy

JinAnd seama de expres ile func{iilor
"xz
(1
3 23)
1i n' _r? u, , l, .-. i gt,',, {,,., t' )_ ,r, '1, tZl 4-11 il i
h2
tr, $i rxz, tensiunea totala intr-un punct cie coordonate

"t .iiR' -zt l'+z'vt ut
in punctul
cJ valoarea maxirna in axa neurra (z = 0).
(y,z) de pe sec{iune este:
- 31,
yi u^
(13.24)
vr- o{nr-n, l-h' , "IZ irax ' aI iy L8t,

b) pentru talpa secliunii, aplicand
acelagi ra{ionament la nivelul 2-2 momentul static al pafiii care luneca este:
s2,
Valoarea maximi a tensiunii tolale se ob{ine
,,b" de pe conturul secliunii Pentru
'
z2
. 'elalia (1 3.24\
Cevine;
;rzt-r(]-,,llli-',
'-
,r1=orl'
t-U,
gi functia tensrunii tangen{iale
dupi teoria lui Jurawski este:

.1.1fr
lncovoierea pland cu fo(d tdietoare

.t)\
incovoierea plani cu
fc(d taietcare
337
11
V-lh'
rl
Ll
I
at I /1., y\I +
(3
2aa)
./
inimii cu talpa, profilul cedeazd dupd conturui n-e-m (fig. 13.7 b) Concenirarea de tensiuni se diminueaza substan{ial cAnd imbinarea dintre inima gi talpa se racordeaza cu drepte s-au curbe, calculate cu rela{ia lui Jurawski pe lnallimea secliunii sunt apropiate de astfel valoi'ile tensiunilor
t'
-^ ^lir^+^ icdl[dLc.
unde
h, hh :!<22<). cana
'r=i ,in extremitatea

Txz =
seciiunii rxz
=0
-k iar cand z2
rr
Pe i3ta
Forla tiietoare fiind preluatd in proporlie 6s $$+98% de inima secliunii dublu T, componenta
t*,
de pe talpile acesteia poate fi neglijati. Atunci cdnd grosimea injmit este mici in rapcrt
cu
superioara a talpii tensiunea tangenlialS are valoarea:
celelalte dimensiuni ale secliunii, pentru determinarea tensiunii tangenliale
t*.
de pe inima se poate
\ -'v I
t i- ;lj
a,gi
v,
(n'
hl)
utiliza relalia aproximativa:
Distribu{ia tensiunilor tangen{iale
t*,
pe inallimea tilpilor este convenlionali, deoarece in

fcrta t5ietoare fiind preluaiS integral de inima secliunit, Se evioe'iqiazi astici iaptul c. pai'lile con"oor;i'i" ale se:i;ln i l;btu T a.; Astfel tdlpile sectiunii au un rol imporiant preluarea elorturilcr seclionale M, gi
punctele de pe suprafe{ele laterale nu sunt aplrcate inclrcari. Conform principiului dualitatii tensiuniior-
larg:r1ale. ierriunrl:
tr,
:rebl c s5 fle nlle. Ca urrnare pe grcs:rea a'ipilc: lalpi . acesleJ
;r ::l dl{eri: in
in
preluarea maxin e
dlskibu{ie parabolici cu valoarea nula in puncteie siiuate in planele suprafe{elor laterale inferioare superioare ale acestora(fig.
137, nivelul 3-31, in consecin{a valorile tensjunilor
t'
Vz
evaluate cu
suprafa{a
rela{ia Iui Jurawski sunt valabrle nurnai pe zona mnkl, pentru celelalte puncte
acestora, rezultateie sunt eronate,
de pe
momenl-rlLri inccvoieior
M,
(80*850"), acestea fiind siluate n
;ora tersiurilor n61n3;g
o,
rol minor in preluarea for{ei t5ietoare (2*5%\,lnimra sectiunii preia aproape tniegrai foria taietoare V, gr o cantitate nesenrniflcatrva din momentul incovoietor, intru-cAt in zona de distribulie a
respectiv
ura
tensiunilor normale
o*
maxime se aila o suprafatl relativ redusa a inimii.
13.3.4 Sectiuni cu pereli subliri 13.3.4.1.Sectiuni simetrice simplu conexe
ilil
&. *r,
I
in
cazul barelor cu pere[r subriri solicitate la ]ncovoiere
plani cu forla tdietoare se
admit
urmatoarele ipoteze:
t2
a)
0)
tensiunile normale
o,
generate de momentul incovoietor se deterrnini cu relalia lui
Navier, deci se consideri ca este respectati ipoteza lui Bernoulli;
tensiunile tangenliale produse de fo(a tiietoare
V, sunt
constante pe grosimea
peretelui secliunii, fiind dirijate dupl linia medianS; in calcul, secliunea se poate schematiza p:'in !inia mediana. in cazul sec{iunilor dublu T, cu pereti subliri, simetrice, tensiunile tangen{iale
r*,
de pe inimi
Fig. 13.7 Pentru zona mnkl tensiunea tangentiala se poate calcula cu rela\ia (13,24-a\ deoarece functia iensiunii nu depinde de lStimea par{ii care luneca. De asemenea in zona de imbinare dintre talpa gi inima, existenta saltului brusc de li{ime a sec{iunii, duce la existenla unei concentrari importante de tensiuni, care conduc la modiflcarea formei
sunt paralele cu fo(a tiietoare Vr. fiind distribuite parabolic pe inallimea seciiunii (fig. 13 8 - a). Pe talpile secliunii, aceste tensiuni au valori neglijabile (paragraf 13.3.3), in schimb tensiunile tangentiale
trr,
tangente la conturul acestora au valori semniflcative.
Pentru
a determina tensiunile tangen{iale tru la nivelul
,,a-b",
de pe ialpa inferioard, se
diagramei
de distribu!ie a tensiunilor tangen{iale t*r(diagrama prezentat5 cu linie

intrerupiS),
'x"
izoleazavolumul paralelipipedica,b,c,d,a',b',c'd'cudimensiunile y,t,dx.Pefe{eleabcddeabscisi 9i a',b',c',d' de abscisd x+dx, care delimiteazi volumul paraleiipipedic (fig 13 8 - b), actioneazi
valoarea calculatd in axa neutri cu rela{ra !ui Jurawski flind suflcient de exactS. in zona de imbrnare a
JJO
incovoierea pland cu {or1b ta;eroa'e
,nccvcierea plani cu
f:15 t2ietc::e
lao
tensiunile normale
ox gi ox +dox
cu rezultantele N respectiv N+dN iar pe fa[a a,b,a',b', in baza
(13.27)
principiului dualitS\ii tensiunilor tangenliale, tensiunile de lunecare xyx cu rezuitania;
f1
= tyxt
(13,25)
cunoscuta sub denumirea de relalia lui Jurawski pentru barele cu pereti subliri. de pe talpa sectiunii este datd de funclia Legea Ce varia{ie a tensiunilor
t",
Din ecua{ia de echilibru
dupi axa x se ob{ine:
N+ldx-(N+dN)-0
t1
.dN ' - dx
(13.26)
h,l h hi 'i 2- 2 r1 Syr nlt 2 2--,,n-h; 4 I br

deci aceste tensiuni vai'iazd itniar pe inal{imea talpii, iunc\ia tensiunii
,c
t*r,
fiind dat5 Ce relaiia
'. =t*-f
i Try
v(n+n
norlrrr r-,.-. fl 1t<h,e
tvelnrlo 'l} -'ln.r'lr;t '-,- ' -
z 0si r.
-,y
Pe cealaltd jumatate de talpii, diagramra tensjunii tangen{iaie schimbat,
rxy este tot liniar5, cu semnul
hh
!'
in concluzie pe secliunea cu profil dublu T, unde aclioneaza fo(a tiietoare V, paraleli cu inima, pe tilpi se produc tensiuniie tangenliale rro distribuite Iiniar iar pe inima
distribuite parabolic. Schematizand secliunea barei prin linia niediana
tensiunile tangen!iale
tangenliale
t'
gi
b).
reprezenland valorile tensiuniloi'
trr$i rxz se obtin
diagramele cie variatie
(flg 13.9-
Pentru secltunea dublu T analizaft, rezultantele tensiunilor tangen!iale de pe inimi Ei tdlpi de pe pa(ile respective (flg. 13 9 - c). Astfel respectiv sunt egale cu volumul tensiuniloi-
t*.
r*
rezultanta tensiunilor tangenliale de pe inimA este:
unde
Qr,
reprezintd aria diagramei tensiunilor tangeniiale
tr'.
Rezultanta tensiunilortangenliale y, firnd calculata a)

b)
t*,
de pe semitalpd este paraleli cu axa principala central6
cr
rela{,a.
Fig. 13.8
in care
JinAnd seama de rela{ia (13.25)qi rela{ia luiJurawski, relalia (13.26)devine:
f)r,reste
aria diagramei tensiunilor
t'
de pe lungimea 0r.
Analizand sensul tensiunilor
r'
de pe tilpi gi al tensiunilor
t'
de pe inima, acestea
340
incovoierea pland cu fo(a taietoare
.ncovoie'ea
plari ci icib taietca;c
341
formeaza un flux continuu, denurnit flux de for1ecare (fig. '13.9 - a). Sensul fluxuiui tensiunilor tangen{iale de pe sectiunea cu pereli sub{iri, se obline intuitiv utilizAnd analogia cu sensul liniilor unui curent de lichid in migcare dintr-o conducta cu forma sectiunii. Sensul corect al fluxului tensiunilor tangenliale se obtine cAnd sensul liniilor de curent din partea sectiunii paralela cu axa de
Atunci cAnd ambii pere[i ai sectiunii sunt sec{iona{i la acela5i nlvel simekiei, tensiunile tangen{iale de Ia nivelele a-b gi ar-br sunt egaie, deci:
(fig 1310 - b), in virtutea
simetrie este acelagi cu sensul forlei tiietoare,

Din analiza distribu{iei tensiunilor
t'
_w-: 'xo " n,

in care Sf-4, este momentul static in raport cu axa neutri al suprafe{ei hagurate, delimitatd de
se observa cApe axa de simetrie a seciiunii. acestea au
valori nule. De asemenea, pe perelii secliunii paraleli sau inciinali fa!5 de suporlul fo(ei taietoare, tensiunile tangen{iale au varialie parabolica iar pe perelii orlogonali aL; varlalie liniai-5.
finind seanra de observalia cd in punctele de pe axa neutrd (A si B), tensiunile tangentiale sunt dirijate dupd sensul suportului forlel tSietoare, se deduce cu ugurinld sensul fluxului tensiunilor t,o de pe sec{iune (lg. 13"10 - c).
extremitatea inferioard a secliunii gi nivelurile a-b gi a,-br,
c)
tl
Fig 13,10
Fig
13.9
13.3.4.2 Sectiuni simetrice dublu conexe
13. Determinarea tensiunilor tangenliale dintr-un punct al secliunii se bazeaza pe observa{ia cd tensiunile tangentiale de pe axa de simetrie sunt nule, cele doui jumatati de sec{iune, delimitate de au aceeagi tendin!a de Ceplasare, Ast,fei sec{iunea dublu conexd (fig. axa principala centrali 'y" 13'10 a; se poate descompune in doua pa(i simplu conexe (CAD gi CBD ), pentru care tensiunea tangenliali la orice nivel se poate determina aplicAnd formula lui Jurawski. Pentru nivelul a-b, parlea care tinde si lunece se referd la suprafa{a delimitati de axa de simetrie z qi segmentul a-b. Tensiunea tangen{ial5 la acest nivel se calculeaz5 cu relalia:
4 Centru de incovoiere-rasucire
robusti cu o axa de simetrie
13.4.1 Sectiune
Se considera secliunea robusti de formd oarecare (flg.13.1 1- a), nesimetrica in raport cu axa principala centralS,,z" inclusi in planul de acliune al fo(elor dar simetrici in raport cu axa principalb centrald ,,y". in acest caz datorita simekiei secliunii in raport cu axa,,y" a sec{iunii, componentele rxv ale tensiunii tangenliale totale
r"o
se autoechilibre azh, rezullanla lor flind nul5. in schimb rezultanta
,r"=lP lly
unde Syr este momentul staiic in raport cu axa neutri al suprafe!ei delimitate de segmentul 'a-b"
axa verticala de slnnetrie iar
,,1"
tensiunilor tangen!iale elementare
r*rdA
nu mai trece prin centrul de greutate al secliunii, fomAnd
un sistem echivaleni cu for.[a iSietoare V,
l,45rimea fortei rezultanie nu depinde de pozi[ia
in plan a
9i
fo(e. Fo(a rezultanti este paralel6 cu planul incdrcirii, flind egali cu rezultanta tensiunilot-tangen{iale elernentare de pe sec{iunea
punctului ln raport cu caTe se realizeaza reducerea sistemului de
este grcsimea peretelui sectiunii.

Rezisienta materialelor
nccvcierea plana
cu
jgE iilqlqg
.14.1
elementului
Determinar-ea poziliei cenkului de incovoiere-risucire la secliunile robuste, necesita cunoa$terea funcliilor componentelor tensiunilor rrz gi r*y, care constituie o problemd complexd a Teoriei elasticitalii. De aceea, problema centrului de incovoiere-rasucire nu a fost rezolvati decdt pentru cazurile simple ale sectiunilor robuste: semicerc. triunghi echiiaterai, etc,
insa marimea momentului rezuitant;
M' =R'Y'
este dependent de pozilia punctului in raport cu care s-a realizat reducerea sistemului de fo(e
13.4.2 Sec!iune cu pereti subtiri cu o axi de simetrie
(y.)
in concluzie, exista un punct in planul secliunii, in raport cu care momentul de torsiune rezultani lv1* al fo(elor tangenliale elementare cuprinse in planul secliunii este nul' Acest
punct este cunoscut sub denumirea de cenku de incovoiere-rasucire sau centru de forfecare.
Pozilia centrului de incovoiere-rasucire in cazul sectiunilor cu pere{i sub{iri, se poate determina prin metode de calcul bazate pe definilia acestuia, astfel: a) oaci sectiunea este de forma oarecare, pozi{ia centrului de incovoiere rasucire (},.,2r), se
cieierrnina luand in considerare succesiv cazul cand planul fo(elor include axa principala centrala ,,y", respectiv ,.2", Pentru a eviden{ia acest proceCeu de determinare a pcziliei centrului de incovciererasuctre. se considera o sectiune cu pei-ete sublire variabil t(s), sinretrica in rapc( cu axa,,y"(f1g.
'
in baza acestui ralionament, centru de incovoiere - rasucire, se definegte ca fiind punctul planul secliunii, prin care trece rezultanta tensiunilor tangenliale. din planul fo(elor include acest punct, elementul este finAnd seama de faptul ci atunci cAnd solicitat numai la incovoiere plana cu forii taietoare, centru de incovoiere-rasucire, poate fi definit ca punctul din planul sec!iunii prin care trebuie sa treacl planul fortelor pentru ca elementul
13.11, b). Sec\iunea fiind simetrici in raport cu axa.,y", centrul de incovoiere-rasucire se afli pe aceaste ax5, avAnd coordonatele (0,;t.). finand seama de prima definl{ie. rezuitanta tensluniicr tangentiaie R". trece prin centru de incovoiere-rdsucire, daci:
si
fie solicitat numai la incovoiere plani cu
fo(i
taietoare.
l/,={r1(s)tdA=0
Y,
A
re/
)tj
ttsl/fi //
/IV_
Exprimanc tensiunile
se obiine:
cu i"ela{ia lui iurawski, dedusa pentru elementele cu per-e!i subliri
i /t-
/rr'
ic
s)i
'
unde
v-s,.lsl "/ {ttsrsr{s 'i dA - \i A r\s /ry ,y ,

jr1(s)
rezulti
rds
-0
lo
r-dA
s'a {inut seama de faptul ca: dA=t(s)d(s) Avend in vedere faptui ca raporlul V.
+0,
lz
din care se determini abscisa
Fig.
13.1
1
Jn(r)s,
tr!r
(1
3 29)
yr.
Atunci cand grosimea peretelui
integrala din relalia (13,29) se poate inlocui cu

constant.
t(s) este constantd pe po(iuni, o sumi pe subdomenii, produsul r1(s)t(s) nino
pe axa,,y", Secliunea fiind simetrici in raport cU axa ,,y", centru de incovoiere - rasucire se afla pozi!ia lui fiind daib de relaiia
b) linind seama de a doua defini{ie a centrului de incovoiere-risucire gi avdnd in vedere faptul ca rezultanta tensiunilor tangen{iale de pe sec{iune R", este egal6 cu acelagi sens cu for{a 9i
'
M,
-i
vr
Yc
f{t ,-' Lxzl u)dA - , J\Lx,vLT v1

A
(1
3 28)
Vr, conform definitiei, aceasta are punctul de aplicalie in cenkul de incovoiere - risucire, Deci rromentul fa{a de orice punct din planul secliunii este egal cu momentul for{elor tangen!iale elementare. Atunci cAnd punctul ales coincide cu centrul de greutale al sec[iunii, se obline:
taietoare
344
incovoierea pland cu forld tiietoare
i.covoietea plana cu {o(d t:ietcare
J+3
VzVc = M, deci:
ln cazul sec[iunii din figura 13.'13, bara este solicitaiS diferii. funclie cle pozitia planului fc(elor (paralel cu axa elementului) fa!5 de axele principale centrale de ine(ie B 9i 6 astfel:
o daci linia fo(elor este C - tl (fiS. 13.13 -a) sau C - 6r (fig. 13.13- b), secliunea este solicitati la incovoiere planl (in jurul axei s) cu fo(i tiietoare (Vs +0 9i \,{6 *0)respectiv in jurul axei p
(V51+0 9i M'. +0); o daci linia de acliune a fo(elcr este G - a (fig. 13.'13 - c), solicitarea este de incovoiere plana (in jurul axei B) cu fortdtdietoare 9i toi'siune ( V5 *0; Mp + 0 9i Mr r0),
y. -- ,' JrtsirdA vz
11
jr(stsrls)ds 'y t
rela{ie echivalentd cu (13.29)
o dacd linia for{elor este dirijatd dupd axa yr (fig. '1312 - d) sau zr (fig 1313- e), sec[iunea
este solicitati la incovoiere oblica cu fo(5 taietoare (V5 +
0bservatii:
rdsucire este o caracteristicd geometricS a sectiunii. Acesta nu depinde de incircarea exterioari, ci numai de geometria secliunii elementului: centrul de incovoiere
0 qi Vs + 0
respectiv M5 +
qi
\4U + 0);
o daci secliunea are Coui axe ortogonale de simetrie, centru de incovoiere-rasucire o dacl sectiunea are o axa de simetrie, centru Ce incovoiere-rdsucire o
o
l,l" +0).
daci linia for{elor este G
-z
(fig 13.13
sau G
coincide cu centru de greutate: axA,
soiicitatd la incovoiere oblica cu for{a tiietoare gi torsiune
(Vi
*0; Vs+0,
\F
y (flg 13.13- g) secliunea
\{5*0; Ms+0 gi
este
se afla pe aceasti
atunci cAnd seciiunea este alcatuita din mai multe dreptunghiuri inguste a caror linii mediane sunt concurenie inir-un punct. centru de incovoiere-rlsucire coincide cu acest punct ( fig.
ia ta ^ ^\. t,) | I a-l,t
llIJL lt |=.
i.+r
a)
r---r-'
(-
-_l
,l
t,f
il
F
i'L
i
I
b)
c)
d)
ll
t,
g)
Fi1.13.12
Fiq.13.13 AXiltr-1
cunoa$ierea poziliei centruiui cie incovciere-rasucire, pentru sectiunea unei bare, permite precizarea corecti a solicitirii acesteia (Ag. 13.12); in cazul sec{iunilor cu pere{i subiiri de tip inelar deschise cu unghiul la centru 2qo centru
de incovoiere risucire se
afli
pe axa de simetrie (fig. 13.12
-d)
Si
se determine pozilra centrului de incovoiere+Ssucire penku profilul
gi are abscisa,
Rezolvare
prezeniat in figura 13.14.
sin
q6
Yc =2R
- (q6 -;r)cos <ps

+srnq0cosq0
C
n-q0
Se consider5 secliunea cu prcfil ] pe care aclioneaz5 fo(e Uietcare \/, > 0 FlLrxrLl tensiunilor tangentiale $i stribula lor pe seclrune sunt prezentate in figura 13,14 a, b. Rezultantele tensiunilor iangenliale de pe tdlpi sunt:
Rezisten{a materialelor Rezistenta materialelor
fr
J4b
incovoierea pland cu
forti taietoare
Rezolvare
.,
sau linAnd seama de rela{ia Iui Jurawski
v,= tt v!
t"u""rbt 2
in cazul secliunii inelare deschtse cu grosimea peretelui constantd t 9i raza medie R, peniru
poziliei centrului de incovoiere+Ssucire se aplica rela{ia
(1
deierminarea
3.29), AnalizAnd ge0metria secliunir se observd cd:

(1
,.
v,(brh
2)bt 2
v,b']hr
41
.
(1
3 30)
n(s)=R+y.cosq, v=Rsin9, ds=Rdq Ei dA=tds=Rtd<p

R
3. 33)
T*v
ru,
Yrl rR, /7.=v7iil
1\
Tr
-\
tt
A
v. \i
Tr.
"u,
I
--/
b)
zl
a)
a)
b)
-i^ a1ll r tg. iJ. ra
Fig. 13.'15
Momentul siatic al pd(ii care lunecS (zona hagurata) se determini cu relatia
Rezultanta tensiunilor
'r*,
de pe inimS este
V,
=Jr,,dA=V-
(13 31) su (s) =
s, (n-
{.on - R'tl
s'n,od'p
R't(1
cose)
(13 34)
Not6nd cu yc distanla Ce la axa,,z" la centrul de incovorere-rdsucire $r cu a distan{a de la extradosul profilului la centru de greutate, momentul de torsiune rezultant in rap011 cu centru de incovoiere-rdsucire are elpresia
fin6nd seama de relaliile (13,33)

2r
ei(rsl+)
cos
reraia 1lr.zn;orr,nu'
M, =V(y, *a)-Vlh=0
Jindnd seama de relalra (13,31), rezultS:
j (n + v"
0
o)nt2
(1
cos q)Rdco = o
v"-1{v-a.-,h) v,
inlocuird rela{ia (13.30) in relaiia (13.32) se obline.
h2bt
4t
SAU
,13.32)
2a
J'
a
iiR
-v ':
cos,n)tt -coso)dro
de unde rezultl cd:
v" -2R
Legea de varralie a tensiunilor iangenliale este datd de funcl a tensiunii tangen{iale
AXIII-2 Si se Celerrntne pozilia centrului de incovoiere-rasucire pentru sec{iunea inelarb cu profil deschis prezentatd rrg.ra 13.'5.
'" Hf -l
n?rr-cos.or
/i 2 2F\
i.
inccvoierea plana cu fo(a tlietoare

ffqzq!yqre
Seciiunea fiind simetrici in raport cu axa ,,y", centrul cje incovoiere+Ssucire (13 36)
J4v
i'r4o,nentul Ce ine(ie axial al sec{iunit inelare deschise este:
r r-2rr-Jr\rsrr\^ rnr,^'^2.^Jq_rR3t ,r-1.,

inlocuind relalia (13,36) in rela{ia (13.35), funclia tensiunii tangenliale are expresia.
2a
se gdsegte pozilionat pe aceast6
ax5 (zc
-0),
Pentru a determina pozi{ia centrului de incovoiere-rasucrre este necesar s6 se calculeze valorile
tensiunilor tangen{iale in punctele caracteristice ale sec{iunii gi se se traseze diagramele cle variatie ale acestora {fis.13 16 -b),
Valorile tensiunilcr tangenliale drn orice punct al seciiunii se determrn5 cu relalia iui Jurawski. La nivelul ,2-2", v6ls3rs3 lsn5.gri. langerlisls s519
,^,- ;iKI f('-coseJ

cu valcrile caracleristlce:
r,-.
V, 1r,i r<.5tr;r, - rl,,.,r
s;-'
21)1lt
ly
\r.
o Pentruq=0 = tro-0, tr oeTllJO=;2 ) I,o *. c q=r :5 ,r"-* =*, : Penl'eQ-2;r - to-0.

Pentru
qJ
La nivelul 3-3, care ccincide cu axa neutr5, tensrunea
r arevaloarea.
\/c"
" -
11Ai1t2 -!- tt1t1'l'1r:-10 ^:,5:t-'tl," r,
.'
Rezultanteieiensiunilcrtangenlialedepeinimasecliunii
!gi
depearipi V, secblincurelalrle
Diagrarna tenstuniiortangenltale
fluxul lor pe secliune este repfezeniat in figura 13. 15 b.

V,
=o.th
=ir'-'ti *13"",-r,-,)th l=,uuru'' ! J

_
- o h.r'-r'
1,
AXill-3
Sd se determine pozr{ia centrulu de incovoiere+isucire pentru sectunea cu pereli subliri oata in flgura 13.16
respectiv.
V,
) ^^ .\/ h.t-'999,41'l.
Fl-"=
1ni
sec{iunir
Suportul rezultantelor tensiunilor tangeniiale de pe aripile sectiunii
(V ) se
intersecteazd pe axa de simetrie a sec{iunir, r'nomentul de
in punctul B. ConsiderAnd ca for{a tietoare trece prin centrul C de forfecare al
torsiune dat de rezultantele tensrunilor tangenliale in raport cu acest punct este nul, deci:
10t
.
frnAnC seama Cefaptui cd 6 =
2Vd-VY"
(y, -y.)srna,
2V,(yu
-[
(1
3.37r
,ltl
o
relalLa 113 37) devine
*y.)sino=Vy"
2
=
x10t =
1,89t
10t
OI
2V, sin
a
2
i999,41"
lV, l, )sin45'
lvL slng+ v
x 1999,4t4 (V..''ly )sin4s" + 4908,7t4 (V,, l, )
zl
AXilt.4
a) b)
Si
13 11.
se determine pozilia centrului de incovorere - rasucire penlru profilul dublu T cu tSlpi inegale din frgura
Fig.13.16
incovoierea
plan_5
9{ot1a
lgglgtr
351
Rezolva re Sectiunea fiind simetricd in rapoil cu axa principali centrala ,,y", centru de incovoiere-rasuclre se gaseqte
"
VS,, ,o -btrl, -V t.t-t'' z 4) -u.,0. d,t"'
(13 41)
Cand planui incarcirii include aceastd ax;, elementul este sclicitat numai la incovoiere jurul axel ,,y". C6nd incovoterea se produce in jurul axei ,,2", pentru ca elementul sa fle plana cu fo(i taietoare in planb cu fo(d tSretoare, efortul sec{ional V, trebuie sd treacl prin centru cje incovoieresolicitat numai la incovoiere
pe aceasta axd
(y. -0).
inlocuind rela[ia (13.41) in rela{ia ('13.4C), rezulta:
inimii 9l tdlpii rasucire .C", care se aflS poz{ionat la distanla z" fa\b de punctui de interseclie al linlilor mediane ale preluata ca este se consldera tdtetoare ingustS, fo(a de este suficrent inima sec\iunii cAnd superioare. in acest caz, numai de talpile secqiunii, tensiunile tangen{iale
V2 .Z
v rir: ".
\13 42)
t,u
de pe tilpi flind distribuile parabolic, deci:
frn6nd seama de relalia (13.42), relalla (13.39) devine:
(1
3 38)
."=!5n ul!
Neglijand momentui de iner'!ie al inimr . expresia momentulu de rne(ie axial ai intregii seclirni
tangen[iale de unde V, este rezultanta tensiunilor tangenliale de pe talpa superioara iar V2 este rezultanta tensrunilor de pe taloa tnfe|oara. Atunci cAnd suporlll fc(ei tdietoare V, trece prin centru de incovotere-i'Ssucire ,,C", momentul rorsiune generai de rezuliantele tensiunrlortangeniiale rie pe iilpiie secllunii este nul.
i,
este.
t,bi t,bj , tt i-a1

12 de:', o'dorata certrull oe''ccvoiere-ras,cire a e elp'esta.
Vr(h-2.)-v,2. -o
ln consecin{a linand seama de rela{ia (13.38) pczitia centrului de incovo ere-rdsuctre este dat de ord0nata
,.' = J-6='!-.6 Vv V, rVRezultanta tensiuniicr langenl ale cle pe taipa inferioarS se caicuieazS cu relalia
t13 39) h.
a-h -'
.r
2
i 5'
lr.O:
r_oi )
NotandcuB=-'b2
(13.40\
$, d
=:, t2
se obline:
h
'-68',
Panicula'izbro relalra
o o
I
cdnd
5;-
gi B+-= =
1r 3
43; se obline
z"=0,decicentrudeincovotere+5sucrreseafldlarnterseclialiniilor
medrane ale inimli gi lSlpii superioare, secliunea are forma de T;
candE=1 qi B=1
z. =h/2,decicentrLrdeincovoiere+asucrrecoincrdecucentrudegreutateal
secliunii, aceasta flrnd de forma dublu T,
hh
13. 5 Tensiuni principale. lzostatice

Se ccnsideri bara in consoli, cu secliune dreptunghiulard constante din figura'13.'18, solicitati la incovoiere plani cu fo(a taietoare. Pe sec{iunea transversald a elementului se dezvoltd
tl
bz
I rutt:
ret
'in tensiuni normale ox $i tensiuni tangen{iale rxz. Tinand seama de faptul ci tensiuniie norrnale o.2 teoria Rezisten{ei materialelor se neglijeaza (oz =0) starea de tensiune dintr-un punct situat in
a)
b)
zona intinse a sec{iunii curente, este caracterizata de tensorul tensiunilor:
Fig. 13. 17
Valoarea maxtmi a tensiunii tangenilale de 0e talpa inferioari a secilunii este:
a-t-=t uI
I Lxz)
" ]tr,
?(,
incovoierea plani cu
forti lSietoare
lncovc e'ea plani c';
fc(i
tairtoa"e
JJJ
Funcliile tensiunilor normale gi tangenliale dintr-o secliune curenta, suni date de reiatiile:
tq2u "
=- Zrv
6"
(13.4e)
$r
f,
llxzl,X
\,tt\6 , l--
(13.44)
Determinarea valorilor gi direc{iiior tensiunilor principale, normale 9i iangentiale dintr-un punct, se poate reaiiza cu ajutorul cercului lui Mohr, cu ecuaJia:
{Analiz6nd relaliile (13.44), rezulti cd tensiunile normale 9i tangentiale variaza atAt pe

inal!imea secliunii cAt gi in lungul elementului, tensiunile principale flind diferite de la un punct la altul Cunoagterea tensiunilor normale 9i tangen{iale din orice punct de pe suprafaia secliunii nu este suficienta, deoarece acestea nu reprezintl intotdeauna valorile maxime ale tensiunilor din punctele considerate, Din aceste motive este necesarb analiza starii de tensiune din jurui punctului pentru a preciza valoriie 9i direc{iile tensiunilor extreme care iau nagtere din actiunea forleior
'u,
6"\22 ..t -1(', 1",2 ,,.o ZJ IZJ-.,

o1 gi
(1
3.s0)
Tratectoriile iensiunjlor normale principale
o,
formeaza doua famllii de curbe
oi-togonale intre ele, a cdror alura depinde de mcdul de incarcare gi i'ezemare cdt gi de geometria secliunii transversale.
exterioare. unghiul
Pe o secliune inclinata care trece prin punctul analizai, precizaid prin normala care face u cu axa,,x" se determind cu rela{iile (5 10) gi i5 1'1), care devin in cazul prezentat:
Pentru bara in consoid din iigura 13.18, solicltata la incovoiere plana cu for!5 tSletoare, se realizeaza analiza stdr"ii de tensiune intr-o sectiune curenti'x"in punciele A, B, C, Br gi Ar de pe inallimea sec{iunii. Din jurul fiecirui punct se deiaqeaza o suprafa!5 elementard, pe felele cirora se figureaza tensiunile din punctele respective, cu sensul fizic i"eal,
= ". ]+]
o-
o.
.os2rx+'r' sin2u gi tn,
- -asin
Zcr'+
t,rcosla
--t
A
Valcrile tensiunilor normale principale dintr-L;n punct, se calculeazl cu relalia (5.'14) care in
acest caz oarticular devine:
rIts
-f
u
c
c't,z
o-,'s'r
2
"i'c [lB,
(13 45)
[{,
,e
-T,1 ,.a
'1i7--,"'
;A.
l-X
l
direcliile acestora fiind precizate Ce relaliile (5.12) sau (5.25) care au forma particulari
pl
tglst=:
tgcx, = Ia
O1
(1
3 46)
U.
,ri+ (U0l-
f*:-H
R
=.-_-__
O.,
'__
^
C)..
gi
tgo2
Tva
(13,47J
C2
f,{ ) \.-Y
_i ,l==-_
a)
T1
u1 ur _:f-r_i-
Tensiunile tangenliale extreme aclioneazi dupd direcliile bisectoarelor unghiurilor formate de direcliile tensiunilor normale principale, ale ciror valori se determina cu relaiiile (5.20) qi (5 21), care devin:
,l, -oi fL-.-2 _-01-62 1.1- I ,L\â

!aL
ln
(1 3
18)
Direcliile tensiunilor tangenliale principale pariicular este:
rr..
se determina cu rela{ia (5.17) care in acest caz
A,
d)
Fiq
13.18
e)
1E
incovoierea pland cu fo(5 taietoare
incovojerea planb cu
Pe elementul detagat din jurul punctului A, acticneazi tensiunile: ox.A ) 0 9i t*r,n = 0 pe fetele cu normala x respectiv;
oy,A = 0
9i trr,4 = 0 pe felele cu nornnala
z'
(fig 1319) Astfel se considerd punctul Mr de pe fala cu normala 'x" unde aclioneazd ox,B> 0 gi rxz,a > 0 iar pe fata cu normala ,,z" se considera punctul Mz unde ac{ioneaza
oz,B >
Tensiunile principale gi directiile acestora pot fi gdsite pe cale grafica utilizancj cer-cul lui Mchr tensiunile tensiunile
Tensiunile tangen{iale flind nule, rezulta cI tensiunile normale care actioneazS pe aceste fele sunt tensiuni principale, Deoarece or,1 ) o2,x, rezulti c5:
0 $i rxz,B < 0. in sistemul de axe ortogonal (o, t) se reprezintd punctele l'/r (orB;t' s ) qi M' (or s - 0: - r, s ), La intersectia segmentului M.M2 cu axa Oo se gdsegte centrul cercului lui
Mohr. Cercul lui lMohr intersecteazd axa Oo in punctele,,A'9i ,B'. Valorlle tensiunilor normale principaiesunt; OA=ot.e $i OB --oze, Polul cerculul Iui [/ohr, este punctul ,,P"(o, =0,'rr.,a).
Unind polul P cu punctele de interseclie a cercului cu axa
011-or4
astfel, direclia principala
'1
$i o2,4-t}..a
0o
se ob{ine:
gi
este tangent6 la fa{a superioari a elementului structural
o Similar
ox,B
a) direc{ia princlpala unu, care coincide cu direclia segmentului PA

b) drreclia
,
pentru punctul B (fig.13.18 -d), pe felele ortogonale care delimiteaza elerneniul

I
ac\tcneazb
te n si u n i e
0 gi Tr..s > 0 pe fe{ele cu normala,,x" resoeciiv;
principali Coi, care coincide cu direc{ia segmentului PB c) punctul .,C'fllnci situat pe ara neuti'i. tensiunea normalS 6r,6 este nul5. Pe felele
ortogonale care delimiteazi suprafata detagatd Cin jurul acestui punct. aclioneaza numai tensiunile tangeniiale, prin urmare starea de tensiune este de forfecare purA. Tensiunile normale principale din
acest punct sunt:
oy s = 0 9i rrr,s < 0 pe felele cu normala ,2" Tensiunile ncrmale principale Ei dir-ec{iile acestora se oblin din relaliile ( 13.45) gi (13 46):
n,,,, -
oru
-\ d-t'r'*
u'ra
.-1,,4
;i
rg2as
cr,s
'::;
in sensul tensiunit tangen{iale
Di'ept urrnare. direciia principali unu esie incllnati cu 45" cu diagonala'intinsi a elementului detaqat din jurul acestui punct,
fati
de axa elementului gi coincide tensiunile
Direc{ia pr-incipala unu se ob{ine rotind direc(ia tensiunii
Fe felele care delimiteazi suprafala detagati din jurul punctului Br
rrr
g de pe aceea;i fa!a.
tangen{iale au acelagi sens ca in ts iar tensiunile normale
o"
igi schimbi sensul, punctul flind situat
in
zona comprimati
sectiunii. Astfel, pe felele ortogonale ale acestei suprafele actioneazi

pe fe{ele cu normala x 9i:
z
tenslunile:
- ox Br ( 0 si trr,s, > 0
- 02,81 = 0 9i rrr.3, < 0 pe felele cu normala
Tensiunile normale principale gi direc[iile acestora sunt:
(),.tr
--
r-2 or.B'_ ur.B' -? r T,,.Or -- 1l t\+
ct Y',
Inltr^'v-*51
a-txt
91
ox,B1
/o2
t2)
/-
i1)
Direc{ia principalS unu se obtine rotind drrec{ia tensiunii

rzx,B1 d pe
o.
s1 in sensul tensiunii tangenliaie
aceasti fat5,
exista numai lensiunile normale o*41 <
o
-t*t
Fig.13.19
in punctul Ar simetric cu punctul A,
9i in
consecintS, tensiunile normale principale sunt;

o1,q1
=07.41
=0 $i
oZ,nt=*ox,A1 <0
Direc[ia principalS unu coincide cu directia tensiunii normale o7,41 , c?re este normalS la fala
inferioara a barei. AnalizAnd directia tensiunii normale principale o1

Rezisten{a materialelor Rezisten{a materialelor
in punctele analizate de
pe
356
incovoierea plani cu fo(5 tiietoare
irc.:;oiere: plar i cu frib li:etcare

Avincl in veCere formulele lui Navier gi Jurawski, relalia (13 52) devine:
357
inal{imea sectiunii, se constata rotirea continua a acesteia de ia pozilia orizontala din punctul A, !a cea grtogonald corespunzatoare punctului Ar. inf6guratoarea liniei tangente la direclia principali unu din punctele succesive analizate, este izostatica de speta l-a. lzostaticele de speta l-a (fig. 13.18- c), formeazd o familie de curbe care pleacd din punctele de pe fa{a superioara a elementului, tangente la conturul acestuia, care igi miregte continuu panta, intersectAnd axul longitudinal sub un
,?t2
',
i,L'{"']
I r ltr,,t,,ixl
y
u'1,11,;''',
;1
unghi de
45' gi ajunge
ortogonali pe conturul inferior al sec{iunii. lzostaticeie de spe{a a ll-a,
reprezentate cu linie intreruptd, suntfamilii de curbe ortogonale pe izostaticele de spela a l-a.
Energia de deformaiie ele mentard acumulati in volumul dV este:
13,6 Starea de deformalie

Sec{iunea transversalS a elementului solicitat la incovoiere plana cu forla taietoare se deplaneaza, astfel alungii'ea respectiv scurtarea flbrelor este insotiti de lunecarea reciprocd dintre acestea. in cazul barelor lungi, se admite ipoteza ci deformalia specifica liniari are o distribulie liniar-d pe inSllimea sec[iunii cu valoare nulS in planLrl neutru. Asiiel deforrnaliile specifice liniare se calcuieaza cu rela{ia cunoscuta de la solicitarea incovoiere puri: 6t "
drr -
usdv
l_l r.--L
2 1 V,(xfS,,t.l,2l 'ni,,i I lcv I,, 'l _
(1
3 53)
^l
t
integrAnd r-ela{ia i13.53) se ob{ine energia potenliald de deformalie:
,I Litl,ll,rv-,1111u11'tii .- v u rlry 2E;' li

, iti:1- - :Z'"
1
i_:_s
unde: El, este rigiditatea la incovoiere a secliunii,
iegea lui Hooke;
t/-t
Zil il ;
t,
ar^
.]i
2'l
tl: ro.,pf{;., GA
'i
U',2)t,'
r
1.l.5al
Deoarece secliunea se deplaneaza, deformatia specifici unghiulara este Ciferitl pe inallimea acesteia. flind nula in planul suprafelei laterale a elementului gi maximi in planul axei neutre. Relaiia
z',
Utilizand notaiiile
lrrlti;,-,?lf 1 riti''!ri!.',LI,o, j Gl
zt(
de calcul a deforma{iei speciflce unghiulare se cb{ine inlocuind relaiia lui Jurawski in relalia data de
i,'tr.;
Yrz
: r", b::
VrSu (z
(1
3.ss)
Gb(zily
13.7 Energia potenlial5 de deformalie

Energia potential5 specifica de deforma{ie este egala cu lucru mecanlc al tensiunilor normale
qi tangenliale de pe sectiune:
a a -_ "K kl
13
v
'
..s3ttt oo .! o;(,,
expresia energiei potenliale de deformatie poate fi scrisa sub formele
,, ,1- ", us jox'x r jLxzYxz

finAnd seama de rela{iile (3.6)9i(3.21)din relalia (13 51)se ob{ine expresia, rr "S
1-^
(13,s1)
J=-i
'---{Xr-1" 2d 2iEtii
lt.wlixt
rr.rYvjtxr -Jx
GA
/4I
EC\
^2
vx,
,2 lxz
lx
lb
(1
3.52)
incovoierea pland cu fo(5 tdietoare
]nccvcrerea plana cu
ic(a trielc:re
JJ5
_''fti!')or,, luYul,4, 2d GA
2i.Eti4
(1
3.57)
unde Ak este aria redusi a sectiunii iar k) este coeficientul de formi. in relaliile (13.56) 9i (13 57) primul termen este acelagi ca la incovoierea plana pura iar doilea inkoduce influen{a forlei taietoare.
"ky -2,4 -2,8 pentru profilde tip i profll "ky =2,0-2,4 pentru dublu T normai "ky = J+4 pentru profllul
;
T.
al
AXill-5
deformaliile elastice din acliunea for{ei produse de momentul incovoietor, eroarea de calcul fltnd tdietoare sunt mici in raport cu cele
in
cazul elementelor structurale lungi
(/h>5),
Si
(fra.1
se determrne valoarea coeflcientulu de fcrmE pentru secliunea dreptunghiularl cu dlnrensiunile: bxh
3. 5a).
nesemniflcativd.
Bezslyare Se consideri nivelui a,b siuat la drstanla,.z' fa!5 de ara principaiS cenirale y. I',/omeniul staiic ai sL,prafeiei raDcri I r ax.l y dle exo-es'd
Atunci cAnd calculul deplasarilor elastice se realtzeaza prin metode energetice, este necesar s3 se ia in considerare deforrna{iile pi"oduse de for-{a lSietoare, coeficientul de formb trind determinat printr-un calcul rigutos.
at. ct- de sec\il'e ir
S
13. 8 Coeficientul de formd cceflcientul de formi se exprl"ra fun:iie ce Pitratul rapcrlului sr(z)./b(z) care determina
legea de varia{re a tensiunilor tangen{iale pe secliune. Deoarece distribu!ia acestor tensiuni depinCe de forma secliunii.
t' r;t,.o '? l--r '] : " -, -a:' L /

Sr{z)
qi ginard seanra de expresitle caracteitsticilor
iniccutnd in relalla (11.55) funclia ircmeiitulu siatic
ra^^Lr'.a J
..".,t
.\r
',2.'eZJliJ
kf
se numegte coeficient de formi. Terrnenul al doilea al rela{iei (13.57)
are
''
forma stmilari cu cel stabilit in cazul forfecirii pure, deosebindu-se de acesta prin coeficientul k)
care line seama de neuniformitalea tensiunilor tangenliale de pe secliunea transversald. Atunci cAnd planul lncarcarii include axa de simetrie ,,y", coeflcientul de de relalia
f ,t.rri l1'
isJl,o
i;lt
t31" 12f '.
tn'
'-'
'l-,o
\1 1 6tr)
Avdnd in vedere cd dA = bdz , relatia (1 1.60) Cevine:
formi k)' este definil
=4;lsitr6a
t; i' h'(v)
(1
3.58)
AXIII-6
Pentr-u formele padiculare ale sec{iunilor valorrle coeflcienlilor de formb se calculeaze relaliile (13.55) qi (13,58), care in cazul elementelorcu pereii subliri devin de forma:
Sd se determine valoarea coefictentului de formd pentru seciiunea circulara (fig.13.6) in cazul particular cAnd se !ine seama numaide componenla
l i
kY=:lr-jdsl '
ri
,,
t r^\ A J,,15/
t"
a tensiunit tangenltale totale
r,*.
(13.5e)
t(s)
Rezolvare Lalimea p5(ii care luneca la nivelul ,,a-b" situat la distanla ,,2" fa\it de axa ,.y" este: U(.1 = Z.
F' - ,
Coellcientul de forma pentru secliunea dreptunghiulare are valoarea secliunea circulari pline
X! =l,Z iar
pentru
[4omentul static al zoner hagurate cu suprafa!a
A"
care tinde sd lunece esie dat de expresia.
k) =10i9=1.1 11 cand se ia in
considerare numai componenla
rxz
tensiunii tangen{iale totale 9i valoarea coeficientul de
ltf
= I r os cand se {ine seama gi de componenta
tr,
S,{z
'
rr ds -j t oi'rz l-1z
l' |
= 1z
,
-l :,r -'-' ,I il' 2 ;' i-''
\:?
l
in cazul sectiunilor cu pereli subliri cu profil deschis utilizate frecvent in construcliile metalice,
formi are valoriie:

tindnc seama
ca dA' = b{z'!z- sl
n(t')=zh' -r'z\:t
2An
incovoierea plani cu foriS tdietoare

tangeniralepeinSllimeaseclrunrr este:
inccvoierea plani_q_J-_f!!A!Elggr.
naportui Sr(,2-)/b(.")rn,.ddlegeacievaralieatensiunii
2
in cazul sec[iunilor nesimetrice (fig. 13.20- b). este suf]cient ca tensiunea normaii sd fle veriflcali in punctele cele mai depirlate de axa neutra unde acestea au valori maxime sau minime.
, r3 1 S,lz )_2 3'R z _ tc. ,.: 3 '' bFl

,,,
*-rtl a,/
. -Ml,t{.o, _ , .o v yel,nrax ^ Wy
.,
qi
(13.62)
inlocuind lv = aR
a
in relalia (13.55) raportut: S" lg'' )/b(z'
9i expresiile caraclerrsticrlor geometrice. A -:iR2
respectiv
/4
funclia coeficientulul de formd devlner
,:--n1'--ti .:l *:-r''lda
'
rnn:e1
r,
9r,R"
t'"",t-' , 'rr'* r'or

z'=Rsin,+ 9i dz' = Rcostpdro.
A iel.Tll -"
V"
,'1
,i, *t ,'"'o,
uirde
! t", <k A/ *'/eJ

,
(13.63)
Inlegr:la se rezclva ltilrzAnd subsiituiia.
decil
lr.ef wv.ef - l: --
I 11. F.t\
'
7o^,
r. 'o-',',i I
Condilia de rezlstenta referitoare la tensiunea tangenliala este suflcient punctrl unde r afe traloare naxirni:
si
fie indeplinita in
13,
1
9 Proiectarea grinzilor
Calculul de rezistenli
6
lermax
=#l#l-., t*0,'
rT .-xmtn
(13.65)
3.9.1
Condilia de rezisten{d din orice punct de pe suprafala sec{iunii transversale a unei bare solicitati la incovoiere plana cu fo(i tiietoare este indeplinitd, dacd nu sunt depSgite rezistenlele de calcul ale materialului R6 9i
R6,1
.
Deoarece pe secltunile iransversale ale barei se dezvoltS tensiuni normale 9i tangen!iale, condilia de rezisten!5 dintr-un punct se consideri indeplinita daca: or,u1 <R6,
tensiunea echivalenti Tef
H\ tl
<Rd,f gi o..6<R6
in funclie de teoria de rezistenli utilizati.
u/eH.,.,,,
o, od
(11 61)
o".6
, determinAndu-se
A= pl r
o,.",
Punctele de pe secliune'in care lensiunile normale qi tangeniiale au valori maxime, se afla in general pe sectiunj in pozilii diferite (fig.13.20). Din acest motiv calculul de rezistentd sereahzeaTl
in secliunile unde funcliile eforturilor au valori maxime (secliuni de calcul). Calculul de rezisten!5
la
aceast5 solicitare are anumite particularita{i, funclie de natura materialului (ductil sau casant) 9i de forma sec!iunii transversale.
a)
Fig.13.20
b)
13.9.1 ,a
Calculul de rezistenti a grinzilor din materiale ductile
o Verificarea rezistenlei
Verificarea la tensiune echivalenta se face in punctele unde tensiunile normale gi tangenliale au valori mari, funclie de forma secliunii, in cazul materialelor ductile pentru calculul tensiuniior
inccvcierea plar) cu
':(t
tai:tca.s
363
de echivalente se utilizeaza de obicei tecria a-V-a sau teoria a-lll-a de rezistenti. Astfel condilia rezrsien!a la tensiune echivalentd. devine: D
l'4y,cao
Wret,minRo
(1
3.t
1)
conoil,a de egalitale Cintre
r.onentrl capab;l al sec{iun'i si norenlul ircovoietor maxin'

My,.up = lr,4o,ru,
(P,
o].n
iespectlv
=1'Q*sl
<no
I rJ.oo)
l)
i11,7)\
se ob{ine
fo(a capabila po..ro
"!1.-rFlo+12.Ro
in cazui pariicular al
sec{iunilor simetrice
{13.67)
Fo(a tbietoare capabil5 se determina din relatia (13.65) cand aceasta este indeplinita la limita:
k1- \ ul4l ^ 6fl{df n oy
(fl9 i3 20 - a) (Wy;
= Wyc = VJ,
r'erificarea
Vz:aD IV
rezistenlei la tensiuni normale se face cu relalia:
'
lrJ.u*
maximi
rJ.i
JJ
_ u.ef rar
- ivv
l'/l' |
a, zD --' : \J
y,
L1
3 68)
Din identitatea inti'e
fo(a taretoare capabilS

Vr,,nu,
qi tor{a taietoare
ef
(P,l)= l'.,.o0
(13.74)
Dimensionarea sectiunii
se obline
Pentru elementele structurale lungi (h/l >5) in aprecierea rezisten!ei sunt hotaratoare relaliile (13.62) qi (13.63) calculul dimensiunilor sectiunii se face utilizAnd aceste condi{ii de
rezistenta.
fo(a capabila din condilia de rezistenlb la tenslunile tangen\iale pr..uo
Foria capabila a grinzii este:
Pcap
= min
(P,r,rup, P., .up
{1
3.75)
\4/ ' 'y,nec
My'tu'
Rd
/1? Aq) atunci cand pentru fo(a capabii5 ast{el determinati sunt indeplinite condilia de rezrsten{5 Ia tensiunt echivalente o'u.1 date de relatiile (13.66)sau (13.67).
Dimensiunile geometrice ale sec{iunii se stabilesc din condilia
13.9.1.b Calculul de rezistenti a grinzilor din materiale casante wv,g = wv,n..

(13.70)
Verificarea rezistentei
Cu dimensiunile astfel stabilite urmeaza veriflcarea de rezisten{5 a secliunii la tensiuni (i3 66) sau tanqentjale cu rela{ia (13.65) gi verificarea rezisten{ei la tensiune echivalenia cu relalia
(1
3.67). Rela{ia de stabilire a dimensiunilor geometrice (13.70)
se ulilizeazA 9i in cazul pa(icular
al
Vei-ificarea rezisien{ei se realizeazi {inAnd seama de faptul ci rezisten[ele ia intindere gi compresiune a materialului sunl ctferite, astfel condilia de rezistenta la iensiuni normale se pune atat 'in fibra cea mai solicitata din zona intinsi cAt gi din zona comprimatd a secliunii:
sec{iunilor simetrice.
o
(1
Determinarea mornentului incovoietor capabil
oxe'na^
My-r, Ku ci oxei.nin a no, = ,,Vrl S-. -My-iti-o $l ^ \4r.,wui
(1
3.76)
(13 62) 9i lvlomentui incovoietor capabii al secliunii se determina din condi!iile de rezisienld
3.63):
*f -IYt 'z;'tL
wu..f =lvtl
.Jb4
fo(i tiietoare
lrcovoierea piana cu
fol)
iaietua'e
zi ,i zc reprezinte distanta
de la axa neutrd pana la cea mai depdrtatl flbrS din zona intinsa
ln cazul particular al secliunii simetrice relalia (13 g1) are lin6nd seama ca, VJul = Wu" = W" Yq forma particular
respectiv comprimatd a secliunii. La tensiuni tangentiale verificarea rezistenlei se face cu rela{ia:
b.
'
t'
Le'nax-
vNr* Sr(z),
1' I,L' -r r OlZl
1,,
l
Wy,s = Wyt,nec
9i
Wy,n
= Wy.,ne.
(1
3 82)
1 D :r\d,:
(13.77)
lmax
Determinarea momenturui incovoietor gi ar
fo(ei tiietoare capabile
iar la tensiuni ech,valente;
lVomentul incovoietor capabil al sec{iunii este valoarea minima a momentului capabil al parlii intirse respecriv comprirnate
:
O..;r <
R6; S?U
Oech < Rdc
(13 78) Ml,cap = min(Ni r.up,t,My.up,. )

:
{13.83)
Tensiunea echivalenti se evalueaza cu aiutorul leoriei lui l"4ohr
ln care: (13.7s) respectiv
o$n
=Lrlo-
.i+&r4*
<Rd,(Rd,)
Mi.rpl=WyierRai
i13 84)
Dimensionarea sectiunii
Mi..p,. = Wyr,rtRc,
(13.85)
Materialul avAnd rezistentele Ciferite
la
intindere
$i
compresiune este necesar ca
Din ccndi{ia de egalitate dintre rnomentul capabil al sec{iunii gi momentul incovoietor maxrm:
drmensionarea din condilia de rezisten!5 la tensiuni normale se se faca atat pentru zona gi pentru zona comprimata a sec{iunii:
intinsi
cAt
My,rrp = My,*r* (P,i)

se ob{ine foria capabil5 pocap din condi{iile de rezisten!i la tensiuni normaie
(1
3.86)
!r/ '
respectrv
M!
t.,
Kdr
in cazul particular al secliunii simetrice relaliile (13.84) (.13.85) devin: 9i

Myrup,i
Wv.eiR6l
(1
3 87)
Wyc,nec
Mc '"'y.max
respectrv
Ro.
Mycap c
= \,etRac
Exprim6nd condi{ia de egalitate:

Wyt,g
= Wy,,nec
9i
Wy.,s =
Wy.,n..
(13'81)
Fo(a taietoare capabili se determlni utilizAnd rela{ia (.13.73). Din condi!ia:

Vz,"up
se determini dimensiunile geometrice ale secliunii alegandu-se valorile maxime ale acestora. in relatiile (13,81) Wyig $i Wv.s reprezinte modulii de rezistenlS ai zonei intinse respectiv zonei comprimate a sectiunii:
= Vr,r* (P,l)
ai
se obline for{a capabili a sec{iunii din condilia de rezisten{E la tensiuni tangen{iale p.,.ro.
L t., Wvs=l 9i Wy.s-,' Z'

-"
366
incovoierea pland cu fo(d tiietoare
incovoiei-ea plana cu fo(a taietoare
367
pentru qrinda cu secliune simetrica sau nesimetricd for'{a capabili a elementulLli se determinA cu relalia (13,75). Dacd grinda are secliuni slabite, este necesa!'sd se veriflce rezistenta acestora
utilizand caracteristicile geometrice nete:
lY nt! \A/ -, "y,net -
\er'ica'ea'eaclrJnior
Irr=r
ot.
lpl-]o]'-o
6 t+
1.
ci
Diaqrama de
forti tdietoare
- m2x
"'
uy,net "y br "y,sl

1y,51
.
vt
este momentul
p,,
v;-
pr v.", . pr-pr=0,
q' --:',
V,,.
=-* :. - u,
u; =s
unde ly.net =iy,ur *ly,sr
1y,5,'
fiind momentul de iner{ie axial al secliunii brute iar
2.
Diaqrama de moment incovoietor
de ineriie axial al suprafe{ei slSbirilor, Se atrage aten!ia ca: Wy,net
Wy,nr
Wy,sr
,.,"--d' v,
-^r-r) c ir'; ,,\tî^:r;; ']j tl,

"'' =l t U,-. -t;
AXlll-7
S6 se determine valoarea foi'{ei capabrle a gr-rnzii din Iemn de siejar de calrtalea a-ll-a, cu schema staticd 9i Ro, -135 iaN/cm'/; Ror =158 CaN/cm2; geornetria secitunii dare in flgura 13.21. Dale numerrce.
Se:liuneadecalclrlesteAcuelorlrilerect:ona'i
l-4jm
Kal=ll0dalt/cr a
Rezolvare
5crn.
3.
Calculul caracteristiciloroeometrice
s^, t._L',' Tr
Itrl8
=
o
:-1
!":":."1 ). -,r-,)
1-,n^,:n^l
J.t.,a
1,
Calculut'eacfunilo'
r - i!l!R
Arrll:.
6a1? ata
-,t-t: \at) - "';U, t 2a
43a
,'
/ec
ia'
IM'=o .
r ',
-rtr-
loj,-o -
n?
=ipl
l w' - =i?0'!uo -,o,,nr' si w -'. = t906t" - j22.ge z. 557a z. 643a

4.
Determinarea fortei capabile
a) Din condilia de rezistenld la tensiune normali:
r q
->-l
pl
trit
@1 tt *
o, rax a;i!! :l
o,.ro,,
=Lfl<Ro =
uuy I'1..
I\4
--
Myr""p =WyiRar -141,9a3Rd =141,9x53 x'135=2394562,5daNcm,
,q o, ll
i.:l t--a
6,e.-..-
-.-
,n,'1 VVu.
tRo,;
lV,._""
=,Vr,lo,
122.9a
F., -^,22g.53.'58
2a272,SaaNc.t,.
au
pl 6
zl
:. "a4a a
M, ..0 = min(lr4y,.uo ;M*,*o )= 23945625daNcm. Determinarea fo(ei capabile:
My,,,
rr2 . . -Vy.uo . -- -tvl,.,-
trt"_"
2M ".,.- 2x239d562.5 ^ --f
,#"'"=192datr,cr.r
Fig. 13.21
b) Din conditia de rezistenli la tensiune tangenfiali:

368
incovoierea pland cu fortd taietoare
Incovoierea plana cu fo(5 taieioare
369
V "' js"{z}j . *,, t T.,..".=f -", #r
V.-,0
.,",
-,..,*o',s,'(rl
'o{z) ",^
unde:
0062 -nn"-.o r 7906a"R", j ,
--
A
4
V,,*" =55,34a2Rat =55'34v.52 x216=29B836daN,

0,065
(5' b" : trrz) ,,'-;,S,t:r-.-rnavSr' S" l s. 557a.Ga ''t'-n3,r' 2 S
R.
a'
+l
pl
$ s.
= 6ax4ar
4,/3a-
rOa\-'
2 \
1l dza-4"41=a5.8a' 3n-'
(o
--.N t(-i\ mn
da -JOo: . ott _ 2a .a024 93'a a- " s:' B58a'- a'

p{
ll
D
)r
Detei'minarea fo(ei capabtle:
-\-:--tl'r\
,\r
n;\
v.-",
r "- - Dt=V,,o
P"uo
".,.
u'i' .'nitTu 74r,raN/cn
a)
b)
tig. i3.2?
Fo(a caPabili a grinzii este:

= min(P,uo,o,P*p,, )= 1 9,2daN/cm
3,
AXlll-8
se drmensicneze grinCa din fonti Fc 150 cu schema staiicd 9i geometria secliunii date in figura 13.22
Si
rui
=o; vi"'
-+,;-;"1. j
l;
r':'
Datenumerice:
l-5,0m p=lCKNlm;Ro. =i60daN/cm2;
'i.,
=*-+ =-+
r\4? =
*?* l--pt' -i*pl 2232 12
Rar
=45daN/cm2;Ro, =35daN/cm?.
14? = 0
Rezolvare
4.
Calculul caracteristicilorqeometrice
1. Calculul reactiunilor
Ir/'=o
| 2t ' o; l 1 l)-pl'?-l ? 1-o - R:,ni'i Tr",r -,-r - Re,-1 ' 2P1 32.2''z'.2-l'1. 3 2 !' 2 3,
Verifrcarea reacliunrlor:
'rotl"-r1 t;-l' nelr!-"1 nil -z 1-ol'-1toi 2\3 2--l 2t 3 z z"2r!-1 3 2 i 2 3 ?-o = 'v
', Io
3 91
Ioz
t33t a
-181,30rv{0.5il
27i
::,
'g,
,*
=-
- 22tr
t' '.4r
r JrLl .eJ.,
,.,,r_:18,.
,
30ttt _igr _ toi .301 JU. r.ssL,r,__2485761r

j
IF, =0 =
t-;'*. :"1-"-;"1=,
pl pl. ,,r
--165izr $ w -L-'o|;1$-1384,8r w,=f ' Jz-"::::' 15.05t z. 1-.95r 5.

Dimensionareasectiunii
2. Diaqrama v-.
de
fo(i
tiietoare
'
. !_10 | _0J, ,,Bdi p{ _0t v, _Ft_ J, 4= p', vl,. 3 ' 3 2 2 12 ' ^) 2 2 3 '3124
Se reailzeaza din condilia de rezistenla la tenstune n0nnale
o.,,,.,Rezistenla materialelor
iH,t,,.l {Ho. r
*,
', ="R. W,,""--.=l!ry|=p111=lo{ool=13BBB,ecm3; 4 4;

370
incovoierea pland cu forld tAretoare
lncovoierea plana cu for{5 taietoare
.l/
6,ermn
-W.R.. -
w,"nu"
=H=#-*#=3e06,3cm3
o"",,
=]*lu";i *.L =*,
qi o*n,
=9*].F,
s,
*+,'-
.no.
Delerminarea dimensiunilor sec{iunii se realizeazi din condiliile:
- Dt' 4 --10^5002 . = o,, 40,9da\/crr2 '" 'Y I 5" wr., 16651.7rr 4r'65'.7 ,21\ -
wu,n
-wr,,".
=wy.,n".
+
--
1651,7t3
-w,n".
= , "", =iH=rffi=r,,,.t
=
,""""
S"' ol 3 2529-_-lq'500r2529. .,,.=v,-u . r,e, b..- 248576f ?t 3vlt'ggtga)t' =2,00.N,cr:

S
1n6319
wv.,s
1384,8tr
=w,""""
=m-\m=1.5cm;
,=
9t x 2t x '14,05t = 252.913
si
b. = 2t
t".. = rnax(t,ne";1""* ) = 2,1cm.
Valoarea tensrunri echrvalente din punciele 1 de pe sec{iune esie:
4.
Verificarea sectiunii la tensiune tanqentiali:

La tensiunea tangen{iald
o"",, =
t,: - l.
Ei;i{, = tl}. }Ae;tar
41 daN i
cm: < R,, =
45 daN,' cm,
a)
t,-: 10 500- r3e; ,110aN'cr' .

R
t'',' - 4 ,' , ---;Y

",
t( unde
z) -
,,n,'. ^.-o'-l 2tg5l .61'
?4851 6 , t2.1t
Valcarea tens unii echivalente dln punctele 2 de pe secllune este:
#
b)
".,
;| = ry
23e'7tz
ei
svo = 15,05t x 22t x
15 c51
- i
r
ost x tat
3fst
e58'Bt3
o".,-o'r' jro.r-ori
AXilt-9
a!!,1,asa: r4
2.a: -r9da\ crn,<R,,-.dcoaN
cm
La tensiunea
tangenliali
tn:
152.55 t4daNrcm'<R.,
. -unde: iq
V-:it s
'qr!00 - 0l 3 r52,55r2 - /24851.612,1' ' l,*. .,^ 24B5l 6f 3

b.
iIJr'JOL ca aa+3
Si se veriflce rezistenla grinzii din olel 0137, cu pereli sub{iri cu schema statica qi geometria secliunii prezentateinfigurall.23.Datenumence: I=B,0rn; p-85KN/m;Ra=2200daN/cm2,Rri-1300daNi cm'.
Rezolvare
1.
=152,5512
Calculul reactiunilor
11
:t' b.r
$i
Sur =9txtx16,95t=152,55t3.
i<',
6.
' =12'0l
Verificarea sectiunii la tensiune echivalenti:
Se realtzeazS cu relalia (1 1, 79). Coeflcientul lui Polsson pentru fontd fiind nul, rela{ia de calcul a iensiunii ecrivalente are fo'ma oaniculara. 1-
Frvt
^t2 o
"6
pA !l
b
"",=;
linind
g:
2\o
-4r'<R"rR,
Verificare:
)
lF,=0
::1
Dl 1'1 1 612'2'2
3l
seama de particularitatea de alcStuire a sectiunii, tensiunea echivalentd in punctele 1 cele mai solicitate de pe zcna intinsi a sec[iunil, respectiv in punctele 2 de pe zona comprimat; a sec{iunii unde tenstunile
2.
Diaqrama de
fo(i tiietoare
nr.nale
rangentiaie au vaiori mar':
Jtl
incovoierea pland cu fo45 tSietoare
lnccvcierea plana cu fo(a taletoare
v'=-Pl: '' 5 v '

3.
r/;
4 -91-1.t"20= 6 2 3' 12
s.
a)
Yertlpqreatarsleriei
Verificarea la tensiuni normale:
Pl',N,1r=-ol
,l ,tl'-1r2!] *.i -{ 6"66?334
r/;=0
b)
t 1-,1?.û9 '''u 6'"" - w" -Z118ttl;l,s =21g7daN/c'r'<R" -:l w,.

Verificarea la tensiuni tanqentiale:
Verificarea la tensiuni tangenliale
2200daN/cm
r_
lr
pl,
mp
T
ql 5pl 12
r-_
1t2
V"",S.. pl 2.816'' _I_800'8161 .o5rda\r:m -4,. ol, " t 74r'60 8t' i\ tL^6A 8 ' '
n'.
D-r
'\a
pl
I
12
Je
s')
dc4r^r^t1j'-r,u,r''
6'
lL) i
{
2
pl '9
Verrfrcarea la tensiuni tangenttale T4:
, ^-.-u :S- - ol 2'3708r I.85-89-0'3?t-8 =:-,70a\.,r 7'i4oJ 8 ' '' 5l :l ;4r;c 6l

.5t:!
/-li
v,a
0
b
181
T"y. n,..
.t 5t.
:r -are S, .", -.9t
2t '20.5t
3r0Bt
.,f;\,
c) Verificarea
la tensiune echivalenti:
N
ll
IJ
o./
i
1
ll
Verificarea la tensiune echivalenia in prnctele ,,1' de pe secliune:
"-T 6*rr -.,/oi, +3r:,1 -\i1169'? +3x37,72
= 1171daN/cm2 <
R,
in care:
0.4t
v.
{i
t1
. L:..1
<r".il,
/r'j
tl r'
t.:
' "",
t+:%=116edaN/cm, $I1=j!|= \/\ ^. 184311 4^1B4ir^1,5'
ei r",, =.i,.-2, =3/.7daN/cm2
Verificarea la iensiune echivalentA in pr/nctele ,,2" de pe secliune:
o"^n,, =
riQ, * 3r',,
rT61t;laD5"t
= 1 083 daN / cm2 < Ro in cara:
4.
Calculul caracteristicilor qeometrice
o., '=
lu1'=
85'800' pl 4 .196, ,. =4-7d460,8' 15'. 19.6=r061dar\/cm/ l,er 744608r"
$j
Fr,z 30tY2tx(-31tt 'B60tl '' In, 3or> 2t-2'r,6ot '8or- | =30''{2! 12

w
-30r}2r ,(20.6ri -r,
,.,,
+60:^r^(1C.4rt -74460.8r'
_ V,", S,, _
bl,
?t.7LLtAAt"
!t 2
1263tr
=4 r74410 B' 1.5',
Su].ggg)'r,g _125,5da\/cmj,
l' =7446q81 =1843,1rr 40,4t z^^, '
i12
'^!T')
ir car. Sv; -30r <21' 206i -1236tr
Bezistenla materialelor
374
incovoierea pland cu fo(d tdietoare
Incovcierea plana cu
fo(i
tSietcare
6.
Analiza
stirii
de tensiune din punctele 2 de pe sectiune
Pe fefele ortogonale ele suprafelei elementare detagate din lurul punctului 2, ac\ioneazA tensiunile
13.
10 Lunecarea longitudinald
o-: =1061daN/ctr2,
r,,t=t.,:
=125,5daN/cm2
9i o., -0
(fig.11.24a).
a)
Valorile tensiunilor normale principale:

gt--1
r o - 62 J\.' 'a-'.
o'r --14,7daN/cm2.
'+"zss 2 .;rtogr 2.
>
o-:0757oAN']cm
in planul sec{iunii transversale a grinzilor solicitatrl la incovoiere plana cu fo(i tiietoare, se dezvolta tensiuni de forfecare iar in seiliunile longitudinale tensiuni de lunecare (fl9. 13 26- b)" Tensiunile de lunecare r7x se pun in eviden{a consider6n/ ci grinda solicitata la incovoiere plani cu
$
fo(5 taietoare este seclionata dupi planul longitudinal ri1"aat la distan!a ,,2" in raport cu planul neutru, separdnd elementul in doua pa(i suprapuse (flg. 13.25- a). Peste ros.tul lo,rgitudinal, pe ambele fete
separalie datorita faptului ci folia nu are sufrcienti capaciiate de rezlstenld pentru a prelua tensiunile tangenliale din planul de lunecare,
se lipegte o folie de aluminiu. Sub acliunea fortelor .,F", se constate fofecarea foliei in planul de
b)
Direcliile tensiunilornormale principale:
r*
b26"=!|,"
lij=9236 o. =''.1051
-96,64'
2cr-ardgA,236-13.27'
unde
^, ;cl. u.t-uua
.; ll
0:-0,64'-3C
ci
Tensiuni tangentiale principaie:
r..-';ro
ii-',^-
Lt -
^r"ol- '4,'/J) I
- .J45.lJdl{;C}'
aj F'g 1 3 21i
si
b)
di
Directiile tensiunilortangentiale principaie:
192)- --t2z tg:a=-j.' =- lv = lL.5 lt,-t

dz=-38.4'+90'=5'1,0'
2a=arcts(4,22')=-78,7' c! --38,4'
Mirind valorile fo(elor ,,F", se 0bserv3 ca cele doua elemente lucreazA indepenCent la incovoiere. flbrele de la partea inferioard a elementului unu se alungesc iar cele de la partea superioard a elementului doi se scurteaza (fig 13.25- 51, drept urmare planele felelor care vin'in contact iunece intre ele. Rezultanta tensiunilor tangenliale de pe o 4ecliune longitudinala, se numegte fo(i
t.,
de lunecare,
r.-z au a djstributie neuniformd pe inaltimea sectiunii 9l in consecinla, tensiunile de lunecare au valori diferite in planele longitLJdinale, func{ie de pozi{ia lor in i-aport cu
Tensiunile de forfecare planul neutru.
b^ \.-a
1l
Rezultanta tensiunilor
t.*intr.un plan longitudinal situat la distanta
fa{5 de planul
11.25- b), care
neutru de pe un tronson de lungime unitara, se nume$te lunecare se calculeaza cu relalia;
specifici (fi9
L, = tzxb(z)
T_.. "
7
lo,
rtq. tJ.l4
findnd seama de faptul
ch'Er.='t^
gi de rela{ia 1;i Jurawski' se ob{ine:
V,{xlS,,(zl r/r(x)Su(zi L.=' ' D(zll= " b(z )1, 'y

,
Rezisten{a materialdlor
lncovoierea plani cu
incovoierea plana cu fo(a taietoai'e
37i
AvAnd in vedere faptul c5:
ollr(x)-
V.1x)dx, relalia (13 88) devine
i.
Cand elementul are secliune constante
in lung, raportul Su(z)/1, la un anumit nivei
este
s1{t)
ir,,ry
My,.
)-
t11t
'
-rr,
constant in raport cu variabila ,,x" 9i in consecinla func{ia de varia{ie a lunecarii speciflce in lungul grinzii este identica cu funclia for[ei taietoare (fig. 13.26 - a). Lunecarea elementari dintre doud sectiuni situate la distanla dx este:
dL=
V,(x)S,(z)
0X ly
Fry;I
c nivelul la care se consideri sectiunea longiiudinala; o lungimea tronsonului pe care se evalueaza fo(a de lunecare, o valoarea fo(ei taietoare rezultante de pe iniervalul considerat,
In concluzie.
i13.8e)
mirimea lunecarii longitudinale, depinde de urmatorii paranretri:
obtine
pr-in sumarea
Valoarea for{el de lunecare pe un intei'val finit, delimitat de seciiunile xr 9i x: (fig, iuneclrilor elemenlare de pe acest interval:
13 26- a) se
Su/'\> ,-- '.V,rx;S"(z), l-' '-Jx- L'' lVrtxldx -. LJI ')

t.
I
Fcrleie de lunecare longitudinali sunt preluate de materialul din care este confeclionati grinda, ln cazul cdnd grinda este compusi dln mai multe elemente, fo(ele de lunecare sunt preluate de piesele de solidarizare (nituri. guruburi. cuie, etc.), care asigura conlucrarea ciintre p5(ile componente, astfel incAi acestea lucreazS ca un tot unitar,
\,
(1
3 88)
13. '11 Grinda de
egali rezistenld la
incovoiere au materialul utilizat
Grinzile cu sectiune constanta solicitate
la
intreaga
tnde
ef,,
reprezintb aria diagramei de fo(5 taietoare delimitata de abscisele
x1 Si x2
a celor doua
capacitate numai in fibrele extreme ale sec{iunii unde momentul incovoietor are valoare maximS. in celelalte sec{iuni (fig, 13.27 -aj, tensiunile normale drn punctele cele mai depirtate de axa neutri au
valori mai mici;
sec{iuni.
ol."l<ol<o.r,n,u,
<R6
astfel, cu exceplia secliunii din incastrare, grinda este supradimensionatd.
ln scopul reaiizarii unei grinzi cu ur consum minim de material se impune modificarea
^pl aV-)t
o dati cu valoarea momentului incovoietor de aga manieri incat in flbrele extreme tensiunile normale sd aiba aceeagi valoare. Se ajunge astfel la conceptul de grindi de egalS rezisten{a la incovoiere,
Cimensiunilor sec{iunii
Elementui la care sectiunea transversalS variazi astfel incit tensiunile normale maxime sunt egale pe intreaga lungime se numegte grindi de egali rezistenti solicitati la incovoiere.
l
-tu +,)-
' ;).-*
l/ L l.--T-.<
, !,
lftg. 13.27 b), Atunci cAnd :o.

^ra
*., t'tin
= R6 in orice sectiune transversalS. se obline forma gnnzii cu
-=--b)
consum minim de material, Conditia de egald rezisten{d pentru grinzi alcituite din materiale ductile
este.
tv4,,
a)
o".r.r(x)=
{x
^
,ni ,,., -Ro ! vy (

/
Fig
13.26
378
incovoierea plana cu fo(a raietoare
In;cvoiei'ea plana cu fo(b rSiei;a'e
de unde
care reprezinta legea de varia{ie a indl!imii sec{iunii. Astfel bara de egald rezisten!i variazd dupa o lege parabolica de gradul doi. (flg. 13.20- b) cu valorile:
W.,(x)= t
L-L'j
Rd
iu.rx)
(1
3.e0)
o o
h(x)-0,pentru x=09i
h.r, --
i-:
V
fm
pentru x
care reprezinte legea de varialie a modulului de rezistenlS a secliunii, care este identica cu cea a funcliei momentului incovoietor. ExprimAnd modulul de rezistentd Wr(x) funclie de un singur
parametru, se obline legea de varia{ie a grinzii de egald rezistenla la incovoiere caTe este identica cu iegea de varialie a acestui parametru" Varialia secliunii in consolS se poate realiza in.doui moduri: cana lalimea secliunii este constanti b6 9i inillimea variabili h(x), introducAnd
DoKc
Forma grinzii flinC dedusa exclusiv in baza condi{iei de rezrstenla la tensiuni normale. iniliimea minimi a seciiunii grinzii in capdtul liber nu poate fi zero penku a prelua fo(a taietoare ciin aceasta secliune. lMarimea minimi a sectiunii se determind din condilia de rezrstenlS ia tensiuni
tangen!iaie:
a)
expresia modulului de rezistenia in relatia ('13 27) se obline:
iJ
\1
V-
t{1l) =rr 6Rc

de unde rezulti
- "tnn
de unde
A
^min
r < "'Z
n6 4t \tr
!l
?\/
_ ['(y!=-
Atrv
sau
boR
(13 31)
a=R --x ma
sec{iunii sa nu fie mai rnici cecAt

c
Forma parabolica a sec{iunii din zona de la capatul grinzii se corecteazd astfel incat indl{imea h*n (fig. 13.27 c). b)
cind inillimea secliunii este constanti h6 iar inillimea variabili b(x),
rela{ia (13.90)
devine,
.--D
I'n
q, *"
5t.
rin
u(x)rr8
=R.
--o r mn
b)
6Ro
din care se ob{ine:
_ rx
b(x)
6Fx =-
(13.92)
h6Ro
adicd consola de egali rezistentd are varia{ie liniara (fig. 13.29), fiind o prisma triunghiulara cu
inaltimea
h6 . Lalimea grinzii de
egali rezistenla in secliunile extreme este:

0
o
Fig.13.27
ci
b(x) = 0, pentru x =
380
fo(i
taietoare
Incovorei'e a plana cu
fo(a l"ieioa.e
38i
b,u,
=dft
pentru x =
de cea ideala, ln cazul grinzilcr metalice cu sec{iunea compusa, varialia secliunii in lungul grinzii se face prin urmatoarele procedee:
rl zl
Sectrl-1
Secl:2'2
Sect:3-3
]F-1rT
b
rlr- J+
Fig 13.28
&
;
''!ct M;;'
Fio. 13.3o
Penrru a prelua fo(a tiietoare ,,F" din extremitatea libera a barei, li{imea minima a sectiunii
din capatul liber rezulti din condiiia:
1)
Lxzmax
men!inerea constanti a ariei teipltor gi prin varia[ia indtlimii (tig. 13 29) sau
-. z imtn n :r\d,f
3V.
2) menlinerea constantd
/fi4 1 ? ?n\
a inal{rmii gi
variatia lalrmii sau
a grosimii
platbandelor
ln cazul grinzilor cu sec{iune metalicb compusS niiurtS. aCaptarea secliunii la varia{ia momentului incovoietor se realizeazl prin intreruperea succesiva a platbandelor de pe talpa sectiunii
(fi9 13
30).
f,h
-3v-_l
i"".
Varia{ia liniari a elementului din extremrtatea
?!o*o,l
Abscisele sec{iunilor de platbanda pot fi determinate din condilia ca momentui incovoietor efectiv din sec[iune produs de fortele exterioare sI fie egal cu mcmentul capabil al secjiunii grinzii. fara platbanda i-espectiva. Astfel abscisa sec{iunii 2-2, va rezulla din ecua{ia: M,
liberi se corecteazd astfel incat: b(x) > b*n.
{x, r- tt?,;!p =wr2;J,nc
1L
TT TT
5ect: I I
qscj,
L2
unCe Wf r.2t esle modulul de rezisten{a net al sec{iunii sldbite 2-2.
ll JL-_
2
r...
--lN-b
ll ll
hcrs:
intreruperea platbandei nu se face exact in punctul de abscisa determinat din calcul. aceasta se preiungegte spre zona de moment incovcietor mal mic cu o Iungime necesara flxdrii, Grinda de egalS rezistenta astfel construtti iinde spie ior-ma ideal5, cand diagrama inflgui-atoi'ii monientului capabil este identici cu diagrama grinzii ideale.
13, 12 Calculul
de rezistenti
a grinzilor cu sectiune compusi
Fig 13.29
Forma ideali a grinzii de egali rezisten{a este diflcil de realizat in practicd, din acest motiv pentru ccnstruirea grinzii de egala rezisten!d, se adopti forme de sectiuni simple, cAt mai aprooiate
Rezisten{a matertalelor
Pentru grinzile cu deschideri 9i incarcdri mari, este necesar sa se utilizeze seciiuni compuse asamblate prin nituire sau suduri (flg. 13, 31).
lncovoierea plani cu for{i taietoare

I ty1
383
ca intre elementele componente existd o conlucrare perfectS, realizala prin elementele de solidarizare, sub actiunea lncircdrilor grinda
ln cazul sectiunllor compuse, se
admite ipoteza
ir [, lvl,,1 - tvt,, , -t1,,, 4t\
r,
si
t,,,
Myz =un,
comportandu-se ca un element monolit.
i[
pentru i ='1,2
(13.e5)
{t) '-t
,ilt t7
aj
Fig.
c)
d)
'3
31
b)
O"
a efectului solidarizarilor asupra capacititii portante Ei a modului de deformare se realizeazl studiind o grinda din iemn cu secliunea compusS, alcituiti din doui
Punerea
in
eviden{a
nr
elemente cu secliune dreptunghiulara (fig. 13.32) in urm5toarele ipoteze:
a)
cand elementele componente ale grinzii sunt nesolidarizate intre ele. NeglijAnd
0* -.t
frecarea la nivelul suprafe{ei de contact dintre cele doua elemente, sub actiunea incarcarii, flecare element se defori"neaza independent (flg. 13 32- a). Astfel ipoteza lui Bernoulli nu este respectatd pe intreaga secliune, fiecare rotindu-se independent in jurul planului neutru. Tensiunile normale 9i tangenliale au formele de distribir{ie cunoscute pe fiecare sec{iune dreptunghiulara componenti (flg.
1
"F
I
3. 32- b),
Capacilatea portanta a grinzii cu sectiune compusi capacitalilor porlante a elementelor- componente, adici:
in
acest caz, este egalS cu suma
c) Fig. 13 32
d)
(1
3. e3)
Elementele componente lucreazi independent la incovoiere dar axele lor au aceeagi
razi
Valorile tensiunilor normale in flbrele extreme ale sec{iunilcr componente sunt

r|t,4,,"
de curbura, in consecin{dl
r[.4,,n vr
11
|l'o
Elyr Elyz
Mvt
Mvz
SaU
OZru,
VVv
=ffi
w, $i l,
se ob{ine
Avand in vedere rela{iiie (13.95) gi expresrile caracteristicilorgeometrice se obtine: Jinand seama de relalia (13.93) gi de proprietStile girLirilor de rapoarte egale
Mvt-Mvz= L E1,,, Et i,,, E1,., t tL

i
(13.94)
_ 6x1.max= ;---
6M, onf
12 My h, bhf Ilv, -: 2 lly,
Din relalia (13.94) se determind valoarea momentelor incovoietoare preluate de flecare

element component:
6^ Ytj, -6\pq| 12 "xrmax ofi lly - 2 lly ;,

de unde rezulti
ci.
o
Calculul de rezistenta la incovclere a grinzilor cu sec{iune compusi alcatuiie din elemente

solidarizate, se realizeaza astfel:
y1,max
n1
Ox2.max
n2
. .
se calculeaza rezisten{a sectiunii ca pentru 0 secliune monolita;
se determina numarul gi dimensiunile pieselor de prindere astfel incAt acestea sd poati
prelua lunecarea longitudinalS dintre elemente.

h1
in cazul
obtine:
pai-ticular cAnd geometria elementelgr componente este iden1cd
= h2 =
se
611
rar
02
max gi
ln cazul particular al grinzilor metalice cu sec{iunea sub forml de dublu T, aicituiia oin platbande solidarizate intre ele cu ajutorul cordoanelor de sudurd continue(fig. 13.33- a) sau discontinue (flg. 13 33- b). respectiv inimd 9i tdlpi din mai multe platbande gi corniere legate intre ele cu nituri (fig. 13 32d) in calculul de rezisten!5 se parcurg urmatoarele etape:
Vr1 - My:
1) determinarea dimensiunilor sectiunii transversale se

rezistenti la tensiune normali in sectiunea cea mai solicitati:
realizeaza
din condi!ia
de
Momentul capabil ai grinzii compuse nesolidarizate va fi:

|\lu
|\/. ^.^ l.-xv
"' . 2|\,/,,. - R^ ^.^ = 2RW,r t' , t.uor " l
nr3
(1
o.(e' .ar
3.96)
/ ntax t /D no W ^, y,cr
-1
\4/ '
N4.
max
Kd
elementele componente ale grinzii sunt solidarizate intre ele, Iunecdrile dintre fiind impiedicate, grinda se comporte la incovoiere ca o grindd monolitS componente elementele lpoteza lui Ber-noulli se respect5 pe intreaga inSllime a sec{iunii compuse, diagrameie de varia{le a tensiunilor pe inSl{ime au formele cunoscute pentru secliunea dreptunghiulara (fig 13.24 d)
b) cind
in cazul grinzilor sudate Wy.nec este modulul de rezistenia al sec{iunii brute iar in cazul
grinzilor nituite este al sec{iunii nete, {inandu-se seama de sl5birile produse de golurile prln care trec niturile:
It4omentul capabil al grinzii soiidarizate va fi, My cap = Wy,n.tRa
wy n..
tv,
,, se
lrr
ii
respectiv w, .e, -
\{y ier
-,
o',,'
,t
t
a
Dimensiunile sec{iunii
unde; elementelor metalice.
stabilesc
in
baza prevederilor prescrip!iilor d'e proiectare
Dupi predimensionarea secliunii transversale este necesar si se efectueze verificirile w, ^" =
'
!-t' zû^
gi
de rezistenli:
ly,rer = ly nr
-ly
sr
in sectiunea cu moment incovoietor maxim:
in cazul particular cAnci grlnda este alcatuita din elemente cu sectiune transversala identicir,
neglilAnd momentul de ine(ie axial al slSbirilor, rezulta:
oxe{
rar
=;ao1 . no
"y
net,ei
v,,
My,u, =RcW/e.
=*.
nft\2
? =r*. T
nh3
(13.e7)
in sectiunea cu
fo(i
tiietoare maximi:
\/ Vmax 6 J-4'u L. - n :ndl
capacitatea por4anti a grinzii cu elemente solidarizate este de doui ori mai mare decit grinzii la care elementele componente sunt nesolidarizate:
ComparAnd relaiiile (13 97) cu (13,96) rezulta ca degi consumul de materlal este acelagi,
a
Lvze'.rnar-
+L tt'y.
br
Sv utrudt cuu Myrup
= zuy"up,"'
br ly,n'.
Sv.nel
ly.ner
Se desprinde astfel ccncluzia urmAtoare: grinzile alcituite din elementele solidarizate au capacitate portanti mai nnare decAt cele alcituite din elemente nesolidarizate.
Rezistenta materialelor Rezisten{a materialelor
386
incovoierea planA cu fo(5 tbietoare
incovoierea piana cir
'ffi ' ! t . l,
i ''*o i; 't
mm
l . J. trm
ffi --i l,
ll
, |
(1
I
3.e8)
e'tmn
ll
i: 1,",,,',,',',.",,,,,",,,,,t,,,,,,,,t,",i
ht __b c)
h""^
unde:
g:X'.r- este aria diagramei de for{i tbietoare pe lungimea'e" in zona cu to(e taietoare
lr,br - este mornentul de iner{ie axial brut al intregii secliuni; Sy,nr - esle momentul static al
nnaximE;
,II-L.Li
i
=ffi t-/
l1
-#e)
il
pirlii care luneca (platbande $i corniere delimitaie de axul pariea suDerioard a sectiunii) in raport cu axa neutra. ;i C6nd Cistanta dintre nituri este mica, se poate considera cd fo(a taietoar-e este constanli pe intervalul respectiv gl rela{ia ('13 98) are forma particulari;
niturjlor de tip doi /1e oo\
lntroducAni relatia i13 99) in relalia (13.99) se obline;

Fig. 13.33
Vznaxsybr^-^,
in secliunea in care eforlurile seclionale Mu
9i V, cu valori mari in punctele de pe

in
<Ro
realizeaze caTe N.uo,in
u \r\cao'n
secliune din dreptul elementelor de prindere dintre inimi gi tilpi;

6ecir
r - voi '3tir
I"
=rnin[Nr;N.], for{a capabila la forfecare N1 gi fo(a capabild la strivire N.
se
t.
calculeazh cu relaliile (9,10) respectiv (g.11)

succesive este:
in
concluzie, distania necesara dintre doud nituri
Ve1flcarea
la
tensiune echivalentS
se efectueazd qi in secliunile unde se
modiflcarea sec{iunii.
, se realizeazb din conditia ca elementele de pe(ile ale secliunii. Astfel se disiing urmitoarele componente solidariZEE praa lunecarea dintre
calculul elementelor de solidarizare
cazun.
2)
-
solidarizarea cu nituri , pentru care condilia de rezisten{a se exprima sub urmetoarea
formi:
L1,n
( Nrup,ln
(13.e8)
Din punct de vedere constructiv, distan!a ,,". s0 va incadra intre limitele: e*;n =3d(6tr,n) 9i smax = 6d(12tmin) Niturile de tip unu flind mai pulin solicitate gi dispuse la aceeagi distanld nu necesiid o verificare supiimentari. De aceeagi rnaniera se realizeaze calcLilele pentru grinzj
solidarizate cu guruburi sau cele din lemn solidarizate cu buloane sau pane din lemn.
adicd fo(a de lunecare
L1,n
care revine unui nit sa fie mai mici sau egalS la limiia cu fo(a capabila
nitului N..o rn. Niturile verticale unu, impiedici lunecarea platbandelor talpilor fald de cornlere iar cu niturile orizontale doi, impiedicd lunecarea tdlpilor alcatuite Cin corniere 9i platbande in raport
grosimea inima grinzii (ng 13,25- e). Diametrul niturilor se alege din condi{ii conskuctive, funclie de egal cu este verlicale niturllor diametrul motive constructive pieselJr .ur. solidarizeazi, Din egalS in nituri este de tipuri doua cele dintre distanla De asemenea ,,e" orizontale, niturilor diametrul
cu ajutorul cordoanelor de suduri continue sau discontinue. Atunci cAnd cordoanele de sudurS sunt continue, condi{ia de rezisten!5 se exprima pe unitatea de lungime, in zona unde fo(a tiietoare este maximi:
Lr,.f < Nr,..p
(1 3. I 00)
'
solidarizarea
i.
lunEul grinzii. Forta de lunecare care revine unui nit este:

Rezistenla materialelor Rezisten[a materialelor
3BB
incovoierea pland cu fo(5 tiietoare
lncovoierea pland cu
fo(5 laieioare
389
unde 1r,.1 este lunecarea speciflca efeciiva ia nivelul imbinarii dintre inima gi talpa care se
determind cu relalia:
Pentru a dimensiona cordoanele de sudurS, se impune lungimea de calcul
t!
gi distan{a ,e
dintre centrele cordoanelor de sudura, determindndu-se prin calcul grosimea acestora,
ln care:
Vz,ru*Sy,t (13101)
ly
Verificarea rezisten{ei cordoanelor de sudurd se realizeazi cu relatia;
- Sy,t - este momentul static al tdlpii in raport cu axa neutra; - l, - este momentul de ine(ie al inkegii secliuni,
Fo(a capabilS specifica a cordoanelor de suduri este data de relalia:
N.,cap = 2ar
L...' Vr.-,ursye - -. tei.s= --1. .. =^dl ^ eJ 2lrarl, As

(1 3.1 02)
lRl
in care
este grcsimea cordonului de sudura. inlocuind rela{iile (13101) qi (13.102) in relatia (13 100) se obline grosimea necesari a cordonului de suduri:
a,
Pentru ca lunecarea intre pi(ile componente ale seciiunii si fle cit mai micd, aceasia se va alcatui de aga maniera incdt solidarizarile dintre acestea si se realizeze in zone cAt mai departate de punctele unde tensiunile tangen{iale au valori maxime.
2>',] i"s nec -
-- V.
13"
13 Calculul de rezisten{i a grinzilor cu sectiune compoziti
?es
"*S;l .l
113.i03)
Elementele liniare solicitate la incovoiere, alcituite din doui sau mai multe materiale cu proprietiti mecanice diferite se numesc grinzi cu sectiune neomogeni, mixta sau compozitS. Elemenlele componente ale grinzii lucreazd la incovoiere independent cand intre acestea nu existi
conlucrare sau ca un tot unitar cdnd inrre ele exisl5 o conlucrai'e oerfeciS,
Atunci cAnd cordoanele de sudura sunt discontinue, conditia de rezistenla se exprima sub
forma:
L.
in care
. Nr,.up
,,e" dintre axele a
(13.104)
13.13.1 Grinzi cu sectiune compoziti
alcituiti din elemente
firi
conlucrare
L.
este
fo(a de lunecare rezultanti de pe distanla
doui
cordoane de
Neglijand frecarea dintre elementele suprapuse cu sectiune dreptunghiulara inke care nu
sudura succesivet
existi conlucrare, confec{ionate din materiale diferite, sub ac{iunea incircarilor, se deformeazi
(13 105) independent (fig. 13 32-a). Pe sec{iunea transversala tensiunile normale gi tangen{iale au forma de distribulie cunoscuta pentru fiecare sectiune dreptunghiulard componenti (fig. 13.32-.b) Evaluarea acestor tensiuni impune cunoagterea valorilor eforturilor seclionale preluate de flecare element. Pentru momentul incovoietor s-a dedus in paragi'aful 11.10 ca momentul incovoietor preluat de flecare element component al grinzii se determina cu rela{ia.
Fo(a capabili a cordoaneior de sudura este dati de relatia:

Nr,rup = 2asl:R; f
( 1
3.1 06)
(13.107)
in care lungimea de calcul a cordonului de suduri este l! =1. *2a, finand seama de
(1 3.1
relaliile
05) 9i
(1 3.1
06), relatia
(1
3,1 04) devine:
AvAnd in vedere relalia diferen{iala de dependenla dintre incovoietor M' fo(a tdietoare preluati de elementul ,,i" este; ^ ,.^q
fc(a
taietoare gi momentul
"lmar"v1 '
v
t."""e<l?"liKir
,,
A[,t "'u'Yi ,,
tr
't'\/t
I
(1
3.1 08)
\-r LLityi
i-1
13.13.2 Grinzi cu secliune compoziti
arcituiti din eremente soridarizate
Valorile tensiunilor normale gi tangentiale dintr-un punct curenl al sec{iunii elementului ,.i" se
determind cu relaliile:
Mv, "t -lr'' -
'xzi
V,
Sv;
blr,i
Se considera ca intre elementele componente ale grinzii exista conlucrare atunci cind lunecarea longitudinald relativi din planul suprafelelor de coniact este impiedicat;.-stu,lirt star-ii de tensiune din aceste tipuri de grinzi se bazeazape urmdtoarele i'oteze: a) intre elementeie confeclionate din materiale diferite exista o conlucrare per-fecta; b) ipoteza lui Bernoulli este valabila penku intreaga sec{iunet c) elementele lucreazd ?n domeniul llniar_elastic: d) sunt neglijate deforma(iile produse de fo(ele t5ietoare;
planul de incovoiere este plan de simetrje geometricd gi elastica. Grinda fiind solicitati Ia incovoiere pland cu iorla tiietoare pe sec{iune se dezvoltd tensjunj normale gi tangeniiale. Studiul comportdrii la incovoiere pland purd a sec{iunii compozite s-a realizat ln paragraful 1l10 Pentru determjnarea legii de varia{ie a tensiunilol trng*iilL la grinzile cu sec{iune compoziti, se detageazd un volum par-alelipipedic delimitat oe ooira secliuni succesive situate la distan{a dx gi un plan longitudinal paralel cu'pianul neutr.u situat ta usianla ,.y" fa{a de axa ,2", efectuati prin materialul doi. Efectele p5(ilor indepartate se substitue cu tensjunile normale gi tangen{iale care ac{ioneaza pe aceste fe{e, astfel pe secliunile transversale oe capai Lnsiunile normale ox ldox iar in planul seciiunii paraiel cu axa eiementului ac[ioneazd tensiunile tangenliaie Tzx cu semn contrar cregterii tensiunii normale do* (fig. 13. 34). Rezultantele tensiunilor
e)
h1
-Trr.r.*
h2
A. t-\l
c, 9i
I,7
ot."r,
'b!
Fig. 13. 34 Condiliile de rezistenla la tensiunile normale gi tangentiale se exprimi cu relaliile
de pe aceste fe{e suni: N - este rezultanta tensiunilor normale de pe secliL.r'nea transversald cu abscisa x:
.y||)Ia^ o,na"
M,,, M" -," Erlvi -*,' = ,i- n -aKd "v.' "'), l'\-tr
I
(1
3.1 0e)
Nz+ dNz
l:l
i=1
"!
} N+dN
Vz Txz max.i
t; )yi - ma^.ibv, , , -Vr*r* - -, SKdi D; b,lu +-, I l' \ tr.t

L ,tl
(1 3.1
01
Din relaliile (13.109)9i (13.110)rezulti ca eforturile sectionale capabile ale grinziicu sectiune compozita sunt:
NJ
M.^-^=rinl ,Jov
Ro
IEiz,'.u*;JJ
\/ ='inl Roib\' ligrv: .' $i vzcap=t't[#r,
]:='t
(13.111)
Fig
13. 35
392
-.(t []
L\
lncovorerea plana cu fcr{5 tAietoare

t\l - ui\
Inccvoierea planS cu fo(5 tiieloare
.-__
Cin.n" matei'iale, cu materialul unu de referinld,
VrSvsl ..6 (z)
0,iZ lilCl.ech
(1 3.1
393
este iezuliania lensiuniloi' norn-iale de pe sectiunea lransversala cu absclsa
CAnd sectiunea este alcatuiti
x+dx;
tangen!iale pentru materiaiul ,.i"se determini cLi relalia;
tensiunile
o
esie:
dL - esie rezuitanta tensiunilor
tr*
din planul felei longitudinale,
';z,l - !zi
3)
Scriind ecualia cje echliibru a rezuitantelor care ac\ioneazl pe felele oaralelipipedulul deiimitat
in care b; este litimea reala a materialului
,,i",
IFr:0 - N+dN-N-dN=0 =
AdmrtAncj ipcieza
dN=dL
inmullind numaratorul qi nLrmitorul relaliei (13 f i3) cu rapo(ul E;iE1 9i !in6nd seamra de faptul ca (E;iF1)b1(z)= bi,..n (z) rela{ia (13 1 13) capat- fcrma:
VrS u" 1 ,."
ci
dL
lensiunile tangenliale
tzx
sunt distribulte uniforrn pe lilimea sec;tiunii
icngiiudinale 9i avAnd in vedere princlpiul dualitdlii tensrunilor tangentiale rezultil
r'' (13.'t12)l
izl
(1 3.1 14)
*to;;nt
=txz:b:dx=dN = {d('xCA,
Ar
{do,dAz
Relstiile (131131 sr
(13.'1
14) repi-ezinta fc'rmuia generalizata a iui Jurawski pentru sec{iunile
in cazul grinzilcr'lungi, rela{ia (11. 30 b) se considerd valabilS qi in cazul incovoierii cu fc(5 lireio:re. Acr-r,llanc :! :naterialul '-tru este de r-eferin!5 in determ nai-ea seclirnii echivalente se
ib!ire
:
Foria de lunecare eiementara dintro secliune longiiudinaiS carecare sau de pe suprafala de

separatie a Caui materiale ester
do.(,'t3.112.\ rezulll ,.l inlocuind in rela{ia
d[4
ry0
1,
-lt J_
T'JC
rt,,
V4 {xJS,.recn{zl YU
'z
Fc(a de lunecare pe o lirngime
,,e"
,r,, ,,,
d^
ecn
care revine unui element de solidarizare are valgarea:

Vt (x
)Su"nt o.r,
r^r2b,dr- .J -rzOA. 'J,' i, 110'.eci r 'y01 ech

de unce:
d\4,,
dlv4,,
zn2PA2
: L=] I
'
(z)
{X
(13 115)
ryOi,ech
Atunct cand distania dtntre elementele de soiidarizare este suflcient de mic5, fo(a taietoare se poaie considera constanti;i rela[ia (13.1 15) devinet
r dMl lzdA.+ in.,.zdAtl t",:__ ';1 b2lrn..6. )l oX j :'

sau
,
''t,'o'at'tc,li i(,c \ J. 'J , / l, \'J.i.v'. ^,
_,ri.. z -j vzrvO1
ech
\/ c
i-r t l
(1
3,1
6)
i -,"!6in,-
t1\.a^r67,^1a
rnomentui siatrc ai pe{r' de sec{iune
. i2.7
,-\ viJvllec'l1t r u
2ryC l.ecn
compozitb care tinde sa lunece: Syor,..n (V)= Srgl
- Syczn:t
c1e
+ Sy0i[]1 = Atzc,t
* A*g,2n2t
-r-""
A126.;n
,1
in
care syclecnh'1= lzdA,+

Ai
static in raport cu axa neutre ln2.,zdA2, Syot,r.n(z) este momentul
in care 261 este dtstan(a de ia cenku
greutate al suprafeiei de material
,,i"
pinii la axa
neutrA a
A2
al suprafelei 0e secliune echivalenta care luneci in raport cu nivelul ,,2" la care se cjetermina tensiuniie tangenliale iar,,b"esie lSlimea reali a sectiunii la nivelul unde se determinb iensiunea
rangenr
sec{iunii echrvalente raportata la materialul unu, Deoarece fo(a de lunecare din planul de separalie dintre doua materiale are valoare unica. in
cazul grinzilor cu sec{iune compozita cu la{ime constanta (secliune dreptunghiular6) pe inallimea

aii i
394
valoare unlce.
incovoierea pland cu fo(a tdietoare
sectiunii, tensiunile tangentiale din cele doui materiale care vin in contact, la nivelul de separaiie au grinzilor cu secliune compozitl se realizeaza din doud sau mai multe materlale diferite agezate pe orizontala, solidarizate lntre ele, tensiunile normale se determini cu rela{ia (11. 30 b), avAnd valori diferite pentru flecare materiai. lzoland un element de volum (fig,13.36) 9i scriind
ecuatia de echilibru static;
dL2=trr,2b2dx
9i
in cazul
dN2= Jdo*2ciA2= 1$\r,On, 42 4lYol.ecl'
se obtine:
IF, =0 =
de unde:
Z(N, +Otrir)+Ht1+dN1*2d12
-dL, =g
r,.rbrdx- f
o'lyorech
!!'
flr,dAr
:=' .-." '
1 -dM, ox b2lyor -
"r,
i,,'
ip".26{"
'-
v'Svozttn(z)
b2lyo'ech
Similar pentru tensiunea tangenliala din materialul unu:
2dL2+
d\
= 2dNz + dNr
rA
in care
Syoz,ecn
Vtsvl
1
b,h-e_
dlr:65r $i
dL1
-dNr
(z) este momentul static in raport cu axa neutri al ariei echivalente a materialului doi
care tinde sd lunece gi Sr,1 este momentul static al suprafetei reale a materialului unu care tinde
lunece in raport cu axa neukd a sec{iunii echivalente determinata considerAnd de referinla pentru sec{iunea echivalenta.
si
ci
materialul unu este
N, i+ 2
dN,
N2/2---_
N1
!-
rg. I J. Jb
finand seama de faptul ca:
Bibliografie
397
BIBLIOGRAFIE
1. BENHAM P.P., CRAWFORD, R,

2.
J., -
Mechanics
of
Engineering Materials,
Longman Scientifical and Tehnical, 1990;

BIA C,, - Rezistenfa materialelor, vol.2, Cluj- Napoca, lnstitutulPolitehnic, 19BB;
3. BIA C., ILLE, V., SOARE, V.M., - Rezisten{a materialelor gi teoria elasticititii,
Bucuregii, Editura Drdactici 9i Pedagogici, 1983;
4, BLUMENFELD, M., - Strength of Materials, Departament
of
Engineering, Polytechnic
lnstitute, Bucharest,
199'1
5.
BORESI A.P,, SCHMIDT J.R,, SIDEBOTTOM M.0., Advanced Mechanics of
Materials (5-
th
Edition, John Wiley Sons, lnc., New York, Chichester, Brisbane, Toronto,
Singapore, 1993
6. BUZDUGAN GH,, BELE$ A., BLUMENFELD M., - Rezistenta materialelor-aplica(ii,

Editura Academiei RomAne, Bucuregti, 199'1;
7. BUZDUGAN GH., - Proiectarea de rezisten[d in constructii de magini,

Academiei RomAne, Bucuregti,'1 998;
Editura
7. CONSTANTINESCU
B, COURB0N, J.,
1., DANET G.,
Metode noi pentru calcule de rezistenli,
Editura TehnicS, Bucuregti, 1989;
- Resistence des materiaux, Paris, Dunod, vol. l, 1964;vol. ll, 1965,
9, CURTU
.1
1.,
SZAVA N., RADU GH,, -Rezistenta materialelor, Universitatea Bragov,
00n.
Bibliografie
10. DEUTSCH 1.,

I 979;
Rezisten{a materialelor, Ed. Didactici gi PedagogicS, Bucuregti,
27. REES, D. W. A
Company, 1990;
The lvlecanics of Solids and Structures, lilc. Graw Hill Books
11. DIACONU M., GORBANESCU D., - Rezistenfa materialelor, vol. 3 9i4, lagi, lnstitutul
28. SPIEGEL 1., LIMBRUNNER G., -Applied statics and strength of Materials, Mac
Millan Publishing Caomp.. 1991;
Politehnic, '1990; 12. DIACONU M., - Rezistenfa materialelor-Aide"memoire- Editura tehnicS, gtiintificd gi
didactrcd CERMI, lA$1, 2002;
29. UNGUREANU, N.,
9i teoria elasticiti[ii, lagi,
lnst.
Politehnic, " Gh. Asachi", vOl. l, '1979;
13. GERE J.E., TIMO$ENK0 ST, P, Thornes ( Publishers) Ltd., 1999
Mechanics of Materials,4{h Sl Edition, Stanley
30. UNGUREANU, N., VRABIE M,, - Rezistenla materialelor, vol, l, lagi, Universrtatea
TehnicS " Gh. Asachi", lagi 1999,
14. FEDOSSIFV, V., -Resistance des Materiaux. Problbmes et questions choises,

Moscova, Editions
31.VLAD, 1.M., IBANESCl_/ IM,,-Strengthof Materials, Ed.Cermi. laEi,Univ. Tehnica,,

Gh. Asachi", 1998; 32, VLAD, l.h/,, BOAZU p,, - Rrisistance des materiaux, Ed. ,,Gh. Asachi", lagi2001. 33. VLAD,l.M., -Strength qf Materials.Selected Problerns, Ed. Tehnopres, lagi, 2004; 34,
llu,
1977',
15. GORBANESCU, D., - Rezisten[a materialelor, vol.1., lagi, lnstitutul Politehnic, 1992;
16. ILLE, V,, BlA, C.,

Politehnic, 1980;
Rezisten{a materialelor, vol. 1, Cluj
Napoca, lnstitutul
***
HUTTE, BERLIN - Manualul inginerului, Fundamente, Traducere dup6 editia a
17, MARTlAN,l.,lOANl, A.M., - Rezistenta materialelor, vol. 2, Clul-Napoca,

Politehnic, 1991
;
lnst.
29-a, Ed. Tehnica Bucuregli, '1995;
18. MASSONET, CH., - Rdsistence des Matdriaux, Liege, Sciences et Letters, 1982,
19, MURARA$U,
V,, - Rezistenta materialelor, vol 1, Republica Moldova,
Universitatea
Tehnici a lVoldovei, Editura Tehnica-lnfo, Chilindu, 2001;

20. MURARA$U,
V., - Rezistenta elementelor structurale, Editura
tehnica, gtiintificd 9i
didactici CERMI, ISBN 973-81BB-21-0, lA$1, 2002; 21, NASH, W.A., - Strength of Materials, editia a 2
Company,1977;
a, New York, Mc Graw-Hill Book
22. PANTEL, E., lOANl, A.,

Politehnic, 1985;
Rezistenta materialelor, vol. 1, Cluj
Napoca, lnst.
23. POPOV E.P. - Engineering Mechanics of Solids, Englewood Cliffs, New

Pretice Hall, 1990;
York
24. PRECUPANU D., - Fundamente de rezistenta constructiilor, Editura Politehnium,

lagi 2009;
25, PRECUPANU D., - Rezistenta Constructiilor, vol. l, lagi, lnst. Politehnic, 1983; 26. POSEA N., - Rezistenta Materialelor, Ed. Didacticd gi Pedagogicd, Bucuregti, 1979;
Rezistenta materialelor Rezisten!a materialelor

Rezistenta Materialelor 1 - Vasile Murarasu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezistenta Materialelor 1 - Vasile Murarasu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

r::,..,.,1:--..ir'r::.,.,t..1i.i:i.1..i"..',r.'ri.,,....

RrzrsTr NTA ilrATE RrAril0 R VOLUMULI

-TEIU ii Acadepice ,,MATEI

REZISTT,NTA MATERIA L I I ( )li

,2.2, lVodelarea acliunilor,,

1,2.3. Reazeme gi reacliun: 1.3. Echilibrul sistemelor de bare plane..

D"rc.:r*.* CIP a llibliotccii Nafionale a Rominiei

1.4. Deplasari gi deformatii....,

1.4,2, Deplasdri 1.4.3. Deformalii specific

liniare... .... specifice unghiulare...

1.4.5, Tensorul deformatiilor 1.5. Tensiuni.... 1.5.1. Tensorul tensiunilor

1.6. lpotezele Rezisten{ei materialelor .,,

2.1, Deflnirea eforturilor sec{ionale

2.3 Relalii de echivalen\a dinlre lcttsiLttlt

2.4. Relalii diferenliale intre e{otltlri rrtrr:liott;tlr 2.4.1. Bare cu axa

dreaptti. 2,4,2. Bare cu axa cttrtr;t. 2.5. Diaqrame de eforlrrri Aplicatii..........

tlr' " '

2,5.1, Utilizarea rela(iilor r1ilr:rr:rrlr;tlr,1;r lt,r",rr,.,r rlt,r,lr,rrrr,,lrrr

.J.j lr,,l,rlr,rl,.tr'.rilrrr,iririllt,ltr.',,rrt,rrllrit,,ttrtrlrtilr,lititillrlnllll'llllllll 1,1 I r,,1r,r lri ,,' l, ,1, !r'i,rl ',ll

3.5. Deformalil transversale. Coeficientul lui Poisson

6.8. Lucru mecanic Ai energia potenliald de

.......................,124 ........ ,.... ... 126

Starea spatiali de tensiune ...... . .. . ..

CapitolulT Metode de calcul

stirii spa{iale de tensiune din jurul unui punct.,,...,.,

................... 133 ..... 134

4.7. Tensiuni tangen{iale principale 4.8. Tensiuni octaedrice... , ..

4.9, Tensorui sferic ai deviatorul tensiunilor...

8.1, Considera{ii asupra solicitarilor axiale, Diagrame de

Starea pland de tensiune

5.2. Tensiuni pe sectiunl inclinate

5.3. Direclii principale.Tensiuni principale

149 150 150

8.5.4. Concentratori sub forma de varia{ii brugce de sectiune,.

Starea plani de deformalie

8.9.2. Proiectarea barelor cu slSbiri solicitate axia|,.....,.,.

8.9.3. Calculul de rigiditate

. .. ....... ...^ 162

.. ... ... .. . ... . .. ...

8.'12. Sisteme static nedeterminale solicitate axial,, 8.12.1 . Cazuri particulare, .. . ., .

10.3.6.1. Calculul de rezisten{a 1 0.3.6.2. Calculul de rigiclitate

Starea de deformalie. Deplasiri Lucru mecanic Ai energia de deformatie.,,

'11.1, Generaliti{i. Definilii....

.". .,.'... . ... .. .

' .". 262 ".'.".. 267

9.7.2.1. Proiectarea imbindrilor nituite.,,..,

202 202 202 205

9.7.3. lmbinari realizale prin sudu16...,,,

'..,' "'.. .."....""

'1.9. Secliuni rafionale la incovoiere, Optimizarea

1'1.10. incovoierea plana a grinzilor

sectiunilor...,",,.. ... .................... 278 . .. ......... ......" . 283 cu secliune compozit5...,.....

9.7.4. imbinari realizale cu guruburi solicitate axial,.,.,,

puri a barelor cu mare

1 0.1. Consideratii generale.......

10.2. Diagrame de eforturi..

'10,3. Torsiunea barelor cu secliune circulard sau inelard, .. ..

12.2.Teoria tensiunilor normale maxime (teoria

12.3. Teoria deforma{iilor liniare specifice maxime (teoria a-ll-a) . .. . ....

a-lll-a)... 12.5, Teoria energiei potenliale de deformatie (teoria a-lV-a),,,

12J.Teoria lui M0hr.....,.,,,,.. l2.S.TeoriaDavAdenco-Fridman...,......,....

..'...., 314 ......., Ji8

12.9. Sinteza teoriilor de rezisten!5..

Capitolul 13 lncovoierea plani cu

D"rc.:r. CIP a llibliotccii Nafionale a Rominiei