Sunteți pe pagina 1din 2

''Paradis in destramare'' Date despre autor.

Lucian Blaga este un poet modernist,ca si Tudor Arghezi si Ion Barbu si apartine perioadei interbelice a literaturii.Afirmand ca "Destinul omului este creatia",el este o personalitate de tip enciclopedic a culturii romane,cu o contributie marcanta atat in domeniul literar ,cat si pe plan filozofic.Publica volume de versuri:"Poemele luminii","Pasii Profetului","In marea trecere","Lauda somnului","La cumpana apelor","La curtile dorului","Nebanuitele trepte" ; piese de teatru: "Mesterul Manole","Tulburarea apelor","Cruciada copiilor","Zamolxe,mister pagan"; studii de filozofie: ''Trilogia cunoasterii","Trilogia culturii","Trilogia valorilor". Aspecte ale sistemului filozofic blagian.Lucian Blaga este singurul poet cu sistem filozofic propriu;poezia este,astfel,expresia gandirii filozofice blagiene.In conceptia sa,in centrul universului se afla notiunea de mister asupra careia se exercita doua tipuri de cunoastere:paradisiaca si luciferica. Cunoasterea paradisiaca se bazeaza pe gandirea stiintifica,de tip rational,o cercetare minutioasa care distruge misterul,neputand patrunde dincolo de limita fixata de Marele Anonim. Cunoasterea luciferica(gandirea poetica)are drept scop potentarea misterului.Spre deosebire de cercetator,poetul,prin intermediul imaginilor artistice,poate patrunde mai usor in miezul tainei,in esenta ei,sporind-o:"Datoria noastra in fata unui adevarat mister nu este sa-l lamurim,ci sa-l adancim asa de mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare." Aparitie.Poezia "Paradis in destramare" apare in volumul "Lauda somnului",publicat in anul 1929. Tema.Aceasta prezinta lumea aflata intre mit si legenda;tema mortii e asociata cu motivul somnului,"o stare dumnezeiasca",singura care poate face posibila iesirea din timp. Pornind de la motivul biblic al izgonirii din Rai,"Paradis in destramare" este o meditatie lirico-filozofica asupra apropierii apocalipsei(sfarsitul de lume).Ea reliefeaza,printr-o gradatie descendenta-de la lupta,la renuntare-"apusul unei zile cosmice"(Ion Pop). Semnificatia titlului.Titlul este o metafora revelatorie in cadrul careia sunt asezati doi termeni aparent opusi:''paradisul",locul ideal al fericirii vesnice,si"destramarea"(pierderea,moartea).Paradisul pierdut este un motiv de provenienta biblica,dar pierderea lui este perpetuata cu fiecare generatie care se instraineaza tot mai mult de sacralitate. "Paradis in destramare" este o anticipare concreta,vizibila a apocalipsei. Structura si semnificatii.Poezia este compusa din trei secvente lirice,prezentand lumea si viata ca pe un"paradis in destramare", care traieste drama trecerii spre moarte. I. In prima secventa lirica se remarca ilustrarea sacrului in declin,caci"portarul inaripat",serafimii imbatraniti "cu parul nins", "arhanghelii" au cu totii atribute omenesti.Cel care pazeste poarta Raiului a ramas doar cu "un cotor de spada" fara de har "flacari" si,chiar daca nu are adversar, "se simte invins". Ingerii,izgoniti din spatiul sacru ,se afla"pretutindeni" pe pamant(in profan), "pe pajisti si pe ogor",indeplinesc,metaforic,"munci" specific umane; " inseteaza dupa adevar" si "ara fara indemn";ambele actiuni denota nevoia lor de a cerceta pentru a cunoaste.Adevarul,insa,le este refuzat datorita pierderii sacralitatii "apele din fantani/refuza galetilor lor". Aratul este un simbol pentru cautarea revelatiei; totusi,ei se folosesc de instrumente invechite,rudimentare: " pluguri de lemn".Arhanghelii ( capeteniile ingerilor),cazuti si ei in inferioritate, " se plang" ca ultimele vestigii ale sacrului ("aripile") ii impiedica in munca. II. Momentul sfarsitului de zi este prezentat ca un sfarsit de lume: "porumbelul Sfantului Duh"(vestitorul mortii) "stinge cele din urma lumini",anticipand apropierea apocalipsei.La lasarea noptii ,"ingerii goi"(lipsiti de har) au capacitati senzoriale omenesti ("zgribulind") si dorm in locuri care apartin spatiului profan ("se culca in fan".

III. Ultima secventa lirica debuteaza cu o invocatie accentuata retoric:"vai mie,vai tie",un strigat disperat care actualizeaza momentul de criza in care se afla,deopotriva,oamenii si ingerii."Paienjenii"(simbol al raului) devin un impediment in calea cunoasterii,pentru ca "au umplut apa vie".Ingerii,ca si oamenii,se supun mortii("vor putrezi si ingerii sub glie"),iar,odata cu ei,vor fi ingropate si "povestile"(miturile,hrana spirituala umana). Consideratii stilistice.Conceputa ca o meditatie filozofica asupra destinului omenirii,poezia se bazeaza,din punct de vedere normal,pe puterea de sugestie a cuvantului,obtinuta cu ajutorul figurilor de stil, in special al metaforei "paradis in destramare","cotor de spada fara de flacari","fantana","galetile","paienjenii","porumbelul","lumina",apa vie","povestile"). Concluzie.Extrapoland semnificatiile discursului liric,putem afirma ca "Paradis in destramare" este chiar lumea in care traim,universul plin de mistere,dar care,odata cu trecerea timpului,pierde sacralitatea,decazand permanent in profan.