CINA CEA DE TAINA THE LAST SUPPER LA CENE

LEONARDO DA VINCI

CINA CEA DE TAINA

Cina cea de Taina este o pictura murala a lui Leonardo da Vinci pentru patronul sau,ducele Ludovico Sforza din Milano ,una din cele mai celebre picturi din istoria universala a artelor ,care se gaseste in fosta sala de mese a bisericii dominicaneSanta Maria delle Grazie din Milano.
La Cne est une fresque realise par Lonardo da Vinci pour son patron,Ludovico Sforza de Milano ,lun des tableaux les plus clbres dans lhistoire dart universel ou il se trouve dans lancienne salle de lglise dominicane Santa Maria delle Grazie Milan.

Opera a fost executata in tempera si ulei,aplicate pe un strat dublu de ipsos,in perioada cuprinsa intre 1494 si 1497. Pictura reprezinta scena biblica a Ultimei Cine a lui Iisus Hristos,asa cum este descrisa in Evanghelia dupa Ioan(13:21),redand reactiile diferite ale Apostolilor sai,dupa ce Iisus anuntase ca unul din discipolii sai il va trada.

Asezarea apostolilor

Compoziional, Cina cea de Tain a fost construit dup raionamente aproape matematice. Apostolii au fost mprii n patru grupuri de cte trei, dispuse dou la dreapta i dou la stnga lui Iisus,care se afla in centru .

In mod obisnuit, atunci cand se picta Cina cea de taina la o masa dreptunghiulara, se asezau cate sase aportoli de fiecare parte a lui Isus. Aici insa ei sunt dispusi in grupuri de trei, aratand manie, uimire si respective, neincredere la auzul anuntului pe care tocmai l-a facut Invatatorul lor. In mod obisnuit, figurile sunt identificate in urmatoarea ordine: Bartolomeu, Iacob cel Mic, Andrei, Iuda Iscariotul, Petru, Ioan, Isus, Toma, Iacob cel Mare, Filip, Matei, Iuda Tadeu si Simion. SIngura identitate care ramane insa clara este cea a Iscariotului, pentru ca are o punga cu bani.

Legenda spune ca pictorului i-au trebuit multi ani sa picteze Cina cea de taina, insa in realitate a fost nevoie doar de trei ani. In aceasta pictura apare de asemenea si gestul lui Ioan. Leonardo a realizat acest tablou din insarcinarea lui Ludovic Maurul. Din nefericire, Leonardo a facut cu el un experiment, folosing ulei peste gips uscat, asa incat tabloul s-a deteriorate grav dupa numai trei ani. Timp de secole s-a incercat restaurarea lui, dar fara vreo imbunatatire notabila. Multumita noilor tehnologii, in 1977 a avut loc o restaurare incununata cu succes, care ne permite sa observam mai bine fizionomia personajelor.

LEGENDE DESPRE CINA CEA DE TAINA

Primul lucru care iese in evident in acest tablou sunt absenta potirului si a mielului pascal, ca si faptul ca painile nu sunt taiate, ceea ce pare sa contrazica doctrina traditional a Bisericii. Interpretarea cea mai este acceptata ne asigura ca aceasta se datoreaza faptului ca tabloul reproduce Cina cea de taina asa cum este descrisa in Evanghelia Sfantului Ioan, fara instituirea Euharistiei, mai exat reda momentul in care Isus anunta apostolii ca unul dintre voi Ma va vinde (Ioan 13:21).

Daca vom vedea lucrarea lui Dan Brown, Langdon si Teabing ii explica lui Sophie, potirul era prezent, desi intr-o forma foarte subtila, in V-ul pe care corpul lui Isus il formeaza cu apostolul asezat in dreapta sa. Aceasta siluenta despre care s-a crezut tot timpul ca era a tanarului Ioan, are parul rosu, maini foarte feminine, un colier si o curbura la piept care ne face sa ne gandim ca este vorba despre o femeie. Partizanii tezei conform careia Sfantul Graal era in realitate sangele lui Isus, perpetuate prin fiii pe care i-ar fi avut din casatoria cu Maria Magdalena, sustin ca acest apostol atat de efeminat este chiar Magdalena. De aici faptul ca imbracamintea sa are culorile inversate in raport cu versmintele lui Isus. Aceasta poarta tunica rosie si mantie albastra, in timp ce femeia are tunica albastra si mantie rosi, intr-un joc de oglinzi care face din fiecare complementul celuilalt. In afara de acesta, ambii par sa aiba soldurile lipite si se inclina in directii opuse, in asa fel incat intre ei exista un fel de spatiu triunghiular, un V care ar simboliza pantecele femeiesc, adevaratul potir al SFantului GraAl.

Legende despre CINA CEA DE TAINA

Daca vom observa cu atentie grupul, vom vedea ca Leonardo sa pictat pe sine insusi cu figura lui Iuda Tadeu (a doua silueta din dreapta), stand cu spatele la grup si chiar la Isus.

Apoi mana dreapta a lui Petru, care taie de-a dreptul presupusei Maria Magdalena. Acest gest pare sa dezvaluie aversiunea pe care, dupa evanghelii gnostice, apostolul considerat parinte al Bisericii o simtea fata de femeia deschisa in unele dintre acestea drept discipol predilect al lui Isus, iar in altele drept tovarasa de viata; gestul sugereaza inclusiv pericolul in care sa va afla Magdalena daca Isus va murea.

Acesta din urma ipoteza pare sa fie confirmata de un alt amanunt nelinistitor: un jungher pe care nu-l tine si care intrezereste pe masa, intre apostolii Andrei si Iuda Iscariotul.

Il vedem pe Iacob cel Mare (la dreapta lui Isus) facand gestul lui Ioan, care de aceasta data arata spre Invatator, ca pe un anunt al iminentei mort ice pluteste deasupra lui.

Cina cea de taina - partea a II-a AVEA ISUS UN FRATE GEAMAN? Ca si cum toate acestea nu ar fi fost suficiente, penultima figura (sau a doua din stanga), care se presupune ca ar fi Iacob cel Mic, este un calc al lui Isus si arata catre acesta cu mana stanga intinsa. In Evanghelia greceasca a lui Ioan (20:24) este numit Didimo (car ein greaca inseamna geaman) apostolul cunoscut in cele trei Evanghelii sinoptice drept Toma (supranumele care in limba aramaica inseamna tot geaman), denumire pe care am ptea-o presupune simbolica in acest context. Insa in Evanghelia lui Toma, o apocrifa de mare incarcatura spiritual, care pare a data de la sfarsitul secolului I, acest apostol este identificat cu Iuda Toma (Iuda Geamanul), nume identic cu acela pe care il are in Evanghelia apocrifa Faptele lui Toma, in care exista aluzii foarte directe la asemanarea fizica dintre Isus si Iuda geamanul. Poate ca, intr-o maniera criptica, fac aluzie la aceasta veche credinta erotica diverse tablouri in care se poate vedea Fecioara insotita de doi copii care se aseamana foarte mult intre ei, intre acestea cel al Fecioarei intre stanci de Leonardo, crochiul sau cunoscut sub denumirea Fecioara cu Ioan Botezatorul si Sfanta Ana sau Madona de Correggio, care se afla de asemenea la Luvru. In mod obisnuit se presupune ca in aceste scena apar Isus si Ioan Botezatorul. Exista insa o alta teorie fascinanta, sustinuta de Rudolf Steiner, stralucitul clarvazator, filosof si intemeietor al scolii antropozofice. Acesta interpreteaza tablourile amintite si traditia heterodoxa privitoare la un graman al lui Isus sustinand ca au existat doi prunci cu virtuti foarte diferite si care ar fi savarsit prin a se contopi in unul singur. In opinia lui Steiner, au existat in realitate doua perechi formate de doi barbate numiti Iosif si doua femei numite Maria. Una dintre acestea se afla in Nazareth, era fecioara si se tragea din David pe linia lui Natan, in timp ce cealalta traia in Bethelem, era o femeie mai invarsta si se tragea din David pe linai regala care trece prin Solomon. Cele doua familii s-ar fi intalnit din intamplare in Nazareth, imprietenindu-se. Amandoi copiii au crescut impreuna, dar erau foarte diferiti. Cel din neamul lui Natan era o fiinta angelica, incapabila sa vorbeasca normal sis a se adapteze la viata omeneasca. Ei bine, in opinia lui Steiner, in timpul

CINA CEA DE TAINA