BIBLIA SI STIINTA MEDICALA Viena, anul 1840.

Pe vremea in care vienezii se leganau in ritmurile valsurilor lui Iohann Straus tatal si fiul, capitala Austriei era un renumit centru medical pentru acea epoca. Intr-unul din renumitele spitale-clinici, numit Algemeines-Krankenhaus, se petrecea ceva ciudat: una din sase femei care se internau , deceda dupa un timp de spitalizare. Obstetricienii atribuiau moartea nefericitelor lor paciente diferitelor cauze: constipatia, intarzierea lactatiei, frica Ce se intampla in acea clinica atunci cand murea un pacient ? Cadavrul era transportat in sala de autopsie unde medicii si studentii intrau in fiecare dimineata , inainte de vizitarea bolnavelor. Aici ei faceau autopsia cadavrelor dupa care, fara sa se spele pe maini, intrau in saloane pentru a face examinarea pacientelor. Pe atunci nu existau manusi de cauciuc. La inceputul anului 1840, un medic tanar de origine maghiara- Ignatz Semmelweis-a primit in grija un salon obstetrical. El a observat repede ca decedau acele femei care erau examinate de profesorii si studentii care participasera la autopsie. Ca urmare, el a stabilit o regula in salonul sau: orice medic si student care a participat la autopsie trebuia sa-si spele mainile cu grija inainte de examinarea bolnavelor. Regula a fost introdusa in vara anului 1847 si urmarea imediata afost o scadere rapida a mortalitatii de la un deces din sase paciente, la un decs la 40 de paciente, apoi chiar la un deces la 84 de paciente. Statistica arata clar ca mortalitatea crescuta se datora unei infectii al carui germene era adus din morga de profesorii si studentii ce participasera la autopsie. Apoi, s-a mai intamplat ceva inexplicabil pentru acea epoca. Cu o ocazie , dupa spalarea atenta a mainilor, conform regulii celei noi introdusa de Semmelweis, medicii au facut examinarea unui numar de 12 paciente intr-un salon. Rezultatul ? 11 paciente au facut febra si au decedat. Dr. Semmelweiss s-a alarmat, intrebandu-se cu privire la cauza mortalitatii crescande si atunci, tanarul medic a introdus o noua regula: spalarea mainilor dupa examinarea fiecarei paciente. Rezultatul? Mortalitatea a scazut brusc si semnificativ. Dr. Ignatz Semmelweis nu a putut insa sa supravietuiasca prejudecatilor colegilor sai. Medicilor si studentilor li se parea prea greu sa se spele dupa fiecare pacient examinat si de aceea au inceput sa-l defaimeze pe tanarul medic, subminandu-i autoritatea , pana acolo incat, la inceputul anului urmator, nu i s-a mai prelungit contractul. Succesorii lui Semmelweis au aruncat lighenele de spalat . Urmarea a fost evidenta: mortalitatea a crescut din nou, ajungand la cifrele initiale. Deprimat, Semmnelweis a parasit Viena, stabilindu-se la Budapesta, orasul sau natal. Acolo el a obtinut un loc intrun spital in care mortalitatea era la fel de ridicata. Introducand aceeasi metoda pe care o folosise la Viena, a obtinut aceleasi rezultate imbucuratoare. Dar si prejudecatile noilor sai colegi erau aceleasi. Gelozia si invidia ii faceau pe colegii lui Semmelweis sa nu-l mai salute cand se intalneau pe coridoarele spitalului.

Intr-un efort disperat, Semmelweis a scris o lucrare in care a adunat toate observatiile sale, o lucrare considerata a fi de pionierat in privinta asepsiei. Insa fiind un suflet sensibil, psihicul i-a fost afectat si nu a putut rezista presiunii . Defaimat de colegii si superiorii sai, Semmelweis si-a pierdut echilibrul mental si a sfarsit intr-un spital de psihiatrie Rasfoind istoria medicinii, putem observa ca astfel de greseli grave nu se faceau doar in sectiile de obstetrica si ginecologie, ci in toate ramurile medicinii. Iata, de exemplu, cum se pregatea o operatie la sfarsitul secolului al 19-lea. Pacientul intra in sala de operatie imbracat cu hainele lui de acasa, la fel cum ar fi intrat intr-o berarie sau frizerie. Acolo se descalta si se dezbraca, apoi se urca pe masa de operatie, asteptand medicul. Chirurgul se dezbraca de haine in acelasi loc, apoi isi sufleca manecile de la camasa, isi scotea cateva instrumente din geanta sau din dulap si incepea sa opereze. Daca dorea sa le arate ceva studentilor sai, profesorul ii invita sa-si introduca mainile in abdomenul deschis al celui operat. Rezultatul era de asteptat. Dr. Rosevelt Park scrie in cartea sa Istoria medicinii despre experientele sale ca internist in anul 1876, intr-unul din cele mai mari spitale. Statistica sa arata ca aproape toti pacientii operati, cu una sau doua exceptii, mureau de septicemie. Au trebuit sa treaca inca multi ani pentru ca, in urma cercetarilor lui Louis Pasteur , Robert Koch si altii, sa se introduca niste reguli de igienizare si asepsie care sa reduca mortalitatea. Astazi, cand citim aceste lucruri, ne vine sa zambim de ignoranta medicilor care au profesat medicina doar cu un secol- un secol si jumatate in urma. Ne vine sa zambim de nivelul cunostintelor medicale de la mijlocul veacului al 19-lea. Cum este posibil sa nu se cunoasca un lucru atat de elementar ca importanta pastrarii igienei in institutiile spitalicesti, precum si importanta sterilizarii instrumentelor medicale folosite in salile de operatie ? Pe buna dreptate, un cunoscut chirurg german pe nume Erwin Lieck afirma odata ca istoria medicinii nu este altceva decat o istorie a marilor erori. Desi nicio ramura a stiintei nu a fost scutita de greseli, putem afirma ca greselile savarsite in domeniul medical au fost mult mai grave decat cele facute in alte domenii, caci ele au costat milioane de vieti omenesti. Revenind la cele doua exemple amintite, milioane de vieti omenesti ar fi fost salvate daca omul ar fi avut incredere in cateva recomandari simple , la indemana oricui, pe care Dumnezeu le-a lasat in Biblie inca de acum 3500 de ani. Micul Dictionar Enciclopedic, editia 1987, defineste astfel termenul de asepsie: Asepsia este metoda de sterilizare a instrumentelor medicale, a campurilor operatorii etc.cu ajutorul caldurii, ultrasunetelor, razelor ultraviolete etc. A intrat in practica in urma descoperirilor lui Louis Pasteur. MDE, pag. 109 Poate fi gasit pe paginile Bibliei acest principiu simplu , dar esential pentru sanatatea omului ?

Sa citim cateva pasaje biblice apartinand Pentateucului ( primele cinci carti ale Bibliei ), scris de Moise cu aproximativ 3500 de ani in urma. - Levitic 15, 1-12. 31- masuri ce trebuiau luate in cazul anumitor simptome de boala - Numeri 19, 11: Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, sa fie necurat timp de sapte zile. Numeri 31, 19-24: -masuri igienice ce trebuiau luate de popor dupa obtinerea biruintei asupra madianitilor Gasim in aceste cateva pasaje biblice, scrise cu 3500 de ani in urma , cateva reguli de igiena , la indemana oricui si prezentate intr-un limbaj accesibil. Daca s-ar fi tinut cont de aceste cateva reguli simple, milioane de oameni ar fi fost salvati. Iata cateva reguli pe cat de simple, pe atat de eficiente- recomandate in Biblie, pentru prevenirea raspandirii anumitor boli: - Metoda biblica cerea spalarea intregului corp, nu doar a mainilor, celui ce s-ar fi putut contamina. - In unele cazuri, nu era suficienta o singura spalare . Ea trebuia repetata la anumite intervale de timp. - Spalarea nu se facea oriunde, ci in apa curgatoare. - Hainele celui contaminat erau spalate si apoi uscate la soare. - In unele situatii, chiar luandu-se toate aceste masuri, cel contaminat era declarat necurat ( contaminat ) pentru o anumita perioada de timp si tinut in carantina. El era privit ca un posibil purtator al germenilor bolii. Daca, dupa trecerea timpului prevazut, nu apareau semnele bolii, carantina inceta si omul putea sa-si continue viata normala. Sunt doar cateva reguli simple pe care Biblia le recomanda oamenilor inca de acum trei milenii si jumatate. Au trebuit sa moara multi oameni nevinovati de-a lungul istoriei, doar pentru ca aceste reguli au fost ignorate de catre cei ce practicau medicina. Paracelsus- renumitul medic, alchimist si filozof renascentist din secolul al 16-lea, a facut o afirmatie destul de radicala: Profesorii universitari cauta intelepciunea in stiinta prejudecatilor; dar adevarul nusi are izvorul in stiinta universitatilor; el vine de la Dumnezeu. Cuvinte tari, insa de multe ori adevarate. De ce s-a gresit atat de mult pe taram medical in cursul secolelor trecute ? O prima cauza a greselilor facute a fost respingerea revelatiei Scripturii, care pe langa legi morale, ceremoniale si civile, contine si o serie de principii sanitare necesare unei

vietuiri sanatoase. In loc sa aleaga calea simpla propusa de Dumnezeu- cunoasterea binelui prin bine- oamenii au ales o cale complicata- cea a cunoasterii binelui prin rau. O alta cauza a greselilor facute in domeniul medical de-a lungul timpului este un fapt care se tot repeta din cele mai vechi timpuri si pana azi: Un geniu in domeniul medicinii lanseaza o anumita teorie. Aceasta poate fi buna, rea, sau partial buna. Aceasta teorie devine lege pentru studentii din facultatile de medicina de-a lungul mai multor generatii, care o adopta si in practica medicala. Apoi se dovedeste ca teoria respectiva nu este tocmai corecta si este nevoie de multe dezbateri si lupte pentru ca acea teorie sa fie inlaturata. Iata cateva exemple: 1. Timp de cateva decenii s-a considerat ca repausul absolut la pat este obligatoriu pentru cei care au suferit de infarct miocardic. Au trebuit sa treca patru decenii , presarate cu o multime de victime decedate datorita unor embolii, pentru ca sa se revizuiasca dogma medicala si sa se admita ca miscarea este absolut necesara chiar si in cazul infarctului de miocard. 2. Cu doua secole in urma se credea ca nicotina este un medicament foarte bun in tratarea cefaleei si chiar in cazul unor afectiuni mai grave. Astazi se stie ca nicotina este una din cele mai puternice otravuri, cauzand infarctul de miocard, cancerul bucal, faringian, esofagian, gastric, diferite ulcere, gangrene ale membrelor inferioare etc. 3. In secolul al 19-lea s-a emis o teorie care se pretindea profund stiintifica, ce sustinea ca opt aminoacizi esentiali nu pot fi procurati de organism decat din alimente carnate. Cercetari recente de biochimie a proteinelor au demonstrat ca teoria este gresita, deoarece acesti aminoacizi esentiali au fost gasiti si in alimente de origine vegetala: cereale, fructe, legume. In concluzie, este bine sa obsevam ca stiinta umana, fie ca este vorba de un domeniu sau altul, este perfectibila. Ceea ce astazi se considera a fi un adevar de necontestat, maine este posibil sa se fie aruncat la cosul de gunoi al stiintei. Adevarul revelat in Biblie este insa unul vesnic, dupa cum vesnic este Cel care este Autorul sau. Iata cateva retete medicale ciudate: - Pentru prevenirea incaruntirii parului , acesta trebuie uns cu sange de vitel negru, care a fost fiert in ulei negru. Tot in acelasi scop, se poate unge parul cu grasime de sarpe cu clopotei - O alta reteta pentru ingrijirea parului consta in amestecarea in parti egale a unui calcai de ogar abisinian si a unei copite de magar, fiarta in ulei. - Pentru scoaterea aschiilor se recomanda aplicarea de sange de rama si balegar de asin ( plin cu spori de tetanus ! ) - Alte retete pentru diferite boli cuprind ca remedii: sange de soparla, dinti de porc, mancaruri stricate, grasime ranceda, copita si excremente de magar, excremente de antilopa, caine, pisica si chiar de fluture

De ce am amintit toate acestea ? Deoarece ele faceau parte dintr-un papirus egiptean renumit Papirus Eber- un tratat medical scris in Egiptul faraonic in anul 1552 i.Chr, deci cu circa 3500 de ani in urma. Pe vremea aceea Egiptul ocupa o pozitie dominanta in lumea veche in privinta stiintei medicale. Aproximativ in aceeasi perioada, in Egipt traia Moise, cel ales de Dumnezeu sa elibereze poporul evreu din captivitatea egipteana. Sa nu uitam insa ca Moise a fost instruit timp de 28 ani in cele mai inalte scoli egiptene, acumuland tot ceea ce insemna stiinta la vremea aceea. Moise este insa si autorul Pentateucului- primele cinci carti ale Bibliei. Intrebarea fireasca pe care ne-o punem este daca putem gasi undeva in Biblie vreuna din aceste retete medicale, copiate de la cel mai civilizat popor al vremii. In mod surprinzator pentru unii, Moise nu a copiat niciuna din aceste retete celebre egiptene, asas cum era de asteptat. Cum este posibil ca cel care a fost instruit timp de 28 ani in scolile cele mai inalte ale Egiptului, sa nu se inspire , cel putin in unele privinte, din ceea ce a invatat ? Multi sceptici ii acuza pe autorii Bibliei ca s-au inspirat din culturile popoarelor vecine: Egipt, Babilon, Medo-persia, etc. Daca lucrurile ar fi sta in felul acesta, atunci in Biblie ar fi trebuit sa gasim si retete de felul celor amintite mai sus. Biblia insa nu contine asa ceva. Moise trebuie sa fi avut o credinta extraordinara incat nu s-a lasat ispitit de a introduce in Pentateuc si in uzanta poporului evreu astfel de remedii ciudate, imprumutate de la popoarele pagane din jur. In schimb, Moise a lasat cateva principii sanitare simple, primite direct de la Dumnezeu, si care au ramas valabile si astazi, dupa milenii de istorie. Ele sunt redescoperite in urma unor cercetari moderne. Am amintit deja principiul asepsiei, care cuprindea cateva prescriptii simple si la indemana oricui, cu privire la sterilizare si decontaminare. Un alt principiu sanitar pe care-l gasim in Biblie este cel al carantinei, care consta in izolarea bolnavilor , in special in cazul unor boli grave si cu caracter epidemic. In Numeri 31, 19-20 gasim cateva reguli pe care poporul evreu trebuia sa le urmeze dupa un razboi cu madianitii. Participantii la lupta trebuiau sa stea in afara taberei timp de o saptamana, curatindu-se in a treia si a saptea zi. Observam doua principii importante de care trebuiau sa tina cont: cel al carantinei si cel al asepsiei. Spalarea repetata corpului si a hainelor si apoi uscarea lor la soare, precum si carantina de o saptamana, aveau menirea sa fereasca poporul de o posibila contaminare cu vreo boala infectioasa de care ar fi suferit madianitii. In Levitic 13, 44-46 , gasim aceleasi pricipii , de data aceasta aplicate in cazul celei mai temute boli din acea vreme: lepra. Bolnavul de lepra trebuia sa poarte hainele sfasiate, pentru a fi recunoscut de semeni, si era izolat afara din tabara de locuit. Astazi principiul carantinei ni se pare logic , dupa ce stiinta medicala i-a descoperit importanta. De ce oare el nu afost pus in aplicare de-a lungul timpului, din moment ce Biblia il recomanda de mai bine trei milenii ?

Lepra- temuta boala a Evului Mediu- a inceput sa se extinda in Europa in secolele al 6lea si al 7-lea. Boala a devenit o adevarata epidemie, culminand in secolele al 13-lea si al 14-lea. Lumea medievala era ingrozita de raspandirea acestei temute boli. Ce masuri au luat medicii vremii ? Ei credeau ca lepra era produsa din cauza ingerarii mancarurilor fierbinti, a piperului si usturoiului, dar si de o conjunctura nefavorabila a planetelor. Desigur, cu astfel de cauze, nici remediile nu erau eficiente. Si atunci, deoarece medicina a dat din umeri neputincioasa, problema combaterii leprei a fost preluata de biserica. Aceasta nu a facut altceva decat sa aplice vechiul principiu biblic al carantinei. Rezultatul? Epidemia a fost tinuta sub control, iar Europa a fost salvata de la o catastrofa. Acelasi principiu a fost aplicat si in cazul ciumei, al varsatului negru si al altor epidemii, salvand milioane de vieti omenesti. Un alt principiu sanitar elementar prezentat in Biblie este cel al igienei corporale, a caminului si a mediului inconjurator. In Deuteronom 23, 10-14 sunt date cateva reguli simple in aceasta privinta. Daca oamenii ar fi tinut cont de ele, bolile intestinale ca holera, febra tifoida si dizenteria nu ar fi decimat populatia Europei in Evul Mediu. Catre sfarsitul secolului al 18-lea, precautiile igienice, chiar in marile capitale europene, erau inca primitive. De regula, gunoaiele si excrementele erau aruncate pe strazile nepavate si murdare, facand ca mirosuri grele sa umple atmosfera acestor orase. Pe strazi se afla un adevarat rai al mustelor- vehiculele cele mai eficiente ale temutelor boli amintite. Cate vieti ar fi fost salvate daca s-ar fi tinut cont de acest principiu biblic al igienei ! Sa amintim ceva despre circumciziune. Practicata de poporul evreu, dar si in alte alte regiuni ale globului, circumciziunea este privita de multi oameni ca un act religios- un semn al poporului lui Dumnezeu din acele vremuri. Sa privim insa circumciziunea si din punct de vedere medical, in urma unor cercetari recente. In Geneza 17, 12 gasim porunca divina data lui Avraam, pe cand acesta avea 99 de ani: La varsta de opt zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie ta iat imprejur, neam dupa neam Prima intrebare care se naste este de ce circumciziunea trebuia facuta dupa 8 zile si nu dupa 5, 7, sau 10 zile de exemplu ? Cercetari recente privind fiziologia nou-nascutului scot in evidenta cel putin doua motive pentru care circumciziunea era indicata in ziua a 8-a: 1. Vitamina K- necesara coagularii sangelui- nu este sintetizata in cantitate suficienta inainte de ziua a 8-a, ceea ce ar duce la hemoragii abundente. Incepand cu ziua a 8-a, cantitatea de vitamina K ajunge la o valoare normala in sangele copilului.

2. Un alt factor important in coagularea sangelui este protrombina. Inainte de ziua a 8a, nivelul protrombinei este foarte scazut, ceea ce ar duce la hemoragii mari. In ziua a 8a, nivelul ei este cel mai crescut. ajungand la 110 %, pentru ca, dupa aceea, sa scada la un nivel normal. In concluzie, ziua a 8-a era cea mai indicata zi pentru circumciziune, caci organismul copilului era cel mai pregatit pentru o vindecare rapida a ranii. A doua intrebare care se ridica este de ce era nevoie de circumciziune. Care era rolul acestei practici ? Un posibil raspuns il putem primi de la o serie de statistici recente, care au demonstrat ca femeile evreice , ale caror barbati au suferit circumciziunea, se imbolnavesc intr-un procent extrem de mic de cancer genital, in comparatie cu alte femei. Se ridica intrebarea: De unde a stiut Avraam ca acest procedeu era unul profilactic si de unde a stiut el ca ziua a 8-a de viata a copilului era timpul optim pentru efectuarea circumciziunii ? Nimeni din familia lui Avraam nu practicase acest obicei, cu atat mai putin locuitorii din Ur, localitatea natala a patriarhului. Raspunsul nu poate fi decat acela pe care ni-l ofera Biblia: Avraam a primit toate aceste instructiuni direct de la Dumnezeu, la fel cum le va primi mai tarziu si Moise pentru poporul evreu. Paralela intre descoperirile Bibliei si cele ale stiintei poate continua. Se poate studia despre alimentatia propusa de Biblie si cele mai noi descoperiri stiintifice in materie de nutritie. De asemenea, se poate studia problema alcoolului, a drogurilor, a tutunului. a stresului etc. din ambele unghiuri de vedere. Oricat am dezvolta aceasta paralela intre sustinerile Bibliei si descoperirile stiintifice pe tema sanatatii, vom ajunge mereu la concluzia ca intre Biblie si adevarata stiinta nu exista nicio contradictie. Si acesta pentru simplul motiv ca la originea revelatiei biblice , cat si a stiintei adevarate, se afla acelasi Autor- Dumnezeu. Lori Balogh BIBLIA SI STIINTA Inainte de a intra in subiectul propus pentru acesta ocazie, sunt necesare cateva observatii care ne vor ajuta in intelegerea lui. 1. Biblia nu este un tratat de stiinta. Ea nu este nici opera literara ( desi contine lucrari literare de valoare universala ), nici tratat de filozofie ( desi contine cea mai inalta filozofie ), nici manual de istorie antica ( desi contine multe informatii pretioase pe acesta tema ). Domeniul de care se ocupa Biblia este cu totul altul. Apostolul Pavel ne descrie foarte clar principalul scop pentru care ne-a fost data Biblia de Providenta divina:

2 Timotei 3, 15- 17 Din pruncie cunosti Sfintele Scripturi care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Christos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. -(tr.Cornielescu). Menirea Bibliei este aceea de a descoperi omului stiinta mantuirii Luca 1, 77; i s dai poporului Su cunotina mntuirii, care st n iertarea pcatelor lui; de a-l calauzi in dobandirea neprihanirii, a desavarsirii caracterului. Desi Biblia contine si istorie, si filozofie, si poezie, si stiinta de cea mai buna caliatate, ea ramane o lucrare cu totul deosebita de oricare alta. 2. Perioada scrierii Bibliei. Avand 39 de autori diferiti, Biblia a fost scrisa intr-un interval de aproximativ 1500 de ani. Primele carti au fost scrise catre 1500 1400 i.Chr. , avandu-l autor pe Moise. Ultima carte-Apocalipsa- a fost scrisa de apostolul Ioan catre sfarsitul secolului intai d.Chr. Autorii Bibliei au trait in medii diferite, in tari diferite, vorbind limbi diferite si avand un nivel de pregatire intelectuala diferit. Iata cativa din autorii ei: David si Solomon ( imparati ), Amos ( pastor ), Daniel ( prim- ministru ), Moise ( educat in scolile Egiptului antic ), Ezra ( carturar ), Matei ( vames ), Petru si Ioan ( pescari ), Luca ( medic ), etc.

Ceea ce este uimitor este faptul ca, in ciuda diversitatii autorilor ei si a perioadei lungi in care a fost scrisa, Biblia este unitara in continutul si mesajul ei. Nu exista in lume o alta lucrare conceputa de om intr-un interval atat de mare ( un mileniu si jumatate! ) , avand atat de multi autori ( 39 ! ) si care sa fie totusi o lucrare unitara, fara contradictii. Unitatea Bibliei nu poate fi explicata decat prin originea ei divina, inspirata fiind de aceeasi Inteligenta superioara- Duhul Sfant. 3. Conceptiile pe care le avea lumea in perioada in care a fost scrisa Biblia . Intr-o vreme in care, in toate popoarele antice, pagane, stiinta se amesteca cu religia, cu practicile oculte, cu misticismul si superstitia , Biblia are meritul de a descoperi adevaruri stiintifice clare, in limbajul cel mai simplu si firesc. Se sustine adesea ca Biblia nu este o lucrare tocmai originala, ideile ei fiind imprumutate din culturile antice: egipteana, babiloniana, persana, hitita sau greaca. Este, de aceea, foarte important pentru noi sa stim ce sustine Biblia cu privire la un adevar stiintific , facand in acelasi timp comparatie cu conceptiile popoarelor antice cu privire la acelasi subiect. Doar facand acesta comparatie (cu care ne vom ocupa in continuare ), vom putea confirma sau infirma acuzatiile ce se aduc autorilor Bibliei cu privire la influentele pagane.

Lasand la o parte aceste scurte observatii , vom intra in subiectul propriu-zis, facand o paralela intre sustinerile Bibliei, conceptiile popoarelor antice si cunostintele contemporane. Iata cateva exemple: A) Biblia sustine ca Soarele, Luna si stelele sunt corpuri ceresti create de Dumnezeu cu un scop bine definit- acela de a fi luminatori ai Pamantului ( vezi Geneza 1, 14- 19 ). Este interesant de observat ce credeau popoarele antice , contemporane cu autorii Bibliei, cu privire la corpurile ceresti. Babilonienii, de exemplu, credeau ca Soarele si Luna erau zei ( deci fiinte vii ! ). Soarele era numit zeul Samas, iar Luna zeita Sin. Egiptenii nu se deosebeau prea mult in coceptia lor de babilonieni. Mai mult decat atat, ei credeau ca Soarele si Luna se plimba pe cer intr-o barca, stelele fiind vaslasii. Egiptenii credeau ca cerul este o masa lichida. Vechii greci, de asemenea, credeau ca Soarele si Luna sunt zei. Cand Anaxagorasfilozoful materialist care a trait in secolulul al 5-lea i.Chr.- a sustinut ca Soarele este un glob de metal incandescent, el a fost alungat din Atena. Romanii, la randul lor, numeau Soarele -Sol invictus, sarbatorindu-l pe 25 decembrie, dupa cultul zeului persan Mithra. Iata cat de simpla si adevarata este relatarea Bibliei in comparatie cu conceptiile popoarelor contemporane cu scriitorii ei ! Mai putem vorbi de influente pagane asupra scriitorilor Bibliei cu privire la acest subiect ? B) Biblia sugereaza ca Pamantul este rotund. Exista cateva pasaje biblice care sugereaza acest adevar: - Proverbe 8, 31: Jucand pe rotocolul Pamantului Sau Traducerea franceza a Bibliei, facuta de Louis Segond, mentioneaza : Jouant sur le globe de Sa terre ( Jucand deasupra globului Pamantului Sau ). Nu insa toate traducerile sugereaza acest adevar. Traducerile Crampon, New International Version, Douay etc. redau acest verset cu sensul de lumea intreaga ( Playing in the world , Douay ). Isaia 40, 22: El sade deasupra cercului Pamantului Aceeasi expresie (cercul pamantului) este folosita si in traducerile Louis Segond ( in limba franceaza ) si New International Version ( in limba engleza). Traducerea Douay, in limba engleza, dupa textul latin Vulgata mentioneaza: It is He that sitteth upon the globe of the earth ( El sta deasupra globului Pamantului ) Unii comentatori ai Bibliei nu considera acest text ca fiind un argument in favoarea ideii ca Pamantul este rotund, subliniind ideea ca expresia cercul pamantului nu se refera la globul pamantesc, ci la linia curba a orizontului. De altfel, abatele Crampon traduce acest text: Il est Celui qui siege par-dessus la voute de la terre ( El sade deasupra

boltei Pamantului ). Am amintit acest text doar in sensul ca el ar putea sugera ideea ca Pamantul este rotund , avand in vedere faptul ca Biblia nu-si propune sa faca declaratii pur stiintifice. - Luca 17, 34- 36: Va spun ca in noaptea aceea, doi insi vor fi in acelasi pat, unul va fi luat si altul va fi lasat. Doua femei vor macina impreuna: una va fi luata si alta va fi lasata. Doi barbati vor fi la camp: unul va fi luat si altul va fi lasat. Aparent, cuvintele Mantuitorului nu ne spun nimic cu privire la subiectul de care ne ocupam. Si totusi, privind mai atent continutul textului, vom observa ceva interesant. Aducand in discutie momentul revenirii Sale pe pamant, Mantuitorul aminteste trei activitati umane care se desfoasoara in acelasi moment: - odihna prin somn, care apartine noptii - macinatul cerealelor, care in Orient se face dimineata devreme, pe racoare - lucrul la camp, activitate ce se desfasoara in cursul zilei Domnul vorbeste despre noaptea aceea in care unii oameni vor dormi, altii vor macina grane ( deci pentru ei este dimineata devreme ), iar altii vor lucra la camp, fiind zi. Avem aici un indiciu cu privire la faptul ca Pamantul este rotund. Este demn de subliniat faptul ca, in timp ce Biblia sugereaza ideea ca Pamantul este rotund, savanti si filozofi ai antichitatii ca Platon, Aristotel, Ptolemeu si altii sustineau ca Pamantul este plat. Conceptia anticilor a dominat gandirea omenirii pana tarziu in Evul Mediu. La sfarsitul secolului al 15-lea, dupa calatoria lui Columb spre America, a avut loc o diputa istorica la Salamenca, in Spania. Invatatii timpului cautau sa-l convinga pe Columb cu toate argumentele lor stiintifice ca Pamantul este plat, nu rotund , asa cum sustinea marele navigator. Daca Pamantul ar fi rotund-spuneau ei, el sar rostogoli fara sa-si mai revina. Din nou constatam ca Biblia este corecta din punct de vedere stiintific, indiferent de ceea ce au sustinut, intr-un anumit moment al istoriei, marii savanti ai lumii. C). Biblia afirma ca Pamantul nu se sprijineste pe nimic. Iov 26, 7: El intinde miazanoaptea deasupra golului si spanzura Pamantul pe nimic. Iov 38, 6: Pe ce sunt sprijinite temeliile lui ( ale Pamantului ) ? Sau cine i-a pus piatra din capul unghilui ? Conceptiile anticilor difereau mult cu privire la acest subiect. Indiferent de popor si cultura lui, toti sustineau ca Pamantul este sprijinit pe ceva. Egiptenii, de exemplu, credeau ca Pamantul pluteste pe apa. Grecii credeau ca Pamantul este sustinut de umerii titanului Atlas. Tot in antichitate se mai credea ca Pamantul se sprijinea fie pe patru stalpi, fie pe o broasca testoasa, fie pe patru broaste mari etc. Ne vine sa zambim astazi de asemmenea conceptii si credinte.

Este de remarcat faptul ca, in mijlocul unor asemenea conceptii, Biblia sustine adevarul: Pamantul nu se sprijineste pe nimic. Iov nu era nici navigator, nici astronom, nici filozof, insa era un om al lui Dumnezeu care cunostea adevarul pentru acea epoca. La data cand Moise scria cartea lui Iov, in urma cu aproximativ trei milenii si jumatate, nu exista posibilitatea fotografierii Pamantului din spatial extraterestru pentru a i se vedea forma, asa cum exista astazi aceasta posibilitate. Acesta este pentru noi un argument in plus ca inspiratia Bibliei nu este omeneasca, ci divina. D) Biblia ne vorbeste despre miscarea in spatiu a corpurilor ceresti dupa niste legi bine precizate. Isaia 40, 26: Ridicati-va ochii in sus si priviti ! Cine a facut aceste lucruri ? Cine a facut sa mearga, dupa numar, in sir, ostirea lor ? El le cheama pe toate pe nume; asa de mare este puterea si taria Lui, ca una nu lipseste. Observam ca Biblia ne vorbeste despre o miscare ordonata a corpurilor ceresti in spatiul cosmic. Ea sustine acest adevar intr-o vreme in care popoarele antice sustineau ca Pamantul este fix pe suportii lui, iar cerul este o bolta pe care stelele sunt fixate ca niste ornamente. E) Biblia vorbeste despre spatii nesfarsite care exista intre corpurile ceresti din univers. 1 Imparati, 8, 27: Dar ce ! Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamant ? Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu pot sa Te cuprinda. Cu atat mai putin casa aceasta pe care Ti-am zidit-o eu ! Apostolul Pavel, scriind despre o experienta traita de el personal , afirma ca a fost rapit pana la al treilea cer 2 Corinteni 12, 2; Cunosc un om n Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost rpit pn n al treilea cer (dac a fost n trup nu tiu; dac a fost fr trup, nu tiu: Dumnezeu tie). Intr-o vreme in care cu ochiul liber nu se puteau vedea pe cer decat cateva mii de stele, Biblia vorbeste ( este adevarat, in termeni simpli, accesibili ) despre adevaruri descoperite de abia recent cu mijloace ultramoderne. Notiunile de cer atmosferic, cer galactic si metagalactic sunt incluse in expresiile biblice: cer, ceruri si cerurile cerurilor. Astazi, pe un petec de cer de dimensiunea discului lunar, pot fi observate circa 400 de galaxii cu ajutorul telescoapelor puternice. De unde stiau scriitorii Bibliei ca exista ceruri ale cerurilor- galaxii si metagalaxii ? Un singur raspuns rational se impune: inspiratia divina. F) Biblia sustine ca globul pamantesc a fost masurat si cantarit la creatiune. Iov 38, 4-5; Unde erai tu cand am intemeiat Pamantul ? Spune, daca ai pricepere ! Cine i-a hotarat masurile, stii ? Sau cine a intins franghia de masurat peste el ?

Desi limbajul este poetic, el ne transmite un adevar important: dimensiunile Pamantului nu sunt intamplatoare, ci ele au fost hoatarate de Creator. Acelasi mesaj il gasim si in pasajul urmator: Isaia 40, 12; Cine a masurat apele cu mana Lui ? Cine a masurat cerurile cu palma si a intins tarana Pamantului intr-o treime de masura ? Cine a cantarit muntii cu cantarul si dealurile cu cumpana ? Asadar, Biblia vorbeste despre niste dimensiuni bine determinate ale globului pamantesc. Pamantul nostru nu a fost adus la existenta la intamplare, avand niste dimensiuni intamplatoare. Dar au oare importanta atat de mare dimensiunile Pamantului ? Se cunoaste astazi ca intre corpurile ceresti se exercita o forta de atractie universala care este direct proportionala cu masa corpurilor ceresti si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele. Daca Pamantul nostru nu ar avea aceste dimensiuni bine determinate, el ar avea cu totul alta orbita. Ce ar insemna aceast lucru ? Imposibilitatea vietii . Mihai Serban , autorul cartii Omul si astrele, publicata in Editura Dacia in 1986, la pag. 87 scrie: Tera este o planeta privilegiata; orbita sa se afla la o distanta optima fata de Soare, distanta care sa permita aparitia materiei vii si dezvoltarea formelor superioare de viata. Urmarea situarii la distanta optima este constanta fluxului de energie pe care planeta il primeste de la Soare, ceea ce asigura variatii mici ale temperaturilor locale in functie de anotimpuri. Fata de temperatura medie de -25 grade Celsius care se inregistreaza pe Marte, pe Tera aceeasi medie este de +10-15 grade Celsius, fapt cu implicatii deosebite in metabolismul apei in organismele vii. Concluzia care se impune este ca Tera se afla la o distanta fata de Soare care sa asigure un flux optim de energie radianta, suficient pentru a pastra in general temperatura apei in limitele fatidice 0 si 100 de grade Celsius si a permite circulatia libera a acesteia si, in acelasi timp, nu atat de intens incat sa transforme intreaga planeta intr-un desert incins. Ce consecinte ar avea un alt volum si o alta masa a planetei noastre ? Poate consecinta cea mai grava pentru viata ar fi exercitarea unei alte forte de gravitatie. O forta de gravitatie mai mica ne-ar impiedica sa ne deplasam cu usurinta pe supafata pamantului, iar aerul atmosferic s-ar rarefia, nefiind atras suficient de puternic de pamant. Rarefierea sau disparitia atmosferei ar face imposibila viata. O forta de gravitatie mai mare ne-ar strivi de pamant, dereglandu-ne toate functiile fiziologice ale organismului. Desigur, consecintele ar fi multiple, insa una se impune a fi mentionata: viata pe planeta ar fi greu de conceput , daca nu chiar imposibila. 111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111 G) Biblia sustine ca aerul are greutate.

- Iov 28, 25-27: Cand a randuit greutatea vantului si cand a hotarat masura apelor, cand a dat legi ploii si cand a insemnat drumul fulgerului si al tunetului, atunci a vazut intelepciunea si a aratat-o i-a pus temeliile si a pus-o la incercare. Noua ni se pare foarte firesc sa recunoastem acest adevar stiintific, insa pana la Toricelli in 1643, s-a ras de ideea ca aerul ar avea greutate. Toricelli a fost cel care, in 1643, a demonstrat ca aerul are greutate si ca el exercita o presiune asupra pamantului. Astazi se stie ca asupra noastra apasa cateva mii de kilograme, dar cine simte greutatea aceasta? Ceea ce Toricelli a demonstrat experimental in secolul al 17-lea, Iov a afirmat cu aproape doua milenii i.Chr. De unde stia Iov, un simplu pastor din tara Ut, toate aceste lucruri ? Un singur raspuns se impune: inspiratia divina a Bibliei. H) Biblia sustine ca raportul dintre suprafata uscatului si cea a apei este de unu la trei. Isaia 40, 12: Cine a masurat apele cu mana Lui ? Cine a masurat cerurile cu palma si a strans tarana pamantului intr-o treime de masura? Cu circa 2700 de ani in urma, intr-o vreme in care nu se putea vorbi de cartografierea Pamantului cu ajutorul satelitilor de pe orbita, Isaia stia ca uscatul reprezinta circa o treime din suprafata globului, in timp ce apele reprezinta doua treimi din aceeasi suprafata. Atlasul geografic ne spune: uscatul are o suprafata de 149 200 000 km patrati, in timp ce suprafata oceanului planetar este de 361 000 000 km patrati. Asadar, raportul de trei la unu este destul de corect. De unde a stiut profetul Isaia acest adevar ? Doar dupa ultimele descoperiri geografice si, mai ales, dupa primele zboruri in spatiul extraterestru, s-a putut calcula suprafata totala a uscatului si a marilor. Un singur raspuns ni se pare logic: inspiratia divina a Bibliei. I) Biblia sustine ca Dumnezeu a intins cerurile la creatiune. - Psalmul 104, 2: Te invelesti cu lumina ca si cu o manta, intinzi cerurile ca un cort. - Iov 9,8 : Numai El intinde cerurile si umbla pe inaltimile marii Isaia 40, 22 : El intinde cerurile ca o mahrama subtire etc. Dar ce legatura exista intre expresia biblica intinde cerurile si stiinta contemporana ? Astazi se vorbeste mult despre expansiunea universului. Teoria Big Bang , sustinuta de majoritatea oamenilor de stiinta, dar in acelasi timp combatuta de alti oameni de stiinta, sustine ca intreaga materie din univers se gasea concentrata initial intr-un atom primar. In momentul 0, acest atom primar ar fi explodat, dand nastere corpurilor ceresti organizate in sisteme solare, galaxii si roiuri de galaxii, care continua si astazi sa se departeze de punctul central al exploziei. Ne vorbeste Biblia de Big Bang inca de acum aproximativ 2700 de ani ? Categoric nu ! Sau, mai corect spus, nu in sensul in care isi imagineaza astazi unii oameni de stiinta.

Creatiunea divina a fost , intr-un anume sens, o explozie ( Big Bang ) de viata, de imaginatie creatoare, in urma careia a aparut universul. Biblia ne invata ca la origine a acestei explozii nu s-a aflat hazardul lipsit de inteligenta si finalitate, ci o Persoana atotputernica si inteligenta- Dumnezeu Creatorul. El este Cel care a intins cerurile si inca le mai intinde, caci ,afirma Mantuitorul,Tatal Meu lucreaza pana acum si Eu de asemenea lucrez(Ioan 5, 17) J) Biblia ne vorbeste , in termenii ei nestiintifici, despre Legea a doua a termodinamicii- Legea entropiei. Romani 8, 20-21: Caci firea ( natura ) a fost supusa desertaciunii, nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o, cu nadejdea insa ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii Psalmul 102, 25-26: Tu ai intemeiat in vechime pamantul si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei ramanea; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant si se vor schimba Acest pasaj din Psalmi l-a determinat pe Lordul Kelvin ( 1824- 1907 ) sa aprofundeze termodinamica si sa descopere cea de-a doua lege a ei, supranumita si Legea entropiei. El era convins ca lumea a fost creata de o Fiinta inteligenta, dar ca ea se indreapta spre un sfarsit inevitabil, de la care doar Dumnezeu o poate salva prin redistribuirea energiei in univers. Desi Biblia foloseste termeni simpli ca robia stricaciunii (robia dezordiniidupa alte traduceri) sau supusa desertaciunii, mesajul ei este cat se poate de clar: Totul in lumea noastra, de la caderea omului in pacat si caderea blestemului asupra intregului pamant, tinde spre dezordine, haos si moarte, adica spre o stare in care entropia este maxima. Acesta este motivul pentru care, in lumea noastra, este mai usor sa stricam , sa degradam, sa producem dezordine, sa demolam, decat sa construim, sa creem, sa facem ordine. Stricand, demoland, facand dezordine, nu facem altceva decat sa actionam in sensul in care lucreaza legea entropiei. In acelasi timp, orice se face bun si ordonat in lumea noastra, cere mult efort si timp, caci se actioneaza impotriva unei legi care guverneaza existenta noastra pe pamant. Concluzii Biblia nu este un tratat stiintific, dar ceea ce a afirmat ea cu milenii in urma, cand lumea era plina de aberatii si falsuri pe post de inalta stiinta, este adevarat. Trebuie sa recunoastem impreuna cu Mantuitorul: Cuvantul Tau este adevarul. ( Ioan 17, 17 ) De ce nu am crede tot ce spune el ? Lori Balogh CONDITIILE CLIMATERICE INAINTE DE POTOP Vorbind despre metodele de datare in general si de cea cu carbon radioactiv in mod special, este bine sa subliniem faptul ca functionalitatea lor se bazeaza pe o dogma stiintifica care nu este altceva, in esenta ei, decat o simpla ipoteza, neverificata stiintific-

teoria uniformismului ( numita si actualism ). In mare, aceasta dogma stiintifica sustine ca istoria planetei noastre s-a derulat uniform, fara existenta unor catastrofe. Biblia combate din start acesta teorie cu aparenta stiintifica, deoarece ea ne relateaza despre o mare catastrofa universala- potopul. Pe baza unor informatii pe care le avem din Biblie si din faptele stiintifice, vom incerca sa alcatuim un model antediluvian al conditiilor climaterice. Sau, altfel spus, vom incerca sa intelegem cum era clima pe pamantul nostru in primul mileniu si jumatate de la creatiune, dupa caderea omului. Deoarece rolul Bibliei este altul decat acela de a fi o sursa de date stiintifice, informatiile pe care ea ni le ofera in acest sens sunt putine, insa deosebit de interesante si relevante. Vom incepe cu cateva date stiintifice referitoare la acest subiect, date care ar trebui sai puna pe ganduri pe cei care sustin uniformismul, combatand in acelasi timp teoria catastrofista pe care o sustine Biblia. 1. In Insulele Spitsbergen, aflate dincolo de Cercul Polar de Nord, in Oceanul Inghetat, au fost descoperite urme de paduri fosile. Astazi in aceste insule, timp de sase luni pe an, este intuneric, iar vegetatia actuala este formata din mesteceni pitici, cativa licheni si cateva flori. Prezenta unor urme de paduri tropicale fosilizate la o latitudine atat de nordica nu poate fi explicata decat prin existenta, in trecut, a unei clime blande si uniforme pe toata suprafata pamantului. Unii au lansat ipoteza ca in trecutul indepartat aceste insule se aflau mult mai la sud si, datorita derivei continentelor, ele ar fi migrat spre nord. Este insa imposibil ca niste insule sa migreze atat de mult dintr-o zona subtropicala pana intr-una polara. 2. In Antarctica s-au descoperit zacaminte de huila, ceea ce dovedeste prezenta in trecut a unor paduri luxuriante. La randul lor, prezenta acestor paduri pe continentul inghetat al sudului, dovedeste ca in trecut exista o clima blanda si uniforma pe toata suprafata pamantului, inclusiv dincolo de Cercul Polar. In Almanahul Stiinta si Tehnica din 1988 a aparut o informatie cu privire la descoperirea unor schelete de dinozauri pe continentul antarctic- o dovada in plus ca in trecutul planetei noastre a existat o clima blanda si uniforma. 3.Descoperirea unor fosile ale unor animale uriase care astazi nu mai traiesc . Existenta acestor animale uriase in trecutul planetei noastre dovedeste de asemenea ca planeta s-a bucurat de o clima blanda si uniforma pe toata suprafata ei. Iata cateva exemple de asemenea animale: - Mamutii animale mari, atingand o lungime de 3-4 m si avand colti lungi de 4-5 m - Deinotherium- animal urias, asemanator elefantului, inalt de 5-6 m si lung de 6 m. - Uintatherium ierbivor ciudat, de marimea unui elefant, descoperit in America de Nord

- Baluchitherium cel mai mare rinocer care a trait vreodata pe pamant, avand o inaltime de 4m si o lungime de 5 m. - Dyatrima o pasare uriasa care nu zbura, descoperita in America de Nord si Europa. Avea o inaltime de 2 m si un cioc de 50 cm lungime si 30 cm latime, putand rupe cu usurinta un os de 10 cm grosime. - Cerbi uriasi, ursi uriasi, despre care se crede ca ar mai trai prin junglele Africii. - Reptile uriase: dinozauri, brontozauri, tyranozauri ( lungi de 15-16 m si avand un craniu de 1,5 m ). Lista poate continua Disparitia tuturor acestor animale nu poate fi inca explicata de stiinta; este inca un mister. S-au emis mai multe ipoteze cu privire la disparitia lor: lipsa de hrana, otravirea, rahitismul, ciocnirea pamantului cu un asteroid, patrunderea unei comete in atmosfera pamantului, racirea brusca a climei, etc. Aceasta ultima ipoteza este demna de retinut. Chiar daca stiinta atribuie racirea brusca a climei altor cauze, se pare ca acesta este adevaratul motiv al disparitiei bruste a acestor animale uriase. 4. Disparitia brusca a mamutilor siberieni. S-au gasit in Siberia mamuti congelati in intregime, in toata masa corpului lor si avand in stomac resturi nedigerate de iarba si flori. Daca temperatura ar fi scazut lent, mamutii, ori s-ar fi retras spre zone mai calde, ori ar fi inghetat. In aceasta ultima varianta insa, inghetul s-ar fi produs doar la suprafata corpului, nu si in interiorul sau, unde ar fi inceput procesul de putrefactie. Inghetarea brusca a mamutilor nu poate fi explicata decat prin scaderea brusca a temperaturii cu aproximativ 100 grade Celsius. Iar aceasta scadere brusca a temperaturii nu poate fi explicata decat prin izbucnirea unor furtuni arctice, care s-ar fi produs ca urmare a inclinarii axei pamantului sub unghiul pe care il are azi de 23,5 grade. 5. Descoperirea unui oras foarte vechi in Alaska, urmele gasite demonstrand ca, in trecut, acolo nu era o clima arctica, ci una mult mai blanda. Exista asadar dovezi suficiente ca unele zone de pe suprafata pamantului aflate dincolo de cercurile polare se bucurau alta data de o clima blanda, ce favoriza cresterea unei vegetatii bogate, luxuriante chiar, ce servea de hrana si adapost unor animale uriase. Cum a fost posibil ca clima sa se raceasca brusc in aceste zone ? Potopul biblic ne ajuta sa intelegem aceste schimbari. Sa observam acum cele cateva informatii succinte pe care ni le furnizeaza Biblia cu privire la conditiile climaterice inainte de potop. 1. Geneza 1, 6-8: Dumnezeu a zis: Sa fie o intindere intre ape si ea sa desparta apele de ape. Si Dumnezeu a facut intinderea si ea a despartit apele care sunt dedesuptul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost. Dumnezeu a numit intinderea cer

Subliniem expresia apele care sunt deasupra intinderii ( cerului atmosferic ), a carei semnificatie o vom intelege mai tarziu. 2. Geneza 2, 5-6: In ziua cand a facut Domnul Dumnezeu un pamant si ceruri nu era inca pe pamant niciun copacel de camp si nicio iarba de pe camp nu incoltea inca. Fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era niciun om care sa lucreze pamantul. Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului. Subliniem ideea ca un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului. Gasim in aceasta afirmatie ideea de clima uniforma pe toata suprafata planetei. 3. Geneza 6,4: Uriasii erau pe pamant in vremurile acelea si chiar si dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau viteji care au fost in vechime, oameni cu nume, Subliniem ideea de uriasi care existau pe pamant inainte de potopul biblic. 4. Geneza 5, 3-5: La varsta de 130 de ani Adam a nascut un fiu dupa chipul si asemanarea lui si i-au pus numele de Set. Dupa nasterea lui Set, Adam a mai trait 800 de ani si a nascut fii si fiice. Toate zilele pe care le-a trait Adam au fost de 930 de ani, apoi a murit. Remarcam longevitatea oamenilor care au trait inainte de potop. Aceste patru informatii biblice cu privire la conditiile vietii dinainte de potop sunt deosebit de pretioase si au permis oamenilor de stiinta creationisti sa alcatuiasca un model antediluvian ( al conditiilor de clima si de viata dinainte de potop ). Iata, pe scurt. cum arata acest model antediluvian: In primul rand, pe toata suprafata pamantului exista o clima blanda si uniforma, de la cei doi poli si pana la Ecuator, fapt ce este sustinut cu prisosinta de faptele stiintifice, unele dintre ele fiind amintite mai sus. Apoi se crede ca atmosfera terestra era foarte bogata in CO2 , ceea ce permitea o absorbtie mare de energie solara si conditii optime pentru dezvoltarea plantelor. Apele de sus de care aminteste Biblia formau un ecran protector alcatuit din vapori de apa aflati in cantitate mare in straturile superioare ale atmosferei. Inainte de potop nu ploua, conform raportului biblic. De altfel, ploaia nici nu ar fi fost posibila in conditiile existentei unei clime uniforme pe toata suprafata pamantului. Pentru a ploua este nevoie de diferente de clima, de presiune atmosferica, diferente intre densitatile de vapori de apa. Intr-o clima blanda, uniforma, cu o densitate crescuta si constanta de vapori de apa, fenomenul ploii nu poate avea loc. O alta dovada biblica a faptului ca inainte de potop nu ploua este curcubeul, ales de Dumnezeu ca semn al legamantului Sau cu fiintele de pe pamant salvate din catastrofa potopului. Or, curcubeul nu se poate produce decat in conditiile in care exista ploaie, adica exista o regularitatea a ritmului condensare- evaporare.

Cantitatea de radiatii cosmice ajunse pe pamant era foarte mica datorita ecranului protector de vapori de apa din stratosfera. Urmarea era ca procentul de C14 ( radioactiv ) format in atmosfera terestra era foarte mic, ceea ce ducea la longevitatea si vitalitatea crescuta a organismelor vii. O urmare directa a acestui fapt este prezenta unor cantitati infime de C14 in fosilele antediluviene, ceea ce duce la varste de milioane de ani prin datarea cu carbon radioactiv. Deci erori colosale de datare. Datorita ecranului de vapori de apa , precum si a unor cantitati semnificative de CO2 din atmosfera, se producea efectul de sera, oferind conditii optime dezvoltarii unei vegetatii luxuriante de tip subtropical si tropical. Magnetismul terestru era mult mai puternic, formand, alaturi de ecranul de vapori de apa din stratosfera, un mijloc suplimentar de protectie . Centura Van Allen ( magnetica ) din jurul globului pamantesc devia in trecut radiiatiile cosmice mult mai mult decat astazi, ducand la longevitatea si vitalitatea organismelor vii care traiau inainte de potop. Toate aceste conditii erau deosebit de prielnice vietii. Asa ne explicam , potrivit raportului biblic, longevitatea si vitalitatea din acele timpuri, gigantismul animalelor si al omului , precum si clima calda in zone care astazi se gasesc dincolo de cercurile polare. Ce s-a intamplat la potop ? Potopul nu a fost o simpla inundatie, fie ea si universala; el a fost o catastrofa complexa, cu fenomene vulcanice si tectonice. O simpla inclinare a axei pamantului ar explica suficient de bine toate anomaliile care au insotit potopul. Condensarea rapida a apelor de sus ( ecranul de vaporii de apa din stratosfera ) a furnizat, impreuna cu apele din izvoarele adancului, suficienta apa pentru un potop universal. In felul acesta ecranul protector a disparut si odata cu el si efectul de sera. Organismele vii, fiind supuse efectului nociv al radiatiilor cosmice si al carbonului radioactiv, si-au scurtat durata de viata si vitalitatea . Schimbarea axei pamantului a produs o racire brusca a climei, insotita de furtuni arctice si instalarea ciclului anotimpurilor. Scazand magnetismul terestru, s-au creat conditiile ca efectele radiatiilor cosmice asupra organismelor vii sa creasca, scazand durata de viata , precum si talia acestora. In concluzie, potopul a constat in schimbari majore de clima, de magnetism terestru, de inclinatie a axei pamantului si de compozitie a atmosferei. Toate aceste schimbari au avut ca efect micsorarea duratei de viata , micsorarea taliei , precum si a vitalitatii tuturor organismelor ce au trait dupa potop. Savantul rus Mark Moldavski a lansat o ipoteza interesanta cu privire la cauzele imbatranirii organismelor vii, ipoteza care se armonizeaza cu modelul antediluvian alcatuit de savantii creationisti. Savantul rus porneste de la observatia ca in structura ADN-ului intra si atomi de carbon. Daca in locul atomilor de C12 se instaleaza izotopi de C14, fiind foarte instabili, acestia se transforma in azot un gaz inert care rupe legaturile chimice din macromolecula de ADN. Cu cat numarul atomilor de carbon radioactiv este mai mare si in functie de pozitia lor in macromolecula, procesul imbatranirii este mai alert. ADN-ul fractionat se va multiplica fractionat pana ce

rupturile produse de atomii de C14 instabili vor afecta o zona vitala, producand moartea. In modelul antediluvian se presupune ca disparitia ecranului protector al vaporilor de apa din stratosfera si micsorarea intensitatii magnetismului terestru a dus la efecte imediat. Bombardarea intensa cu radiatii cosmice a atmosferei terestre a dus la formarea unei cantitati mai mari de C14 , atat in atmosfera , cat si in organismele vii. C14 a patruns tot mai mult in codul genetic, astfel incat degenerarea si imbatranirea au devenit inevitabile. De ce sa ne mire varstele matusalemice ale oamenilor care au trait inainte de potop ? Si de ce sa ne mire scaderea brusca a varstei lor imediat dupa catastrofa mondiala a potopului ? Desi Biblia nu este o carte de stiinta, prin putinele informatii pe care ni le ofera in acest domeniu, ea ne este de un mare ajutor in intelegerea istoriei planetei, din momentul creatiunii si pana in zilele noastre. Afirmatiile Bibliei valoreaza mai mult decat o mie de teorii stiintifice discutabile, care astazi sunt acceptate, iar maine vor fi arunacte la lada de gunoi a stiintei. Si aceasta pentru simpul motiv ca ea este Cuvantul lui Dumnezeu. Lori Balogh ORIGINEA OMULUI-TEORII VECHI SI NOI La cele trei intrebari fundamentale ale oricarei filozofii sau religiiCine suntem ? De unde venim? Incotro mergem ?- se raspunde mergand pe doua directii opuse: - Unii sustin ca suntem animale evoluate, venind din zbuciumul luptei pentru existenta. - Altii sustin ca suntem fii de Dumnezeu, iesiti din mainile Creatorului intregului univers. Ne este oare indifirent cine suntem si de unde venim ? Daca am fi doar niste animale evoluate, probabil ca ne-am multumi sa traim doar ca niste animale evoluate, ceea ce putem observa in mentalitatea si stilul de viata al multor semeni de-ai nostri. Daca, dimpotriva, suntem fii de Dumnezeu, aspiratiile noastre, mentalitataea noastra si stilul noastru de viata vor fi ca ale unor fii de Dumnezeu. Raspunsul pe care il vom gasi la aceste trei intrebari va defini intreaga noastra existenta. In ocazia de fata vom trece in revista cateva conceptii mai vechi sau mai noi cu privire la originea omului. Vom incepe cu cateva conceptii ale anticilor, pe care le putem considera credinte religioase, avand in vedere ca in antichitate religia, filozofia, superstitia si stiinta se intrepatrundeau pana la identificare. 1. Conceptia babilonienilor cu privire la originea omului In anii 1800-1700 i.Chr., cand Imperiul Babilonian era condus de vestitul rege Hammurabi, circula o colectie de mituri intitulata Enuma Elish. Miturile acestea

vorbeau despre crearea universului, a lumii si- ceea ce ne intereseaza in mod deosebit acum- despre originea omului. Amanunte despre acesta colectie de mituri babiloniene pot fi gasite in cartea lui Viktor Kernbach-Miturile esentiale, publicata in Editura stiintifica si enciclopedica, 1968. Enuma Elish era un poem recitat cu solemnitate la inceput de an nou, primavara, de catre marele preot din Babilon, in templul E-Saggila. Poemul ne vorbeste despre un conflict intre zeii cerului ( religia babiloniana era una politeista ! ). Marduk-zeul suprem-vrea sa rezolve acest conflict prin crearea omului, care, slujind zeilor si aducandu-le jertfe, sa-i elibereze pe acestia de povara slujirii. Dupa ce Marduk isi exprima dorinta de a-l crea pe om, un alt zeu- Ea- vine cu propunerea ca sa fie cautat zeul vinovat pentru conflictul ceresc, apoi el sa fie sacrificat si din sangele lui sa fie creat omul. Propunerea este acceptata si zeul Ea primeste imputernicirea de a pune planul in aplicare. Ea il prinde pe zeul Kingu, autorul revoltei din cer, apoi il sacrifica si din sangele lui ii creaza pe oameni, obligandu-i sa slujeasca zeilor. Dupa o alta varianta a cosmogoniei babiloniene, apartinand preotului caldeean BelUsur, cunoscut si sub numele de Berosos ( sec. 4-3 i.Chr. ), apar aceleasi elemente ca in poemul Enuma Elish, insa cu deosebirea ca omul a fost creat din sangele unui zeu care s-a sinucis. Sangele acestuia a fost amestecat cu tarana si din acest amestec au fost facuti oamenii. Sa observam ca, dupa conceptia babilonienilor, motivul crearii omului a fost conflictul ceresc izbucnit intre zei, iar scopul crearii lui a fost cel de a sluji zeilor. Din nefericire, aceasta idee a patruns si in lucrari scrise de teologi crestini care sustin ca omul a fost creat pentru a se rezolva conflictul dintre Dumnezeu si Satana. Oare atat de josnica sa fie motivatia crearii omului ? Din fericire, realitatea pe care ne-o descopera Biblia este cu totul alta: la temelia creatiunii a stat iubirea lui Dumnezeu si niciun alt motiv mai mult sau mai putin meschin. Dumnezeu este dragoste ( vezi 1 Ioan 4, 8 up. ) si toate motivele, scopurile si actiunile Sale izvorasc din dragoste. 2. Conceptia egiptenilor cu privire la crearea omului Exista cateva scrieri- Textele piramidelor si Cartea mortilor- in care , desi nu ni se dau prea multe amanunte, apare conceptia egipteana cu privire la crearea omului. Conform mitologiei egiptene, oamenii au luat nastere din lacrimile zeilor. 3. Mitologia indiana sustine ca oamenii au aparut, asemenea zeilor, dintr-un ou primordial. 4. Mitologia chineza este si mai ciudata in privinta originii omului. Vechii chinezi credeau ca oamenii s-au nascut din insectele ( a se citi parazitii ! ) care misunau pe trupul fiintei primordiale. Iata un citat in acest sens, valoros mai mult pentru poezia lui decat pentru informatiile continute:

Pan-ku ( fiinta primordiala ) , cel nascut inaintea tuturor,s-a preschimbat cu totul in ajunul mortii sale: respiratia lui a devenit vant si nor, glasul lui s-a prefacut in tunet, ochiul sau stang s-a facut soare, ochiul sau drept s-a facut luna, sira spinarii lui si madularele lui au devenit patru laturi ale lumii si cei cinci munti uriasi, sangele lui sa prefacut in fluvii, tendoanele si vinele sale au ajuns sa fie drumuri pe pamant, din carnea lui s-a alcatuit tarana de aratura de pe campuri, parul i s-a schimbat in stele, din perii de pe cap s-au facut ierburile si copacii, din dinti si din oase au rasarit aurul si pietrele, din maduva lui au iesit la iveala margaritarele si jadul, iar sudoarea i s-a prefacut in ploaie si rouaInsectele care traisera pe trupul lui , sub inraurira vantului s-au facut oameni (1) Iata ca, in mitologia chineza, omul are o origine mai umila si mai rusinoasa decat lucrurile fara viata din jurul nostru ! O alta varianta chineza cu privire la originea omului sustine ca oamenii au fost facuti din lut de zeita Nini-wa. Lumea din oras spune ca, pe cand nu se faurisera inca cerul si pamantul, nu erau nici oameni. Nini-wa s-a apucat sa plamadeasca oameni din lut, insa truda ei s-a dovedit atat de anevoioasa, incat zeita nu mai prididea cu framantatul. Atunci a cufundat o farfurie in lutul cel moale si, smucind-o mereu afara, facea astfel oamenii. Iata insa ca cei bogati si vestiti s-au ales dintre cei plamaditi din lut de mainile zeitei, pe cand cei de jos si fara faima s-au pomenit scosi cu franghia. ( 2 ) Ce diferenta uriasa intre relatarea Bibliei si acesta relatare a crearii omului pe care ne-a lasat-o mitologia chineza ! Ce conceptii puteau sa aibe cei din antichitate despre zeii lor! Zei care obosesc, se plictisesc, se lupta intre ei, care sunt lipsiti de rabdare, partinitori si nedrepti, creand de la inceput oameni de categorii sociale diferite ! Desi Biblia ne spune ca omul a fost creat din tarana pamantului, adica din aceleasi elemente chimice din care este alcatuita intreaga natura, ea ne descopera un Creator atotputernic, vesnic, drept si desavarsit. 5. Mitologia grecilor contine mitul androginului, potrivit caruia , la inceput, exista o fiinta umana bisexuala, cu patru maini, patru picioare, avand un cap cu doua fete, patru urechi, o fiinta foarte puternica. Acest androgin puternic a inceput sa-i necajeasca pe zei, fapt pentru care ei au hotarat sa ia masuri urgente. Nu doreau sa-l nimiceasca, deoarece atunci nu mai avea cine sa le aduca ofrande. Atunci zeii au trimis un somn adanc asupra androginului si au despartit fiinta acestuia in doi oameni- barbat si femeie. Mitul spune ca de atunci, cei doi se cauta pana se gasesc si doar uniti pot fi cu adevarat fericiti. Admiram frumusetea poetica a acestei legende ce incearca sa explice taina iubirii dintre un barbat si o femeie. Dar nu putem fi de acord ca mitul grecesc al androginului ar avea ceva in comun cu relatarea biblica cu privire la crearea omului.Desi Biblia relateaza si ea despre un somn adanc adus peste Adam, pentru ca apoi sa fie creata Eva, nu avem in Biblie niciun indiciu ca Adam ar fi fost un androgin, inainte de crearea femeii, cu atat mai mult cu cat cei doi au aparut la existenta in aceeasi zi.

Mitul androginului vorbeste in realitate despre un esec al zeilor creatori, in timp ce Biblia ne spune ca la sfarsitul creatiunii, in urma unei verificari suplimentare, Dumnezeu a declarat catoate erau foarte bune. ( vezi Geneza 1, 31 ). Dupa aceasta trecere in revista a catorva mituri ale popoarelor antice cu privire la originea omului, sa observam ca relatarea biblica din Geneza nu are nimic comun cu acestea. Gasim undeva in Biblie ideea unui ou primordial? Ni se sugereaza undeva in Biblie ca omul ar fi fost facut din sangele vreunui zeu ucis ? Ni se spune undeva in Biblie ca omul a fost creat din insecte parazite sau ca urmare a plictiselii vreunui zeu ? Asupra Bibliei sunt atintite multe acuzatii nedrepte cu privire la originalitatea sa, sustinandu-se ca autorii ei s-au inspirat din mitologia popoarelor antice. Totusi, nu gasim niciun element comun , nicio asemanare intre aceste conceptii ale popoarelor antice si relatarea Genezei. Raportul biblic cu privire la originea omului este , pe cat de simplu, pe atat de verosimil: Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu. Geneza 2,7 Lasand deoparte vechile conceptii cu privire la originea omului, despre care constatam ca difera atat de mult de relatarea Bibliei, sa zabovim putin asupra mitologiei moderne cu privire la acest subiect. Poate ca cineva va zambi in legatura cu folosirea sintagmei mitologie moderna, insa cum am putea numi mai corect multimea atator teorii fanteziste, stiintifico-fantastice, cu privire la originea omului, care circula in zilele noastre si avand o aparenta stiintifica impresionanta? Iata cateva din aceste teorii moderne: 1. Cea mai cunoscuta si raspandita dintre teoriile de antropogeneza este cea darwinista, sustinand originea animala a omului. Dupa 12 ani de la nasterea oficiala a evolutionismului, prin aparitia lucrarii Originea speciilor in 1859, Darwin a publicat o alta lucrare de capatai, in 1871-Originea omului. Lucrarea lui Darwin a rascolit lumea secolului al 19-lea, devenind baza conceptiei moderne cu privire la originea omului. Ideea de baza a teoriei lui Darwin este ca omul a evoluat din maimuta, ideea fiind ulterior corectata prin afirmatia ca omul si maimuta au evoluat dintr-un stramos comun. Vom reveni mai pe larg asupra acestei teorii, dupa ce vom trece in revista si alte teorii de antropogeneza. 2. Teoria savantului austriac Oscar Kiss Maerth- o teorie care circula in zilele noastre. Maerth a scris o lucrare intitulata Inceputul a fost sfarsitul in care sustine ca scenariul evolutiei omului, asa cum este predata in scoli, este o pura imaginatie a savantilor. Savantul austriac sustine ca, decat sa crezi ca omul s-a desprins din maimuta doar ca sa distruga planeta cu bombe atomice, este mai usor sa crezi in revelatia Bibliei. Dar nici el nu crede in Biblie, fapt pentru care lanseaza o teorie noua. .

Maerth sustine ca totul a inceput atunci cand un stramos al omului a consumat creierul unui semen al sau, dintr-un accident sau ca urmare a unei foamete prelungite. Asadar, nu munca l-a creat pe om , ci canibalismul ! Consumand intamplator creier de maimuta, maimuta canibala , de fapt, s-a drogat sexual. Savantul austriac afirma ca folosirea creierului si mai ales a glandei hipofize, este un adevarat drog sexual. Acest prim accident ar fi generat nevoia repetarii lui, ducand la un lant de crime in cautarea drogului. Consumand mereu creier, stramosul omului a inceput sa se dezvolte , sa-i creasca parul in mod accentuat in zona capilara, fapt ce a necesitat tinerea capului ridicat, in felul acesta ajungandu-se la pozitia bipeda. Deci, conform conceptiei lui Oscar Maerth, omul este o maimuta drogata sexual, cu creierul bolnav. (3 ) Ciudata conceptie despre om- acesta minune a creatiunii divine ! Dupa savantul austriac, aparitia omului nu ar reprezenta un salt calitativ, ci o coborare pe o trepta inferioara, din moment ce omul nu este altceva decat o maimuta cu creierul bolnav. 3. Teoria savantului englez Alister Hardy care sustine originea acvatica a omului. Acesta afirma ca omul este urmasul unei maimute care, cu circa cinci milioane de ani in urma,s-a adaptat traiului acvatic din apele caldute de la tropice. O presupusa racire a climei de atunci a obligat maimutele sa se adapteze vietii marine, ceea ce a dus la pierderea blanii , precum si la alte transformari care ar fi grabit umanizarea. Nu stim cata afinitate au avut acele maimute pentru bai caldute si nu stim cum au putut ele supravitui in perioada de adaptare la viata marina, dar un lucru este clar: nu tot ce zboara se mananca si nu orice teorie ce se numeste stiintifica este cu adevarat stiinta. 4. Teoria savantului austriac Hans Haas, fondatorul cercetarii submarine moderne, a lansat o alta teorie cu privire la originea omului-teoria transformarii pestelui in om. Savantul sustine ca omul nu a coborat din pom si ca stramosul nostru nu a fost nici Adam, nici maimuta, ci un peste care a iesit pe uscat. Hans Haas sustine ca toate vietatile au aparut din apa, iar organele actuale au aparut si s-au dezvoltat treptat. Astfel, sustine el, cavitatea bucala a aparut acum circa un miliard de ani, dintii acum circa 400 milioane de ani, genele- acum 200 milioane de ani etc. Acum 2-3 milioane de ani a inceput sa apara inteligenta umana si au cazut si ultimii solzi. Ajungand pe uscat, aripioarele au devenit brate, apoi antebrate, maini, degete si picioare. Analizand teoria lui Darwin si pe cea a savantului austriac, un paleontolog american glumet a afirmat ca , de fapt, cele doua teorii nu se exclud. Singura deosebire , spune el, este ca Darwin a luat tramvaiul de la statia maimuta, in timp ce austriacul l-a luat de la statia peste. Cateva concluzii preliminare: Daca mitologia moderna , adica teoriile stiintifice care circula astazi cu privire la originea omului, Il exclud complet pe Creator, mitologia popoarelor antice, oricat ar fi

de fantezista, are cel putin meritul de a admite , sub o forma sau alta, interventia divinitatii in aparitia omului pe pamant. In conceptia savantilor moderni, omul nu este altceva decat o maimuta evoluata, fie pe uscat, fie in apa, fie datorita procesului muncii, fie datorita canibalismului si a drogarii sexualeDe fapt, toti sustin acelasi lucru pe care l-a afirmat si Aristotel: omul nu este altceva decat un animal social. Sa ne mai mire faptul ca omul modern se comporta ca atare ? Daca aceasta este conceptia sa cu privire la origini, de ce s-ar comporta altfel decat un animal, fie el si social ? Pe vremea cand oamenii credeau despre ei ca se trag fie din sangele vreunui zeu, fie din lacrimi, fie dintr-un ou, fie din parazitii de pe trupul fiintei primordiale, psalmistul David se intreba: Ce este omul ca sa te gandesti la el? Si fiul omului ca sa-l bagi in seama ? L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu. L-ai incununat cu slava si cu cinste. I-ai dat stapanire peste lucrurile mainilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui. Psalm 8, 4-6 Ce este omul in conceptia biblica ? O fiinta demna, creata desavarsit de un Dumnezeu al iubirii, cu un scop inalt si o pozitie de print in marea creatiune divina. Omul este fiu de Dumnezeu- nu un maimutoi care se stramba in fata oginzii!-o fiinta demna, nu un animal evoluat care sa fuga de umbra sa. In arborele genealogic al Mantuitorului, pe care il prezinta evanghelistul Luca ( cap. 3, 23-28 ), Adam este numit fiul lui Dumnezeu. Prea iubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi nu ni s-a aratat inca, dar stim ca, atunci cand se va arata El, vom fi ca El, pentru ca Il vom vedea asa cum este. 1 Ioan 3,2 Tie iti este indiferent cine esti si de unde vii ? Mie nu-mi este indiferent. De aceea iau in serios ceea ce spune Biblia. Referinte bibliografice: ( 1 ) Viktor Kernbach, Miturile esentiale, pag. 63 ( 2 ) Idem, pag. 64 ( 3 ) Mihai E. Serban, Omul si astrele, pag. 179 Lori Balogh IN CAUTAREA STRAMOSILOR Pana nu demult, exista o singura ramura stiintifica ce se ocupa cu originea omuluipaleontologia. Metoda stiintifica era simpla: cercetatotul, inarmat cu o lopata si un tarnacop, pleca in diferite regiuni ale globului in care spera sa gaseasca vreun os sau

schelet mai interesant. Daca gasea ceva care sa-i retina atentia, cercetatorul ducea acasa fragmentul fosil pentru a-l cerceta pe indelete, apoi, inarmat cu teoria evolutionista, ajungea la niste concluzii tocmai bune de publicat. Ne-ar fi util un scurt istoric al celor mai rasunatoare descoperiri antropologice: In 1856, intr-o localitate aproape de Dusseldorf, aflata pe valea Neanderului, a fost gasit primul schelet al asa-numitului om de Neanderthal. Ulterior, s-au gasit parti de schelet provenind de la circa o suta de indivizi. Cand s-au descoperit aceste fosile, s-a crezut ca s-au descoperit, in sfarsit, stramosii omului, care, dupa descrierile facute de specialistii in antropologie, erau scunzi, masivi, robusti, avand capul mare, fruntea tesita si arcade proeminente. La inceputul secolului nostru, circulau niste desene reprezentandu-l pe omul de Neanderthal, desene pe care le gasim si astazi in manualele de biologie. Desenele infatisau o fiinta umana paroasa, sarac imbracata, avand gatul scurt si rigid, umerii garboviti, picioare incovoiate si aparenta salbatica. In 1955, doi profesori de anatomie din Baltimore si Londra- Straus si Cave- au ajuns la concluzia ca scheletul omului de Neanderthal era ros de artrita, ceea ce-l obligase pe respectivul sa adopte o pozitie adusa, garbovita, nenaturala. Mai mult decat atat, capacitatea craniului omului de Neanderthal era foarte apropiata de cea a omului modern. Majoritatea studiilor arata ca el era tot atat de inteligent ( daca nu chiar mai inteligent! )decat omul modern. Ultimele concluzii ale cercetatorilor rastoarna cu totul conceptiile initiale cu privire la omul de Neanderthal. Iata ce scria autorul unui scurt articol pubicat in Romania libera in 1988: Daca omul de Neanderthal, care a trait cu 45 000-150 000 de ani in urma, ar mai exista si ne-ar iesi in cale imbracat in haine moderne, probabil ca el nu ar mai atrage nimanui atentia. La aceasta concluzie surprinzatoare au ajuns , potrivit ziarului Neue Zurcher Zeitung, specialistii de la Muzeul de Istorie Naturala din Viena. In urma studierii detaliate cu ajutorul razelor X a adanciturilor fruntii, ochilor, nasului si maxilarului superior pe diverse cranii ale acestui stramos al nostru, ei conchid ca vechea ipoteza potrivit careia omul de Neanderthal avea o infatisare asemanatoare cu a maimutelor ( frunte tesita si barbie proeminenta ) poate fi considerata acum o simpla fantezie. El era mult mai apropiat ca infatisare decat s-a crezut. ( 1 ) Insa probleme asemanatoare le ridica nu doar asa-zisul om de Neanderthal, ci si alte fiinte humanoide considerate a fi stramosii omului modern. In 1870, Eugene Dubois, conferentiar de anatomie la Universitatea din Amsterdam, demisioneaza din functia sa si se inroleaza in armata olandeza a Indiilor de Est, pentru a cauta veriga ce leaga maimuta de omul modern. In anul urmator- 1871- el gaseste in Jawa niste oase pe care le asambleaza si le denumeste Pitecantropus erectus- omul maimuta in pozitie verticala. In jurul omului de Java au existat, de-a lungul timpului, mai multe controverse timp. Eugene Dubois a ascuns, timp de mai multi ani, fragmentele osoase si nu a permis decat unui numar foarte mic de oameni sa le vada. El

insusi si-a exprimat indoiala cu privire la originea acestor fosile, intrebandu-se daca nu cumva ele sunt oase de om modern. Asupra interpretarii scheletuluii omului de Java, istoricul Nicolae Iorga , desi nu era un adept al Bibliei, scria in lucrarea sa Materiale pentru o istoriologie umana: Omul de Java e asa de putin sigur incat s-a putut spune ca nu e, de fapt, decat un enorm gibon Asupra ramasitelor trupului omenesc , concluziile nu trebuie trase prea repede (2) Toate aceste sunt verosimile si totusi foarte nesigure ( 3 ) Acelasi autor, vorbind despre conceptia darwinista a evolutiei omului, cu care nu era de acord, afirma: Aceeasi linie de dezvoltare ( evolutie ) ar fi trebuit sa fie urmata si de anumite maimute cataratoare si, cum nu este cazul, enigma ramane intreaga, ingaduind cercetatorilor care si-au pastrat credinta, sa recurga la o interventie supranaturala ( 4 ) Timp de 40 de ani, omul de Piltdown a fost consideart o veriga de seama in evolutia omului modern. Scheletul sau a fost descoperit in 1912 de colectionarul englez Dawson la Piltdown, in Anglia. Craniul imbina trasaturi de om cu trasaturi de maimuta, avand o cutie craniana ca a unui om modern, iar mandibula ca a unei maimute. In 1953, deci dupa 40 de ani, s-a dovedit ca veriga atat de pretioasa era un fals grosolan. La craniul unui om modern, colectionarul englez a adugat maxilarul inferior al unei maimute contemporane, vopsind totul cu grija cu bicromat de potasiu, pentru ca sa arate cat mai vechi. In 1924, profesorul Raymond Dart, profesor de anatomie la Universitatea din Iohanesburg, gaseste in Botswana scheletul unui hominid cu fata tesita ca de maimuta, avand pozitia verticala si cutia craniana mica. Profesorul l-a numit Australopitecus africanus. Specialistii cred ca este cel mai vechi hominid. Scelete asemanatoare s-au mai descoperit si in Europa de Vest, Africa si Asia. Insa nici acest presupus stramos al omului nu ramane fara probleme. In nordul Keniei exista o regiune foarte bogata in schelete de australopiteci. Dar ceea ce ii pune in mare incurcatura pe antropologi este urmatorul fapt de necontestat: in acelasi strat geologic s-au gasit schelete de oameni moderni a caror vechime a fost stabilita la circa 4 milioane de ani, precum si schelete de australopiteci a caror vechime a fost stabilita la circa 2 milioane de ani. Logica si bunul simt ne determina sa ne intrebam: Cum poate fi australopitecul stramosul omului de azi, din moment ce omul modern a existat, dupa datarile efectuate, cu 2 milioane de ani inaintea acestuia?

In anii 1944 si 1947, d-na Henri Martin a descoperit intr-o grota din Charente, Franta, un craniu si cateva unelte pe care le-a atribuit omului de Neanderthal. Sapand mai adanc in solul cavernei, a gasit urme de animale si cranii umane care nu se asemanau cu cele ale omului de Neanderthal. Fruntea era ca a omului modern, iar arcadele erau putin dezvoltate, asemenea europenilor moderni. Problema care se pune este cum a fost posibil ca omul modern sa fie ingropat sub stramosul sau- omul de Neanderthal? Dar, parasind santierele bogate in fosile umane, care dau destula bataie de cap paleontologilor si antropologilor, sa vedem ce face cercetatorul dupa ce a descoperit un schelet sau un fragment osos care-i atrage atentia. Dupa examinari minutioase si datari cu carbon radioactiv, potrivit teoriei evolutioniste, fragmentul osos este introdus intr-o schema a evolutiei omului, conceputa de cercetator. Schema evolutiei umane este diferita de la un cercetator la altul. Numai in lucrarea lui Mihai E. Serban Omul si astrele gasim , la sfarsitul cartii 9 variante ale evolutiei. In unele se sustine ca stramosii omului au aparut acum 5 milioane de ani, in altele-acum 2 milioane de ani etc. In unele australopitecul apare ca stramos al omului, in altele el apare ca o ramura separata a evolutiei. Exista foarte multa nesiguranta, foarte multa fantezie si prea multa filozofie in acest domeniu al stiintei. In ultima vreme, alaturi de antropologii clasici, s-a ridicat o noua categorie de oameni de stiinta care-si propune sa studieze originea omului-geneticienii. Voi spicui cateva lucruri interesante publicate in presa, catre sfarsitul secolului al 20-lea. Specialisti in biologie moleculara au studiat ADN-ul extras din placentele donate de mame provenind de pe toate continentele lumii. Ei au descoperit un gen de ADN care nu se afla in nucleu, ci in mitocondriile citoplasmatice ( acele mici formatiuni care asigura energia celulei ). Acest ADN mitocondrial nu se amesteca niciodata cu al tatalui, el transmitandu-se curat de la mama la copil. Mergand pe firul acestui ADN , geneticienii au ajuns la cateva concluzii deosebit de interesante, care-i pun in mare incurcatura pe antropologii si paleontologii de factura clasica. Iata cateva observatii facute de geneticieni: Ei afirma ca suntem o specie tanara, diferentele genetice intre rase fiind neinsemnate. Tot ei au observat ca , uneori, in cadrul aceleiasi rase exista diferente genetice mai mari decat intre rase. De multe ori intre doi europeni exista diferente genetice mai mari decat intre un european si un african. Aceasta inseamna ca suntem mai inruditi decat se credea si ca noi ne tragem dintr-un singur stramos. Mergand pe firul ADN-ului mitocondrial, geneticienii au ajuns la concluzia ca toti oamenii se trag dintr-o singura femeie, pe care au numit-o Eva si despre care se afirma ca ar fi trait nu acum 25, 20, 5 sau 2 milioane de ani, asa cum afirma antropologii clasici, ci acum 100 000-150 000de ani. Cea mai mare problema pe care o ridica noile date stiintifice este aceea ca oamenii moderni nu au evoluat lent, in diferite parti ale lumii, asa cum considerau multi antropologi pana la acea data , ci evolutia s-a produs oarecum brusc, intr-o singura familie si anume familia Evei.

ADN-ul tuturor copiilor duce, in ultima instanta, catre o singura femeie La prima vedere pare de neconceput ca o singura femeie sa fie sursa intregului ADN mitocondrial, dar acesta este un rezultat bine stabilit al legilor probabilitatii Indiferent unde a fost vatra Evei, geneticienii sunt de acord asupra faptului ca ea a trait acolo de curand, iar acest lucru le da bataie de cap antropologilor. Daca Eva a trait in ultimii 200 000 de ani, se prea poate ca ea sa fi fost un om modern, eventual chiar unul dintre primii dintrte noi. ( 5 ) Dar geneticienii nu s-au oprit aici. Ei au ambitia sa dea de primul stramos masculin al omenirii , cercetand un ADN din nucleul celular, iar din acesta-cromozomul Y. Concluzia este cat se poate de interesanta: Deci, cel putin pentru moment, singura concluzie pe care o putem trage, fara sa gresim prea mult, este ca Adam a fost tatal Evei. ( 5 ) De trei milenii si jumatate, Biblia sustine acelasi lucru pe care geneticienii secolului al 20-lea l-au confirmat de abia acum. Biblia nu ne vorbeste de mai multi stramosi ai omului de azi, ci de unul singur- Eva, mama tuturor oamenilor. Tot Biblia ne spune ca nu Eva era inaintea lui Adam, ci invers. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om si omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. Si omul a zis: Iata, in sfarsit, aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea ! Ea se va numi femeie, pentru ca a fost luata din om. Geneza 2, 21-23 Daca asa stau lucrurile. cum se explica existenta unor schelete sau fragmmente osoase ce par sa indice o evolutie ? Parerile sunt diferite. Cineva a afirmat despre scheletul omului de Neanderthal ca nu este altceva decat scheletul unui soldat mongol din timpul razboaielor lui Napoleon. Un alt specialist in anatomie a afirmat ca el nu este altceva decat un idiot patologicde data recenta. Alte schelete, asa cum am vazut in cazul omului de Piltdown sunt falsuri grosolane ale unor indivizi care si-au cautat popularitatea. Care este conceptia creationista cu privire la aceste schelete? Noi credem ca ele reprezinta urme ale unor indivizi sau grupe de indivizi degenerati, care s-au separat de societatea vremii din diferite motive si care au alunecat in mod gradat spre practici salbatice, mergand chiar pana la canibalism. Este de asemenea posibil ca oasele sa apartina unor oameni surghiuniti si expulzati din societate. Asa ne explicam de ce multe din aceste schelete sau fragmente scheletice sunt amestecate ( in Israel, Franta ) cu schelete ale unor oameni moderni sau sunt ingropate sub cele ale unor oameni de tip contemporan. Si atunci ne intrebam: in loc de termenul de evolutie nu ar fi mai corect sa folosim termenul de involutie ? Daca luam in serios raportul biblic si ne comparam cu primii nostri parinti, nu mai exista nicio indoiala ca omenirea s-a degradat in mod constant de atunci si pana astazi. Credem, potrivit Scriipturii, nu intr-o evolutie, ci intr-o transformare pe care o va face Creatorul in vietile celor care Il vor cauta din toata inima. O transformare care nu va

necesita milioane de ani, ci doar o viata de om. Viata ta si a mea. Trebuie numai sa ne dam acordul pentru aceasta. Referinte bibliografice: ( 1 ) Ziarul Romania libera, 1988 ( 2 ) Nicolae Iorga, Materiale pentru o istoriologie umana , Editura Academica, 1968, pag. 27 ( 3 ) Idem, pag.32 ( 4 ) Idem, pag. 47 ( 5 ) Revista Lumea, nr. 14, 15, 1988, citand articol din Newsweek, 11 ian. 1988 Lori Balogh CINE SUNTEM: FII DE DUMNEZEU SAU VERI AI MAIMUTELOR ? In vara anului 1982, o echipa de cercetatori aflati sub conducerea lui Jose Gilbert de la Institutul de Paleontologie din Sabadell, Spania, a descoperit in localitatea andaluza Orce o bucata de craniu de 8/5 cm. Piesa a fost studiata timp de un an de mai multi specialisti internationali, pentru ca in 1983 sa fie comunicate rezultatele. Era vorba de o bucata de craniu, avand o vechime, dupa parerea specialistilor, cuprinsa intre 900 000 si 1 600 000 ani si care apartinuse unui tanar de 17 ani, inalt de 1,5 m, paros si cu putina barbie. S-a crezut ca este veriga intermediara intre homo habilis si homo erectus. Descoperirea parea senzationala. caci se dovedea ca aparitia omului in Europa era mai veche cu 200 000 de ani decat se crezuse. Dupa catva timp insa, aceiasi specialisti au gasit pe fata interna a bucatii de craniu o mica creasta si niste rugozitati pana atunci ascunse sub o crusta de calcar fosilizatasemne caracteristice acvidelor si nu hominizilor. Problema a devenit atat de serioasa incat guvernul andaluz a hotarat sa suspende simpozionul international de paleontologie care fusese programat. Celor 500 de personalitati invitate le-au fost trimise scrisori in care se anunta suspendarea congresului. In aceeasi zi , cotidianul El Pais din Madrid a publicat un articol intitulat cu litere mari Omul de Orce nu era decat un magar. Incheind cu aceasta sirul exemplelor care demonstreaza cat de relativa si nesigura e interpretarea paleontologilor, dorim sa patrundem mai adanc in enigmele pe care ni le rezerva teoria evolutionista cu privire la aparitia si evolutia omului. In cartea Omul si astrele , aparuta la Editura Dacia in 1986, autorul prezinta 5 enigme ale evolutiei omului- 5 probleme foarte serioase care nu se incadreaza deloc in scenariul evolutionist, punand sub semnul intrebarii intreaga teorie. Vor fi amintite toate, insa vom insista doar asupra a doua din ele. 1. Teoria evolutionista nu poate explica de ce stramosii omului au trecut de la pozitia patrupeda la cea bipeda, care nu asigura niciun avantaj momentan.

2. Teoria evolutionista nu poate explica de ce a crescut atat de mult volumul creierului omenesc, depasind necesitatile concrete ale fiintei umane. 3. Teoria evolutionista nu poate explica de ce stramosii omului au pierdut blana, care era pentru ei cel mai bun mijloc de aparare. 4. Teoria evolutionista nu poate explica de ce instinctual sexual s-a exacerbat la om, in timp ce la animale nu depaseste necesitatile de perpetuare a speciei. 5. Teoria evolutionista nu poate explica aparitia limbajului articulat. Toate acestea- spune autorul lucrarii- sunt adevarate enigme. ( 1 ) Sa ne oprim putin la prima dificultate pe care o intampina evolutionismul, atunci cand trebuie sa explice trecerea de la statiunea patrupeda la cea bipeda. Cand Darwin a formulat teoria sa in 1859, in volumul Originea speciilor, apoi in 1871, in volumul Originea omului , el a explicat mecanismul evolutiei prin selectia naturala. Conform teoriei selectiei naturale, in lupta pentru existenta dintre animale au supravietuit si au dat nastere la urmasi doar acelea care au fost mai bine inzestrate, mai puternice, mai adaptate mediului. Desi selectia naturala are un oarecare rol in viata biologica, totusi nu trebuie sa-i absolutizam rolul. Iata un exemplu: daca ne referim la specia cainelui, dupa milioane si milioane de ani de asa-zisa evolutie, ca urmare a selectiei naturale, ar fi trebuit sa existe astazi doar caini puternici, vigurosi- dulai in adevaratul sens al cuvantului. Realitatea este insa alta. Dupa atata evolutie si selectie naturala, suntem inconjurati de o multime de rase de caini de toate marimile: unii mici si neajutorati, altii mari si puternici. Acest exemplu poate fi extins la toate speciile de animale. Daca aplicam selectia naturala la momentul desprinderii omului din maimuta, lucrurile se complica foate mult. Sa ne imaginam ca, cu milioane de ani in urma, dintr-un grup de maimute antropoide una din ele sau un grup mai mic, s-au ridicat in doua labe si s-au ambitionat sa ramana asa, devenind primii stramosi ai omului. Se pune intrebarea: conform selectiei naturale, care din cele doua categorii de maimute era mai bine adaptata mediului:cea care s-a multumit cu mersul si cataratul in patru labe sau cea ce sa ridicat in doua labe ? Orice fiziolog cinstit va recunoaste ca trecerea de la pozitia patrupeda la cea bipeda a stramosilor omului ar fi adus o multime de dezavantaje: 1. Ar fi scazut viteza de deplasare , crescand efortul la deplasare. 2. S-ar fi pierdut abilitatea de catarare in copaci , punand in pericol tot mai mult noua specie aparuta. 3. Ar fi aparut neplaceri ale tranzitului intestinal, precum si o boala caracteristica statiunii bipede- constipatia cu toate consecintele ei.

4. Ar fi aparut boli ale aparatului circulator. Datorita pozitiei verticale, inima omului trebuie sa invinga permanent forta gravitationala. La animale, datorita pozitiei orizontale, inima munceste mai putin si boli ca varicele, tromboflebitele, insuficienta venoasa nu apar. De altfel omul este singura fiinta care lesina, tocmai datorita efortului la care e supus aparatul circulator datorita pozitiei bipede. 5. Datorita pozitiei verticale, apoar si tulburari si deformari ale sistemului osos, curburi patologice ale coloanei vertebrale, hernia de disc, rupturi de menisc la nivelul genunchiului, osteoartrite generate de greutatea corpului 6. Tot datorita pozitiei bipede apar si tulburari ale aparatului respirator. Respiratia are mai putina eficienta, deoarece muschii toracelui si diafragma , in loc sa fie liberi sa participle la actul respiratiei, la om trebuie sa mentina corpul in pozitie verticala, apasand in acelasi timp si asupra organelor interne. In concluzie, daca ridicarea maimutei de pe patru labe pe doua labe a adus atatea dezavantaje imediate, cum a mai actionat selectia naturala? Care maimute erau mai adaptate mediului: cele care au continuat sa se deplaseze in patru labe sau cele care s-au ridicat in doua? Mai mult decat atat, teoria evolutionista nu poate explica mecanismul care a dus la trecerea de la pozitia patrupeda la cea bipeda. In general, se dau explicatii puerile, de genul: iarba din savana a crescut prea inalta si stramosii omului au fost nevoiti sa se ridice in doua labe pentru a-si observa dusmanii ( la fel, gatul girafei s-a alungit, tot intinzandu-se dupa crengile copacilor inalti ). O alta enigma pe care asa-zisa evolutie a omului nu o poate explica este pierderea blanii. Blana este cel mai perfectionat mijloc de protectie al unei vietuitoare. Si aceasta, din mai multe motive: 1. Blana formeaza la nivelul epidermei un microclimat aproape constant care protejeaza organismul de raceli cauzate de diferentele mari de temperatura. 2. Blana apara pielea de lovituri, taieturi, zgarieturi, deci de efectele mecanice. 3. Blana, prin directia perilor, contribuie la indepartarea de pe piele a produselor de dezasimilatie si a secretiilor, fara modificarea temperaturii corpului. 4. Blana apara pilea de actiunea ploii si zapezii, datorita gresarii perilor. Omul, datorita goliciunii sale, este privat de toate aceste avantaje ale blanii. El este supus racelii, loviturilor, taieturilor si zgarieturilor, este foarte sensibil la diferentele de temperatura. Ne intrebam atunci: de ce ar fi parasit stramosii omului blana ? Ar fi stupid sa afirmam ca pirderea blanii ar fi un rezultat al selectiei naturale. Daca ne referim la dezvoltarea exploziva a creierului omenesc fata de cel al maimutei, apar din nou o multime de probleme nerezolvate. Pentru asupravietui ca fiinta biologica , omul nu ar avea nevoie de atat creier cat are acum. Creierul omului depaseste nevoile concrete ale vietii. De ce ? Cum se poate explica acest mister ? Evolutionismul nu are un raspuns la aceste intrebari . Dupa cum el nu poate explica de ce omul are imaginatie, cand atatea fiinte perfect adaptate mediului pot supravietui foarte bine si fara ea.

Evolutionismul nu poate explica de ce omul are o constiinta morala. La ce foloseste ea din punct de vedere biologic? Foloseste ea la reproducere, la castigarea existentei sau la desfasurarea unor functii biologice ale organismului uman ? Mai mult chiar, constiinta morala a omului se opune selectiei naturale , caci ea nu-i da voie omului sa faca orice cu semenii sau chiar cu animalele. In concluzie, selectia naturala nu poate explica mecanismul evolutiei, dimpotriva ea complica lucrurile. Sa ne gandim: Intre o maimuta patrupeda, avand mare abilitate de a se catara in copaci si avand o blana protectoare si o alta maimuta ridicata in doua labe, care si-a pierdut blana protectoare, supusa frigului si reducandu-si viteza de deplasare, ce ar fi ales selectia naturala? Desigur, tot maimuta cea obraznica si neastamparata s-ar fi dovedit cea mai adaptata mediului. Marele naturalist si filozof francez Buffon ( 1707-1788 ), in lucrarea sa Istoria naturala face cateva observatii interesante. Desi evolutionist in gandire, Buffon contrazice posibilitatea evolutiei omului din maimuta. Iata cateva din aceste observatii : 1. Desi se aseamana cu omul, maimuta are o pronuntata natura animalica, fapt ce se observachiar de la nastere. Puiul de maimuta este mai puternic si mai format decat copilul. Puiul de maimuta creste mult mai repede, iar ingrijirile mamei ii sunt necesare doar cateva luni. 2. Maimuta nu este cel mai inteligent dintre animale, asa cum ar trebui sa fie in mod logic, daca admitem evolutia omului din maimuta. 3. Asemanarea dintre maimuta si om este doar trupeasca. 4. Cu privire la imitatie, considerata de unii ca semn al inteligentei maimutei, Buffon remarca: Oare maimuta ne imita pentru ca vrea, sau pentru ca, fara sa vrea, poate s-o faca ? Ii intreb pe toti cei ce au observat acest animal fara idei preconcepute si sunt convins ca vor spune ca si mine ca in aceasta imitare nu exista nimic liber si nimic facut din propria vointa. Maimuta, avand brate si maini, se foloseste de ele ca si noi, dar fara sa se gandeasca la noi. Asemanarea dintre membre si organe duce la miscari si , uneori, chiar la o suita de miscari ce seamana cu ale noastre. Avand conformatia asemenea omului, maimuta nu poate sa se miste decat ca el, dar a se misca la fel nu inseamna a actiona cu scopul de a imitaAsemanarea in miscari nu inseamna imitatie. ( 1 ) Observand comportamentul general al maimutei, Buffon remarca: Maimuta e socotita o fiinta nesupusa ce isi insuseste cu greu deprinderile pe care am vrea sa i le transmitem. Este insensibila la mangaieri si nu se supune decat daca e pedepsita.Poate fi tinuta in captivitate, dar nu cu totul domesticita, mereu trista sau posaca, mereu respingatoare sau strambandu-se intr-una . Mai usor poate fi subjugata decat imblanzita. de aceea, aceasta specie n-a fost nicaieri si niciodata domesticita si, in acesta privinta, ea este parka , prin comportarile sale , mai indepartata de om decat majoritatea animalelor domestice de pe langa casa omului. ( 3 )

Concluzia lui Buffon: Astfel maimuta, pe care filozofii impreuna cu marea majoritatea a oamenilor au privit-o ca pe o fiinta greu de definit, a carei natura ar fi cel putin echivoca si intermediara intre cea a omului si cea a animalelor, nu este de fapt decat un animal ce poarta pe dinafara o masca cu infatisare omeneasca, dar care in interior este lipsita de gandire si de tot ceea ce este specific omului. Este un animal ce se situeaza sub multe alte animale prin facultatile sale si se deosebeste de om in mod esential prin fire, prin temperament si prin timpul necesar educatiei, gestatiei, dezvoltarii trupului, duratei de viata, adica prin toate caracteristicile reale ce constitue ceea ce se numeste natura unei fiinte. ( 4 ) Concluzii: De la Darwin incoace, de circa un secol si jumatate, o armata de oameni de stiinta se straduieste sa convinga omenirea ca originile noastre nu trebuie cautate in relatarile Bibliei, ci in siturile paleotologice si cercetarile antropologilor. Pe toate caile posibile, de la educatia scolara pana la documentarele celor mai vestite posturi de televiziune, se predica evolutionismul, ca fiind singura varianta stiintifica acceptabila. Recent, la inceputul lunii octombrie 2007, cu 48 de voturi pentru si 25 impotriva, Consiliul Europei a decis: Creationismul nu se va preda in scoli ca disciplina stiintifica. Dac nu suntem vigileni, creaionismul poate deveni o ameninare pentru drepturile omului. inta primar a creaionitilor n majoritatea lor cretini i musulmani- este educaia. Ei sunt decii s-i vad ncorporate ideile n curicula colar, cutnd s le prezinte ntr-o manier tiinific. Dar acest fapt nu ar face dect s creeze o confuzie n mintea elevilor, care nu ar mai putea face distincia ntre credin i tiin. Teoria evoluionist nu are nimic de a face cu revelaia divin, ci este bazat pe fapte, se spune n documentul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. Nu vrem s crem o falie ntre credin i tiin, ci s prevenim ncercarea de a opune credina tiinei, a declarat raportorul luxemburghez Anne Brasseur. (5) Intr-o astfel de conjunctura, in care evolutionismul este privit ca stiinta, iar Biblia este considerata doar o culegere de legende si mituri ce nu trebuie luate in serios, Dumnezeu adreseaza o ultima chemare lumii noastre, inainte de a pune punct istoriei pacatului: Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnica , pentru ca s-o vesteasca tuturor locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zicea cu glas tare: Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui si inchinativa Celui ce a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele apelor! Apocalipsa 14, 6-7 Inapoi la adevarata noastra origine, inapoi la Biblie si inapoi la Dumnezeu! Tatal nostru ceresc doreste sa nu uitam niciodata de originea noastra regeasca. Nu suntem nici veri cu maimutele ( desi unii vor sa ne convinga de aceasta ), nu ne tragem nici din viermi, nici din amibe, nici din atomul primordial al Big Bang-ului. Venim din mainile unui

Creator inteligent, iubitor, atotputernic si plin de imaginatie, care a adus la existenta un intreg univers plin de minuni si frumuseti. Nu va lasati impresionati de expresii ca asa spun oamenii de stiinta, sau stiinta a demonstrat ca O parte din ceea ce noi consideram astazi a fi stiinta nu este decat filozofie, imaginatie si science-fiction. Apostolul Pavel ne indeamna sa ne ferim de impotrivirile stiintei, pe nedrept numita astfel. (2 Timotei 6, 20) Evolutionismul poate fi o evanghelie (veste buna ) pentru o anumita categorie de oameni- aceia care nu vor sa fie responsabili de viata si gandurile lor in fata nimanui. Nici in fata Creatorului. Insa acesta evanghelie nu mantuieste pe nimeni, lasandule pe bietele fiinte omenesti, confruntate cu suferinta si moartea, fara nicio speranta. Venim din nimic, suntem niste animale evoluate si ne indreptam spre nimic- aceasta este evanghelia evolutionista. Sa ne mai miram de ce atitia oameni sunt debusolati ? De ce atatea depresii, boli psihice si sinucideri? Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite. Romani 1, 28 Profetiile biblice ne arata ca traim in ultimele clipe ale istoriei acestei lumi. Istoria aceasta se va incheia in curand, nu datorita vreunui asteroid care va lovi planeta, nici datorita vreunui razboi mondial, fie el si nuclear, nici datorita incalzirii globale sau schimbarii magnetismului terestru. Istoria lumii se va incheia atunci cand Creatorul va considera ca este destul si va spune: Pana aici ! Destul cu suferinta umana! Destul cu necredinta si moartea ! Acum va incepe vesnicia! Doar El tine cheile si doar El poate inchide usa istoriei pacatului, pentru ca sa o deschida pe cea a vesniciei. Exista atat lumina si speranta in revelatia biblica ! De ce am refuza-o si de ce am accepta in loc o alta evangheliecare nu ne ofera decat disperare ? Perspectiva pe care ne-o deschide adevarata Evanghelie a lui Christos depaseste cea mai bogata imaginatie, caci lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. ( 1 Corinteni 2,9 ) Da, venim din mainile Creatorului nostru iubitor, suntem fii de Dumnezeu si ne indreptam spre viata vesnica traita pe un Pamant Nou, in mijlocul unor ceruri noi, intr-o armonie desavarsita cu noi insine, cu semenii nostri , cu Dumnezeu si cu universul intreg. Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era. Si am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o miresa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare , care iesea din scaunul de domnie si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere,

pentru ca lucrurile dintai au trecut. Cel ce sedea pe scaunul Sau de domnie a zis: Iata ca Eu fac toate lucrurile noi. Si a adugat: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarateCel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu Apocalipsa 21, 1-5.7 Amin ! Vino, Doamne, Iisuse ! ( Apocalips 22,20 ) Lori Balogh Referinte bibliografice: ( 1 ) Mihai E. Serban, Omul si astrele, Editura Dacia, 1986, pag. 173 ( 2 ) Pagini din Istoria naturala, Editura Ion Creanga, 1981, pag. 76 ( 3 ) Idem, pag. 77 ( 4 ) Idem, pag. 77 ( 5 ) Ziarul Gandul, Robert Veress, 6.oct. 2007 This entry was posted in Religie si stiinta. Bookmark the permalink. In cautarea stramosilor Ce spune Biblia despreBiblie

2 Responses to Cine suntem: fii de Dumnezeu sau veri ai maimutelor ?

1. Vitalicus says: 16/04/2011 at 22:28 Prostii ct capul tau de mari Dumnezeu nu exista, baga-ti in cap !!!! Rspunde
o

Lori Balogh says: 16/04/2011 at 23:26 Draga Vitalicus, Imi dau seama cat de sarac iti este spiritul, caci batjocura este adesea saracia spiritului, spunea La Bruyere. La oameni ca tine se referea Petre Tutea cand spunea ca ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba. Imi pare rau pentru tine , pentru debusolarea in care te afli Intr-o zi, te vei intalni cu realitatea existentei unui Dumnezeu creator, pe care Il sfidezi, nu pentru ca ai avea argumente impotriva existentei Lui, ci pentru ca refuzi sa recunosti ca omul are o responsabilitate fatza de Creatorul sau. Poate ca atunci cand iti vei da seama ca ai ales atitudinea cea mai gresita

, va fi prea tarziu Eu ma rog pentru tine sa-ti schimbi atitudinea cat se mai poate. Altfel, chiar ca ai trait degeaba ! Lori Balogh POTOPUL BIBLIC- UN CATACLISM MONDIAL Teoria uniformismului ( numita si actualism ), elaborata de fondatorul geologiei moderne- Charles Lyell ( 1797-1875 ), se opune teoriei catastrofiste a lui Cuvier ( 17691832 ). Uniformismul sta la baza paleontologiei care se preda astazi in scoli. Teoria acesta sustine ca in trecutul planetei noastre nu au existat catastrofe mondiale; timpul s-a scurs netulburat , asemenea unui fluviu maiestos, iar legile care actioneaza astazi sunt aceleasi care au actionat mereu. La inceputul secolului al 20-lea insa, s-au ridicat mai multi geologi renumiti care au combatut uniformismul. Astazi exista o serie de argumente stiintifice serioase care combat uniformismul, desi acesta se mai preda inca in scoli. Nu vom intra in amanuntele acestor argumente , ci doar vom observa ce spune Biblia cu privire la acest subiect, verificand daca stiinta moderna confirma sau infirma relatarile ei. Este bine sa observam de la inceput ca Biblia, vorbind despre un potop universal, se opune din start teoriei uniformismului, sustinand-o pe cea catastrofista a lui Cuvier. Cu acesta ocazie vom trece in revista cateva argumente in favoarea potopului biblic, impartite in cinci categorii: argumente teologice, mitologie comparata, argumente logice, argumente literare si argumente arheologice. 1. Argumente teologice a) Biblia vorbeste de un pacat universal care a facut necesara o pedeapsa universala ( asupra intregei omeniri ). Vezi Romani 3,23; 5, 12 b) Conform cronologiei biblice, potopul a avut loc in anul 1656 de la creatiune. Este usor de inteles ca, dupa mai bine de un mileniu si jumatate de existenta , omenirea a crescut mult din punct de vedere numeric. Avand in vedere longevitatea si vitalitatea primelor generatii, este de presupus ca , inmultindu-se, oamenii s-au raspandit pe toata suprafata pamantului. Lucrul acesta a facut ca pedepsirea lor, in urma unei judecati divine, sa se faca printr-un cataclism mondial. c) Dupa potop Dumnezeu a facut cu Noe un legamant care priveste intreaga omenire, ceea ce dovedeste ca intreaga lume veche fusese nimicita. Vezi Geneza 9, 8-17 Daca ar fi existat si alti supravietuitori ai potopului, Dumnezeu nu ar fi facut cu Noe un legamant care privea intreaga omenire, ci unul care-l privea doar pe el si familia lui. d) Potopul este folosit de Mantuitorul ca o prefigurare a sfarsitului lumii. Vezi Matei 24, 37-39 Daca sfarsitul lumii va fi, prin definitie, un eveniment mondial, el nu putea fi prefigurat printr-un cataclism local. O simpla inundatie locala nu putea sluji Mantuitorului pentru

a prefigura sfarsitul istoriei pacatului, ceea ce dovedeste inca odata ca potopul de care vorbeste Biblia a fost cu adevarat un cataclism mondial. e) Apostolul Petru aminteste si el despre potop ca fiind o catastrofa reala si mondiala. Vezi 2 Petru 2, 5-10 2. Mitologia comparata In cartea Miturile esentiale, Viktor Kernbach subliniaza cateva lucruri interesante pe marginea subiectului potopului. El remarca faptul ca in lume exista peste 200 de variante ale povestirii potopului, in afara relatarii biblice. Practic nu exista continent si popor la care sa nu se gaseasca cel putin o legenda care sa vorbeasca despre potop. Autorul cartii remarca de asemenea faptul ca toate legendele despre potop au cateva elemente comune: - Proportiile catastrofale, cuprinzand intreaga lume locuita - Scopul pedepsitor al potopului - Existenta unui numar mic de supravietuitori - Oprirea celor care au supravietuit potopului pe varful unui munte In ceea ce priveste aria de raspandire a legendelor legate de potop, s-au gasit relatari la babilonieni, la populatia maya, la vechii locuitori ai Sudanului, la indigenii din Alaska, in Hawai, Groenlanda, insulele Polineziei, la chinezi, indieni, greci si egipteni. Scepticii afirma ca existenta atator legende raspandite pe toata suprafata pamantului nu este o dovada in favoarea unui cataclism mondial caci- afirma ei- popoarele vechi s-au inspirat unele de la altele. Dupa descoperirea, sub ruinele bibliotecii regelui Assurbanipal din Ninive, a celor 12 de tablite de lut continand Epopeea lui Ghilgames, s-a afirmat ca evreii s-au inspirat de la vechii babilonieni in privinta relatarii despre potop. Aceasta este doar o ipoteaza putin credibila. Existenta atator legende si versiuni pe toate meridianele globului, in ciuda deosebirilor dintre ele, este mai degraba o dovada a originii lor comune. Un cataclism mondial trebuie sa fi lasat o amintire puternica in constiinta tuturor populatiilor pamantului care au aparut din supravietuitorii potopului. Este mult mai logic sa acceptam acest rationament dacat sa credem ca legenda potopului a trecut de la un popor la altul, iar prima versiune nu a fost decat o pura inventie a imaginatiei omenesti. 3. Argumente logice a) Durata de peste un an a potopului ( mai precis un an si 17 zile ) este dovada unui cataclism universal si nu a unei simple inundatii locale. b) Dimensiunile corabiei sunt mult mai mari decat ar fi fost necesar in cazul unei inundatii locale.

c) Daca ar fi fost vorba despre o simpla inundatie locala, fuga spre regiuni mai sigure ar fi fost o solutie mai buna dacat construirea unei corabii. In cei 120 de ani de har acordati lumii antediluviene, Noe ar fi facut mai bine sa se retraga din zona aceea si sa-i sfatuiasca pe contemporanii sai sa faca la fel, daca ar fi fost vorba de o simpla inundatie. d) Porunca data lui Noe de a lua animale din orice specie nu avea rost daca ar fi fost vorba doar de o inundatie locala, fie ea cat de intinsa. Speciile ar fi supravietuit in alte regiuni ale pamantului, facand inutila salvarea lor cu ajutorul corabiei. 4. Argumente literare Daca citim cu atentie relatarea biblica a potopului, observam ca ne aflam in fata unui text narativ, facand parte din genul istoric. Nu gasim in acest text niciun element poetic, nimic care sa ne indice ca textul ar trebui interpretat altfel decat o cere simpla relatare a faptelor. Nimic nu este fortat sau denaturat , nimic nu este amplificat. Naratiunea curge firesc, atingand scopul pentru care a fost facuta. 5. Argumente arheologice Sapaturile arheologice facute de Wooley in vechea cetate Ur din Caldeea, la aproximativ 18 km de locul unde se crede ca a fost Edenul, au scos la lumina dovezi de necontestat cu privire la existenta unui potop mondial. Sapand la 2o m adancime, arheologii au gasit un strat de mal gros de circa 3 m. Acest strat nu contine nicio urma de civilizatie. Astfel de urme de civilizatie au fost gasite atat deasupra stratului de mal, cat si sub acest strat. Un alt fapt interesant este acela ca urmele de civilizatie gasite sub stratul gros de mal erau cu totul deosebite de cele gasite deasupra. Cand a facut acestat descoperire, Wooley a exclamat: Trebuie sa fi fost o dezlantuire napraznica , grozava si definitiva care a rupt continuarea istoriei anterioare. La 75 km nord pe valea Eufratului, Dr. Schmidt a facut sapaturi la cetatea Fara, locul unde se presupune ca a trait Noe si unde si-a construit corabia. Expeditia lui Dr. Schmidt a gasit acelasi strat de mal sub care s-au descoperit carbuni, cenusa, vase decorate artistic, schelete, sigilii si unelte, toate lasand impresia ca populatia a fost lovita pe neasteptate de o catastrofa, fugind in dezordine. Sapaturile arheologice efectuate la cetatea Kis, la 150 km in amonte pe Eufrat, au dus la descoperirea aceluiasi strat de mal, avand o grosime de circa 1,65 m. Trecand prin toate aceste argumente, ne intrebam daca mai poate fi acceptabila ideea lansata de unii cercetatori ca potopul biblic ar fi fost o simpla inundatie locala. Daca am lua in considerare doar argumentele arheologice, atunci am putea crede ca stratul gros de mal descoperit pe valea Eufratului s-a datorat unei inundatii locale. Daca insa tinem cont si de celelalte argumente ( argumente logice, mitologia comparata, argumentele teologice si cele literare ), ajungem la concluzia ca potopul biblic a fost un cataclism universal care a ramas viu in amintirea tuturor popoarelor lumii.

In almanahul Ramuri, publicat la Craiova in 1966, inginerul Theodor Thant, cercetator la Institutul de Fizica Atomica al Academiei Romane, a publicat un articol intitulat Potopul- mit sau ipoteza stiintificain care afirma: Si totusi potopul biblic a existat. Este vorba de o catastrofa ce a cuprins la vremea aceea intreaga suprafata terestra; un cataclism cu cutremure si eruptii vulcanice ale continentelor si scufundarea unor regiuni intregi ale globuluii. Numarul argumentelor stiintifice care confirma potopul, incepand cu mitologia comparata si terminand cu metodele moderne, nucleare, de cercetare a varstelor diferitelor vestigii ce sustin ipoteza este din ce in ce mai mare. In ce priveste faptul in sine, nu mai exista suspiciuni. pag. 85-86 In concluzie, ideea unui potop universal incepe sa fie acceptata si in lumea stiintifica, dupa lungi ezitari si cautari. De ce oare omul modern trebuie sa parcurga un drum atat de lung si plin de ocolisuri pentru a ajunge la adevar? Dupa un sir nesfarsit de ipoteze si contraipoteze, cu cercetari interminabile si polemici, oamenii ajung sa recunoasca un adevar pe care Biblia il sustine atat de clar si simplu de mii de ani. Spunea poetul Ioan Alexandru: Ct e de greu si-anevoios Drumul din mine nspre tine, Cnd pe altarul rece dintre noi Nu-i sacra ardere de sine! ( Poezia Fratii ) Parafrazand aceste versuri, putem spune: Ce lung e drumul dinspre noi spre adevar, daca pe altarul dintre noi nu se afla credinta in Dumnezeu ! Daca insa pe acest altar arde flacara credintei, ce scurt e drumul spre adevar ! This entry was posted in Religie si stiinta. Bookmark the permalink. Fosile, roci si ere geologice Conditiile climaterice inainte de potop

Lori Balogh FOSILE, ROCI SI ERE GEOLOGICE O problema cu care este confruntat cel ce crede in revelatia biblica este cea legata de teoria erelor geologice. Exista o prapastie adanca intre ceea ce sustine stiinta, pe de o parte, si ceea ce sustine Biblia, pe de alta parte,cu privire la trecutul geologic si biologic al planetei. Aceasta neconcordanta nu poate fi inteleasa decat avand o privire de ansamblu asupra celor doua modele: evolutionist si creationist. O privire mai atenta asupra metodelor de datare ( vezi prelegerea nr.8 ), acceptarea existentei unui cataclism mondial in trecutul geologic si biologic al pamantului si luarea in discutie a conditiilor climaterice de pe pamant inainte de acest cataclism ( potopul

biblic ) ne vor ajuta sa explicam de ce exista aceasta prapastie intre stiinta si religie in aceasta privinta. Cand vorbim despre fosile si roci, acestea par subiecte diferite. In contextul nostru insa, ele sunt strans legate unele de altele. Exista doua teorii total opuse cu privire la formarea rocilor si a fosilelor: 1. Uniformismul- teorie care sustine ca fosilele, rocile si alte elemente ale crustei pamantului s-au format incet, de-a lungul unor perioade enorme de timp, prin aceleasi procese care actioneaza si astazi. Aceasta teorie sta la baza modelului evolutionist. 2. Catastrofismul- teorie care sustine ca cele mai multe fosile si depozite sedimentare s-au format intr-o perioada scurta de timp. Teoria sta la baza modelului creationist, afirmand ca legile si procesele naturale actuale nu sunt suficiente pentru a explica unele date stiintifice. Asocierea uniformismului cu evolutionismul a devenit necesara deoarece evolutia cere o perioada imensa de timp pentru a fi credibila. Totusi, astazi multi evolutionisti intorc spatele uniformismului. Doctrina uniformismului a fost viguros disputata in anii recenti. O serie de autori, cu toate ca abordeaza subiectul din directii diferite, sunt de acord ca acesta doctrina este alcatuita in parte din componente lipsite de sens si eronate, iar unii sugereaza ca ea sa fie abandonata , fiind una din presupunerile teoretice ale stiintei geologiei (1) ( Pentru mai multe afirmatii ale unor oameni de stiinta in acest sens, vezi lucrarea lui Dr. Henry Morris Creationism stiintific, pag. 96-98. ) Creationismul, dimpotriva, este capabil sa explice existenta tuturor formatiunilor geologice existente, cat si cea a fosilelor pe care acestea le contin. Insasi existenta fosilelor ne vorbeste despre rapiditatea formarii lor. Exista cativa factori care ar distruge complet organismele inainte de a se fosiliza: a) Fortele eroziunii solului b) Descompunerea bacteriana c) Intemperiile vremii d) Animalele necrofage ( in cazul organismelor animale moarte ) Toate acesti factori, precum si si alte procese, ar distruge organismele inainte ca procesul de fosilizare sa fie complet. Acest fapt impune o concluzia logica: fosilele s-au format rapid, in urma unor fenomene catastrofice. Indiferent de fenomenul care a dus la fosilizare: inghetare, carbonizare ( in cazul plantelor ), pietrificare, cimentare, formarea de mulaje sau matrite, durificarea oaselor sau a partilor moi etc. acesta implica in mod obligatoriu ca ingroparea organismelor sa fi fost facuta rapid. Aceasta presupune insa ideea de catastrofa.

Planeta este plina de cimitire de fosile pe fiecare continent. Iata cateva exemple: - Siberia: un adevarat cimitir de mamuti inghetati - Belgia: cimitir de proportii gigantice si extins pe verticala pe mai mult de 30m de roca, continand oase fosile - Texas: straturi de amfibii - Sicilia: straturi de hipopotami - California: mai mult de un miliard de heringi fosilizati pe o suprafata de 10 km patrati - Wyoming: un mare cimitir de oase de dinozaur - New Mexico: unul din cele mai mari cimitire de dinozauri, continand zeci de schelete incalcite unele peste altele. - Alberta: cimitir de schelete de dinozauri si alte reptile - Pretutindeni pe pamant: straturi de plante fosile ( ex. carbunii ) Pot fi enumerate numeroase alte exemple din toate partile lumii, toate dovedind ca fosilele trebuie sa se fi format foarte repede, in urma unor catastrofe de mare amploare. Bazandu-se pe teoria ( neverificata stiintific! ) a uniformismului, oamenii de stiinta evolutionisti au alcatuit un tabel al succesiunii erelor geologice, de la aparitia planetei si pana in zilele noastre. Este greu de gasit o schema a erelor geologice care sa corespunda cu altele de acelasi caracter. In toate schemele pe care le putem gasi , fie in manualele scolare, fie in lucrari de specialitate, exista un joc al milioanelor si miliardelor de ani. Diferentele de cateva zeci de milioane de ani care exista intre diferitele variante, nu mira pe nimeni. Cu privire la aparitia omului, trebuie sa facem precizarea ca , dupa teoria evolutionista, omul a aparut in ultima perioada a erei neozoice- in cuaternar. Cel mai vechi stramos al omului si al maimutelor este considerat a fi Driopitecus, care ar fi trait cu 15-25 milioane de ani in urma. Din el s-au desprins doua ramuri: una ducand, prin evolutie la maimutele de azi si alta, ducand la omul modern.Conform acestor cronologii sustinute de stiinta actuala, nu ar trebui sa existe nicio legatura intre omul modern, despre care se sustine ca a aparut acum 30 000 de ani, si dinozauri, care au trait cu 140-150 milioane de ani in urma, in era mezozoica, conform teoriei evolutioniste. Este deci cat se poate de logic ca cele doua specii- omul modern si dinozaurii sa nu se fi intalnit niciodata, deci nici urmele lor sa nu se gaseasca in acelasi strat geologic. Si totusi realitatea de pe teren este cu totul alta decat o spune teoria evolutionista. Iata cateva argumente care dau mari dureri de cap sustinatorilor teoriei evolutiei.

In albia raului Paluxy, de langa Glen Rose, Texas, SUA, identificata ca fiind o formatiune din cretacic, au fost gasite, in 1939, sute de urme pietrificate de brontozauri, dinozauri si tyranozauri. La cativa metri de ele, americanul Jim Ryals a descoperit si decupat o portiune de sol pe care a vandut-o doctorului C. C. Cook din oraselul Celeburne, Texas. In mijlocul ei era imprimata o amprenta de picior stang, cu lungimea de 45 cm , ce apartinea unui Homo sapiens. Stirea a facut senzatie si prof. dr. Roland T. Bird de la Facultatea de Paleontologie vertebrata a Muzeului National American de Stiinte Naturale s-a deplasat imediat la Glen Rose , unde se descoperisera intre timp si alte dovezi ce pledau in favoarea prezentei omului in cretacic. In Natural History( mai 1939 ) dr. Bird scria: Am avut pietrele in manaerau cele mai stranii lucruri de acest fel pe care le-am vazut in viata mea. Pe suprafata fiecareia se gasea imprimata forma unui picior uman gol, perfecta pana la cel mai mic detaliu. Cand am auzit ca existau urme de dinozaur in exact acelasi fel de piatra, dintr-un nivel stratigrafic absolut identic, cu greu imi puteam stapani curiozitatea. chiar posibilitatea unei asemenea asocieri parea greu de imaginatCu toate acestea ambele tipuri de urme proveneau din albia de la Glen Rose. (3) Initial s-a crezut ca este vorba de un fals, insa peste cateva decenii, in urma unor analize facute cu aparatura moderna, s-a constatat veridicitatea descoperirii. Atat urmele dinozaurilor, cat si cele umane prezentau aceleasi caracteristici de formare, eliminanduse posibilitatea falsificarii lor. In 1964 dr. Clifford L. Burdick, expert in geologie, a descoperit si alte urme asemanatoare, iar in 1981 o echipa de la Universitatea din California a continuat cercetarile. S-au gasit peste 1000 de urme de dinozaur si mai mult de doua duzini de urme de om. Descoperirea ii pune in mare incurcatura pe evolutionisti, deoarece, conform teoriilor general acceptate, acum 140 milioane de ani, cand se spune ca au trait dinozaurii, nu aparusera nici macar cei mai indepartati stramosi ai omului. Insa urmele gasite la Glen Rose, Texas, nu sunt singurele descoperite pe Terra. In 1984 un fotoreporter al revistei Stiri din Moscova a gasit pe un platou calcaros din sudestul Turkmeniei peste 1500 de amprente de diniozauri. Dupa publicarea fotografiilor, s-a organizat o expeditie paleontologica de catre Academia de Stiinte a R.S.S. Turkmene, care a facut aceeasi descoperire senzationala: printre urmele de dinozauri sau gasit si cateva amprente de picior uman gol, apartinand unui om modern ( Homo sapiens ). Dar aceste urme au fost imprimate in cretacic, acum aproape 150 milioane de ani, conform teoriei evolutioniste. Si in acest caz, specialistii rusi au infirmat posibilitatea unui fals. Urme de om modern au fost gasite si in formatiuni cretacice din Arizona,California si New Mexico. Mai uluitoare decat acestea sunt cele gasite in formatiunile geologice din carbonifer, avand vechimea ( dupa teoria erelor geologice ) de 310 milioane de ani. In formatiuni carbonifere din Pennsylvania, Virginia, Kentucky, Illinois si Missouri , pana la Muntii Stancosi in vest, s-au descoperit urme umane avand intre 12,5-25 cm lungime, apartinand omului modern. ( 4 ) La o altitudine de 3800 de metri, pe paltoul arid Marcahuasi din Peru, au fost gasiti in 1952 stalpi sculptati in forme de camile, vaci, lei, struti si gliptodoni, disparuti cu mai bine de 25 milioane de ani in urma (dupa teoria evolutionista ). Cum este posibila

aceasta asociere intre omul modern si un animal care se crede ca a trait cu 25 milioane de ani in urma, cand, conform teoriei evolutioniste, nici stramosii omului nu aparusera? Dan Apostol, autorul cartii Din tainele naturii ridica o problema serioasa cu privire la credibilitatea teoriei erelor geologice: Daca omul, stramosul sau sau maimuta sau chiar stramosul mamifer al celei mai vechi maimute a existat in perioada carbonifera, indiferent de forma sau statiunea sa, bipeda sau nu, atunci intreaga geologie moderna este atat de gresita incat toti geologii ar trebui sa se lase de meserieConsecintele acceptarii unei singure amprente de acest gen ca veridica ar aduce modificari majore in geologie si antropologie. (5 ) In final, acelasi autor se intreaba: In acest caz, cat de vechui este omul ? ( 6) Concluzii Ceea ce am prezentat in prima parte cu privire la teoria uniformismului, a erelor geologice si a evolutiei animale pana la stadiul de om modern reprezinta o teorie care se vrea stiintifica. Insa faptele amintite mai sus nu pot fi contestate. Din cele prezentate putem trage cel putin doua concluzii: - ori teoria evolutionista se dovedeste a fi complet eronata si atunci trebuie sa fie aruncata la cosul de gunoi al stiintei - ori metodele de datare ( cu carbon radioactiv in special ) sunt atat de eronate incat nu se poate pune nicio baza pe ele. In acest caz, toata geologia, paleontologia si antropologia trebuie revizuite din temelii. Dar cum se impaca toate aceste date stiintifice de necontestst cu Biblia? 1. Biblia ne descopera ca omul si animalele au fost create in aceeasi saptamana a creatiunii. Deci omul a trait pe pamant intotdeauna alaturi de animale. Faptele stiintifice care dovedesc o permanenta contemporaneitate a omului cu animalele sunt in perfecta armonie cu revelatia biblica. 2. Biblia ne vorbeste despre oameni uriasi inainte de potop si chiar dupa acesta: Uriasii erau pe pamant in zilele aceleaAcestia erau viteji si au fost in vechime oameni cu nume. Geneza 6,4 Urmele gasite in straturile geologice din Glen Rose, Texas, au o lungime de 38-45 cm si 14 cm latime, ceea ce reprezinta urme lasate de niste oameni inalti de 3-4 m, fapt ce confirma afirmatiile Bibliei cu privire la existenta uriasilor. 3. Urmele descoperite, fie din formatiunile din cretacic ( cu peste 140 milioane de ani in urma ), fie din cele din carbonifer ( cu peste 310 milioane de ani in urma ), sunt urme identice cu ale omului modern, ceea ce demonstreaza ca nu a existat nicio evolutie a omului, cel putin in ultimii 310 milioane de ani ( daca este sa folosim limbajul cronologiei evolutioniste ).

Biblia ne vorbeste despre o creatiune perfecta, in care omul reprezenta coroana creatiunii, capodopera acesteia. Daca s-a schimbat ceva de atunci si pana astazi, atunci putem vorbi despre involutia, nu despre evolutia omului. 4. Cum au disparut dinozaurii erei mezozoice ? Pentru stiinta este un mister. S-au lansat diferite ipoteze: unii au afirmat ca nu au mai avut ce manca, altii au pus disparitia lor pe seama racirii climei, altii au lansat ipoteza otravirii lor, sau ca a avut loc un cataclism mondial, in urma ciocnirii cu un asteroid. Este interesant ca in aceeasi perioada geologica- sfarsitul mezozoicului si inceputul neozoicului_ au disparut pentru totdeauna si alte specii de animale: amonitii si belemnitii. In acesta privinta Biblia ne ofera o explicatie cat se poate de rationala, prin istoria potopului. In istoria potopului, inspiratia a explicat ceea ce geologia singura nu ne poate descoperi. In zilele lui Noe au fost ingropati oameni, animale si arbori care erau cu mult mai mari ca cei de astazi si in felul acesta a fost pastrata pentru generatiile viitoare o dovada ca locuitorii pamantului dinainte de potop au pierit printr-un potop. Dumnezeu voia ca descoperirea acestor lucruri sa intareasca credinta in istoria data prin inspiratia Sa. ( 7 ) Ramane o intrebare: Cui ii acordam increderea noastra : Bibliei, inspirata de Cel care a adus toate lucrurile la viata, sau asa-zisei stiinte, pe nedrept numita astfel, contrazisa pe zi ce trece de tot mai multe fapte de necontestat ? Alegerea ne apartine. Referinte bibliografice: ( 1 ) James W. Valentine, The Present is the Key to the Present, Journal of Geological Education, 14 april. 1966, pag. 59-60 ( 2 ) Manual de biologie cl. a 10-a, editia 1983 ( 3 ) Dan Apostol, Almanah Stiinta si Tehnica, 1986, artic. Vanatorii de dinozauri ( 4) Albert C. Ingalls, Scientic American, ian. 1940, artic. The Carboniferous Mystery ( 5 ) Dan Apostol, Din tainele naturii, editura Sport-Turism, 1987, pag. 89 ( 6) Idem ( 7 ) E. G. White, Patriarhi si profeti, pag. 118 This entry was posted in Religie si stiinta. Bookmark the permalink. Cat de batran este pamantul ? Metode de datare Potopul biblic Un cataclism mondial

2 Responses to Fosile, roci si ere geologice

1. vlad says:

09/03/2011 at 19:03 Unde este adevarul?Ai vazut aceste amprente cu ochii tai?Biblia este ceea ce citim noi astazi?Istoria este ce am invatat noi la scoala?Adica ce citim si ce auzim sint numai minciuni. Rspunde
o

Lori Balogh says: 09/03/2011 at 20:00 Eu nu am vazut amprentele la care te referi decat in fotografii , dar cred in corectitudinea informatiilor pe care le-am gasit in diferite surse. La urma urmei, fiecare dintre noi alege in care surse sa creada si de care sa se indoiasca. Daca te indoiesti de relatarile Bibliei si de marturiile istoriei, inseamna ca dai crezare altor surse. De unde esti sigur ca acestea sunt adevarate ? Le-ai verificat personal ? Ai cumva o masina a timpului care te ajuta sa te intorci inapoi in istorie ca sa verifici corectitudinea informatiilor ? Dubito ergo sum se pare ca e filozofia ta de viata. Cu toate acestea, viata nu ar fi posibila fara incredere. Cand te urci in tren, ai incredere ca mecanicul te va duce la destinatie. Cand desfaci o conserva, mananci fara sa ai banuieli ca cineva ar fi pus otrava in ea. Zilnic ne traim viata avand incredere in ceea ce spun sau fac cei de langa noi. De ce oare unii dintre noi se indoiesc de relatarile Bibliei ? In esenta, este o problema de relatiecu Dumnezeu.

Lori Balogh CAT DE BATRAN ESTE PAMANTUL ? -METODE DE DATAREIn ceea ce priveste varsta planetei noastre, exista pozitii total opuse si ireconciliabile intre conceptia evolutionista si cea creationista. In timp ce in acceptiunea creationista Pamantul este relativ tanar, avand doar cateva mii de ani, in cea evolutionista el ar avea aproximativ 4,5 miliarde de ani, varsta care este mereu in crestere. Metodele de datare folosite de stiinta sunt privite ca fiind absolute si infailibile, in timp ce Biblia ne prezinta o cronologie istorica ca singura sursa de datare. Unde se afla adevarul ? Are dreptate Biblia cand ne vorbeste de un Pamant tanar, sau stiinta cand plaseaza momentul aparitiei lui in urma cu miliarde de ani ? Sunt oare metodele de datare chiar atat de stiintifice si de exacte ? Iata cateva intrebari la care vom incerca sa raspundem in cele ce urmeaza. Insa pentru aceasta trebuie sa intelegem cate ceva din logica ce sta la baza acestor metode. Doar dupa ce vom intelege acesta logica vom sti cata incredere sa le acordam ca metode stiintifice de datare.

Metoda de datare radiometrica este una din cele mai raspandite metode de datare. Cand se incearca datarea rocilor mai vechi se foloseste metoda Uraniu-Toriu-Plumb si Potasiu-Argon. Cand, dimpotriva, se doreste datarea unor esantioane mai tinere, se foloste metoda Carbon-14. Toate aceste metode radiometrice se bazeaza pe fenomenul dezintegrarii in timp a unor elemente radioactive in alte elemente. Astfel, Uraniul se dezintegreaza in Toriu, iar Toriu se dezintegreaza in Plumb. Cunoscand cantitatea de Plumb continuta intr-un esantion, precum si rata de dezintegrare a Uraniului, se poate calcula vasta esantionului ( roca, fosila ). Ceea ce trebuie specificat inca de la inceput este faptul ca in acest proces sunt implicate cateva presupuneri ( ipoteze ) ce nu pot fi verificate: 1. O prima ipoteza este aceea ca rata de dezintegrare a elementului radioactiv a fost si este aceeasi in toate timpurile. Or, cercetari moderne arata ca lucrurile nu stau asa. Rata de dezintegrare poate varia in functie de anumite conditii. 2. A doua ipoteza pe care se bazeaza metodele radiometrice este stabilirea cantitatii initiale din elementul-parinte, ceea ce se face la simpla aproximare a cercetatorului. 3. A treia ipoteza consta in sustinerea ca elementul final (stabil ) provine numai din dezintegrarea elementului-parinte. De exemplu, se presupune ca plumbul dintr-un esantion cercetat ar proveni numai din dezintegrarea uraniului. Dar se omite intentionat posibilitatea contaminarii esantionului cu cantitati de plumb care sa nu provina din dezintegrarea uraniului. Orice cantitate de plumb, oricat de mica ar fi ea, va distorsiona datarea esantionului cu sute de mii sau chiar cu milioane de ani. Dr. Melvin Cook, detinator al premiului Nobel pentru cercetari in acest domeniu, a descoperit ca nu intreaga cantitate de plumb provine din uraniu, asa cum s-a presupus. Aplicand o corectie cu neutroni la aceasta metoda, rocile din Cambrian, datate ca avand o varsta de circa 600 de milioane de ani, in realitate nu sunt mai vechi de cateva mii de ani. (1) Metoda Potasiu-Argon se bazeaza pe acelasi tip de presupuneri. Este de mentionat ca, folosind acesta metoda pentru datarea unor roci vulcanice vechi de numai 200 de ani ( datare istorica ), s-a ajuns la varste colosale ( intre 22-200 milioane de ani !). (2) Ne vom opri mai pe larg la una din cele mai folosite metode de datare radiometrica a varstei fosilelor ( resturi de lemn, oase, petrol, carbuni etc. )-metoda Carbon-14. Metoda Carbon-14 a fost descoperita intre 1953-1955 de profesorul Willard F. Libby si echipa sa de la Universitatea din Chicago. La aparitia ei, noua metoda de datare a produs senzatie in lumea stiintifica, descoperitorului ei decernandu-i-se premiul Nobel pentru chimie in 1960. S-a crezut ca s-a descoperit, in sfarsit, o metoda sigura, absoluta, infailibila de determinare a varstei fosilelor. Care este principiul pe care se bazeaza metoda Carbon-14 ( Carbon radioactiv )?

Straturile superioare ale atmosferei sunt permanent bombardate de radiatii cosmice. Efectele acestui bombardament sunt multiple. Aurorele boreale care ne incanta privirea se formeaza tot datorita acestui bombardament, prin devierea radiatiilor cosmice spre cei doi poli de catre campul magnetic al pamantului. Insa efectul acestui bombardament care ne intereseaza acum este formarea Carbonului 14 (radioactiv). Aerul atmosferic contine o cantitate apreciabila de azot, avand numarul atomic 14. Moleculele de azot sunt bombardate de radiatiile cosmice si se transforma in Carbon-14. Daca bombardarea cu radiatii cosmice este constanta, in atmosfera se creaza un echilibru intre C-12, stabil si C-14, instabil si radioactiv. Echilibrul se datoreaza faptului ca C-14, fiind instabil, se dezintegreaza in C-12, aproximativ in aceeasi cantitate cat se formeaza, cu eliberarea de particule beta. Se apreciaza ca in fiecare an se formeaza in atmosfera terestra circa 9,8 kg. de C-14. Sa vedem acum ce se intampla cu aceasta cantitate de C-14. Deoarece C-14 are proprietati asemanatoare cu C-12, toate organismele vii de pe pamant il asimileaza , astfel incat in fiecare planta si in fiecare organism viu exista aceeasi proportie intre C-12 si C-14 ca cea din atmosfera. Plantele absorb C-14 sub forma de CO2 radioactiv, apoi din plante el trece in organismul animalelor si in final ajunge pe aceasta filiera in organismul omului. La moartea organismelor vii, asimilarea C-14 din atmosfera inceteaza, in timp ce C-14 din organismul mort incepe sa scada incet, prin dezintegrare lenta. S-a calculat constanta de dezintegrare a C-14, considerandu-se ca acesta se dezintegreaza cu o viteza constanta in timp. Timpul de injumatatire a cantitatii initiale de C-14 eate de 5730 de ani. Deci, daca intr-un organism mort ar exista la moarea sa 1 g de C-14, dupa trecerea a 5730 de ani, cantitatea de C-14 s-ar reduce la jumatate, adica 0,5 g. Dupa trecerea a inca 5730 de ani, cantitatea de C-14 s-ar reduce la 0,25 g, etc. Cunoscandu-se viteza de dezintegrare a C-14, cantitatea de C-14 din fosila, ramasa nedezintegrata si cantitaea de C-14 din organismul viu, se poate calcula varsta fosilei, adica timpul scurs de la moartea organismului respectiv. Cantitatea de C-14 ramasa nedezintegrata din fosila se pune in evidenta cu ajutorul unui aparat numit contor Geiger-Muller care inregistreaza numarul de particule emise de C14. Deficientele metodei Metoda de datare cu C-14 este deosebit de ingenioasa, ea castigand increderea oamenilor de stiinta in anii care au urmat descoperirii ei . Pe masura ce anii au trecut insa, s-au descoperit tot mai multe deficiente ale metodei, determinandu-i pe unii savanti sa o respinga partial sau total. Iata cateva probleme pe care le ridica metoda de datare cu carbon radioactiv: 1. Precizia metodei este foarte mica, ea descrescand proportional cu micsorarea cantitatii de C-14 din esantion. Cu alte cuvinte, cu cat o fosila este mai veche, ea va contine o cantitate cu atat mai mica de C-14, ceea ce face ca precizia masuratorii sa scada.

2.Cantitati mici de fosile. Precizia metodei este foarte scazuta si datorita faptului ca, de obicei, se pune la dispozitia masuratorilor o cantitate foarte mica de fosila, deoarece se considera ca aceasta este foarte valoroasa din punct de vedere arheologic sau paleontologic. Fiind o cantitate mica de fosila, iar aceasta datorita vechimii ei, avand o cantitate foarte mica de C-14, rezulta masuratori eronate. 3. Varstele obtinute cu metoda C-14 nu corespund uneori cu cele determinate istoric si arheologic. Iata cateva exemple: - S-a obsevat ca plantele care cresc in apropierea marilor autostrazi, deci intr-o atmosfera foarte poluata, au varste de sute de mii de ani, conform metodei de datare cu C-14, desi ele sunt in viata. Explicatia consta in faptul ca ele traiesc intr-o atmosfera bogata in C-12 si saraca in C-14. - S-a facut un experiment cu o broasca testoasa care a fost hranita cu vegetale selectionate, bogate in C-12 si sarace in C-14. De asemenea, ea a fost adapata cu apa fosila. Dupa un timp, i s-a determinat varsta prin metoda cu carbon radioactiv, rezultatul fiind surprinzator: desi broasca inca traia, ea parea sa aibe o varsta de cateva sute de mii de ani! 4. Principiul metodei se bazeaza pe doua postulate ( afirmatii care se presupune a fi corecte, desi inca nu sunt dovedite a fi corecte din punct de vedere stiintific ): - Primul postulat: Viteza de dezintegrare a C-14 este constanta in timp. Daca se poate dovedi ca aceasta viteza de dezintegrare nu este constanta in timp si spatiu, principiul metodei se prabuseste si metoda de datare nu mai este valabila. Cu privire la acest aspect , sunt de mentionat cercetari recente care au pus in evidenta anomalii inexplicabile ale vitezei de dezintegrare a C-14. Deci este posibil ca aceasta constanta a timpului de injumatatire de 5730 de ani sa nu fie chiar atat de constanta. Daca luam in serios modelul creationist care include si realitatea unui cataclism mondial ( potopul biblic ), nu putem sti daca, in conditiile existente pe pamant acum 5000 de ani, viteza de dezintegrarea a C-14 nu a fost alta decat in zilele noastre. In acest caz, toate datarile cu C-14 sunt complet eronate. -Al doilea postulat: Proportia dintre C-12 si C-14 din atmosfera a fost mereu constanta, fiind aceeasi si pe vremea cand fosila studiata era un organism viu. Pentru ca aceasta proportie sa fie constanta este necesar ca, pe de o parte, fluxul de radiatii cosmice sa fi fost constant in timp, producand aceeasi cantitate de C-14 in atmosfera, iar pe de alta parte, campul magnetic al pamantului trebuie sa fi fost constant in timp. Se crede ca fluxul de radiatii cosmice a fost constant in timp, insa magnetismul terestru se stie ca a cunoscut mari variatii. Variind campul magnetic, cantitatea de radiatii cosmice ce a venit in contact cu stratosfera a variat si ea, deci a variat si proportia intre C-12 si C-14 din atmosfera si din organismele vii. Acest fapt ar duce inevitabil la mari erori in datarea varstelor . 5. Poluarea din ultimele decenii perturba serios masuratorile cu C-14 dar si pe ale tuturor metodelor de datare cu izotopi radioactivi. Un rol deosebit de perturbator l-au

avut experientele nucleare si mai ales exploziile atomice din atmosfera, care au crescut proportia de C-14 din compozitia ei. Fizicianul Hugo de Vries afirma in 1958 in revista Science ca doar in patru ani ( 1953-1957 ) cantitatea de C-14 din atmosfera a crescut cu 5% din cauza exploziilor atomice . Dar de atunci si pana astazi, cate experiente si cate accidente nucleare nu s-au produs in lume ? (3) 6. Prezenta parazitilor. Metoda de datare cu C-14 produce mari erori si datorita contaminarii esantioanelor de fosile cu alte elemente radioactive care sunt prezente in fosila, iar pe de alta parte,cu radiatiile cosmice care ajung pana la sol, patrunzand pana la 1000 de metri sub pamant. Este de la sine inteles ca prezenta acestor paraziti conduce la erori de datare, uneori foarte semnificative. Concluzii Metoda de datare cu C-14 este din ce in ce mai contestata in zilele noastre, datorita erorilor mari pe care le produce. Desi metoda pare foarte bine fundamentata stiintific, ea prezinta o serie intreaga de deficiente care fac din ea o metoda pe care nu se mai poate conta. Erorile care apar pot fi insa explicate in cadrul modelului creationist, prin studierea conditiilor de clima care au existat pe pamant inainte de potop. Subiecul acesta insa va fi dezvoltat intr-o alta ocazie, cand vom vedea cat de armonios explica existenta potopului biblic o serie de fapte care astazi dau mari dureri de cap savantilor. Asadar cat de vechi este Pamantul ? Daca am da crezare metodelor de datare mai sus amintite, el ar avea o vechime de 4,5 miliarde de ani. Am vazut insa cat de fragile este temelia pe care sunt ele construite. Exista si alte cai prin care putem sa ne facem o imagine cu privire la vechimea Pamantului. Iata cateva din acestea, pe scurt: 1. Cel mai vechi copac in viata are aproximativ 4000 de ani, dupa o datare folosind cercurile depuse anual. Aceasta datare este in deplina concordanta cu modelul creationist care plaseaza potopul lui Noe cu peste patru milenii in urma. 2. Toate marturiile istorice vorbesc despre o perioada de maximum 5000 de ani. Daca Homo sapiens ar exista de 30 000 de ani, asa cum sustine teoria evolutionista, este foarte ciudat de ce el nu a lasat marturii mai vechi de 5000 de ani. 3. Daca tinem cont ca in urma potopului au supravietuit opt oameni si daca avem in vedere o rata de crestere de 2,5 copii pe familie, ajungem la populatia actuala a planetei in aproximativ 4300-4500 ani, ceea ce corespunde modelului creationist. Aplicand aceeasi rata de crestere in cazul modelului evolutionist, astazi oamenii nu ar mai fi avut loc pe pamant. 4. Luna , datorita uriaselor perioade de timp care se vehiculeaza in cadrul modelului evolutionist, ar fi trebuit sa fie acoperita cu un strat de praf meteoric de cel putin 1647 cm. La prima aselenizare s-a crezut ca modulul lunar se va afunda in stratul gros de praf meteoric. Spre dezamagirea unora, stratul de praf este doar de 61 cm, ceea ce este o dovada in plus ca Luna este mult mai tanara decat se afirma de catre evolutionisti.

5. Cronologia biblica nu arata spre o perioada mai mare de sase milenii de existenta a pamantului si a vietii de pe el. Chiar daca Biblia nu-si propune sa stabileasca cu exactitate vechimea planetei, exista in ea suficiente indicii ca pamantul nostru este tanar. Si la fel de tanara este si viata de pe el. Referinte bibliografice: (1) Dr. Farid Abu Rahmeh, master in inginerie civila la Universitatea Americana din Beirut, cf. artic. creatie sau evolutie ? disponibil pe www.realsos.ro (2) Idem (3) Hugo de Vries, revista Science, 1958 Lori Balogh UNIVERSUL BIG BANG SAU CREATIE INTELIGENTA ? Autorul cartii Omul si astrele, aparuta la editura Daciain 1986, isi incepe lucrarea cu o propozitie scurta: La inceput a fost universul.(1) Intr-un mod asemanator incepe si Evanghelia apostolului Ioan: La inceput a fost Cuvantul ( Creatorul n.n.- Ioan 1, 1) Un singur cuvant difera in cele doua afirmatii, suficient ca el sa separe complet si ireconciliabil doua linii de gandire, doua conceptii despre lume si viata. Din zorii umanitatii, au circulat intre oameni tot felul de teorii cosmogonice, unele mai ciudate decat altele. Nu este acum timpul si locul sa ne ocupam de ele, caci valoarea lor este doar una cultural-istorica si mai putin stiintifica. Exista insa o teorie cosmogonica moderna, larg acceptata in cercurile stiintifice, aparuta pe la mijlocul secolului al 20-leateoria Big Bang. In mare, teoria sustine ca in momentul 0, intregul univers era concentrat intr-un singur atom universal, un fel de ou primordial, care a explodat cu aproximativ 13,7 miliarde de ani in urma, dand nastere particulelor, din care ulterior s-au format corpurile ceresti si galaxiile. Suportul stiintific pe care se bazeaza teoria este alcatuit din trei elemente: 1). Varsta celor mai batrane stele este de 12-15 miliarde de ani. 2). Analiza luminii emise de galaxii indica faptul ca ele se departeaza unele de altele. 3). In toate regiunile din univers exista o radiatie slaba (un fel de fosila), un ecou al torentelor de caldura si lumina din momentul exploziei. Se afirma de asemenea ca universul este in continua expansiune, ca galaxiile se departeaza unele de altele, astfel incat dupa fiecare miliard de ani, universul este mai mare cu 5-10 %.

Teoria Big Bang, desi e imbratisata de numerosi oameni de stiinta, ridica o multime de probleme nerezolvate, ceea ce face ca ea sa fie nimic mai mult decat o simpla ipoteza cosmogonica putin credibila. Iata cateva probleme nerezolvate ale teoriei amintite: 1. Nu exista nicio cale experimentala pentru a verifica veridicitatea acestei teorii. Nu poate fi imaginat niciun aparat care sa urmaresca evolutia unei stele. Omul isi poate doar imagina aceasta evolutie, insa nu o poate verifica experimental. Atata vreme cat nu poate fi facuta o verificare experimentala, teoria nu este altceva decat o simpla ipoteza. 2. Conform teoriei Big Bang, in urma exploziei materia ar trebui sa fie distribuita in univers in mod uniform si aleatoriu in toate directiile. Realitatea pe care o gasesc astronomii pe teren este cu totul alta: materia este distribuita neomogen in univers. Pretutindeni exista neregularitati, cu zone de materie foarte densa ( galaxiile ), dar si zone care se apropie de vidul absolut ( spatiile intergalactice ). O stire data in 28 august 2007 arata ca astronomii au descoperit la o distanta de doua miliarde de ani-lumina un vid imens in univers, avand un diametru de un miliard de anilumina. Cu ajutorul radiotelescopului VLH, s-a descoperit, potrivit Live Science, un gol urias in care nu exista nici galaxii, nici materie intunecata. Initial s-a crezut ca este vorba de o gaura neagra, insa a fost infirmata acesta presupunere. Ceea ce am gasit nu este normal, daca ne raportam la observatiile de pana acum, ori la simularile computerizate despre evolutia universului- afirma cercetatorul stiintific Lilliya R. Williams de la Universitatea din Minnesota. (2) Acest vid imens da peste cap teoriile stiintifice prezente. 3. Conform teoriei Big Bang, toate galaxiile ar trebui sa se departeze unele de altele, la fel cum se intampla cu fragmentele rezultate in urma unei explozii obisnuite. Realitatea pe teren este alta: sunt zone in univers in care galaxiile se apropie unele de altele. 4. Cartografierea recenta a unei zone din universul apropiat de noi contrazice afirmatiile teoriei Big Bang. De-a lungul anilor, s-au facut o multime de studii cu privire la distributia galaxiilor cunoscute. Insa oricat de elaborate au fost acestea, ele nu au putut acoperi decat diferite segmente. Incepand cu 1986, in astronomie si astrofizica s-a deschis o etapa importanta. Folosindu-se tehnici informatice moderne, astronomii de la Harvard Smithsonian Center au reusit sa obtina o reprezentare aproape fidela a unei zone a universului. Pentru prima data omul a putut vedea structuri ale universului care se intind pe o distanta de 500 de milioane de ani-lumina. Reusita acestei cartografieri partiale a universului pune serios sub semnul intrebarii teoria Big Bang. Cartografierea realizata in 1986 demonstreaza ca distributia galaxiilor in univers nu este aleatorie. Mai mult decat atat, noua panorama descopera o structura particulara formata din peste 1000 de galaxii, avand imaginea unei fiinte umane. Aceasta descoperire nu numai ca rastoarna teoria distributiei aleatoare a galaxiilor in

univers, dar- culmea ironiei !- oamenii de stiinta evolutionisti au ocazia sa contemple galaxiile din universul nordic si apropiat de noi ca avand forma unei fiinte omenesti. Desigur, nimeni nu a dat vreo importanta sau semnificatie formei umane a acestei structuri galactice, insa descoperirea face ca teoria Big Bang sa fie serios repusa in discutie. La o scara uriasa, se pot vedea structuri cu aspectul unor ziduri uriase inconjurate de zone vide. Imaginea umana a structurii megagalactice a fost supranumita the stick man ( omul baton), datorita bustului sau alungit. Ceea ce este deosebit de interesant legat de the stick man este faptul ca bustul sau este practic aliniat nordului real, in linie cu axa de rotatie a pamantului. Dr. Craig Tyler de la colegiul Fort Lewis din Colorado a afirmat: The stick man- rezultatul acestei prime evidente pare ca ne spune ca acolo se afla un mesaj cu privire la noi, galaxii dispuse in forma unei fiinte umane. In acelasi timp, alte felii ale cerului nu poseda astfel de formatiuni. Aceste caracteristici sunt interesante pentru ca ele par sa ne spuna ca noi ocupam un loc preponderent in cosmos. (3) Dr. Margaret Geller, astronom la Smithsonian Institute, admite ca the stick manreprezinta o dovada irezistibila ca galaxiile se concentreaza in structuri bidimensionale. 5. Conform teoriei Big Bang, ca urmare a exploziei initiale si a distributiei uniforme si aleatoare a materiei, universul ar fi trebuit sa fie sferic. Cercetari recente arata ca universul este mai degraba plat ( 4), unii cercetatori lansand modelul universului avand forma unei pilule ( oval alungit ). (5) 6. Prime doua legi ale termodinamicii contrazic teoria Big Bang. -Prima lege a termodinamicii, numita si legea conservarii energiei, afirma ca energia nu poate fi nici creata , nici distrusa, ci poate doar sa se transforme. Daca energia nu poate fi creata, atunci cu siguranta niciun lucru nu poate sa provina din nimic. Oamenii de stiinta evolutionisti stiu prea bine acest adevar, insa il ocolesc intentionat. Savanti ca Alan Guth au afirmat: In primul rand, voi spune ca din punct de vedere pur tehnic, expansiunea nu explica cum universul a venit la existenta din nimic Expansiunea nu face decat sa iei un mic univers pentru a produce unul foarte mare. Dar expansiunea prin ea insasi nu explica originea acestui mic univers. (6) Unul din cei mai mari matematicieni moderni-Stephen W. Hawking- a inchis usa modelului expansionist: Noul model expansionist a avut tentativa de a explica de ce universul este cel pe care noi cunoastem Parerea mea este ca noul model expansionist este mort ca teorie stiintifica , desi numerosi oameni par sa nu fi auzit de acest lucru, continuand sa publice despre acest subiect ca si cum ar fi viabil.(7)

-A doua lege a termodinamicii, numita si legea entropiei, afirma ca energia se transforma in intotdeauna spre o stare din ce in ce mai haotica, din ce in ce mai putin utilizabila. Posibilitatea aparitiei unui univers din ce in ce mai organizat , dupa asa-zisa explozie initiala si fara interventia unei cauze externe, este contrazisa de legea entropiei . Chiar daca s-ar fi produs Bing Bang-ul, conform celei de a doua legi a termodinamicii, universul ar fi evoluat spre haos si entropie maxima ( dezordine ) , nu spre un un univers organizat asa cum il vedem astazi. 7. Limitele cunoasterii in teoria Big Bang. Oamenii de stiinta sunt nevoiti sa recunoasca faptul ca exista niste limite ale cunoasterii peste care nu pot trece. Ei vorbesc chiar despre un zid de netrecut pentru cunoasterea umana. De fapt, astrofizicienii iau ca punct de plecare al expansiunii universului momentul 10 la puterea minus 43 secunde, varsta la care se presupune ca universul era cuprins intr-o sfera de 10 la puterea minus 33 cm. Acesta este zidul de netrecut pentru cunoasterea umana. Dincolo de acest moment sunt doar presupuneri, ipoteze, imaginatie 8. Privind in interiorul sistemului nostru solar, gasim cateva realitati care contrazic toate teoriile stiintifice evolutioniste: a) Structura rocilor lunare este diferita de cea a rocilor pamantene , ceea ce demonstreaza ca Luna si Pamantul au structuri diferite, origini diferite, si exista pentru scopuri diferite.Prin urmare cele doua corpuri ceresti nu pot avea acelasi stramos comun evolutionist. Spre surprinderea savantilor, structura chimica a rocilor de pe luna este distinct diferita de cea a rocilor de pe pamant. Aceasta diferenta arata ca luna s-a format in conditii diferite si inseamna ca orice teorie despre originea planetelor trebuie sa explice acum crearea pamantului si a lunii pe cai diferite.( 8 ) Asadar, Luna si Pamantul au structuri diferite, deci au origini diferite. b) Dintre toate planetele sistemului solar, doua au rotatii axiale retrograde ( sensul de rotatie este opus sensului de rotatie al celorlate planete ). Este vorba despre Uranus si Venus. Evolutionistii nu pot explica aceasta, potrivit modelului evolutionist de formare a sistemului solar. c) De asemenea, o treime dintre satelitii naturali ai planetelor sistemului solar au orbite retrograde fata de sensul de rotatie al planetei respective. Toate aceste fenomene, precum si altele, nu au putut fi explicate rezonabil cu ajutorul vreuneia din teoriile evolutioniste. Modelul creationist este cel care raspunde cel mai bine tuturor provocarilor. Acesta este si motivul pentru care oameni de stiinta evolutionisti ca Dr. James Van Allen au respins filozofia evolutiva , care le-a fost implantata din tinerete, si au devenit creationisti. Asadar, ce a fost la inceput ? Evolutionistii spun: La inceput a fost universul, iar creationistii spun: La inceput a fost Creatorul. Legea cauzei si a efectului, una din legile fundamentale care guverneaza universul, afirma ca in spatele oricarui efect se afla o cauza mai mare decat efectul produs. A

spune ca la inceput a fost universul inseamna a afirma ca efectul a fost inaintea cauzei care l-a produs, ceea ce sfideaza nu doar legile fundamentale ale fizicii, dar si bunul simt. In privinta Cauzei Primare care a stat la originea universului, Biblia nu are nicio ezitare. Primul verset al ei afirma clar si pe intelesul oricarui om: La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. ( Geneza 1, 1 ) Intrega Biblie reafirma pe tot parcursul ei ca suntem opera unui Creator inteligent, atotputernic, vesnic, omniprezent, sfant si iubitor. Eu, cu mainile Mele am intins cerurile si am asezat toata ostirea lor. ( Isaia 45, 12 ) Eu am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul. ( Isaia 44, 24 ) Numai El intinde cerurile ( Iov 9,8 ) Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui(Psalmul19,1 ) Vezi si: Isaia 42,5; 40,22 ; 51,13 ; Ieremia 10, 12; Psalmul 104, 2 etc. Universul cunoscut se intinde pe o distanta de 15 miliarde de ani-lumina. In vastul sau cuprins, se vad nenumarate mesaje lasate de inteligenta divina cu scopul de a descuraja orice scuza invocata de cei care Il reneaga pe Creator. De la fortele de coeziune din interiorul nucleului atomic si pana la structurile megagalactice, pretutindeni sunt dovezi de necontestat ca o Inteligenta suprema le-a adus pe toate la existenta si le sustine prin puterea Sa. De ce exista totusi atata negare de Dumnezeu printre noi ? Apostolul Pavel incearca o explicatie: In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele, in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati. Fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au dedat la ganduri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti si au innebunit. Si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoareCaci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite. Romani 1, 20-28 Oamenii de stiinta se astepta ca la sfarsitul secolului nostru sa fie incheiata cartografierea intregului univers cunoscut. Ar fi frumos, interesant si instructiv sa ai in fata o harta a intregului universSa o privesti si sa visezi la o calatorie prin spatiile intergalactice.

Noi insa asteptam ceva mai mult de la viitor: nu doar harti ale universului, ci posibilitatea de a vedea cu proprii nostri ochi minunile creatiunii lui Dumnezeu. Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea. 2 Petru 3, 13 Aceasta este speranta oricarui crestin adevarat. Si aceasta speranta nu inseala. Dumnezeul nostru se va tine de cuvant ! Lori Balogh Referinte bibliografice: (1) Mihai E. Serban, Omul si astrele, editura Dacia, 1986, pag. 9 (2) cf. www.g1b2i3.worldpress.com si http://www.sanatatea.com/stiri/2007/08/29/s-adescoperit-cel-mai-mare-gol-cosmic.html (3) cf. artic. Cartographier lunivers, disponibil pe www.thercg.org (4) Evenimentul, 13.01.2005 (5) Magazin Stiintific, 17.10.2006 (6) Alan Guth, Show Me God, cf. artic. Les faites et les erreures, www.thercg.org (7) Stephen W. Hawking, Une breve histoire du temps (8) Jerry E. Bishop, New Theories of Creation, in Science Digest, 72, ( oct. 1972 ), pag. 42