I)

Tzedakah (Dreptatea Caritatea)

Conform iudaismului, Tzedakah nu este un gest social care iti face placere, ci o obligatie. In general, in lume, daca cineva nu face acte de caritate, este considerat, in cel mai rau caz, egoist. Iudaismul, insa, considera un act de nedreptate sa nu dai Tzedakah. Cuvantul Tzedakah vine din cuvantul ebraic Tzedek, care inseamna justitie. Una dintre cele mai importante Mitzvot din Tora este de a realiza acte de dreptate. Tora ne invata: Sa urmaresti dreptatea si iar dreptatea. Deuteronomul 16:20 Tzedakah este adesea tradus prin cuvantul caritate. Totusi, natura pe care o are Tzedakah este foarte diferita de idea de caritate. Cuvantul caritate sugereaza un act benevol, generozitate, un act altruist al bogatilor in beneficiul nevoiasilor. Cuvantul Tzedakahh este derivat din radacina ebraica Tzadik, Dalet, Kuf, insemnand dreptate, justete sau cinste. Daca exista vreo persoana nevoiasa printre voi nu-ti impietri inima si nu inchide mana in fata ei. (Deuteronomul 15: 7-11) Un mod foarte raspandit printre evrei de a indeplini Tzedakah este sa dea pomana celor nevoiasi. Adesea, in casele evreiesti exista o pushke, o cutie pentru a colecta monede pentru saraci. De obicei, evreii pun bani in aceasta cutie si ii dau saracilor. Acest mod de a face acte de caritate este o reactie foarte raspandita, si chiar instinctiva, a evreilor pentru a-si exprima multumirea fata de Dumnezeu, pentru a-si cere iertare de la Dumnezeu sau pentru a cere o favoare de la Dumnezeu. Dupa traditia iudaica, beneficiul spiritual pe care il aduce actul de a da la saraci este atat de mare incat un cersetor ii face de fapt o favoare, dandu-i ocazia de a indeplini Tzedakah. A da la saraci este o obligatie in iudaism, o datorie de care nimeni nu este scutit, nici macar cei nevoiasi. Unii invatati au spus ca Tzedakah este cea mai imortanta dintre porunci, egala cu toate celelalte combinate. Dupa legea evreieasca, suntem obligati sa dam o zecime din venitul nostru saracilor. Prin aceasta se intelege in general o zecime din venitul nostru net, dupa plata impozitelor. Cei care sunt dependenti de asistenta publica sau care traiesc la limita subzistentei, bineinteles, au voie sa dea mai putin. Obligatia de a realiza Tzedakah poate fi indeplinita dand bani saracilor, institutiilor de binefacere, sinagogilor sau institutiilor educationale. Poate fi indeplinita si prin sustinerea copiilor dincolo de varsta cand esti obligat din punct de vedere legal sa o faci sau prin a-ti intretine parintii la batranete. Este obligatoriu sa se faca donatii atat evreilor cat si neevreilor. Anumite feluri de Tzedakah sunt considerate preferabile altora. Talmudul descrie aceste nivele diferite de Tzedakah si Rambam le-a organizat intr-o lista. Nivelele de caritate, de la cele mai putin meritorii pana la cele mai meritorii, sunt: 1. 2. 3. 4. 5. Sa dai, dar cu invidie Sa dai mai putin decat ar trebui, dar sa dai cu bucurie Sa dai dupa ce ai fost rugat Sa dai inainte de a fi rugat Sa dai atunci cand nu cunosti identitatea celui care primeste, dar cel care primeste iti cunoaste identitatea 1

6. 7. 8.

Sa dai atunci cand tu cunosti identitatea celui care primeste, dar cand acesta nu cunoaste identitatea ta Sa dai atunci cand nici una dintre parti nu cunoaste identitatea celeilalte Sa il ajuti pe cel care primeste sa se poata intretine singur

Vizitarea bolnavilor Bikkur Cholim Vizitarea bolnavilor a fost intotdeauna o parte importanta a vietii evreiesti. Inca din Evul Mediu, principala si cea mai cunoscuta institutie infiintata in comunitatile evreiesti a fost societatea Bikkur Cholim (vizitarea bolnavilor). Societatea Bikkur Cholim organiza comunitatea evreieasca pentru a-i intretine si vizita pe membrii bolnavi ai comunitatii. In Evul Mediu se obisnuia ca membrii si conducatorii comunitatii sa-i viziteze pe cei bolnavi imediat dupa serviciul din dimineata de Shabbat. Astazi, in multe comunitati, numai rabinul ii viziteaza pe cei bolnavi. Cu toate acestea, obligatia de a-i vizita pe bolnavi este o porunca foarte importanta pe care toti evreii au obligatia sa o indeplineasca. Rabinii au scris in Talmud ca cine viziteaza o persoana bolnava indeparteaza a saizecea parte din boala acestuia (Bava Mezia, 30b), in timp ce acela care ignora o persoana bolnava ii grabeste moartea. Rabinii si-au dat seama ca este important din punct de vedere psihlogic ca bolnavii sa nu se simta abandonati. Multe indicatii si sugestii au fost scrise pentru a-i ajuta pe cei care ii viziteaza pe cei bolnavi. Aceste legi au in mare parte de-a face cu sensibilitatea in relatiile interpersonale. Un exemplu dintre acestea este ca trebuie sa intri in camera vesel, pentru ca bolnavul va observa de obicei cu atentie reactiile vizitatorilor sai si un soc pe fata vizitatorului il poate demoraliza si supara pe pacient. In timpul saptamanii la sinagoga se spune o rugaciune pentru cei bolnavi Fie ca Cel Milos cu Toate sa aiba mila de tine si de ceilalti bolnavi ai lui Israel. In plus, cand se citeste Torah in sinagoga, se spune si o rugaciune Mshe-berakh. Textul rugaciunii este: Fie ca Cel care i-a binecuvantat pe parintii nostri Avraham, Isaac si Iacob, sa-l binecuvanteze pe bolnavul ___. Fie ca El in milostenia Sa sa-I dea inapoi sanatatea si sa-i trimita degraba o vindecare sufleteasca si trupeasca: si sa spunem Amin.

II.

Responsabilitatea evreilor fata de Comunitate

O comunitate poate fi definita ca un loc unde oamenii traiesc, muncesc si se joaca impreuna. Este de obicei o atmosfera unde oamenii se ajuta unul pe altul si se pot baza unul pe altul. Aceasta reprezinta o tema majora in iudaism, cunoscuta sub numele de Klal Yisrael, comunitatea lui Israel. Ca evrei care sunt legati unul de celalalt prin cultura si religie si uniti cu un pamant comun, evreii din toata lumea au un simt al responsabilitatii comune. Aceasta responsabilitate este delimitata in cuvintele lui Dumnezeu dupa cum se poate vedea in Torah sau in Talmud. 2

Toti evreii sunt responsabili pentru altcineva, dupa cum spune Talmudul babilonian. Acesta ridica problema responsabilitatii pentru comunitatea din care faci parte. In timpurile moderne, o persoana poate face parte dintr-o comunitate nationala, una oraseneasca, una religioasa si una familiala. Comunitatea evreiasca ca intreg sustine idealurile iudaismului care este vazut atat ca o civilizatie cat si ca o religie, care aduce cu el aspecte ale unor relatii comunitare. Expresia de mai sus a fost explicata in numeroase moduri. Unii cred ca ea inseamna ca evreii sunt responsbili unul pentru altul atat la modul fizic cat si pentru bunastarea lor. Unii cred ca inseamna ca evreii trebuie sa dea Tzedakah (caritate/pomana), ajutandu-i pe cei mai putin norocosi. Unii interpreteaza acest lucru in sensul ca ar trebui sa incerce sa schimbe comportamentul politic si social al membrilor comunitatii lor sau sa-i incurajeze sa devina mai rigurosi in practicile lor religioase. Ideea principala a acestei expresii este ca in calitate de evreu nu poti functiona doar ca un individ. Pentru ca religia si civilizatia iudaismului sa existe prezenta unei comunitati este obligatorie. Aceasta idee este exprimata foarte clar de autorii cartii Etica parintilor nostri, care au spus: Nu te separa de comunitate. In aceeasi carte Etica parintilor nostri gasim ideea ca Daca eu nu sunt pentru mine, atunci cine este? Si daca sunt numai pentru mine, atunci ce sunt? Aceste cuvinte scrise de Hillel, ridica intrebari referitoare la relatia individului cu comunitatea si a comunitatii cu individul. Iudaismul este o religie bazata pe experiente comunitare, insa trebuie sa ramana loc pentru ca individul sa-si exprime iudaismul intr-o maniera personala. Faptul ca o comunitate evreiasca poate permite o asemenea individualitate precum si interactiunea de grup arata unicitatea si complexitatea religiei evreiesti. Cateva exemple din iudaism de oameni care s-au ridicat in apararea altora din comunitatea lor sau din comunitatile invecinate sunt: Iuda, fratele lui Iosef, care ii ia apararea fratelui sau Benjamin cand acesta este acuzat de a fi furat un pocal de la palat, regina Ester din povestea Purimului si Avraham in disputa lui cu Dumnezeu pentru a-i salva pe oamenii din Sodoma si Gomora. Una dintre cele mai reprezentative povesti este cea despre Iosef si fratii sai. Se spune ca atunci cand Benjamin este acuzat si retinut de catre garzi la poarta palatului unde lucreaza Iosef, Iuda se ofera sa ia locul fratelui sau ca sclav pentru presupusa crima. Se spune ca Iuda s-a facut garant (cineva care devine responsabil pentru o alta persoana) pentru Benjamin si in onoarea unui asemenea act, toti evreii se numesc Yehudim in ebraica, pentru a onora actul lui Iuda. Aici putem vedea cum Iuda a fost dispus sa ii ia apararea fratelui sau, un membru al unei comunitati familiale dispus sa suporte consecintele pentru un alt membru al aceleiasi comunitati. Povestea de Purim a reginei Ester ne relateaza despre o tanara evreica care a fost aleasa sa devina noua sotie a regelui. Mai tarziu ea trebuie sa faca fata luptei pentru a-i salva pe fratii ei evrei din mainile lui Haman, primul minstru al regelui, care incearca sa ii omoare pe toti evreii din regat. Regina Ester este apoi in situatia neplacuta de a se duce sa vorbeasca cu regele despre aceasta problema fara sa fi fost rugata sa vina si sa ii vorbeasca. Totusi, ea considera ca este indeajuns de important sa isi salveze comunitatea pentru a risca sa fie pedepsita de catre rege pentru ca s-a dus la el neanuntata. Pana la urma regina Ester reuseste sa ii salveze pe evreii din sat spunandu-i regelui despre planul lui Haman, iar regele se asigura ca Haman este oprit inainte sa poata sa-si atinga scopul. Acesta este un alt exemplu in care un membru al unei comunitati isi asuma responsabilitatea de a lua apararea comunitatii indiferent de consecinte. La inceputul Genezei, cand Avraham Il intalneste pe Dumenzeu pentru prima oara, se spune o poveste despre cum Dumnezeu vrea sa distruga orasele Sodoma si Gomora din cauza rautatii oamenilor care locuiesc in ele. Avraham Il roaga de mai multe ori pe Dumnezeu sa crute orasele in cazul in care poate gasi un anume numar de oameni buni. Aceasta initiativa 3

a lui Avraham de a lupta pentru drepturile acelor putini oameni buni, in ciuda nenumaratilor oameni rai din acele orase si faptul ca Avraham nici macar nu ii cunoaste, arata cat de departe este dispus sa mearga pentru a avea grija de aproapele sau si de comunitatea sa. In cazul de fata, Avraham nici macar nu ii cunoaste pe cei pe care ii va salva, dar isi asuma sarcina de a-i proteja pe acesti oameni buni dintr-o comunitate unde nu exista nimeni care sa vorbeasca pentru ei. (Jewish Wisdom p.91-98; Klal Yisrael: Jewish Community p.7-16)

III.

Iubeste-ti aproapele

Conform legii evreiesti exista 613 porunci pe care trebuie sa le indeplinim de-a lungul vietii. Leviticul 19:18 spune: Iubeste-ti aproapele asa cum te iubesti pe tine. Dupa cum spunea Hillel, unul dintre cei mai mari eruditi ai Talmudului, aceasta porunca este principiul cel mai important al Torei. Avand in vedere aceasta idee, este important sa analizam ce implica aceasta porunca. Aceasta porunca se refera la un alt principiu de baza al Torei, in ceea ce priveste imaginea lui Dumnezeu si a oamenilor. Se spune ca oamenii sunt facuti dupa imaginea lui Dumnezeu. Totusi, daca ne uitam in jur, un om poate arata in foarte multe feluri. Daca acest principiu este adevarat, atunci a-ti iubi aproapele implica a iubi pe toata lumea indiferent cum arata. Aceasta se aplica si celor de alte religii; o recunoastere a diferentelor dintre noi trebuie respectata si aratata prin dragostea pe care o aratam aproapelui. Aceasta idee aduce in discutie si opera lui Dumnezeu. Daca oamenii sunt creati dupa imaginea lui Dumnezeu si astfel servesc ca mainile lui Dumnezeu pe pamant, atunci a-ti iubi aproapele poate fi comparat cu a face un act dumnezeiesc. In Torah se spune ca dupa ce a creat fiecare animal, Dumnezeu a spus ca e bine, intelegand prin asta ca a aprobat ceea ce fusese creat. Se crede, de asemenea, ca Dumnezeu considera ca este mai important ca toate creaturile de pe pamant sa fie bune unele cu altele, mai mult decat sunt bune cu El. Aceasta ne aduce inapoi la ideea ca oamenii trebuie sa se ridice la nivelul lui Dumnezeu. Ca noi trebuie sa ne straduim sa fim ca Dumnezeu si sa ii imitam comportamentul pe pamant este un alt principiu pe care Torah ne sugereaza ca ar trebui sa il urmam. Israel Baal Shem Tov, fondatorul miscarii Hasidim, a pus urmatoarea intrebare: Cum poti iubi pe altcineva la fel de tare cum te iubesti pe tine insuti? si continua dand el singur raspunsul: Asa cum ne iubim pe noi insine in ciuda defectelor pe care stim ca le avem, la fel ar trebui sa ne iubim aproapele in ciuda defectelor pe care le vedem la ei. Aceasta idee coboara actul de a-ti iubi aproapele pe un plan umanist sugerand ca, desi am fost creati dupa imaginea lui Dumnezeu, nu suntem perfecti si de aceea trebuie sa ne iubim toate imperfectiunile, precum si cele ale aproapelui nostru, indiferent care ar fi acestea. Responsabilitatea comunitara, asa cum este descrisa ea in sectiunea de mai sus, se aplica si la conceptul de iubire a aproapelui. Este o porunca a lui Dumnezeu si un principiu iudaic de baza. Ca o creatura a lui Dumnezeu omul are responsabilitatea de a-i iubi pe cei din jurul sau si de a respecta si aprecia pe cei din jurul tau, precum si sa isi arate recunostinta catre Dumnezeu pentru ceea ce a fost creat. A iubi este un act dumnezeiesc; pentru un om, a iubi inseamna a indeplini munca lui Dumnezeu. (Jewish Wisdm p.174-177; The Book of Jewish Belief p.166-173)

Ajutorul fata de cei slabi si evitarea oprimarii acestora In Biblie, strainii (si in mod special neevreii care traiesc printre evrei), orfanii si vaduvele sunt adesea considerati a fi persoanele cele mai slabe si lipsite de protectie din intreaga societate. Datorita vulnerabilitatii acestora, Tora delimiteaza in mod repetat felul in care acestia trebuie ajutati si protejati. Aceasta spune ca trebuie sa existe un singur standard de dreptate atat pentru straini (neevrei) cat si pentru evrei (Numerii 15:15). Sa nu-i oprimam pe straini, pe orfani si pe vaduve este ca un fel de refren de-a lungul Torei.

Poporul evreu a primit porunca nu numai de a nu deranja pe cei slabi si asupriti, ci chiar sa-I ajute. Un alt motiv recurent al Torei este indicatia catre evrei cu ocazia fiecarei sarbatori de a sarbatori si de a fi voios de aceasta sarbatoare, cu fiul si fiica ta, cu servitorii tai, si cu Levitii (tribul care lucra in Templu si era dependent financiar de evrei), cu strainii, cu orfanii si cu vaduvele in mijlocul vostru. Nu numai ca trebuie sa ii ajuti, trebuie si sa ii aduci la tine in casa si sa sarbatoriti impreuna cu ei. Masura moralitatii unei societati, sugereaza Tora, poate fi stabilita dupa felul cum ii trateaza pe cei mai slabi membri ai ei. Intr-adevar, evreii au fost instruiti sa ia a zecea parte din averea lor (zeciuiala) si sa o aduca cu ei la Ierusalim pentru celebrarea celor mai importante trei sarbatori vesele Pesah, Savuot si Sucot, si care trebuia cheltuita cu ocazia sarbatorii. Chiar si pentru oamenii cu averi moderate, era imposibil sa consume atata avere intr-un interval de timp atat de scurt. Comentariile explica dorinta lui Dumnezeu ca evreii sa aiba indeajuns de multa avere disponibila pentru a-I ajuta pe cei saraci sa sarbatoreasca.

In cazul vaduvelor si orfanilor, legile evreiesti mai tarzii stipuleaza ca ajutorul financiar nu ajunge; trebuie sa fie sprijiniti si din punct de vedere emotional. Maimonide atrage atentia ca 5

acest grup trebuie tratat cu multa grija, deoarece chiar cei bogati au o durere excesiv de mare in suflete. Trebuie sa li se vorbeasca cu blandete, sa nu fie raniti cu prea multa munca fizica sau cu vorbe aspre. Cel care a creat aceasta lume prin cuvantul Sau a facut un legamant cu vaduvele si cu orfanii ca atunci cand se vor plange de violente indreptate asupra lor, plansul le va fi auzit si dupa cum spune acesta daca ii maltratati, voi tine seama de plansetele lor

imediat ce le voi auzi (Exodul 22:22).

Maimonide ii indeamna de asemenea pe profesorii orfanilor sa faca discriminari in favoarea acestora. Acestia trebuie sa-I indrume cu grija, cu cea mai mare blandete si politete. Orfanul are dreptul la tratament special pana cand inceteaza sa mai fie dependent de un adult si isi poate purta singur de grija.

Acest mozaic de institutii caritabile care au caracterizat de mult timp viata evreiasca, inclusiv American Jewish Joint Distribution Committee (JDC), este un efect direct al acestei porunci biblice in legatura cu vaduvele, orfanii si strainii. Intr-adevar, acesta este adevaratul test al grijii fata de poporul lui Dumnezeu si al ajutorului la sustinerea cauzei dreptatii in lume.

Atat ceea ce stim din Biblie cat si ceea ce stim din traditia orala, ne relateaza ca pacatul imens al Sodomei si Gomorei se refera exact la aceasta porunca. In timpul lui Avraham, stramosul poporului evreu, existau doua orase Sodoma si Gomora. Dumnezeu s-a hotarat sa distruga aceste doua orase. Pacatul oamenilor din Sodoma si Gomora a fost acela dintre o persoana si

aproapele ei. Oamenii il ataca pe Lot pentru ca a aratat bunavointa fata de musafiri si insista ca acestia sa ii fie predati pentru a fi abuzati si umiliti, eventual omorati. Mai mult, traditia orala ne spune ca in ciuda faptului ca locuitorii acestor orase sunt extrem de bogati, ei au refuzat sa-i ajute pe cei saraci si nevoiasi. Spre deosebire de alte religii, iudaismul nu desconsidera bogatia materiala in lumea aceasta, atata timp cat este folosita pentru scopuri potrivite si nu ii duce la pierzanie pe cei care o poseda. Aici problema se punea invers. Multi au comentat ca refuzul oamenilor din Sodoma si Gomora sa primeasca oaspeti este din cauza faptului ca saracii din alte orase ar veni sa ceara ajutor.

Motivul pe care il da Dumnezeu pentru distrugerea acestor orase este, dupa cum spune el insusi, Pentru ca tipetele Sodomei si Gomorei sunt groaznice si pentru ca pacatele lor sunt foarte grave. (18:20) Rabinii nostri interpreteaza aceasta propozitie in cateva feluri asemanatoare. Iata una dintre ele:

In Sodoma s-a hotarat si s-a anuntat urmatorul lucru: Toti cei care dau o paine (sau orice ajutor) unui strain, unui sarac sau unei persoane neajutorate vor fi arse in foc. In Sodoma a existat un caz in care doua fete au mers sa ia apa de la o fantana din apropiere. Una a vazut ca cealalta avea o figura foarte trista si ca era trasa la fata si a intrebat-o De ce esti atat de trista? Am ramas fara bani si nu mai avem mancare in casa. Situatia este foarte grava. Suntem aproape morti de foame. Impresionata de povestea fetei, prima femeie a fugit acasa, si-a umplut galeata cu faina si a schimbat-o cu cealalta care era plina cu apa. Dar cand oamenii din oras au auzit ce a facut aceasta fata, au arestat-o si au ars-o de vie. 7

Cand a vazut Dumnezeu acest lucru, a spus chiar daca as fi vrut sa tac, fapta buna a acestei fete si soarta ei ingrozitoare nu mi-a permis sa tac. Tipatul Sodomei a fost tipatul fetei care a murit.

In Pirkei Avot (Capitolele Parintilor nostri) oamenii din Sodoma sunt caracterizati ca avand teoria ca ce-i al tau e al tau si ce-i al meu e al meu, insemnand ca nu trebuie nici sa asteptam ajutor de la ceilalti, nici sa le acordam celorlalti ajutor. Aceasta atitudine egoista este in totala antiteza cu filozofia pe care a vrut s-o transmita Dumnezeu in lume si cu sperantele pe care si le-a pus in oameni. A imbunatati lumea prin a rezolva problemele sale, ceea ce in esenta inseamna sa ajuti pe altii, este un principiu de baza in viziunea iudaismului in legatura cu planul lui Dumnezeu pentru omenire. Intr-adevar, caritate se spune in ebraica Tzedaka care inseamna literal justitie sau dreptate. Din intelesul real al cuvantului, putem vedea ca actul de a face donatii caritabile nu este un simplu act de noblete sufleteasca, ci o obligatie reala care ne priveste pe toti, ca parte a unei obligatii de a promova dreptatea in lume. Din perspectiva Torei, o persoana care da Tzedaka se poarta drept, cea care nu da, se poarta nedrept. Dupa cum scrie Tora:

Daca este printre voi un sarac, dintre fratii vostri, care sa se afle pe teritoriul pe care vi l-a dat Domnul Dumnzeul vostru, sa nu va impietriti inima si nici sa va retrageti mana intinsa catre fratele vostru cel sarac: ci ii veti intinde o mana larg deschisa si ii veti imprumuta atat cat are nevoie din ceea ce-i lipseste... Pentru ca cei saraci nu vor inceta sa existe in tara: de aceea va poruncesc sa deschideti larg mana catre fratele vostru, catre saracii vostri, care se afla in tara voastra. (Deuteronomul, Capitolul 15 7-8, 11).

Cutie

Cuvantul "tzedakah" vine de la cuvantul ebraic "tzedek" care inseamna "dreptate." Actul de a da tzedakah este considerat a fi una dintre cele mai importante mitzvot si una dintre cele mai importante obligatii din iudaism. A darui din timpul, cunostintele, banii sau obiectele tale este un dar pe care Dumnezeu il priveste cu bunavointa. Unul dintre cele mai recunoscute simboluri dintr-o comunitate evreiasca si care se gaseste de obicei si in casa este o cutie pentru Tzedakah. Cel mai cunoscut tip de cutie pentru Tzedakah obisnuia sa fie cutia albastru cu alb Karen Kayemet LeYisrael. Multi oameni le tineau in casa pentru a putea sa ajute la strangerea de fonduri pentru nou-creatul stat al Israelului. Astazi, cutiile pentru Tzedakah sunt de diferite forme. Pot fi facute din aproape orice material: lemn, metal, hartie sau sticla si sunt de obicei foarte decorative. Sunt de diferite forme si dimensiuni. In zilele noastre a devenit un obicei ca la varsta bar sau bat mitzvei copiii sa primeasca o cutie pentru Tzedakah in aceasta zi speciala pentru a putea incepe sa indeplineasca porunca referitoare la tzedakah pe cont propriu. Tzedakah poate fi data in multe feluri. Se crede ca datul cunostintelor cuiva care le poate folosi pentru a deveni independent este cea mai inalta forma de a da. Rambam descrie nivelele de tzedakah sub forma unei scari. Sunt opt nivele, cel mai inalt fiind la varf, explicand diferitele moduri de a da tzedakah. 1)Varful scarii este intarirea mainilor altcuiva care este aproape de saracie, dandu-i un cadou, un imprumut, devenind parteneri de afaceri cu el/ea sau dandu-i o slujba pentru a nu il/o lasa sa devina o persoana dependenta de tzedakah. 2)Un pas mai jos este a da astfel incat persoana care primeste sa nu stie de la cine si persoana care da sa nu stie cine a primit. 3)Doua trepte mai jos este cazul cand cel care da stie cine primeste, dar persoana care primeste nu stie cine i-a dat. 4)Trei trepte mai jos este cazul cand persoana care primeste stie de la cine, dar persoana care da nu stie cui da. 5)Patru trepte mai jos este atunci cand o persoana ii da direct celui care are nevoie fara sa fie nevoie sa i se ceara. 6)Cinci trepte mai jos este atunci cand persoana care da este mai intai rugata sa dea. 7)Sase trepte mai jos este cazul cand persoana da mai putin de cat ar trebui, dar o face de buna voie si cu bucurie. 8)Pe ultimul nivel al scarii se afla cazul cand o persoana da, dar o face cu amaraciune in suflet. Aceasta schema pe care a creat-o Rambam se ocupa cu multe din aspectele esentiale referitor la tzedakah. Tine seama de scopul tzedakai si de corecta alocare a fondurilor, care sunt date celor care au nevoie de ele, dar in mod respectuos si pozitiv. De asemenea, pune pe nivelul cel mai inalt una dintre cele mai importante mitzvot, si anume ajutarea unei persoane sa devina independenta financiar ceea ce in final duce la eliminarea nevoii de tzedakah. Sta scris ca o zecime din venitul cuiva trebuie sa fie data pentru tzedakah. Daca se da mai 9

putin decat atat, se considera ca mitzvah este indeplinita si in aceste conditii, dar nu la cele mai inalte standarde. Un alt aspect din tzedakah care este considerat important este ca si cea mai saraca persoana trebuie sa dea tzedakah. Aceasta vine din faptul ca toata lumea poate oricand sa dea cuiva care are mai putin, pentru ca tzedakah poate fi data si sub alta forma decat cea baneasca.

Un alt aspect pe care se pune mare accent este faptul ca trebuie sa fii bine dispus atunci cand dai tzedakah. Indiferent daca dai bani sau daca dai din timpul tau, atitudinea celui care da este un factor cheie.

"Shammai spune: primeste pe toata lumea cu veselie. Cum? Aceasta ne invata ca daca un om ii da camaradului sau toate darurile din lume dar cu o mina trista, scriptura considera ca nu a dat nimic. Insa daca isi primeste camaradul cu veselie, chiar daca nu ii da nimic, scriptura considera ca i-a dat toate darurile din lume." (Avot de Rabbi Natan, 13) (The Third Jewish Catalog p.12-19)

10