Critica facultatii de judecata I.

Kant

Immanuel Kant (1724-1804) , filosov german, este unul din cei mai mari ganditori din perioada iluminismului in Germania !rin fundamentarea idealismului critic, a e"ercitat o enorma influenta asupra de#voltarii filosofiei din timpurile moderne $na din marele opere ale este este %&ritica facultatii de 'udecata(, in care Kant descrie procesele de cunoastere ale omului si facultatile de 'udecata ale sufletului In Introducere, el imparte filosofia in doua ) teoretica si practica ) intrucat filosofia contine prin concept principii ale cunoasterii rationale a o*iectelor +sadar, partea teoretica sau filosofia naturii se *a#ea#a pe concepte ale naturii, cele care fac posi*ila o cunoastere teoretica, si partea practica sau filosofia morala, se *a#ea#a pe conceptul li*ertatii, cel care contine in sine doar un principiu negativ (al opo#itiei) si intemeia#a pentru determinarea vointei (ca facultate de a dori, vointa este una din multiplele cause ale lumii care actionea#a potrivit conceptelor) principii e"tensive -egiferarea prin conceptele naturii este teoretica, reali#andu-se prin intelect (intelectul ofera legii naturii ca o*iect al simturilor in vederea cunoasterii ei intr-o e"perienta posi*ila) , iar legiferarea prin conceptual li*ertatii este practica si este reali#ata de ratiune (ratiunea da a priori legi li*ertatii si cau#alitatii ei proprii ca parte suprasensi*ila a su*iectului, in vederea unei cunoasteri neconditionat practice) Intre domeniul conceptului naturii care sta su* su* legiferarea inelectului si conceptual li*ertatii, pe care-l legiferea#a ratiunea, orice influenta reciproca care ar putea sa o ai*e una asupra celelilalte (fiecare potrivit legilor sale fundamentale) este e"clusa datorita prapastiei adanci care desparte suprasensi*ilul de fenomene &onceptul li*ertatii nu determina nimic relative la cunoasterea teoretica a naturii, asa cum nici conceptul naturii nu determina nimic relative la legile practice ale li*ertatii .acultatea de 'udecare, ofera in conceptual unei finalitati a naturii, conceptual mi'locitor intre conceptele naturii si cel al li*ertatii !entru facultatea de cunoastere, doar intelectul este legiferator, in ca#ul ca ea (independent fata de 'udecata de a dori) se raportea#a, ca o facultate de cunoastere teoretica, la natura , ratiunea este legiferatore a priori pentru facultatea de a dori, o facultate superioara in virtutea conceptului de li*ertate Intre facultatea de cunoastere si cea de a dori, se afla sentimentul de placere, asa cum intre intelect si ratiune se afla facultatea de 'udecare .acultatea de 'uderare in genere, este facultatea de a gandi particularul ca fiind cuprins in general /aca este dat generalul (regula, principiul, legea), atunci facultatea de 'udecare care ii su*sumea#a particularul este determinativa, ea poate fi refle"ive doar daca este dat numai particularul pentru care tre*uie sa se gaseasca generalul In cadrul facultatii de 'udecare determinative, facultatea de 'udecare teleological determina e"act conditiile in care ceva tre*uie 'udecat potrivit ideii de scop a naturii ) ea apartine partii teoretice a filosofiei In cadrul facultatii de 'udecare refle"ive, facultatea de 'udecare estetica, este o facultate deose*ita care 'udeca o*iectul in virtutea unor reguli si nu dupa concepte 0a sta*ileste prin gust conformitatea produsului (formei sale) cu facultatile noastre de cunoastere, deci#and prin sentiment &ritica facultatii de 'udecare estetice se refera la facultatea de a 'udeca finalitatea formala, su*iectiva (unirea intuitiei cu conceptele, in vederea cunoasterii in genere), prin sentimentul de placare si neplacere +spectul su*iectiv dintr-o repre#entare care nu poate deveni o parte a cunoasterii, este placerea sau neplacerea In %Partea intai( a cartii, Kant vor*este despre %&ritica facultatii de 'udecare estetica( In cadrul 'udecatii estetice, placerea este doar conteplativa si nu tre#este un interes pentru o*iect +ceste 'udecati (estetice) pot fi impartite in empirice, care se pronunta asupra caracterului agrea*il sau

de#agrea*il al unui o*iect sau al repre#entarii lui si sunt 'udecati ale simturilor, si pure, care se pronunta asupra frumusetii o*iectului sau a repre#entarii lui si sunt singurele 'udecati de gust propriu-#ise Intelesul cel mai general, ideile sunt repre#entari raportate la un o*iect potrivit unui anumit principiu (su*iectiv sau o*iectiv)fara ca ele sa poata deveni vreodata o cunostinta despre o*iect &and se raportea#a la o intuitie, potrivit unui principiu su*iectiv al acordului facultatilor de cunoastere (imaginatia si intelectul) se numesc idei estetice, iar cand ele se raportea#a la un concept potrivit unui principiu o*iectiv, fara a putea totusi vreodata sa ofere o cunostinta despre o*iect, atunci ele se numesc idei ale ratiunii !rin ideea estetica intelegem acea repre#entare a imaginatiei care da mult de gandit fara ca totusi sa i se potriveasca un gand determinat, adica un concept 0a ne face sa gandim multe lucruri ine"plica*ile in 'urul unui concept, iar sentimentul provocat de ele activea#a facultatile de cunoastere 1 idee estetica nu se poate transforma niciodata intr-o cunostinta intrucat ea este o intuitive a imaginatiei pentru care nu poate fi gasit un concept adecvat 0a poate fi numita o repre#entare ine"plica*ila a imaginatiei 1 idee a ratiunii nu poate deveni niciodata o cunostinta deoarece ea contine un concept al suprasensi*ilului pentru care nu poate fi gasita o intuitie adecvata 0a poate fi numita un concept indemonstra*il al ratiunii In ca#ul unei idei a ratiunii, imaginatia nu acopera cu intuitiile ei conceptual dat, cum tot astfel in ca#ul unei idei estetice, intelectul nu acopera niciodata cu conceptele sale intreaga intuitie a interna a imaginatiei, pe care aceasta o asocia#a cu o repre#entare data .acultatea de 'udecare estetica poate purta numele de simt comun tuturor oamenilor, daca folosirea cuvantului simt este pentru a desemna efectul simplei refle"ii asupra sufletului, caci atunci prin simt se intelege sentimentul de placere 2udecata de gust este o 'udecata estetica, al carui factor determinant nu poate fi decat su*iectiv, ea determina independent de concepte o*iectul, relativ la satisfactie si la predicatul de frumusete Gustul este facultatea de apreciere a unui o*iect sau a unei repre#entari printr-o placere sau , fara niciun interes 0l face posi*ila trecerea de la atractia sensi*ila la intelesul moral 3a*itual fara un salt prea *rusc, repre#entand imaginatia c3iar in li*ertaea ei ca determina*ila in vederea acordului cu intelectul si invatandu-ne sa gasim o satisfactie li*eral in o*iectul simturilor si fara atractie sensi*ila 1 'udecata estetica ce emite pretentia la o vala*ilitate universal pentru orice su*iect necesita o deductie, adica 'ustificarea pretentiei sale ) aceasta tre*uie adaugata e"punerii 'udecatii daca ea priveste placerea sau neplacerea produsa de for*a o*iectului /e acest tip sunt 'udecatile de gust asupra frumosului naturii intrucat privesc perceperea formelor fiind adecvate atat facultatilor conceptelor cat si facultatii intruc3iparii lor /eductia este o*ligatorie doar daca 'udecata pretinde universa*ilitate su*iectiva(acordul fiecaruia) +ceasta deductie este atat de usoara, deaorece ea nu tre*uie sa 'ustifice realitatea o*iectiva a unui concept, caci frumusetea nu este un concept al o*iectului , iar 'udecata de gust nu este o 'udecata de cunoastere 0a afirma doar ca suntem indreptatiti sa presupunem e"istenta la toti oamenii a acelorasi conditii su*iective ale facultatii de 'udecare pe care le aflam in noi si, in plus, faptul ca noi am su*sumat correct acestor conditii o*iectului dat 2udecata de gust determina o*iectul ei (ca frumusete) relativ la satisfactie, pretin#and acordul fiecaruia ca si cand ar fi o 'udecata o*iectiva /ar ea consta in aceea ca ea numeste frumos un lucru doar potrivit acelei proprietati prin care el se orientea#a dupa modul nostru de a-l percepe In plus, se cere de la orice 'udecata care tre*uie sa ateste gustul su*iectului ca acesta sa 'udece singur, fara sa apele#e la e"perienta altora si fara sa invete mai inainte din placerea si neplacerea care le-a produs-o respectivul o*iect ) el tre*uie sa pronunte a priori 'udecata sa, si nu din imitatie pe motivul ca un o*iect place realmente tuturor &u alte cuvinte, eu tre*uie sa smt nemi'locit placerea produsa de repre#entarea o*iectului, de pre#enta ei 4u placerea, ci vala*ilitatea universal a acesteiplaceri, perceputa in interior ca asociata cu simpla apreciere a unui o*iect, este repre#entata a priori in 'udecata de gust ca regula universal, vala*ila pentru fiecare, a facultatii de 'udecare In plus, 'udecata de gust, ca si cum ar fi o 'udecata pur si*iectiva, nu poate fi in niciun ca# determinate prin argumente In primul rand, apro*area altora nu constituie nicidecum un argument vala*il

pentru aprecierea frumusetii 2udecata altora, care nu coincide cu a noastra, ne poate determina sa ne indoim de ea, dar nu ne poate convinge niciodata de falsitatea ei !rin urmare, nu e"ista niciun argument empiric care sa impuna cuiva o 'udecata de gust +supra 'udecatii insasi nu se poate decide prin argument, desi ea poate da nastere foarte *ine si cu indreptatire la dispute /esi discutia si disputa sunt identice perin faptul ca incearca sa produca acordul 'udecatilor prin punerea lor, totusi ele se deose*esc prin aceea ca discutia spera sa a'unga la acest re#ultat cu a'utorul unor concepte determintate folosite ca argunete, deci, admitand concepte o*iective ca temeriuri ale 'udecatii In raport cu sentimentul de placere sau neplacere, un o*iect tr*uie considerat agrea*il,, frumos, su*lim sau *un (in mod a*solut)- o determinare a sentimentului de placere sau neplacere este numita sen#atie Agreabilul,ca mo*il al dorintelor, nu doar place, ci da sen#atia de multumire 0l raportea#a o*iectul numai la simturi , el nu cultiva, ci tine de pura desfatare 0l este intotdeuna de un singur tip, indiferent de sursa sa si oricare ar fi deose*irea specifica a repre#entarii , acesta poate fi inteles doar su* raportul cantitatii In ciuda deose*irii dintre agrea*il si ceea ce este *un, e"ista totusi un punct comun5 intotdeauna ele sunt legate de o*iectul lor printr-un interes (interesul este satisfactia pe care o asociem cu repre#entarea e"istentei unui o*iect) 6atisfactia produsa de ceea ce este *un, tre*uie sa depinda de refle"ia asupra unui o*iect, refle"ie care conduce spre un o*iect oarecare 7un este ceea ce, prin intermediul ratiunii, place prin simplul concept +tunci cand un lucru place pentru el insusi, este *un in sine, el poate fi *un pentru ceva (utilul), atunci cand un lucru place doar ca mi'loc !entru a considera ca ceva este *un, tre*uie sa cunosc de fiecare data care este natura o*iectului respectiv (adica sa am un concept al lui) 4umin bun, ceea ce este apreciat, apro*at, adica un lucru caruia i se atri*uie o valoare o*iectiva +tat ceea ce este *un cat si agrea*ilul, se raportea#a la facultatea de a dori +grea*ilul implica o satisfactie conditionata pat3ologic, prin e"citare, ceea ce este *un implica o satisfactie practice pura, determinata prin repre#entarea o*iectului si prin legatura su*iectului cu o*iectul ) nu place doar o*iectul, ci si e"istenta acestuia Frumos este ceea ce place in mod universal fara concept, ca o*iect al unei satisfactii necesare 4umim frumos ceea ce place pur si simplu, fara niciun interes 0l necesita repre#entarea unei anumite calitati a o*iectului care poate fi facuta inteligi*ila si poate fi pusa in corespondenta cu conceptele .rumosul cultiva prin aceea ca ne invata totodata sa acordam atentie finalitatii in sentimentul de placere !lacerea produsa de frumos nu este nicio placere a desfatarii, nici una a activitii legice si nici a contemplatiei rationale dupa idei, ci ea este o placere a purei refle"ii .rumusetea este forma finalitatii unui o*iect, intrucat o percepem fara repre#entarea unui scop 0a poate fi li*era, adica independenta unuia sau altuia din o*iecte, si dependent, ce presupune un concept despre ceva ce tre*uie sa fie o*iectul In aprecierea unei frumuseti li*ere, potrivit simplei forme, 'udecata de gust este pura .rumusetii i se pot adauga atractii pentru a spori dincolo de satisfactia in sine interesul pentru repre#entarea o*iectului, dar atractiile daunea#a intr-adevar 'udecatii de gust atunci cand atrag atentia asupra lor in calitate de criteria ale aprecierii frumusetii 2udacatii de gust ii este proprie pretentia de universalitate su*iectiva 0a pretinde acordul fiecaruia, iar cel care declara ca deva este frumos, vrea ca toti sa fie o*ligati sa admire respectivul o*iect sis a-l declare la randul lor frumos In acest ca#, el nu 'udeca doar pentru sine, ci pentru oricine si vor*este despre frumusete ca si cum ar fi o proprietate a o*iectelor .rumosul poate fi numit gust al refle"iei, pretin#and ca ofera 'udecati cu vala*ilitate comuna (pu*lice) +tat agrea*ilul care poate fi considerat gust al simturilor si ofera doar 'udecati particulare, cat si frumosul, dau 'udecati estetice asupra unui o*iect, care privesc e"clusive raportul repre#entarii lui cu sentimentul de placere si neplacere

!rivior la agrea*il, oricine admite ca 'udecata sa, pe care o intemeia#a pe un sentiment particular si prin care spune despre un o*iect ca ii place, se limitea#a doar la persoana sa 0ste vala*il principiul ca fiecare are gustul sau propriu (al simturilor) &at despre ceea ce este *un, 'udecatile aspira intr-adevar la o vala*ilitate universala &eea ce este *un este repre#entat ca o*iect al unei satisfactii universal printr-un concept ) ceea ce nu se intampla nici in ca#ul frumosului si nici in cel al agrea*ilului !otrivit empirismului criticii gustului, o*iectul satisfactiei noastre nu se deose*este de agrea*il &onform rationalismul criticii gustului, o*iectul nu se deose*este de ceea ce e *un, daca 'udecata se *a#ea#a pe anumite concepte 0l se refera doar est3etic la acordul repre#entarii imaginatiei cu principiile esentiale ale facultatii de 'udecare in genere In 'udecata de gust, imaginatia tre*uie considerate in li*ertatea ei, si inteleasa ca productive si spontana 2udecata estetica nu se raportea#a doar la frumos, precum 'udecata de gust, ci,ca si o 'udecata i#vorata dintr-un sentiment spiritual, la sublim .rumosul se aseamana cu su*limul in aceea ca am*ele plac pentru ele insele, presupunand o 'udecata de refle"ie &a atare, satisfactia nu depinde nici de o sen#atie (cum este cea produsa de agrea*il), nici de un concept determinat (ca cea produsa de ceea ce este *un) .rumosul este folosit pentru intruc3iparea unui concept nedeterminat al intelectului (satisfactia este data de repre#entarea calitatii), iar su*limul pentru intruc3iparea unui concept al ratiunii (satisfactia este data de repre#entarea cantitatii, de#interesata potrivit calitatii ) ea tre*uie sa repre#inte finalitatea su*iectiva potrivit relatiei si s-o repre#inte necesara potrivit modalitatii) +tat 'udecata asupra frumosului cat si cea asupra su*limului sunt facultati singulare, dar totusi se declara universal vala*ile pentru fiecare su*iect (desi pretentiile lor se limitea#a doar la sentimentul de placere si nu vi#ea#a cunoasterea o*iectului) /aca frumosul naturii priveste forma o*iectului care consta in limitare, su*limul dimpotriva, poate fi intalnit si la un o*iect lipsit de forma deoarece nelimitarea este repre#entata in el sau datorita lui 6entimentul frumosului poate fi asociat cu atractia si cu 'ocul imaginatiei, in timp ce sentimentul su*limului este o placere care re#ulta doar indirect, adica provine din sentimentul unei opriri momentane a fortelor vitale , urmata imediat de o i#*ucnire a lor mult mai puternica 6entimentul su*limului implica o miscare a sufletului legata de aprecierea o*iectului ) aceasta miscare tre*uie apreciata ca avand finalitate su*iectiva (deoarece su*limul place) si ea este raportata de imaginative fie la facultatea de cunoastere, fie la facultatea de a dori 1*iectul apt pentru intruc3iparea su*limului il gasim in spirit, caci su*limul adevarat nu-l gasim in nicio forma sensi*ila, ci priveste doar ideile ratiunii care, desi nu gasesc o intruc3ipare adecvata lor, devin active si raman in minte !rin su*lime nu este repre#entata vreo forma particulara a naturii, ci se de#volta doar o utili#are finala pe care imaginatia o da repre#entarii ei !entru o studiere mai amanuntita a su*limului, tre*uie acesta tre*uie impartit in su*limul matematic si cel al naturii 6u*limul matematic repre#inta ceva ce este mare im mod a*solut in toate privintele - ceva ce orice altceva in comparatie cu el pare mic ) se intelege ca nu avem o alta unitate de masura pentru o*iectul respectiv in afara lui si ca ne este permis ca o cautam doar in el 1 'udecata prin care se declara pur si simplu ca ceva este mare, nu vrea sa spuna ca o*iectul are o marime, ci aceasta ii este atri*uita de preferinta lui inaintea multora de acelasi tip, fara a determina pr8cis aceasta superioritate 2udecata se intemeia#a totusi pe o unitate de masura dar care nu este utili#a*ila pentru 'udecata logica (matematic determinata) a marimii, cid oar pentru cea estetica, deoarece nu este decat o unitate de masura su*iectiva care sta la *a#a 'udecatii refle"ive asupra marimii 6atisfactia produsa de su*limul matematic, este o satisfactie produsa de e"tinderea imaginatiei in sine insasi Imaginatia are nevoie de doua operatiuni 5 perceperea, unde imginatia nu intampina dificultati deose*ite, caci aici ea poate inainta la infinit, si sinteti#area, care devine tot mai dificila pe masura progresului perceperii, si atinge curand ma"imul, adica masura fundamental, cea mai mare din punct de vedere est3etic care este folosita in aprecierea marimilor (in compunerea necesara pentru repre#entarea marimii, imaginatia inaintea#a spontan la infinit, fara sa fie impiedicata de ceva)

.acultatea de 'udecare estetica in aprecierea frumosului raportea#a imaginatia in 'ocul ei li*er la intelect, pentru a o pune de accord cu conceptele lui in genere (care nu sunt determinate), tot astfel, in aprecierea su*limului, ea raportea#a aceeasi facultate la ratiune, in vederea unui accord su*iectiv cu ideile acesteia (nedeterminate) $n ma"imum e"ita in orice ca# pentru aprecierea estetica a marimii 0l este apreciat ca marime a*soluta, dincolo de care nu poate e"ista din punct de vedere su*iectiv o masura mai mare , el contine idea de su*lime si da nastere acelei emotii pe care nu o poate produce nicio apreciere matematica a marimilor prin numere (cu conditia ca acea masura estetica fundamental sa se pastre#e vie in imaginatie) +precierea estetica a marimilor tre*uie sa fie aceea in care efortul de sinteti#are depaseste puterile imaginatiei 6u*limul la care conduce aprecierea esterica a unui intreg atat de nemasurat, consta nu atat in marimea numarului, cat in aceea ca in cursul progresiei a'ungem la unitati tot mai mari .acultatea de 'udecare estetica in aprecierea frumosului raportea#a imaginatia in 'ocul ei li*er la intelect, pentru a o pune de accord cu conceptele lui in genere (care nu sunt determinate), tot astfel, in aprecierea su*limului, ea raportea#a aceeasi facultate la ratiune, in vederea unui accord su*iectiv cu ideile acesteia (nedeterminate) Imaginatia si ratiunea, prin conflictul lor in aprecierea su*limului, a*tin finalitetea su*iectiva a facultatilor sufletului 6e a'unge astfel la sentimentul ca avem o ratiune pura independent sau o facultate de apreciere a marimilor a carei superioritate nu poate fi sesi#ta prin nimic altceva decat prin neputinta c3iar a acelei facultati care nu cunoaste limite in intruc3iparea marimilor (o*iectelor simturilor) &alitatea sentimentului su*limului matematic consta intr-o neplacere produsa de finalitatii de 'udecare estetice de catre un o*iect ) neplacere care este considerata in acelasi timp ca finala .aptul se e"plica prin aceea ca neputinta proprie tre#este constiinta unei facultati nelimitate a su*iectului, iar spiritul o poate aprecia est3etic pe ultima doar prin intermediul acestei neputinte (o*iectul este perceput ca su*lim, percepere insotita de o placere posi*ila doar prin intermediul unei neplaceri) 6u*limul naturii este o denumire improprie si de fapt, el tre*uie atri*uit numai modului de gandire sau mai curand temeiului din natura umana 0l nu se afla in vreun o*iect al naturii, ci doar in sufletul nostrum, intrucat putem deveni constienti de superioritatea noastra fata de natura din noi si prin aceasta, de natura e"terioara noua 4atura este numita su*lime doar intrucat inalta imaginatia pentru a infatisa ca#urile in care sufletul poate simti su*limul propriei meniri 6atisfactia produsa de su*limul naturii este doar negativa (in timp ce, cea produsa de frumos este po#itiva) 0ste vor*a de sentimentul ca imaginatia se privea#a de li*ertate prin sine insasi intrucat ea este determinate final conform altei legi decat cea a utili#arii empirice 9epre#entarea su*limului din natura face ca sufletul sa se simta miscat, in timp ce 'udecata estetica asupra frumosului din natura il mentine intr-o stare de contemplare linistitta +ceasta miscare poate fi comparata (in special inceputul ei) cu o #guduire, adica cu o respingere si cu o atragere care alternea#a rapid, provenind de la acelasi o*iect 6u*limul naturii poate fi considerat ca total lipsit de forma sau diform, dar totusi ca o*iect al unei satisfacti pure, indicand astfel finalitatea su*iectiva a repre#entarii date 6atisfactia produsa de arta frumoasa in 'udecata de gust pura nu este legata de un interes nemi'locit, asa cum se intampla cu satisfactia produsa de natura frumoasa &aci arta este fie o imitatie a acesteia care merge pana la amagire, fie o arta orientate premeditat si evident spre producerea satisfactiei In primul ca# era are efectul frumusetii naturii, in al doilea ca#, satisfactia se detine nemi'locit prin gust, dar arta ca o cau#a a satisfactiei nu tre#este decat un interes mi'locit ) o astfel de arta poate interesa doar prin scopul ei, niciodata prin sine insasi +rta se deose*este e natura, asa cum faptuirea se deose*este de actiune sau efectuare in genere +r tre*ui sa numim arta doar producerea a ceva prin intermediul li*ertatii, adica printr-o vointa li*era care-si intemeia#a actiunile sale pe ratiune Insa, daca numim un lucru opera de arta pentru a-l deose*i de un efect al naturii, atunci ne gandim intotdeauna la o opera umana +rta ca indemanare umana se deose*este si de stiinta ca o capacitate practica de una teoretica, ca te3nica de teorie +tunci nu vom numi arta nici ceea ce putem face de incata ce stim ceea ce tre*uie facut,

deci de indata ce cunoastem sufficient efectul dorit 0ste arta doar ceea ce, desi perfect cunoscut, nu pare fi e"ecutat imediat 1 alta deose*ire este aceea intre arta si mestesug !rima este numita arta li*era, al doilea, arta platita 6e considera ca arta isi poate atinge scopul doar ca 'oc, cu alte cuvinte ca indeletnicire care este placuta prin sine insasi, si mestesugul poate fi impus doar prin constrangere, intrucat el este munca, adica o indeletnicire care prin sime insasi este neplacut (ca arta), atragand doar prin efectul sau (e"5plata) /aca arta urmareste in mod nemi'locit producerea sentimentului de placere, ea se numeste arta estetica, fiind agrea*ila sau frumoasa +rta agrea*ila are drept scop placerea sa insoteasca repre#entarile ca simple sen#atii, iar scopul artei frumoase este ca placerea sa fie asociata cu repre#entarile ca scopuri de cunoastere +stfel, arta estetica, ca arta frumoasa este o arta care se g3idea#a dupa facultatea de 'udecare refle"ive si nu dupa impresia simturilor In fata unui produs al artei frumoase, tre*uie sa fim constienti ca el este arta si nu natura ) natura parea frumoasa cand era in acelasi timp arta, iar arta poate fi numita frumoasa doar cand suntem constienti ca este arta, ea aparandu-ne totusi ca natura &u alte cuvinte, o frumusete a naturii este un o*iect frumos, frumusetea artei este o repre#entare frumoasa a unui o*iect $n produs al artei pare natura daca se respecta regulile cu deplina e"actitate, reguli potrivit carora el poate deveni ceea ce tre*uie sa fie, fara a e"ista vreo urma ca atistul a avut in fata oc3ilor regula care i-a incatusat facultatile sufletului &a sa apreciem frumusetea naturii ca atare, nu tre*uie sa avem dinainte un concept despre ce fel de lucru tre*uie sa fie o*iectul, dar daca o*iectul este dat drept un produs al artei si ca atare tre*uie sa fie declarat frumos, atunci, intrucat arta preuspune un scop in cau#a si in actiunea ei, tre*uie pus mai intai la *a#a un concept despre ceea ce tre*uie sa fie lucrul +rta frumoasa isi desemnea#a autoritatea tocmai in aceea ca era pre#inta frumoas un o*iect care in natura ar putea fi placut sau neplacut 9epre#entarea frumoasa a unui o*iect este de fapt doar forma de intruc3ipare a unui concept prin care acesta este comunicat in mod universal Iar pentru a da o astfel de forma produselor sale artei frumoase este necesar doar gustul 6punem despre anumite produse de la care asteptam sa se pre#inte cel putin in parte ca arta frumoasa ca sunt lipsite de spirit, desi nu putem sa le reprosam nimic in ceea ce priveste gustul /in punct de vedere est3etic, spiritul este principiul o*iectiv al sufletului &eea ce serveste acestui principiu la activarea sufletului, material folosita in acest scop constituie elemental care imprima facultatilor sufletului un elan final, adica le antrenea#a intr-un 'oc care se aonserva singur si intareste fortele care ii sunt necesare &u alte cuvinte, acest principiu nu este altceva decat capacitatea de a intruc3ipa ideile estetice Imaginatia, ca facultate de cunoastere productive, poate crea o alta natura din materia pe care i-o ofera natura reala 0a pune in miscare facultatea ideilor intelectuale (ratiunea) determinand-o printr-o repre#entare sa gandeasca mai mult dcat poate cuprinde si intelege limpede /aca su*ordonam unui concept o repre#entare a imaginatiei care apartine intruc3iparii lui, autunci imaginatia este creatoare 4umai cand este utili#ata pentru cunoastere, imaginatia este supusa constrangerii si limitarii intelectului, tre*uind sa corespunda conceptului sau, insa, utili#ata est3etic, imaginatia este li*era, nu mai tre*uie sa se acorde cu conceptul si oferaintelectului o materie *ogata si nede#voltata pe care acesta n-o lua in consideratie in conceptul sau Imaginatia, intelectul, spiritual si gustul sunt facultatile necesare pentru arta frumoasa !rimele trei facultati sunt unite doar prin intermediul celei de-a patra /in punctul de vedere al geniului, arta merita sa fie clasificata mai curand spiritual, si doar din punctual de vedere al gustului, arta frumoasa Geniul este talentul (datul naturii) care prescrie reguli artei Intrucat talentul insusi, ca facultate productive innascuta a artistului apartine naturii, am putea spune ca geniul este dispo#itia innascuta a sufletului pin care natura prescrie reguli artei doar in masura in care aceasta este arta frumoasa ( orice arta presupune reguli, doar pe temeiul lor ne repre#entam un produs ca posi*il, daca este vor*a de un produs artistic) /eci, arta frumoasa nu este posi*ila decat ca si produs al geniului Geniul este talentul de a produce fara o regula determinate, si nu o predispo#itie a a*ilitatii pentru ceea ce poate fi invatat dupa o regula 1 insusire a geniului tre*uie sa fie originalitatea, iar produsele sale tre*uie sa fie in acelasi timp modele, adica e"emplare ) ele nu se nasc prin imitatie, dar tre*uie sa serveasca altora ca metode de invatat, adica drept etalon sau regula de apreciere

0l este originalitatea e"emplara a dotarii naturale a unui su*iect, manifestata in utili#area li*era a facultatilor sale de cunoastere &a atare, produsul geniului nu este un e"emplu pentru imitatie, ci pentru a da nastere unui alt geniu, tre#ind in el simtul propriei originalitati +stfel este indemnat sa e"ercite in arta li*ertatea fata de constrangerea regulilor, asa incat sa primeasca o noua regula prin care talentul se manifesta e"emplar 0l nu poate descrie sau e"emplifia:indica modul in care crea#a produsul sau, caci el ca natura poate prescrie reguli In consecinta, creatorul unui produs datorat geniului sau nu stie cum s-au nascut in el ideile operei, de asemenea nu poate sa le invente#e dupa plac sau conform unui plan si sa le comunice altora in prescriptiile a caror repre#entare sa conduca la produse similare &a talent artistic, geniul presupune un anumi concept despre produs ca scop, deci intelect, dar si o repre#entare (fie si nedeterminata) despre materie, adica despre intuitia necesara intruc3iparii acestui concept ) in urmare, un raport al imaginatiei cu intelectul Geniul se manifesta nu atat in reali#area scopului propus prin intruc3iparea unui concept determinat, cat mai curand in e"punerea sau e"primarea ideilor estetice care contin o materie *ogata in vederea acestui scop, deci imaginatia geniului este li*era de orice regula, dar totusi orientate final pentru intruc3iparea conceptului dat /aca vrem sa clasificam artele frumoase nu putem gasi un principiu mai comod decat analogia artei cu formele e"presiei pe care oamenii o utili#ea#a in vor*ire pentru a comunica intre ei cat mai deplin cu putinta, adica nu doar potrivit conceptelor lor, ci si potrivit sen#atiilor 0"presia consta in cuvinte, gestica si ton (articulatie, gesticulatie si modulatie) ) doar unirea acestor trei forme ale e"presiei constituie comunicarea complete a vor*itorului, caci astfel sunt transmise simultan celorlalti , gandul, intuitia si sen#atia unite /e aici re#ulta ca e"ista doar trei tipuri de arte frumoase5 arta cuvantului, arta plastic si arta 'ocului sen#atiilor (ca impresii interioare ale simturilor) Artele cuvantului sunt elocinta si poezia 0locinta este arta de a pre#enta o activitate a intelectului ca pe un 'oc li*er al imaginatiei 1ratorul anunta deci o activitate si o reali#ea#a ca sic and ar fi un simplu 'oc cu ideile, menit sa-i distre#e pe spectator 0l ofera un lucru pe care nu l-a promis si anume, un 'oc placut al imaginatiei, dar totodata, el reali#ea#a tot ce a promis si ceea ce constituie totusi asrcina pe care a anuntat-o, adica de a-i da intelectului o indeletnicire adecvata !oe#ia este arta de a pre#enta un 'oc li*er al imaginatiei ca pe o activitate a intelectului !oetul anunta doar un 'oc distractive cu ideile si totusi, de aici re#ulta atat de multe pentru intelect, incat avem impresia ca el a urmarit doar reali#area activitatii intelectului 0l promite putin si anunta oar un simplu 'oc cu ideile, insa reali#ea#a ceva meritoriu 2ucandu-se el da 3rana intelectului, iar prin imagintie insufleteste conceptele acestuia /intre toate artele, reangul cel mai intalt ii revine poe#iei (care isi datorea#a nasterea aproape in intregime geniului si care se lasa cel mai putin g3idata prin prescriptii si e"emple) 0a e"tinde sufletul prin aceea ca eli*erea#a imaginatia si ca, in limitele unui concept dat, allege din multimea infinita de forme posi*ile ce se acorda cu el pe aceea care se asocia#a intruc3iparii lui o suma de ganduri care nu poate fi redata adecvat de nicio e"presie a lim*ii, si care, deci, se ridica est3etic pana la idei 0a intareste sufletul, facandu-l sa simta facultatea sa li*era, spontana si independent fata de determinarea naturii (aceasta facultate contempla si aprecia#a natura ca fenomen dintr-un punct de vedere pe care nu-l ofera de la sine in e"perienta nici simtului, nici intelectului, utili#and-o ca un fel de sc3ema a suprasensi*ilului) In fapt primul reali#ea#a mai putin, iar al doilea mai mult decat a promis -egatura si armonia celor doua facultati de cunoastere, sensi*ilitatea si intelectul, care, desi nu pot e"ista separate, totusi nu pot fi unite fara constrangere si fara a-si dauna recriproc ;re*uie sa fie spontane sis a para ca se reali#ea#a de la sine, altfel nu e"ista arta frumoasa Artele plastice sau artele care e"prima ideile prin intuitii sensi*ile (nu prin repre#entari ale imaginatiei tre#ite prin cuvinte) sunt fie arta adevarului sensibil (arta plastica propriu-zisa) fie arta aparentei sensibile (pictura), am*ele e"primand idei prin figure spatiale

!lastica propriu-#isa crea#a idei pentru doua simturi ) va# si pipait (desi nu are legatura cu frumosul) 0a se su*divide in sculptura si ar itectura 6culptura intruc3ipea#a in forma de corpuri concepte ale o*iectelor, asa cum acestea ar putea e"ista in natura (totusi ca arta frumoasa , tinand seama de finalitatea estetica) In ca#ul ei, scopul principal il constituie simpla e"presie a ideilor estetice 1 simpla sculptura, facuta e"clusive pentru a fi privita si care tre*uie sa placa pentru sine insasi, este, ca intruc3ipare corporala, o simpla imitatie a naturii care tine totusi seama de ideile estetice +r3itectura este arta care intruc3ipea#a concepte ale lucrurilor care sunt posi*ile doar datorita artei si a caror forma nu are ca factor determinant natura,ci un scop ar*itrar In ca#ul ar3itecturii, esentialul constituie o simpla utili#are a o*iectului artei, ceea ce limitea#a, ca o conditie, ideile estetice +decvarea produsului la o anumita intre*uintare esre estentiala pentru o opera ar3itecturala !ictura, al doilea tip de arta plastic, ce infatisea#a aparenta semsi*ila im*inata artistic cu idei, s-ar imparti dupa opinia lui Kant in zugravirea frumoasa a naturii (picture propriu-zisa) si in combaterea frumoasa a produselor ei (arta gradinilor). !ictura propriu-#isa ofera doar aparenta e"tinderii corporale +rta gradinilor ne-o ofera cu adevarat, dar nu ne da decat aparenta utili#arii pentru alte scopuri decat simplul 'oc al imaginatiei in contemplarea formelor ei /oar com*inarea elementelor esre arta, corespun#and anumitor idei ) dar com*inarea frumoasa a o*iectelor corporale e"ista numai pentru oc3i, asemeni picturii +m*ele, si si plastic propriu-#isa si pictura, se *a#ea#a pe ideea estetica data in imaginative, dar figura care constituie e"presia ei este redata fie in e"tinderea ei corporala ( asa cum e"ista o*iectul insusi) , fie potrivit modului in care se oglindeste in oc3i ( potrivit aparentei ei intr-un plan) 9efle"ia este conditionata fie de raportarea la un scop real, fie de aparenta lui Arta jocului frumos al senzatiilor este produsa din afara si tre*uie totusi sa poata fi comunicata universal 4u este decat raportarea diferitelor grade ale dispo#itiei (incordarii) simtului de care tine sen#atia, adica tonul acestuia In acest inteles larg al cuvantului, ea poate fi impartita in 'ocul artistic al sen#atiilor au#ului si al cel al sen#atiei va#ului, adica in muzica si in arta culorii. 1 particularitate a acestor doua simturi este ca ele , pe langa receptivitatea pentru impresii necesare formarii de concepte despre o*iectele e"teriaore sunt capa*ile sa mai ai*e un tip aparte de sen#atie, legat de acea receptivitate despre care nu se poate spune e"act daca are la *a#a simtul sau refle"ia &ulorile si tonurile sunt associate doar cu placerea simturilor, nu cu frumusetea compo#itiei lor /upa poe#ie, Kant asea#a (in legatura cu atragerea si emotionarea sufletului) acea arta care ii este, dintre artele vor*irii, cea mai apropiata si care se poate im*ina cu ea foarte firesc ) mu#ica &3iar daca mu#ica vor*este prin simple sen#atii, fara concepte, si spre deose*ire de poe#ie, nu ofera nimic refle"iei, totusi ea atunge mai multe coarde ale sufletului si desi in mod trecator, mai profund <u#ica este mai mult desfatare decat cultura si este apreciata de ratiune, dar este inferioara oricarei dintre artele frumoase /e aceea, ca orice desfatare, ea are nevoie de variatie frecventa si nu poate fi repetata de mai multe ori intrucat duce la saturatie +tractia ei esre universal comunica*ila, si pare sa vina dina ceea ca fiecare e"presie a lim*ii este asociata cu un ton adecvat sunsului ei <odulatia fiind o lim*a universal a sen#atiei, inteligi*ila pentru orice om, mu#ica ii foloseste intraga forta pe care o are ca lim*a a afectelor, comunicand astfel, in mod universal potrivit legilor asociatiei, ieile estetice care sunt legata in mod firesc de ea .orma com*inarii acestor sen#atii (armonia si melodia) este aceea care serveste, in locul formei unei lim*i, la comunicarea ideii estetice a unui tot co3erent de ganduri ine"prima*ile, potrivit unei anumite teme care constituie afectul dominant al piesei ) comunicarea se reali#ea#a prin intermediul unui adord proportional al sen#atiilor /aca valoarea artelor frumoase este apreciata dupa cultura pe care o ofera sufletului, iar ca unitate de masura este luata e"inderea facultatilor pe care facultatea de 'udecare tre*uie sa le uneasca in vederea cunoasterii, atunci mu#ica este pe ultimul loc intre artele frumoase , intrucat ea esre doar un 'oc de sen#atii In aceasta privinta, artele plastic se situea#a cu mult inaitnea mu#icii, caci, imprimand imaginatiei un 'oc li*er, dar totodata adecvat intelectului si reali#and un produs care serveste conceptelor intelectului

drept ve3icol dura*il ce se recomanda prin sine insusi, ele contri*uie la unirea acestor concepte cu sensi*ilitatea /rumul celor doua tipuri de arte este cu totul deose*it 5 primul porneste de la sen#atii pentru a a'unge la idei nedeterminate, al doilea de la idei determinate pentru a a'unge la sen#atii Impresia produsa de ultimele este dura*ila, in timp ce impresia produsa de primele este tran#itorie /intre artele plastic, Kant re#erva primul loc picturii deoarece ea, ca arta a desenului 6ta la *a#a tuturor celorlalte arte plastic si totodata ea poate patrunde mult mai departe in domeniul ideilor si poate e"tinde si campul intuitiei, conform ideilor, mai mult decat le este permis tuturor celorlalte Glumele si mu#ica sunt doua forme de 'oc cu ideile estetice sau cu repre#entarile intelectului, pri care pot de fapt nu se gandeste nimic si care pot desfata intens prin simpla lor variatie 4u aprecierea armoniei tonurilor sau sclipirilor de spirit a coror frumusete constituie doar mi'locul necesar, ci activitatea vitala intensificata a corpului, afectul, care pune in miscare sentimentul de sanatate (pe care nu il sesi#am decat in astfel de situatii) da nastere desfatarii de a putea actiona asupra trupului si prin sufelt de a-l putea folosi ca medic al lui In mu#ica, acest 'oc porneste de la sen#atiile corpului si a'unge la ideile estetice (ale o*iectelor pentru afecte), iar de aici se intoarce inapoi la corp, insa cu o forta sporita In ca#ul glumei (pe care, ca si mu#ica s-ar cuveni mai curand sa o consideram asta agrea*ila decat arta frumoasa), 'ocul pleaca de la idei care in totaliate, urmarind sa e"prime sensi*il, actionea#a asupra corpului /aca am vrea sa im*inam artele frumoase intr-unul si acelasi produs ar fi ) elocinta poate fi im*inata cu o pre#entare picturala atat a su*iectelor cat si a o*iectelor ei intr-o piesa de teatru, poe#ia cu mu#ica in cantec, iat acesta si cu o repre#entare picturala (teatrala) intr-o opera 9epre#entarea su*limului se poate im*ina cu frumosul intr-o tragedie in versuri, intr-o poe#ie didactica, intr-un oratorio In aceste im*inari, arta frumoasa este mai rafinata