SOMN, VIS, HIPNOZA

LA FEL DE NECESAR CA SI AERUL Somnul este o necesitate primordiala, chiar daca ne rapeste o treime din viata. El se dovedeste tot atat de neinlocuit ca aerul, ca apa si ca hrana. Lipsa de somn ucide chiar mai repede decat lipsa hranei. Daca un caine moare dupa 1 !ile de stare trea!a continua, e"perientele au demonstrat ca dupa 1## pana la $## de ore de lipsa de somn, omul pre!inta dere%lari importante la nivelul intre%ului or%anism. Ast&el, se &ac simtite modi&icari ale tensiunii arteriale, respiratiei, atentiei, 'atailor inimii. In ceea ce priveste durata somnului, ea di&era de la o varsta la alta. Daca la noul nascut este de doua!eci de ore, la adult se a(un%e la sapte)opt ore. De asemenea, se schim'a si ritmul somnului. Se trece de al ritmul poli&a!ic al su%arului la &irescul somn de noapte al celor mari. E"ista insa si e"ceptii. *liniu cel +anar si ,ictor -u%o dormeau doar doua)trei ore pe noapte. Aceasta demonstrea!a, in ultima instanta ca nu toti oamenii au un somn e%al. Unii dintre noi avem insomnii amri cu componente psihopatice sau or%anice, pe cand altii au insomnii simple, cu nopti .'une/ si nopti .rele/. +ul'urarile somnului pot apare si su' &orma unor hipersomnii, adica a unei tendinte ire!isti'ile de a dormi. Este ca!ul narcolepsiei, caracteri!ata prin cri!e 'rusce de somn &ara vise si tre!iri 'rusce, cand 'olnavul pierde complet notiune timpului. 0ai %rava se dovedeste cataple"ia, o alta &orma de hipersomnie, care se caracteri!ea!a prin halucinatii hipno%ene &recvente. Sa nu uitam somnam'ulismul, aceasta mani&estare parado"ala nocturna,

asupra careia nu s)a &ormat inca o conceptie unanim admisa. *rintre altele se pune in discutie eventualitatea unor 'a!e %enetice ale somnam'ulismului. Sa vedem deocamdata ce este somnul.

UN FEN10EN FI2I1L13IC NA+URAL +recerea de la starea de ve%he la starea de somn este pre&atata de un adevarat ritual, de un ceremonial, care deose'este de al om la om. Este vor'a de asternutul patului, de lectura unei carti, de &umatul unei ti%ari, etc. 1r, modi&icarea acestor o'iceiuri re&le"e conduce, nu de putine ori, la aparitia insomniilor, care nu tre'uie con&undate cu lipsa totala de somn, incompati'ila cu viata, ci dere%lare a calitatii somnului si a duratei normale a lui. Cu alte cuvinte somnul poate &i considerat ca un de!interes interminent &ata de mediul e"tern, de!interes produs in mod treptat de o serie de modi&icari ale ritmului 'iolo%ic. Este vor'a de de scadrea in&lu"urilor sen!oriale, de rarirea respiratiei, de scaderea meta'olismului 'a!al, de scadrea tensiunii arteriale si a secretiiolr di%estive. Intr)un cuvant, somnul tre'uie privit ca un &enomen &i!iolo%ic natural caracteristic pentru toate animalele superioare. El apare, nu numai in urma u!urii &unctionale si a o'oselii, ci si in raport de ciclul noapte)!i. +re'uie preci!at insa ca acest &enomen &i!iolo%ic repre!inta e"presia unui proces de re&acere activa a creierului, &apt demonstrat si prin constatarea ca de'itul circular cere'ral nu scade in timp ce noi dormim. Datorita caror &actori dormim4 In le%atura cu aceasta au &ost vehiculate mai multe teorii. Ast&el, prin 15$5, psiho&i!iolo%ul -ess

atri'uia alternatia ve%he)somn anta%onismului dintre doi centri, a&lati, unul in hipotalamusul posterior. Acest punct de vedere este insa com'atut de catre *avlov, care sustine ca somnul este o inhi'itie a centrilor nervosi superiori. 0ai tar!iu, 0oru!!i si ma%oun evidentia!a rolul esential al &ormatiei reticulate la mentinerea starii de ve%he. In consecinta, somnul apare, dupa 0oru!!i, ca un e&ect al decone"iunii &unctionale a &ormatiei reticulare, iar e"perientele cele mai recente, asa dupa cum vom vedea din e"plicarea ilustratiilor, pun in evidenta !one hipno%ene in 'ul', talamus, hipotalamus. Stimularea acestor !one inhi'a &ormatia reticulara si produce somnul.

S10N LEN+ SI S10N RA*ID La inceputul deceniului al optulea al acestui secol se cunostea doar un sin%ur tip de somn, di&eritele sale &a!e &iind de&inite dupa %radul lor de pro&un!ime. In acest sens, Loomis si cola'oratorii sai au i!olat cinci perioade 6&a!e7, mer%and de la atipire pana la somnul cel mai pro&und. Aceasta clasi&icare s)a dovedit insa incompleta, ea acoperind doar o parte a somnului, patrea de somn lent. Este lucrul dovedit de catre A. Aserins89 si N. :leitman in 15;<, prin i!olarea unui tip particular de somn caracteri!at de .miscari oculare/. Asa se &ace ca asta!i, datorita celor mai moderne cercetari, somnul a &ost impartit in doua cate%orii= somn lent si somn rapid. Avem, deci, de)a &ace cu o dualitate a starilor de somn. Somnul lent, adica somnul clasic impartit de Loomis in cinci &a!e si caracteri!at de unde lente, este intrerupt periodic de somnul rapid 6parado"al7, care are la 'a!a o activitate corticala

rapida ce se dovedeste a &i, in cea mai mare masura, e"presia activitatii onirice. Su'iectii tre!iti in cursul somnului rapid relatea!a cu totii ca visau. Somnul lent constituie >#)?# la suta din somnul comportamental, in timp ce somnul rapid are in %eneral <#) # la suta. In timp ce la primul tip de somn corespondentele EE3 sunt repre!entate de &usuri de mare amplitudine@ somnul rapid se caracteri!ea!a printr)o activitate electrica desincroni!ata, rapida. Asta!i, datorita cercetatorilor &acute se pot delimita e"act cele doua perioade de somn.

ACES+E FEN10ENE CIUDA+E CARE SUN+ ,ISELE ,isul ne insoteste toata viata. In plin somn, inconstientul se intrerupe si constiinta noastra ia act asa, pe neasteptate, in mod pasiv si imprevi!i'il, de o suma de vi!iuni, de trairi &oarte asemanatoare, dar si &oarte deose'ite de ceea ce ni se intampla in stare consitenta. In des&asurarea acestei trairi a &rapat intotdeauna marea ei diversitate. Uneori, putem visa mult, alteori putin si chiar deloc. 0ai mult, visul poate &i .lun%/ sau .scurt/, putem visa in &iecare noapte, sau numai din cand in cand, putem avea un sin%ur vis, doua vise sau mai multe. Acesta ete aspectul cantitativ al visului. Cat priveste latura lui calitativa, avem in vedere ca visul poate &i .va%/ sau .viu/, coerent sau incoerent, omo%en sau neomo%en, lo%ic sau a'surd, placut sau neplacut. Cand e neplacut !icem ca avem cosmaruri. Aipolaritatea visului are insa numai un caracter a'stract si didactic, deoarece de cele mai multe ori visul cuprinde simultan si succesiv caracteristici contrarii,

adica el poate avea si coerenta si incoerenta si lo%ica si a'surditate si claritate si neclaritate. 3andirea ma%ica +oate aceste caracteristici ale visului au &rapat din cele mai vechi timpuri curio!itatea si ima%inatia oamenilor, preocuparea &ata de acest &enomen oscilnd in &unctie de %radul de cultura si civili!atie e"istand la un moment)dat pe scara evolutiei societatii omenesti. In comuna primitiva, de e"emplu, omul, dominat de o %andire .ma%ica/ acorda visului o importanta uneori chiar mai mare decat trairii in stare de ve%he. El considera trairea din vis de un ran% superior, ca o traire din alta lume, din .lumea de dincolo/ sau ca un contact necesar cu o .ast&el de lume/. *rin vis, considera omul primitv, .spiritele superioare/, !eitatile, sau duhurile mortilor comunica cu el pentru a)I anunta vointa sau s&aturile lor. Deci, visul era socotit ca un aducator de vesti 'une sau rele, ceea ce a determinat ca una din preocuparile ma(ore ale .invatatilor/ acelor timpuri departate, adica ale vracilor, ma%ilor si preotilor sa &ie asa)!isa talmacire a viselor. *e masura insa ce societatea pro%rresea!a si cunostintele oamenilor despre natura si societate se im'o%atesc, visul, cum si normal, se demiti!ea!a pier!andu)si treptat din importanta. El ramane ca un simplu &enomen ciudat si neinteles in po&ida unor .desci&rari/ mai ample sau mai scurte e"istente in pa%inile diverselor carticele oculte, care pretindeau cu tarie ca .tamacesc/ la per&ectie visele. Iata insa ca stiinta despre vise in %eneral si psiholo%ia in particular a o'tinut de)a lun%ul timpului succese din ce in ce mai spectaculoase in desci&rarea mecanismelor inime ale acestor

&enomene ce sunt visele. 0ai intai in perioada psiholo%iei e"perimentale se stidia!a somnul propriu)!is si se &ac nenumerate relatii intre vis si somn. 1amenii au sa descopere de ce si cum se produce visul. La inceput s)a cre!ut ca visul este o simpla impletire a .%anurilor/ si a ima%inatiei, a continuitatii, rudimentara, care reapare in mod ar'itrar si haotic. Ceea ce &rapa insa era &aptul ca starea de vis, spre deose'ire de cea de ve%he se dovedea total lipsita de continuitate si mereu schim'atoare. La s&arsitul secolului al B,III)lea teoreticieni ca NudoC, 0endelssohn si Anton Doseph Darsch incep sa priveasca mai critic %ene!a visului le%and des&asurarea lui de evenimente din cursul !ilei care s)au stocat in memorie. Ceva mai tar!iu, pe la 1E?; -ilde'rand socoteste ca visul isi ia elementele din realitatea vietii psihice, din evenimentele interioare si e"terioare traite. Se a(un%e ast&el la ideea ca mecanismul visului este este conditionat atat de in&luenta simturilor .e"terne/ care transmit atenuat sen!atii .o'iective/ din mediul inco(urator cat si de simturile .interne/, care transmit sen!atii or%anice interne. La un moment)dat multi cercetatori au &ost convinsi ca ima%inile visului sunt trans&ormari ale unor e"citatii vi!uale retiniene ce apar cu ochii inchisi sau al unor ima%ini vii luminoase, colorate si caleidoscopice, denumite ima%ini hipno%i%ice. Ele par a &i ela'orate de scoarta cere'rala 6!ona optica7 care apare in momentul atipirii sau tre!irii, adica in stari dintre ve%he si somn. +otusi visul si ima%inile hipno%io%ice sunt doua lucruri di&erite, desi se pot in&luenta si pot coe"ista. De o'icei, scenele de vis sunt repre!entate al')ne%ru, visele colorate &iind de natura e"ceptionala. Ele apar in anumite stari neuroendocrine speciale si in anumite oca!ii.

*uncte de ve%he de pe aria corticala Cercetarile neuro&i!ilo%ice moderne au adus &oarte multe clari&icari, aratand ca procesele 'ioelectrice din creier au alta evolutie) in stare de somn decat in stare de tre!ire si ca visele apar in conditiile somnului parado"al atunci cand anumite portiuni ale scoartei cre'rale sunt e"citate si cand unele en%rame 6urme, depo!ite ale memoriei7 sunt reactivate. 0aterialul in&ormational din care este visul alcatuit are ca sursa e"perienta proprie. In consecinta or'ii nu pot visa cu ima%ini vi!uale. E"ista insa si ca!uri cand oamenii declara ca au visat locuri pe care nu le)au va!ut niciodata. Realitatea este ca anumitor &apte, in stare de tre!ie, nu le acordam importanta, nu le constienti!am, dar in stare de somn ele devin dominante. Aceasta, pentru ca, ceea ce in timpul tre!iei a &ost un re&le" e"trem de sla' si i!olat, in timpul somnului poate deveni un act puternic. De &apt, cau!ele viselor sunt e"trem de variate, intre ele numarandu)se preocuparile, %ri(ile, sentimentele, care pot sa se reactive!e in somn si sa se propa%e in vis. In prea(ma unui eveniment asteptat, de e"emplu vei visa cu si%uranta ceva in le%atura cu el. Iata de ce psihanali!a sustine nu &ara temei, ca dorintele noastre ascunse si tre'uintele reprimate de constiinta ra'u&nesc in vis. *avlov socoteste ca visul ca o e"presie a mani&estarilor unor anumite puncte de ve%he .speciale, e"istente pe aria corticala/, cu&undta intr)o stare de inhi'itie speci&ica starii de somn.

 .LAA1RA+1ARELE ,ISULUI/ Ultimele doua decenii in special s)au dovedit e"trem de rodnice in ceea ce priveste cercetarile intreprinse pentru desci&rarea tot mai e"acta a somnului si a viselor. Ele s)au reali!at in cadrul unor la'oratoare ultramoderne .la'oratroare ale visului/ in!estrate cu cele mai moderne aparate de urmarire a coordonatelor &i!iolo%ice ale or%anismului cum ar &i electro) ence&alo%rama sau electrocario%ra&ul. Intre peretii acestor la'oratoare au dormit in timp de 1# ani peste patru mii de su'iecti voluntari sau remunerati &acand ca numarul noptilor domite sa se ridice la peste 1$###. S)au cercetat cu cronometrul in mana trei elemente esentiale. Este vor'a de comportamentul %eneral al su'iectului, de miscarile %lo'ilor sai oculari su' pleoapele inchise si mai ales de traseele elecrtoence&alo%ra&ice care tradea!a pro&un!imea sau super&icialitatea somnului. Ast&el s)a putut releva asa cum am aratat mai inainte doua tipuri de somn calitativ deose'ite, care se succed cu o anumita &recventa cam de ); ori pe noapte si cu un orar destul de constant. Avem de a &ace cu un somn .lent/ .recent/ pe scara &ilo%enetica, relativ &ara vise si un somn rapid, parado"al caracteri!at o'iectiv prin miscari rapide ale %lo'ilor oculari si su'iectiv prin vise simultane. 1 parte dintre oamenii de stiina declara ca o mica !ona din re%iunea pontina a &ormatiei reticulare me!ence&alice este &acuta responsa'ila de aceasta activitate onirica. 0ichel Douvet a denumit)o meta&oric .centrul viselor/. S)a constatat insa si e"sistenta unei &a!e intermediare intre cele doua tipuri de somn, care este insa scurta si inconstanta.

*e 'a!a tuturor e"perimentelor intreprinse s)a conturat pana la urma disciplina stiinti&ica o'iectiva despre vise. Fillliam Dmont urmarind cronolo%ia, ritmicitatea si durata celor doua tipuri de somn pe parcursul unei nopti a(un%e la relevatii sen!ationale. 0ai inati se constata ca de &apt toti oamenii visea!a, &ara e"ceptie, chiar si cei care nea%a ca ar visa. La acestia insa ne%area este e&ectul unei amne!ii de tre!ire. In al doilea rand s)a a(uns la parerea ca &a!a de somn rapid, parado"al deci somnul cu vise este esentiala, vitala, strict necesara. Cu alte cuvinte, nici nu se poate trai &ara vise. Nici oamenii, dar nici animalele nu pot sa se de'arase!e de ele. Aceasta, pentru ca, visele sunt atat 'iolo%ic, cat si psiholo%ic, utile. Su'iectii care nu erau lasati sa vise!e, &iind tre!iti ori de cate ori aveau miscarile oculare simptomatice pentru activitate onirica, desi dormeau cantitativ su&icient au su&erit unele tul'urari de tip nevrotic. Necesitatea a'soluta de a visa a &ost demonstrata de pro&. 0ichel Douvet, de la &acultatea de medicina din L9on. In acest scop el a supus unor e"periente radicale de .lipsire de vise/ nu oameni, ciGpisici. Dupa doar o saptamana nevoia de a visa a &ost totala, su'iectii nemaiputand sa se autocontrole!e. In continuare el e"tirpea!a la >; de pisici partea tanara a creierului, lasand neatinse partile stravechi adica acel centru al viselor de care vor'eam mai sus. Re!ultatul a &ost ca animalele visau continuu ceea ce dovedeste ca visele au aparut pe o anumita treapta a evolutiei si ca constituie &orme atavice, le%ate de structuri vechi ale creierului, dar &oarte necesare vietii. Iata cum si misterele viselor se destrama tot mai mult. Cu alte cuvinte in vise nu e"ista numic supranatural.

 0ECANIS0ELE -I*N12EI Inca din cele mai indepartate timpuri au e"istat o serie de preocupari le%ate de hipno!a. Dar, in anumite perioade, hipno!a este utili!ata si interpretata ca &enomen mistic sau de recur%ea la escrocherie si sarlatanism pentru casti%area 'anilor celor neavi!ati. Ast&el, preotii 3reciei si E%iptului antic &oloseau hipnosismul in scopuri reli%ioase@ erau adresate di&erite intre'ari unui slu(itor al templului care, &iind in stare de hipno!a, ela'ora raspunsuri considerate drept prorociri sau indicatii ale !eilor. In epoca Renasterii, &enomenele hipnotismului sunt e"plicate cu a(utorul unei teorii &antastice .ma%netismul animal/. Aceasta teorie a &ost de!voltata de medicul 0esmer 6ce a practicat hipnotismul la curtea re%elui Ludovic al B,I)lea7 si aplicata la oamenii 'olnavi de nervi. Dupa opinia sa, 'oala tre'uia dusa, pana la punctul sau culminant pentru a putea &i vindecata. In consecinta 0esmer ii ducea pe &uriosi sau pe cei in stare de cri!a intr)o incapere in care se transmitea ma%netismul pe 'a!a paselor, a miscarilor repetate, a mainilor in &ata si de)a lun%ul corpului celui supus e"perientei, ceea ce provoca accentuarea cri!ei, mani&estata prin plans sau ras nestavilit, tremuraturi si tipete puternice. Fenomenul hipno!ei a &ot reluat, desi%ur, pe alta 'a!a si &acut sa &ie cunoscut in multe domenii de activitate datorita presti%iului unor personalitati stiinti&ice cum sunt Charcot, Freud, *avlov s.a. care l)au a'ordat din perspectiva teoriilor lor. Dar sa vedem in ce consta hipno!a si care este natura sa4 Cuvantul hipnotism vine de la %recescul .h9pnos/ care inseamna somn. Cercetarile moderne de psihi&i!iolo%ie 6electro&i!iolo%ie7 si psiholo%ie atesta ideea ca hipno!a se aseamana mai mult cu starea de ve%he decat cu cea de somn. +ehnica hipno!ei se 'a!ea!a, in

toate ca!urile, pe di&erite procedee su%estive. Intr)un &el sau altul, ma(oritatea oamenilor sunt su%esti'ili. Dar su%esti'ilitatea di&era de la un individ la altul in &unctie de= particularitatile psihice ale persoanei, varsta, se", e"perienta de viata, %rad de cultura, putere de discernere, etc. *entru cresterea &ortei su%esti'ilitatii cuvantului se poate solicita su'iectului sa priveasca un punct stralucitor, un o'iect &i" sau in ochii hipnoti!atorului, ceea ce are darul de a %ra'i &enomenul de inhi'itie la nivelul cuvantului. Su'iectul hipnoti!at ramane in le%atura hipnoti!atorul si e"ecuta comen!ile acestuia atata timp cat se poate mentine pe scoarta cere'rala a hipnoti!atului un &ocar de e"cita'ilitate ma"ima. Cuvintele hipnoti!atorului pot provoca repre!entari vii si acte automate de miscare. -ipnoti!atului i se poate su%era, de pilda, ca se a&la la varsta adolescentei si se plim'a, pe un camp cu &lori, impreuna cu iu'ita. Ca atare, el e"ecuta miscari de stran%ere a &lorilor si le o&era celei dra%i. Desi stiinta nu poate e"plica in intre%ime mecanismele hipno!ei, e&ectul hipnotic se atri'uie &unctiei re%latoare a lim'a(ului, capacitatii de su%esti'ilitate a su'iectului si dupa unii autori, chiar particularitatilor deose'ite pe care le)ar poseda hipnoti!orul. In hipno!a, activitatea psihica nu dispare, dar au loc &enomene de concentrare ma"ima asupra celor su%erate de hipnoti!ator. In aceste conditii su'iectul poate e"ecuta o serie de actiuni automati!ate si chiar adopta po!itii mai putin con&orta'ile asemanatoare cu starea de catalepsie. Fenomenul respectiv, ca si ascultarea intocmai a hipnoti!atorului se datoreste inhi'itiei reali!ate la nivelul creierului si mentinerea unei sin%ure !one de e"cita'ilitate prin intermediul careia e"ercita in&luente asupra su'iectului.

Fenomenul hipnotic se poate reali!a si la animale cand se produce un tip de comunicare 'a!at pe mi(loace e"traver'ale. Se stie ca in anumite situatii omul poate .comunica/ chiar cu plantele. Atat in conditiile descrise mai sus, cat si in hipnoti!area omului, pro'a'il ca actionea!a un camp 'iopsihic a carui taina stiinta nu a reusit sa o desci&re!e inca pe deplin.

CE ES+E -I*N1L13IA Aunci cand se provoaca un somn hipnotic, el se poate trans&orma in somn natural daca se intrerupe sau sla'este le%atura dintre hipnoti!ator si hipnoti!at. Se poate trece si invers= de la somnul natural la somnul hipnotic. Un ast&el de ca! se poate mani&esta si atunci cand omul vor'este in somn si ii sunt adresate intre'ari pe un ton potrivit si le%ate de continutul visului. Daca cel care doarme raspunde, somnul natural se trans&orma in somn hipnotic si se actionea!a prin su%estie. In &elul acesta se poate recur%e la su%estia hipnotica in scopul inlaturarii unor deprinderi si inclinatii ne%ative din comportamentul al copiilor. Unii oameni pot &i invatati sa se autohipnoti!e!e in asa &el incat atunci cand se apropie cri!a sa)si provoace o stare de hipno!a. Spre e"emplu, 'olnavii de astm, cand stiu ca se apropie cri!a isi provoaca un somn hipnotic, iar in aceasta stare cri!a de su&ocare nu mai are loc si 'olnavul se tre!este automat 6dupa circa un s&ert de ora7. Apreciind utilitatea practica a hipno!ei, o serie de specialisti o aplica cu succes in medicina, stomatolo%ie, psihiatrie, chirur%ie, lo%opedie. Ast&el, hipno!a este &olosita ca ad(uvant in tratamentul

nevro!ei astenice, a o'sesiilor, a ticurilor, a insomniei, a 'al'aielii, a alcoolismului. S)a creat o disciplina aplicativa numita hipnolo%ie.