Lirica lui Puskin

Puskin este marele poet national al poporului rus. Numele lui Puskin scria Gogol cheama de indata in minte ideea de poet national al poporului rus. Intr-adevar, nici unul dintre poetii nostri nu-l depaseste pe Puskin si nu poate ii socotit mai mult decat el drept poetul national al Rusiei; in aceasta privinta, prioritatea lui Puskin este incontestabila. Opera lui a strins laolalta ca intr-un lexicon intreaga bogatie, vigoare si suplete a limbii ruse, scotandu-i la lumina toate posibilitatile. Puskin constituie un fenomen extraordinar si, poate, unic al vietii spirituale a poporului rus. In mai mare masura decit ceilalti scriitori si pe o mai mare intindere decit ei, el a hotarnicit imparatia limbii ruse, dezvaluindu-i, mai mult decit ei, toate posibilitatile Puskin intruchipeaza omul rus, ajuns pe culmile dezvoltarii sale, asa cum l-a intrezarit el ca va ii poate peste doua secole. Natura Rusiei, sufletul rus, limba rusa, si caracterul rus s-au oglindit. in Puskin cu aceeasi puritate si frumusete plina de seninatate cu care o priveliste se oglindeste pe suprafata convexa a unei lentile. Insasi viata lui Puskin a fost o viata cu adevarat ruseasca, in toata puterea cuvintului Geniul lui Puskin sta la temelia literaturii ruse din secolele XIXXX. Puskin este intemeietorul literaturii ruse moderne. Nemuritoarele opere ale marelui poet rus au imbogatit tezaurul cultural al omenirii, reprezentind o noua treapta in dezvoltarea ei artistica. Puskin a dat glas talentului, vigorii si intregii forte creatoare a unui mare popor. Numele luminos al lui Puskin, care ne va fi mereu nespus de scump, sta alaturi de numele celor mai straluciti fii ai poporului rus. Tatal sau, Serghei Lvovici Puskin, (maior in retragere), descindea dintr-o veche familie de nobili, inainte vreme foarte bogata. In paginile istoriei Rusiei poate fi deseori intalnit numele familiei Puskin. Poetul se mindrea ca neamul de razvratiti" al Puskinilor, a participat la cele mai importante evenim ente din istoria Rusiei. Mama lui Puskin, Nadejda Osipovna, era nepoata arapului lui Petru cel Mare", cunoscut mai tirziu ' sub numele generalului rus Hanibal. Parintii lui Puskin faceau parte din cele mai inalte cercuri ale societatii nobiliare din Moscova. Preocupati de viata mondena, ei s-au ingrijit prea putin de copiii lor, dintre care numai trei au ajuns la maturitate: fiica cea mai mare, Olga, Alexandr si un alt fiu Lev ; ceilalti copii au murit de mici. Educatia copiilor a ramas pe seama unor preceptori straini, care erau schimbati destul de des si care i-au lasat lui Puskin amintiri neplacute. In copilarie, prietenul sau cel mai apropiat a fost dadaca Arina Rodionovna, taranca iobaga; ea a trezit in sufletul copilului dragostea pentru poezia populara. Prima opera tiparita a lui Puskin a fost poezia Prietenului poet", publicata in revista Vestnik Evropi" (Curierul Europei" n. t.), in 1814. Inca la aceasta data, Puskin era recunoscut ca cel mai talentat poet dintre liceenii de la Tarskoe Selo. In curind faima lui trecu dincolo de zidurile liceului. La examenul din 1815, tinarul poet isi citeste oda Amintiri din Tarskoe Selo", entuziasmindu-L pe Derjavin, care era de fata. Puskin insusi a povestit aceasta memorabila zi din viata sa: Cind am auzit ca are sa vina Derjavin, am fost emotionati cu totii... Derjavin era foarte batrin; purta uniforma si cizme de catifea. Examenul nostrum l-a obosit mult. Sedea pe scaun, sprijinindu-si capul in miini; pe fata nu i se putea citi nimic, ochii ii erau tulburi, iar buzele ii atirnau... A motait pina cind a inceput examenul de literatura rusa. Atunci s-a inviorat, ochii au prins sa-i straluceasca si arata ca transfigurat. Bineinteles, s-au citit versurile lui Derjavin si s-a facut analiza lor; poeziile lui erau laudate la fiecare pas, iar el asculta cu un interes deosebit. In sfirsit, a venit si rindul meu. Am citit poezia mea Amintiri din Tarskoe Selo", stand in picioare, la doi pasi de Derjavin. Nu pot sa descriu starea mea sufleteasca : cind am ajuns la versul in care aminteam de Derjavin, vocea mea de adolescent s-a avintat si am simtit cum un val de extaz mi-a cuprins inima... Nu-mi

amintesc in ce fel am terminat de citit; nu-mi amintesc incotro am fugit. Derjavin era incintat. A cerut sa fiu adus in fata lui, vroia sa ma imbratiseze... M-au cautat, dar nu m-au gasit... In lirica sa, Pukin a contopit viaa i poezia, adevrul i frumosul. Izvoarele dttoare de via ale poeziei populare au alimentat creaia lui Pukin. Toate laturile realitii din vremea sa, precum i marea bogie a vieii sufleteti a poetului i gsesc n versurile sale o puternic expresie artistic. Motivele personale dragostea, atitudinea plin de afeciune fa de prieteni se mbin n mod armonios n lirica sa. Meditaiile filosofice se mbin cu vastele tablouri ale unor ntregi epoci istorice. Diversitii i profunzimii coninutului poeziei lui Pukin i corespunde uriaa bogie a formelor poetice. In lirica lui ntlnim toate speciile poetice principale din acea vreme oda, cntecul, elegia, epistola, romana, epigrama, satira i, n sfrit, poezia liric propriu-zis care nu intr n cadrul niciunei specii sau canon tradiional. Puchin a lrgit extrem de mult hotarele artei poetice. Poetul mnuiete cu o miestrie egal forma versului n spiritul liricii antice sau a sonetului, a cntecului popular sau a dialogului n versuri, folosind cele mai variate sisteme de metric din prozodie. Variat prin temele, motivele i formele sale poetice, poezia lui Pukin are un nalt coninut de idei. In poeziile sale se simte legtura strns cu micarea de eliberare din vremea lui. n versurile i epigramele sale despre libertate, Puchin se afirm ca un cntre al decembritilor care a dat patosului lor revoluionar cea mai puternic expresie poetic5. Belinschi, a definit ntr-un mod genial caracterul autentic i profund omenesc al poeziilor lirice ale lui Pukin: Coloritul general al poeziei lui Pukin, n special al liricii lui, este frumuseea luntric a omului i umanitatea care i mngie sufletul... n orice sentiment redat de Pukin este ntotdeauna ceva deosebit de nobil, duios i ginga, nmiresmat i plin de graie. Din acest punct de vedere, lectura operei sale poate fi un admirabil mijloc pentru formarea trsturilor umane. Belinschi a caracterizat foarte bine nc o nsuire a poeziei lirice a lui Pukin sinceritatea ei excepional contiinciozitatea artistic, naturaleea ei deplin i, n legtur cu aceasta, simplitatea extrem a formei, plin totodat de un puternic elan poetic. Poezia sa este strin de tot ce e fantastic, de domeniul visului, de tot ce e fals, de lumea ideal fantomatic; ea este ptruns toat de realitate; ea nu pune pe chipul vieii farduri, ci o nfieaz n frumuseea ei natural i adevrat Primele ncercri literare ale lui Pukin din care nu s-a pstrat dect o parte, vdesc preocuprile lui nalte, mbinnd problemele filosofice abstracte cu impresii concrete despre lumea nconjurtoare. Pasiunea pentru poezie s-a ivit la el odat cu primele noiuni i amintete fratele su Lev Sergheevici. ntr-adevr, de la vrsta de 8 ani Pukin scria versuri, scurte epigrame, mici comedii. La colegiu i -a uimit pe toi cu extraordinara agerime a minii, prin bogatele cunotine n diverse domenii, prin ingeniozitatea spiritului i printr-un real talent literar. n 1814, cnd Puchin avea numai 15 ani, a vzut lumina tiparului prima sa poezie Prietenului, scriitor de versuri publicat n revista Curierul Europei. O jumtate de an mai trziu, Pukin recita la examenul de sfrit de an poezia Amintiri din arscoe Selo care l -a entuziasmat pe btrnul poet Derjavin, fcndu-l s exclame: Iat cine l va nlocui pe Derjavin. nc de atunci Pukin i d seama c va merge pe un drum propriu, treptat se desctueaz de elementele strine concepiei lui artistice originale, abordnd cu o pan din ce n ce mai sigur, mai viguroas, realitatea n toate aspectele ei complexe. El va ajunge astfel la descoperirea realitii dup expresia lui Cernevki va deveni un adevrat poet al realitii. Apariia strlucit a lui Pukin pe arena literaturii ruse i a celei mondiale, coincide sau mai bine zis a fost condiionat de o epoc istoric de mari schimbri, att n viaa intern a statului rus, ct i pe plan internaional. Pukin s-a nscut la hotarul a dou epoci, mai precis la sfritul secolului al XVIII-lea, viaa lui cuprinznd peste o treime din secolul al XlX-lea. Aceast perioad n-a nsemnat numai ncheierea unui secol i nceputul altuia nou, ci a fost epoca prbuii feudalismului n unele ri ale Europei Apusene, triumful revoluiei franceze, afirmarea i ntrirea noii ornduiri sociale. Un eveniment de importan crucial pentru Rusia, care a determinat pentru mult timp direcia dezvoltrii ei istorice, a fost rzboiul de aprare a patriei din 1812 mpotriva invaziei napoleoniene. Din rndurile intelectualitii se formeaz o ntreag pleiad de tineri scriitori care mbin dragostea de ar cu ura mpotriva autocraiei. Vreo treizeci din cei mai cunoscui scriitori rui au luat parte la acest rzboi. Unul din cei mai populari poei de atunci, Jucovschi a participat la celebra btlie de la Borodino. Viitorul mare scriitor Griboedov, care i preg tea examenele de doctorat a prsit studiile i s-a nrolat voluntar n armat. O alt generaie, mai tnr, din

rndurile creia face parte i Pukin, nu a putut participa direct la rzboi din cauza vrstei. Pe atunci, Pukin, adolescent de 13-14 ani, elev al colegiului de la arscoe Selo, i exprima prin versuri lirice clocotul mniei i flacra entuziasmului tineresc pe care n-a putut s-o jertfeasc pe altarul patriei: Cmpie-a Moscovei iubite In care'n anii de'nfloriri Pierdeam stingher attea clipe aurite, Fr necazuri ingrdiri, Tu ai vzut atunci vrjmaii rii mele, n foc i'n snge'ntinsul tu se mistuia, Dar viaa-mi n'am jertfit-o rzbunrii grele Ci'n van mnia-mi clocotea... Un an mai trziu, ca un ecou al evenimentelor din 1812 el scrie versuri cu aceleai accente: Eu nfloream n linite i nepsare! Vai, mie pentru tine'n lupt nu-mi fu dat Sub grindina de schije dumane s m bat... ...De ce, n lupt al meu snge n'a nit, De ce, cu mna-mi de copil, strngnd o spad, Rnit, eu n'am czut'naintea ta grmad. i'n zori, sub ale gloriei aripi, eu n'am murit... Dup terminarea victorioas a rzboiului, generaia lui Pukin cretea n atmosfera avntului naion al, n mijlocul frmntrii unor noi probleme sociale, al cror coninut principal era dragostea de ar i ura mpotriva asupritorilor de orice fel. Cci oprimarea politic i social a devenit pivotul domniei lui Alexandru, dup ce repurtase strlucita victorie numai datorit spiritului de abnegaie, curajului i vitejiei poporului rus. Dar tot poporul a fost acela care continua s poarte jugul i mai greu al apsrii moiereti cu tot alaiul nedreptilor sociale. Problema situaiei rnimii iobage ajunsese n centrul preocuprilor societii ruse. n poeziile scrise ntre anii 1817 1820 se afirm din ce n ce mai precis trsturile specifice creaiei pukiniene: optimismul, dragostea de libertate, umanismul, apropierea de realitatea concret, simplitatea i claritatea stilului. n 1817 dup absolvirea colegiului Pukin scrie oda Libertatea conceput sub influena ideilor lui Radicev, n care asemenea unui clopot ce cheam la lupt, rsun cuvintele:

Tirani ai lumii, tremurai. Copii ai soartei schimbtoare! Iar voi, clii-v mai tare, Sculai, voi robi ngenunchiai! Oriunde ochii mi-i arunc Vd pretutindeni bice, fiare, Vd al robiei plnset lung i ruinoase legi murdare. Dup unii pukiniti, aceast poezie este una dintre cele mai puternice opere ale liricii ruse ceteneti care a avut un uria efect asupra creterii avntului revoluionar. Oda Libertatea nu a vzut lumina tiparului, nu numai n timpul vieii lui Pukin, dar i mult timp dup moartea sa, dei era foarte cunoscut fiind rspndit n manuscrise, cu toate c cei ce pstrau aceste manuscrise, erau supui la represiuni. Prin acest poem Pukin nu se opune monarhiei ci i exprim doar nemulumirea i dorina ca monarhul rus, Alexandrul I, s fie drept, uman i nelept. Indignat de nclcarea legii de ctre monarh, el scrie: Sar lumina desigur regii.

Popoare n-ar mai suferi Acolo unde fora legii Cu libertatea sar uni. Dei monarhia este autoritate legal, monarhul s nu se pun mai presus de lege, ci s o respecte cu strictee: Crmuitori, cununi de rege. Peste popoare vai urcat Dar mai presus i-eterna lege. Cnd doarme ea, e vai i amar! Cnd, fie gloata, fie regii

Dispun cum vor de soarta legii. Pukin consider c este inacceptabil ca ntr-o ar a drepturilor omului, monarhul s nu se subordoneze legii. Tnrul poet aduce exemple de tirani care priveaz oamenii de drepturile lor la libertate. i e convins c cei care ncalc legea, mai devreme sau mai trziu vor fi pedepsii, la fel ca Ludovic al XVI-lea i Paul I, care au pltit cu viata pentru c s-au pus mai presus de lege.. Aceast od a fost primul produs al poetului n care a apelat la subiectul de libertate de oameni i personaliti. Pukin descrie uciderea lui Pavel I n noaptea dinspre 11 spre 12 Martie 1801 de ctre complotiti (nu mai puin de 60 de oameni), ofieri din regimentele de gard, care nainte de a se ndrepta spre castelul Mihailovschi, au but mult ampanie la cina dat de contele P. A. Palen, pentru a-i face curaj. Toi purtau uniforma de gal. Cum mbtai de vin i rele Merg tinuiii ucigai La fee, drzi, n inimi, lai, Pe piept, cu panglici i cu stele. n noaptea uciderii lui Pavel I, garda interioar a castelului o deinea un detaament din regimentul Semionovschi, al crui ef era viitorul ar Alexandru I. (In fragmentele capitolului al X -lea din Evgheni Oneghin, Pukin vorbete de regimentul Semionovschi, ...polcul celor mustcioi ce pe -un tiran cu tot elanul l-au dat la gzii fioroi). Iat cum desrie Pukin acest tablou: Necredincioasa straj tace. Se las podul mictor i poarta n noapte se desface Prin mercenarii trdtori. Ruinea veacului l-a ptat. Dau buzna ienicerii fiare. Cad lovituri fr onoare. Pierii tiranu ncoronat. n poezia n greu surghiun siberian, scris trei ani mai trziu i dedicat prietenilor si decembriti deportai n Siberia, Pukin ncearc s ridice spiritul decembrist s menin n ei sperana c va rmne venic vie cauza pentru care s-au jertfit:

n greu surghiun Siberian Rbdai osnda cu mndrie; Cci truda voastr nu-i n van, Gndirea voastr-i venic vie. Pukin a neles ct de greu e s fii , s nu ai sufletul liber, iar aceast libertate nu-i va aduce nimeni n dar, ci trebuie s lupi pentru ea, s te jertfeti, dar totodat el i exprim ndejdea (Dei Ndejdea, sor cu urgia,/ n hruba neagr de blesteme) c va veni dorita vreme..., cnd: Cdea-vor lanuri, temnii crunte, i fraii vor veni spre voi, Cu libertatea scumpn frunte, S v dea spada napoi. Pukin era contient c oamenii au nevoie de poezie, de aceea el se transform cu o sete spiritual n poetul-profet, i chiar simte, n sine, aceast transformare miraculoas, al crei scop este s ard prin verbul su inimile oamenilor. Tema dragostei i prieteniei Diacon Prof. Dr. Andrei Kuraev scria: S admitem, c ne-am propus s relevm tema principal a vieii i operei lui Pukin. Avem la dispoziie ntreaga sa colecie de scrieri, o studiem minuios, lum fiecare vers, schi i consemnare de jurnal i le categorisim, fiecare pe raftul su, n mapa sa. n felul acesta ne vom alege cu o map, s zicem, cu toate cele pe tema dragostei, o alta pe tema peisajului, o a treia liric civil, nc una elegie a puterii, iar alta dimpotriv o demascare a puterii, pe tem ateistic i tem religioas ortodox, tema prieteniei, istorie etc. O privire de ansamblu va descoperi cu uurin tema principal dup mapa cea mai voluminoas. n cazul lui Pukin, aceasta va fi, fr ndoial, tema liric a dragostei, creia poetul i s-a dedicat pn la moarte. Lirica de dragoste a lui Pukin se distinge prin tonul ei elegant i prin puritatea sentimentelor. n poeziile Ctre A. P. Kern, Eu te-am iubit, Iubita mea, e vremea, Presimtire, Floarea .a.m.d. Pukin cnt iubirea mbinnd, cel mai adesea, notaia psihologic subtil cu muzicalitatea interioar remarcabil ce le d o personalitate artistic aparte. n poezia Ctre A. P. Kern, scris n 1825, Pukin descrie cum a ntlnit -o pentru prima dat pe A. P. Kern la Petersburg (n 1819, la o serat dat de familia Olenin), i cum s-a ndrgostit de ea:

Mi-aduc aminte sfnta clip: Nainte-mi tu te-ai artat, Vedenie ce piere'n prip, Al frumuseii duh curat. Iubita, asemuit cu al frumuseii duh curat, este pentru poet un prilej de adorare i admiraie, de dulce amintire. Iubirea e o sfnta clip ce aduce n suflet credina, incntarea, viaa i iari tu te-ai artat, Vedenie ce trece 'n prip, Al frumuseii duh curat. i inima-mi n piept tresare, i, beat, freamt de dor, i de credin, de'ncntare, De via, lacrimi i amor. (Poetul a fost ndrgostit de A. P. Kern i dup plecarea ei, au continuat s ntrein corespondena. Kern a lsat amintiri preioase i pline de adevr despre Pukin, care redau imaginea vie a poetului). Poezia de iubire a lui Puskin se caracterizeaza printr-o remarcabil msur, distincie, noblee i spiritualitate, detaare de tot ce e egoist i meschin. Pukin poate iubi i fr ndejde, fr cuvinte, dei e chinuit de gelozie, totui el poate iubi necondiionat, dup cum mrturisete n poezia Eu te-am iubit: Fr cuvinte te-am iubit, fr ndejde, De gelozie, de sfial chinuit. Dea Domnul s mai fii cndva iubit Aa adnc, aa ginga cum te-am iubit. Tema prieteniei, la Pukin este la fel de important ca i tema dragostei. Pukin simea prietenia, la fel cum

simea iubirea, i aceast tem trece prin ntreaga sa oper: de la primele sale ncercri literare, pn la ultimele opere. Scrie i dedica poezii prietenilor si scriitori, intelectuali, personaliti ale vremii, ns nu o uita nici pe tovar de vreme rea, Prieten cu tmple sure Arina Rodionovna (care l-a nsoit n anii surghiunului de la Mihailovscoe. Seara mi-o petrec ascultnd poveti scrie el n Noembrie 1824 fratelui su Lev Sergheevici i astfel compensez lipsurile blestematei mele educaii. Ct de minunate sunt aceste basme! Fiecare din ele e un poem!) i scrie poezia Ddacei n 1826 la Moscova, n timpul primei despriri de dup ce au stat mpreun timp de 2 ani la Mihailovscoe, care poetul e sigur c l ateapt: Prieten cu tmple sure, Tovara de vreme rea! Cu brazii singur-n pdure Atepi de mult sosirea mea. Natura n creaia lui Pukin Maxim Gorki, mare iubitor al poeziei lui Pukin, spunea c el gsete mai mult nelepciune i frumusee vie n poeziile lui Pukin, dect n plpirea rece a stelelor sau n tcerea deertului. n lirica lui Pukin, un loc important ocup creaiile n care zugrvete cu o frumusee i o putere surprinztoare adevrate tablouri pitoreti. Bogata via spiritual i-a permis s descopere natura n toat frumuseea ei. Odat descoperite aceste tablouri ale naturii, zugrvite cu mare miestrie, nu se mai pot uita, cum nu se poate uita copilria. Poezia lui Pukin remarca Bielinski este uimitor de fidel realitii ruse, fie c descrie natura rus, fie c zugrvete caracterele ruse; acesta este motivul pentru care Pukin a fost proclamat n unanimitate poetul cu adevrat naional al Rusiei, poet popular (...) Grandioasa imagine a Caucazului este zugrvit pentru prima dat n poezia rus. Numai datorit poemului lui Pukin, societatea rus a cunoscut pentru prima dat Caucazul. Att n poemul Prizonierul din Caucaz, la care fcea referire Bielinski, ct i n poezia Caucazul scris n 1829 n timpul cltoriei prin Caucaz se ntlnesc crmpeie de via i tablouri din natur redate cu o miestrie nentrecut:

Sub mine-i Caucazul. Pe-o culme stingher Deasupra zpezii, pe-un fir de crare, ................................................................... Sub mine trec norii ce-alene strbat, Prin ei se aude dnd vuiet cascada i piscuri pleuve nesc cu grmada,

Mai jos crete muchiul, tufiu-i uscat, Iar dincolo-s codrii, verdea nalt, i pasrea cnt i ciutele salt. Iar dincolo-s oameni prin muni cuibrii i miun turma prin vile grase, Pstorul coboar spre vi mult voioase, Aragva gonete 'ntre rmii umbrii. La pas clreul se pierde 'n strmtoare. Versul lui curge, fie ca ipotul unei ape de munte, fie ca revrsarea cascadelor nvalnice, dar totdeauna rednd sunetele unei melodii armonioase n care elementul sonor este expresia nsi a gndirii. El cerea ca versul s exprime simminte adnci i gndire poetic, iar proza: Idei i idei fr ele, orict de strlucite ar fi, expresiile nu servesc la nimic. Descrierea anotimpurilor din Caucazul, Evgheni Oneghin, Seara de iarn, Avalana, sau Dealurile Gruziei, reprezint fiecare un moment smuls din viaa personal, din amintiri legate de gnduri despre prieteni, sau despre fiina iubit, ca n poezia Diminei de iarn, scris n 1829 la moia familiei Vulfov Malinnichi, unde Pukin a stat aproape trei sptmni:

Ce zi frumoasa! Ger si soare. Iubita mea, mai dormi tu, oare? Deschide ochii larg si sari Din somnul dulce. Iata zorii. Acum n calea Aurorii Ca Steaua Nordului rasari.

Aseara viscolea ntr-una. Arar iesea pe ceruri luna Din nouri, si-o asemanam Cu-o palida, galbuie pata.

Iar tu stateai ngndurata... Si-acuma... uita-te pe geam... Dintre toate anotimpurile, Pukin, cel mai mult a adorat toamna, dup cum ni se destinuie n poezia Toamna: , ; , . Primvara nu era pe placul poetului: : ; ; , - ; Dei Pukin asocia acest anotimp cu moarte, dar moartea, de asemenea, poate fi frumoas. Toamna, odat cu moartea naturii, poetul uit de toate i se trezete la adevrata viaa creativ, se ntoarce la el inspiraia i simte cum cresc n corpul su fore proaspete: - , ... Vocaia poetului Ars poetica pukinian, alctuit de Vl. S Soloviov, cuprinde poeziile: Prorocul, Poetul, Poetul i gloata, Ctre poet, Ecoul i Exegi monumentum. Dac aezm aceste texte n ordinea cronologic spune Alexandru Korabliov vom remarca legtura conceptual dintre ele. n poezia Prorocul, scris n 1826, poetul asemenea unui profet, are revelaia renaterii spirituale a transfigurrii esenei sale omeneti. (...) Cnd omul deschis spre lumea spiritual este pregtit realmente s-i asume adevrurile ei, el este vizat de un trimis al acestei lumi. n poezia Poetul, scris n 1827, Pukin prezint creaia ca un proces, declanat de fore superioare, iar singur, dorina de a crea nu este suficient. Pentru crearea unei opere este nevoie de bunvoina unei fore superioare. Poezia Poetul i gloata (Poetul i vulgul scris n 1828, este o poezie dialog care continu clarificarea strilor poetice i nepoetice, care aici apar personificate n chipul poetului i n cel al gloatei. Poetul apare din nou ca sacerdot, iar poezia jertfire. Potrivit acestui lucru, dup Alexandr Korabliov, sunt determinate oboectivele poeziei: ... nu reprezint emoii cotidiene adic nu ceea ce tulbur omul n viaa de zi cu zi; nu este profit adic ceva care s aduc vreun folos material (bani, faim etc.); nu este lupt adic ceva care s stimuleze activitatea vital. Iar scopurile poeziei sunt: inspiraie adic spiritul care coboar asupra omului; dulci sunete adic armonia compus din sunete; rugciune adic adresarea ctre lumea superioar, ctre fiinele superioare7. Pukin continu aceast tem i n poezia Ctre poet, scris n 1830, sub forma adresrii poetului

ctre poet. Poezia Exegi monumentum s-a bucurat i se bucur de o atenie deosebit, aproape de ctre toi pukiniti i asta poate datorit, n primul rnd, pentru c motto-ul a fost luat din oda lui Horaiu Ad Alpomenna i s-au scris foarte multe asemenea poezii n literatura rus, iar n al doilea rnd, c a fost scris n anul 1836, spre sfritul vieii sale, i reflect aproape ntreaga via a poetului, care vorbete foarte mult despre nemurirea artei i totodat de nemurirea creatorului de frumos: Am deteptat n inimi cu lira-mi buntatea, Deaceea de popoare mult timp voi fi iubit. Pukin era sigur c trebuie s scrie aceast poezie, deoarece s-ar putea s nu-i mai ajung timpul. Spre sfritul vieii este convins c se poate compara n slav cu oricare dintre marii poei antici i c monumentul spiritual cldit de el va fi: Mai sus dect columna lui Alexandru, 'n zare Se va'nla triumftor. (Columna lui Alexandru coloana care se nal n piaa palatului. Pukin scria n jurnalul su Ia 28 Noembrie 1834: Am plecat din Pb. cu cinci zile nainte de dezvelirea columnei lui Alexandru ca s nu fiu de fa la ceremonie). Nu, n'am s mor cu totul i sufletu-mi n lira, Lsnd n rn trupul, va dinui mereu; Ct timp poei pe lume cntrile-i resfir Slvit socot s fiu i eu. M'or pomeni'n Rusia cea mare, pn'departe, Nenumrate graiuri pe mii i mii de buze... Drumul creaiei, n viziunea lui Pukin este drumul minii, micarea n sus drumul desvririi care se dobndete prin abnegaie, ascetism, nseamn dobndirea valorilor spirituale, pe lng care toate recompensele pmnteti sunt devalorizate. Pentru a-l nelege pe Pukin, trebuie s-l citim Nu mitoligic, nu istoric-cultural, nu psihologic, nu dialectical, ci pur i simplu s-l citim n modul cel mai simplu spune Alexandr Korabliov Simplu nseamn a la Pukin, adic adevrat, firesc. Simplu, nseamn i complex, pentru c nimic nu e mai complicat ca adevrata simplitate, nemaivorbind de cile de a o atinge Geniul poetic al lui Puskin se dezvolta cu repeziciune. In martie 1820 el termina poemul Ruslan si Liudmila", pe care il incepuse inca in timpul liceului. In comparatie cu literatura din acel timp, continutul popular fantastic al poemului, coloritul si prospetimea imaginilor, vioiciunea povestirii, simplitatea si supletea stilului, muzicalitatea versului, faceau ca valoarea poeziei puskiniene sa apara evidenta. Tonul luminos si optimist al poemului il deosebea de romantismul mistic sumbru al lui Jukovski. Poemul lui Puskin a stirnit discutii aprinse. Nemultumiti de numeroasele expresii populare care se intilneau in poem, partizanii vechiului curent in literatura s-au napustit asupra poetului, pretinzand ca stilul este grosolan, iar continutul unei serii de imagini imoral. Majoritatea cititorilor erau insa entuziasmati de Ruslan si Liudmila". Poemul incheie prima perioada din evolutia artistica a lui Puskin. Poetul isi depasise dascalii intru literatura". Jukovski i-a daruit lui Puskin portretul sau cu dedicatia : Elevului victorios, din partea dascalului invins". Faima lui Puskin crestea neincetat. De o deosebita popularitate se bucurau versurile politice ale poetului. Decembristul Puscin isi amintea: ...pe atunci poeziile sale Satul", Libertatea", Ura! Spre Rusia alearga..." si altele scrise in aceiasi spirit, treceau din mina in mina, se transcriau si se invatau pe din afara. Aproape ca nu exista om care sa nu fi stiut versurile lui Puskin.

Poezia lui Puskin din perioada exilului in sud reflecta avintul tendintelor sale revolutionare. Versurile si corespondenta din perioada petrecuta la Chisinau sunt strabatute de ecouri si aluzii la miscarea de eliberare si la evenimentele politice de la inceputul deceniului al treilea. In 1821 poetul scrie poezia Pumnalul", care cheama la lupta impotriva autocratiei. In aprilie 1821, intr-o scrisoare catre V. L. Davidov, Puskin isi exprima speranta intr-o revolutie in Rusia. Dupa cum povesteste P. I. Dolgoruki, care a fost coleg de serviciu cu poetul, Puskin ii spusese cu prilejul unei discutii avute in iulie 1822: Functionarii publici sint niste pungasi netrebnici, ofiterii superiori in cea mai mare parte niste vite; numai clasa celor ce muncesc pamintul e vrednica de respect... Puskin ataca in primul rind aristocratia rusa continua Dolgoruki. Ar trebui spinzurati cu totii... si daca ar fi fost posibil, el, Puskin, ar fi fost cel dintii care sa le puna bucuros streangul de git." In timpul exilului din sud, au crescut in intensitate si tendintele ateiste ale lui Puskin. In anul 1821 el creeaza poemul Gavriliada", indreptat impotriva superstitiilor religioase si a clericalismului. Poemul este un pamflet impotriva bigotismului care domnea la curte si in cercurile dominante. Dragostea de libertate a lui Puskin se reflecta cu o deosebita vigoare in poemele sale romantice. Romantismul, care cuprinsese intreaga literatura din apusul Europei, oglindea puternicele zguduiri sociale care au inceput la sfirsitul secolului al XVIII-lea, odata cu revolutia burgheza din Franta. Domnia ratiunii, a pacii vesnice, a libertatii si egalitatii, fagaduita de ginditorii revolutionari din secolul al XVIII-lea, s-a dovedit a fi in realitate domnia burgheziei, o noua forma a vechii robii. Pacea vesnica, fagaduita, se transformase intr-un interminabil razboi de cuceriri". Romantismul care a aparut la hotarul dintre doua secole a reprezentat tocmai o forma de negare ideologica a acestei noi realitati burgheze. Dar negarea acestei realitati putea sa capete un sens politicideologic deosebit, potrivit tendintelor deosebite care se manifestau in cadrul romantismului. Astfel, scriitorii romantici care se faceau purtatorii de cuvint ai ideilor reactiunii feudale-aristocratice chemau catre trecutul feudal indepartat pe care il idealizau, incercind totodata sa substituie ideilor iluministe religia si misticismul. Dimpotriva, romanticii cu conceptii progresiste, profund nemultumiti de noua orinduire sociala burgheza, respingeau cu o egala inflacarare vechea orinduire Feudala; ei nu vedeau insa nici o raza de lumina in viitor, fapt care le inspira accente pesimiste si sentimentul de tragica solitudine din creatia lor. Incepind din deceniul al treilea, principalul curent al romantismului rus oglindeste miscarea de eliberare a revolutionarilor din rindurile nobilimii, protestul lor impotriva orinduirii feudale-iobagiste. Creatia celor mai de seama poeti decembristi din deceniul al treilea romanticii V. Raevski, K. Rileev, A. Odoevski avea un continut politic progresist, patriotic, legat de lupta de eliberare. Puskin, care in linii generale impartasea tendintele romantice, a creat poemul romantic rus, gen in care s-a afirmat ca un autentic inovator. in 1822 a aparut poemul Prizonierul din Caucaz". In maretul decor al naturii Caucazului se detaseaza personalitatea nesupusa a orgoliosului erou romantic, dezamagit de viata, plin de dispret fata de societatea mondena, fatarnica si vicioasa, si care nazuieste cu inflacarare spre libertate. Vorbind despre caracterul prizonierului, Puskin spune ca ai vrut sa zugraveasca in el indiferenta fata de viata' si de bucuriile ei, imbatrinirea prematura a sufletului, trasaturi caracteristice pentru tineretul secolului al XlXlea". Puskin isi propunea de asemenea sa descrie obiceiurile din Caucaz si frumusetile lui naturale. Grandioasa imagine a Caucazului cu bataioasele lui ginte remarca Bielinski este zugraivita pentru prima data in poezia rusa. Numai datorita poemului lui Puskin, societatea rusa a cunoscut pentru prima data Caucazul". In figura cerkezei care, cu pretul vietii a eliberat din lanturile robiei prizonierul pe care il iubea, Puskin cinta libertatea, pe care o socoteste bunul cel mai de pret al vietii, omului. Personaje romantice, caractere puternice, dragoste gata de sacrificiu acesta este continutul unui alt poem pe care Puskin l-a scris in sud Fintina din Bahcisarai" (1823). Poemele lui Puskin, in special Prizonierul din Caucaz" s-au bucurat de un succes urias. Dupa cum afirma Bielinski, ele erau citite in intreaga Rusie, de catre toti cei care stiau sa citeasca". Prizonierul din Caucaz" a avut nenumarati imitatori. In figura eroului romantic insetat de libertate, fugind de lume, firii frate" tineretul inaintat se regasea pe sine insusi.

Prin noutatea continutului, prin intensitatea sentimentelor sale, prin bogatia de culori a tablourilor care infatisau privelistile Caucazului si Crimeii, prin tonul nefortat al povestirii, prin armonia si muzicalitatea versului, Puskin a inanimat toate ideile literare la moda si a creat opere exceptional de vii si de originale. In evolutia creatiei lui Puskin romantismul a insemnat o perioada de pregatire si de tranzitie spre realism. Prin descrierea obiceiurilor si a vietii muntenilor, prin zugravirea obiectiva a naturii, prin veridicitatea imaginilor, prin folosirea legendelor si traditiilor din Caucaz si Crimeia, poemele create de Puskin in sud lasa sa se intrevada limpede nazuinta catre o arta carei sa descrie viata in chip veridic. Deosebit de puternica apare aceasta tendinta in poemul neterminat Fratii haiduci" (1822). Puskin urmarea cu atentie dezvoltarea literaturii ruse, participind la dezbaterile literare despre romantism si clasicism. Poemele din sud ale lui Puskin au contribuit la infringerea definitiva a clasicismului, care se dovedise perimat. Dar, desi de partea adversarilor clasicismului, poetul este departe de a-i aproba in totul pe romantici. Astfel, de pilda, dupa parerea lui Puskin, predilectia exagerata' a tinerilor poeti fata de motivele romantice stereotipe saracea continutul de idei al literaturii ruse. ...Nu le-ar strica poetilor nostri o mai mare bogatie de idei decit aceea de care dau dovada de obicei. Numai cu amintirile despre apusa tinerete literatura noastra nu va ajunge departe" scria Puskin intr-un articol critic la care lucra in 1822. Puskin ii condamna pe literatii din timpul sau care cautau sa imite scriitorii straini. E timpul sa aiba idei proprii si imagini originale" ii scria el lui Viazemski, vorbind despre Jukovski. Puskin face observatii critice si in legatura cu lipsa de originalitate a prozei lui Bestujev. Insuccesele revolutiei din apusul Europei i-au dezamagit pe multi dintre viitorii decembristi si i-au facut sa sovaie. Se parea ca nici in Rusia nu va putea triumfa libertatea. Puskin a impartasit profund si cu intensitate aceste sentimente. Tragica soarta a miscarii revolutionare din apus, miscare rupta de masele largi populare, a zdruncinat puternic sperantele de libertate ale poetului. Ca si mai inainte, el continua sa invoce furtuna, simbol al libertatii", adresindu-se inflacaralai, satiricei muze", demascindu-i pe dementii" care afirmau ca libertate nu exista" si suferind pentru soarta popoarelor care s-au increzut in acesti dementi". Dar lirica lui Puskin dm 1823 si din prima jumatate a lui 1824 abunda in indoieli, dezamagiri, teme pline de tristete. In aceasta perioada Puskin scrie poeziile Zadarnic semeni libertatea...", Demonul" . In poezia Andre Chenier" (1825), consacrata unor evenimente din timpul revolutiei burgheze din Franta in secolul al XVIII-lea, poetul exprima ideea justa si optimista ca libertatea odata dobindita, chiar daca sufera o infringere de moment, nu piere pentru totdeauna. Prin cuvintele pe care le pune in gura eroului poeziei, Puskin prezice triumful final al libertatii: Caci cei ce ti-au baut nectarul nu-l vor uita asa curind..." Asttel te-o regasi poporul... Furtuni de bezna invingind !" Puskin a adoptat o atitudine negativa fata de cei mai consecventi conducatori ai revolutiei franceze iacobinii si a gresit apreciind pozitiv personalitatea poetului Andre Chenier, legat de cercurile ostile revolutiei. Dar, in exil fiind, pe Puskin il insufleteste ideea fundamentala a poeziei aceea ca lupta pentru libertate este nepieritoare. Tot in 1825 Puskin creeaza Cintec bahic", un imn inchinat triumfului ratiunii omenesti, care invinge falsa intelepciune". in Cintec bahic", in versurile Daca ar fi sa te -amageasca viata", si mai ales in poezia imi amintesc o clipa minunata..." intensitatea si claritatea cu care poetul a dat glas starii sale sufletesti sint uimitoare. Ultima poezie se incheie cu o strofa care exprima o noua latura sufleteasca a lui Puskin : Si inima bate imbatala, Caci pentru ea au inviat din nou Credinta, lira inspirata, Al vietii si ai dragostei ecou. Originea dramei mortii lui Puskin a aflam intr-o intriga sentimentala pe care adversarii lui Puskin, cercurile de la curte, tarul insusi, au manevrat-o abil pentru a se rafui cu poetul. Un tanar ofiter de garda, dAnthes, urmarea cu o curte insistenta pe frumoasa Natalia Nikolaevna (madona mea, modelul cel mai pur al celei mai pure frumuseti, cum o cantase poetul), provacand comentarii jignitoare pentru poet. Scrisori

anonime, trimise de dusmanii lui Puskin, inveninara in asa masura atmosfera, incat in noiembrie 1836, scriitorul il provoaca pe dAnthes la duel. Acest duel nu avu insa loc; ofiterul, pentru a salva aparentele, o ceru in casatorie pe sora Nataliei Goncearova. Dar la numai 2 saptamani dupa nunta, poetul primeste din nou o anonima deosebit de insolenta. Dusmanii nu vor sa depuna armele, ei il urmaresc in continuare pe Puskin, impingand lucrurile spre deznodamantul fatal. De data asta, duelul are loc (21 ianuarie 1837). Ranit mortal, poetul se stinge dupa mari suferinte in ziua de 29 ianuarie 1837. Inmormantarea acestuia s-a facut la repezeala, fara nici un fel de pompa. Scriitor al secolului al XIX-lea, Alexandr Puskin a fost una din cele mai importante personalitati literare din Rusia. Un scriitor mereu dispus sa accepte noi provocari, Puskin a scris poezie, scurte istorisiri, romane si piese de teatru. Cea mai cunoscuta lucrare a sa include drama Boris Godunov (1825) si poemul epic Eugene Onegin (1823-1831). Puskin a ajutat la crearea unei traditii literare in Rusia iar lucrarile lui au influentat multi dintre scriitorii care l-au urmat.