Sunteți pe pagina 1din 3

Mopete n atmosfera luntric

Mopete s-a instalat ntr-o sear comod,


la marginea focului, s-i citeasc gazeta,
n spatele lui,scara care suia la pod
trosnea cnd lumina focului i nfigea egreta
pe cte-o treapt, mai fonea i mopete
cnd ntorcea foaia s urmreasc ce scrie
despre una sau alta, din cnd n cnd i nota pe manete
cte-o idee, ca s poat mai trziu s o transcrie
cnd avea s se duc la culcare, pe perete deasupra
patului, alturi, pe msu, avea sticla i paharele
( l ateptase n seara aceea pe marele
lui prieten - dar nu venise ),
asupra ntregii scene era o linite binefctoare,
nivelul lichidului n sticl scdea cu cte-o palm linititoare
Ipostaza blnd a cinelui de aer
mopete iese seara n grdina ora ului, sub munte,
- i plimbe un c!ine de aer " c!inele lui personal "
a a cum al ii au viciul lor propriu, i stau s se ncrunte
n #urul lui aleea din munte se face ca un bocal
cu pe ti ori aurii not!nd nevzu i n #urul lui,
al lui mopete c!inele lui urc prin pietre "
mopete l las " el se g!nde te la lucrul lui
ca i p!nza penelopei, mereu sf! iat l!ng vetre
mereu cutate, i stinse, i iar i, c!inele st
uneori la copaci mopete, absent,
a teapt i mai t!rziu, din acest lent
urcu pe alee cu un c!ine de aer are s
rm!n pentru vreo fptur urc!nd
urma lui mopete, a c!inelui, dansul lor bl!nd
Animale heraldice
v innopteanuse plimba de mana cu un animal ciudat-
e un pisi caine,care pe campul heraldic
se e$prima prin laba ridicata spre cerul baltic
si prin gestul cozii inaltate intr-un intortocheat
tirbusonlui v innopteanu ii place
sa umble cu pisicainele lui-pe nume benone-
si uneori sa-l si fluiere-caci pisicainele este afone
si trebuie de mic deprins cu modulatiileii face
placere si pisicainelui sa-si simta laba lui baltica
stransa in mana puternica a lui v innopteanu
si sa mearga cu el in cate o plimbare heraldica
(de fapt,pe blazoanele cu litere gotice,runde,
si campuri de azur si cu flori pe care v innopteanu le ia nu
le ia in serios-pisicainele nici n-are unde se-ascunde)
Prezentarea bufnitei blonde si delicate
v innopteanu poate fi vazut mai nou insotit de o delicata bufnita blonda, adica intelepciunea
insasi facuta trup, care se-ardica uneori pe umarul sau si de acolo sustine cu i negoeseu cele
mai interesante discutii
v innopteanu si delicata sa bufnita blond
formeaza o inluminura cu scriere ronda
si pentru cine o citeste atent incarcata de astutii
si ampla, melodia muzica a trecerii lor impreuna
il incanta intelepteste pe i negoescu
in schimb pentru prietenul tatalui lui vasilescu
inchipuie o melancolica runa
zilele se scurg tot mai senine pentru v innopteanu asadar
si pentru bufnita delicata si blonda si noptile chiar
%
v innopteanu sta la masa de lucru, citeste, si lampa arunca pe pagina din fata lui un cerc atat
de adanc si luminos, incat privirea se pierde, pe umarul stang al lui v innopteanu sta delicata
bufnita blonda, clampa
chepengului prin care v innopteanu coboara in acea tainica incapere subteranee unde el
mediteaza, sclipeste auriu in lumina lampii in umbrele camerei se inscriu pe perete versete
despre v innopteanu si cate o frica
razleata daca isi mai arata capul cu ochii holbati din vreun colt, v innopteanu o risipeste de-
ndata cand, la masa, intoarce pagina, e o minunata
lectura, delicata bufnita blonda priveste cu ochii ei mati umbrele leganandu-se in spatele lui v
innopteanu prin unghere si surade in tacere
Albertina a disprut
ar fi, desigur, mult mai frumos dac-am putea-o retine
intr-o seara inchisa, numai a noastra, dac-am putea
s-o pindim, de la ferestrele coridorului, cind ea de abia
se misca prin camera " fara vedere spre landa " doar cu putine
geamuri " si inalte " catre culoarele (pe unde, insa,
vintul sufla ca si afara " si uneori chiar si ninge,
cind deschidem fereastra cu sticla plinsa
de ceata, la capat, pe linga scara cu trosnet fin), ce
ar mai urma de aici, se face o liniste lunga
alaturi de vreo fiinta " dar adevarul e ca nici nu e$ista
o asemenea faptura " de pilda, o femeie cu fata trista
a trecut astazi prin ploaie, pe alee, pe linga
noi " si nici nu ne-a privii " s-a leganat prin fumul de ploaie
si a trecut mai departe, afara, noi o urmaream cu amintire greoaie
Asurzitoare iscare
spaima " e$ista vorbe care sa spuna cum este
cu adevarat, spaima & ce simti, de pilda, cand treci
coltul " si o intalnesti deodata, cu ceata multa in par,
si mana, strangandu-i lui bratul & si este, deodata,
ea " si trece pe langa tine, de abea aplecandu-si
capul " si in #urul tau noaptea e dintr-o data inalta
si urla " si-ti vine sa-ti scuturi capul, cu mainile zvacnite
peste urechi, si sa fugi " cat mai departe, (de fapt,
mergi la fel de incet, ca si cum nu ar fi
nimic adevarat, ei au trecut, strada nu mai are importanta
desi este strada ei) nu mai e$ista
continuarea clipei acesteia " a fost " a trecut "
ea, brusc, inspaimantator de straina, tinandu-l
de brat, alaturi de el scuturandu-se
de tipatul din tine " nici nu l-a auzit " cand ai vazut-o
trecand, si ceata, pe o strada murdara "
mopete i ipostazele
mopete scrie un poem despre mopete,
stand la masa in local, scriind aplicat
un poem despre mopete ' (mopete are pe masa un tom
complicat
cu minunatii despre evul mediu ' si pete
de cerneala pe degete, de mult ce-si scoate notite)
mopete din poemul pe care-l scrie el insusi
isi face inchipuirile lui despre dansul si
crede ca este independent ( insa bufnite (
semne ale ratiunii ( il pandesc pe propria lui frunte,
pentru ca ele stiu ca el este doar o creatie
care depinde de orice marunta aberatie
a lui mopete, cand vrea sa se incrunte
fara motiv, si il uita, mopete s-a rasturnat
)are din ei& el ( celalalt& celalalt&