Scheletul

membrelor
inferioare
Membrele inferioare
Membrele inferioare sau pelviene sunt segmente corporale care se desprind din
partile infero-laterale ale trunchiului. Sunt adaptate in primul rand pentru
statiunea bipeda si locomotie. Ca si membrele superioare, prezinta o portiune
care le leaga de trunchi, numita centura membrului si o portiune care o continua
pe cea precedenta numita menbrul liber.
Scheletul centurii pelviene (bazinul) este format din cele 2 oase coxale: sacrul si
coccigele.
Scheletul membrului inferior propriu-zis (liber) este format din:
-scheletul coapsei: femur, patela
-scheletul gambei: tibie, metatarsul, falange

Femurul este un os lung ce prezinta o diafiza si 2 epifize.
Epifiza proximala prezinta capul femurului, colul, si 2 tuberozitati ( marele si micul
trohanter). Capul are forma a 2/3 de sfera si se articuleaza cu cavitatea
acetabulara a coxalului. Marele si micul trohanter sunt uniti anterior prin linia
intertrohanterica, iar posterior prin creasta intertrohanterica.
Marirea unghiului de inclinatie are ca rezultat ducerea menbrului inferior in abductie.
Micsorarea lui imprima adductia membrului inferior.
Marirea unghiului de declinatie pune membrul inferior in rotatie mediala. Micsorarea lui
duce membrul inferior in rotatie laterala:
- trohanterul mare (lateral) pe care se insera muschii pelvitrohanterieni
- trohanterul mic pe partea postero-inferioara a colului; da insertie muschiului iliopsoas.
Diafiza este prismatica, prezentand o fata anterioara, una mediala si una laterala. Se
observa linia aspra care in sus se trifurca, iar in jos se bifurca.
Epifiza distala prezinta doua suprafete articulare, numite condili femurali. Anterior, intre
cei 2 condili se afla suprafata patelara, care corespunde patelei. Iar posterior fosa
intercondiliala. Deasupre condilului medial se afla epicondilul medial, iar deasupra
condilului lateral se afla apicondilul lateral.
Condilul medial este mai ingust si descinde mai jos decat cel lateral. Astfel coapsa formeaza
cu gamba un unghi obtuz de 170-175 deschis lateral. Cand condilul medial se descinde
prea mult rezulta o oblicitate mai mare a femurului cu proiectia mediala a genunchiului.
Micsorarea unghiului lateral sub 145 conduce la genu valgum. Invers cand unghiul
dintre coapsa si gamba este deschis medial se formeaza genu varum.
Articulatia coxofemurala este a doua articulatie ca marime (dupa genunchi) are o
supreafata de 16 cm, dar avand o suprafata totala de contact ( in timpul miscarilor) de 25-
30 cm. este greu reparabila datorita faptului ca este inconjurata de mase musculare
importante.
Stabilitatea sa si forta musculaturii sale sunt necesare statiunii bipede si mersului.
Numeroasele tehnici corporale necesita insa in mod egal si o amplitudine mare a miscarii in
aceasa articulatie suplinita si prin regiunile supraajacente (lombopelviene) sau subajacente
(genunchi, picior). De aici importanta cunoasterii acestei articulatii pentru a o putea solicita
intr-o maniera izolata.
Articulatia permita o flexie de 0-120, extensie de 0-30, abductie 0-45, adductie 0-30.
La nivelul osului coxal se gaseste acetabulul sau cavitatea cotiloida, o cavitate ce reprezinta
de sfera situata pe fata externa a coxalului, la nivelul jonctiunii ilion/ischion/pube.
Suprafata articulara pt femur nu ocupa decat o parte sin acetabul, fiind reprezentata de o
suprafata semilunara. Suprafata cea mai profunda a cavitatii nu este articulara si este
ocupata de ligamentul rotund. Acetabul are o orientare spre exexterioe anterior si in jos.
Privind dintr-o incidenta anterioara se observa ca partea superioara a acetabulului este
oblica raportata la cea orizontala. Cu cat aceasta oblicitate este mai mare cu atat capul
femural este mai stabil in articulatie.aceste date variaza individual si in functie de varsta.
La nivelul femurului se gaseste capul femurak (2/3 dintr-o sfera de circa 5 cm diametru).
Este acoperit de cartilaj hialin, in afara unei mici suprafete in posteroinferioara unde se
insera ligamentul rotund. Capul femural se sprijina pe colul femural. Privit anterior acesta
prezinta o obicitate de sus in jos si dinspre interior spre exterior. Articulatia este completata
printr-un inel de fibricartilaj care adera pe marginea acetabulului. El mentine capul femural
in articulatie crescand stabilitatea articulatiei. Are o forma prismatic triunghiulara. Cele
doua suprafet articulare realizeaza o unire articulara foarte stransa. In pozitie anatomica
insa capul femural nu este complet acoperit de cavitatea cotiloida, partea sa anterioara
ramane descoperita. Ea se acopera insa complet in pozitie de flexie la 90.
Mijloacele de unirea re ariculatiei coxofemurale: capsula si ligamente
Capsula se ataseaza pe osul iliac, pe marginea cavitatii cotiloide, iar pe femur in jurul
colului (la distanta de suprafata articulara)
Este foarte rezistenta si este intarita prin ligamente mai ales in partea anterioara unde gasim
3 fascicule dispuse in N, formand:
- Ligamentul iliofemural cu 2 fascicule iliopretrohanterian si ilioposttrohanterian
- Ligamentul pubofemural
- Ligamentul capului (ligament rotund)
Comportarea ligamentelor articulare coxofemurale in timpul miscarilor este urmatoarea:
- in flexie sunt toat destinse
- In extensie sunt tensionate
- In abductie fasciculul superior este destins si cel inferior este tensionat
- In adductie fasciculul superior este tensionat, iar cel inferior destins
- In rotatie externa sunt toate tensionate
- In rotatie interna sunt destinse

Tibia
Participa la formarea scheletului gambei, fiind plasata medial.
Epifiza proximala este voluminoasa si prezinta 2 condili. Fiecare condil are o fata
superioara, care corespunde condililor femurali, si o circumferinta. Pe circumferinta
condilului lateral se afla o suprafata articulara pentru capul fibulei. In partea anterioara a
epifizei proximale se afla tuberozitatea tibiala.
Diafiza are o forma triunghiulara prezentand o fata mediala, una laterala si alta posterioara.
Fata posterioara prezinta o creasta oblica, numita linia solearului. Marginea anterioara este
ascutita ( creasta tibiei).
Epifiza distala prezinta o suprafata articulara pentru talus, plasata inferior. Medial se
prelungeste cu maleola tibiei iar lateral prezinta o suprafata de articulatie pentru fibula.

Fibula
Participa la formare scheletului gambei fiind situata lateral.
Epifiza proximala este reprezentata de capul fibulei, care prezinta o suprafta de articulare
pentru tibie. Capul se prelungeste in sus cu varful capului fibular.
Diafiza este triunghiulara, prezentand o fata laterala, una mediala si alta posterioara. Fata
laterala prezinta un sant longitudinal, in care se insera muschii peronieri. Fata posterioara
este cea mai intinsa dintre cele 3 fete si vine in raport cu muschii flexori ai piciorului. Pe ea
se gaseste o creasta longitudinala numita creasta mediala. Medial de aceasta se insera
muschiul tibial posterior, iar lateral de ea se insera solcanul si flexorul lung al halucelui. Pe
aceasta fata se gaseste si gaura nutritiva a osului.
Epifiza distala este formata din maleola fibulara care prezinta o suprafata de articulare
pentru tibie si alta pentru talus. In partea posterioara se afla fosa maleolei fibulare.
Patela (rotula)
Este un os scurt, turtit, aflat in tendonul muschiului cvadriceps. Fat anterioara este convexa.
Fata posterioara se articuleaza cu suprafata patelara a femurului. Marginile mediala si
laerala sunt ambele convexe. Baza rotulei priveste in sus iar varful rotulei privesti in jos.
STRUCTURA ARTICULAIEI GENUNCHIULUI

Articulaia genunchiului (trohleoartroz) este cea mai mare articulaie a corpului omenesc, creia i se acord
o atenie deosebit datorit urmtoarelor aspecte:

* este mai puin acoperit i protejat de pri moi;
* este solicitat foarte mult n static i locomoie, ceeace determin uzura mai accentuat a elementelor
sale;
* numeroaselor implicaii n patologie;

Articulaia prezint urmtoarele componente:

A. suprafeele articulare:

* epifiza inferioar a femurului avnd urmtoarele particulariti :
o este reprezentat de cei doi condili femurali;
o fiecare condil este orientat oblic , axul su de rotaie fiind oblic;
o condilul medial este mai proeminent i se gsete pe un plan inferior celui lateral;
o raza de curbur a celor doi condili descrete dinainte-napoi, suprafaa articular a condililor aprnd
ca o curb spiral;
o condilul medial este mai ngust i mai lung dect condilul lateral;
o cei doi condili diverg dinainte-napoi, diametrul transversal al extremitii inferioare a femurului
fiind mai mare posterior dect anterior;
* epifiza superioar a tibiei prezint dou fose articulare (caviti glenoide) separate prin eminena
intercondilian (spina tibiei) ;
* patela (rotula) ;

B.meniscurile intraarticulare - sunt dou fibrocartilaje dezvoltate la periferia fiecrei fose articulare tibiale;
ele contribuie la o mai bun concordan ntre suprafeele articulare;

C.mijloacele de unire:

* capsula articular unete cele trei oase: femurul, tibia i patela;
* ligamentul patelei (ligamentul rotulian);
* ligamentele posterioare reprezentate de:
o ligamentul popliteu oblic sau tendonul recurent al muchiului semimembranos;
o ligamentul popliteu arcuat;
* ligamentul colateral peroneal (fibular);
* ligamentul colateral tibial;
* ligamentele ncruciate:
o ligamentul ncruciat antero-extern;
o ligamentul ncruciat postero-intern;
* formaiuni aponevrotice de ntrire a capsulei:
o fascia genunchiului;
o expansiunea cvadricipital consolidat pe marginile patelei de retinaculele medial i lateral ale
patelei.

STATICA GENUNCHIULUI - aspecte:

* axul biomecanic al femurului face cu axul anatomic un unghi de 6 9o deschis n sus;
* condilul femural intern este mai jos ( n medie cu 4 mm ) dect condilul extern, deci fiecare cavitate
glenoid primete forele n plan sagital dar la nivele diferite;
* axele anatomice ale tibiei i femurului fac ntre ele un unghi de 170-177o , deschis nafar , numit genu
valg fiziologic;
* greutatea corpului se repartizeaz n dou fore egale i paralele cu punct de aplicare n centrul
cavitilor glenoide; devierea centrului de greutate duce la ncrcarea uneia din cavitile glenoide,
fenomenului de dislocare opunndu-se ligamentul colateral de partea opus.

BIOMECANICA articulaiei femuro-tibiale
Micarea principal n aceast articulaie este cea de flexie-extensie la care se adaug micri secundare rotaie
(intern i extern); poate apare i o foarte redus micare de nclinare lateral.

a. Flexia extensia este micarea principal . Atunci cnd membrul inferior lucreaz n lan cinematic deschis
articulaia femuro-tibial joac rol de prghie de gradul III, iar n lan cinematic nchis articulaia joac rol de prghie
de gradul I .
Micarea de flexie-extensie nu se face n jurul unui ax fix datorit formei volute a condililor femurali.
Deplasarea segmentelor difer dup modul de aciune a membrului inferior: n lan cinematic deschis femurul rmne
fix, tibia alunec pe el; n lan cinematic nchis tibia rmne fix, femurul alunecnd pe tibie.
Micarea de flexie ncepe cu o rostogolire i se termin cu o rotaie pe loc.
Limita flexiei o reprezint ntlnirea feelor posterioare ale segmentelor (coaps i gamb). Principalii flexori ai
genunchiului (n lan cinematic deschis) sunt: bicepsul femural i semimembranosul, la care se asociaz i
semitendinosul, gemenii (din tricepsul sural), popliteul, plantarul mic i croitorul. Flexia asociaz i o micare de
rotaie intern.
Micarea de extensie ncepe cu rotaia extremitii femurului i se termin cu rostogolirea pe platoul tibial. Extensia
asociaz i o rotaie extern a gambei (datorit bicepsului femural) . Extensia este limitat de ligamentul posterior
(Winslow), ligamentul ncruciat anterior i posterior, ligamentele colaterale i muchii ischiogambieri. n extensie
complet se obine poziia de nzvorre n care fora muscular nu mai este necesar . Principalii extensori sunt
cvadricepsul i tensorul fasciei lata; la aciune se asociaz tendonul cvadricepsului i rotula care fac parte din aparatul
complex de extensie al genunchiului . Extensorii, fiind muchi antigravitaionali, au for de aciune total mai mare
ca cea a flexorilor.

b. Rotaia intern extern se datoreaz nlimii diferite a condililor femurali i a ligamentelor ncruciate; rotaia
normal maxim activ este de 15-20o iar cea pasiv de 35-40o i se realizeaz n jurul unui ax vertical care trece prin
centrul spinelor tibiale.
Rotaia extern este realizat de bicepsul femural iar cea intern de semimembranos, popliteu, semitendinos, dreptul
intern i croitor. Musculatura rotatoare intern este mult mai bine reprezentat dect cea extern, deoarece rotaia
intern este o micare obinuit asociat flexiei, pe cnd rotaia extern este excepional.

c. nclinarea lateral - este limitat de ligamentele colaterale; acestea sunt tensionate la maxim n extensie i complet
relaxate n semiflexie .
d. deplasarea nainte-napoi a platoului tibial pe condilii femurali este limitat de ligamentele ncruciate .


BIOMECANICA meniscurilor
Meniscurile sunt solidare cu tibia; ele se deplaseaz n flexie dinainte-napoi
pe tibie i se apropie ntre ele posterior, iar n extensie micarea este invers,
prin modificarea formei .
Funciile biomecanice ale meniscurilor (dup Bouillet-Graver) sunt :

* completeaz spaiul liber ntre suprafeele articulare;
* centreaz sprijinul femurului pe tibie;
* particip la lubrefierea suprafeelor articulare ( asigur repartiia
uniform a sinoviei pe suprafaa cartilajelor);
* amortizor de oc ntre extremitile osoase;
* scad frecarea - prezena meniscurilor mparte articulaia femuro-tibial n
dou articulaii distincte, n care frecarea in dubl devine simpl.


BIOMECANICA articulaiei femuro-patelare
n sens vertical, rotula este fixat ntre tendonul rotulian i tendonul
cvadricipital (ntre ele ia natere un unghi deschis nafar), singurul element
motor care acioneaz asupra rotulei (ridic rotula i o trage nafar).
Rolul rotulei este de a deprta tendonul cvadricepsului de trohlee la extensie
maxim; astfel braul de prghie al cvadricepsului crete cu 50%. n flexie,
forei reprezentat de greutatea corpului i se opune o rezisten reprezentat
de cvadriceps i aparatul rotulian, rotula uurnd activitatea cvadricepsului.
GLEZNA SI PICIORUL
Piciorul uman, adaptat la statiunea bipeda, are o dubla functie : primeste
greutatea corpului si permite derularea dinamica a pasului in timpul
mersului. Aceasta presupune in acelasi timp rezistenta si suplete. Piciorul
cuprinde 26 de oase, de talie si structuri diferite, 31 de articulatii si 20 de
muschi proprii.
In acelasi timp piciorul este in general deformat, prins intre fortele mecanice
ale corpului si cele ale incaltamintei, de multe ori departe de a fi ideala.
92
Acest capitol va asocia studiul piciorului cu cel al gleznei deoarece muschii
care mobilizeaza glezna au toti o actiune de rezistenta asupra piciorului.
DISPOZITIVUL OSOS AL PICIORULUI
Un picior vazut de sus prezinta trei regiuni (dinspre anterior spre posterior).
Anterior : un aliniament osos format din coloane orizontale numerotate de la
interior spre exterior 1, 2, 3, 4, 5. Fiecare coloana contine un metatarsian
prelungit prin falange.
Posterior : 2 oase voluminoase suprapuse pe verticala : astragalul si calcaneul
ce formeaza tarsul posterior.
Intre cele 2 zone se gaseste o zona intermediara ce reprezinta o zona de
jonctiune si torsiune intre cele 2 precedente, permitand adaptarea la sol. Este
formata din 5 oase mici formand tarsul anterior : scafoid, cuboid, 3
cuneiforme.
Piciorul mai poate fi impartit si intr-un picior extern care urmeaza
calcaneul pe directia ultimelor doua coloane osoase ( piciorul de receptie ) si
un picior intern ce urmeaza astragalul pe directia primelor trei coloane
osoase ( piciorul de propulsie ).
MISCARILE GLOBALE ALE PICIORULUI
Miscarile ilustrate sunt cele care se produc global la nivelul piciorului;
aceleasi miscari se pot produce intr-o maniera locala la nivelul diferitelor
regiuni ale piciorului.
Vedere de profil ( plan sagital )
Asa cum s-a aratat la inceputul lucrarii, o miscare ce aproprie dosul piciorului
de gamba se numeste flexie dorsala (flexia propriu zisa ).
Amplitudinea flexiei dorsale este cu atat mai mare cu cat genunchiul este in
flexie si se limiteaza cand genunchiul este in extensie datorita tensiunii
muschilor gemeni gambieri.
O miscare ce apropie planta de gamba se numeste flexie plantara ( extensie ).
Vedere din fata ( plan frontal ).
O miscare ce orienteaza planta spre interior, ridicand marginea mediala a
piciorului se numeste supinatie; miscarea opusa care ridica marginea laterala
a piciorului se numeste pronatie.
O miscare ce duce partea anterioara a piciorului spre exterior este o abductie.
O miscare ce duce partea anterioara a piciorului spre interior este o adductie.
Aceste miscari pot fi amplificate sau chiar confundate cu rotatiile coapsei (
daca genunchiul este extins )sau ale gambei ( atunci exista si deplasari ale
tuberozitatii anterioare tibiale ).
In practica exista o asociere automata a celor trei tipuri de miscari. Abductia,
pronatia,flexia dorsala se asociaza in miscarea de eversiune. Adductia,
supinatia si flexia plantara se asociaza in miscarea de inversiune. Aceasta se
datoreaza formelor suprafetelor osoase si orientarii axelor miscarii, miscarile
din cadrul fiecarei grupe efectuandu-se simultan.
ARTICULATIA GLEZNEI Se mai numeste si articulatia talocrurala,
participand oasele gambei si talusul. Privita anterior are aspectul unei
chei engleze formata din extremitatile inferioare ale tibiei si
fibulei ce se muleaza pe o suprafata situata pe fata posterioara a
astragalului ( trohleea talusului ).
Privita din profil se observa ca cele doua suprafete articulare au o
forma cilindrica (superior un cilindru gol, inferior un cilindru plin).
Aceste suprafete sunt acoperite de cartilaj.
Corespondenta dintre suprafetele articulare este destul de precisa:
- trohleea talusului este prelungita lateral de cele doua fetisoare
maleolare ce se vor articula cu cele doua maleole.
-in partea interna (tibiala) suprafetele sunt aproape verticale.
- in partea externa (fibulara) suprafetele sunt mai curbate, oblice si
coboara mai jos.
Din punct de vedere al formei osoase singurele miscari posibile se
realizeaza spre anterior si posterior si sunt flexia plantara si dorsala.
La acest nivel aceste miscari sunt cele mai importante pentru piciorul
privit ca intreg. Axa miscarilor trece prin cele doua maleole.
In ceea ce priveste stabilitatea osoasa, pentru flexia dorsala glezna
prezinta o stabilitate crescuta; pentru flexia plantara este mai putin
stabila. Pentru contracararea acestei instabilitati exista ligamente si
muschi stabilizatori in timpul flexiei dorsale active.

Bibliografie
1. Albu I., Georgia R., ed. Anatomie topografica, Bucuresti, Ed. All, 1994
2 .Baciu C., ed: Anatomia functionala sI biomecanica aparatului locomotor,
Bucuresti, Ed. Sport-Turism, 1977
3 .Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed. Atlas de anatomie
umana, vol.I, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1983
4. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed. Atlas de anatomie
umana, vol.II, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1984
5. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed. Atlas de anatomie
umana, vol.III, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1985
6. Cordun M., ed. Kinetologie medicala, Bucuresti, Ed. Axa, 1995
7. Creager J.G., ed. Human anatomy and physiology, second edition, USA, C.
Brown Publishers, 1992