Sunteți pe pagina 1din 5

Luceafarul

Poemul filozofic intitulat Luceafarul" este capodopera creatiei eminesciene, insula" de lumina prin
care literatura romana isi asigura dainuirea intru nemoarte.
Aici se condenseaza dimensiunea universala a geniului romanesc; si tot aici, este simbolizat destinul
marelui sau creator care a aparut in literatura noastra de-a dreptul din ape, ca si Luceafarul" (G.
Calinescu) si, dupa o scurta stralucire in veac, s-a intors printre stele, contopindu-se cu Vecia si
devenind mit. Poemul a fost publicat in aprilie !!", in Almanahul Societatii Academice Social-
Literare #$omania %una& din Viena, fiind apoi reprodus in revista Convorbiri literare si inclus de 'itu
(aiorescu, in decembrie !!", in singurul volum antum al lui )minescu. v*+,--vo!*.b/
'ema poemului este conditia nefericita a geniului, nascuta din apartenenta sa la doua lumi
temporal diferite.
'itlul este numele celei mai luminoase stele si desemneaza #fata& vazuta de pamanteni a celui pe
care -a indragit o mandra fata de imparat.
0n termenii alegoriei, 1uceafarul este geniul - purtatorul de lumina solitar si neinteles de omul
comun, incapabil sa a2unga la infinitul gandirii sale.
)lemente de compozitie3
Poemul Luceafarul" este alcatuit din 4! de catrene ("45 de versuri) structurate in patru parti;
acestea din urma sunt subordonate la doua planuri3 universal-cosmic si uman-terestru.
0ncipitul este o formula6secventa memorabila prin care incepe o lucrarg epica6poezie si care se
reflecta in continut, are un anumit relief.
0ncipitul poemului Luceafarul" il constituie strofa 0, in care este prezentata frumoasa fata de
imparat.
Plasata intr-un illo tempore specific basmului, pamanteanca va trai, de-a lungul poemului,
comple7ul luciferic al #caderii&.
in final (ultima strofa) ea este integrata #cercului& #stramt& al destinului muritorilor, in timp ce
1uceafarul6geniul ramane etern.
Partea 0 (strofele -,") reuneste planurile universal-cosmic si uman-terestru, care aspira unul spre
celalalt ca in vec.ile mituri in care Cerul se logodea cu Pamantul.
Primul plan este reprezentat de 1uceafar care este atras de materie prin forta iubirii. Ardenta
acestui sentiment il deter mina sa coboare in visul fetei si sa-si sc.imbe, de doua ori, fiinta, dar
totul este pus sub semnul unui eros imposibil.
Al doilea plan este reprezentat de o prea frumoasa fata" de imparat, e7ilata de tatal ei, intr-un
castel, la marginea marii.
0nc.isa in penumbra negrelor bolti, frumoasa domnita are nostalgia stelei sale, de care s-a
indepartat, atrasa de #lutul& din care ii este alcatuita fiinta. 8i cum pamanteanca este unica (una la
parinti", mandra-n toate cele") si are o ascendenta nobila, steaua care o atrage este 1uceafarul.
Partea a Ii-a (strofele ,,--,) i se subordoneaza planului terestru.
Acesta este reprezentat de catre cei doi pamanteni3 pa2ul Catalin (viclean copil de casa") si fata de
imparat devenita, prin analogie, Catalina.
Planul terestru este semnificat metaforic prin #ung.erul& in care se intalnesc cei doi tineri,
simbolizand limitele si ingustimea destinului uman. 'ermenul #ung.er& trezind in mintea noastra
reprezentarea mucegaiului si a degradarii, rezulta ca, in plan uman, toti se nasc spre a muri".
Partea a IlI-a (strofele -9-!9) ii este subordonata planului universal-cosmic.
Acum, zburand spre punctul zero al Creatiei (acolo unde se afla :emiurgul), 1uceafarul devine spirit
pur (El zboara, and purtat de dor" ).
;oul sau nume - </perion - ii reda esenta de faptura a primei creatii al carei destin nu poate fi
sc.imbat.
Partea a IV-a (strofele !--4!) este subordonata si ea ambelor planuri.
Primul (cel uman) este salvat, prin iubire, de efectele curgerii timpului3 Catalin si Catalina isi spun
soapte de dragoste intr-un peisa2 tipic eminescian, asezati sub teii in floare3
!aci este sara-n asfintit
Si noaptea o sa-nceapa" #asare luna linistit
Si tremurand din apa. "
Sara" fiind timpul primordial de reeditare a Genezei, iar apa" fiind marea germinala (din care se
naste luna - poate
prima planeta a lumii), cei doi tineri reprezinta perec.ea mitica, eterna.
1a nivel structural, se creeaza anumite relatii de opozitie3 intre geniu si omul comun; intre planul
universal-cosmic si cel uman-terestru; intre lumina 1uceafarului si umbra vechiului castel"" intre
lumea vie si cea #moarta& $!aci eu sunt vie, tu esti mort")" intre oamenii aflati sub semnul timpului
devorator si fiintele eterne.
Universul operei Partea I
Poemul intitulat Luceafarul" constituie eniul mitului romanesc" (). 'odoran).
Punctul de plecare al acestei creatii -a constituit unul dintre cele doua basme romanesti culese din
(untenia, de catre calatorul german $ic.ard =unisc. si incluse intr-un memorial de calatorie
(%u&arest and Stambul" - !-). )minescu a versificat cele doua basme sub titlurile3 'iron si
frumoasa fara corp" si (ata in radina de aur"" ultimul a devenit, dupa un indelung travaliu poetic,
cea mai frumoasa creatie a literaturii noastre3 poemul filozofic Luceafarul".
>asmul si mitul ?buratorului constituie radacinile folclorice ale poemului; acestea se impletesc cu
izvoare mitologice si cul turale , totul fiind trecut prin sensibilitatea autorului@
Poemul se desc.ide cu o formula specifica basmului (A fost odata... ") care plaseaza povestea de
iubire dintre 1uceafar si o frumoasa fata de imparat, intr-un timp indepartat, poate la inceputul
lumii.
8ub aceste lumini de Geneza, se inc.eaga imaginea tinerei pamantence prezentata in urmatoarele
versuri (5-!)3
A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata, )in rude mari imparatesti,
* prea frumoasa fata. Si era unu la parintiSi nandra-n toate cele, !um e fecioara intre sfinti
Si luna intre stele"
:ominantele acestei imagini sunt3 frumusetea ( * prea frumoasa fata"), unicitatea (una la
parinti", mandra-n toate cele") si regimul temporal deosebit, care o alatura de elementele eterne
(Aecioara si luna).
Bnica este si povestea ei de iubire, cezura din versul al 00-lea (A fost+ ca niciodata") ec.ivaland cu3
A fost si nu va mai fi ".
Privita mai atent, fata se bucura de un dublu regim temporal3
prin descendenta ()in rude mari imparatesti"), este socotita a fi fiica a cerului" (fetele
incoronate avand, in conceptia populara, origine divina); de asemenea, frumusetea ei neobisnuita o
apropie de zanele din basme, ori de 0leana Cosanzeana.
Prin aceste atribute, tanara se incadreaza in etern si capata dreptul de a aspira spre 1uceafar.
Pe de alta parte, castelul neru" in care traieste constituie un simbol al destinului uman limitat,
iar perspectiva infinita a Cosmosului are aici semnificatia ascunsa a taramului mortii" ((arin
(incu).
Pusa fiind sub regim selenar, gingasa pamanteanca isi inc.eaga aspiratia erotica sub semnul noptii
si al visului3
,rivea in zare cum pe mari
#asare si straluce, ,e miscatoarele carari
!orabii nere duce".
0nca de acum, imensitatea marii (deasupra careia 1uceafarul isi raspandea lumina), sugereaza ca
iubirea dintre doua fiinte apartinand unor lumi diferite este imposibila.
in fiecare seara, nostalgica fata isi indreapta elanul erotic spre 1uceafar; la randul lui, astrul ii
trimite efluvii misterioase, umplandu-i #sufletul& si #inima& de doruri nelamurite.
8i cum fiintele din alte lumi pot fi aduse pe Pamant doar prin descantec, domnita rosteste, de doua
ori, incantatia magica3
# !obori in -os, luceafar bland,
Alunecand pe-o raza, ,atrunde-n casa si in and
Si viata-mi lumineaza."
:e fiecare data, 1uceafarul se va metamorfoza, aparand in camera fetei printr-o dubla reflectare3 in
vis si in oglinda.
Prima metamorfoza constituie ipostaza neptunica
5
a celui coborat din inalta lui sfera, de dragul unei
pamantence3
El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare Si s-arunca fulerator,
Se cufunda in mare"
Si apa unde-au fost cazut
/n cercuri se roteste. Si din adanc necunoscut
0n mandru tanar creste.
0sor el trece ca pe pra
,e marinea ferestei Si tine-n mana un toia
incununat cu trestii.
,area un tanar voievod
!u par de aur moale, 0n vanat iuli se-ncheie nod
,e umerele oale.
/ar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara -0n mort frumos cu ochii vii
!e scanteie-n afara."
C.emarea 1uceafarului (care ii cere fetei sa- urmeze in adancul acvatic) ec.ivaleaza cu o invitatie
la nemurire, prin intoarcerea la pree7istenta; dar cum, in oc.ii fetei, aceasta inseamna moartea,
refuzul ei este categoric3 # !aci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau ma-nheata".
A doua intrupare a 1uceafarului, da nastere unui tablou de sfarsit de lume3 cerul se roteste, .aosul
pare a fi incendiat, iar din negrele lui goluri, se inc.eaga o aparitie plutonica
"
3
,e nere vitele-i de par
!oroana-i arde pare 1enea plutind in adevar
Scaldat in foc de soare".
Prin cele doua nasteri", 1uceafarul parcurge un ciclu de viata, pentru a renaste ca om. $upandu-se
insa din locul lui de sus" .arazit de Creatpr9 el reediteaza mitul luciferic; din aceasta pricina, fata
(care il vazuse ca pe un iner") ii descifreaza acum esenta demonica.
C.emata sa iasa din propriul destin (Si lumea ta o lasa"), fata ii cere astrului sa coboare la conditia
umana3
# 2u te coboara pe pamant, (ii muritor ca mine".
0ndragostit de faptura de lut, 1uceafarul accepta ipoteza unei e7istente terestre, nasterea din
pacat", adica renuntarea la lumea lui. 8i cum pentru aceasta era necesara iesirea din conditia sa
eterna, 1uceafarul porneste spre :emiurg, pentru a obtine dezlegarea.
8ub raport artistic, epitete ca mort frumos" sau comparatia E alba ca de ceara" au menirea de a
spori impresia de straniu; tot asa, comparatia )ar ochii mari si minunati + Lucesc adanc, himeric +
!a doua patimi fara sat + Si pline de-ntuneric" are sensuri metafizice.
0n prima parte a poemului, pot fi recunoscute mai multe teme si motive romantice: cadrul
nocturn, vec.iul castel, reve ria, visul, mitul ?buratorului, antiteza viata6moarte, metamor fozele
1uceafarului, gigantismul tabloului uranic.
Partea a Ii-a
Partea a doua a poemului cuprinde strofele ,,--, si este subordonata planului terestru.
0n esenta, in cele douazeci de strofe ale acestei parti, se prezinta nasterea iubirii pamantene a
frumoasei fete de imparat, pentru pa2ul Catalin; daca, in primul tablou, intalnirea cu 1uceafarul
apartinea visului, de data aceasta totul este pus sub regim diurn.
Primul dintre protagonisti este pa2ul Catalin (rsprezentandu- pe Cupidon). 0postaza sa mitologica
reiese din unele elemente de portret ( !u obra-ei ca doi bu-ori") dar si din asemanarea cu pa2ul
Cupidon, din poezia cu acelasi titlu, de (. )minescu; de asemenea, lipsa ascendentilor (%aiat din
flori") si a unui loc de origine (... si de pripas") il pot plasa in mit.
8olicitat, in palat, la treburi marunte (umple cupele mesenilor, duce trena imparatesei), Catalin este
atras de frumusetea fetei, numita acum, prin analogie, Catalina3
Ei, !atalin, acu-i acu !a sa-ti incerci norocul"
<otararea pa2ului ec.ivaleaza cu o #coborare& din mit, norocul" fiind cel care-i #petrece& pe oameni
spre moarte. 1a randul ei, fata devine tot mai pamanteanca3
@ )ar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
)a-mi pace, fui departe -*, de luceafarul din cer
'-a prins un dor de moarte".
0n ultimul vers, dorul de moarte" avand sensul propriu, semnifica destinul uman.
:upa ce Catalin ii dezvaluie fetei atractiile dragostei pamantene, ea fuge in lume cu noul iubit, cu
toate ca privirea ii ramane intoarsa spre 1uceafar3
/n veci il voi iubi si-n veci 1a ramanea departe..."
8e vadeste astfel cata dreptate avea :umnezeu (in basmul de origine) cand compara # copiii
pamantului" cu spuma marii, nascuta si spulberata de o boare de vant. 0ubirea tinerei domnite se
vadeste a fi, si aici, o stea cazatoare", care vine din cer, pe un drum de lumina, dar se stine de
cum atine pamantul si viata ei tine numai o clipa". 8i in partea a doua a poemului pot fi
recunoscute elemente romantice: inspiratia din mit, antiteza intre 1uceafar si marun tul pa2,
aspiratia spre absolut a Catalinei, marea, cadrul nocturn.
Partea a Hl-a
0ncluzand strofele -9-!9, partea a 0l0-a a poemului (subordonata planului universal-cosmic) este
alcatuita din doua episoade3
?borul 1uceafarului spre :emiurg (strofele -9-*C).
1ectia de cunoastere pe care Creatorul i-o face indragostitului </perion (strofele *-!9).
?borul 1uceafarului constituie o calatorie inversa pe a3a timpului" (cum afirma :. Popovici), o
intoarcere in 0ncreatul cosmic. in timpul acesteia, 1uceafarul strabate, ca # un fuler ne-ntrerupt"
imensitatea stelara, comprimand timpul cosmic3
Si cai de mii de ani treceau in tot atatea clipe".
Ca faptura a primei creatii, 1uceafarul reediteaza Geneza (la care mai asistase o data, intrucat
:emiurgul -a creat mai intai pe el si apoi, lumea)3
Si din a chaosului vai,
4ur impre-ur de sine, 1edea ca-n ziua cea dentai
!um izvorau /u mi ne""
Calatoria celui care dorea sa-si sc.imbe destinul se inc.eie in varsta precosmica, acolo unde nu
e7ista nici spatiu pe care sa se puna .otare, nici timp iesit din #golurile& .aosului ( 1remea, ca o
apa, n-are puterea de a se umfla in putul ei si a iesi din oluri..." - G. Calinescu)3
!aci unde-a-une nu-i hotar 5ici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca in zadar )in oluri a se naste".
Cuvintele pe care 1uceafarul i le adreseaza :emiurgului, il caracterizeaza ca pe un nefericit apasat
de propria sa eternitate3 )e reul nerei vecinicii+ ,arinte, ma dezleaa". $ugamintea este
e7primata la modul solemn, notiunile de viata", moarte", vecinicie", capata sensuri noi in gura
celui menit" sa fie etern. *ra de iubire" devine metafora a vietii finite, dupa care ar trebui sa
urmeze #repaosul& total.
Si din repaos m-am nascut, 'i-e sete de repaos".
Pentru prima oara, :emiurgul i se adreseaza 1uceafarului pe adevaratul sau nume3 </perion.
#- 67perion, ce din enuni
#asai c-o-ntreaa lume, 5u cere semne si minuni
!are n-au chip si nume"
2u vrei un om sa te socoti,
!u ei sa te asameni8 )ar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.
Ei numai doar dureaza-n vant
)eserte idealuri @ !and valuri afla un mormant,
#asar in urma valuri"
Ei doar au stele cu noroc
Si prioniri de soarte, 5oi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte."
Cuvintele Creatorului constituie un discurs gnomic, strabatut de motivul #Aortuna labilis& (;orocul
este sc.imbator).
8ub semnul acestuia, se afla fiintele umane, fapturi marunte si ridicole care astazi c (esc ceea ce
maine va fi spulberat.
Antiteza intre termer; # dureaza " si # in vant" releva naivitatea, mandra a celor care nu sunt decat
nume trecatoare" in cartea vietii. :e aici, metafora valurilor care sugereaza nestatornicia,
zbuciumul, continua alergare sfarsita in moarte.
'ot asa, metafora stele cu noroc" sporeste dramatismul destinului uman, aflat sub dominatia unui
noroc sc.imbator. 0n ultimele versuri ale fragmentului, antiteza intre ei" si noi" opune fiintelor
marunte, lumea eterna careia ii apartine </perion.
Eon hipercosmic" (G. Calinescu) constituind a treia parte din 8piritul Bniversului, </perion aspira
spre moartea totala; tocmai din aceasta pricina insa, moartea ii este refuzata, caci ea ar ec.ivala cu
negarea unitatii dintre Bnul si 'ot, ar sc.imba ec.ilibrul lumii3
2u, din eternul meu intre #amai a treia parte
!um vrei puterea mea s-o ne,
!um pot sa-ti darui moarte8 " (strofa ramasa in manuscris)
;ici :emiurgul insusi nu poate stavili nesfarsita revarsare din viata in moarte si din moarte in viata,
care le-a fost data oamenilor3 ( !aci toti se nasc spre a muri+ Si mor spre a se naste"). Ce ar
insemna pentru </perion viata finitaD Ar insemna sa sc.imbe o eternitate senina pe alta
zbuciumata, intrerupta de reincarnari succesive - cea a oamenilor. in sc.imb, :emiurgul ii ofera alte
moduri e7istentiale3 cunoasterea prin 1ogos (!ere-mi cuvantul meu dentai"), ori transformarea
esentelor muzicale ale Bniversului prin cant orfie ( 1rei sa dau las acelei uri...") Ca ultim
argument, Creatorul ii arata pamantul (metafora pamant ratacitor") si pe cei doi indragostiti -
Catalin si Catalina.
8i in partea a 0l0-a a poemului e7ista elemente romantice: uriesismul viziunii cosmice, zborul
intergalactic. apelul la mitologie, antiteza intre lumea muritoare si cea eterna.
Partea a IV-a
Partea a 0V-a a poemului (strofele !--4!) cuprinde, ca si prima, cele doua planuri3 uman-terestru si
universal-cosmic.
Acum, intr-un decor romantic, din care nu lipsesc luna, teiul si floarea de tei, cei doi indragostiti
(Catalin si Catalina) isi spun vorbe de iubire3
!aci este sara-n asfintit,
Si noaptea o sa-nceapa"
#asare luna linistit
Si tremurand din apa
Si imple cu-ale ei scantei
!ararile din cranuri" Sub sirul lun de mandri tei,
Sedeau doi tineri sinuri".
Cei doi copii+ !u plete luni, balaie" reprezinta perec.ea primordiala, pura, nediferentiata, plasata
intr-un spatiu mitic in care apele germinale nasc luna.
Peisa2ul ridica la dimensiuni cosmice idila celor doi caci numai draostea si moartea ii pot reda
universului pierduta lui unitate" (?oe :umitrescu >usulenga).
'ransfigurat sub vapaia iubirii, Catalin rosteste cuvinte care vizeaza dimensional vesnicia3 #evarsa
liniste de veci+ ,e noaptea mea de patenti". Pentru ultima oara, Catalina invoca 1uceafarul spre a-i
lumina norocul". :ar demonul sau eniul a invatat marea lectie a aventurii umane si istoria pentru
el nu va mai incepe niciodata de la capat" (?oe :umitrescu->usulenga).
Catalina se integreaza astfel acelei lumi pe care </perion o priveste cu superioara detasare in strofa
finala3
2raind in cercul vostru stramt
5orocul va petrece, !i eu in lumea mea ma simt
5emuritor si rece".
Antitezele3 cercul" - lumea", vostru" - mea" distanteaza geniul de lumea muritoare conferindu-i
trista aureola din manuscrisul eminescian3 El n-are moarte, dar n-are nici noroc ".
Teme si motive romantice: destinul geniului, luna, teiul. inserarea.
Sensuri alegorice:
Pe marginea unuia dintre manuscrisele poemului, )minescu a facut urmatoarea insemnare3 in
descrierea unui voia- in 2arile #omane" ermanul 9(unisch) povesteste leenda Luceafarului.
Aceasta este povestea. /ar intelesul aleoric ce i-am dat este ca, daca eniul nu cunoaste nici
moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici pe pamant nici e capabil de a
ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc".
0n poem, geniul este simbolizat de 1uceafarul6</perion.
Aiinta rara de stea, in care :emiurgul a pus nemarini de andire ", geniul are doua #fete& si doua
nume3 o fata intoarsa spre oameni si una ascunsa, esentiala (</perion E cel care zboara pe
deasupra).
Aflat la o distanta uriasa fata de lume, 1uceafarul - geniul incearca sa i se integreze, din sete de
cunoastere. Aceasta tentatie se dovedeste a fi imposibil de realizat, caci, in lumea comuna, geniul
este mereu egal cu el insusi3 Eu sunt Luceafarul de sus".
Aiinta solitara prin stralucirea mintii sale, geniul este un neinteles, oamenii obisnuiti fiind incapabili
sa a2unga la inaltimea gandirii sale. :e aici se va naste nefericirea sa e7istentiala, dar si orgoliul
luciferic ducand la izolarea mandra din finalul poemului. )l este etern, dar lipsit de noroc.
Catalina il reprezinta pe omul comun, negenial, care isi traieste clipa intr-un spatiu-timp limitat de
#cercul& destinului sau.