Sunteți pe pagina 1din 6

Holdevici I - Psihoterapii Scurte am ramas l;a pag 85

Si de citit toate cazurile expuse



"Este acest eveniment previzibil?"
"Care sunt sentimentele pc care Ie-a declan~at in dvs?"
Apoi, pacientul este pregatit pentru a infrunta viitorul, primind instructiuni de
genul urmator:
"Am analizat impreuna ce ar fi trebuit sa faceti in situatia care a trecut. lnevitabil
va yeti mai intalni in viitor cu alte situatii ncprcvazute la care yeti aplica cele invatate
impreuna in cursul terapiei. lmaginati-va acum 0 situatie neprevazuta ~i cautati sa va
vizualizati, actionand intr-o manicra adaptativa".

Astfel, de pilda, in cazul tratamentului tulburarii depresive (nevrotice), tratamentul se
realizeaza in trei etape:
1. Rezolvarea problemei inactivitatii pacientului prin intermediul unor tehnici
comportamentale.
2. Sprijinirea pacientului sa identifice gandurile negative automate, care stau la
baza starilor depresive si modificarea acestora.
1. descoperirea si modificarea schemelor cognitive, care produc declansarea
gandurilor automate.
In etapa de alegere a unui obiectiv (usor de atin), terapeutul il ajuta pe pacient
sa formuleze 0 ipoteza si s-o verifice in practica, ca in exemplul urmator (M
egg Ie, 1990, p. 71):
"Spuneti ca nu puteti sa va concentrati deloc. Oar daca v-as da un ziar, cate randuri
credeti ca ati putea sa cititi?"
Pacientul se gandete si raspunde ca probabil nu va putea citi 20 de randuri, poate doar
15. Acesta va fi pus in situatia de a-si verifica ipoteza si daca reuseste sa citeasca 25
de randuri, acest mic succes i11va ajuta sa continue terapia. In felul acesta, pacientul
s-a familiarizat cu metoda autoexperimentarii.
V-ati adresat tat acest discurs interior, care era de fapt, impotriva
dumneavaastra. Nu credeti cum va ca 'discursulacesta v-a deprimat mai mutt dedit
situa{ia in sine?
Pacienta este astfel antrenata sa-si identifice gandurile negative disfuncionale.si in
afara terapiei. utilizand 0 scala de autoevaluare realizata de Beck (1987) si care
cuprinde urmatoarele aspccte:
situatiile-problema;
emotiile negative,. asociate si intensitatea acestora exprimata numerIC;
gandurile negative, automate legate de situatiile respective.
Convingerile foarte raspandite la persoanele deprimate se refera la:
- asumarea unor obligatii absolute si inumane,
- nevoia de a fi aprobati in totalitate,
- nevoi absolutiste de dragoste, de perfectiune, de reusita.
Al be r t E llis (1977), fondatorul psihoterapiei rational-emotive(RET), a
evidentiat ciiteva tipuri de credinte absolutiste ("trebuie cu orice pre!") cu care
oamenii se autoperturba permanent (dupa Me g g 1e, 1990, p. 74):
"Trebuie sa fiu bun, perfect, pentru ca altfel nu valorez nimic";
"Toti ceilalti trebuie sa fie buni si sa se poarte ireprosabil cu mine. Daca ei nu se comporta astfel, inseamna ca nu
merit".
"Conditiile economice, politice, sociale si de mediu in care traiesc trebuie sa fie astfel aranjate incat sa mi se
indeplineasca toate dorintelc" .
"Oare nu este ingrozitor faptul ca aceste conditii sunt rele si ma frustreaza?"
"Nu pot sa suport acest lucru".
"Nu pot sa fiu fericit in conditii atat de rele, mai bine ma sinucid".

Schema cognitiva de gandire nEgativa, psihoterapeutii cognitivi~ti au pus la punct strategii de contracarare a acesteia.
Astfel, de pilda, se pot aprecia avantajele Si dezavantajele unui mod de gandire perfectionist :
Avantaje:
1. Acest mod de a gandi Si de a ma comporta ma determina sa incerc sa fac totul mai bine.
2. CeEa ce lucrez, este de calitate.
3. Din acest motiv, nu sunt lenes).
4. Gasesc mereu ceva interesant de facut
Total = 31 p
Dezavantaje
1. Perfectionismul meu ma face sa fiu 'anxios nota(8)
2. Ma critic prea sever si acest lucru ma face sa pierd satisfactia lucrului realizat (10).
3. Criticile celorlalti ma deprima sau ma determina sa devin agresiv (10).
4. Pentru ca am tendinta de a evita criticilc, pierd partea lor constructiva si nu ma pot perfectiona (5).
5. Nu profit de succesele mele, pentru ca, imediat ce inregistrez un esec, sunt umbrite toate succesele anterioare (10).
6. Devin intolerant si hipercritic fata de ceilalti 10.
7. Pentru ca reusesc rareori sa fac ceva cu adevarat perfect, traiesc mereu 0 stare de ins atisfactie(10).
Total = 63 p.

Unii autori cognitivisti atrag atentia pacientilor asupra faptului ca modul negativ de gandire este rezult.atul unui contract
pe care I-au fiicut acestia in copilarie si ca acum este cazul ca acest contract sa fie renegociat.

TEHNICI DE TERAPIE SCURTA CARE il FAC PE SUBIECTI SA SE VINDECE (ELLIS, 1990)
1. Con~tientizarea propriei auto perturbiiri
Cum? Explicanduli-se ca nu atat imprejurarile exterioare, factorii situationali actuali sau care au actionat in copilarie
produc perturbarile emotionale, ei modul in care acestia se raporteaza la imprejurarile de viata reprezinta cauza reala a
perturbi'irii psihice. Oamenii sunt cei care se decid sa interpreteze intr-un mod negativ si frustrant evenimentele
psihotraumatizante timpurii sau actuale, nefacand altceva dedit sa se autoperturbe.
Fiinta umana are capacitatea de a se autocontrola emotional.
2. lnfelegerea modului dogmatic de gondire bazat pe "trebuie cu orice preft sa..."
Oamenii se autoperturba si prin formnarea unor cerinte si imperative absolutiste .
Subiectii anxiosi, deprimati sau furio~i isi fixeaza in mod constient sau inconstient imperative categorice ("trebuie
neapa-ra t sa- ....")
3. Comboterea prin intermediul orgumentiirii active a gandurilor irafionale si a imperativelor categorice
Pacientii VOl' fi invatati sa-~i adreseze intrebi'iri cu caracter provocativ:
"De unde ~tii ca va fi un dezastru daca nu vei avea doar note bune la facultate?"
"De ce ar trebui sa ai doar note bune?"
"De ce prietenii tai trebuie sa fie neaparat drag uti cu tine, pentru ca altfel va fi sfar~itul lumii?"
"Unde scrie ca, pentru faptul ca ai fost respins de persoana iubita, e~ti complet lipsit de valoare ~i nu meriti sa fii iubit
de nimeni?" etc.
4. Tehnica reanaliziirii unor comportamente-problema
Oamenii se perturba pe ei insisi, in special, pentm doua motive principale:
problemele ego-ului, care i1 fac pe subiect sa se denigreze in pennanenta, pentro cii nu are performante suficient de
mari sau pentru cii nu obtine suficienta aprobare de la ceilalti;
toleranta redusa la frustratie, care ii face sa doreasca in mod absolut anumite lucruri ~i sa considere ca nu pot trai daca
nu au ceea ce I~i doresc. Toleranta scazuta la fmstratie ii determina in acela~i timp sa soli cite gratificatii imediate, iar
in absenta acestora, subiectii se refugiaza in comportamente dezaprobative compulsive, cum ar fi alcoolismul,bulimia
sau fumatu1. Este evident ca aceste deprinderi of era 0 relaxare pe moment, insa cu efecte negative pe termen lung.
o metoda simppla, specifica terapiei rational-emotive, metoda ce ii ajuta pe subiecti sa abandoneze acest gen de
comportamente adictive consta In a-I solicita pe ace~tia sa noteze Intr-un jurnal cat mai multe dezavantaje ale
comportamentului compulsiv, precum si avantajele renuntarii la acesta. Apoi, ace~tia trebuie sa revada zilnic de 10-20
de ori aceste liste cu argumente pro si contra unui comportament (de pilda, fumatul) si sa reflecteze asupra lor.
5. Schimbarea sistemului de referinta
Clientul invata sa-si priveasea in mod diferit situatia, deplasand accentul de la partile negative spre cele pozitivc
(atitudinca "stic1a estepe jumatate plina).
6. invofarea "acceptarii neconditionate"
Acceptarea neconditionata ar insemna ca pacientul sa se accepte pe sine, chiar dad ceilalti, inclusiv terapeutul, il
accepta sau nu.
"deoarece terapeutul meu ma accepta, desi ma port rau, atunci ar trebui sa ma accept si eu".
Il va invata urmatoarele:
oamenii sunt fiinte prea complexe pentru a primi 0 apreciere cu caractcr global;
- este mai indicat sa ne ocupam ~i sa evaluam doar propriile noastre comportamente, nu si ale altora;
obiectivul evaluarii comportamentelor personale trebuie sa fie
reprezentat de obtinerea bucuriei de viata si nu de "punerea la incercare" a propriei persoane;
in cazul in care subiectii insista sa se autoevalueze ca persoane, ei sunt instruiti sa-~i spuna: "eu sunt 0 persoana
valoroasa numai pentru faptul ca traiesc si nu pentru actiunile pe care Ie intreprind sau nu Ie intreprind"
7. Exercifii de depasire a sentimentului de jena sau rusine
8. Tehnica imageriei rafional-emotive
Imagerie = repetarea in plan mental, in stare de veghe, relaxare sau hipnoza, a unei situatii cu semnificatie
emotionala pentru subiect.
Prezenture de cuz (Rosen, p. 264)
Pacient cu durere abdominala.
Terapeutul: "Ce culoare iti vine in minte atunci dnd te concentrezi asupra durerii tale? Rosu? Gande~te-te la un obiect
sau la mai multe obiecte care sunt colorate in ro~u!".
Pacientul: "Un pix".
T: "Un pix ro~u? Are ~i pasta ro~ie?".
P: "Da!".
T: "Imagineaza-ti cii iei pixul ro~u ~i scrii cu rosu cuvintele pace, confort. Sau poate preferi sa mazgalesti pama cand
pasta rosie se termina? Atunci dnd pasta rosie s-a terminat, ar fi bine sa te intrebi: Oare nu a disparut si durerea din
abdomenul meu, 0 data cu pasta rosie? Cand vei simti mai putina durere, ridica degetul aratator drept. Atunci dnd vei fi
gata, vei putea iesi din transa ~i vei lasa in urma ta pixul rosu si durerea. De acum iincolo vei scrie numai cu cerneala
albastra si te vei simti invaluit intr-o culoare albastra, linistitoare. Arunca toate problemele care te-au suparat intr-o
gaura neagra. Trebuie sa fii convins cii vei reu~i. Meriti sa fii fericit. Nu scrie nicaieri ca nu vei reusi, iar daca scrie, noi
putem sterge. Poti inlocui cele scrise cu alte lucruri bune, scrise in cerneala albastra!".
T: (Dupa ce pacientul a iesit din trans a) "Cum tesimti acum'?".
P: "Bine. Nu ma mai doare!".
T: ,,$i nu am lucrat decat 10 minute!".
P: "Mi-a fost tare rau inainte!".
Prezentam planul modelului de psihoterapie scurta, construetivist-strategiea, pentru tulburarile obsesive si fobiee
(Nardon).
Etapa I (prima ~edinta).
Obiective:
I. Definirea problemei ~i castigarea increderii paeientului.
2. Realizarea unui acord cu paeientul asupra obiectivelor psihoterapiei. Construirea relatiei psihoterapeutiee;
intarirea increderii si castigarea colaborarii pacientului.
3. Explorarea sistemului perceptiv-reactional al pacientului si redefinirea acestuia.
4. Construirea unci ipoteze de interventie.
5. Primele actiuni cu caracter terapeutic.
Strategii:
1. Tehnica "tracing" -ului.
2. Reetichetarea (recadrajul) circulara a problemei.
s3. Reetichetarea circulara a sistemului perceptie-reactie, prccum i a solutiilor incercate de pacient.
4. Reetichetarea paradoxa1a.
5. Tehnica hazata pe confuzie.
6. Comunicarea metaforica.
7. Instructiunile indirecte (prescrierile indirecte).
Modul de comunicare cu suhiectul: limbaj hipnotic (utilizarea hipnozei in afara transei, ascultare activa, sugestii non-
verbale si intluenta personala a terapeutului).
Etapa a II-a (~edintele 2-5)
Obiective:
1. Distrugerea sistemului rigid perceptie-reactie si solutii incercate de subiect.
2, Redefinirea primei schimbari.
3. Stimularea altor schimbari progresive.
4. Modificarea modului in care clientul percepe realitatea.
Strategii:
1. Reetichetarea (recadrajul): => paradoxala; => provocativa; => activarca indoiclii.
2. Prescrieri (instructiuni) in sfera comportamentului: directe; => indirecte; => paradoxale.
3. Comunicare metaforica: => anecdote; => povestiri; => aforisme.
4. Redefinirea cognitiva si explicativa a modificarilor obtinute.
Comunicarea cu subiectu1: limbaj hipnotic (hipnoza in absenta transei) si intluenta personala maxima a terapeutului.
Etapa a III-a (lncepand cu sedinta a sasea)
Obiective:
1, Constatarea prin intermediul experientelor directe a faptului ca subiectul este capabil sa depaseasca problema-
simptom.
2. Realizarea progresiva de noi modificari pana cind sunt atinse obiectivele terapeutice despre care s-a convenit
ca rezolva problema.
3. Redefinirea modului in care subiectul pereepe relatia sa eu sine insusi,cu ceilalti si cu lumea exterioara.
4. Consolidarea achizitiilor obtinute.
5. Formarea la subiect a unui sistem de perceptie-reactie suplu in raport eu realitatea.
Strategii:
I. Prescrieri directe si indirecte in sfera comportamentului.
2. Reetichetarea.
3. Prevederea paradoxala a recaderilor.
4. Redefinirea explicativa a modificarilor obtinute si stimularea subiectului sa obtina 0 anumita autonomie personala.
Comunicarea cu subieetul: limbajul utilizat este din ce in ce mai putin hipnotic. Se recurge tot mai putin la rolul
intluentei personale a terapeutului si a comunicarii implicite, in vederea stimularii indirecte a autonomiei personale a
subieetului.
Etapa a IV-a
Obiective:
Aehizitionarea completa de catre pacient a autonomiei personale si a flexibilitatii sistemului perceptie-reactie.
Strategii:
1. Expliearea in detaliu a demersului psihoterapeutic utilizat (redefinirea eognitiva) si clarificarea procesului de
sehimbare.
2. Responsabilitatea schimharii este atribuita integral resurselor proprii ale pacientului.
3. Comuniearea eu subieetul: total non-hipnotica, dar descriptiva si cu caracter familiar.
Clientii se prezinta. la cabinetul de psihoterapie cu plangeri foarte complexe, care includ multe clemente. S h a z e r
- "plangerile" clientilor se refera, in general, la urmatoarele aspecte:
0 secventa comportamentala.
0 semnificatie conferita situatiei.
Freeventa eu care se produce simptomul.
Localizarea conditiilor fizice in care se produce simptomul.
Gradul in care simptomul este involuntar.
Persoanele semnificative care sunt implicate in producerea eomportamentului problematic in mod voluntar sau
involuntar.
Problema legata de "cine" sau "ce anume" este de vina.
Factorii de mediu: serviciu, statut socio-economic, locuinta. etc.
Probleme fiziologice sau stari emotionale implicate.
Trecutul.
Predictii in legatura cu viitorul
Expectatii eu caracter utopie.
S h a z e r (1985) subliniaza faptul "ca fiecare pacient poarta eu sine cheia problemei sale", terapeutul avand doar
sarcina de a asculta.
S h a z e r (1985) prezinta urmatoarea regula a terapiei seurte ):
"Terapeutul trebuie sa stie ce sa nu faca, iar ceea ce a facut clientul pana atunci reprezinta exemplul cel mai clar de ce
anume nu trebuie facut".
Subliniem inca 0 data faptul ca intrebarea: "de unde vei sti ca problema ta este rezolvata?" este cruciala pentru gasirea
solutiei terapeutiee efieiente.
Daca plangerea clientului este un element in legatura cu care nu se poate face nimic, atunci acesta nu reprezinta 0
problema, indiferent cat de neplacuta este situatia.
Sistemul luat in considerare in psihoterapie include:
1) clientul (cuplul sau familia);
2) problema (plangerea sau simptomul);
3) terapeutul si eventual co-terapeutii aflati in spatele oglinzii cu 0 singura fata;
4) interactiunile dintre elemcntele mentionate mai sus.
Schimbarea terapeutica poate incepe din orice punct al sistemului
INEVITABILITATEA SCHIMBARII
Sarcina terapeutica pentru prima sedinta de psihoterapic:
"De acum si pana data viitoare as dori sa observi ell atentie si sa descrii ceca ce se petrece in familia ta (viata ta,
casatoria ta, prietenia ta etc.) si tu ai dori sa continue sa se petreaca" .
Aceasta tehnica comute atentia pacientului de la trecut la prezent si viitor si, in mod implicit, sa activeze expecta!ia
schimbarii.

Metaforele in psihoterapie:
Un anumit fel de interactiune dintre doua persoane poate , reprezenta 0 metafora pentru 0 alta interactiune.
Cand comunicarea are un caracter metaforic, problemele pacientilor sunt dificil de rezolvat, pentru ca mesajele
nu spun ceea ce ele par sa spuna si subiectii se afla mereu prinsi in capcana unor secvente repetitive de comportamente
patologice.
Patru strategii terapeutice impreuna cu metaforele caracteristice:
1. Dominarea si controlul
Starea afectiva cel mai freevent intalnita In astfel de familii cu probleme este teama, deoarece controlul si dominatia sunt
asigurate prin intermediul intimidarii si exploatarii.
Sarcina terapeutului in familii cu astfel de problema: sa redistribuie puterea intre membrii familiei si sa modifice modul
in care puterea este utilizata, corectarea ierarhiilor, negocierile si contractele, modificarea beneficiilor, precum si
ritualurile si sarcinile terapeutice.
Negocierile si contractele: Negocierile cu priivire la utilizarea banilor, cresterea copiilor, raporturile cu rudele, timpul
liber si viata sexuala, reprezinta elementele de baza ale oricarei terapii de familie. (o solutie posibila este aceea de a
incheia un contract cu privire la utilizarea banilor, contract care sa deseurajeze violenta.). Principiul care sta la baza
strategiei respective este simplu: sa facem consecintele comportamentului violent mai neplacute pentro agresor decat
pentro victima.Certurile In legatura eu banii pot reprezenta 0 metafora pentro dezacordurile In legatura eu problemele
sexuale .
Ritualurile si sarcinile terapeutice se refera la gasirea unui ritual care sa fie mai dificila decat simptomul, dar in acelasi
timp benefic pentru pacient.
2. Nevoia de dragoste. Oamenii sunt motivati mai ales de nevoia de a fi iubiti care e frustranta, astfel ca in relatii
apar cererri excesive si tendinta de a critica partenerul. Membrii familiei se lupta unul cu celalalt pentru a
obtine afectiune si nu de putine ori pun in actiune comportamente autodesctructive.
Simptomul are de obicei rolul de a obtine un beneficiu secundar care este dragostea si atentia celorlalti.
Terapeutul: trebuie sa redistribuie dragostea (unde comunicarea se centreaza In jurul durerii morale, a frustrarii si
vidului.)
Problemele patologice specifice acestui nivel sunt depresia,anxietatea, fobiile, dezordinile conduitei alimentare si
singuratatea.
O strategie e prescierea simptomului: I se cere clientului sa manifeste cat mai mult simptomul respectiv dar la anumite
ore si momente stabilite anterior, astfel incat simptomul sa devina o obligatie.
Ex: Pentru cuplurile care se cearta mereu este recomandabila strategia prin care li se cere, la anumite ore si in anumite
zile, sa procedeze astfel: unul dintre soti va spune celuilaIt timp de zece minute toate nemultumirile sale, in timp ce
celalalt trebuie sa taca si doar sa spuna la sfarsit "imi pare rau draga". In urmatoarele 10 minute, procedura se
inverseaza. In felul acesta, seeventa negativa de comunicare este blocata.
3. A iubi si a proteja. Oamenii sunt motivati de dorinta de a-i iubi si proteja pe ceilalti.
Aceasta nevoie poate scoate la iveala calitati deosebite, cum ar fi: compasiunea, generozitatea, bliindetea, dar si defecte
ca: posesivitatea, dominanta, violenta si tendinta de a se amesteca nejustificat in vietile celor dragi.(sotiile batute, copiii
pedepsiti pt binele lor, profesori care croitica elevii pt a invata mai bine, etc)
Terapeutul :Trebuie sa modifice maniera in care membrii familiei isi acorda dragoste si protectie unul celuilalt, precum
si cine are grija de cine.
Comunicarea in familii cu astfel de probleme :e in jurul ideilor de moarte, lipsa de speranta, epuizare, lipsa de control
si culpabilitate.
Specificul acestor interactiuni consta in aceea ca atunci cand un membru al familiei este nefericit, un altul doreste sa
moara.
Metaforele utilizate se refera la faptul ca cineva este inchis, prins in capcana, ca si-a pierdut libcrtatca.
Terapeutul trebuie sa: induca 0 metafora care sa sugereze dragoste, umor, fcricirca de a fi impreuna, inversand in acelasi
timp ierarhia referitoare la cine are nevoie de ajutor si cine trebuie sa acorde ajutorul.
4. Resentimente si iertare: conflictele sunt legate de incest, abuzuri sexuale sau acte de sadism.
Atunci cand oamenii si-au produs traume unii altora sau au la baza resentimente, reactii de tip "doliu", minciuna,
secretizare, auto-depreciere, izolare si disociere, principal a traire afectiva fiind sentimentul de rusine legat de faptul ca
nu poate ierta ceea ce i s-a intamplat.
Terapeutul trebuie sa renegocieze cui ii revine rusinea, pentru ca de multe ori victimele sunt cele blamate.
Comunicarea in astfel de familii: se invarteste in jurul secretului, pentru ca acestia se tem ca scoaterea la iveala a ceea
ce s-a petrecut ii va aduce si mai multa rusine.
Terapeutul va trebui sa :
- introduca metafore referitoare la spiritualitate si unitate, prezentand simboluri care se refera la compasiune si la
stari afective superioare.
- Membrii familiei sunt dirijati treapta cu treapta de Ia abuzuri spre comportament reparator si spre acordarea
protectiei reciproce.
- Se pune accentul pe realitate si responsabilitate, iar ipocrizia si minciuna sunt inlocuite cu comunicari deschise
si sincere .