Curs VI

Sisteme de aliaje binare

Curbe de racire ale aliajelor
La solidificare si la topirea aliajelor acestea sunt caracterizate de temperaturi de
inceput al solidificarii, respectiv de temperaturi de sfarsit al solidificarii. In
concluzie, topirea si racirea aliajelor are loc intr-un interval de temperaturi.
Astfel cristalizarea incepe la temperatura T
1
si se termina la temperatura T
2
.
Fig.6.1 abcd. Temperaturile de inceput si de sfarsit de cristalizarea se mai
numesc si temperaturi sau puncte critice ale aliajelor. Curbele de racire ale
aliajelor vor prezenta intreruperi la aceste temperaturi in functie de solubilitatea
celor 2 componenti. Vor exista mai multe curbe de racire pentru aliaje. Astfel
Fig.6.1a aliajul este total solubil in stare lichida si total solubil in stare solida. La
T1 incepe cristalizarea unei solutii solide alfa, iar la T2 corespunzator punctul 1
se termina solidificarea solutiei solide. Fig.6.2b reprezinta curba de racire a unui
aliaj cu solubilitate totala in stare lichida, insolubilitate totala in stare solida cu
formare de amestec mecanic(eutetic): A+B, alfa+beta. La temperatura T1(pct.2)
incepe solidificarea unui component sau a unei solutii solide iar la temperatura
T2(2) lichidul ramas se descompune si se solidifica concomitent cei doi
componenti puri sau cele doua solutii solide. Fig.6.1c reprezinta racirea a doi
componenti total solubili in stare lichida(sau insolubili) si total insolubili in stare
solida. In acest caz nu se formeaza aliaje in conditii obisnuite. La temperatura
T1(pct. 3) solidifica componentul cu temperatura t
s
cea mai mare iar T2
solidifica celalalt component(3). In stare solida componentii se arajeaza in
functie de densitate. Fig.6.1d reprezinta curba caracteristica de racire a unui aliaj
eutetic(amestec mecanic). Solidificarea are loc la temperatura T2 respectiv
T1=T2 (4=4). Totalitatea temperaturilor, punctelor de inceput de solidificare
formeaza linia lichidus. Deasupra acestor puncte aliajul prezinta o singura faza,
respectiv faza lichida. Totalitatea tuturor punctelor de sfarsit de solidificare(t2)
reprezinta linia solidus. Sub aceasta linie structura materialului este in functie de
solubilitatea in stare solida. Intre T1si T2 aliajele prezinta 2 faze. Una lichida si
alta solida dependente si ele de solubilitatea atat in stare lichida cat si solida.
Clasificarea aliajelor dupa gradul de solubilitate
Curbele de racire ale aliajelor se folosesc la trasarea diagramelor de echilibru al
aliajelor binare. Ele se obtin in urma analizei termice pentru fiecare tip de aliaj.
Diagrama de echilibru este o diagrama temperatura concentratie si indica
variatia unui sistem de aliaje A-B in functie de temperatura si concentratie. A
treia conditie care ar influenta solidificarea, presiunea se va considera constanta,
respectiv egala cu presiunea atmosferica, deoarece majoritatea proceselor
metalurgice au loc in atmosfera, respectiv la presiunea atmosferica. Diagramele
de echilibru sunt diagrame de constitutie deoarece pe ele se pot stabili fazele
constitutive ale aliajului la diferite temperaturi si concentratii. Se mai numesc
diagrame de echilibru sau diagrame de faze deoarece pe aceste diagrame se
determina numai fazele in echilibru corespunzatoare racirilor lente. In concluzie,
diagramele de echilibru reprezinta:
a-trecerea din stare lichida in stare solida si invers; temperaturile de inceput de
solidificare, temperaturi de inceput de topire cat s temperaturi de inceput de
solidificare.
b-fazele de topire la diferite temperaturi, la temperatura mediului
ambiant(ordinara sau normala) arata structura respectiv fazele aliajului la racire
lenta.
c-transformarile in stare solida daca exista dupa solidificare importante pentru
tratamentele termice.
Criteriile de clasificare ale sistemelor de aliaje respectiv a diagramelor pe care le
reprezinta pot fi:
A-dupa solubilitatea in stare lichida:
a-sisteme cu solubilitate in stare lichida totala(nelimitat) ex: Au-Ag, Au-Cu, Cu-
Sn, Cu-Zn, etc.
b-sisteme de aliaje cu solubilitate limitata(partiala) in stare lichida, exista numai
in anumite proportii de B in A, se formeaza in general 2 solutii solide iar
concentratie maxima la care are loc solubilitatea se numeste solutie saturata.
c-sisteme cu insolubilitate totala in stare lichida, cei 2 componenti formeaza 2
straturi lichide separate in functie de densitate. In acest caz practic nu se
formeaza aliaj
B-dupa solubilitatea in stare solida
a-sisteme cu solubilitate in stare solida, se formeaza o singura solutie solida
omogena(alfa sau beta).
b-sisteme cu solubilitate limitata(partiala) in stare solida, se formeaza solutii
solide pana la anumite concentratii iar concentratia maxima este data de solutia
solida saturata.
c-sisteme cu insolubilitate totala in stare solida, in care la solidificare se separa
din lichid si se solidifica concomitent un amestec de 2 faze.
C-dupa solubiltatea in stare lichida si solida
Este criteriul cel mai utilizat si in functie de acesta sunt clasificate si diagramele
de echilibru. In Fig.6.2 se prezinta schematic o astfel de clasificare.
Diagrame de echilibru ale aliajelor binare
Structura diagramelor de echilibru
Diagrama de echilibru este o diagrama temperatura/concentratie pe ordonatele
marginale se trec temperaturile critice ale celor doi componenti puri A si B.Pe
abscisa se trec de obicei concentratia lui B de la 0% la 100%. Concentratia lui A
rezulta prin diferenta. Ea se mai poate trece pe o dreapta egala cu abscisa sub
diagrama.
Un aliaj se reprezinta in diagrama prin ridicarea unei ordonate din punctul care
reprezinta concentratia lui B in A, ex. aliajul I cu 25% B si 75% A este
reprezentat de ordonata (dreapta verticala) ridicata din punctul 25% B. In
diagrama curba lichidus este taiata de ordonata in punctul 1 care proiectat pe
ordonata temeperaturilor arata temperatura T1 la care incepe solidificarea
aliajului I. Punctul de intersectie al ordonatei cu curba solidus(2) reprezinta
temperatura T2 de sfarsit de solidificare al aliajului I.
Curba lichidus reprezinta totalitatea temperaturilor de inceput de solidificare sau
de sfarsit de topire al aliajelor considerate din sistemul A-B. Ea se mai numeste
si curba de transformare. Curba solidus reprezinta totalitatea temperaturilor la
care au loc sfarsitul solidificarii aliajelor considerate din sistemul A-B sau
inceputul topirii aliajelor din sistem.
Deasupra curbei lichidus, toate aliajele din sistemul A-B vor fi in stare lichida
indiferent de concentratia lui B in A. Sub curba solidus, toate aliajele
considerate din sistemul A-B vor fi in stare solida. Intre cele doua curbe aliajele
se vor gasi intr-o stare bifazica o faza lichida si o faza solida, indiferent de
concentratia lui B in A.
Diagramele aliajelor binare cu componente insolubile in stare lichida
In acest caz nu rezulta diagrame de echilibru, cei doi componenti au proprietati
diferite ex: Fe-Ca.
Diagramele aliajelor binare cu componente partial solubile in stare lichida
O astfel de diagrama este prezentata in Fig.6.4. Nici in acest caz nu se formeaza
aliaje, dar diagrama prezinta interes d.p.d.v. metalurgic fiind utilizata la procesul
de afinare al Zn-ului in industria metalurgica. Zn-ul prezinta solubilitati limitate
in Pb respectiv lichidele l1 si l2 in functie de concentratia Zn-ului in Pb dizolva
o anumita cantitate de Zn in functie de concentratie. Astfel intre x1% Zn si
100% Zn vor fi prezente cele 2 lichide cand Pb-ul dizolva cantitati diferite de
Zn. La racire Zn avand temperatura mai inalta se formeaza cristalele de Zn ca
plutesc intr-un lichid care inca mai au Zn dizolva in Pb. La 419C
0
se termina
solidificarea Zn in lichidul ramas mai ramane un procent x1 de Zn dizolvat in
Pb. Zn avand densitate mai mica pluteste in acest lichid pe cale mecanica la
350C
0
Zn-ul pur este separat de lichid. Lichidul se solidifica deoarece Pb
elimina din componenta lui toti atomii de Zn ramasi, in doua straturi Pb si
deasupra Zn.
Diagramele aliajelor binare cu componenti solubili in stare lichida
1-Diagramele aliajelor cu componente solubile in stare lichida si insolubilitate
totala in stare solida
A-determinarea diagramelor de echilibru simple
Pentru determinarea unei diagrame se elaboreaza din sistemul de aliaj A-B mai
multe tipuri de aliaje astfel:
I-20%B . 80%A
40%B, 60%A
60%B, 40%A
80%B, 20%A Fig.6.5
Carora li se traseaza curba de racire cu ajutorul analizei termice. Suplimentar se
vor trasa curbele de racire si pentru componentii puri A si B.
Aliajele de concentratie considerata vor fi reprezentate in diagrama de echilibru
prin ordonate ridicate din dreptul concentratiilor lui B. Graficul cu curbele de
racire respectiv diagramele curbelor de racire cu punctele lor critice va fi plasat
in partea stanga a graficului diagramei de echilibru. Punctele de inceput de
solidificare ale aliajelor sunt notate cu 2,3,4,5, iar cele de sfarsit de solidificare
cu 2,3,4 si 5. Pentru componentii puri cele 2 puncte critice sunt identice.
Pentru A 1 este identic cu 1 iar pentru B 6 este identic cu 6. Punctele critice ale
fiecarei curbe car reprezinta aliajul va fi proiectat pe ordonata concentratiei
aliajului respectiv. Punctele critice ale componentului A va fi proiectat pe
ordonata din stanga unde A este 100% iar punctele critice ale lui B pe ordonata
din dreapta unde B este 100%.Unind toate punctele de inceput de solidificare se
obtine curba A-B numita curba lichidus. Unind toate punctele de sfarsit de
solidificare se obtine curba A-C-B numita curba solidus.
Interpretarea diagramei
Pentru acest lucru se considera aliajul I din diagrama simpla din Fig.6.6 care are
30%B si 70% A.
La racirea aliajului I lichidul l1 are temperatura t1si incepe solidificarea in lichid
de concentratia 30%B-70%A apar germenii de cristalizarea a componentului A
deoarece segmentul t1 l1 prelungit pana la ordonata temperaturii lui T arata ca
acesta este inca in stare lichida prin urmare in lichidul L1 se vor solidifica si
creste germenii componentului A pe masura ce temperatura lichidului scade
concentratia acestuia in component B creste ajungand la concetratia lichidului
L2 deoarece cristalele de A au crescut prin aderarea de atomi de A. Cristalele de
A cresc in lichid pana in punctul A prin aderenta de noi atomi de component A.
La aceasta temperatura t3 concentratia lichidului ramas ajunge la l3 mai bogat in
B. Cu scaderea temperaturii pana la atingerea temperaturii de solidificare al lui
B cristalele lui A cresc in continuare, lichidul ramas atinge temperatura de
solidificare al lui B dar si concentratia de 100% . In acest moment se solidifica si
componentul B printre grauntii de A. Grauntii acestuia B vor fi mai mici si
uniform distribuiti printre grauntii mari de A rezultand ca la temperatura
punctului B structura aliajului I va fi formata din graunti mari de component A
si graunti fini de component B(Fig.6 jos).
B- diagrama cu formare de eutetic
Determinarea unei astfel de diagrame se face analog cu diagrama simpla. In
sistemul A-B se considera 3 aliaje cu 30%B 70%A, 70%B 30%A, 85%B, 15%A
carora li se traseaza curbele de racire si punctele critice. De asemenea sunt
trasate curbele de racire pentru componentii puri A si B. Aliajul cu 70% B se
considera aliajul eutetic adica din lichidul de concentratie 70%B si 30%A la
solidificare se separa intr-un amestec mecanic cei doi componenti puri.
Solidificarea are loc la temperatura constanta numita temperatura eutetica.
Concentratia aliajului este bine determinata si se numeste concentratie eutetica.
In diagrama de echilibru se ridica ordonatele aliajelor considerate. Punctele
critice ale componentilor puri si ale curbelor aliajelor considerate se proiecteaza
pe ordonatele care reprezinta curba, reprezentand temperaturile de inceput de
solidificare.
Cinetica cristalizarii si structurile rezultate pot fi vazute in Fig.6.8.
Daca racirea aliajului I in stare de solutie lichida la intersectia curbei a,e, d apar
primele cristale ducand izoterma (dreapta paralela cu abscisa) la pct de
intersectie la ordonata temp. Aceast a trece printr-un domeniu bifazic format din
cristale de A+lichid rezultand solidul S1. In continuare cresc cristalele de A prin
depunerea de noi atomi lichid, adica concentratia lichidului scade spre l2 in A si
se imbogateste procentual in B. La atingerea concentratiei l2 solidul este s2
adica mai multe cristale de A in lichid. Continuand racirea spre temperatura
eutetica Te concentratia lichidului ramas ajunge si ea la concentratia eutetica (a
aliajului III, respectiv 70% B si 30%A). racirea continua iar lichidul de
concentratie eutetica A si B se solidifica formand un amestec de lamele din
atomi de A si B Fig.6.8. Astfel ca la temperatura mediului ambiant structura
aliajului I va fi formata din cristale mari de A printre care s-au solidificat graunti
fini de eutetic. Aliajul I se mai numeste si aliaj hipoeutetic. Aliajul III care are
70%B si 30%A este aliajul eutetic care este format din lamele de A si B. Aliajul
II se mai numeste si aliaj hipereutetic adica 85%B respectiv 15%A. pana la
curba EB se afla in stare lichida. La intersectia cu aceasta curba incep separarea
cristalelor de B care cresc nestingherit in lichidul ramas. Cu scaderea
temperaturii concentratia lichidului prin aderarea de noi atomi la B se
imbogateste in atom de A, respectiv concentratia lichidului se indreapta odata cu
scaderea temperaturii spre concentratia eutetica, astfel ca la temperatura eutetica
lichidul ramas ajunge si el la concentratia eutetica respectiv la temperatura data
de dreapta CED se solidifica lichidul, solidificandu-se aliajul eutetic printre
grauntii mari de component B, astfel ca la temperatura mediului ambiant
structura aliajului 2 va fi formata din graunti mari de B si graunti fini de eutetic.
La microscop aliajul eutetic mai poate sa apara si sub forma unor globule
Fig.6.9. Prin urmare aliajul eutetic poate sa apara sub cele doua forme: lamelar
sau globular.