PLEDOARIA PENTRU TRADITIE

"Un lucru nu ajunge mai peifect devenind

altceva, ci fiin(l mai mult el fnsui. "
William Hazlitt
191
sau de fiIosofie, nu poate fi niciodata roIuI magistratului intelept, care
va avea respect fata de ceea ce poarta marca vechimii"I.
Conservatorismul cIasic nu se margine~te sa elogieze traditia, ci
merge uneori ~i pina Ia a dezavua spiritul de inovare ca expresie a
unei micimi spirituale: "spirituI de inovare este'J:n ge'nere rezuItatuI
unei firi egoiste ~i aI unor vederi inguste" decreteaza Burke2. Chiar
atunci dnd inovatia este admisa, se cere "ajustarea" ei Ia vechea
"tesatura" sociaIa3.
In ciuda aparenteIor, insa, conservatorismul nu respinge in mod
/ nediscriminat orice schimbare sau inovare sociaIa. Chiar Burke, care
atribuie "spiritul de iI1ovare"unordefecte de caracter ~i unor Iipsuri
intelectuale, recunoa~te ca "un stat Iipsit de mijIoace pentru anumite
schimbari este lipsit de mijIoace pentru propria sa conservare"4. Cum
ar trebui, atunci, inteleasa pIedoaria pentru traditie?
Teoreticienii conservatorismuIui subliniaza ca ceea ce trebuie res-
pins, din perspectiva acestui curent de gindire; nu este schimbarea sau
inovarea in sine, ci numai schimbarea de draguI schimbarii, inovatia
.inutiIa ~i artificialii, "PIasmuirea" ~i "improvizatia" care se ascund
sub numeIede inovatie. "CultuI lipsit de sens pentru schimbare de dra-
gut schimbarii"s este adevaratllI obiect aI atacurilor conservatoare.
Intr-adeviir, privirea atenta identificii in cuItura engIeza prezenta
- deja expIicita - a unui asemenea principiu politic inca la Francis
Bacon. Dupa ce avertizeaza impotriva indezirabiIitatii "experienteIor
sociaIe", Bacon previne: "~i sa se bage bine de seama ca dorinta de
indreptare sa aducii schimbarea, ~i nu ca dorinta de schimbare sa ser-
veasca drept temei pentru reforma"6. Evident, nu este vorba de un
refuz frontal al inovatiei, ci de respingerea inovatiei gratujte. Aceea~i
5. TREI PLEDOARII
CONSER VATO ARE
Pledoaria pentru traditie
Conservatorismul are reputatia de a fi un aparhtor fanatic al
traditiei. Ca atitea alte Iocuri 'comune, ~i aceasta idee reprezinta 0
simplificare inacceptabila. Ceea ce este insa incontestabil este faptul
ca gindirea conservatoare este deosebit de receptivii la avantajele
fire~ti ale traditiei fala de inovatie. De~i recunoa~te caracterul
schimbator aI omului - "omuI este 0 fiinta foarte schimbat<;:!are",
admite Hume1 - ea incIina sa considere ca wluI obiceiuIui ~i al
obi~nuintei, in viata acestuia, esteextrem de mare ~i ca elementul
traditional are totdeauna un mare surplus de autoritate in fata noastra,
in special in ceea ceoprive~te sfera politicii: "Cu formele de guver-
namint nu este ca ~i cu alte nascociri artificiale; in care 0 unealta
veche poate fi inIaturatii, daca descoperim alta mai precisa ~i mai
comoda, sau in care se pot face tata grija incerciiri, chiar daca
succesul este indoielnic. 0 cirmuire de mult instaurata are un avantaj
nemarginit, prin simpIul fapt ca este instaurata de mult; mulliinea
oamenilor fiind guvernatii de autoritate, nu de ratiune, ~i neacordind
niciodata autoritate unui Iucru care nu are recomandarea vechimii"2.
Sugennd astfel ca in domeniul politic experimentul nu poate fi
ingaduit cu u~urinta cu care se face el in chestiunile de ordin tehnic,
~i ca majoritatea oamenilor au tendinta de a respecta numaiceea ce
este vechi ~i traditional, Hume deduce urmatoarea maxima: "a incerca
experimente doar pe baza increderii oferite de un presupus argument
1 Essays, op. cit., p. 255
2 Hume, ibidem, p. 512
1 Ibidem
2 Reflections, op. cit., p. 172
3 Hume, op. cit., p. 513
4 Reflections, op. cit., p. 161. "Toti trebuie sa ascultiim de marea lege a
schimbarii. Esle cea mai putemica lege a naturii ~i poate mijlocul ei de conservare. Tot
ce putem face ~i ce intelepciunea omeneasca poate-face e sa asiguram ca schimbarea
sa mearga in trepte, pe nesimtite" (Burke, Scrisoare catre Sir Hercules Langrisch,
apud Kirk, op. cit., p. 54)
S Nisbet, Conservatism, op. cit., p. 26
6 Escuri, op. cit., p. 84
192
CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
PLEDOARIA PENTRU TRADITIE
semnificatie 0 are i celebrul slogan - 0 adevaraHideviza a conser-
vatorismului - al vicontelui Falkland: "Atunci dnd nu este necesar a
face 0 schimbare, este necesar a nn face nici 0 schimbare". Convinge-
rea subiacenta este ca, dei nu sunt necesare motive pentru conserva-
re, sunt necesare motive puternice pentru schimbare i inovatie. Astfel
prezentate, lucrurile apar ca i cum ~ "lege a inertiei" ar guverna omul
i societatea, fiind necesare "impulst,ri"suplimentare (temeiuri, motive)
pentru ca schimbarea sa se declaneze. ~i chiar aa este enuntata
chestiunea de catre unii autori; Nisbet, bunaoara, sustine ca "pentru
a intelege schimbarea, este necesar sa incepem prin a intelege fixi-
tatea, caracterul staponar i imobil. Prima lege aschimbarii, ca sa
spunem aa, este: totul se afla intr-o stare de repaus pina dnd 0
nevoie imperioasa tulbura aceasta stare /.../ nici un lucru de ordin
cultural din istoria omului nu s-a schimbat vreodata, pina dnd privile-
giul obiceiului nu este clintit de nevoile imperioase ale vietii"l.
Intrebarea fundamentaIa este insa daca tendinta de a ramine "in
stare de repaus" pina la eXt:rcitareapresiunilor unor nevoi este nor-
maUi; cu alte cuvinte, aceasta lege a "inertiei" exprima 0 caracte-
ristica profunda i utila a naturii umane sau a institutiilor i relatiilor
omeneti, ori ea nu este dedt descrierea condensata a unui tip de con-
duWi defectuoasa, dei foarte frecventa? Exista tentatia de a sustine
ca, data fiind variatia permanenta a conditiilor de existenta, conduita
normala (adaptativa) ar fi una elastica, mobila, dinamica i nu Una
bazata pe repaus netulburat, pina la exercitarea unor presiuni. Daca
"totul curge", nu este oare fireasca mai curind 0 mobilitate generala,
dedt 0 "tendinta spre repaus"?
Raspunsul conservator la aceasta intrebare este desigur negativ.
Mai puternica d'ecit nevoia de schimbare este, in mod obinuit - adica
atunci dnd nu exista constringeriactive impotriva stabilitatii - 0
nevoie de securitate, de familiarizare cu situatia proprie, de evitare a
necunoscutului - "pasiunea pentru persistenta este puternica pur i
simplu pentru ca ceea ce persista este vazut de aproape oricine ca
garantie fata de incertitudine, fata de necunoscut,,2. Karl Popper
explica legatura dintre nevoia de siguranta i farniliarizare, pe de 0
parte, i traditii, pe de alta, afirmind ca.: "ceea ce numim viata so-
ciala poate exista numai daca putem ti, i putem avea incredere ca
exista lucruri i evenimente care trebuie sa fie astfel i nu pot fi
altfel. Tocmai aici devine inteligibil rolul jucat de traditie in viata
noastra. Am fi nelinititi, inspaimintati i frustrati, i n-am putea trai
in lumea sociala daca ea nu ar contine 0 cantitate considerabila de
ordine, un mare numar de regularitati la care ne putem adapta. Sim-
pIa existenta a acestor regularitati este poate mai importanta dedt
meritele sau defectele lor particulare. Este nevoie de ele ca regulari-
Uiti,i prin urmare, ele sunt transmise ca traditii, fie ca sunt, sau nu
sunt, sub alte aspecte, rationale sau necesare sau bune sau frumoase
sau orice vreti. Exista 0 nevoie de traditie in viata sociala"l. Dar
nevoia de traditie nu se manifesta doar in dmpul vietii politice, mora-
le sau al relatiilor interumane; ea are un caracter universal, deoarece
"orice actiune rationala presupune un anumit sistem de referinta ce
raspunde in modalitati previzibile sau partial previzibile"2. ~i in sfera
cunoaterii recurgem la mijloace de "reducere a dezordinii" - spre
exemplu: "teoriile noastre tiintifice sunt instrumente prin care incer-
cam sa aducem 0 oarecare ordine in haosul in care triiim, pentru a-I
face previzibil in mod rational"3. Jar ceea ce constructiile cognitive
realizeaza in sfera lor, revine ca sarcina traditiei in sfera vietii.
sociale4. .
Dintr-o asemenea perspectiva, teama sau chiar ostilitatea fata de
schimbare nu mai apar ca simple manifestan de "irationalitate", de
"rigiditate'.' sau "incapacitate de adaptare". Dimpotriva, preferinta
pentru traditie, in dauna inovatiei, pare sa aiba temeiuri puternice;
exista un fel specific de rationalitate in ataamentul fata de traditie
i in refuzul de a adopta (rapid) inovatiile5. Rezumind aceste temeiu!"i,
Popper subliniaza ca putem acum intelege de ce oamenii sunt inclinati
sa se ataeze de "uniformitaple din conduita lor"; "i ei tind sa se
J Popper, Towards a Rational Theory of Tradition, in cartea sa Conjectures and
Refutations, Harper Torchbooks, Harper and Row, 1968, p. 130
2 Ibidem, p. 131.
3 Ibidem, p. 131
4 Ibidem
5 Una dintre cele mai 1:onvingiitoare explica{ii in acest sens dii Michael
Oakeshott. Vezi apendicele de ]a sfir~itu] acestui paragmf.
J Prejudices, op. cit., p. 271
2 Nisbet, ibidem, p. 272
193
I!
I
i I
. .....
194
CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
ataeze de uniformitatile din conduita lor, mai Intli, pentm ca se tem
de neregularitate i schimbare i, ca urmare: se tem de ceeace gene-
reaza neregularitatea i schimbarea; iar In al doilea rind, pentm ca ei
vor sa-i asigure pe ceilalti de.propria lor rationalitate ~i previzibilitate,
poate In sperantade.a-i face i pe ei sa se comporte in mod asema-
natoL Astfel ei tind atH sa creeze traditii, dt i sa Ie reconfirme pe
cele pe care Ie gasesc, conformlndu-se lor cu grija i insistlnd preo-
cupati ca i ceilalti sa se conformeze 10r"l.
Dei acest punct de vedere este unul contemporan, substanta sa
corespunde felului de a vedea al glnditorilor britanici cIasici. Caci,
ideea conduditoare a acestora - aceea ca omul este 0 "creature of
habit" - nu era decit forma sub care Hume i aIti filosofi sesizau
nevoia umana de stabilitate i regularitate, precum i influenta acestora
asupra conduitei obinuite2.
Este, de asemenea, probabil ca acelai "simt" al impOliantei pe
care 0 are pentm oameni stabilitatea i constanta inspira i binecu-
noscuta idee a lui Edmund Burke privind pericolul mai mare al "Yersa-
tilitatii" (In raport cu "imobilismul");"relele inconstantei i ale
versatilitalii", spune Burke, sunt "de zeci de mii de ori mai mari deelt
cele ale obstinatiei i ale prejudecatii oarbe"3.
Conservatorismul nu se rezuma Insa la a prezenta aplecarea noas-
tra catre traditii ca pe un simplu rezultat cauzal al unor nevoi inte-
rioare. El face 0 pledoarie nu numai In favoarea ideii ca, in fapt,
suntem i nu putem sa nu fim ataati traditiilor, ci i una In favoarea
ideii ca se i cuvine sa dam priori tate acestora. Preferinta pentru
traditional nu este doar normala, data fiind alcatuirea noastra spiri-
tuaUi, dar i rationala, data fiind funqionalitatea traditiilor. In acest
pimct intervin, In fond, cele mai interesante argumente conservatoare.
Primul i, Intr-un fel, cel mai substantial argument este acela ca
traditia prezinta oricum un anumit fel de adeevarela realitateaso-
ciala. Aceasta idee nu trebuie inteleasa ca expresie a idealizarii
traditiilor; ea nu implica un principiu de perfectiune intrinseca
arhaicului. Traditia nu reprezinta neaparat optimul social sau uman,
1 Ibidem, p. 132
2 Pentru ideea de "creature of habit", vezi paragraful Supozitii ontologice, supra
3 Reflections, op. cir., p. 232 ~
- -- - --
PLEDOARIA PENTRU TRADITIE
195
i nici macar nu reprezinta totdeauna un element pozitiv; dar persis-
tenta ei nu poate sa nu indice un anumit tip de adecvare, un aeord
(cel putin partial i contextual) cu conditii1ereale. Cum spune Francis
Bacon (i aceasta arata -elt de veche este supozitia adecvarii traditii-
lor), "ceea ce s-a statornicit prin obicei, chiar daca nu este ceva bun,
cel putin este p~trivit"l. Temeiul acestei supozitii este urmatoml
I rationament:persistentatraditiei nu poate decit sa indice un anumit
fel de "potrivire"fata de nevoile existente- nici 0 traditie nu ar fi
putut supravietui ca traditie daca nu ar fi avut un an.umit.grad de
adecvare la necesitatile oamenilor, la conditiile particularerelevante
sau la aIti factori importanti in societatea respectiva. De la Bacon i
pina la ginditorii contemporani, aceasta idee joadi un rol extrem de
jnsemnat in justificarea devotamentului i respectului pentm traditii. In
termeniigindiriisocialede azi se afirmaca "indiferentcit dedesueta
poate fi o. stmctura sau un modus vivendi, poate inca sa aiba 0
funetie care inca persista, care este inca. vitala, de pe urma careia
omul profita, psihologic sau sociologic"2.
Functionalitateatraditiilorpare sa decurga, logic i inevitabil, din
insai ideea de obicei, deprindere, regularitate sociala, uzanta sau
"motenire" colectiva; pare imposibil de Inteles cum s~ar putea ceva
transforma lntr-o traditie In cazulin care nu ar beneficia de 0 anumitii
functionalitate sau adecvare. Recunoaterea unui tip sau grad de funqi-
onalitate nu poate, bineinteles,justifica acordareain genere a unei
prioritatitraditieifatade inovatie, deoarecesepoateIntotdeaunasus-
tine ca 0 anume schimbare sau innoire asigura un grad mai mare de
adecvare(functionalitate)dedt traditia pusa in discutie. Insa, pre-
zentarea lucrurilor din perspectiva funetionalitatii permite relevarea
unui avantaj principial de care se bucura traditionalul, nu insa i noul
sau originalul; i anume, acela ca, prin forta lucrurilor, traditionalul
nu poate fi pur i simplu arbitrar, in timp ce, elt privete elementul
de inovatie, acest lucru este posibil. Spre deosebire de "inovatie",
"initiativa originala" i "nou", tradilia nu poate fi niciodata pur
arbitrara,nu poatefi in nici un caz 0 simpla"plasmuire"a imagina-
tiei necontrolate sau 0 "nascocire" lipsita de orice adecvarela reali-
I Eseuri, op. cir., p. 83
2 Nisbet, Conservatism, op. cit., p. 28
- - - -- - - ---- -
- ---
196
CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
PLEDOARIA PENTRU TRADITIE
197
tate. "Supravietuirea" tradipei gar;mteaza,in sine, existenta unei cores-
pondente (fie ~i contingente, incomplete, circumstantiale, indezirabile),
a unei corespondente reale, intre situatia in care se afla, oamenii ~i
traditia ce "r1\spunde"acestei situatii sau constituie 0 reacpe sistema-
tic!1la ea.
Conservatorismul este deosebit de sensibilIa acest t~p de avantaj,
deoarece el percepe in mod extrem de acut pericolele potentiale ale
arbitrarului. Anti-intelectualismul sau funciar 11 determina sa vada
, in abstractii (produsearbitrareale ratiunii "descatu~ate", ce "rata-
ce~te" f!1r!1nici un control in sfere in fond inaccesibile demersului
lucid ~i rezonabil, l!1sindu-sepurtata de "aripile" imaginatiei celei mai
n!1stru~nice) ~i in proiectele a priori (aIte produse arbitrare, de
aceastadat!1cu relevanta sociala ~i politic a, dar la fel de expuse ris-
cului de a nu raspundedecit stringentelor imaginatiei utopice, reveriei
nesupravegheate) marii adversari ai fericirii ~i ai normalitatii sociaIe.
Rationalitatea tipica atitudinii conservatoare(rationalitatea principiului
circumspectiei, a principiului necesitatii vitale a controlului strict,
exercitat atit asupra "avintului" intelectual, cit ~i asupra "dilatarii"
influentei statutului sau a puterii politice) sustine manifestarea siste-
matic!1 a unei ostilitap fata de arbitrar ~i, implicit, preferinta pentru
traditie - caci traditia pare sa aiM 0 dubIa calitate pozitiva; pe de
0 pcirte, este ferlta de riscul arbitrarului complet iar pe de alta este
susceptibila sa exercite un anumit control asupra inovapei "abstracte",
"gratuite", "rupte de realitate", "utopice".
Un aIt argument, mai familiar, in favoarea traditiei este caracterul
ei verificat. Principiullui Burke - "institutiile vechi sunt verificate pe
baza efectelor 10r"l - se regase~tesub diferite forme in nenumarate
luari de pozitie conservatoare. Tradipa, In opozitie cu inovapa, bene-
ficiaz!1 de suportul experientei; ea a fost "pusa la proM", a "Infrun-
tat" cerintele practicii, s-a "ajustat" ~i adaptar2, a inglobat 0 multi-
tudine de elemente relevante, s-a diversificat ~i mladiat in contact cu
variatele Imprejurari ~i evenimente etc. Rezultat aI unei evolutii Inde-
lungate, tiaditia atinge un Inalt nivel de eficieni8. ~i devine "0 a doua
natura" a omului; bunaoara, ca prejudecati, ea este departe de a fi
un automatism regretabil, caci prejudecata are "ceva rational in ea",
ofera motivatie, beneficiaza de at~amentul individului, "este tot-
deauna gatade a servi in caz de urgenta", elimina ~ovaiala, scepti-
cismul, deruta ~i nehotanreaI.
Bineinteles ca avantajele traditiilor ~i "prejudecatilor" sunt maxi-
me in cimpul vietii sociale ~i al activitatii politice, deoarece aici
experimentele (inovatii gratuite, bazate pe ipoteze necontrolate, pe
"aventuri" ale mintii ~i ale vointei saupe proiecte fanteziste) comporta
cele mai mari riscuri ~i implica cele mai exagerate costuri. Totu~i tra-
ditia joaca un rol esential ~i in domenii in care nu se pune problema
"riscurilor ~i costurilor".
Scriitori de orientare spirituala conservatoare au subliniat ca, chiar
~i in universul artei ~i literaturii - unde "originalitatea" ~i "inovatia" par
sa fie valori supreme - traditia joaca un rol esential. Parte a identi-
tiitii culturale a omului, ea reprezinta fundalul indispensabil pentru
orice inovatie sau contributie originala. Intr-un fragment binecunoscut
din eseul sau "Tradition and the Individual Talent", T.S. Eliot ple-
deaza cazul traditiei in arta astfel: " Nici un poet, nici un artist din
nici 0 art!1, nu are inteles deplin de unul singur. Semnificatia sa, apre-
cierea ce i se da este aprecierea relatiei sale cu poetii ~i arti~tii ~are
au pierit. Nu-l poti evalua de unul singur; pentru contrast ~i compa-
ratie, trebuie sa-l a~ezi alaturi de cei morti... Necesitatea ca el sa se
adapteze, sa fie coerent cu ceilalti, nu e unilaterata; ceea ce se Intlm-
pIa atunci cind este creata 0 nou!1opera de. arta este un lucru care
se intimpla simultan tuturor operelor de arta care au precedat-o.
Monumentele existente formeaza 0 ordine ideala, luate intre ele, care
este modificata prin introducerea unei opere noi (realmente noi)
printre ele. Ordinea existentii este completii inainte sa apara noua
opera; pentru ca ordinea sa se mentina dupa aparitia noutatii, 10-
treaga ordine existenta trebuie modificata, chiar daca foarte putin;
~i astfel, proporpile, relatiile, valoarea fiecarei opere de arta fata de
intreg este reajustata; ~i aceasta este conformitatea dintre vechi ~i
nou"2. Liisind, deci, la 0 parte faptul ca "nu numai cele mai bune,
dar ~i cele mai personaIe Parti aIe operei sale /poetului, n.n./ pot fi
I Reflections, op. cit., p. 305
2 Ibidem, p. 305
I Burke, cf. Limitele puterii, p. 73-74
2 T.S. Eliot, Selected Essays
- -- - -..
-
198 CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
cele in care poelHmorli, stramo~ii lui, i~i afirma nemurirea in modul
cel maioviguros"I, chiar ~i originalitateaautenticasau inovaliaradi-
cala i~i dobindesc sensul ~icalitatea caracteristica (de noutate) exc1u-
siv pe fundalul tradiliei. Tocmai tradilia este matca ~i mediul indis-
pensabil al inovaliei2.
Faptul ca ~i in domeniile in care originalitatea ~i inovalia par sa
delina 0 supremalie necontestata, eletnentul tradilionaleste parte
constitutiva din substanla ~ivaloarea lucrurilor create de om dovede~te
ca tradUia este parte a identitatii umane; aceasta explicii de ce uI1'
om lipsit de ceea ce englezii numesc "a sense of belonging" - simla-
mintul apartenenlei, al faptului ca' e~ti""acasa", sau ca "lii" de ceva -
n-ar mai fi un om adevarat. ("Un om cu adevarat caracter, confruntat
cu propunerea sau cerereade a-~Labandona trecutul pentru un avantaj
material sau pentru sanatate, ar respinge propunerea", dec1ara Otto
Weinjnger, intr-o carte cindva mult discutata,Geschlecht und
Charackter). Apartenenla tteciirui om la 0 tradilie este 0 sursaesen-
tiala a identitalii lui, ~i cum perfeclionarea nu implicii abandonarea
identitalii, ea nu cere estomparea, ci intarirea tradiliei.
Un argument mai pulin cunoscut in favoarea tradiliei pleaca de la
incompletitudinea orici'ireic,unoa~teri~i a oricarui adevar. Daca este
adevarat cii pina ~i opiniile gre~ite conlin "un dram de adevar", in
timp ce "opinia generala sau domin~mtaintr-o anumita chestiune rE;-
prezinta numai rareori sau chiar niciodata intregul adevar"3 atunci
alternativa dintre ,tradilie ~i inovalie nu poate fi niciodatii:redusa la
alternativa dintre "desuet" ~i "potrivit epocii", dintre "inadecvat" ~i
"adecvat" sau dintre "g~e~it"~i "coreet". Tradilia trebuie sa conlina,
~i ea, "dramul" sau de adevar (cum in~ista Burke, chiar ~i prejudeca-
ta are ceva "ralional" in ea)4iar omul cu inc1inalii conservatoare tinde
sa respecte aceste element de adevar ~i ralionalitate, deci sa apere
tradilia in loc de a 0 denunla: "In loc de a denurHa prejudeciitile,
mulli dintre ginditorii no~trii~i folo~esc inteligenla pentru a descoperi
I Ibidem
2 Popper ,subliniaza ca proiectul de "reinnoire radicala" nu are sens ~i rtu se
poate aplica in vid. (Conjectures and Refutations, op. dt.,p. 132)
3 Mill, Despre libertate, op. dt., p. 70
4 Op. cit., p. 73
PLEDOARIA PENTRU TRADITIE
199
fnlelepciunea ascunsa care precumpane~te in ele"!. Acela~i impuls a
fast sugerat de Robert Frost, in poemul sau The Black Cottage2:
/
"For, dear me, why abandon a belief
Merely because it ceases to be true?
Cling to it long enough, and not a doubt
It will turn true again, for so it goes.
Most of the change we think we see in life
Is due to truths being in and out of favor.
As I sit here, and oftentimes, I wish
I could be a monarch of a desert land
I could devote and' dedicate forever
To the truths we keep coming back and back to."
"
*
* *
Apendice
In eseul sau, On Being Conservative, una dintre cele mai fru-
moase,pledoarii pentru ralionalitatea atitudinii conservatoare, Michael
Oakeshott face consideraliile ce urmeaza: .
"Schimbarile sunt circumstanle fala de car~ trebuie sa ne adap~
tam iar inc1inalia de a fi conservator constituie aut simbolul difi-
cuWilii pe care 0 avem in a ,face acest lucru, cit ~i resursa la care
recurgem in incercarile noastre de a-I face.Schimbarile sunt lipsite
de efect doar pentru cei care nu sesizeaza nimic, care sunt ignoranli
~u privire la ce au in stapinire ~i apatici fala de imprejuri'iri; iar ele
pot fi salutate rara nici 0 discriminare numai de catre cei care nu
preluiesc nimic, ale ciiror ata~amente sunt trecatoare ~i carora dra-
gostea precum ~i afecliunea Ie riimin straine. Inc1inatia conservatoare
nu da na~terenici uneia dintre acestea: te'ndinla de a te bucura de ceea
ce exista acum ~i i1i sta la dispozilie este opusul ignoranlei ~i apatiei,
1 Burke, op. cit., p. 73
2 Apud Kirk, op. cit., p. 452
--- - --- - -
---
200
CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
iar ea cultiva ataamentul i afectiunea. Ca unnare, ea este ostiHi
schimbarii, care aparetotdeauna mai Intli ca privare de ceva. 0 furtu-
na ce distruge 0 dumbrava i transfonna un peisaj favorit, moartea
prietenilor, letargia prieteniei, caderea In desuetudine a deprinderilor
de comportament, retragerea unui clovn favorit, exilul involuntar,
meandrele destinului, pierderea unor capacitali de care te bucu!"ai i
Inlocuirea lor cu altele - toate acestea sunt schimbari, nu lipsite de
unele compensalii poate, dar pe care omul cu 0 fire conservatoare Ie
regreta negreit. Dar daca Ii vine greu sa se Impace cu ele, aceasta
nu se datoreaza faptului ca ceea ce a pierdut odaHi cu ele era In sine
mai bun decH orice alternativa sau faptului ca qr fi incapabil de a
progresa i nici pentru ca ceea ce ia loculcelor pierdute ar fi ceva ce,
prin natura sa, n-ar putea aduce nici 0 satisfactie, ci pentru ca ceeace
a pierdut era un lucru de care se bucura i de care invatase cum sa
se bucure, pe cind ceea ce ia locul acelui lucru este ceva fata de care
nu are nici un ataament. Prin urmare, el va gasi schimbarile mici i
lente mai uor de tolerat decit cele mari i brute; i va aprecia mult
orice manifestare a continuita!ii. Unele schimbari nu vor prezenta,
intr-adevar, nici 0 dificultate; dar, din nou, aceastanu pentru ca ele
constituie imbunatatiri vizibile, ci numai pentru ca ele sunt uor de
asimilat; schimbarile anotimpurilor sunt mijlocite de recurenta lor, iar
cretereacopiiilor de continuitatea ei. ~i, in general, el se va adapta
mai uor schimbarilor care nu-i lezeaza ateptarile dedt distrugerii
a ceeace pare sa nu fi continut in sine nici un temei pentru disolutie.
Mai mult, a fi conservator nu inseamna doar a ti ostil schimbarii
(ceeace poate fi 0 idiosincrazie); este i 0 modalitate de a ne adapta
schimbarilor, precum i 0 activitate care se impune tuturor. Caci
schimbarea este amenintare la adresa identitillii i orice schimbare este
un simbol al extincliei. Dar identitatea unui om (sau aceeaa unei co-
munitati) nu e nimic mai mult dedt 0 repetitie nelntrerupta de con-
tingente, fiecare dintre acestea fiind la cheremullmprejurarilor i fiind
semnificativa doar proportional cu caracterul sau familiar. Ea nu este
0 forteata In care sa ne putem retrage, i singurele mijloace de a
0 apara pe care Ie avem (adidi de a ne apara pe noi Inine) Impotriva
frtei ostile a schimbarilor se gasesc In dmpul deschis al experientei -
noastre; sprijinindu-ne cu toaUi greutatea pe piciorul care deocamdata
este eel mai bine fixat, ramlnlnd fideli tuturor lucrurilor familiare ce
- - - --
---------
- -- -
PLEDOARIA PENTRU TRADITIE 201
nu sufera 0 amenintare imediaUi i, astfel, asimillnd noul tara a
deveni de nerecunoscut noua Inine. Atunci cind a fost mutata din ve-
chiul sau Iinut In actuala rezervalie Masai din Kenya, populatia Masai
a luat cu ea numele dealurilor, clmpiilor i riurilor, dlndu-le apoi dea-
lurilor, clmpiilor i riurilor din noul Iinut. Tocmai prin asemenea
subterfugii conservatoare evita fiecare om sau popor obligat sasupor-
te 0 schimbareInsemnataruineaextinctiei. '
Schimbarile trebuie suportate, deci; iar un om cu 0 fire conser-
vatoare (adica un om cu 0 puternica incIinatie catre pastrarea identi-
tatii sale) nu poate ramlne indiferent fata de ele. EI Ie judeca, In
esenta, dupa perturbarile pe care Ie atrag i, la fel ca oricine altci-
neva, ii desfaoaratoate resurselepentru a Ie Infrunta.Pe de alta
parte, ideea de inovatie Inseamna progres. Cu toate acestea, un om cu
firea lui nu va fi un inovator pasionat. In primul rind, el nu este
inclinatsa creadaca se petrece ceva doar daca sunt pe cale de a
apare mari schimbari i de aceea el nu este ingrijorat de absenta ino-
vatiilor: cea mai mare parte din atentia sa este angajata in a se folosi
i a se bucura de lucruri aa cum sunt ele acum. Mai departe, el este
contient ca nu orice inovatie este, de fapt, un progres; i va considera
ca a inova fara a face vreunprogreseste 0 nebunie,fie una intenti-
onata, fie una datorata nechibzuintei. Mai mult, chiar atunci clnd 0
inovatiese recomandadrept 0 imbunatatireconvingatoare,va privi
de doua ori la ceea ce pretinde ea sa fie, inainte de a accepta aceste
pretentii. Din punctul sau de vedere, Intruclt orice imbunatatire im-
plica schimbare, ruptura implicata trebuie totdeauna comparata cu
avantajele prevazute. Insa chiar atunci clnd' s-a' convins In aceasUi
chestiune, vor ramine Inca alte considerente ce trebuie luate In
seama. Inovarea este totdeauna 0 Intreprindere echivoca, in care clti-
gul i pierderile (chiar daca excludem absenta familiarizarii) sunt atit
de strlns lmpletite IncHeste extraordinar de greu saprevezi deznoda-
mlntul final: progresul absolut este ceva ce pur i simplu nu exista.
~aci inovarea este 0 activitate ce da natere nu numai Inbunatalirilor
dorite, ci i unei situatii noi i complexe In care acestea reprezinta
doar un element component. Schimbarea total a este totdeauna mai
ampla declt cea planificata; iar ceea ce va unna, In Intregul sau, nu
poate fi nici prevazut, nici circumscris. Ca atare, ori de cite ori exista
0 inovatie exista i certitudinea ca schimbarea va fi mai mare declt
I
,
~
202
CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
203 PLEDOARIA PENTRU TRADITIE
se intentionase, di vor exista i pierderi, nu numai citiguri, precum
i di pierderiIe i cltiguriIe nu vor fi distribuite egaI Ia toti cei
afectati; exista ansaCa beneficiiIe obtinute sa fie mai mari declt ceIe
pIanific,1te;i exista riscuI ca ele sa fie contrabaIansate de schimbari
in mai rau.
Din toate acestea, omuI cu 0 fire conservatoare trage anumite con-
cluzii adecvate. Intii, cum ino vatia impIica anumite pierderi i un
posibiI cltig, inseamna ca ras?underea de a dovedi, de a arata di
este de ateptat ca schimbarea }Jropusasa 'fie, pe total, benefidi, cade
pe umerii presupusuIui inventator. In al doilea rind, eI crede ca cu clt
0 inovatie se aseamana mai muIt cu creterea (adica cu cit este
sugerata mai clar de acea situatie, i nu doar impusa ei), cu atit este
mai putin probabiI ca rezultatul sa fie preponderenta pierderiIor. In al
treilea rind, eI crede ca 0 inovatie conceputa pentru a corecta un
dezechilibru bine definit este mai de dorit declt una ce izvorate din
ideea unei conditii umane imbuniitatite in general i este muIt mai de
dorit decit una generata de viziuni asupra perfectiunii.
Ca urmare, el preferii inovatiiIe mici i delimitate celor mari i
nedefinite. In aI patrulea rind, eI este in favoarea ritmului lent, mal
curind declt in favoarea ceIui rapid, i a unor pauze menite observarii
consecintelor curente ~i realizarii unor ajustari adecvate. ~i, in uItimul
rind, el este convins de importanta ocaziiIor iar, dadi toate ceIeIaIte
sunt egaIe, eI crede di cea mai favorabiIa ocazie pentru inovatie este
cea in care exista cea mai mare probabilitate ca ea sa se Iimiteze la
ceea ce s-a intentionat i cea mai illica probabilitate ca ea sa fie
deformata prin consecinte nedorite i imposibiI de controlat.
Inclinatia de a fi conservator este deci favorabiIa i caIduroasa
fata de situatiiIe care permit omuIui sa se bucure de ceea ce are i,
in mod corespunz1itor, ea este gIaciaia i critica fata de schimbare
i inovatie: aceste doua dispozitii se sustin i se Chlrifidi una pe aIta.
OmuI cu 0 fire conservatoare considera di un bine familiar nu trebuie
abandonat uor in favoarea unui mai bine necunoscut. EI. nu este
indragostit de ceea ce epericulos i dificil; nu este aventuros; nu
simte imboIdul de a naviga pe mari care nu sunt trecute pe nici 0
harta; el nu gasete nici un farmec in a te rataci; a fi pierdut sau
naufragiat. Daca este fortat sa navighezein necunoscut, el prefera sa-i
miisoarefiecarepas. Ceea ce altoraIi se pare a fi tirniditate,el recunoate
ca fiind propria sa prudenta rationala; ceea ce altii interpreteazadrept
inactivitate, el recunoate ca fiind 0 inclinatie catre a te bucura de
ceea ce ai, mai curind declt catre a profita de orice ocazie. EI e
precaut i este inclinat sa-i arate aprobarea sau dezaprobarea in
termeni graduali, i nu in termeni absoIuti. Privete situatia prin
prisma tendintei ei de a perturba caracterul familiar al trasaturilor
lumii lui"l.
*
* *
Pledoaria conservatoare pentru traditie poate suna foarte convinga-
tor, dar nu lipsesc nici criticile la adresa ei. Ted Honderich observa
ca autorii conservatori disting intre schimbarea pe care 0 apreciaza
negativ i modificari adaptative sau reforme pe care Ie aproba, insa
ei nu au trasat 0 distinqie clara intre cele doua tipuri de
tfansformare2.
Obiectia nu este lipsita de temei, dar exista i contraargumente la
adresa ei. Lasind la 0 parte observatia elementara (dar ignorata
adesea) di neclaritatea un~i distinctii (absenta unor granite nete
evidente) nu anuleaza indreptatirea ei, ceea ce poate spune conserva-
torismul este di n-ar fi rezonabil ca i se ceara 0 elaborare teoretica
generala i principialii privind diferenta dintre schimbarea indezirabi-
la i reforma pozitiva. Nu numai pentru di acest curent de gindire
repudiaza generalitatile abstracte, prescriptiile universale i doctri-
narismul, ci mai ales pentru ca 0 atare elaborare teoretidi cum este
cea pretinsa aici ar reprezenta un veritabiI algoritm cu pretentiade a
putea disocia totdeauna negativul de pozitiv, de a putea decide binele
i raul cu privire la. solutionarea problemelor sociale. Este evident di
aa ceva nu exista iar cerinta in cauza e depIasata. Chiar in absenta
.unei delimitiiri generale clare intre tipuri de schimbare - poate afirma
conservatorismul - distinctia ramine valida clta vreme ea poate fi
1 Michael Oakeshott, Rationalism in Politics and Other Essays, Liberty Press,
Indianapolis, 1991, p. 409-412
2 Ted Honderich, Conservatism, Penguin Books, 1990, p. 5-9, 13
204 CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
aplicaHi in mod adecvat in cazuri specifice ~i se pot oferi exemple
paradigmatice relevante privind aplicarea ei. Este un argument tipic
empirismului ~i conservatorismului care pledeaza pentru cunoa~terea
axaHipe experienla ~i exemplu, nu pe principii universale ~i genera-
litati teoretice.
0 a doua problema care se ridica este legata de evalu<lreafavo-
rabila a experienlei ~i tradiliei. Autori importanli, cum este Anthony
Quinton, reprezentant al filosofiei analitice engleze~ti dar ~i al con-
servatorismului politic, suslin c1i acesta din urma se bazeaza pe "0
convingere privind imperfecliunea intelectuaUi radicala a individului
uman, in contrast cu intelepciunea politica acumulata istoric de c1itre
comunitate, a~acum este ea materializata in traditiile ~i institutiile ei".
Tot Quinton afirmii ca "inlelepciunea politica, genuI de cunoa~tere
necesar pentru conducerea reu~itiia treburilor omene~ti, nu se gase~te
in speculatiile teoretice ale ginditorilor izolati, ci in experienla sociaUi,
acumulata istoric, a comunitiitii ca intreg"l.
Honderich semnaleaza2 dificultatea de a decide, in chestiuni de
ordin politic, pe baza probei timpului (the test of time) sau a ceea ce
"ne invatii experienla". CM experienlii trebuie sa se acumuleze?
Cind "proba timpului" se poate aplica ~i este conclusiva? (S-a spus,
de exemplu, c1idoua sute de ani nu-s de ajuns pentru a judeca Revo-
lutia Franceza ca eveniment social ~i a deduce concluziile pe care Ie
impune experienla).
Dificultatea este real1i~i ea reliefeaza unul dintre punctele vulnera-
bile ale mentalitalii empiriste (~i ale celei conservatoare): semnificalia
"Ieqiei" date de experienta nu este evidenta ~i univoc1i,ea este chiar
deschisa diverselor interpretiiri ale (mult hulitei) Raliuni (ce ar trebui
"educata" de aceste lectii).
Dac1i, insa, discursul naiv despre "invatiimintele" experienlei nu
convinge, nu este mai pulin adevarat ca nici anularea rolului experi-
entei ~i al tradiliei nu este posibila. .In ciuda discursului in yoga
despre caracterul interpretabil, "deschis", al istoriei ~i trecutull1i,
gindirea rationala nu poate evita sa dea 0 anumitii lectura experien-
tei i sa tina seama de mesajul acesteia. "Testul timpului", "Ieclia"
I Apud Ted Honderich, op. cit., p. 25
2 Ibidem, p.. 28
PLEDOARIA PENT~U TRADITIE 205
,~
II
jj
experienlei, rara a reprezenta un dat absolut i indiscutabil, ramin un
factor activ i relevant (pentru cine nu imbrati~eaza relativismul
radical).
Pledoaria pentru libertate
Conservatorismul are multe elemente comune cu liberalismul clasic
(el poate fi chiarconsiderat un tip de liberalism), dar se deosebe~te de
liberalismul "radical" (numit astazi de obicei "libertarianism") prin cel
putin doua trasaturi importante: prin prioritatea pe care 0 acorda
obligatiilor i constringerilor fata de drepturi i libertali (se poate
chiar vorbi de un refuz de a atinge problema libertalii, altfel decit intr-
un cadru recunoscut de datorii i constringeri) i prin rolul major pe-
care (in opozitie cu libertarianismul) 11acorda autoritatii. Pe de aha
parte, gindirea conservatoare este notorie pentru atitudinea sa anti-
etatista, 0 atitudine nu numai energicii, ci chi1;lrvirulenta. La prima
vedere, aceste caracteristici nu par sa se asambleze intr-un tot prea
coerent, iar imaginea ce rezultii poate parea haotica. Se ridica deci
intrebarea: care este pozitia autentic1i a conservatorismului fata de
libertate ~i fatii de (marele ei adversar) statuI?
Primul element al acestei pozitii este acceptarea statului nu doar ca
"rau necesar", ci ~i chiar ca parte indispensabila a societiitii, a
traditiei ~i deci a identitatii noastre sociale ~i morale. Hume recu-
noate ca "societatile numeroase i civilizate nu pot subzista fara
cirmuire"I i chiar ca nimic nu este "mai avantajossocietatiidecit
aceasta inventie"2. Rezistenta fata de puterea. suprema, observa
Hume, daca devine parte din "mersul obi~nuit al treburilor omene~ti",
conduce la subminarea oriciirei cirmuiri i deci la "anarhia universala
~i confuzie"3; tocmai din acest motiv, crede el, "nici 0 maxima nu
este mai convenabila, atit intelepciunii, cit ~i moralei, decit supunerea
linitita fata de guverniimintul pe care 11giisim instituit in tara in
I Treatise, op. cit., p. 553-554
2 Ibidem, p. 556
3 Ibidem, p. 553
208 CONSERVATORISMUL ANGLO -SAXON PLEDOARIA PENTRU LlBERTATE
209
alte puteri care sa rivalizeze i si1 concureze cu ea"l. 0 asemenea
putere este cea a societatii civile, adica a tuturor structurilor "inter-
mediare", aflate intre individ i stat: familia, comunitatea locala, bise-
rica, asociatiile autonome, grupurile sociale constituite prin traditie etc.
Principiul de baza trebuie sa fie ea "puterile bisericii, aristocratiei,
familiei i ale cirmuirii politice sunt fixate in mod pluralist. StatuI nu
trebuie niciodam sa transgreseze drepturile i autonomiile principale-
lor grupuri i straturi sociale"2.
Proprietatea privata i structurile sociale asociate ei joaca de ase-
menea un rol important in acest sens. Numai proprietatea privata i in-
dependenta economica ce rezulta din ea pot garanta autonomia grupu-
rilor i a indivizilor fata de stat. lar mare parte din "veneratia"
conservatorismului pentru familie vine tocmai din legatura istorica
dintre familie i proprietate3.
Aceste principii politice explicll in mare masura specificul poli-
ticii conservatoare din perioada modema: "De-a lungul ultimelor doua
secole, in America i in tarile europene, emblema politicii conser-
vatoare a fost marele accent pus de eape sectorul privat, pe familie i
comunitate legala, pe economie i proprietatea privata, precum i pe
0 descentralizare substantiala a guvemarii, care ar respecta mai mult
drepturile colective ale unitatilor mai mici din stat i societate"4.
Prin aceasm mutare a accentului politic, de la stat sau individ, la
, componentele'intermediareale societatiicivile, conservatorismulse
deosebete atit de doctrinele i strategiilepolitice de tip socialist, cit i-
de cele de tip liberal: "mai mult decit liberalismul i socialismul, el
imbratieaza drepturile bisericii, c1aseisociale, familiei i proprie-
tatii"; premiza permanenta este "dreptul~care a crescut istoric i prin
dezvoltarea sociala - al intregii strUcturiintermediare a natiunii la
supravietuire", impotriva "mareelor"individualismului,nationalismului
sau etatismului1.Acolo unde socialismul se axeaza pe stat, iar libera-
lismul pe individ, conservatorismul politic atribuie rolul esential
societatii civile i grupurilor intermediare.
Grupurile intermediare intaresc autonomia indivizilor; ele funqi-
oneaza ca elemente-tampon intre autoritatea centrala i persoanele
particulare. Rolul lor este esential, astfel ca "daca drepturile unor
grupuri cum sunt familia, comunitatea locaIa i cea provinciala, sunt
incalcate de statuI centralizat 1...1adevaratele ziduri de sprijin ale
liberHitiiindividuale se vor prabui"2.
Conservatorisrnul nu repudiaza statuI (aa cum tinde sa faca liber-
tarianismul), dar respinge cu violenta etatismul. Reprezentantii puterii
de stat nu sunt sHipinii societatii omeneti (cum tindadesea sa
devina) ci "imputerniciti" temporari (Burke) datori sa dea socoteala
de conduita lor nu numai in fala membrilor respectivei societati, dar
i a stramoilor, a urmaiIor i, mai ales (subliniaza Burke), in fata
lui Dumnezeu. Conservatorismul politic se evidentiaza astfel ca 0 con-
ceptie a raspunderilor, a responsabilitatilor multiple, i 'nu a drep-
turilor "eterne", sau a "libertatii inalienabile". Retorica "drepturilor
omului" i a "libertatii universale" nu este adevaratul raspuns la ne-
voile i aspiratiile oamenilor; pledoaria autentica pentru libertate
trebuie sa fie pledoaria pentru un sistem de constringeri impuse fortei
dominante (puterea de stat, decizia majoritatii etc.) i pentru un
mecanism al responsabilitatilor multiple.
*
* *
1 Nisbet, Prejudices, op. cit., p. 168.
2 Nisbet, Conservatism, op. cit., p. 38.
3 Ibidem, p. 52. S-a ajuns chiar, cu venerapa pentru proprietate, pinii la a se afirma
cii "pentru omul civilizat, dreptul de proprietate este mai important dedt dreptul la
viata" (Paul Elmer More). Probabil pentru di unde nu este proprietate, nu este nici
via!a civilizatii.
4 Ibidem, p. 38.
Un argument viguros impotriva etatismului, comun conservatoris-
mului i liberalismului, este ca acesta distruge fibra moraIa a indivi-
dului, transformindu-I dintr-o fiinta autonoma i responsabila in!!:.un
1 Ibidem, p. 22.
2 Ibidem, p. 49.
210 CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
PLEDOARIA PENTRU EVOLUTIA ORGANICA
Pledoaria pentru evolutia "organidi"
211
parazit nevolnic al regimului dirijist ~i protector cultivat de catre stat.
Inca Mill observa ca i'n regimul etatist omul devine dependent de 0
birocratie ~i neputincios ca personalitate individualal. Mai ti'rziu,
autori cu i'ncIinatii conservatoare au notat ca "State hylp kills self-
help"2, deci ca ajutorul dat de stat ucide ajutorul pe care fiecare om
trebuie sa ~i-l dea lui i'nsu~i. Omul i'ndrumat ~i ajutat permanent de
catre autoritatea social-politica, omul "pilotat" ~i sustinut se trans-
forma i'ntr-un nevolnic, un parazit ~i un individ lipsit de responsa-
bilitate. (Cum arata.experienta acumulata i'nstatele dezvoltate, 0 pro-
tectie sociala de stat masiva, de~i necesara i'n unele cazuri, creaza
inaltele 0 armata de paraziti care 'prefera sa traias<;:ape baza asis-
tentei sociale). Pe acela~i temei' pe care respinge egalitarismul (sursa
de diminuare a libertatii individu~le ~i de pervertire a omului, care
este privat de stimulente pentru efortul personal), conservatorismul
repudiaza i etatismul sau regimul politic bazat peincurajarea exage-
rata a dirijarii i proteguirii de catre autoritate. Conservatorii c:redca
omul trebuie lasat (~i incurajat) sa-i asume responsabilitati, sa fad
singur (nu bazindu-se pe ajutor statal) lucrurile care II privesc,.sau sa
realizeze ceea ce dore~te prin asociere voluntara, nu prin dirijare
centralizata. Orice aWl politica fata de individul matur apare ca 0
amenintare la adresa "tibrei morale" a omului3. Aceste argumente sunt
uneori interpretate c.a dovezi aleunei ideologii comode, favo'tabile
clasei dominantesau celor socialmente privilegiati4, dar ele nu P9t fi
i'n nici un caz reduse "la,atit, deoarece se leaga de viziunea filosofica
asupra naturii umane, proprie conservatorismului, de supozitiile sale
ontologice ~i morale5.
* *
Nici 0 tema de filosofie politica nu a suscitat mai multa atentie
din partea gindirii conservatoare deci't revolutia; i nimic nu a fost
respins cu mai multa vehementa i vigoare, de ditre acest mod de
gindire, deci't transformarea revolutionara, "schimbare radicala", "din
temelii" in care s-au pus atitea sperantei care a produs atitea (tragice)
deziluzii. Conservatorismul ar putea fi oarecumdefinit ca modul de
gindire al spiritului anti-revolutionar, (ceea ce nuinseamna, desigur,
spirit retrograd), iar diversele argumente aduse de el impotriva revolu-
tiei ar putea umple tomuri intregi.
Pentru a incepe cu inceputul, 0 prima obiectie este aceea ca revo-
lutia Se bazeaza pe 0 sperantii absurda: speranta ca lucrurile (in
viata sociala) ar putea fi schimbate radical in termen foarte scurt
(aproape instantaneu). Cei ce au devenit victimele, acestei sperante
ignora faptul ca a schimba lucrurile (in societate) inseamna a trans-
forma relatiile interumane, tipurile de conduita, structurile i institu-
tiile; or, nici una dintre aceste sarcini nu se poate'indeplini, in mod
autentic, pe termen scurt, prin intermediul unei "ofensive" revolutio-
nare. Inca Hume observase ca nimeni nu poate pretinde "sa introdu-
ca nici 0 schimbare brutaIa" in felul de a gindi al oamenilorI. Or,
revolutia (inteleasa nu ca revoIta, ci ca transform~e radicaIa a vietii
sociale) presupune i schimbarea modului de cqmportare, deci i
schimbarea feiului de a gindi al oamenilor. Nici ''rursul obinuit al
actiunilor noastre" nu poate fi schimbat; nici de moraliti, nici de
politicieni2 caci el depinde de pasiunile noastre i de principiile
"naturii noastre", care nu poate fi modificata; tot ceea ce se poate face
este sa se dea "0 noua directie" manifestarii acestor pasiuni3. Rati-
unea nu poate "modela" i "aduce sub ascultare" pasiunile,deci schim-
J:>area"radicala"6{lomului este 0 iluzie. .
Ceea ce creeaza impresia posibilitatii de a revolupona societatea
este uurinta distnigerii, uurinta cu care "furia revolutionara" des-
fiinteaza vechile institutii, stnicturi i relatii: "lipsurile i defectele
*
1 Mill, op. cit., p, 143-147
2 A.V. Dicey, apud Gre~nleaf, op. cit., p. 283
3 W.H. Greenleaf, op. cit., p. 282
4 Robert Leach, op. cit., p. 88-89
5 Cf. capitolele Supozitiile ontologice ~i Supozitiile morale, supra
I Cf. Limitele puterii, op. cit., p. 29.
2 Hume, Treatise, op. cit., p. 521.
3 Ibidem, p. 521.
UI
212 CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
PLEDOARIA PENTRU EVOLUTIA ORGANICA
213
vechilor instituliisunt vizibilei palpabile.Nu e nevoiede multapri-
ceper~ pentru a Ie scoate in evidenta; iar acolo unde s-a dat friu liber
puterii absolute, nu trebuie dedt un cuvint pentru a desfiinta laolalta
raul dar i institutia"l. Cu.ocazia unei revolutii, se vt:de limpede ma-
rea discrepanta dintre procesul distructiv l cel constructiv - "entuzi-
asmul" popular care insotete micarea duce repede pina la capat pe
cel dintii: "furia i delirul vor darima In jumatate de ceas mai mult
dedt au putut construi prudenta, judecata i prevederea intr-o suta de
ani"2. ~i nu este nevoie de nici un fel de competenla pentru realizarea
acestei sarcini "negative" a micarii revolutionare: "capul cel mai sec
i mina cea mai grosolana sunt mai mult dedt de ajuns pentru aseme-
nea sarcina"3. Date fiind aceste prime aspecte ale actiunii revolu-
tionare, este de inleles ideea lui Burke: "a face 0 revolulie este 0
masura care, prima Cronte, impune sa-Ii ceri scuze"4.
Un argument in favoarea acestei idei vine i din caracterul "nena-
tural", din caracterul de oc violent al revolutiei. Daca privim fiinlele
omeneti ca pe nite "creatures of habit", daca luam in considerare
faptul ca ele ii adapteaza ideile, conduita i ateptarile la un anumit
cadru social, politic, juridic i moral, daca ne gindim ca i sentimen-
tele sau valorile lor depind de acest cadru, yom realiza eu uurinla ce
oc brutal, cu totul nemeritat, inseamna pentru' ele 0 revolulie. "Atunci
dnd oamenii sunt incurajati de legile existente sa participe la un mod
de viala i, in cadrul lui, beneficiaza de protectia acestora ca in orice
ocupatie legala - atunci dnd ei i-au adaptat toate ideile i obiceiuri,le
la ele - dnd justilia a facut de mult din respectarea reglementarilor
sale un temei de buna reputatie, iar din abaterea de la ele un motiv
pentru dezonoarei chiar pentru pedeapsa, sunt sigur ca este nedrept ca,
printr-un act arbitrar de legiferare, rnintile i simtarninteleacestora sa fie
in mod fO$t scoase i coborite din starea i conditia lor, fiind stig-
matizate cu ruineai dezonoarea acel fel de a fi i acele obiceiuri care
inainte fusesera transformatein etal)n al fericirii i onoarei lor. Daca la
aceasta se adauga alungarea din locuinle i confiscarea bunurilor, eu nu
ma simt destul de inlelept pentru a descoperi cum acest joc despotic cu
simtarnintele, contiinlele, prejudecalHe i proprietatea particulara a
oamenilor ar mai putea fi deosebit de cea mai violenta tiranie"'.
Plecind de la presupunerea ca modul de viala al oamenilor se for-
meaza treptat, in timp, i ca oamenii iniiii aaapteaza personalitatea
la acesta, ajungindpina la a se identifica- prin sentimentelei ateptarile
lor - Cllceea ce ii este lui caracteristic,conservatorismulpercepe revolutia
ca pe 0 ruptura brusca, arbitrara (prin aceea ca nu crete "organic"
in interiorul modului de viata pe care II repudiaza) i inumana.
In acest punct, adeptii micarilor revolutionare vor ridica desigur
obieqia ca, de fapt, exista 0 legatura "organica" intre modul de
viata anterior revolutiei i izbucnirea sau caracteristicile acesteia; ei
vor susline ca tocmai lipsa unor reforme (politice, economice, juridi-
ce) de mult cuvenite, a dat natere- in mod firesc - revoluliei. Exami-
nind 0 serie de .exemple istorice, cum ar fi revolulia americana sau
revolulia bolevica din Rusia, teoreticienii de orientare conservatoare
resping aceasta obieclie; ei arata ca "fiecare dintre marile revolutii
di.nultimele doua secole a fost precedata de 0 serie de reforme pentru
care Iacusera presiuni Ilderii sau reprezentanlii celor oprimati sau
nemultumiti. Nu numai ca aceste reforme nu a}lreuit sa elimine re-
volutia, dar de fapt ele au preg1ititcalea pentru ea. Chestiunea este ca
reformele i capitularea in' fata cererilor unor tninoritati zgomotoase
mult mai des grabesc dedt previn revolutia. Asemenea reforme stimu-
J(~azaapetitul pentru felul de mincare principal al ospalului, care
este dtigarea puterii"2.
Considerindca esenta revoluliei nu este reforma sociala, ci dtigarea
puterii3,conservatorismul neaga existenta unei legaturi structurale intre
absenta reformelor i izbucnireamicariipolitice viOIente.Locul comun
conform caruia saracia "insuportabila" declaneaza revolupa este i el
infirmat, cad experienta arata ca "saracia nu incit1ila revolutie; ea nu
provoacanirnicaltcevadedt continuareasaraciei,,4.
1 Burke, cf. Limitele puterii, p. 83.
2 Ibidem.
3 Ibidem.
4 Reflections, op. cit., p. 298.
I Burke, ef. Limitele puterii, op. eit., p. 78-79.
2 Nisbet, Prejudices. op. eit., p. 279.
3 "Puterea nu este un mijloe; ea este un seop. Oamenii nu instaureaza 0 dietatura
pentru a salvgarda 0 revolulie; ei fae 0 revolupe pentru a instaura 0 dietatura" (George
Orwell, 1984)
4 Nisbet, ibidem, p. 278.
214
CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
PLEDOARIA PENTRU EVOLUTIA ORGANICA 215
In sfirit, interpretiirileconservatoarecontrazici opiniaobinuita
privind raportul dintre autoritateapolitica i micarearevolutionara
ce vizeaza rasturnarea ei. "Intelepciunea conventionala spune cii fer-
mentul revolutionar, ridiclndu-se inexorabil i cucerind populatia, dis-
truge autoritatea guverniimlntului. Ca de obicei, 0 atare Intelepciune
greete.Distrugerea prealabilii, eroziunea sau epuizarea autoritatii de
stat e cea care creeaza revolutia"'.
0 alta dovada ca revolutia nu "crete organic" In cadrul unui mod
de viata este fanatismul care, de regula, 0 Insotete. De la revolutia
franceza care "a daruit lumii moderne fanatismul politic"2- un punct
de vedere caracteristicconservatorismuluianglo-saxon- i plna la
revolutiile comuniste sau fasciste, marea majoritate a miciirilor ra-
dicaleauInfatiatizbucniridefanatismgreusauimposibilde conectat
"organic" cu modurile de viata anterioare din tarile respective.
Caracterul artificial al fenomenului revolutionar este dovedit i de
faptul ca el \i bazeaza succesul pe forta armelor, i nu pe consensul
popular. Inca Burke sesizase rolul exagerat de mare jucat de forta
armata In Franta post-revolutionara, rol menit sa suplineasca lipsa
de eficacitate a "principiilor" doctrinare presupuse a guverna eveni-
mentele; el atrage atentia liderilor revolutionari ca, dupa ce au pos-
tulat "principii metafi'zice care conduc la consecinte universale",
Incearca apoi sa "limfteze logica prin despotism"3. Conservatorismul
sustine Ins~ ca exista 0 legatura profunda, non-accidentala, Intre
revolutii i militarism, deoarece "cu dt guvernul revolutionar pulve-
rizeaza mai mult bazele traditionale ale autorifatii i ale comunitatii,
cu atIt este mai mare nevoie de forta pura care sa tina la un loc
agregiirile instabile de atomi ce rezulta de aici"4.
In sfirit, absenta, uneLlegaturi organice Intre revolutie i modul
anterior de viala este sustinuta i de particularitatea acesteia de a
revendica distrugerea completa a tot ceea ce a existat anterior momen-
tului crucial al schimbiirii, ca fiind inutil, inadecvat, pervertit, de a fi
un obstacol sau un pericol. Ceea ce Ii definete pe revolutionari este
ca "ei trebuie sa desfiinteze cu totul institutiile i traditiile existente.
Trebuie sa purifice, sa epureze, sa deporteze i sa ucida"'. Aceasta
atitudine de negare i repudiere absoluta nu poate indica decIt incom-
patibilitatea modului de viata anterior cu mi.carearevolutionara i
ce~a ce ea dorete sainaugureze. Se Intimpla Insa ca idealul "anu-
liirii trecutului" saual "epuriirii traditiei", al "vechiului", est~ ireali"
zabil; ambitia reformatorilor sociali radicali "de a curata plnza, cum
spunea Platon, lumii sociale, terglnd totul i pornind de la zero cu un
nou tip de lumerationala"este "un nonsens i ceva imposibilde realizat"2.
Printre argumentele pe care conservatorismul Ie aduce Impotriva
revolutiei se numara, alaturi de cele deja evocate i care ar putea fi
grupate sub titlul iluzia schimbarii radicale, i cel al caracterului
contraproductiv al revolutiei. Ca dezlantuire de violenla, ca aplicare
sistematica a violentei (deseori 0 aplicare programatica) i,ca abolire
a tuturor surselorclasicede autoritate,revolulianu este susceptibila
saconduca la abolirea dictatului politic (aa cum se pretinde de obi-
cei), ci la instaurarea, mentinerea sau transmiterea lui. "Recurgerea
prelungita la violenla poate sa duca In cele din urma la pierderea
libertalii, pentru ca se poate solda cu instaurarea nu '\ domniei nepar-
tinitoare a ratiunii, ci a dominatiei individului puternic. 0 revolutie
violenta care ,Incearcii cii realizeze ceva mai mult dedt disturnarea
tiranieie cel pulin la fel de probabil cii va instaura 0 aIta tiranie, pe
dt este de probabil sa-i atinga scopurile ei reale"3. 0 idee similara,
In termeni i mai trananti Insa, exprima Samuel Huntington4.
Teoriile apologetice ale radicalismului promoveaza iluzia revolutiei ca
abolire a dictaturii politice; In realitate, este vorba de regula de I
revolutie ca instaurare a dictaturii. Revolulionarii devin dictatbri, ceea
ce este explicabil: "nimeni nu poate fi prea multa vreme rebel f'ara
a se transforma In autocrat" (Lawrence Durrell).
Revolutia franceza de la 1789, model i sursa de inspiratie pentru
multe miciiri radicale ulterioare, a constituit, dela Burke i plna In
1 Ibidem,p. 280.
2 Ibidem, p. 119.
3 Reflections, op. cit., p. 352.
4 Nisbet, ibidem, p. 56.
, Karl Popper, Societatea deschisa ~i du~manii ei, Humanitas, 1993, vol. I, p.
192.
2 Popper, Conjectures and 'Refutations, op. cit., p. 131. Vezi, in acest sens, i
Popper, Societatea deschisa..., op. cit., pp. 190-191.
3 Popper, Societatea deschisa..., op. cit., vol. 2, p. 167.
4 Cf. Limitele puterii, op. cit., p. 162.
216 CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
zilele noastre, obiectul preferat al analizelor conservatoare care
regasesc aici principalele trasaturi ale spiritului revolutionar ~iale
practicii revolutionare. "Sarcina revolutiei franceze era sa refaca ordi-
nea sociala In conformitate cu un contract social, sa raureasdi 0
societate pe care sa 0 aprobe explicit toti cetatenii sai. Toate indivi-
dualitatile s-ar dizolva astfel Intr-o vointa generala;>, ale carei mi~-
cari ar exprima participarea nemijlocita ~i neconditionata: a~a s-ar
na~te Poporul. Pentru a produce aceasta societate aprobata de
oameni, revolutia se porne~te sa distruga Insu~i procesul de formare
a consensuluj. Societatile traditionale, de~i nu fac obiectul consen-
sului, sunt totu~i produsul consensului, nascindu-se pe baza unei
mlini invizibile din nenumarate negocieri, Intelegeri, voturi ~i com-
promisuri ce c01llpunviata neconstrlnsa de forta a asociatiilor. Filo-
sofii contractului social Incearca sa transfonne aceasta ordine ba-
zata pe consens Intr-o ordine la care oamenii consimt: sa transforme
rezultatele contractelor noastre In primul lor obiect. Dar aceasta
Inseamna tocmai a presupune ca noi am putea Intelege rezultatul inte-
ractiunii sociale Inainte de a ne fi angajat In ea: ca am putea cadea
de acord acum asupra unei ordini sociale ce ia na~tere din alegeri
Iacute de noi ~i pe care nu Ie putem prevedea acum. Datorita naturii
sale, aceea de a fi dirijata de un scop, politica revolutionara se decla-
ra singura drept singurarationala, ba chiar Insa~i regula Ratiunii.
Dar rationalitatea colectiva apare ca 0 solutie la ceea ce teoria jocu-
rilor nume~te0 problema de coord~nare. Apare nu pentru ca oame-
nii au un scop comun ~i pun la punct 0 politica pentru a-I atinge, ci
pentru ca sunt capabili sa-~i ajusteze scopurile lor unul la altul ~i ,sa
creeze astfel sistemul flexibil de negocieri fara de care' nici un om nu
poate raspunde, rezenabil sau cu bunavointa, semenilor sai. Chestiu-
nea a fost exprimata In mai multe feluri, In teoria austriaca a pietei,
In apararea prejudecatii ~i a traditiei de ditre Burke, In atacul lui
Oakeshott din Rationalismul in politidi" I.
Aceasta ignorare, tipica radicalismului ,revolutionar, a caracterului
de cre!jtere organidi al procesului social2 ce conduce la formarea
I Roger Scruton, Man's Second Disobedience, in volurnul The Philosopher on
Dover Beach, Carcanet Press, 1990, p. 215.
2 Pentru caracterul "organic" al ordinii sociale, vezi F.A, Hayek, Tipuri de ordine
in societate, in vol. Lirnitele puterii, op. cit.,
_.
PLEDOARIA PENTRU EVOLUTIAORGANICA. 217
unei ordini contribuie la instaurarea unei iluzii a dirijarii. Politica,
urmarind un tel precis, predeterminat, devine 0 activitate de dirijare
a socieUitii.In loc de a crea doar cadrul In care indivizii I~i dirijeaza
singuri viata ~i activiti'itile,de a reprezenta un for moderator al rela-
tiilor interindividuale, politicul aspira sa guverneze tot ce se Intlmpla
In societate. "Guvernamlntul revolutionar nu exista pentru a echilibra
interesele ~i a Impaca Intre ele puterile; functia sa nu este de a conci-
lia, ~i nici nu-~i interpreteaza autoritatea In termeni juridici, ca 0 curte
finaHide apel In chestiuni privind conflictele civile. EI exista In vede-
rea unui scop, iar legitimitatea sa depinde de capacitatea de a grabi
mereu Inainte, catre un scop vag dar imperativ"'. Rezultatele acestei
reconsiderari a rolului politicii sunt ample ~i profunde: "politica
Inceteaza de a mai fi 0 parte a vietii ~i devine intreaga viaW'2, se
produce deci 0 politizare totala a vietii sociale; societatea civila este
"absorbiti'i"In stat) ~i aceasta instaurare a etatismu.lui face ca sfera
de actiulle a puterii politice sa nu mai fie limitata de nimic: "Guver-
namlntul nu poate fi limitat nici In ce prive~te sfera sa de actiune, nici
In ce prive~te puterile sale"4. Legea este complet marginalizata5. Ten-
dinta catre anihilare a oricarei opoziiii completeaza tabloul acestei
transformari totalitare. Suportul spiritual al ofensivei Impotriva ori-
carei opozitii politice este ideologia (tipic revolutionara) a "tradarii"
~i "conspiratiei". "Pentru revoluiionar, toate formele de guvernamlnt
constitutional, toate formele de activitate parIamentara In care rezulta-
tul nu poate fi determinat dinainte de catre ellnsu~i sunt de fapt forme
de tradare, pentru simplul motiv ca asigura un cuvlnt de spus ~i 0 in-
fluenta opozitiei"6. Mentalitatea revolutionara, In mare masura co-
muna tuturor mi~carilor radicale ~i tuturor "schimbarilor" din temelii,
are 0 serie de trasaturi tipice In centrul carora se afla conspirato-
rismul: "Suspiciunea, tradarea, un simt al du~maniei universale ma-
suri care nu au mers destul de departe Inca; dispret pentru compromis
1 Scruton, ibidem, p. 214.
2 Ibidem.
) Ibidem, p. 2] 5.
4 Ibidem, p. 214,
5 Ibidem.
6 Ibidem, p, 208.
- - --
218
PLEDOARIA PENTRU EVOLUTIA ORGANICA 219 CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
~i 0 demonizare a oponenliIor - toateacesteaseaflaimplicit in ideolo-
gia revolulionara"l.
Conservatorism..uldenunla ~i degradarea moraIa la care conduce
revolulia. Mentalitatea agr~siva, radical a, maxima}isti'i ~i intoleranta
descrisa mai sus conduce la fanatism, dar ~i la conformism (valul
fanatismului obliga pe mulli la obedienla, conformism, apologetidi
a revolutiei ~i a realitatilor post-revolulionare, denunlarea vehementi'i
a celor anterioare revoluliei "salvatoare") - a~a se face ca "printr-o
revolulie in stat, sicofantul slugarnic de ieri este convertit in austerul
critic al momentului de fala"2.
nu este 0 nascocire; el este opera istoriei"l. Nimic din ceea ce este cu
adevarat important nu se poate planifica, proiecta, introduce in mod
diri j at.
lluzia proiectarii ~i iluzia crearii dirijate sunt spulberate mai
intii de constatareaca nimic din ceea ce produce orlml nu iese exact
~a cum s-a pHinuit : "unul din lucrurile izbitoare in legatura cu viata
sociala este ca nimic nu se na!jte vreodata exact a!ja cum s-a in-
tentionat. Lucrurile apar intrucitva diferit. Nu producem niciodata in
viata sociala exact efectul pe care dorim sa-I producem, ~i de obicei
obtinem la afacerea asta ~i lucruri pe care nu Ie dorim. Bineinteles,
aqionam cu anumite scopuri in minte; dar dincolo de aceste scopuri
(pe care putem sa Ie atingem sau nu, in realitate) exista totdeauna
anumite consecinte nedorite ale aqiunilor noastre; ~i de obicei aceste
consecinle nedorite nu pot fi eliminate"2. Prin simplul fapt ca avem
anumite obiective, ~i aqionam pentru a Ie atinge, modificam reali-
tatea, creiqd condilii noi care conduc la consecinte imprevizibile ~i
nedorite - cine vrea sa vinda 0 casa ~i sa oblina un pret bun, prin
simpla sa oferta modifica piala vinzarii de case i contribuie la
sciiderea prelUriIor ce se oblin3. .
Proiectam aCliuni, dar nu putem proiect~ i dirija integral con-
secinlele lor; imprevizibilul i nedoritul nu pot fi extirpate. Nu putem
controla in ansamblu evolulia sociaHi. Suntem, prin urmare, obligali
sa intervenim mereu, sa rt:param, sa ne readaptam, sa reaezam lu-
crurile, la nesfirit. Ca urmare, chiar dadi "~tergem cu totul lumea I
sociala in care traim, ~tergem cu totul tradiliile ei ~i cream 0 lume
nOllape baza de proiecte, va trebui foarte curind saschimbam lu-
mea' cea noua, safacern mici schimbari i ajustari. Oar daca' e sa
facem aceste mici schimbari i ajustari, care oricum vor fi necesare,
de ce sa nuincepemcu ele, aici i acum,in lumeape care 0 avem?
Nu conteaza ce ai i de unde porneti. Totdeauna trebuie safaci mici
ajustari. Intrucit oricum va trebui sa Ie faci, este mult mai chibzuit i
mai rezonabilsa incepi cu ceea ce se intimpla saexiste la momentul
respectiv, caci despre lucrurile acestea care exista tii cel pulin uncle
*
* *
Critica fikuta mai sus doctrinei radicale i ideologiei revolutionare
indica multiple temeiuri pentru adoptarea unei aIte viziuni, viziunea
evolutiei "organice", Inca Hume argumentase di elementele sociale
esentiale - cum ar fi, de exemplu, autoritatea i legitimitatea puterii
politice - nu pot fi decit efectul unei evolutii lente3. Burke, la rindul
sau, insista' asupra caracterului inevitabil lent, treptat al reformei
politice chibzuite4: nu numai ca aa este, dar aa i trebuie safie -
ceva atit de importantca a1catuireasocietalii,de care depindeviata
i fericirea atitor fiinte, nu poate fi decit rezultatul acumulariIor
graduale, controlate, chibzuite. Supozitia principaUi a conservato-
rismului este, aici, ca nimic cu adevarat important pentru societate nu
se creaza brusc, ori in scurt timp, pe baza unor planuri sau intenpi
"tontiente5.Cum spune Robert Nisbet: "Nici un guvernamint autentic
I Scruton, ibidem, p. 209.
2 Burke, Reflections, op. cit., p. 261.
3 Treatise, op. cit., p. 557.
4 Cf. Limitele puterii p. 84.
5 "Numai 0 mica parte din institutiile sociale sunt proiectate con~tient, in timp ce
marea majoritate au crescut ca rezultat aI actiunilor omene~ti neproiectate" (Popper, The
Philosophy of Karl Popper, Open Court, 1974, p. 1167).
I Prejudices, op. cit., p. 56.
2 Popper, Conjectures and Refutations, op. cit., p. 124.
3 Ibidem.
220 CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
te stri'ngepantofulI. -5timcel putin de anumite lucruri di sunt rele ~i
di vrem sa Ie schimbam. Daca facem minunata noastra lume noua,
va trece 0 buna bucata de vreme pina sa gasim ce este gre~it la ea,,2.
Aici este implicat idealul de rationalitate ce ar putea fi formulat
astfel: "micile Imbunatatiri partiale sunt preferabile marilor. proiecte
de perfectiune totala". Corectarile partiale, concrete, SUllt de preferat
fata de perfectiunea ideala, abstracta. Progresul social nu se realizea-
za prin aplicarea marilor scheme optime, abstracte, produse de Ratiu-
ne; el se realizeaza mai curind ca ~i perfeqionarile tehnice: "Un
inginer nu creeazaun motor bazIndu-se pur ~i simplu pe proiecte. El
11dezvolta plednd de la modele anterioare; 11schimba; 11modifica
iar ~i iar"3. Gindirea conservatoare respinge modelul ingineriei uto-
pice (reorganizarea ~i reconstruqia sociaUi completa, plednd de la un
scop predeterminat ~i de la un model ideal), preferind strategia
ingineriei graduale4, care nu este alta dedt strategia reformelor
treptate ~i lente. Conservatorismul este, prin urmare, Ul) reformism, iar
reformismul se bazeaza pe premisa ca mai importanta dedt realizarea
fericirii totale este eliminarea partiala a nefericirii: orice generatie
"are, poate, nu ati't dreptul de a fi facuta fericita, pentru di nu exista
mijloace institutionale de a face pe cineva fericit, ci dreptul de a nu fi
Iacuta nefericita, dnd acest lucru poate fi evitat. Oamenii au dreptul
de a Ii se acorda tot ajutorul posibil In caz ca sufera. Adeptul
ingineriei graduale va adopta, In consecinta, metoda depistarii ~i co'm-
baterii celor mai presante rele ale societatii, ~i nu pe cea a cautarii
binelui suprem ~i ultim ~i a luptei pentru Infaptuirea lui. Deosebirea
e departe de a fi pur verbala. In realitate, ea este de cea mai mare
importanta. Este deosebirea dintre 0 metoda rezonabila de ameliorare
a vietii omului ~i 0 metoda care, daca e pusa In aplicare, poate u~or
sa duca la 0 cre~tere intolerabila a suferintei umane"5. .
Pledind' pentru strategia corectarii partiale i a ameliorarii treptate,
pentru combaterea unor rele concrete (ca saracia extrema, omajul,
IYn sensul de "~tii ce te doare".
2 Popper, ibidem, p. 131.
3 Ibidem, p. 131.
, 4 Pentru distinctia dintre cele doua tipuri- de inginerie, vezi Popper, Societatea
deschisa..., op. cit., vol. I, pp. 182-185.
5 Popper, Societatea deschisa..., op. cit., vol. I, p. 183.
T
PLEDOARIA PENTRU EVOLUTIA ORGANICA 221
crirninalitatea etc.) ~i nu pentru diutarea Binelui ideal, colectiv, con-
servatorismul sutine alternativa evolutiei organice a societa~i, evo-
lutie prin care vechile institutii ~i relatii, vechiul mod de viata se
modifica lent, treptat, alcatuind In timp 0 noua realitate sociala.
Aceasta optiune pentru evolutia organica explica lipsa totala de
simpatie a spiritelor conservatoare pentru revolutie ~i spiritul revolu-
tionar. Wittgenstein, spre exemplu, care a insistat foarte mult asupra
importantei modurilor de viata dezvoitate organic pentru Intelegerea
culturii ~ia limbajului, ~icare era ostil retoricii "progresului" practicate
de intelectualism, remarca, In ale sale Observatii amestecate, ca "re-
volutionar este acela care se poate revolutiona pe sine Insu~i".
Atunci dnd cineva spunea, In prezenta lui, ca vrea sa perfec-
tioneze lumea, Wittgenstein replica:
"Multume~te-tesa te perfeqionezi pe tine Insuti; acesta este singu-
rul lucrupe carepoti sa-l faci pentrua face lumeamai buna"l.
Paul Engelmann2explica aversiunea lui Wittgenstein pentru revo-
lutie prin educatia pe care 0 primise. Aceasta educatie determinase la
el 0 atitudine de loialitatefata de orice autoritateautentica~i,"aceas-
ta atitudine fata de orice autoritate autentica era In a~a mare masu-
ra 0 a doua naturala el, IncH,de-a lungul Intregiisale vieti, convin-
gerile revolutionare de orice fel is-au parut pur ~i simplu imorale".
Inseamna oare aceasta di Wittgenstein era un conformist? Cei ce
I-aucunoscut11 prezinta;dimpotriva,ca pe un om incapabilde a se
obi~nuicu numeroasele formalisme gratuite ale societatii britanice. Tot
Engelmann subliniaza ca Wittgenstein "detesta toate conventiile
nejustificate113.
Pentru un adevarat spirit conservator, nu numai schimbarile ~i ino-
vatiile, ci ~i conventiile trebuie sa fie rezultatul unei cre~teri organice.
*
* *
I Ray Monk, Ludwig Wittgenstein, The Duty of Genius, Penguin Books, 1991,
p.213.
2 Letters from Wittgenstein, op. cit., p. 121.
3 Ibidem, p. 122.
222 CONSERVATORISMUL ANGLO" SAXON
PLEDOARIA PENTRU EVOLUTIA ORGANICA 223
Pledoariaconservatoare pentruevolutieorganidinu se reducela 0
pledoarie impotriva revolutiei. Avind in genere caracteristica de "a nu
acordanici 0 incredereteoriilorpentru regenerareaomenirii,oricit de
straJucitesau ingenioase ar fi ele", precum i incIina~ade a fi bi'inuitor
fata de "profesiunide credinta zgomotoase i mari promisiuni", conser-
vatorismul crede doar in "acea imbunatatirecare este continua i gradu-
ala, fiind realizata pas cu pas"l. Este 0 constanta a acestui mod de gin-
dire sa repudieze orice con$truc~esociala inventata, proiectata pe baza
unor op~uni i presupuneri de ordin teoretic sauplasmuita,sub impulsul
ataamentului fata de principii, al bunelor i'l1obilelor intentii. Orice
instltu~e, deci, trebuie sacreasca "organic", nu, sa fie :'infllntata" sau
"implementata". Inca Disraeli afmna explicit opozi~a'conservatorilor
fata de orice incercare "de a forma institupi politice pe baza principiilor
abstracte sau a tiintei teoretice, in loc de a .le pemute. sa se nasca din
cursul evenimentelor i sa fie create firesc de necesitatilenatiunilor"2.
Repulsia fata de creapa politicai sociala deliberata vine in primul
rind dintr-o neincredere funciara in politica, in posibilitatile acesteia de
a organiza, dirija, perfecpona viata oamenilor. Pe de 0 parte, este vorba
de limitele de eficacitate ale activita~i politice: in statele modeme,
aceasta activitatese realizeazain principal pe baza inipativei legislative,
ori, aacum se afinna intr:.undocument conservatordin anul 1908, "nici
0 legislatie nu va face un popor credincios sau moral sau temperat sau
harnic'd.Pedealta parte, este vorba de existt<!}ta unor probleme i difi-
cultati insolubile, pe care niciun tip de acpune politica deliberata nu
Ie poate rezolva. Lipsit de iluzii, sceptic fata de posibilitatile omeneti
de it interveni dirett, eficace, in complicata tesatura a relatiilor sociale,
conser;'atorismul nu ezita,sa recunoascalimitele capacitatii de a actiona
contient pentiu imbunatatirea situatiei individului i a comunitatii.
"Conservatorismuleste, in mod inevitabil, pragmatic i local, in actiunea
sa, deloc doritor sa imbrapeze solutii atotcuprinzatoarei deseori gata
sa admita ca exista probleme i dificultap.pe care nici 0 actiune politi-
ca nu Ie poate solutionaprin ea insai"4.
Dar optiunea conservatoare pentru evolutia organica nu se bazeaza
doarpe contiintaneputinteioamenilordeainfluentanemijlocit,deli-
berat, propria lor soarta. Se afla la lucru aici i un mod de a vedea
lucrurile, 0 seama de analogii i IJ)etaforecaJauzitoare, unele parale-
Ie metafizice, poate surprinzatoare pentru cititorul neprevenit. Cea mai
semnificativadintreacesteaesteparaleladintrefelul,dea vedeainsti-
tutiilepoliticeifelul dea vedealimbajul.De la JohnLocke(incanu
un conservator, in sensul deplin alcuvintului) i David Hume (eel mai
important precursor al conservatorismului) i pina la Wittgenstein,
Oakeshott i Hayek, interesul spiritelor conservatoare pentru limbaj
este tot mai evident. Se considera ca interesul conservator pentru lim-
baj ar~ eel putin trei surse: limbajul este eel care unete i distinge 0
natiune; limbajul este cel mai important instrument al traditiei; i, mai
ales, originea i dezvoltarea limbii constituie un model pentru concep-
tia conservatoare privind dezvoltarea i reformarea institutiilor1.Hume
compara conventiile sociale - care nu sunt create prin,promisiuni ex-
plicite sau angajamente deliberate, i care cresc treptat - cu limbile
naturale care ~u aceleai insuiri. Complexitatea unei corabii - suge-
reaza Hume in Dialoguri asupra religiei naturale - ne uimete i ne
face sa ne intrebam cine ar fi putut-o inventa. Ea insa, dei constru-
ita de un mecanic redus la minte care n-a facut decit sa imite ,alte
corabiiexistente,este de fapt operanenumaratelorperfectionari trep-
tate2. Aceasta cretere "organica" a complexitatii, in absenta unui
proiect rational a priori, este, de asemenea, caracteristica limbajului
natural i institutiilor politice. Ca limbajul crete organic, la fel ca un
ora, in legaturacu i in dependenta de 0 forma de viata, ca toate
conventiile noastre se fundamenteaza, in cele din urma, pe un acord in
felul de a trai (nu pe angajamente explicite sau proiecte rationale) a fost
subliniat mereu de Wittgenstein in Philosophische Untersuchungen.
Ca institutiile politice cresc in mod similar este sugestia insistenta a
conservatorismuluipolitic. Legatura de "parteneriat",proprie unei soci-
etati, intre cei vii, cei morti i cei nenasculi, la care Iacea aluzie Bu;ke,
este perfect ilustrata de legaturile de limba care unesc in exact acelai
1 W,H. Greenleaf, The British Political Tradition, Routledge, 1988, voL2, p. 191
2 Apud Roger Scruton, A Dictionary of Political Thought, M~cmil1an Press, p, 90
3 Apud Greenleaf, The British Political Tradition, op, cit., p, 282
4 Roger Scruton, A Dictionary of Political Thought, op. cit, p. 91
1 Nigel Ashford, Stephen Davies, A Dictionary of Conservative and Libertarian
Thought, op, cit, p. 148
2 Ibidem
224
CONSERVATORISMUL ANGLO - SAXON
fel 0 natiunel. In ambele cazuri, decisiva este creterea "organica,
hotiiritoare sunt fortele spontane. Aqiunea contienta, deliberata, nu
are perspective, nici eficacitate: lingvitii nu pot "dirija" limba, nici
politicienii societatea (deci't, eventt.;al, pe ciii nenaturale, prin violenta
i dictat); dezvoltarea organica este cea care decide. Aceasta este con-
vingerea constitutiva a conservatcrismului, care, dupa unele pareri
(T.E. Utley), 11definete:
"Esenta unui conservator englez consUiIn aceea cii el crede In for-
tele spontane ale societatii, fiind sceptic fata de in1elepciunea i
eficacitatea guvernarii"2.
Viziunea conservatorismului englezesc - care, aa cum insista
Anthony Quinton, privetesocietatea ca "0 creterenaturala, unitara, ca
un intreg viu, organizat, nu ca un agregat mecanic" - este preluata i de
ginditorii din Statele Unite. Clinton Rossiter, autorul unei lucriiri despre
conservatorismul american, afirma: "Societatea este un organism viu,
avind riidacini adinci in tr~cut. Adevarata comunitate, li place unui
conservator saspuna, este un copac, nu 0 maina. Ea s-a ridicat pina
la puterea i gloria de azi trednd prin secole i secole de cretere,iar oa-
menii trebuie sa-i interzica a 0 considera ca pe 0 nascocire mecanica
ce poate fi desIacuta i reasamblata de 0 singura genera1ie.
Nu un Fiat, ci 0 lege nescrisa, nu mina libera a celui ce experi-
menteaza, ci mina ascunsa a obiceiului este ptincipala for1acreatoare
ce aqioneaza in cadrul proceselor sociale"3.
Forta acestui fel de a vedea existen1a sociala, influen1ametaforei
ciilauzitoarea copaculuice crete(la care facea aluzie i Einstein),
a copacului pe care mina omului nu trebuie decit sa-l ingrijeasca,
nicidecum sa-I modeleze, razbate i in versurile poetului cu spirit
conservator:
" May freedom's oak for ever live
With stronger life from day to day
That man's the true Conservative
Who lops the moulder'dbranchaway."
(Tennyson)
1 Ibidem
2 Apud W.H. Greenleaf, op. cit., p. 326
3 Apud Ted Honderich, Conservatism, Penguin Books, 1990, p. ISI