CURS 1

PRIMELE FORME DE ADMNISTRATIE PUBLICA

In primele forme de administratie publica, autoritatea era a
monarhului, era personala. Cei care lucrau in administratie publica nu
acordau f multa atentie si erau angajati pe baza rudeniei, prieteniei si chiar
se cumparau functiile. Birocratul nu avea salariu fix, ci era liber sa isi
insuseasca o parte din banii castigati din exercitarea functiei (dadeau
amenzi, colectau biruri, taxau la vama, etc.) banii erau ai lui iar monarhului
ii platea o cota parte. Era si o parte negativa, functia nu era pe viata.
Sarcinile nu erau f complexe, nu exista educatie, sanatate, etc.
!Exceptie: In China in perioada dinastiei Han apare ideea ca aceste
functii publice sunt in slujba cetatenilor, nu in slujba monarhului. Mai mult, la
ei apare pt prima data ideea ca nu oricine poate exercita aceste functii, ci
numai persoanele educate, care stiau sa scrie si care dadeau un examen
(Birocratia traditionala).
In SUA, modelul unei administratii ante-traditionale bazata pe vointa
personala a durat mai mult. Andrew Jackson era sustinator al acestui sistem,
in ideea ca de regula cei care exercita functii publice ajung sa fie prinsi in
anumite interese schimbarea lor taia lanturile politice. Efect negativ:
discontinuitate in implementarea deciziilor se numeste `spoil system`.
In SUA acest sistem dispare in mod tragic. Presedintele Garfield a fost
impuscat deoarece nu a primit cineva anume o functie publica (o persoana
care i-a finantat campania electorala).
Au avut loc numeroase reforme care au dus la birocratia traditionala
(weberiana).

MODELUL BIROCRATIEI TRADITIONALE:

Din pct de vedere teoretic, acest model de guvernare este construit de
Weber. E bazat pe un model ierarhic, are oficiali permanenti, neutri si
anonimi. Este motivata doar de interesul public, serveste orice partid aflat la
guvernare in egala masura. Nu participa la crearea de politici publice, ci doar
le implementeaza pe cele decise de politicieni.
1

In SUA, aceasta reforma a fost introdusa de Woodrow Wilson, care a

vrut separarea politicului de administrativ. S-a concretizat odata cu Actul
Pendleton, care presupunea un examen pentru ocuparea functiei publice,
angajarea de proba si stabilirea nr de reprezentanti la Washington in functie
de numarul populatiei reprezentate.
In Marea Britanie, a existat Northcote-Trevelyan (1854), o propunere
reformare a administratiei publice. Acesta prevedea ca serviciul public sa
completat de la nivelurile de jos de catre tineri selectati dupa un sistem
admitere anuntat dinainte. Recomandarea era ca nivelurile de la varf sa
ocupate de cei de jos care au avansat in cariere.

de
fie
de
fie

Weber: autoritatea unui conducator trebuie sa fie rationala si sa

decurga din lege (rationala, legala, laica). Principii puse de Weber la
acest model de administratie:
1. Trebuie stabilite anumite arii jurisdictionale coordonate de regulemente si
legi administrative (cine, de ce si unde poate interveni).
2. Structuri ierarhice de autoritate (cine ia decizia, cine o implementeaza?
Locul deciziei nu depinde de persoana care o ia, ci de functia peroanei).
3. Managementul biroului sa se faca intotdeauna prin hartii scrise (cand
apare un caz asemanator sa fie rezolvat identic, se asigura memorie
institutionala).
4. Managementul biroului sa presupuna o pregatire specializata (nu oricine
poate ocupa o anumita functie publica).
5. Cine exercita o functie publica sa faca doar acest lucru (fara alt loc de
munca).
6. Reguli de functionare a biroului (reguli de decizie, etc.)
Weber a reusit sa transforme functionarii publici chiar intr-o clasa
sociala, dandu-le privilegii f mari (nu erau in acelasiloc cu o persoana
guvernata). Nu erau alesi de catre popor, ci de catre o autoritate superioara
si erau angajati pe viata (scopul era sa ii protejeze de interventia politicului).
Aveau salariu fix si dreptul la pensie, in functie de pozitia lor in ierarhie.
Intrarea in sistemul public se face la nivelul de jos si de ajunge sus.

Acest model traditional a produs o serie de disfunctionalitati:

2

1. Problema controlului politic

a. Functionarii dobandesc o expertiza intr-un anumit domeniu, au o anumita
viziune care se impune cand implementeaza o politica publica. Astfel,
aceasta poate fi reinterpretata prin aplicarea sa (ex: politisti-amenzi).
b. Intotdeauna functionarii incearca sa isi asigure un buget comfortabil
pentru functionarea biroului, cautand ajutor la politicieni si astfel apar
interese.
c. Functionarul va fi intotdeauna cu un pas inaintea politicianului, deoarece
acesta este in functia sa pe viata, iar politicianul ocupa functia sa 4 ani,
cateva luni, etc. Functionarii sunt f des pusi sa completeze partea tehnica a
unei politici publice si ajung cateodata sa formuleze intreaga politica publica.
Politicienii au totusi control: pot roti functionarii in diferite birouri sau
pot reorganiza institutia in care lucreaza un functionar, o pot desfiinta si
infiinta una noua, dar in care nu mai primesc un anumit functionar.

2. Probleme functionale
a. Indivizii birocrati nu isi asuma riscuri, nu se implica f mult in rezolvarea
problemelor, deoarece sunt avansati in functie de vechime, nu de realizari.
b. In birocratia traditionala primeaza respectarea procedurilor, nu rezolvarea
problemelor. Cand apare o problema noua, nu este rezolvata imediat
deoarece nu se cunoaste procedura.
c. S-a exagerat ceea ce a vrut Weber indiferent ce face functionarul, nu
poate fi concediat (Weber s-a referit doar la protectia fata de politicieni).
d. Ierarhizarea lui Weber s-a exagerat si a ajuns un scop in sine, care a
ingreunat decizia (telefin fara fir informatia care pleaca de la baza, ajunge
distorsionata la nivelul de sus).

Criticile care vizeaza interpretarea gresita a naturii functionarilor

(interes public-interes personal) au generat noul management public.

Trei mari interpretari ale birocratiei traditionale (weberiene):

3

1. Niskanen afirma ca singurul interes al birocratului este maximizarea

bugetului biroului (agentiile sponsor nu au idee cat costa de fapt furnizarea
unor bunuri si servicii - birocratii cer mai mult decat au nevoie).
2. Tullock spune ca birocratii au tendinta sa isi maximizeze importanta insa
nu prin alocarile bigetare. Ei vor sa isi maximizeze dimensiunea biroului, nu
bugetul.
3. Dunleavy neaga afirmatiile lui Niskanen si Tullock si afirma ca birocratii isi
redefinesc functiile indeplinite de biroul respectiv. Incearca sa faca in asa fel
incat in birou sa fie numai functii de decizie si control, sa nu mai fie furnizare
de bunuri si servicii.

CURS 2

NOUL MANAGEMENT PUBLIC

Avand in vedere criticile adusa birocratiei traditionale, s-a simtit nevoia
schimbarii guvernarii. NMP are la baza o ideologie de dreapta.
Este posibil ca aceasta denumire sa se refere la lucruri diferite in
functie de anumite regiuni - Hood (1991) a folosit aceasta denumire pentru a
defini schimbarile care aveau loc in sectorul public.
Modificari de abordare:
1. NMP spunea ca birocratia traditionala punea un accent f mare pe
proceduri, dar nu este bine asa deoarece birocratia traditionala functiona
bine cand isi atingea obiectivele, nu cand respecta procedurile.
2. In NMP se urmaresc politicile pe termen lung. In birocratia traditionala, nu
existau proiecte pe termen lung, iar politicile erau fragmentate.
3. Modificari cu privire la statutul birocratilor: NMP spune ca trebuie ca
birocratii sa fie vizibili, sa fie figuri publice si trebuie recunoscut ca acestia
sunt actori care iau parte la politicile publice. De asemenea, birocratul poate
fi concediat in cazul in care se greseste, nu se mai poate scuza ca doar
urmeaza proceduri pt a ajunge in pct B este responsabilitatea lui cum
ajunge.

Instrumentele NMP:
4

1. Organizatiile, personalul, conditiile si termenii de angajare sunt mai

flexibile (angajari pe perioada limitata, adaugarea birourilor, personal nou,
etc.) are mai multa libertate de decizie.
2. Organizatiile tbsa aiba obiective clare si vizibile, astfel pot fi verificate
daca si-au atins scopurile.
3. Acceptarea ca functionarii nu sunt neutri dpdv politic (nu mai sunt blamate
aceste tipuri de actiuni si astfel ei nu le mai ascund). Din acest pct de
vedere, NMP este mai realist.
4. I se sa managerului o suma de bani pe care ii administreaza cum dorecte,
nu este prestabilit bugetul ca in birocratia traditionala.

Aspectele pozitive ale NMP:

1. Daca sefii de departamente gresesc, pot fi concediati.
2. Se pune si in sectorul public accent pe rezultatele obtinute.
3. S-a pornit totusi tendinta de a verifica costurile functionarii unui birou (se
poate verifica prin comparatie intre birouri).
4. Modificarea ideii conform careia lucrurile publice tb rezolvate exclusiv prin
structuri publice deciziile sunt luate in sectorul public, insa pe alocuri se
contacteaza si agentii private pt a furniza anumite bunuri si servicii. Traptat,
firmele, cetatenii si ONG-urile ajung nu numai sa fie implicate in furnizarea
de bunuri si servicii, ar iau parte si la luarea deciziilor => GUVERNANTA

Disfunctionalitati ale NMP critici:

1. Una dintre idei era ca bunurile si serviciile sa fie furnizate prin incheierea
unor contracte cu agentiile private, insa nu s-au putut delimita acele
bunuri/servicii care pot fi furnizate prin astfel de agenti (ex: aerul curat si
siguranta publica).
2. NMP diminueaza gradul de democratie, reduce gradul de participare a
cetatenilor la luarea deciziilor publice. In cazul in care birocratii iau anumite
decizii publice, acestia nu sunt alesi de catre cetateni. De asemenea, NMP
considera cetatenii clienti, astfel o serie de considerente sociale care nu tin
de domeniul economic sunt lasate deoparte (ex: servicii medicale daca
5

individul e considerat client si nu cetatean se ajunge la situatia in care nu

este tratat deoarece nu are asigurare medicala ca in SUA).
3. Critica legata de dezintegrare. Prin crearea birourilor responsabile cu
implementarea unei politici de la un capat la altul, s-au creat f multe birouri
cu functii asemanatoare (ex: in Noua Zeelanda, erau aprox. 40 de ministere
si 300 de agentii centrale). Ideea NMP era ca statul se va restrange, insa nu
a fost asa.
4. Stimularea birocratului prin plata mai mare, in functie de timp si
performanta nu a mers deoarece nu puteau stabili si verifica performanta
birocratilor.
5. S-a intamplat ca reformele NMP sa confunde propriile obiective cu
obiectivele cetatenilor. Astfel, pot fi afectati cetatenii si se poate genera o
situatie conflictuala.

CURS 3

GUVERNANTA
Guvernanta este mai degraba un model decizional, vb despre
interactiunea actorilor care incearca sa isi satisfaca interesele.
Reprezentarea intereselor - tipurile de actori implicati in guvernanta
europeana Cine domina procesul decizional?
Imaginea autoritara a Comisiei:
Comisia Europeana e vazuta ca un aparat birocratic f stufos care
reglementeaza toate domeniile. S-au luat exemple de reglementari din
cadrul Comisiei, s-au comparat atributiile Comisiei cu atributiile naturale ale
statelor si s-a ajuns la concluzia ca Comisia a preluat o parte din atributiile
statului. Apoi, au fost formulate o serie de argmente conform carora la
nivelul institutiilor europene u e foarte clara delimitarea puterilor. Unul dintre
argumente este faptul ca in comparatie cu Consiliul, Comisia este f
puternica.

De asemenea, s-a spus ca nu exista masuri la indemana de

sanctionare a comisarilor (ca in birocratia traditionala si NMP). In plus,
deciziile de la nivel european sunt in contradictie cu deciziile luate la nivelul
statelor membre. Pe f multe politici a fost nevoie de reglementari comune,
astfel Comisia a fost insarcinata cu centralizarea acestora.
Argumente legate de ideea de deficit democratic:
1. Guvernele nationale pot controla parlamentele nationale folosindu-se de
Consiliul European. Cand exista divergente, Guvernul are varianta de a face
ca ceea ce vrea acesta sa fie impus de Uniune.
2. Parlamentul European e ales direct de catre cetateni; astfel lucreaza
unitar, rezolvand problemele publice europene.
3. Extinderea votului majoritar (care permite ca institutiile europene sa poata
adopta decizii peste capul statelor care se opun). Astfel, aceasta devine o
decizie autoritara.
4. Guvernele nationale implementeaza politici nationale cu care cetatenii nu
sunt de acord , dand vina pe UE (ex: Guvernul Boc reducerea salariilor a
fost prezentata ca pe o obligatie fata de UE).
Unii autori sustin ca e evident ca puterea ultima rezida la statele
membre si nu inseamna ca UE se impune autoritar cand statele nu sunt de
acord cu o anumita politica, deoarece statele decid ca vor sa intre in UE si tot
statele decid in Consiliu.
Grupurile de interese private:
Comisia Europeana a stimulat f mult colaborarea cu astfel de grupuri
de interese si crearea unor retele transeuropene. Are un soi de rol de
legitimare, ii selecteaza pe cei care au dreptul sa participe. Unii spun ca
grupurile de interese private se folsesc de Comisie pt a obtine reglementarile
pe care le doresc ei (ex: problema cu becurile, in general probleme de
mediu).
Nu avem niciun motiv sa credem ca aceste grupuri au o prietenie
vesnica cu Comisia. De multe ori, vin gr. de interese diferite si se duc la
guvernele nationale pt a le convinge si a le face sa propuna Comisiei
realizarea intereselor lor.

Pluralismul si corporatismul completeaza imaginea de dialog european:

Corporatismul reprezinta un corp de teorii despre cum se iau deciziile
publice la nivelul unui stat. Ideea de corporatism e urmatoarea: incearca sa
creeze un mecanism de reprezentare a tuturor intereselor in decizia publica.
Face un soi de model ierarhizat prin care toata lumea sa poata avea un
dialog cu Guvernul. (actorii sunt institutionalizati). Foarte multi spun ca este
un model foarte eficient de decizie. (ex: Tarile Nordice).
Pluralismul reprezinta ideea ca actorii nu intra in discutii cu Guvernul,
decat pe baza influentei lor, pe capacitatea de a genera lobby. Guvernul
discuta numai cu cei care ajung la el. In pluralism ideea e buna, insa ajung sa
fie reprezentate numai anumite interese. Nu sunt actori institutionalizati,
acestia intra in dialog cu Guvernul in functie de interese, intr-un anumit
moment. Relatiile sunt neinstitutionalizate, sunt oarecum ascunse si se
bazeaza pe influenta si putere.
De regula in corporatism, lucrurile sunt aranjate (cand ai o problema
de dezbatut, stii cu cine sa interactionezi), in schimb in pluralism este o
continua batalie. Unii favorizeaza modelul pluralist, spunand ca e mai
democratic deoarece in corporatism tind sa fie alesi cei care sunt mai
comozi, care au anumite intelegeri permanente cu autoritatile publice, in
timp ce in pluralism lucrurile se schimba tot timpul, nu e o structura rigida
care se stabileste odata pt totdeauna.

CURS 4

TEORIILE INTEGRARII
TI explica cooperarea dintre statele membre ale UE, aducerea lor intrun punct comun. Practic, sunt teorii despre cum se fac politicile europene.
Sunt mai multe feluri de TI: unele dintre ele explica cum ar trebui sa fie UE,
altele analizeaza ce se intampla in UE si incearca sa descrie, sa explice. Cele
mai cunoscute sunt teoriile preluate de la specializtii in politici publice.

Diferenta dintre integrarea pozitiva si integrarea negativa:

8

Se asteapta ca Comisia Europeana sa aiba un soi de strategie de

dezvoltare (integrare pozitiva integrare cu un plan). In realitate, extinderea
a fost cantitativa, nu calitativa, iar Comisia s-a extins ,,haotic, oarecum
fortat, prin adaugarea de noi state membre. In general, UE nu a avut politici
reactive. S-a dezvoltat prin raspunsuri la niste crize (intai au aparut
problemele si apoi a fost gandita solutia, nu a fost realizat niciun plan ex: in
lipsa unui plan, principalul mod de decizie in UE era negocierea).

Modelul retelelor decizionale:

(Richardson)
Integrarea se produce prin intermediul unor retele din jurul unor teme.
Acest model sugereaza ca niciunul din actorii din respectiva retea nu are
puterea ultima de decizie, toti pot influenta decizia, nu exista actori
dominanti. Puterea e difuza, ceea ce face ca publicul larg sa identifice f greu
cine a fost responsabil pentru o anumita decizie. In plus, din cauza faptului
ca ultima varianta a unei politici a fost un compromis, nu si-o asuma nimeni.
De asemenea, interesul pentru o politica publica nu e constant, unii actori se
implica doar intr-o anumita etapa.

Modelul nivelurilor de analiza:

(Peterson)
Avem mai multe teorii ale integrarii si toate au dreptate, au putere
explicativa, sunt valide, dar afirma ca fiecare explica alt tip de decizii, de
politici. La fiecare nivel de analiza se potriveste alta teorie.
1. Primul nivel este cel al deciziilor istorice (ex: modificarea numarului
parlamentarilor europeni). Aici avem teoriile preluate din domeniul RI
(neorealism, neofunctionalism, etc.)
Interguvernamentalism > Haas spune ca integrarea europeana e un
fel de bulgare de zapada: statele membre se intalnesc si decid sa coopereze
9

pe anumite domenii iar mai tarziu ajung sa isi dea seama ca e necesar sa
coopereze si in alte domenii. Pe plan politic, sefii de stat si de guvern decis
sa colaboreze si atunci si actorii subnationali inep sa colaboreze (tot efect de
bulgare).
Interguvernamentalistii analizeaza numai perioadele de negociere. In
schimb functionalistii se uita la perioadele dintre negocieri.
2. Al doilea nivel dat de Peterson e cel al aprobarilor politice si se refera la
deciziile institutiilor europene. El considera ca institutionalismul explica cel
mai bine integrarea la acest nivel.
Institutionalismul spune ca actorii isi modifica comportamentul si isi
ajusteaza ideile in functie de reglementari. Ei nu se conformeaza insa pe
deplin decat in urma unei analize cost-beneficiu. Cu alte cuvinte,
institutionalismul spune ca integrarea europeana se aprofundeaza ori de cate
ori actorii au ceva de castigat din ea, altfel stagneaza.

Modelul de analiza rutinier:

In cadrul acestui model conteaza foarte mult ce face Comisia sau
Consiliul si sunt implicati foarte multi actori privati.

Modelul
agregarii
preferintelor:

preferintelor

vs.

Modelul

transformarii

Modelul de agregare seamana f mult cu guvernanta multinivel. Explica

integrarea ca o conturare a unor alegeri, preferinte, la mai multe niveluri.
Multi autori spun ca acest model nu explica atat politicile formulate la nivelul
UE, cat problemele care se discuta la nivelul UE.
Modelul transformarii spune ca integrarea europeana nu are loc prin
coercitie, ci prin schimb de informatii intre actorii integrarii europ. Cand
participi la anumite sedinte/negocieri, e imposibil sa pleci cu aceeasi parere
cu care ai venit in acest mod preferintele tale se transforma si se ajunge la
un consens.

10

Modelul formelor de interventie si al mecanismelor de implementare

de politici:
Exista mai multe forme de interventie a UE asupra s. Membre si mai
multe meanisme de implementare de politici la nivelul UE:
A. Forme de interventie
1. Instrumente regulatorii care guverneaza in principal piata unica; sunt
acele reglementari detaliate care permit Comisiei sa detina controlul asupra
modului in care functioneaza anumite domenii.
2. Noile instrumente,care pun accent pe participare, voluntariat, initiativa.
3. Autoreglementarea, prezenta in situatiile in care UE simte nevoia sa vada
o uniformizare a practicilor, dar uneori nu ii este permis sa intervina. Astfel,
actorii decid sa isi uniformizeze practicile (ex: telefoane mobile cu incarcator
identic).
4. Metoda deschisa de coordonare, fiind cea prin care se implementeaza
Politica sociala si de ocupare a fortei de munca. Incearca sa creeze niste
standarde informale, devenind apoi blamabil ca nu le ai (soft policy).
B. Mecanismele de implementare de politici
1. Constrangerea (seamana f mult cu reglementarea procedurala)
2. Stimularea
3. Invatarea

* Modelul de guvernare de tip ierarhic - combina constrangerea cu

standardele procedurale
* Guvernarea bazata pe modelul delegarii publice
subsidiaritatea combina noile instrumente cu stimulentele.

are

la

baza

* Modelul delegarii private combina autoreglementarea cu invatarea si

uneori cu stimulentele
* Modelul subsidiaritatii radicale combina metoda dechisa de coordonare cu
invatarea

11

CURS 5

MARILE TEORII ALE INTEGRARII

- Primele teorii au aparut in SUA si vizau aparitia Comunitatii Otelului si
Carbunelui.
- In 1985, Actul Unic European restimula procesul de integrare europeana.
- Intre anii `60-`80 se intensifica studiile despre integrare.
Neofunctionalismul:
Neofunctionalismul apare in SUA dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Schuman si Monnet au gandit integrarea europeana intr-un mod asemanator
cu cel al neofunctionalismului.
Functionalismul reprezinta teoria integrarii dezvoltata
Mitrany, pentru care integrarea era tehnocrata, nu politica.

de

David

Spre deosebire de functionalism, neofunctionalismul adauga teoria

realista din RI statele incearca sa isi vada interesele. De asemenea,
neofunctionalismul preia ideea de pluralism din stiintele sociale. Politica este
si pentru neofunctionalism rezultatul interactiunilor directe dintre grupurile
de interese, pentru a avea o societate pluralista, statul nu trebuie sa
negocieze doar cu elitele, si cu toate grupurile.
Pentru
tehnocrate.

neofunctionalisti,

statele

natiune

incep

sa

aiba

functii

Integrarea conform neofunctionalistilor:

Haas ideea de efect de bulgare de zapada (spillover) odata ce decizi sa
cooperezi pe un anumit domeniu, este necesar sa cooperezi si pe domenii
conexe. Efectul politic este ca odata ce statele decid sa colaboreze prin
intermediul guvernelor, actorii de la nivel national inteleg ca pot crea legaturi
cu corespondentii lor din alte state, adancind procesul de intelegere.
Uniunea Europeana in varianta neofunctionalista:
- Proiect elitist al statelor din Vest pentru mentinerea controlului asupra
Germaniei.

12

- Proiectul demareaza prin integrarea unor politici esentiale pt economiile

statelor participante (Otelul si Carbunele)
- dpdv institutional se creeaza Inalta Autoritate a CECO.
- diverse grupuri de actori statali/nonstatali incep sa participe activ la
procesul decizional din UE (sindicate, asociatii profecionale, etc.)
- pt ca se diversifica ariile de competenta apare nevoia de coordonare a
interactiunilor lor si se intareste rolul Comisiei si Curtii de Justitie in principal.
Interguvernamentalismul:
- intre 1966 si 1985
- pune accent pe stat ca principal actor al integrarii europene.
- Stanley Hoffman si William Wallace
Wallace face distinctia intre integrare formala si informala, unde
integrarea informala reprezinta chestiuni sociale (statele pierd din
suveranitate), iar integrarea formala reprezinta decizii sensibile de delegare
de suveranitate (rol activ al statelor).
Isi are originea in RI (teoria realista). In analiza lor nu acorda atentie
actorilor supranationali sau transnationali , ci doar la Consiliului.
S. Hoffman explica esecul integrarii politice a statelor UE pt ca au
interese divergente. Acesta imparte politicile in 2: high politics si low politics.
High politics:
- politica externa
- aparare nationala
- securitate
- statele deleaga suveranitatea
Low politics:
Pinder intergrare pozitiva guvernele tb sa ia decizii cu privire la relatiile
dintre state; - integrare negativa Comisia face propuneri legislative.

13

Euroscleroza:
- in aceasta perioada
- se vb de pozitia Frantei in Europa
- au loc 2 crize postbelice - `73-`75
- se extinde UE institutiile nu sunt dezvoltate cum trebuie
- inflatie mare, somaj ridicat
- in contextul acesta integrarea Europeana stagneaza
Varianta a interguvernamentalismului interguvernamentalismul
liberal dezvoltat de Andrew Moravcsik. Acesta cede integrarea europeana ca
functionand pe principiul cererii si ofertei. Statele membre au unele
preferinte nationale cerere. Pentru a-si satisface preferintele apeleaza la
procese de negociere cu alte state oferta. Statele nu au preferinte fixe ci le
modeleaza prin alegeri (interactiune cu alte state).

Diferenta dintre interguvernamentalismul liberal si cel clasic:

Moravcsik statele interactioneaza si fac politici constransi de institutiile
supranationale.
- Explica la nivelul statelor:
* Interg. ia preferintele statelor ca atare
* Interg. liberal explica ce se intampla in interiorul statului (solicitarile si
doleantele statelor m. la nivel european sunt modelate de grupurile de
interese din interiorul statului)

ACESTE TEORII (NEOFUNCTIONALISMUL SI INTERGUVERNAMENTALISMUL) SE

COMPLETEAZA RECIPROC.

14

CURS 6

Constructivismul social:
Construstivismul social este una dintre cele mai recente metode de a
analiza si explica procesul integrarii europene. Inca se discuta cu privire la
puterea sa explicativa.
Ideea de baza a lui Risse este ca agentii umani nu exista independent
in mediul social, ci ca ei interactioneaza intr-un mediu comun de valori
impartasite (intr-o cultura). Conceptul de baza al acestui constructivism
social este identitatea culturala.

Critici:
*Problema este ca nu prea exista o identitate europeana, nu s-a creat o
constiinta europeana si de acccea exista un efort continuu din partea
institutiilor pentru a crea aceasta identitate europeana.
* Consociationalismul Arendt Lijphart explica cum nu se destrama statele
puternic divizate.
* Paul Taylor explica UE ia conceptul lui Lijphart si il aplica Uniunii:
integrarea europeana e facuta de catre elite care colaboreaza din 2 motive:
1) sa isi asigure niste surse de venit pentru grupurile pe care le reprezinta si
2) ca sa isi mentina identitatea grupului clara si distincta (un fel de
legitimare si de mentinere a status-quo-ului). La nivelul UE se creeaza ideea
unei coalitii.
Caracteristici:
* Puterea tb sa fie distribuita intre elitele care guverneaza in conformitate cu
marimea populatiei pe care o reprezinta (ne duce cu gandul la Consiliul
European).
* Societatea (UE) sa fie divizata, cu posibilitati minime de comunicare intre
segmentele separate (cetatenii comunica cu elitele lor, care apoi ii reprezinta
in interactiunea cu elitele altui stat).
15

Tranzactionalismul:
Tranzactionalismul este inspirat de lucrarile lui Karl Deutsch. Acesta afirma
ca integrarea europeana are loc din motive de securitate (limitarea
posibilitatii de utilizare a fortei intre statele membre). El vorbeste de 2 tipuri
de comunitati de securitate:
1. Amalgamate, cele in care unitatile se dizolva intr-un proiect comun
(aceasta dizolvare poate fi vazuta la nivel institutional).
2. Pluraliste, cand statele isi pastreaza identitatile legale separat, nu se
dizolva. Acestea exista independent insa, colaboreaza. Conditii:
a. Trebuie sa fie compatibile dpdv al optiunilor valorice.
b. Grupurile sa aiba capacitatea de a raspunde la stimuli reciproci fara
violenta.
c. Actorii sa isi poata prezice intre ei coportamentul economic, politic si
social.
Dintre aceste 2 forme, Deutsch spune ca UE seamana cu cele
pluraliste.
Deutsch se raporteaza la cele doua concepte ale lui Ferdinand Tonnies:
Gemeinschaft si Gesellschaft:
* Gemeinschaft se refera la comunitate. Aceasta comunitate se formeaza
deoarece oamenii au sentimente si loialitati comune. Interactiunea
membrilor dintre 2 comunitati e scazuta seamana cu constructivismul
social.
* Gesellschaft se refera la societate. Oamenii colaboreaza din interes propriu,
pentru ca au incheiat un contract, pentru ca exista o diviziune sociala a
muncii, nu pe baza unor valori comune.
Deutsch spune ca comunitatea de securitate pluralista duce catre
ideea de Gemeinschaft (comunitate). El spune ca finalul este aceasta
comunitate, nu federatia.

Cum se creeaza aceasta comunitate?

16

Aici apare ideea cu tranzactionalismul: statele se angajeaza intr-o serie de

tranzactii multiple internationale. Cu cat exista astfel de tranzactii, cu atat
importanta unui stat pt celalalt creste si mai mult.

Federalismul:
Termenul federal vine de la foedus = contract, negociere. Federalismul
explica integrarea printr-un contract care are la baza, toleranta, respect,
parteneriat, etc. (Constitutia). Federalismul nu aduce impreuna s membre
prin asimilare (identitatea lor nu dispare). Scopul unei federatii este
centralizarea, deciziile putand fi luate mult mai rapid.
Difera esential de tranzactionalismul lui Deutsch pentru ca nu ia in
considerare comunitatea de loialitati, afinitati, etc. Conform federalismului, la
nivelul UE finalul va fi un fel de stat federal, dar compus din state, nu din
regiuni.
In 1946 e fondata UE a federalistilor. Ei redacteaza doc. care descriu
viitorul Europei si printre ei Altiero Spinelli el afirma ca tb sa se creeze o
comunitate politica europeana (atunci era prea devreme) care sa aiba o
structura decizionala comuna si un parlament ales in mod direct. Abordarea
asta se mai numeste si federalism demoratic.
A fost o incercare de introducere a cuvantului ,,federal in Tratatul de la
Maastricht, dar s-a opus Marea Britanie si s-a folosit termenul ,,o uniune cat
mai stransa. In 2001 s-a incercat aplicarea unui plan federal de catre
Gertrand Schroder si Ministerul de Externe al Germaniei. Planul lor a fost
sustinut de Benelux, Grecia si Germania.
3 viziuni asupra unei Europe federale:
1. Varianta deja discutata Europa ca un stat
2. Federatie de regiuni
3. Varianta in care institutiile europene comunitare au o putere de limitare f
puternica.

17

Confederatii Murray Forsyth spune ca UE seamana cu o confederatie

pt ca depinde de vointa statelor membre, care coopereaza pt a solutiona
probleme care depasesc granitele nationale.
Diferenta federatie-confederatie: in confederatie nivelul suprastatal nu
e f puternic, f centralizat.
Practician confederalist: Charles de Gaulle concert al statelor europene
(statele membre isi coordoneaza politicile nationale fara sa isi delege
suveranitatea)

CURS 7

EUROPENIZAREA
CUM FAC STATELE MEMBRE SA INFLUENTEZE UE?
1. Nu exista reguli clar stabilite in ceea ce priveste interactiunea dintre
institutiile UE, dintre institutiile UE si s membre si dintre s membre.
2. Nu exista o ierarhie clara, stabilita odata pt totdeauna, care sa precizeze
cine este superior:UE sau statele membre.
3. Exista incercari de a formaliza sistemul de politica europeana. Cand are
loc, toata lumea se bulverseaza, se creeaza haos (la fel si in cazul extinderii
UE).

Guvernele reusesc sa influenteze politica europeana inca de pe teritoriul lor.

Cum fac asta?
1. Influenteaza opinia publica
18

2. Statele membre nu negociaza realmente in sedintele Consiliului, acestea

se intalnesc de multe ori inainte, comunica prin ambasade si consulate.
3. Isi informeaza reprezentantii permanenti de la Bruxelles asupra pozitiei lor.
4. Prin intensificarea relatiilor intre partidele politice (dintre tari, nu partidele
din aceeasi tara)

Literatura de specialitate imparte in etape politicile europene pt a analiza

influenta statelor membre:
A. Influenta guvernelor in faza de stabilire a agendei:
1. Politici comunitarizate Comisia face propunerile, insa nu e sursa ultima a
acestora (face propuneri numai in mod formal), propunerile vin de la nivel
national. De asemenea, Comisia lucreaza cu grupuri de experti, comitete
consultative si colecteaza de la ei propuneri si idei (de regula membrii
acestora sunt selectati pe criterii de nationalitate).
2. Politicile interguvernamentale Politica de securitate si afaceri externe.
3. Politici care sunt formulate si interpretate prin metoda deschisa de
coordonare UE e mai mult un facilitator, insa acestea raman la latitudinea
statelor membre.

B. Influenta statelor membre in procesul de negociere a politicilor:

Etapa aceasta se desfasoara oficial in Consiliu, insa exista mai multe
grupuri de lucru care pregatesc dezbaterile Consiliului. Acesta doar
pecetluieste discutii care au avut loc anterior in cadrul grupurilor (astfel nu
putem sti exact cine si ce decide). Aceasta e etapa in care guvernele se
straduiesc cel mai mult sa influenteze politicile.
De asemenea, mai e o problema: Consiliul este ca o cutie neagra,
intalnirile lui sunt secrete (nu putem sti cine, ce, cu cine a negociat). Se
discuta despre transparentizarea lucrarilor Consiliului, in principal atunci
cand se intalneste sa legifereze ceva.
In plus, e greu de analizat pozitia statelor membre in Consiliu pt ca
exista diverse formatiuni conduse de state membre diferite si in plus unele
formatiuni sunt mai importante decat altele. De asemenea, fiind foarte multe
19

formatiuni cu probleme diferite, statele membre tind sa nu se mai

coordoneze intre ele.
Exista in cadrul politicilor UE o etapa de legitimare a politicilor. De
regula guvernele tb sa duca o munca de legitimare a politicilor UE la ele in
tara. Aici sunt 2 tipuri de state:
1. Unele in care relatia guvernului cu parlamentul e destul de
echilibrata (Germania, Austria, Danemarca, etc.
2. Unele in care se considera ca politica europeana tb facuta de experti
si doar cateodata tb discutat in parlament ce este de facut. Poate aparea
situatia ciudata in care guvernul realizeaza legi si se strica echilibrul puterilor
la nivel national (Romania).

C. Influenta statelor membre in faza de implementare:

In acest caz, influenta statelor membre e foarte mare. UE apeleaza la
agentiile nationale pt implementare. Care sunt elementele care fac ca un
stat membru sa fie mai puternic decat celelalte la nivelul UE?
1. Marimea lor (nr de voturi mare)
2. Vechimea lor (cele fondatoare sunt f importante)
3. Centralitatea cu privire la o anumita problema (armata UE e formata
din statele din Uniunea Occidentala Franta si Marea Britanie)
4. Practica politica de la nivelul statului membru
5. Ponderea economica (Germania contributii f mari la bugetul UE)
6. Puterea exemplului (diverse politici intr-un anumit stat considerate
de succes pe care UE vrea sa le transforme in norme europene; ex: Tarile
Nordice pt politicile de mediu, irlanda pt parteneriatul social, etc.)

CURS 8

ABORDARI CARE PRIVESC UE

20

Mecanismele prin care autorii spun ca UE modifica organizarea statului:

* UE creeaza noi tipuri de oportunitati
* Schimbari legate de formularea politicilor
Trasformarea statelor are lor prin:
1. Institutionalismul rationalist
2. Institutionalismul sociologic
3. Ecologia organizationala sau adaptabilitatea organizationala
Punctele lor comune sunt:
* Toate 3 afirma ca nu au efecte similare in statele membre
* Afirma ca impactul diferentiat al UE asupra statelor membre se explica prin
gradul de compatibilitate dintre politicile statelor membre si UE si prin
factorii de mediere care filtreaza influenta UE asupra statului membru.
1. Institutionalismul rationalist
Pune accesntul pe actorul rational care vrea sa isi maximizeze
resursele, fiind nevoie sa interactioneze cu alti actori pentru a-si atinge
scopurile. Pentru acesti actori UE reprezinta o serie de constrangeri,
oportnitati si resurse politice gasesc in UE modalitatea prin care isi ating
scopurile.
Autorii care merg pe acest tip de experienta spun ca cu cat exista mai
multi actori rationali puternici, cu atat europenizarea este mai incetinita (se
intampla mai greu, decizia este mai lenta). Trebuie sa existe institutii formale
care sa faciliteze acest proces de europenizare.
2. Institutionalismul sociologic
Face parte din abordarile constructiviste cu privire la aplicarea
europenizarii. Actorii interni sunt ghidati de conceptii comune, ceea ce
inseamna un comportament adecvat intr-o structura data de reguli. Prin
mecanisme de soft policy, UE declanseaza un proces de invatare prin setul
de valori europene pe care actorii il aplica.
Pentru a exista o transformare, este nevoie de incompatibilitate, insa in
cazul in care exista o incompatibilitate f mare, vor exista divergente. Factorii
21

care mediaza/ influenteaza europenii sunt 1)antreprenorii normativi si 2)

institutiile informale cooperative.
Antreprenorii normativi sunt grupuri care se mobilizeaza la nivel intern,
care incearca sa convinga actorii sa isi defineasca interesele in conformitate
cu noile reguli. Exemplu de antreprenori normativi: comunitatile epistemice specialisti in diverse domenii care au legatura cu UE sau retelele de
propagare.
Izomorfism institutional transformarea institutiilor, care le face sa
semene cu cele ale statelor. Exista si un izomorfism cautat pentru a le usura
munca impreuna.
Un alt motiv pentru care institutiile UE incep sa semene cu cele ale
statului este constrangerea (de exemplu UEM UE prescrie un model clar de
actiune: reguli de competitie, de functionare).
Un alt factor este imitarea si presiunea normativa. Statele ajung sa
copieze modelele recomandate de UE fie pt ca sunt nesigure, fie pt ca au fost
implementate cu succes in alte state membre.

Gradele de transformare/europenizare:
1. Inertia indica absenta schimbarii; state membre care nu vor sa se
transforme.
2. Reducerea costurilor reprezinta un soi de refuz de a te schimba din cauza
unor costuri foarte mari.
3. Absorbtia aplici politicile europene; nu implica transformari ale
comportamentului politic al institutiilor.
4. Acceptare atunci cand incerci sa faci modificari institutionale, dar sunt la
marginea sistemului tau.
5. Transformare este gradul cel mai inalt; modifici institutii, schimbi politici.

Cum sunt afectate guvernele?

- Guvernele se folosesc de UE ca sa controleze agenda interna institutiile
europene controleaza mai bine agendele interne.
22

- Parlamentele au fost slabite din cauza UE, su pierdut f mult din puterea de
decizie. Parlamentul trebuie sa exercite un anumit control asupra guvernului,
dar nu mai reuseste. Alege sa fie supus, pe coloratura politica.
- Comitetele de afaceri europene obliga guvernele sa reprezinte pozitia
parlamentului.
Cum sunt influentate partidele nationale atunci cand un stat adera la UE?
Nu mai sunt la fel de puternice, pt ca grupurile de interese nu le mai
acorda multa atentie. Nu mai au libertate mare ca sa reprezinte agenda
cetatenilor.

23