facebook.com/manuale.

online
http://w
ww.face
book.co
m/manu
ale.onli
ne
http://ww
w.faceboo
k.com/ma
nuale.onl
ine
al
pentru
asa a xl-
Dan Cris
Carmen S
Bogdan
$bicul
Cezar Tff. Nicul cu
Radr Cdrm
pscu
dvistr
u
$*o(aua',
eolab
ftflINI$TERUL fi$UCATIHI $! CEHCETARII
i l nt0St@
Manual
pentru
cl asa a Xf-a
Dan Cristescu
Carmen SSlivdstru
Bogdan Voiculescu
Cezar Th. Niculescu
Radu Cdrmaciu
Confxr
I
I
I
I
a
I
I
I
I
I
I
I
a
I
a
a
I
I
a
i
I
I
l
I
I
I
a
I
a
I
a
I
I
I
a
t
Manualul a fost aprobat prin
Ordintll ninishului educ4iei
9i
crcetjhii ff. 4?42 ditr 21.07.2006. h urEa
e!"alu&ii calitative orgaoizale de clte Consiliul N4iooal
pe!tsu
Eraluarea
9i
Difuzarca Manurlelor
9i .te
rcaliat ln confornihte c1r
plograoa
atalitici aprobadt
pfu
min al niliskului educatiei si ct;rftii
rr. 3252 din 13.02.20S6.
Date desprc autoi:
prot gr.
I DAN CRISTESCU, Colegiul National
"Spiru
Haret", Bucureiti, eqert ONU ln domeniile
educatiei si iormerii
Drofesionale
dr CARIDN SALAViSIRU, asist. univ Catedra de fiziologie,,N.C.
paulescu,,.
Universitatea de Medicind
si Farmacie
"Carol
Davila". Bucuresti
dr BoGDAN VOICULESCU, conferenlar univ., Catedra de anatomie
!i
embriologie, Universitatea de
\led'.inl
.i
Farmd.ic ,( aro Ddvild-, Buftre.d
proi
unii: dr. CMAR T1{. MCUIESCUI, fost sef al Catedrei de anatomie si embriologie, Universitatea
de \ledicina \i Fdnnacie
"CarolDavila'.
Bucuretti
qul,
fost memblu al Academiei de Stiinte Medicale, fost sef al Catedrei de
fuioiogie
-\.C.
Paulescu', Universitatea de Medicid si Farmacie
"Carol
Davila
,,
Bucffegti
Refetetti:
proi gr.
l. Oardia Maluela Negul Colegiul National
,,Mihai
Viteazul', Bucuresti
proi
unir dr. Elena Nicolescl, Catedra de fziologie
,,N.
Pauiescu", Universitatea
de Medicind si Farmacie
"Carol
Davila', Bucure$ti
Redactor Rodics Illnglr
Tehnoredact$e computeri.zarii liubwi Grecea
Copert?i Valeria Moldo\an
D6.riefta CIP a Bibtoftcii Nalioiale a Rohltrii
Biologier marrljd pmbu
dasa a ](Ia
/
Dan Cnstescu,
Carmen Sdnvdslu, Bogdar Yoiculescu, ...
-
B cureiti:
Corint,2008
ISBN97&973-13136G1
i. Cristescu Dan
II. SalAvasbu, Carmer
IIL Voiculesclr, Bogdat
57(075.35)
Editura CORINT
Redactia
Si
llnidrU:atir:
Str Mihai Emhescu m 54A
sector 1, Bucure$ti
Te].:021.319.47.97;
tel.,/fa{ 021.319.48.20
Difrlzarea:
Calea Plevnei nr. 145, sector 6,
cod
postal
060012, Bucuresti
Tel.: 021.319.88.22, 021.319.88.33. 021.319.88.77
Fa* 021.319.88.66
Dmail vanzari@edituramrinLro
Magazin virtual \wiv.edituracodnt.ro
ISBN: 97&973-13t3661
Toate drepturile asupm acestei lucdri sunt rezervate Editurii CORINT
parte
componente a Grupuiui Editorial Corint
Tiparul executat la: Fed Print SA
CUPRINS
I . ALCAr uI REACORPUTI JI UMAN.
. . . . . . . . 4
Topografia organelor qi sistemelor de organe . . 4
Ni vel ur i deor gani zsr e . . . . . . . . . . 5
Celule,
lesuturi,
org6ne, sisteme de organe,
or gsni sm. . . . . . . . . . 5
Cel ul a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Tesut ur i l e. .
. . . . . . . . . . . . . 11
II. FUN
TIIE
FUNDAMENTAIT ALE
I ' RGA| I ' SMULUI UMAN. . . . . . . . . . . . . 13
A. Funct Ji l e de r el aqi e . . . . . . . . . 13
l . Si st emul ner vos. . . . . . . . . . . . 13
M6duvaspi n6di . . . . . . . . . . . . 18
Encef al ul . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Sistemul nervos vegetativ . . . . . . . . . . . . . . 32
2. Anal i zat or i i . . . . . . 38
Anal i zat or ul ki nest ezi c. . . . . . . . 40
Anol i zat or ul ol f act i v . . . . . . . . . 42
Anal i zat or ul gust et i v. . . . . . . . . 43
Anal i zat or ul vi ar al . . . . . . . . . . . 44
Analizatorul acustico-vestibular. . . . . . . . . . . 49
3. Gl andel eendocr i ne. . . . . . . . . . 54
Hi pof i z6. . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Gl an. l pl pe, , n. aFnal a
. . . . . 56
Ti r oi d8. . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Par at i r oi del e. . . . . . . . . . . . . . 58
Pancr easul endocr i n. . . . . . . . . 59
Epifza
tglanda
pinea|a] . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Ti musul . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
4. Mi qcar ea . . . . . . . 63
Si st emul osos. . . . . . . . . . . . . 63
Arti cul ati i l e. . . . . . . . . . . . . . . 67
Si st emul muscul sr . . . . . . . . . . 68
Anal i zat or ul cut anEt . . . . . . . . . 3g
For msr eo gi
el i mi nar ea ur i nei . . . . . . . . . . 1o3
B. Funqi i l e de nut r i l i e . . . . . . . . . 74
1. Di gest i a
$i
absor bl i a. . . . . . . . . 74
Di gest i a. . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Absofbua intestin16
(la
njvelul intestinului
subi i r el . . . . . . . . . . . . . . . . . BO
Digestia, absorbti8
$i
secrelia lo nivelul
i nt est i nul ui gr os-
. . . . . . . . . . . 81
2. Ci r cul at i a . . . . . . . 84
Gf i Jpel e sangvi ne-t ransf uzi a. . . . . . . . . . . 85
Hemost Eza
gi
cogul ar ea sengel ui . . . . . . . . 86
lMarea
Fi
mica circul4ie . . . . . . . . . . . . . . . 87
Ci r cul 4i a l i mf at i ca . . . . . . . . . . BB
Act i vi t at eacsr di aca . . . . . . . . . 90
3. Respi r at i a. . . . . . . 97
Phmeni i . . . . . . . . . . . . . . . . . s7
4. Exc. el i a . . . . . . . 1O9
Compozi l i a chi mi cd a uri nei . . . . . . . 105
5. Met abol i smul . . . . . . . . . . . . . 1O8
Met Ebol i smul i nt er medi af . . . . . . . . . . . . . ' 1OB
l vl et abol i smul ener uet i c. . . . . . . . . . . . . . . 111
Bolul
9i
valosrea energetic6 a nutrimentelor . . I 13
Vi t mi nel e. . . . . . . . . . . . . . . 114
C. Funqi a de r epr oducer e. . . . . . . . . . . . . . 116
Si st emul r epr oduc6t or . . . . . . . . 116
Aparat ul geni t al f umi ni n
. . . . . 116
Aparatul genital masculin . . . . . . . . . . . . . 117
Fiziologia organelor de reproducere . . . . . . 1l
g
San6ht ear epr oducer i i . . . . . . . . 122
Pf anni ngf ami l i al . . . . . . . . . . . 122
Concepl i e
$i
cont mcepl i e . . . . . . . . . . . . . , 22
Sar ni nh si nFqt Fnpa
. . . . 122
O. Or gani smuf
- unt ot un; t ar . .
-
. . . . . . . . 124
Homeostazia mediului intern . . . . . . . . . . . . . 124
A. LLi f eE. o$ul Lr umon
Fig. L Vedere anteiord a cdvitiFlor tnnchiuiuj: cavitatea toacicb
(1.
mediastini 2. cavitate
pleurald;3. caviiate pericatdialal cavitata
abdominal.
(4)j
cavitalea
pelviana (5).
Axul longitudinal, a^)l lungimii corpului, este ver'
tical la om
Fi
are doi poli: superior
(cranial)
si
inlerior
(caudal ).
El pl eaca di n crest et ul capul ui si merge pand
la nivelul spatiului delimitat de suprafala talpilor.
AxuL sagital sau anteropostedor este axul
grosi_
mii corpului. Are un pol anterior
9i
altLrl
posterior.
AxuL ttansuersaL co.espunde latimii corpului.
Este orizontal
9i
are un pol smng
Fi
altul drept.
Pianurile. Prin cate doua din axele amintite trece
cate un plan
al corpului.
Planul sagital ttece prin axul longitudinal
gi
sagi-
tal. Planul care trece
prin mijlocul corpului
(median),
imparlindu"l in doua
jumatati
simetrice, se numegte
ng:2 Subdivldrtrdle cwit4ii abdominale 1. epigaslru 2. hipocondru
stans; 3. abdomen lateral s6ng; 4
peiombilicali 5. inghinal stang;
6. hipogastru;7. inshinal drepq & abdomen lateEl drept 9. hipocon
I. ALCATUIREA
CORPULUI UMAN
In corpul omenesc, celulele
9i lesuturile
alcatuiesc
organe
9i
sisteme de organe.
Oryanele srnt formate din
grupari de celule si
tesuturi
care s_au diferentiat in vederea indeplinirii
anumitor functii in organism. Organele nu functionea_
26 izolat ln organism, ci in stransa cofelalie unele cu
altele. Pentalr organele inte.ne, se folosegte curent
termenul de uiscere
Sistemele de organe sunt unita$ modologice ca.e
indeplinesc
principalele funciii ale organismului: de
relatie, de nutrilie
9i
de reproducere.
Segmentele corpului uman
Corpul uman este alcatuit din: cap, gat, trunchi
$
membre. Capul, impaelina cu
gatul, formeaz6 extremi_
tatea cefalica a corpului.
Capul este alc6tuit din
partea
cranian6, care cores_
punde neurocraniului
(cutia
craniana),
Fi
partea facia-
la, care corespunde viscerocfaniului
(fala).
Ciitul este segmentul care leaga capul de trunchi
ti
prezin% elemente somatice
(mu9chi,
oase, afticula-
lii)
si viscere
(laringe,
trahee, esofag, tiroida, parati-
roide etc).
Trunchiul
(1i9.1,2)
este format din torace, abdo-
men
9i
pelvis,
in interiorul lor se
gasesc
cavitatile:
toracica, abdominala
i
pelvian6, cale adapostesc vis'
cerele. Cavitatea toracica este separatA de cavitatea
abdominala
printr-un muqchi nLlmit diafragma.
Cavitatea abdominala se continu6 cll cea
pelviana,
care este limitata inferior de diafragma
pe
neal6.
l\embrele. Cele superioare se leaga de trunchi
prin centura scapulara;
portiunea lor libera are trei
segmenle: brat. antebrat
>i
mana: cele inlerioare se
leaga de trunchi
prin
centura
pelviana,
9i
po4iunea lor
libefa pfezinta. de asemenea. tfei segmente: coapsa.
gamba
9i
picior.
Planud
gi
raportud anatomice
Pentru precizarea pozitiei segmentelor care alca-
tuiesc corpul omenesc se folosesc, ca elemente de
odentare, axe s,i planuri (fig.
3).
Corpll omenesc este alcatuit dupA
principiul sime'
triei bilaterale, fiind un corp taidimensional, cu trei axe
si trei
planuri.
4xe/ corespund di mensi uni l of spat i ul ui si se i n'
tretaie in unghi drepl.
plan mediosagitaL Planul medio-sagital este
planul
simetriei bilaterale.
Planul
frontaL
metge paralel
cu fruntea si trece
prin axul longitudinal
9i
cel transvefsal. El imparte
corpul
'intr-o
pafte anterioara
(ventrala)
9i
alta
poste"
.ioara
(dorsald).
Planul transLgrsal sau orizontal trece Drin axul sa-
gital
ti
transversal. El impate corpul intr-o parte supe
rioafa
(craniala)
si alta inferioar6
(caudal6).
Planul trans"
versal este numit olanul metameriei corDului. Aceste
axe
ti
planuri
se folosesc
9i
pentru precizarea pozilei
elementelor componente la nivelul fiecarui organ.
Nomenclahfa anatomici
Odat6 cu axele gi planurile
corpului aU facut cu-
nogtinla cu unii termeni: cranial, caudal, ventral, do.-
sal, medial, lateral, sagital, frontal, transversal.
Cand se vorbegte de membrele corpului, se folo-
sesc termenii proxirna4 pentru
formaliunile mai
apropiate de centuri,
9i
distal pentru cele mai inde-
p6rtate.
La mana, se foloseste termenul Dolar sau palmar,
pentru formatiunile palmei,
iar la picior, termenii plan-
tar, pentru formaliunile din talpa piciorului
9i
dorsai,
pentru formatiunile superioare ale labei piciorului.
Superficial si profund
sunt teameni care arata gradul
de apropiere fald de suprafala corpului.
:
-
'-cwtNTE
CHEIE
'-.--....
. .-..,-.--*--,-:
oagane, sisteme, viscere, sagital, longitudinal,
:
transversal, proximal,
distal,
palmar, plantar,
volar
:
Forma celulelor este legata de funclia lor. Initial,
toate au forma globuloasa,
dar ulterior pot
deveni fusi-
forme, stelate, cubice, cilindrice etci unele. cum sunt
celulele sangvine, ovulul, celulele adipoase sau carti-
laginoase, isi pastreaza
forma globuloasa.
Dimensiunile celulelor variaza in functie de spe
cializarea lor, de starea fiziologica a organismltlui, de
condiliile mediului extem, varstA etc. Exemple: hema-
tia - 7,5tl, ovulul - 150-200
&
fibra musculara stria-
ta - t15 cm; media se considera 20-30
!L
Structura cel ul ei
In alcatuirea celulei distingem trei pdrti compo-
nente principalei l. membrana celulara; 2. citoplasma;
3. nucleul.
Frg; 3. Planuri
ri
axe ale colpuluj-
Celule,
qesuturi,
organe, sisteme
de organe, organi sm
ExisE diferite niveluri de ofganizare a corpului
uman, fiecare contribuind in finalla cel morfo-funclio'
nal al intfegului organism
(fig.
4).
f,el ul a
Celula este unitatea de baza modofunctionala
Si
genetica
a organizarii materiei vii. Poate exista singura
sau in grup, constituind diferite
lesuturi.
, : : 1: l : : al l : l i , r . r : . . ' , . ' :
TEME
9I
APUCATN
!)-
I
$z
\
uot"
, - \
, @
, t fw
Frg 4 Nivelui de q.njzar a corpului unr l. atom; 2. mol(ula; 3. maaomoleculd; 4. organit
5. celul4 6.
tesut
7 organi 8. sbtm de organq 9. o.ganism.
1 Membrana celulad (mrnbrana pla$natic6, plas.
malema) inconjoara celula, ii confefa foma si separa
structurile inteme ale celulei de mediul extracelular.
Este alcatuita, in principal din fosfolipide
ti
proteine.
Fosfolipidele sunt astfel dispuse, inc6t pofti. unea lor
hidrofild formeaza un bistrat in interiorul caruia se
afla cuprinsa
porliunea lor hidrofobd. Acest miez
hidrofob restriclioneaza
pasajul transmembranar al
moleculelor hidfosolubile
9i
al ionilor. Componenta
proteica
este cea care realizeaza functiile specializate
ale membranei
!i
mecanismele de transport trans'
membranar. hoteinele se pot afla pe fata externa sau
Fig. 5. modehn moralc fturd tl nmbllnd ctlulale L spatiu
extracelular 2. spaliu inl6c1ulac 3. proieinei 4. fosfolipid
(4. stra_
tun hid.ofile, b. stlal hidrofob); 5 ol*teroL 6' glicolipidi 7. gluid-
intemd a membranei,
precum
ti
transmembranar. De
oarece
Dfoteinele
nu sunt uniform dist buite in cadrul
structudi liDidice. acest model structural a fost denu'
fiil modelil mozaic
fluid
(fig.
5). Membrana contine
ti
glucide (glicoproteine
9i
glicolipide), atatate
pe fata
ei extema. Acestea sLtnt
puternic
incarcate negativ
Flg 6 org.daa gcnnli a
(luhi
1. apara! Colgi; 2. membbna
nuclea6; 3 nito<ondriq 4. lizozom; 5. cfomatin4 6. memb.an6
elulara; 7 rcticul endoplasmatic rugo$ 8. citoplasm6; 9. .ibozomi
10. reticul endoplasmatic nete4 1L nuclu; 12. entriol; 13. nuclel
14. ganula de *aetia
La unele celule, citoplasma prezinta diferite prelun-
giri acoperite de plasmalema. Linele pot fi temporare
9i
neordonate, de tipul pseudopodelor (leucocitele),
altele permanente microvili
(epiteliul
mucoasei intes-
t , nul ui , epi t el i ul t ubi l or renal i ). ci l i
(epi t el i ul
mucoasei
tfaheei) sau desmozomi, corpusculi de legatura care
solidarizeaza celulele epiteliale.
"i,
{:tlnplaar\a
arc o slructur6 complexa, la nivelul
ei desfagur6ndu-se principalele functii vitale. Este un
a. Organite comune
b. Organite spcilice
Miofibrilele sunt elemente contractile din sarco-
plasma fibrelor musculare.
NeurofibriLele constituie o relea care se intinde
in citoplasma neuronului, in axoplasm6 si in dend te.
Corpii Nissl
(corpii
tigroizi) sunt echivalenti ai
ergastoplasmei pentru
celula nervoasa.
ln afara organitelor comune
9i
specifice, in citoplas-
ma se md g6sesc
ai
incluziunile citoplasmatice, care au
caracter lemporar gi sunt reprezentate prin glanule
de
substanta de rezerya, produsi
de secretie si
pigmenti.
sistem coloidal, in care mediul de dispersie este apa,
iar faza dispersata este ansamblul de micelii coloi-
dale ce se gasesc in migcare browniana. Funclional,
citoplasma are o
pa.te
nestructurata, hialoplasma,
ii
o parte structurata, organitele celulare
(fig.
6). Aces-
tea sunt de doua tipuri: comune tuturor celulelor,
ii
specifice, prezente
numai in anumite celule, unde
indeplinesc functii speciale.
3. Nuclerrl
sslg
q
p2rtg constitutiva pdncipala,
cu
rolul de a coordona procesele biologice celulare
fundamentale
(contine
materialul genetic,
contro-
leaza metabolismul celular, transmite informatia
genetlca). Pozitia lui in celula poate fi centrala sau
excenidca
(celule
adipoase, mucoase). Are, de obi-
cei, fofma celulei.
Numa,rul nucleilot. Majoritatea celulelof sunt
mononucleate, dar
pot
exista
qi
exceptii: celule binu-
cleate
(hepatocitele),
polinucleate (fibra
muscular6
shiatA), anucleate (hematia
adulta).
(ondridla,
In cdre se dfld sistemele
(onoflata,
In cdle se a d Srstemele enzrmauce
(are
leatEeaza tos-
forilared oxida r {sinteza ATP)
5. Lizozomii CorpLrsculi sferici raspandiLi In Inlreagd hialoprasma. Contin enzi Digerarea substan,elor si par
.ne
hidrclitrce. cu rol impotrant in celulele fagocitare
(leucocile.
Iiculelor care patrurd in cel.r-
macroraqe) la. pre(um :i d tdgmenrelor
.
i de celule sau
tesuturi
Alcatl .ea .o.pu u umef
Dimensiunile nucleului pot
fi intre 3
qi
20!,
corespunzator ciclului funclional al celulei, fiind in
raport de 1/3-1/4 cu citoplasma.
Structtn nucleului cuprinde membrana nucle-
ara, carioplasma si unul sau mai multi nucleoli.
Membrana nucleara,
poroasa,
este dubla, cu struc'
tura trilaminata, constituit6 din doua foite. una exter
na, spre matricea citoplasmatica, ce
prezinta
ribozomi
si se continua cu citomembranele reticulului endo-
plasmic,
alta interna, aderenta miezului nuclear. lhtre
cele doua membrane existd un spatiu numit spatiu
perinuclear.
Sub membrana se afla catioplasm4 o
solulie coloidala cu aspect omogen. La nivelul ei,
existA o re_tea de filamente subliri, formate din granu"
laiii fine de cromatina, din care, la inceputul diviziunii
celulare, se formeaza cromozomii, alcatuiti din ADN,
ARN cromozomal,
proteine
histonice si nonhistonice,
cantitau mici de lipide si ioni de Ca
9i
Mg.
Pr opr i et e! i l e cel ui ei
Celulele au o serie de propriehti generale
si spe-
ciale, care le asigura indeplinirea folului specific in
ansamblul organismului. Dintre aceste proprietali,
sin.
teza proteica, reproducerea celulara
qi
metabolismul
celular au fost deja studiate. Proprietati importante ale
celulei sunt insd atat transportul transmembranar, cat
si
potentialul
de membrand.
Transportul hansnembranar
Membrana cellilara prezinta permeabilitate
gelec-
tivd pentru
anumite molecule si maioritatea ionilor
Aceasta permite
un schimb bidirectional de substan.
te
nutritive si produsi
ai catabolismului celular,
pae-
cum
ii
un transfer ionic, care determina aparitia cu-
rentilor elect.ici.
Mecanismele imDlicate in transDortul transmem-
branar pot
fi grupate in doua categorii principalq me-
canisme care nu necesita prezenta
unor
proteine
membranaie transportoate (carausi)
si mecanisme
care necesitd prezenta unor astfel de
proteine.
Din
pdma categorie fac
parte
difuziunea si osmoza, iar din
a doua, difuziunea facilitatA si transpoftul activ.
Un alt mod de a clasifica transpoftul transmem-
branar
line
cont de consumul energetic necesar
pen-
tru realizdrea lui. Astfel, exista lransport pasiu.
carc
nu necesita energie pentru a se desfagura
gi
cupfinde
difuziunea, osmoza
gi
difuziunea facilitatd, si frans-
port
acti4 care necesita cheltuiala energeticA
(ATP).
(
Aecani sme car e nu ut i l i zeaza pr ot ei ne
hampofioarc
Difuziunea (fig
7). Moleculele unui gaz,
ca
9i
mo-
Ieculele
gi
ionii aflati intro solutie, se gasesc intr-o
migcare dezordonata permanenta, rezultat al energiei
Ior. Aceasta miscare, numita di[uz:une. determina ras-
pandirea
unifoama a moleculelor intFun volum dat de
gaz
sau solutie. De aceea, ori de cate od existd o dife"
rentd de concentralie
(gradient
de concentratie)
'intre
doua compartimente ale unei solutii, miscarea mole-
culara tinde sa elimine aceash diferenta si sa distri"
buie moleculele uniform.
Datorita structurii sale, membrana celulara nu
reprezintA o bariera in difuziunea moleculeloa nepc
larizate
(liposolubile),
de exemplu O, sau hormonii
A_
A/
A
/
/l
a
r r : : , ,
. . . , , , , .
-
'
.t
: : : : a
.:
I a i
TEME
9I
APLICATII
Frg.7 Difurjunea L ioai:
.
proleit
inregdld: I
crEruri
.oqoiipioi(e
Frg: 8. Tramporrul ac{v: i. loc de conenuner 2. p.oteind irans.
steroizi. Moleculele organice, care
prezinta legaturi
covalente
polare,
dar nu sunt incaacate electric, de
eremplu CO2, etanolul salr uree4
pot
de asemenea,
difuza prin membrana celularA. Moleculele polarizate
mai mari, de exemplu glucoza, nu pot traversa mem-
brana celulara
prin
difuziune si, de aceea. au nevoie
cle proteine transportoare.
De asemenea, membrana nu permite pasajul ionic
libet acesta va avea loc doar Ia nivelul canalelor ioni-
ce cu structufa proteicd, formatiuni membranare cu
dimensiuni atat de mici, incat nu pot fi vizualizate nici
chiar cu ajutoful microscopului electronic.
Osmoza este difuziunea apei
(solventuiui)
dintr-o
solutie. Pentru ca ea sa se Droduca. membrana care
separa cele douA compartimente trebuie sa fie semi-
permeabild (sa
fie md permeabila pentru moleculele
de solvent decat pentru cele de solvit). Apa va trece
din compaftimentul in care concentralia ei este mai
mare
(solutie
mai diluata) in cel cu concentratie mai
micd
(solulie
mai concentrat6).
Fofta care trebuie aplicata pentru a preveni
os-
moza se nLnneFte presiune osmotica, Ea este propor-
lonala
cu numarul de particule dizolvate in solulie.
( Irlecanisme car utilizeazd
protelne
transportoarc
Moleculele organice polarizate si cu
greutate mole-
cularA mare traverseaza membaana celulara cu ajuto.
rul proteinelor
transportoare membranare. Acest tip de
transport este specific, saturabil
(va
exista un trans-
port
maxim
pentru
o anumit6 substanla)
9i
pentru
aceeasi pfoteina ifansportoare poate
aparea com-
petifia inte moleculele de transportat.
Diftiziunea facilitata ln acest caz. molecurcle se
deplaseaza conform
gradientului
de concentralie
9i
nu este necesara energie pentru transport.
Transportul actio
(fig.8)
asigura deplasarea mol"
eculelor
Fi
a ionilor impotriva gradientelor lor de con-
centratie
9i
se desfdsoara cu consum de energie
furnizata de ATP. Este de mai multe tipuri:
- primar pentru functionarea proteinei
tmnsportoare
est necesaE hidroliza directa a ATP.ului. In acest caz
proteinele transportoafe se numesc pompe;
- secundar
(cotransport):
energia necesara pentru
transferul unei molecule sau ion impotriva gradientu-
lui sAu de concentratie este obtinutd
prin
transferul
altei energii conform gradientlilui ei de concentratie.
De exemplu, pompa
de Na+/K+.
O categorie speciala de transport este cel vezicu-
laf. Acesta Doate fi: endocibzA. in care materialul ex-
tracelulaf eate captat ln vezicule formate ptin invagi-
narea membranei cellilare
9i
transferat intmcelular, sau
exocitoza, in care material intracellilar este captat in
vezicule care vor tuziona cu membna
(elulara,
iar
continutulloa va fi eliminatin exteriorul celulei. Forme
particulare de endocitoz sunt fagocitoza
Fi
pinocitoza.
Patentialul de membmna
Permeabilitatea selecdva a membranei, prezenla
intfacelulara a moleculelor nedifuzibile incdrcate
negativ si activitatea pompei Na+/K+ creeaza o distri-
butie inegal6 a sarcinilor de o parte
Fi
de alta a
membranei celulare. AceastA diferentd de potenlial
este denumitd potenfial de membran6.
(Potenlialul
membranar de repaus are o valoare
medie de
-65mV
p6na la -85 mV
(valoare
apropiata
de cea a
potentialului
de echilibru
pentru
K+)
qi
depin.
de de peameabilitatea membranei pentru
diferitele
tipuri de ioni. Termenul de repaus este introdus
pen.
tru a desemna un potential de membrana atunci cand
la nivelul acesteia nu se
pfoduc impulsuri electrice.
Valoarea acestui Dotential se datoreazA activitatii
pompei Na
,
K{. care reintrodu(e ln celula K difuzat
la exteriof
9i
expulzeaza Na+
patruns
in celuld, intr-un
raport de 2 K+ la 3 Na+. In acest mo4 o celulaigi men.
tine
relativ constantA concentratia intracelularA a ioni.
lor de Na*
ti
K*
9i
un
potential
membranar constant
in absenta unui stimul.
(Potenlialul
de acliune este modificarea temporam
a
potenlialului de membrana
(fig.
9). Celulele stimulate
electric
genereaza potentiale
de actiune prin modifica'
rea
potenlialului
de membrana. Mecanismele de pro-
ducere, aspectul si durata
potenlialului
de actiune sunt
diferite in functie de tipul de celula, dar principiul de
bazi este acelagi: modificarea potenlialului de mem-
brana se datofeaza unor crlrenii electrici care apar la
trecerea ionilor prin
canalele membranare specificq ce
se inchid sau se deschid in functie de valoarea poten-
lialului
de membrana. Pentru a enumera fazele pote*
tialului
de aqiunq se poate lua ca exemplu neuonul.
-Pragui: celulele excitabile se depolarizeaza ra-
pid,
daca valoarea potenlialului
de membran6 este re-
dusA la un nivel critic, numit potential prag.
Odata
acesl
Prag
atins. depolafizafea este spontana.
Altutr fe. lrFt LIL I unai
rmp (ms)
Celula miocafd'ca vent cuhra
Perioada refractlld reprezinta intervalul de timp pe
pa.cursul
caruia este dificil de oblinut un potential de
actiune. Exista doua perioade refractare:
( perioada
refractara absoluta, pe parcursul
careia,
indiferent de intensitatea stimulului, nu se poate obt-
ne un nou potential
de actiune. Cuprinde
panta
ascen-
denta a potentialului
de acfime
Si
o
portiune
din cea
descendenta si se datoreaza inactivarii canaleior pen-
tru Na+;
( pedoada
refractara relativa, pe parcursul
cdreia
se poate
initia un al doilea potential
de actiune, daca
stimulul este suficient de putemic.
Potentialul de acti-
une oblinut astfel are o viteza de aparitie a pantei as-
cendente mai micd
9i
o amplitLdine md redusa dec6t
in mod nomal.
Potentialul de actiune, odata genemt in orice
punct
al unei membrane excitabile, va stimula, h randul lui,
zonele adiacente ale acestei4 propag6ndu-se in ambele
sensurit pana h completa depoladzare a membranei.
Transmiterea depolarizariiin lungul unei fibre nervoa-
se sau musculare poadi
denumirea de impuls (neF
vos sau muscuar).
Proprietafile speciale ale celulelor sunt
qonhactili-
tatea
(proprietatea
celulelor musculare de a transfor
ma energia chimica a unor compusi in energie meca-
nic6)
$i
activitatea seqetode Fiecare celula sinteti-
zeaza substanlele proteice
si lipidice proprii, necesare
pentru
lefacerea stfucturilor, pentru cregtere gi inmul-
tire.
Unele celule s-au specializat in prodlcerea
de
substanle pe care le
"exportd"in
mediul intem
(secre-
lie
endocrina) sau extem
(secretie
exocrina).
Depolarizarea oegte
0 100 200
Timp (mt
fibra mBcularb neteda de la nivelul ant.ului gastric
--t-l-t--l'-_|---F-|--t
o
ri-p (.,
5
Frg. 9. Potrliaht de aclil[le
Potentialul de actiune este Ltn rdspuns de tip
"tot
sau nimic"r stimulii cu o intensitate inferioara pragu-
lui, subliminari, nu provoaca
depoladzafea
gi
declar
garea
unui impuls, iar stimulii supralimina.i nu deteF
mina o reaclie mai ampl6 dec6t stimulul
prag.
-
Panta ascendentd depolarizarea apare dupa
atingerea potenlialului prag si se datoreaza cresterii
permeabilitdtii
membranei pentru
Na+; acesta va intra
in celul6 prin
canale speciale pentru acest ion, care
sunt voltaidependente gi
care se deschid atunci c6nd
poten_tialul de membrana atinge valoarea prag.
- Panta descendenta
(repolarizarea)
potentialul
aevine catre valoarea de repaus. Acest fapt se dato-
reaz6 iegirii K+ din celula prin
canale speciale
pentru
acest ion, care se deschi4 de asemene4 in prezenta
stimulului
(fig.
10).
Canalele voltaidependente
-- >,
Na+ difuzeaza
pentru
Na+ se deschid in celula
^
fil I
por"ntiarut
de membraa
vadda de ld -65 mV la ,,lO mV
sil,ra"r;!!.i-.!
I
f;-t
poGnrialLlde
' nemorand
lz rcvine la
-65
nV
l -
1
UePotaruarea scaoe
|
---,-
v- \
Canalele voltaidependente
+
K difuzeaza
pentru K+ se deschid in afara celulei
ng. 10 Dituziu'ea ionno. de lodiu
9i
de
potasiu
. . . "Cr r , / t Nt i : :
cr i Ei E.
""
. "
- . .
". ". . , . ' '
, . ' . . . . :
:
oi tuTi une. osmo7a., Lrdnspor L
.dc
ti v. transport
pasi v,
i
' Porenl l at
oe memDrana,
pel odoe
re| l act dt e, con
:
tractilitate, activitate secretorie
:
Lucnrcpaclicd
Observarea epiteliului de acoperire
Material necesat petiuta pentru dinii, ser fizio-
logic, eprubete, pipeta, solutie 1%" albastru de meti-
len, centrifuga, microscop, lame, lamele, ac spatulal
celule descuamate de pe mucoasa bucald.
Mod de lucru Se clatette
gufa
cu apa, se efec-
tueaza un periaj
cu o
periulA
umezita in ser fizio'
logic, Se cldteste
peaiuta
intr-o eprubeta cu ser
fiziologic, se adaugd o
picatura
din solutia 1",6" abas-
tru de metilen. Se centrifugheaza sau se decanteaza
130 min), se ia din depozitul de pe fundul eprubetei
si, cu un ac spatulat, se face un paeparat micro-
scopic intre lama
9i
lamela.
Recoltarea celuielor se poate lace si
prin rdlui.
rea ugoara a fetei superioare a limbii cu
partea
neascutita a unei lame de briceag
9i
metilarea
{
'}r'.1;11f
i ::
Tesutudle sunt s;steme ofganizate de materie vie
'
"rare di n
(el ul e
s: mi l are. Ldre ndepri ne5( i n orgd-
:isme aceeagi funcde sau acelagi grup de funclii.
aelulele sunt unite r_nt.e ele
printro
substanla inter
. - urdra. care. at unci cand est e i n
(art i t at e
mi ca, se
-Ljmeste
,,substantA de ciment', iaf, in cantitate mafe,
:ubstanta f undamentala".
Clasifi carea
lesuturilor
!
EP. IIELIAL
1. De acdpe re
I corutiNcTl
1. Moale
.lax: Insole:te atte te5uluri: lcaSa unele organe
. reticulat ganqlioni
limfatici. splina
. adi pos: i nj ur ul u. l or or gane
( r i ni Lhi .
o( hi ' si sub( L| /
nat {hipoderm}
.
fibiosr tendodne. ]igamenle. aponFvro/e
.
elastic tun(a medip d drterelor
ci
venelo-
-tipulin cordoane celularc
(adeno.
hipofiza,
slandele
paratiroide)
- lipul folicular
(ti.oida)
- simplu
(tubular.
acinos)
-compus
(tubulo-acinos)
- hialin cariilaje costale, la ngiale, tmbeale
-elastic pavilionul urechii, epiglota
- fibros discurile intervertebrale si menis-
curile afticulafe
. cartilaginos
tv. NERVOS
. neu.onul
-
celula neNoasa
. nevroglia - celula gliala
Lrl:rarepnchcd
.Observati,
pe preparatele
microscopice din
puteti
face si obseruatii macroscopice pentru
:::"Ji[i"',:i::"T,9:1"::,":l"iTj"i.gii,',::".,
l3H:
[ii:l::[#'15nJ"01".'j,:: ]f."1i9"0,:*
. on""
{:l.J.ee .dF,u uman
kcizali principalele
functii ale organismului gi
structlrrile care le realizeaza, folosind
9i
cunogtintele doban"
dite anterior.
Denumili componentele celulei din figura aldturata.
Asociati organitele celulare din pfima
coloana cu
caracteristicile corespunzatoare din a doua coloan6.
l. ribozomi
2. mitocondrii
3. lizozomi
4. aparat Golgi
5. corpi Nissl
a. sistem membranar de
micro-
9i
macrovezicule,
situat in apropierea
nucleului
b. echivalenli ai
ergastoplasmei pentru
neuton
c. contin enzime oxido-
reducatoare
d. formatiuni sfeaice
atasate reticulului
endoplasmatic
e, vezicule cu enzime
Ndrolitice
AflaF respunsul corect
Celula pofnucleata
este: a. hematia adultd; b. hepatocitul; c. fibra musculara neted6; d. fibra musculara
striat6.
StabiliF daca enunlurile legate prin
conjunctia
,,deoarece"
sunt adevarate sau false; in cazul in care le
considerati adeva.ate, deteminali dacd intre ele exista sau nu o relatie de cauzalitate.
citoplasma este un sistem coloidal, deoarece mediul de dispersie este ansamblul miceliilor coloidale. iar
faza dispersat6 este apa-
Neuronul nu se divide, deoarece nu are in componenta sa centrozomul, organit celular cu rol in inmullifea
celulard.
II. FUNCTIILE
FUNDAMENTALE
ALE ORGANISMULUI
UMAN
1,
Si stemul nervos
Sistemul nervos, impreuna cu sistemul endocrin,
regleaza majoritatea functiilor organismului. Sistemul
nervos
(SN)
are rol in special in reglarea activitdtii
musculaturii si a glandelor
secretorii
(atat
exoc ne,
cat si endocrinel in timp ce sistemul endocrin re-
gleaza in principal
functiile metabolice. Reglarea acti-
vitaui musculaturii scheletice este realizata de SN
somatic, iaf reglarea activita$i musculatu.ii viscerale
si a glandelor (exo-
si endocrine) este realizata de SN
vegetativ. lntre SN si sistemul endocfin existd o stran-
sa interdependenF.
Compartimentde functlanale ale ristemului neryos
Reglarea nervoas6 a funcliilor corpului se bazeaza
pe activitatea centrilor nervogi care prelucreaza
infof-
matiile primite gi
apoi elaboreaz6 comenzi ce sunt
t ansmise efecto lor Din acest
punct
de vedere, fie-
cafe centru nervo! poate
fi separat in doua comparti-
mente functionale:
.
compartimentul senzitiv, unde sosesc informati-
ile culese la nivelul receDtorilorl
.
compartimentul motor, care transmite comenzile
h efectori.
Aladar, fiecare organ nervos are doua functii fun-
damentale: functia senzitiva
9i
lunclia motorie.
La nivelul emisferclor cerebrale mai apare
gi
func-
tia psihica.
Separarea functiilor sistemului nervos in
tunctii senzitive, motorii
Fi
psihice
este artificiala si
schematicd.
ln aealitate, nu existA activitate senzitiv6 farb ma-
nifest5ri motorii, si viceversa, iar stdrile
psiNce
rezulta
din lntegrarea primelor
dou6. Toata activitatea siste-
mului nervos se desfAsoara intr-o unitate, in diversi-
tatea ei extraordinarS.
'Fiziologia
neuronului pi a einapoei
Neuonul reprezint6 unitatea morfo-functionala a
sistemului nervos. Din punctul
de vedere al formei si
'
Numai la specia:izarile cu doua ore
/
saptamana
ti
Ia
p{ofilul artistic, specializarca coregrafie.
al dimensiunilor, neuronii sunt foarte diferiti. Forma
neuronilor este variabila: stelata
(coarnele
antenoare
ale mdduvei), sfericA sau ovalarA
(in ganglionii
spinali),
piramidala (zonele
motorii ale scoa4ei cerebrale) si
fusiforma
(in
stratul profund al scoarlei cerebrale).
In functie de numarul prelungirilor,
neuronii pot
fil
.
unDolari (celulele
cu conuri
9i
bastonase din fe-
tina): au aspect globulos,
cu o singura prelungire:
.
pseulounipolari:
se afla in ganglionul
spinal si
au o prelungire
care se divide in
,T';
denddta se dis-
tribuie la periferie,
iar axonul p6trrmde
in sistemul
nervos central
(SNC);
.
bipolari. de fofia rotunda, ovalii sau fusiforma,
cele doua
prelungiri pornind
de la polii
opusi ai celulei
(neuronii
din ganglionii
spiral Corti
9i
vestibular
Scarpa. din retina si din mucoasa ollactiva)
.
multipohri; au o forma stelata, piramidala
sau
piriforma
si
prezinta
numeroase prelungiri
dendritice
Functiile fundamenta e ae organismuluiuman
Fig 11 St uctu, neuro iut a. neuron motoi b. neu.on senzitiv;
1. dendrite; 2. nuclel 3. nu.leoll 4. corp neuronali 5. substanla
clomalofil.j 6. celDle Schwanr! 7. nodun Ranvie! L mielna;
9. axon; 10. olate6l. axonica;11 .amificatii cu buloni tenninali.
si
un axon
(scoafta
cerebral6, cerebeloas6, coamele
anterioare din maduva soinarii).
Dupa funclie, neuronii
pot fi: receptori care,
pdn
dendritel lor, receptioneaza stimulii din mediul exte_
dor sau din interiorul organismului
(somatosenzitivi
ti
viscerosenzitivi), motori ai caror axoni sunt in legd-
turd cu organele efectoaae
(somatomotori
ceromotori),
9i
intercalari
(de
asociatie),
legatura intre neufonii senzitivi
!i
motori
Neuronul este format din corpul celular
(pericario_
nul)
9i
una sau mai multe prelungiri, care sunt de doua
tipurl denddtele,
prelungiri
celulipete
(majoritatea
neu-
ronilor au mai multe dendrite),
9i
axonul, care, function_
al, este celulifug,
prelungire
unic6 a neuronului
(fig
11).
Corpul neuronului este format din neuriler
(mem_
bna plasmatica), neuroplasnd
(citoplasma)
9i
nucleu
Neurilema celulei nervoase este subtire, delimi"
teaza neuronul si arc o structura lipoproteica.
Neuroplasma conline organite celulare comune
(mitocondrii,
ribozomi, reticul endoplasmatic, cu
excepfia centrozomului, deoarece neuronul nu se divi-
de), incluziuni pigmentare gi
organite specificq corpii
tigroizi
(Ni$l)
din corpul celular
gi
de la baza den-
dritelor, cu rol in metabolismul neuronal,
!i
neurofi
brilele, care se
gasesc
atat in neuroplasmA
(corp),
cat
ti
in prelungiri (dendrite
!i
axon), av6nd rol mecanic,
de suslinere si in conducerea impulsului nervos.
Nucleul Celulele neNoase motorii, seMitive
9i
de
asociatie au un nucleu unic. cu 1-2 nucleoli. Celulele
vegetative centrale sau
periferice prezinta
deseori un
nucleu excentric. Aceste celule pot avea nuclei dubli
sau multipli.
Dendri l pl a i n port i unea l or i ni t i al a, sunI mai groa-
se, apoi se subtiaz6. In ele se
gasesc neurofibrile.
Acestea receptioneazd impulsul nervos
9i
il conduc
spre corpul neuronului.
Axonul este o
prelungire
unicd, lunga
(uneori
de
lm)
qi
mai groasa. Este format dintr-o citoplasma
specializata, numita axoplasma, in care se gasesc:
mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic
Fi
neurofibrile. Membrana care acopera axoplasma se
numege axolema
9i
are un rol important in propaga-
rea impulsului nervog De-a lungul traseului sAu,
axonul emite colaterale
perpendiculare pe
directia sa,
iar in po.liunea
terminald se ramificd; ultimele ramifi-
catii
-
butonii terminali - coniin mici vezicule pline
cu mediatori chimici care
'inlesnesc
transmiterea in-
fluxului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai
contine neurof ibrile si mitocondrii,
inconjur6nd axonul, se deosebesc, in funclie de lo_
calizare - sistemul nervos
periferic (SNP)
sau SNC -
si de diametrul axonului. Lrrmdtoarele structuri:
''
>>
11
I
on-* *
t' -**
sau vls-
care fac
l _
l - . . , ' i , ; . 1, f e, l e
l'--*"*'
,,.,i#:ffi
I
r : : f r Fs
l'*n-"
,
,'
ffi.q"Tt*
I
I
N,:yro4"
La mamiferele
superioare,
numarut
ne-
I :rqg
ror oepAseste
de l0 ori numarul
neuronilor
I l?r-u,Sj
dimensiunile
corpului
celular pot
fi diferite,
I
d,pretungrile,
variabile
ca numar
Se descriu
mai
I 1.r,",
upun
de nevrogui:
celula
Schwann,
astrocitul,
I
l99o,endr9qlia,
.microglia,
celulele
ependimare gi
|
:etutete
sateljte,
Newogliile
sunt celule
care s dtvid
I
nrens (sunt
singurele
elemente
ale
lesutuluj
nervos
J
c"rc dau nastere
tumodlor
din SNCI nu contin
neu_
I
:l9lf
,]
nici corpi Nisst.
Au rot de suporr pentru
5T::,
d: plgt:clie:
trofic, rot fagocitar (miciosria),
rn sinle2a
tecii de mielina
9i
in siriteza
de ARN'si
a
anor substante pe
care le
cedeaza neuronului
!tu|a nervoasa
are proprietatile
de excitabilitate
si
corducttbititate,
adica poate
genera
un potential
de
fr!" farf 1
nro.puga si
este condus.
pdma
proprie.
Ere, a tost descrisa
in
capitolul
atectat
fitobgiej
celulei.
zon6 ce va fi stimulata
Conducerca
lmpulsului
nervo&
Apantra
unui
potential
de actiune
intr-o
zona a membranei
neu.
fo.rate
determina
aparitia
unui nou potential
de acti-
une rn zona vecina.
A9adar.
aparitia
unuj potenlial
de
aqlune
lntr.un
anumit punct
al mernbranei
axonale
este consecinta
depolarizarii produse
de un potenlial
0e acliun
anterior.
Aceasta
explica
de ce toate
porenlarcte
de acfiune
ap6rute
de-a lungul
unui axon
sunr consectnta. primului
potential
de actiune generar
la ntvelul
axonului
resDectiv.
Corducerca
la niJeiul
axonilor
arnlelinici (fig.
12). in
acest
caz, potenlialul
de acliune poate
sil apara
In
once. zonA a membranei.
proprietatile
electrice
ale
IemDrcnei.pemit
depolarizafea
regiunilor
aolacenrq
|ar potentlatul
de acliune
este
condus intFo
stigura
ofecle.,deoarece
in direclia
opusa, unde
s-a produs
polenpalut
de actune
anterior.
membrana
esre rn
srare reiractara
absolutii.
De fap! termenul
de con.
9:cel:
este impropriu.
deoarece
orice nou potential
de aclune
este un eveniment
complet
nou, care se
repeta, se regenereaza
dea lungul
axonului.
qpuB
anrenor
I irlPuts
I
impuls
unrato.
k"o;:THm*"r*
nervG (poten
irrur,i
de acflrne)
,_ _!?TuTry.I" .r""lrl
axonilor
mietiniza!..- (tig.
I3).
n acest caz, daloritat proprietAfilof
izolatoare
ale
mie-
mer.
.potenliatul
de actiune
apare la nivelul
nodurilor
i^Tllll !l :iur"-
d" ta. un nod ta attut intr.un
tip de
conducere
numjta
..sajtatode..
Acest tip oe conou_
:^": leirnlF
viteze
mulr
maj mad (tOOm/s,
fala
de
ru^m/-s
tn. trbrete
amielinjce).
Aceasta
explica
aparitia
mar raprta a unor reflexe
decat
altele.
unaI,sa
este conexiunea
lunctionala
intre
un neu-
ron r o atta
celula. In
SNC, a doua
celula este tot un
neuron.
dar in S|\IP ea poate
fi o celula
electoare,
muscutara
s6u scretorie.
Desi similara
cu cea neurc-
ne-utonah,
sinaps
neuromuscularA
se numeste placa
morone
sau joncljune
neuromusculara
.
La nivelul
sinapselor,
taansmiterea
se face intr.un
smgur
sens,
F!i6r-rb nndamertle Ele oruanismului lman
Fig 14 Tipuri de sinaP8e a. axodenditicd; b. axoaxonicd; c. dendro
dendritica
(elctric6)
d. axosomafca.
_-
. : r : i . ' : i l : . : . i : . t : : : : : : t
: : i . : l : ' : . : r a
i . I r i I I i : , , , . i
. . . . . . , . -. . . , . . , . . . . . . . . -. . . . , . . . , . . . t ! : C! i Sl l i q9i : l . : : , : l : i : : 1f , , : : r' , , , ,
, , ; , 1: . f i l i $! F, rl
: , : , , , : .
Alcatuire
.
termlnalia
prsiraptica
-
conthe vezicule
cu
mediator chimic (se cu.
.
doua .eltie de dceleasl
noFc
peste iO de;edatori .hirnici cel Tai raspdd! itnd acetilcolina) dimensiuni, care sunt alipite
Fig. l3 Corducerea ihpulsiui nflos intr-o fibr6 rdellnjzata.
Sinapsele neuro-neuronale pot fi axosomatice sali
axodendritice, axoaxonice sau dendrodentritice
(fig.
14).
Din pun(t de vedere al mecanismului p n cdre se
face transmiterea, sinapsele
pot fi chimice sau electrice.
In urma interactiunii dintre mediatorul chimic elibe-
rat in fanta sinaptica
9i
receptorii de pe membrana
postsinaptica (fig.
15), apare depolarizarea membranei
postsinaptice, numita potenlial postsinaptic excitator,
daca este vorba de un neuron
postsinaptic, sau poten-
fial
terminal de
plac6,
dacd este vorba despre o fibra
musculara scheletica. Acest ootential. carc nu trebuie
confundat cu potentialul de actiune, are doud
proprie-
tati specialq sumatia tempo.ala
9i
sumalia spaliala. In
primul caz, doua asemenea potenliale prodlrse prin
desc6rcarea de mediator din aceeaFi fibra
presinaptica
se
pot
suma, rezultAnd un
potentialmai
mare, iarin cel
de-al doilea caz,
potentialele postsinaptice
excitatorii,
produse de doua terminaiii pfesinaptice vecine
pe
aceeagi membrana postsinapdca, se poi cumula.
Obosala han$niterii sinaptice. Stimularea repe.
tatd
9i
rapida a sinapselor excitaiorii este urmatA
de descarcafi foarte numeroase ale neuronului
noFc
peste 40 de rnediatori chirnici cel Tai raspdd! itnd acetilcolina) dimensiuni, care sunt alipite
'-
.fairia-sinaci'ica
in zonel lor de rezistenta
*"!b *:9.l1otica -
prezinia
receptori electrica mraima
"'- -
--:::
-',*;.
perny Frqdiatorul chimia
postsinaptic, pentru
ca, in urmatoarele milisecunde,
numarul acestora sd scadd accentuat. In acest caz,
avem de"a face cu un mecanism de
protectie
impotri-
va suprastimuldrii, care se realizeazA prin epuizarea
depozitelor de mediator chimic
(neu.otransmit6tor)
de la nivelul terminaliei presinaptice.
Efectele medicamentelor asupra bansrniterii si-
iaptice. Unele medicamente cresc excitabilitatea
shapselor
(cofeina),
altele o scad
(unele
anestezice).
Reflerul
Mecanismul fundamental de funclionare a siste-
mului nervos este actul reflex
(sau,
simplu, reflexul).
Reflexul reprezintd reactia de rispuns a centrilor neF
voqi Ia stimularea unei zone receptoare. Termenul de
rcflex a fost introdus de catre matematicianul si filo-
zoful francez Ren6 Descartes (1596-1650).
Raspunsul
rcflex poate fi excitator sau inhibitor.
Baza anatomicA a actului reflex este arcul reflex,
akahrit din cinci componente anatomicq receptorul
calea aferenta centrii neNogi calea eferen%
si efectorul
(fis
16).
Receptorul este o structura excitabila cafe raspun.
de la stimuli prin
variatii de potential gradate propor-
honal cu intensitatea stimulului.
Majoritatea rcceptorilor sunt celule epiteliale dife-
rentiate specializate in celule senzoriale
(gustative,
Fig. 15. Tran$itera sinaptica I teminalie presinapticai
2. aceril-
colina: 3
'anta
sinapn.a:4 celuld posrsindpu.a:
5. rerepror.
auditive, vestibulare). Alti receptori din orgamsm sunt
corpusculii senzitivi - mici organe pluricelulare
alca-
tuite din celule, fibre conjunctive
ti
terminatii nervoase
dendritice
(receptorii
tegumentari, proprioceptoriil
Uneori, rolul de receptori il
'indeplinesc
chiar termi-
natiile butonate ale dendritelor
(neuronul
receptorului
olfactiv, receptorii durerosi).
Flg. 16. Arftl refl)c 1. recepio.j Z ale afefentai 3. cenhui 4. cate
Fuflc{il fundamentale ale organlsmllu uman
La nivelul receptorului are loc transformarea ener-
giei stimulului in impuls nervos.
in functie de provenienla stimulului, se deosebesc:
.
extercrcceptori - primesc
stimuli din afara
organismului;
.
interoreceptori (visceroreceptori)
- primesc
sti-
muli din interioaul organismului
(barofeceptori,
chemoaeceptori).
. proprioreceptori - primesc stimuli de la
mugchi, tendoane, ariculatii si ;nforrneaza degpre
pozi t i a
co| Pul ui si permi t
conLrol ul mi scari i .
In functje de tipul de energie pe
care o prelu-
creaza:
.
chemoreceptori
-
stimulati chimiq muguri
gustativi,
epiteliul olfactiv, corpli carotidieni
qi
aortici; nociceptorii sunt considerati ca fAcand
parte din aceasta categorie, deoarece sunt stim-
ulati de substante chimice elibefate de celulele
distruse;
.
fotoreceptori
- nI stimulali de lumin6: celule
cu conud si bastonaqe;
.
termoreceptori - raspund la vaaiatiile de
tempeaatura: terminatii nervoase libere;
.
mecanorecePtori
-
stimulaii de deformarea
membranei celulafe: receptori pentru
tact, v;baatii
sr
Preslune,
ln functie de viteza de adaptare:
.
fazici
- raspund cu o creFtere a activitAlii la
apl i carea st i mul ul ui , ddr. I n ci uda ment i neri i aces-
tuia, activitatea lor scade ulterior receptorul
olfactiv;
.
fonici - prezinta
activitate relativ constantd
pe
toata durata aplicarii stimulului: receptoaul vizual.
La nivelul aeceptorului are loc traducerea infor-
mat i ei purl al e de st i mul I n i nl ormal i e nervoasa speci -
ficd
(impuls
nervos).
Calea afereDta. Receptorii vin in contact s;naptic
cu terminaiiile dendritice ale neuronilof senzilivi din
ganglionii spinali sau de pe traiectul unof nervi
cranieni.
Prin centdi unui reflex se inlelege totalitatea struc'
turilor din sistemul nervos central cafe pariicipa la
actul reflex respectiv.
Sistemul nervos centfal are trei nivele majore. cu
atribute funclionale specifice nivelul maduvei spi-
nArii, nivelul subcortical si nivelul cortical.
Calea efercntd reprezinta axonii neliaoniloa motoai
somatici si vegetativi prin
care se transmite comanda
citre oaganul efector.
Efectorii Principalii efectori sunt muschji striati,
muschii netezi si glandele exocrine.
Va reamintim structura sistemului nervos,
Medrva spi ndri i
Se g6segte
situata in canalul vertebral, format din
suprapunerea
orificiilor vertebrale, pe
care ins6 nu il
ocupa in intregime Limita supedoara a mdduvei core-
spunde gdurii
occipitale sau emergentei primului
nerv
spinal
(Cl),
iar limita
jnferioara
se afl6 in dreptul verte-
brei L2
(fig.
17).
Fig. n Gierul
ri
madwa lpint ii (sectiune
sagirr4 r
sau.a
occipitala; 2 dilataiia ce.vicah; 3. mdduva spind.iiin canalul ved$
bEli 4. dilatalia lombadi 5. conul medulaa 6. filum rerminale
TEME
9I
APLICATII
Intre peretele
osos al vertebrelor
9i mdduva 9e aflA
cele hei membrane ale meningelor vertebrale care
asigur6 protectia
Fi
nutritia maduvei.
Sub vertebra LZ maduva
se
prelunge9te
cu conul
medular. iar acesta cu filum terminale. De o Darte si
de alta a conului medular gi
a filumului termin;|, nervij
lombari si sacrali, cu direclie apfoape verticalA,
formeaz6
,,coada de cal".
Aspectul odedor ai maduvei
In dreptul regiunilor cervicala si lombara, mdduva
p.ezint6
doud portiuni
mai voluminoase, intumescen-
lele
(dilatdrile)
cervicala
Fi
lombara, care corespuno
membrelor
Aenivde spinale
Sunt alcatuite din trei membrane de proteclie
care
invelesc m6duva
(fig.
18). Membrana exterioara se
numeste dura mater. Are o structura fibroasa, rezis.
tent6
Fi
este separatd de peretii
canalului vertebral
prin
spaliul epidural.
Arahnoida are o structura conjunctiva si este se-
parata
si de pia
mater printrun
spatiu care conlne
Iichidul cefalorahidian
(LCR).
Pia mater este o membrana
conjunctivo,vascu-
lard, cu rol nutritiv, care inveleste mdduva la care
adera patrunzand
in
Santuri Si
fisud. ln grosimea
ei se
gasesc
vase arteriale
Maduva este formata din substanta
cenugie dis-
pus6 in centru, sub form6 de coloane, av6nd, in
sctiune trahsversala, aspectul literei
,,H", si substanla
alb4 la periferie,
sub form6 de cordoane
(fig.
19).
Substanta cenugie
Este constituitd
din corpul neuronilor. Bara trans-
versald a
"Hlului
formeazA comisura cenusie a mddu.
F&:la ndnngele 1. mdduw spindrii 2 apofiza ftnsversa; 3. corp
ve.lebralj 4 neN spinalj 5. pia
materj 6. tahnotdai ?. dum mater,-
vei, iar portiunile
laterale ale
"Hn
ui sunt subdivizate
in coame anterioare,
laterale
!i
posterioare.
Comkura cenugie prezintd,
in centru, canalul
ependimar care contine LCR.
Coamele anterioare (ventrale)
conlin dispozitivul
somatomotor,
care este mai bine dezvoltat in rcqiu-
nile dilatarilor, Coamele antefioare sunt mai late
Fi
;ai
scurte decat cele posterioare
si conlin doua tipuri d
neuroni somatomotori
ai cAror axoni formeaz6 rddaci-
na ventrah a neNilor spinali.
Coamele posterioare (dorrale)
contin neuroni ai
cdilor senzitive
care au semnificatia
de deutoneufon
(al
ll-lea neuron), protoneuronul (l-ul
neuron) fiind si-
tuat ln ganglionii
spinali.
Coamele laterale sunt vizibile'in fegiunea
cervicala
inferioard, in regiunea toracala
ti
lombara superioarA.
Contin neuroni vegetativi
simpatici preganglionari
ai
c6ror axoni pArdsesc
mdduva pe
calea rddAcinii ven-
trale a nervului
spinal s,i formeaza fibrele pregan-
glio^nare
ale sistemului
simpatic.
Intre coamele laterale gi posterioare,
in substanta
alba a maduvei,
se afld substanta reticulatA a miidu-
vei. mai bine individualLata
in reqiunea cervicala si
formata din neuroni dispusi in reiea pfezenti
si in
jurul
canalului ependimar, pe
toata lunqjmea sa,
Substanta alba
,
Se afla la periferia
maduvei si este dispusa sub
lorma de cordoane in care
gasim
fascicule
ascen-
dente, situate, in general, periferic,
descendente, situ-
ate spre interior faF de precedentele,
fascicule de
asociatie, situate profund
in imediata vecindtate a
substantei
cenusii.
FE-19. lrddw! sphafii
(seclune
tr'Ilsver3ald) L cordonut postei-
or 2 santul median pcredor.
J. conhurd Lenu:ip: 4. conut tdreral
5 neru spiFlj 6. cordonul aotedoc 7. comisua atb4 8. fisu|a me-
diani antedoa.6i 9. comul antenoi tO 6d6cina antenoard: U. oan.
giion
spindl: 12 ladaciM posre.odm;
13' cordonut tsrerdt t4.
(an'dtut
ependimai 15. comul
postenor
Flnctile f!.d.menta e ale oNEfsmullirmln
Frg. m. Ciile alcendniq 1. gir postcentmi; 2. axonii neuronilot lll
iralamici);
3. talamusi 4. co.iex cetebral 5. mezencefal; 6. celebeli
7. punte; & axonii deutoneuronilori 9. nucleul gmcilisi 10. nucleul
cuneat 11. bulb rahidian 12. fascicul meat 13. receDlor artiola. de
*
Cbi l e ascendent e
[ al e
sensi bi l i t Sl i i ; f i g. 20)
Calle sensibilitaEi exteroceptive
.
Calea seDsibilitdtii temice
9i
durercase
Recepto i se
gasesc in piele. Pentru sensibilitatea
dureroasa, ca
Fi
pentru cea termica, receptofii sunt
terminatiile nervoase libere.
Protoneuronul se afla in ganglionul spinal. Den_
drita lui este lunga
gi
ajunge la receptori, iar axonul
patrunde
in mdduv6.
Deutoneuronul se afla in neuronii senzitivi din cor
nul posterior al maduvei. Axonul lui trece in cordonul
lntjndere; 14, regiune cervicala; 15. fascicul gracilisi 16. receptor tac
tjl; 17. dendritele
prctoneuronilori 18. fus neuromusculari 19. lrai
spinocerbelos doFali 20. tmct spinotalamic lateral 21. receptor
pentu durcrei 22. axonil
prctoneuronilori 23. receptor iemic.
8
9
10
l1
12
l 3
14
15
16
kteral opus, Lmde fomeazd fasciculul spinotalamic
Heral. carq in haiectul sau ascendent. str6bate mddu"
rd
9i
taunchiul cerebral, indreptandu-se spre talamus.
Al lll-lea neuron se afla in talamus. Axonul lui se
FoiecteazA
pe scoarta cerebElA, in aria somestezicd I
&r lobul parietal.
.
C6iea sensibilitaFi tactile gr@iere (protopaficA)
ln piele, receptorii sunt reprezenkti de corpusculii
ileissner si de discurile tactile Merkel.
Protoneuronul se afla
'in
ganglionul spinal. Dendri.
h acestui neuron, lunga, ajunge la nivelul receptorilor,
iar axonul pAtrunde pe
calea radacinii
posterioare
in
maduva.
Deutoneuronul se afld in neuronii senzitivi din cor
nul
posteior.
Axonul acestor neuroni hece in cordonul anterior
opus, alcatuind fasciculul spinotalamic anterior care,
tn tmiectul sau ascendent, strdbate maduva, trunchiul
cerebral si ajunge la talamus.
Al III-lea neuron se afla in talamus. Axonul lui se
proiecteaza in scoa4a cerebrala, in aria somestezica I.
.
Calea sensibiliuitii tactile fine
(epictitice)
Utillzeaza calea cofdoanelof posterioare, impreuna
cu calea proprioceptiva kinestezicd, cu care va Ji
descrisA.
eda tadHuftfi
FeprloceFtlve
.
Calea sensibilitili ldnestezice
Sensibilitatea kinestezica
(simtul pozitiei
9i
al mi9-
carii in spaliu) utilizeaza calea cofdoanelor posterioa-
fe, impreuna cu sensibilitatea tactilA epicritica.
Receptorii:
.pentru
sensibilitatea tactila epicritica, sunt
aceiagi ca
9i
pentru sensibilitatea tactila protopa
ca,
insa cu camp receptor mai mic;
.
pentru sensibilitatea kinestezicA receptorii sunt
corpusculii neurotendinogi ai lui Golgi
9i
corpusculii
KUnl nr .
Protoneuronul se afla
'in
ganglionul spinal, a carui
dendrita, lunga, ajunge la receptori. Axonul, de aseme-
nea lung, pdtrunde
in cordonul posterior, formand la
acest nivel fasciculul gracilis si fasciculul cuneat.
Mentionam ca fasciculul cuneat apafe numai ln
maduva toracald superioara
9i
in maduva cervicald.
Aceste doud fascicule, numite gi fascicule spinobul-
bare, urcd spre bulb.
Deutoneuronul se afl6 in nucleii gracilis gi
cuneat
din bulb. Axonul celui de al ll-lea neuron se incru-
ciseazd in bulb si formeaza decusalia senzitivd, dupd
care devin ascendenti
ti
formeaza lemniscul medial,
care se indreapta spre talamus.
Al lll-lea neuron se afla in talamus Axonul celui de
al III-lea neuron se
proiecteazd
in aria somestezica l.
.
Calea sen3ibilitdlii propriocrptive
de contol al mitcan
Aceastd cale e$te constituita din dou6 tracturi
.
tractul spinocerebelos dorsal
(direct);
.tractul
spinocerebelos ventral
(lncrucigat).
Receptorii acestei cdi sunt fusudle neuromusculare.
Protoneuronul este locali?at in ganglionul spinal; den-
ddta ajunge la receptori, iar axonul,
pe
calea r6dacinii
posterioare intra in maduva. l n substanla cenusie.
Deutoneuronul se afla in neuronii senzitivi din cor-
nul
posterior
al mdduvei. Axonul celui de al ll-lea neu-
ron 9e
poate
comporta in doua moduri:
.fie
se duce in cordonul lateral de aceeasi
parte,
form6nd fasciculul spinocerebelos dorsal
(direct);
.fie
ajunge in cofdonul lateral de
partea
opusa.
deci se incfuciseaza si fomeaza fasciculul spinocere.
belos ventral
(incrucisat).
Ambele fascicule au un haiect ascendent, strabat
maduva si ajung in hunchiul cerebral, unde se com.
port6 in mod diferit
.
fasciculul spinocercbelos dorsal strabate numai
bulbul si apoi, pe
calea
pedunculului
cerebelos infefi-
or, ajunge la cerebel;
.
fasciclrlul spinocerebelos ventral strabate bulbul,
puntea
9i
mezencefalul si apoi, mergand de-a lungul
pedunculului cerebelos superior, ajunge la cerebel.
O*e sEddlqe k*eroeap$re
ln condilii normale, vilcerele nu reactioneaza la
stimuli mecanici, termici. chimici iar influxurile ner.
voase interoceDtive nu devin constiente. Numai in
condilii anormale viscerele pot fi punctul
de
plecare
al senzatiei dureroase.
Receptorii se gasesc in perelii vaselor qi
ai oaga-
nelor, sub forma de teaminatii libere sau corpusculi
lamelati.
Protoneuronul se gasegte in ganglionul
spinal;
dendrita lui ajunge la receptori, iar axonul p6trunde
in
maduva.
Deutoneuronul se afla in maduvd; axonii acestuia
intA in alcatuirea unui lascicul si. din aproape in
ap.oape, ajung la talamus.
Al III-lea neuron se afl6 in talamus. Zona de pro-
iectie corticala este difuzi. Aceasta cale este multisi-
naptica.
FLnct|rLe tundmentale ale oryanEmulur lmsn
*
CSi l e descendent e
l al e
mot ri ci Hl i i ; f i g. 211
Calea sistemului
piranidal
igi are originea
'in
cortexul cerebral
9i
controleaza
motilitatea voluntara.
Fasciculul piramidal (corticospinal)
are origini corti-
cale diferitq ada motorie, aria premotorig aria motorie
suplimentara si aria motorie secundafa. supfapusa
ariei senzitive secundare. Dintre cele aproximativ
1000000 de fibre ale fasciculului piramidal,
circa
700OOO sunt mielinizate.
Fibrele fasciculului piramidal
strabat, in direclia lor
descendent4 toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral
9i,
ajunse la nivelul bulbului, se comporti diferit
.in jur
de75% din fibre se incrucieaza la nivelul
bulbului
(decusalia
piramidala) formand fasciculul
piramidal incrucisat sau corticospinal lateral, caae
ajunge in cordonul lateral al maduvei;
.
in
jur
de 25 % din fibrele fasciculului piramidal
nu
se incrucigeaza
Si
formeaza fasciculul piramidal
direct
(corticospinal
anterior), care ajunge in cordonul ante-
rior de aceeasi parte, fiind situat langa fisu.a mediana.
In dreptul fiecarui segment, o
parte
din fibre pardsesc
acest fascicul, se incrucigeazd
9i
trec in cordonul
anterior opLts.
Flg 2L C6ne d.dtdentE i. coderul cerebral; 2. fasclcul pimmidal (corticospinal)i
3. Iibrc snztive
S'
motoni cae s incru.i!azi in bulb;
4. fascicul cueal 5 fascicul cortiospinal antedoi 6. fasc'cul cuneag 7 lalamusi 8. mezencefal; 9. cerebeL 10
punteai
11. bulb labidiani
12. fascicul codicospinal ]ateral 13. impuls senzitjv de la pielej 14. rcgiunea ceNicaEi 15 regiunea lomba|ai 16. mugchi scbeletjci; 17. fasci:
ol rubrospina[ 1& peduncul
cerebral
(mezencefal).
in traiectul lui Drin trunchiul cerebral. din fibrele
piramidal
se desDrind fibre corticonuclea-
care ajung la nucleii motori ai nervilor cranieni
comului antedor al mAduvei).
in concluzie, calea sistemului piramidal a.e doi
.
un neuon coftical, central, de comandd;
.
un neuron inferior, periferic
sau de execulie, care
poate fi situat in mdduva sau'in nucleii motori ai ner-
Yilor cranieni.
Calea sistemului exhQirEmidEl
I9i are originea in etajele cofticale
gi
subcorticale
Si
controleaza motilitatea involunhra automata si se-
miautomata. Caile extrapiramidale corticale ajung la
nucleii bazali
(corpii
stria-ti). De la nucleii bazali, prin
ferenlele acestora
(fibre
strionigrice, striorubice
9i
strioreticulate), ajung Ia nucleii din mezencefal
(nucle"
ul ro
,
substanla neagra
9i
formatia reticulata) conti-
nuandu:se spre maduva prin fasciculele nigrospinale,
rubrospinale
ii
reticulospinale; de la nivelul nucleilor
bulbari
-
olivari
9i
vestibulari - se continua cu fasci-
culele olivospinale
gi
vestibulospinale
(fig.
22).
Toate aceste fascicule exhapimmidale ajung. in
final, la neuronii motori din comul anterior al maduvei.
Prin cail descenderte
pimmidale
9i
extapiami-
dale, centaii encefalici exercita controlul motor volun-
br
(calea piramidala)
ti
automat
(cdile
extrapirami-
dale) asupra musculaturii scheletice. In acest mod
smt reglate tonusul muscular
Fi
activitatea motorie,
fihd mentinute postura si echilibrul corpului.
22. l,t&tuva splntli L fasciculglaciliq 2. fasciolcuneat 3. fas-
Ner vi i soi nal i
Nervii spinali conecteaza m6duva cu receptorii si
efectorii
(somatici
si vegetativi). Sunt in numAr de 31 de
perechi In regiunea cervicald existd 8 nervi cervicali
(primul
iese intre osul occipital si prima vertebfa ceNi-
cald), in regiunea toracala sunt 12 nervi, apoi 5ln regiui
nea lombara,5 in sacrala si unul tn regiunea coccigiana.
Nervii spinali sunt formati din doua radacini
.
anterioah
(ventrald),
motorie;
. posterioafa (dorsala),
senzitivd, care prezinta pe
traiectul ei ganglionul
spinal.
RddAcina anterioard conlhe axonii neuronilor so-
matomotori din cornul antelior al maduvei
Si
axonii
neuronilor visceromotori din
iumatatea
ventralA a col.
nului lateral.
Rdddcina posterioard (dorsala) prezinta pe
traiectul
sau ganglionul spinal la nivelul caruia sunt localizati atat
neuronji somatosenzitivi, cat si neuronii viscerosenzitivi.
Neuronii somatosen,/itivi au o dendrita lunga, care
ajunge la receptorii din piele (exteroceptori)
sau la
receptorii somatici profunzi
din aparatul locomotor
(proprioceptori).
Axonul lor intaa in maduva pe
calea
radacinii
posterioare.
Neufonii viscerosenzitivi au
gi
ei o dend.it6 lungA,
care ajunge la receptorii din viscere
(viscerorecep'
tori). Axonii lo. patrund pe
calea radacinii
posterioare
in mAduv6 si ajung in
jumatatea
dorsala a comului la-
teral al mAduvei
(zona
viscerosenzitiva).
Radacinile anterioara si
posterioar6
ale nervului
spinal se unesc
gi
formeaza frunchiul nervului spinal,
care este mixt avand in structura sa fibae somatomo-
torii, visceromotorii, somatosenzitive viscerosenzitive.
Trunchiul neruului spinal iese la exteriorul cana-
lului vertebral prin gaura
inteNertebrala. Dupa un
scurt traiect de la iesirea sa din canalul vertebral, ner
vul spinal se desface in ramurile sale ventrald, dor'
sala. meningiala si comunicantd alba. Prin a cincea
ramura, comunicdnta cenulie, fibra vegetdUva simpa-
dca postganglionard
intr6 in neNul spinal.
Ramurile Lp.ntnle,
pin
anastomozare intre ele, for
meaza o serie de plexwi:
cervical, brahial lombar, sacral
In fegiunea toracala, ramurile ventrale ale nervilor
se dispun sub forma neNilor intercostali.
Ramun dorcala a nervului spinal conline, ca
gi
ramlira ventrala, atat fibre motorii, c6t si fibre senziti.
ve; se distribuie la pielea
spatelui
9i
la mutchii
jghea-
burilor vertebfale.
Ramura meningiala a nervului spinal contine
fibre senzitive
!i
vasomotorii pentru meninge.
Ramuile comunicante
prin
cea alba trece fibra
prcganglionara mielinica, cu originea in neuronul vis-
ceromotor din comul lateral al maduvei, iar prin
cea
I
2
3
5
6
3
9
T
fundamental Dosledor 4. fascicul sDinocereblos dnect
5 fascicul fundamental late.al 6. fascicul Dnamidal i ncru'
7. fascicul rubrospinal 8. lascicul \estibulo\pird 6le'al:
I fascicul spinotalarnic lateral; 10. fasciol sDinderebelos inau.
Gowe|s; 11. fascicul olivospinali 12. fascicul spinoiectal;13. fas
reticulospinal 14 fascicul spinotalamic ventEli 15 fasicul
| 16. fas.icul vestibdlo.prrl venrral: 17. larcicul p'rari
n 2 | 141516 17t 8
djr(t l& fascicul fundamentalante or
1
nO 2X Reflx nooostrapdc 1. maduva sp'narji; 2. axonul neu_
.onului sEitu 3. dendrita neufonului senzitiv 4 ligament roiuliani
5' femur 6. efecioi ?. axonul neurcnului motor & denddta neu-
cenusie fibra postganglionara amielinica, fiind axonul
neuronului din ganglionul vegetativ simpatic latero-
vertebral
(paravertebral).
Maduva are doud funclii: reflexa
9i
de conducere.
1. Functia rcflexa a mdduvei spinarii este
'indepli-
nita de cAtre neuonii somatici
9i
vegetativi.
a. Reflexele spinale somafica Principalele reflexe
spinale somatice sunt feflexele miotatice si nocicep_
tive. dar si reflexul de mers.
.
Reflexele miotatice constau in contractia brusca
a unui mugchi, ca rdspuns la intinderea tendonului sdu.
Reflexul se Dune in evidentd lovind cu un ciocan de
cauciuc tendonul muFchiului. in mod curenr, ace$e
Frg 24. Reflex polbtl.pdq L axonul neuronului sDitiq 2. dendf
ta neufonului senzitiq 3. efecto'i 4. aronul neuonului moior]
5. neuron de aso.iatie.
reflexe se cerceteazd la nivelul tendonului lui Ahile
(reflexul
ahilian) si la tendonul de inse4ie a mutchiu-
lui cvadriceps pe gamb6 (reflexul
rotulian).
Reflexele miotatice sunt monosinapfice
(fig
23),
Receptorii sunt reprezentati de proprioceptorii mus-
culari
-
fusurile ner.romusculare. Calea aferenta este
asigurata de p.imul neuon senzitiv proprioceptiv din
ganglionul spinal
!i
de prelungirile acestuia. Prelungirea
denditica lunga merge la periferie
li
se termina la ni-
velul receptorului. Prelungirca axonala scurtd
patrunde
in maduva prin radacinile posterioare
ti
se bifurc6.
I
I
i
!
l
:
I ramificatie face sinaDsi cu neuronul motor din coar-
:ele anterioare de aceeasi
parte,
inchizand arcul reflex
-iotatic iar o alta ramificatie face sinaosa cu al ll-lea
.3uron proprioceptiv din coarnele
posteaioare,
de unde
:leaca fascicu'ele spinocerebeloase.
Centful reflexului miotatic este chiaa sinapsa din-
-ie
neuronul senzitiv si cel motor. Calea eferenta este
:\onul motor, iar efectorul. fibra musculard striata.
ieflexele miotatice au rol in mentinerea tonlislt[li
':ruscular
9i
a
pozitei
corpului.
.Reflexele
nociceptive conslau in retragerea unui
aembru ca raspuns la stimularea dureroas6 a acestu_
. Acestea sunt reflexe de aparare. Receptorii sunt
cal i / at i rn
pi el e
si sunt mai al es t emi nat i i nervoase
:befe. Caile aferente sunt pfelungiri (dendrite)
ale neu'
-rnilor
din
ganglionul
spinal. Centrii sunt poiisinaptici
:rmali din neuroni senzitivi de ordinul al doilea neu'
roni de asociatie qi
neuroni motori. Calea eferenta este
reprezentatA de axonii neuronilor motori, iar efectorul
este mugchiul flexor care retrage m6na sau piciorul
dh fala agentului cauzator al dure i.
Reflexele polisinaptice (fig.
24) prezin proprieta-
tea de a iradia la nivelul sistemului nervos central,
antrenand un num6r crescut de neuroni la elaboratea
raspunsului. Studiul legilor care guvemeaza fenome-
nul de iradiefe a fost facut de Pfllioer.
b.Reflexele spinaLe oegetatiDi. in maduva spi
narii se inchid reflexe de reglare a vasomotricitaui
(reflexe
vasoconstrictoare si vasodilatatoare), sudo-
rale,
pupilodilatatoaae,
cardioacceleratoare, de micti-
une, de defecatie
9;
sexuale.
2, Functia de conducere a maduvei spinarii este
asigurata de caile ascendente
9i
descendente,
prezen-
tate anterior, dar
9i
de cai scurte, de asocialie.
Lucrdri
?radice
Demongharea unor reflexe $teotendinoas
.
Pentru refle,rul rotuilan
(patelar)
stimulul este
produs prin lovirea, cu Lin ciocan de cauciuc, a ten-
donulu: cvadriceDsului femural. determinand exten-
sia gambei pe coapsa; ilustmlia este
prezentata h
reflexul monosinaptic
(p.
24).
.Pen1ju
rcflexul ahilian se loveste tendonul lui
Ahile al tricepsului sural atunci cand membrll inferi_
or este in unghi drept si gamba se sprijina
pe
un
supot se produc contractia tr;cepsului
9i
extensia
labei piciorului.
Demonghara iradierii reflexelor medulare
Se ia o broasca spinala
(broascd
decapitata, cu
centrii medulari intacli). Dupd 10 min, pentru depd-
girea
,gocului
spinal", broasca decapitata se sus'
penda pe
un stativ cu o sarma introdusa pfin plan'
geul
bucal. Stimulati
pielea gambei, pdn aplicarea
unor bucati de hartie de filtru imbibate cu acid sul'
furic de concentratii diferite
(0,1{,3;
0,5; 0,7; 1
9i
2%). Dupa fiecare testare, spalati gamba cu apa
fi
uscati-o prin tamponare cu har e de filtru. Se oblin
feaciii de raspuns tot mai ample, proporlionale cu
concentralia acidului sulfuric folosit
potrivit
legilor
Legea localbariL La excitafia cu concentrafia
slaba de a(id sulfufic
(0.1-0.3%).
se observa o usoara
flexie a labei
piciorului.
Legea unilatenlitdtiL La concentralii de 0,5%,
oblinem flexia intregului membru inferior
Legea simetrieL La 0,7 %, se constata ca broasca
flecteaza putemic membrul infefior respectiv si. con.
comitent, flecteaza membrul inferior de partea
opusa.
Legea iradierii, Utiliz6nd o hartie de filtru
lmbibata cu acid sulfuric 1%, se oblin contractii ale
tuturor extremit6tilor.
Legea genetulizariL La o concenhatie de 2%, se
pfoduc convulsii genefalizate ale musculaturii mem-
brelor
;i
trunchiului.
- in locul acidului se poate folosi, ca stimul, un
curent de induclie, a carui intensitate va fi crescuta
pfogresiv.
- Pe baza cunogtinfelor despre funclia reflexa a
maduvei spinafii, explicali reacliile broagtei spinale
g

0,1-0,3

o,5 % o:t %
@
I %
Funsliile flndamnlBle al oru6nr6nr.rl! unan
?
" \ - uvl l ' l E
!
cale ascendentd. cale descendenta. nervi
reflex miotatic, reflex nociceptiv, reflex
I
naptic, reflex
polisinaptic
l !n cefa l u I
Encefalul cuprinde trunchiul cerebral, cerebelul,
diencefalul
gi
emisferele cefebrale.
Ca
gi
m6duva, encefalul este acoperit de menin_
gele cerebrale.
Tr unchi ul cer ebr al
T.unchiul cerebral
(fig.
25) este format din trei
etaje: bulb
(maduva prelungita), puntea lui Varolio
gi
mezencefalul. In trunchiul cerebral rgi au originea zece
din cele 12
perechi
de nervi cranieni. Blibul, puntea gi
mezencefalul sunt sediul unor reflexe somatice
gi ve-
getative: salivatot de degluillig de voma, tuse, sfanut,
masticator, cardioacceleratori, cardioinhibitori, de cli-
pirq lacrimal, pupilare de acomodare
9i
fotomotor.
Nervii crnieni
Fac parte din sistemul nervos periferic qi
sunt in
numaf de 12 perechi.
Se deosebesc de nervii spinali
prin aceea c6 nu au o dispozilie metamerica
9i
nu au
doua radAcini
(dorsal6
ventrala).
Clasiff carea nervilor cranieDi
Neroii I, Il si VIII srunt senzoriali. conduc6nd exci'
tatii olfactive
(l),
optice
(ll)
9i
statoacustice
(VI
).
Netoii III, IV, W, XI, XII sJ'nt mototl
Net,ii V, VII, U, X stnt nervi micpta
ng. 25. Trur|chlul cllbrll
-
firla anlertorri
(vedral4 1. mezence.
fali Z puntei
3. bulb 4
pirmide bulbdei 5. oliva bulba!6i 6.
pedu-
oli cereblo infetori;7.
lant
bulbo.pontin; L
pedunculi
erebe
lo$i mjjlocii; 9.
Fnl
ponlomezenefalic; 10 pedunculi cerebeloti
supe.iod. In cifrc fomane
-
originea aparenta a neNilor cranieni
rcsDectivl m - fibre motorii: s - fibrc senzitive
Notam, in
plus,
ca nervii lll
yII,
.lX, X au in struc-
tura for si
libre
parcsimpatice preganglionare. cu
originea ln nucleii vegetativi
(parasimpatici)
ai trun-
chiului cerebral.
Perechea I de neN\ ctanieni
-
neruii olfactiDi
-
au originea reala in celulele bipolare din mucoasa
olfactiva. Sunt nervi senzoriali, care conduc infomati-
ile legate de miros.
Perechea II de dervi oanieni - neruii optici
-
$int compugi din axonii celulelor multipolare din re-
tin6, care formeaza neFul optic. Sunt nervi senzoriali.
Percchea III de nervi cranieni
-
neruii oculomo-
fori - sunt neNi motori, care au
gi
fibre
parasimpatice.
Originea reala a fibrelor motorii s afla in nucleul motor
al oculomotorului din mezencefal, iar,
pentru
fibrele
parasimpatice,
in nucleul accesor al nervului IIl, tot din
mezencefal. Originea aparentA se afla in spaliul dintre
picioarele pedunculilor
cerebrali. Fibrele motorii merg
spinali,
I n
mon6i
I
ul
VI
IX
X
m Nervii s.nieni lll lV, Vl 1. mugchiul oblic supedor
Z nufchiul d.ept intaru 3. mu$hiul drept supedor 4. nervul opticl
5 nu9hiul drept inferioq 6. muschiul oblic infedor.
b mugchii drepti interrL superior si inferior si la oblicul
hferior ai globului
ocular,
precum
9i
la mugchiul ridica-
Itor al
pleoapei.
Fibrele parasimpatice
ajutg la muSchiul
sfincter al irisului
Fi
la fibrele circulare ale mugchiului
ci[ar
(fig
26).
P erechea Me neNi aranieni
-
nerDii frohleari -
glnt
nervi motori. Au originea real6 in nucleul neF
vului, situat tot in mezencefal. Odginea aparenta este
pe fata posterioarA
a trunchiului cercbral, sub lama
cvadrigemina. Fibrele ineNeazd mugchiul oblic superi-
or
(vezi
fig. 26),
Percchea V de netvi cranieni - neNii trigemeni
- sunt nervi micAti. Originea realA a fibrelor senzitive
se gasegte in ganglionul
trigeminal situat pe
traseul
neraului. Acesta conline protoneuronul. Deutoneuro-
nul fibrelor senzitive se afld in nucleii trigeminali din
trunchiul cerebral. Fibrele moto i au originea realA in
nucleul motor al trigemenului din punte.
Originea
aparenta se afla pe partea
anterioarA a punlii.
Fibrele
senzitive se distribuie la pielea fetei, iaf cele motorii
ineNeaza muschii masticatori. Din cele trei ramuri
principale ale sale, cele oftalmicA
9i
maxilar6 sunt sen-
zitive, iar cea mandibulard este mixta.
Percchea VI de reNi ct?ft]F.ni - neuii aMucens-
sunt nervi motori. Au originea reald in nucleul motor al
nerwlui aMucens din punte.
Odginea aparent6 se afla
in
Fntul
bulbepontin. Fibrele inerveaz muschiul drept
extem al globului
ocular.
Perechea Vll de retvi aranieni
-
ner.uii
facialt
-
sunt nervi micqti, care au
9i
fibre parasimpatice. Fi"
brele motorii au originea real6 in nucleul motor din
punte.
Fibrele gustative
ale nervului facial au originea
'in
ganglionul geniculat
de
pe
traiectul nervului, unde
se gaseqte protoneuronul.
Deutoneuronul se afla in
nucleul solitar din bulb.
ng 2& NeIvUI .r6nlm V[ se dist.ibuie in regiunile: i. temporala
$i
fiontaldi 2 auncubrE; 3. mandibubai 4. cervi.alEi5. zigomaticd.
Fibrele parasimpatice provin
dln doi nuclei: nucleul
lacrimal si nucleul salivator superior, ambii gasindu-se
in punte Originea aparenta se gaseste'in santulbulbo-
pontin.
Fibrele motorii inerveaza mugchii mimicii.
Fibrele senzoriale culeg excitatii gustative de la corpul
limbii. Fibrele parasimpatice
ineweaza glandele lacri-
male, submandibulare si sublinguale
(fig.
28).
54
Flg: z/. tlnul cltnian V 1. ramuE oftalnricai 2 ranu6 maxilar.;
3 ganglionul trigemiMli 4. 6mu6 mandibulara.
Frqlli
e
fqFddnenlic ae oEBFq|nllurlmdn
Perechea VIII de nervi cranieni - neruii
uestibuLocohleari - sunt nervi senzoriali si sunt foF
mati dintr"o component6 vestibulara, care are
pe
tra-
seu ganglionul lui Scarpa,
ti
o componenta cohleara,
care are pe traiect ganglionul
Corti. Ramura cohleara
se indreapta spre nucleii cohleari din
punte,
iar cea
vestibulara, spre nucleii vestibulari din bulb.
Percchea IX de nervi cranieni
-
neroii glosofa-
/lngieni - sunt nervi micsti, care au si fibre parasim.
patice. Originea reald a fibrelor motorii se gasette in
nucleul ambigurl din bulb. Fibrele senzoriale
(gusta-
tive) au primul
neuron in ganglionii de pe traiectul
nervului. iar deutoneuronul. in nucleul solitar din bulb.
Fibrele parasimpatice provin
din nucleul salivator
infefior din bulb. Originea aparcnta se gaseste in san-
tul
retroolivar. Fibaele motorii se distribuie muqchilor
faringelui. Fibrele senzoriale culeg excitalii gustative
din treimea posterioara a Imbii. Fibrele parasimpatice
ajung la glandele parotide (fig
29).
Perechea X de nervi cranieni - neruii uagi sau
pnewnogastrici
- sunt nervi miclti, care au
9i
fibre
parasimpatice.
Originea realA a fibrelor motorii se aflA
in nucleul ambiguu. Fibrele senzoriale au primul
neu-
ron in ganglionii de pe haiectul nervului, deutoneuronul
aflandu-se in nucleul solitar din bulb. Fibrele
parasjm-
patice provin din nucleul dorsal al nervului vag. Ori.
gidnea aparentA se afl6 in santul retroolivar. Fibrele
motorii inerveaza musculatura laringelui
9i
faringelui.
Fibrele senzoriale culeg sensibilitatea gustativ6 de la
baza rAdacinii lirnbii. Fibrele parasimpatice
se distribuie
o.ganelor din torace gi
abdomen
(fig
30).
Perechea XI de nervi cranieni
-
neruii accesori
sau
gpinali
- sunt nervi motori. Sunt formali din doua
Fig. 30. Nrvul CJanian X l.
pbmaq
2. inimai 3. ficat 4 stomac;
radacini: una bulbara, cu originea in nucleul ambigLlu,
5i
una spinah, cu originea in comul anterior al mddu-
vei cervicale. Distribulie prin
ramura intema care pa-
trunde in nervii vagi, fibrele ajung la muschii laringelui,
iar prin
ramura extem6, ajung la mugchii stemocleido-
mastoidian si hapez
(fig,
31).
Perechea XII de neNi
qar\iet\\
-
netuii hjpogloFi
-
sunt neNi motori Au originea reald in nucleul motor
al nervului situat in bulb. Oighea aparen% se gasqte
in gantul preolivar. InerveazA musolatura limbii
(vezi
fig. 31).
FE 29. Neryd cmnian Dc i. bulbi Z parodda;
3. artera carotidd; Fig. 3L Neftii
qanini
XI, XIL 1. neN hipoglos; 2. herv accesor;
3. limba.
-.CIJVTNTE
CHEE
i .--,,..-..--,,. ..,,--*-.:
nerv olfactiv, nerv optic, netv oculomotor, nerv
!
trohlear, nerv trigemen, nerv abdlicenq nerv facial,
i
nerv vestibulocohlear, nerv glosofaringian, nerv
I
vag, nerv accesor, nerv hipoglds
-
i
.,.'.---'--.,..'.".-.".*!
Cerebel ul
Cerebelul ocup6 fosa posterioard
a craniului, fiind
separat de emisferele cerebrale
pain
cortul cerebelu-
ful excrescenta a durei mater cerebrale. Este situat
inapoia bulbului
Fi
a
punlii,
cu care delimiteaza cavi-
tatea ventriculului IV. Are forma unui fluture. Drezen-
tAnd o portiune mediana, DermisuL
9i
doua
to4iuni
hterale, voluminoase, nrmite emisfere cerebeloase
Cerebelul este legat de bulb, punte
9i
mezencefal
prin pedunculii
cerebelosi inferiori. mijlocii si superi.
ori. Acegti pedunculi
contin fibre aferente si eferente;
cei mijlocii conlin numai fibre aferente.
Suprafata cerebelului este brazdah de
Fnturi
pa-
ralele. cu difedte adancimi. unele sunt numeroase si
supediciale, delimitand lamelele
(foliile)
cerebeloase,
altele, mai adanci, care delimiteazd lobulii cerebelului,
32t bu8ia.cdeblului
L pedun.ut
cerebetos
mijtociJ z.ver.
:yi:l'gr:: lq
"1F,.:4.
rob posle
or: 5. ve;h
nr" o,l
iar altele foarte adAnci, in numar de doua care delimi-
leaza lobii ceteLrelului Lobii sunh anteriof
(Daleo-
cerebel), postefior (neocerebel)
si floculonodular
(arhicerebel) (fig.
32).
La exterior, se afl6 un strat de substanta cenusie,
<afe tormeaza scoa4a cerebelului. Scoarla cerebe-
loasi lnconjoara substanta albd centrald, care trimite
prelungiriin
interior, dand, in ansamblu, aspectul unei
coroane de arbore, de unde
gi
numele de arborele
uieiii In interiorul masei de substanta alba se
gasesc
zone de slibstania cenugie, care formeaza nucleii
cerebelului.
E\tirpara cerebelului produce astenie (scaderea
fortei voluntare), astazie
(tulburari
ale ortostatismului)
si atonie
(diminuarea
tonusului muscular).
Dupa cateva luni tulbufarile se atenueaza prin
Di encef al ul
Diencefalul
(fig
33) cuprinde: talamusul
-
releu
(in-
trerupere sinapdca) pentru
toate sensibilitatile, cu x-
ceptia celor olfactive, vizuale si auditivq metatalamusul,
2
3
4
F.* P-*r"r,t
| .orpu
.atG:
2 bmu":
3' ep,rk (srdnda
ilT'fl"";n",flj:"
, *"ber 6 punrea:7
hipof@ (qrad;pitul
Biafahrlr a4i!!i
TEME
9t
APL|CAT|I
dborel
vietiij Z lob ftcuton"aut",r
a. t,u Lr,taia,u ri p*,e.
Fia 34. Fata lateral& . lobLr
pd
iFLdl 2.
s:'
po\rce1[al ] sdnlll
.Jrrrd eobrd 4.
s aecenudl
5. loo lrorrar 6 lisurd lai"6rc
SylviusiT. lob temporali 8. lob dciPital
releu al sensib;litaulor vizuala
5i
auditiva; hipotala-
musul - centru Superior de intcgrafe, reglare si coor-
donare ale principalelor functii ale organismului,
prin_
ire care metabolismul intermediar, secrelia endocrin6,
termoreglarea, digestia
pfin centrii foamei, setei
9i
satietali, unele acte comPortamentale,
ritmul somn-
veghe
9.a.
Emi sf er el e cer ebr al e
Emisferele cerebrale
prezint6 partea cea md volu_
minoas6 a sistemului nervos central. Sunt legate intre
ele
prin comisurile creierului
gi in interiof contin ven-
triculii laterali, I si II. Activitatea mai comphxA a mem'
brului superior drept,
precum gi localizarea centrului
Fig. 3t Fata medisla I
ganlul
coAului calosr 2. coA calosi 3.
lanlul
cenbal Rolandoi 4. saniul parieto
(cipitali
5 scizuE calcarina.
vorbirii in emisfera stang6 determin6 asimetna de
volum, emisfera stanga fiind mai dezvoltata la drePtaci
Emisferele cerebrale Drezinta
trei fete laterala,
mediala si inferioara
(bazah).
Pe
fata
latera6
(fig.34)
se observa dou6
ganturi
mai adanci: fisura laterala a lui Sylvius
9i
gantul
central
Rolando. Aceste saniuri delimiteaza
Patru
lobi: lobul
frontal, situat inaintea s,antului central; lobul parietal,
deasupra scizurii laterale; lobultemporal, sub fisura lat-
erala; lobul occipital, situat in partea posterioard.
Fanlurile
mai putin adanci
'impart
lobii
'in
giri
Fia 36. venukulii creierulul I oiikiu inervenlriculai 2 aPeducl
m;ancefdliL
(Svviur: r. venlriculL lv:4. \enu:cul ldtFral 5 vec'
triculul IIL 6. canal mdula. cenkal
(ependirnar).
Pe
fata
mediala se observd
gantul
corpului calos
ln
partea posterioara se afla scizura calcarina. care
este un
gan!
orizontal
(fig.
35).
Pe
fala
bazakincepe fisura laterald a lui Sylvius,
care imparte aceasta fata in lob orbital, situat anteri_
or de fisura laterala,
9i
lob temporo'occipital, sitllat
posterior
de fisura laterala. La nivelul lobului orbital se
remarca un
gan!
cu direclie antero?osterioara,
lantul
olfactiv, care ad6postegte bulbul olfactiv
(fig.
36).
Late.al de
ganlul olfactiv se afld
Fanlurile
orbitare,
dispuse sub forma literei
,,H",
intre care se delimi_
teaza girii orbitali.
Lobul temporo'occipital
prezinta santul hipocam-
pului,
tantul
colateral
ti tantul
occipito-temporal,
lntre
acestea, se delimiteaza trei
girir girul hipocamPic
!i
girii occipito-temporal medial
9i
lateral.
Ca
gi
la cerebel, substanta cenuFie este disPusd la
suprafaF, form6nd scoaria cerebrala,
i,
in
profun_
zime, formand nucleii bazali
(corpii
striali). Substanla
albi inconioara ventriculii cerebrali |
5i
ll.
3t $ternd lnblc I fomix
(trisonu]
cerebrau Z nuleu tala-
3. hipcamp; 4 cortxul emisferei cerebGle siangji 5. cortexul
ei crebmle &epte; 6. hipotalamus; 7 trat olfactivi 8. bulb
qorpii
sHali
(n'rcleii
bazali) reprezinta nuclei im-
ai sistemului extraDiramidal si sunt situati
ti
lateral de talamus.
Scoarta cerebral d
Reprezintd etajul superior de integrare a activit6iii
SubetnB alba a rnirfrelor crEbrale este for-
din fibre de proiectii,
comisurale
Si
de asociatie.
de proieclie
unsc in ambele sensuri scoarta
centrii subiacenti. Fibrele comisurale unesc cele
emisfere, formand corpul calos, fomixul
(trigonul
Si
comisffa albA anterioam. Fibrele de aso.
leaga regiuni din aceeati emisfera cerebrala.
DupS cum
9ti6
scoa4a cerebrald cuprinde
palee
Fi
neocortexul
Paleocofrol, inclus
'in
sistemul limbig contine
straturi celulare
si
are conexiuni intinse cu anali-
Neocqtexul, alc6tuit din
gase
straturi celulare, re-
prezinta
sediul
proceselor
psihice
superioare - activi-
tatea nervoasd superioard
-
ANS Curent pnn
aceas,
ta se inteleg procesele
care stau la baza memodei,
invdtdrii, gandirii,
creatiei etc.
Funclile nocortexului se grupeazd
'in:
senzitive,
asociative si motorii.
.
Fwtctiile senzitiue
e. realizeaza prin
segmentele
corticale ale analizatorilor.
.
Functiile asochtiue realizeazd perceptia
com-
plexA
a lumii inconjutoare
!i
semnificatia diferitelor
senzalii.
.
Fmctiile motor it Emisferele cerebrale conholeaza
intreaga activitate motorie somatica. volLrntara si inve
luntar6- hincipalele structuri implicate in acest control
sunt coriexul motor si nucleii bazali
(corpii
striafi).
Reflexele Deconditionate gi
condif onate
Reflexul neconditionat
este innascut si este carac-
teristic speciei
(ex.
reflexul alimentat reflexul de ap6-
rare).
Reflexul condilionat este un raspuns
"invaFt"
pe
care centrii nervosi il dau unui stimul initial indiferent
(far6
important6 biologica)
la aparitia unui semnal
absolut
(cu
importanta biologicA) animalul de expe-
rienta raspunde pdntrut
reflex neconditional La un
semnal indiferent, animalul nu da nici un Espuns sau
are o reaclie de orientare. l.P. Pavlov a descoperit
Dosi
bilitatea incarcarii excitantilor indifefenti cu s+nniflcatii
noi
Fi
transformarea lor in stimuli conditionali,
prin:
.
asociere
-
Ia administrarea unui stimul absolut
(hrana)
sa se asocieze
un stimul
jndifefent
(sonor
sau
luminos)i
. precesiune
- stimulul indiferent sa preceada
excitantul absolut;
.
dominant6 - animalul sd fie flAm6nd, astfel inc6t
instinctul alimentar sa fie dominant in timpul asocierii
stimulilol
.
repetare
-
pentru
formarea unui feflex conditio
nat sunt necesare 10 pand
h 30 de sedinie de ela-
borare.
olfactiv, hipotalamusul talamwul, epitala-
!i
mai putin
cu neocortexul.
Cele mai impoftante componente ale sistemului
sunt calea olfactiva, formata din nervii olfactivi,
hipocampul.
Paleocortexul (fig.
37) ocupA o zond re$ransa pe
medial6 a emisferelor cerebrale, Este alcatuit
din doua straturi celulare ii este sediul Droce"
psihice
afectiv-emotionale
9i
al actelor de com-
instinctiv.
TEME
g
NPUCATII
Fuo4ilh
lundameitale ;rLe oru
Pavlov a explicat
mecanismul
elaborarii
RC
pe
baza aoaritiei unot conexiuni
intre centrii corticali a
analizaiorilor
vizual sau auditiv
9i
ariile corticale
vege_
tative stimulate
de excitantul
absolut
Reflexele conditionate,
sPre deosebire
de cele
innasclite,
se inchid la nivel cortical. Ele se sting daca
stimulul conditional
nu este intarit din timp
in tmP
Drin cel absolut
(inhibitie
corticala).
Pavlov a aratat ca la baza iuturor activihlilor
ner
voase stau doua
Procesei
excitatia
9i
inhibitia
Excitalia este
Procesul
nervos activ care se manl_
festa Drin
initiere; unei activitati
sau amPlificarea
uneia
preexistente.
.tnhibitia este tot un
proces
actN care se manr
festa
prin diminuarea sau sistarea unei activita!
ante_
rioare: Exista inhibitie
extema -
necondilionata
(su-
praliminara
-
de
protectie
9i
prin induclie
negativd)'
ieterminat6 de siimuli
din afara focarului
cortical
activ. si inhibitie
inte.n6 - conditionata
(de
stingere,
de intirziere
qi
de diferenliere),
care apare chiar in
interiorul
focarului cortical
activ
9i
este specificd
scoartei cerebrale.
Amble
procese sunt extrem de mobile,
put6nd
iradia De o supmfata
corticala sau sd se concentreze
intr-o zond limitata.
$i 3t em! l ner ! {: $ ! eEet al i v
Centri i nervogi
vegetati vi
9i
l egi tura
l of
cu efectori i
Centrii nervosi situati intranevlaxial
9i
extranewa_
xial, aflati in relatie cu organele a c6ror activitate
-o
controleaza, formeaza
sistemul nervos vegetativ
ln
cadrlrl sistemului
nervos vegetativ deosebim,
struc'
tural si tunctional, un sistem nervos simpatic si unul
parasimpatic. Cele mai multe organe
primes( o iner'
vatie veqetativa dubla
9i
antagonica
ln alte olgane
simoatic-ul si DarasimDaticul
exercila etecte de acelasi
tiD. dar acest; etecte sunt dilerite,
(antitativ
9i
calita-
tiv. Exist6, de asemenea,
organe asupra caaora numal
unul dintre sisteme are efect.
La baza activita$ sistemului
nervos vegetativ sta
aeflexul, care se desfaFoara
Pe
baza arclllui reflex ve-
detativ. Calea afeaenta a arcului nervos vegetativ
este
isemandtoare
cu aceea de la arcul reflex somatic'
Neuronul viscero"aferent
tsi a.e originea
in ganglionii
spinali sau in
ganglionii extranevraxiali
atasali nervilor
cranieni. Dendrita lor a'unge la receptorii din organe
sau vase
(baroreceptori,
Presoreceptori,
chemorecep"
tori), iar axonul
Patrunde
in newax, intr6ndin
legatura
cu centrul vegetativ
(simPatic sau
parasimpatic).
Calea eferdnh a reflexului
vegetativ se deosebegte
fundamental de cea a feflexului somatic datorita exis_
tentei unor
ganglioni vegetativi latefo_vertebfali
in
cazul sisiemului
simpatic, sau
iuxtavis(erali
9i
intra_
murali, in cazul sistemului
parasimpatic La nive,ul
ganglionilor, are loc sinapsa intre axonui
neuronului
iegitativ
preganglionar,
prevazut cu teaca de miefina,
gi neuronul vegetativ
postganglionar, al c6rui
axon nu
are teacS de mielina. Axonul
neuronului
postgan_
qlionar
formeaza fibra
postganglionar6' care ajunge ia
6rganul efector vegetativ
(muqchi neted sau glanda)'
Siitemul nervos
vegetativ formeaza,
la nivelul
plexurile
din peretii
tubului digestiv.
ln cazul pa.asimpaticului,
fibra preganglionara
este
lunga. In timp ce fibra postganglionara
este scuna.
ijjnd toa(e aproape de organul respectiv.
La ambele sisteme, intre fibra preganglionara
9i
cea postganglionar6
se elibereaz6 acelasi mediator
chimici acetilcolina.
La sistemul simpatic, la capdtul periferic
al fibrei
postganglionare,
acolo unde aceasta ia conracr
organul efector se elibereaza noradtenalina,
iaf
cazul pahsimpaticului,
acetilcolina.
cu
i n
Fe
?A
_Cornponentele
nerwlui spin L L raduvd spinaij: 2. gdng,ion
pfrdl t.
tant gdngtiolar pdavenebdt
4. nerv spi.al r.
.dmuri
ffJnica.lei 6 runchiul rryulLi sprmt 7.
rdda.ind anrFri@a.
& raddcina postenoard.
diferitelor viscerg plexuri
vegetative mixte, simpatice
Parasimpatice.
Cent i sistemului simpatic se afl6 in coarnele late.
rale ale maduvei tofacale si lombare
superioare.
Centrii sistemului parasimpatic
sunt situaii at6t in
nucleii parasimpatici
din trunchiul cerebral, c6t
d
in
naduva sacrald S2-S4, unde se descrie nucleul
parasjmpatic pelvian.
C6ile sistemului nervos vegetativ
Simpaticul tsi are caile lui proprii,
reprezentate
de
Prin controlul
asupra miocardului, musculaturii
netede si glandelor,
SNV coordoneaza acfivitatea vis-
cerelor si a vaselor
sangvine. Este vorba, agadar,
despre efectori care nu sunt, in mod obisnuit sub
control voluntar.
Arcul reflex vegetativ are aceleasi componenre
cu
cel somaticj diferenta
constd in modul in care este
akAtuit6 calea efefenta.
Aceasta cupdnde doi neuroni.
primul
are corpul
neuronal situal in substanla cenusie medulafii
sau
cerebrala. iaf aronul sau face sinapsa
cu cel de al
dorlea neufon intr-un ganglion
veqetdliv. Primul neu.
ron se numegte preganglionar,
iar cel de al doilea
_
postganglionar.
.
Odginea fibrelor pfeganglionare
si localizarea gan-
glionilor vegetativi
ajuia la diferentierea
cetor ooua
componente ale SNV| simpaficA si parasimpatica.
Comparalie lnhe
SNV simpatic
Fi
cel parasimpatic
simpatice paravertebrale (latero.vertebrale).
mpaticul cranian foloseste
calea unor nervi cra"
lll Vl[ X, X, iar parasimpaticul
sacral pe
cea a
ilor pelvici.
Lanturile
simpatice paravertebrale (latero-vefteDra-
sunt doua lanturi de ganglioni
situali de-o parte
si
alta a coloanei vertebfale.
Canglionii latefo-verte-
sunt legati si cu nervii spinali prin
ramuri comu-
In cazul sistemului simpatic, sinapsa intre fibrele
si postganglionar6
aae loc in ganglionii
latero.ver-
ali, aparlinAnd lanlurilor paravertebrale.
Deoafece
ti ganglioni
sunt foarte aproape de mdduv6,
le preganglionara
este scurta, in timp ce fibra
rtganglionara este lung6.
In cazul sistemului parasimpatic,
sinapsa intre
p.eganglionara
9i
cea postganglionard
se face in
juxtaviscerali
(aproape
de viscer) sau intaa-
Componenta simpatica
acuveaza organismul pen-
tru lupta si aparafe.
mai ales
prin
elibetafea de nor-
adrenalina din fib.ele postgangiionafe
si de adrenalind
din medulosuprafenala.
Componenta parasjmpatica
pfoduce.
cel mai adesea. efecte antagoniste
simpati-
cului. prin
eliberarea
din fibrele postqa;qliondre
a a(e-
tilcolinei. Acliunile
celor doua co;po;ente
trebure
echilibrate pentru
mentinerea homeostazie
i
(aflali
chid in peretele
o.ganului),
cum sunt
Fdnctlle lundamentale ale .fganismurui lman
Fra. 39. NeuotraBrdFtorii
SNV:
-
iinup-"." cu'" roto*sc no-adreaalina FA
(noreP'nefrira) Si,/sdL
adrenalind
(eeinetuina)
e nume* adrenergrce;
-
sinapsele care iotosesc aetilcolina A.h e numesc colinergice
Exista si un numar foarte mic de fibre
postgan-
glionare simpatice care elibereaza acetilcolina
(Ach).
Exish s-i fibfe
postganglionare cale nu elibereaz6
nici Ach, nici noradrenalna;
acestea au sinapse non"
colinergice, nonadrenergice, eliberand
alte substante'
precum monoxidlrl de azot
(fig.
39).
Maioritatea viscerelor sunt
prevazute
cu inervatie
dubl6, simpatic6 si
parasimpatica, situalie in care cele
doud sisteme
pot
actiona antagonist
(de
exemPlu,
regl area di ami t rul ui
PUpi l ar).
compl ement ar
(de
exemplu, reqlafea se(retiei salivare) sau cooperant
(de
exemplu, la nivelul aparatLllui reproducabr sau in
mic-tiune)
(vezi
fig. 41).
Exista si cateva organe care nu sunt
Prevazute
cu
inervatie
parasimpatic6i medulosuPrarenale,
glandele
sudodDare. muschii erectori ai firelor de
par sau
maioritatea vaselor sangvine. ln acest caz, reglarea
activitatii se face
prin
cfestetea sau scaderea ratei de
stimulare
gimpatica
a structurii lesPective.
Sistemul simpatoadrenal
intervine, de asemenea,
si in termoteglare.
Fr,tO. ComDsrate inE EKlnh flq som5ric
ti
cele rqEttive I d. neuron de dsociaue: I b. reLron d" a5ocialie
(rl!e
a\olii
""i'Ji"i
":.i;.-';"hil"r
a.'.
po"",i-'u a <o'nrtui tareraisr dcnoritere rpuron'or vi5ceromorori dir
'
anr"rioaiar:2
sd.qrior
a'
ffiilil";i;;;;;.;;,,.,
piegangrlonaq 4.
gangtion vegetariq 5. neu.on seMirivr 6. viscerei 7. neuron senzitivi 8. neuron motor
Efectele stimularii SNV asuph difedlelor organe
Vase sangvine
Efectul stimularii
parasimpatice
NLr aae efect
reduce dbiful uainar
9i
secrelia
de aerxDau
determina contraclia sf incterului
vezical intern
-egenda:
-
:nl_rba:
-
\'i nuleaza: I s, aoe: cteste.
Funciiilo iundamenkle ale orwnisului lmn
glanda
bilda
n
T8
T9
T10
T11
T12
LI
L2
s2
S3
T1
T2
-
--
-.\:
-
,-^-L . dlande sub-
q
' .i4-
riandibutare
phmani
T4
T6
:,i!.1:
' : : . 4
.ri
:ii;
dnihi
,{
Flg 4L Sistmul nenos vgetativ.
No[i uni el ementare de i gi end
9i
patol ogi e
Mnhgita
Inflamalia meningelor de la nivel spinal sau cereblal.
Poate avea multiple etiologii, bacteriene sau virale.
Encefalita
Boal6 inflamatorie acuta a cleierului, determinata
de Drezenta unor virusuri la nivelul sistemului nervos
central, sau printr'o reaclie de hipersensibilitate iniiia-
tA de un virus sau de o proteina straina organismului.
Se caracterizeaza
prin disfunclii cerebrale extinse
Fi
orave.
Hernoragiile crbEle
Grup de afecliuni cerebrale determinate de sange_
rarea la nivelul
lesutului
cerebral, in spatiile epidutal,
subdural sau subarahnoidian. Rezuha, de obicei,
prin
ruperea unui vas ateromatos, la o persoan6 ce sufera
de hipedensiune arteriald. Mult mai rar se poate datora
ruperii unui anevrism congenital sau unei malformalii
congenitale. Ele mai pot sA se constituie
!i
ca umare
a rmor traumatisme,
Afecliuni cu moltalitate ridicatq reprezinta urgenle
medicechirurgicale; chiar dac6 hemoragia este oprita
si sAngele drenat, pacientii pot
ramane cu sechele
neurologice mari.
Cdna
Reprezin% acea stare clinica a unui pacient
in care
acesta nu poate fi trezit
ti
nu raspunde Ia nici o catego-
rie de stimuli. Aplicafea repetata a unor simuli provoa-
ca cel mult .eflexe pdmitive
de ap6rare. Daca starea de
com6 este profunda, pot lipsi si feflexele cu sedftil in
trtmchiul cerebral. ca si cele miotatice
Are multiple cauze care implici disfunctii la nivelul
emisferelor cerebralg diencefalului gi puntii.
Dntre cau.
ze, cele mai frecvente sunt traumatismele cerebrale,
hemoragile cerebrale sau afectiuni cefebrale difuze sau
metabolice
Convuisiile
Sunt de doua tipuri: izolate, nerecurente gi
se ma-
nifestd doar'in anumite situatii
(ex.
boli febrile, trauma-
tisme craniene), sau epihpsia boald cronicA, recu.enta,
caracterizatA prin
atacuri cu debut brusq cu
pierderea
constientei. cu activitate motorie necontrolata
9i
carac-
teristica, precun
si cu fenomene senzo ale. Este deteF
minata de stimularea excesiva a celulei nervoas.
Afl4i raspunsul corect:
Calea aferenh din componenta arcului reflex face legAtura intret a. efector si centrii newosi; b. centrii
nervosi
9i
efectot c. efector
qi
receptorj d. receptor si centrii nervosi.
Meningele cerebrale cuprind trei membrane, astfel a. frontala, parietala
si viscerala; b.
parietalA,
arahnoidd
9i
temporala; c. dura mater, subdurala
9i
pia
materi d, dura mater, arahnoid6 si
pia
mater.
G6s4i raspunsul gresit:
Trunchiul cerebral este format din: a. bulbul rahidian; b. cerebel; c. puntea lui Varolio; d. pedunculii
cere-
brali.
Talamusul este stalie de intrerupere sinaptica pentru
caile sensibilit6lii: a. vestibula.e; b. olfactive; c. tac-
tile; d. gustative.
Stabilili daca enunturile legate prin
conjunclia ,,deoarece' sunt adevarate sau false;in cazul in care consi-
derali ca sunt adeva.ak, detenniDati daca intre ele exist6 sau nu o relatie de cauzalitate.
Hipotalamusul reprezintA centrul superior de integrare, reglare
$i
coordonare a principalelor
functii ale
ofganismului, deoarece este componenta de baza a mezencefalului.
Paleocoftexul este sediul actelor de comportament instinctiv, deoarece este alcatuit din doua straturi de
celure,
Cunostintele se dobandesc in cursul existenlei
prin
invAlare, deoarce nu sunt ereditare.
Folosind cunostintele despre nervii cranieni, lncercali 96 le sistematizali sub forma unui tabel,
potrivit
mo-
delului de mai
jos:
r?wl-ry{:i:llia*.n{*;i;#:t*ryiii;i:g:$$tli!::1ru;m:,s.::
rrirri,iiiii,ii:ii:lrllli,iiaiii:l:,:lL*xii:iiiniti:i:il:i:ia1iiliii:t:taallit;t::l:i:;::,::tiait
frcercali sd ideDtiffc4i
9i
sd denrnniF cat mai multe dinhe shucturile care pot fi observate pe imaginile de mai
JOS
Funci l flndamentale Ele oru
2. Anal i zat or i i
exocrine). Este format dintFun strat spre epiderm,
numit dermul papilar,
9i
un stmt spre hipoderm, numit
dermul reticular.
in stratul papilar se afla papilele dermice, care sunt
nigte .idicaturi tronconice. Pe suprafala degetelor,
papilele sunt mai evidente si lormeaza niste proemi-
nenle numite creste
papilare, a c6aor intipirire da
amprentele, cu importanta in medicina legah
9i
in
criminalistica.
Stratul reticular este constituit din fibre de colagen
si fibre elastice formand fascicule groase. nementele
celulare sunt relativ fare.
89
5
ng 42 Pielea
tl
reptorji
qrtlnati
a. epide.n b. demi c. hipo'
dem; 1. corpuscul Meissnei 2
glande seba.ee; 3. glande sudoti_
parc;4 corpuscul Ruffinl 5.
tesut
adipos;6. copuscul Vater-Pacini;
7. corpuscul Krausei & ft de
par
9. teminalie neruoa&t libera.
Hipodemul este alcAtuit din
lesut
conjuncilv lax,
cu un numar va abil de celule adipoase. In hipoderm
se afl6 bulbii firului de
par, glomerulii glandeior su'
doripare
9i
corpusculii VaterPacini.
Receptori i cutanal i
In piele
exista terminalii libere
$
incapsulate.
Terminaliile lbere sunt arborizalii dendritice ale
neuronilor senzitivi din ganglionii spinali, distribuite
printre
celulele epidermului.
Exista fibre neNoase care se termina sub fotma
unui
(osulet
in
jurul
unor celule epiieliale
ni
care con_
stituie discurile tactile Merkel, care recepiioneaza sti"
mulii tactili.
Terminaiiile incapsulate. in hipoderm se gasesc
corpusculii pentrLr sensibilitatea tactila, corpusculii
Vater-Pacini, cei mai mari corpusculi.
In derm se gasesc corpusculii Meissner, Krause
gi
Ruffini pentru sensibilitatea tactila.
Analizatorii sunt sisteme morfofunclionale
prin in'
termediul c6rora, la nivel cortical, se realizeaza analiza
cantitativa
9i
calitativa a stimulilor din mediul extern
gi
intern, care actioneaza asupra receptorilor.
Excitaiiile
propagate pe caile senzitive determina,
in aaiile corticale, formarea de senzatii.
Fiecaae analizator este alcatuit din trei segmente:
pedferic, intermediar
9i
central.
Segmentul
perifedc (receptorul)
este o formaliune
specializata, care
poate percepe o anumita forma de
energie din mediul extern sau intern, sub formd de
stimuli.
Segmentul intemediar
(de
conducere) este format
din caile nervoase
pr;n
care impulsul nervos este
transmis la scoa4a cerebrald. Caile ascendente sunt
directe
9i
indifecte.
Pe calea direda, cu sinapse
puline, impulsurile sunt
conduse rapid
9i
proiectate intr arie corticald speci'
fica fiec6rui analizator, iar
pe
calea indirecta
(sistemul
reticular ascendent activatot, impulsurile sunt conduse
lent
9i
proiectate
cortical, in mod difuz
9i
nespecific.
Segmentul cenhal este reprezentat de aria din
scoarla cerebrala la care ajunge calea de conducere
gi
la nivelul caaeia impulsurile sunt transformate in sen-
zalii specifice.
Annl i zat or ui cut anat
Pi el ea
Pielea este un imens camp receptor, datorita
numeroaselor
9i
variatelor terminatii ale analizatorului
cutandt care intormeaza centdi nervosi superiod
dsuprd propri eLat i l or si t enomenel or cu care organi s-
mul vine in contact.
in piele se gdsesc receptorii tactili, termici, dure-
rogi, de presiune gi pentru vibralii.
Pielea constituie inveligul
pfotector
9i
sensibil al
organismului
9i
se continlrd, la nivelul orificiilor natll_
rale ale organismului, cu mucoasele. Este alcatuita, de
la suprafala spre profunzime, din trei straturi: epidet
mul, aflat in contact direct cu mediul extern, dermul
gi
hipodermul sau
tesutul
subcutanat
(fig.
42).
Epidermul este un epiteliu
pluristmtificat kerati-
nizat. Profund,
prezinta stratul germinativ, iar superfi-
cial, stratul cornos.
In epiderm nu pa[und vase, acesta fiind hranit
prin
osmoza din lichidul intercelular. Epidermul
conline, insa, terminalii nervoase libere.
DeEnul este o
patura conjuncfiva densa, in care se
gasesc vase de sange
9i
limfatice, teaminalii nervoase
ti
anexe cutanate
(firele
de par gi
canalele
glandelor
Corpusculii Ruffini sunt considerati
9i
receptori
pentru cald
,
iar corpusculii Krause
-
pentfu
rece.
Pielea este sediul receptorilor pentru mai multe ti'
puri de sensibilitaf. Ei reprezintA segmentele peri
ie.ice a cel
pulin
trei tipuri de analizato.i: tactil, termic
sl dureros.
Receptotii tactili fac parle
din categoria mecano"
receptorilor. fiind stimulati de deformari mecanice.
Sunt localizati in defm
9i
sunt mai numerosi in tegu
mentele fdra pAr. Prin intermediul acestor recepiori se
pot genera
senzatii tactile, de presiune sau vibratorii.
Cei cLl localizarc in partea superioara a dermului re-
ceplioneazA atingerea
(corpusculi
Meissner, discuaile
.!erkel), ia. cei situati mai profun4 presiunea (cor
Dusculii Ruffini).
Tot in profunzime se afla corpusculii Pacnl care
s adapteaza foarte rapid si receptioneaza vibraliile.
lor lj se adauga terminatiile nervoase libere, care
pot
letecta atingerea
!i
presiunea.
Corpusculii
Golgi-Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor
Vater-Pacini, mai mici, localizati in hipodermul pulpei
Jegetelor
Receptorii termici sunt terminatii nervoase Ibeae,
.u diametrul mic
9i
nemielinizate. Exista dou6 tipuri:
cei care trimit impulsuri atunci cand temperatura te-
gumentului scade - receptori pentru
rece
-
9i
cei
.are trimit impulsuri atunci cand temperatura cutana-
ta crette - receptori pentru
cald. Receptorii pentru
iece ii dep6Fsc numeric pe
cei
pentru
cald. Tempe-
:aturile extreme stimuleaza si receptorii pentru
lurere
(algoreceptori).
Receptorii penttu
durere sunt, in principal, ter-
:ninatii nervoase libere, ins6 toli receptorii cutanati
,ot tfansmite impulsuri care pot fi hterpretate ca
durere daca sunt stimulati excesiv. Receptorii pentru
lurere, stimulati de trei categorii de factori - mecani-
ci termici chimici
-,
se adapteaza putin sau deloc
:n
prezenla
stimulului. Mai mul! persistenta
stimulu-
i..ri
poate
duce la cregterea
'in
intensitate a senzatiei.
Campul receptor
fi
acuitatea senzoriald
Campul receptor al unui neuron implicat in sensi-
bilitatea cutanata este aria tegumentara a c6rei sti-
mJlare determina modificari In rata de descarcare a
neufonului respectiv Suprafala campului receptor
estein raport invers propo4ionalcu
densitatea recep-
todlor din regiune.
Acuitatea tactila se caracterizeaza
prin pragul
de
percepere distinctd a doua
puncte
difeaite
Fi
este
distanta minim6 la care. orin stimularca a doua
puncte apropiat, subiectul pefcepe
atingerea
iecaruia dintrc ele. Valoafea acesteia vadazA intre 2
nfn la varful limbii
9i
50mm'in anumite zone de pe
ioracele
posteriol
;-*-Cuvrnre
cHee-*
t
I
epiderm, derm, hipoderm, corpuscul Meissner, cor.
;
puscul Ruffini, corpuscul Vatef-Pacini. corpuscul
'
Krause. corpuscul Colgi-Mazzoni. discud Merkel,
:
terminatii nervoase libere
Fufctiie tundamentale al orua. smul! un6n
Mod de lucru
Discaiminarea speciald se
poate
determina cu
ajutoaul esteziomtrului Weber
-
un compas special
cu ca.e
pot
fi
percepuli
izolat doi stimuli aplicati
simultan. Cele doua vadud ale compasului sunt
per
cepute separat daca se afld la o anumita distania
unul de celalalt
Fi
se masoara in milimetri. Distanla
cea mai mica Ia care varfurile sunt simtite separat
d6 acuitatea tactih, diferita in anumite regiuni ale
corpulur,
Evidentlerea sensibilitdtii temice
Este in raport cu temperatura corpului. TeF
moreceptorii sunt raspandi! peste
tot in derm, fiind
mai numeroqi pe buze
9i
in mucoasa bucald.
Corpusculii Ruffini sunt sensibili la temperaturi de
peste 25'C; temperaturile peste 50'C dau senzatia
de durere, fiind percepute ca arsuri. Corpusculii
Krause sunt mai sensibili la temperaturi sub 20"C,
sub 10'C fiind percepuli
ca senzalii dureroase.
ltlod d,e luctu
Receptarea senzatiilor de cald
9i
rece se
poate
face introducand mana. succesiv. timD de 30"40 de
secunde in vase cu apa la diferite tempeaaturi.
Capacitatea de diferenliere a intensitatii stimulilor
termici poate fi apreciata numai prin comparatie;
daca se folosesc trei vase cu apa cu ftmperatudle
de 20'C, 30'C, respectiv 40'C
9i
se introduce o
mana ?n cel cu apa la 20'C
ai
cealalta in cel cu api
la 4O"C cca 5 minute si aDoi se introduc simultan
ambele maini in vasul cu ap6 la 30'C, curn vor fi
per^ceputi
stimulii termici?
In masura in care laboratorul este dotat cu un
termoesteziometru, se va folosi in acelati mod ca
esteiometrul.
Evidentierea sensibilititii dureroase
Pentau evideniierea sensibilitatii dureroa6e pot fi
utilizate ciupirea lnteparea, lovirea cu o rigla etc., la
nivelul tegumentului. Nu este ins6 recomandabil sa
se faca pe subiecti umani sau pe animale de labora.
tor, din motive lesne de inieles.
Este de preferat sa se organizeze o diseclie baza-
ta
pe
experienlele anterioare cand suferinta a fost
consecinta unor factori nocivi. Este cunoscuta
pro-
cedura provocarii reflexului de
grataj (scdrpinafe)
la
broasca spinalizab atunci cand, suspendata
pe
un
suport, i se pune pe
torace sau
pe
abdomen o hartie
imbibata in acid sulfuric 5%: este indepartatd cu
membrul inferior,
Evidenlierea ampreDtelor
Material necesar: tugiera, fu! negru, coli de
hartie.
tYlod de lucru
Amprentarea se fa(e prin presarea usoafa a unui
deget intr-o tusiera si, apoi, pe
o coala de harde,
obtinandu-se imprimarea formei papilelor
dermice.
Se conshta, prin comparatii, c6 sunt foarte djferite
de la o persoana la alta.
*Analizatr:rul
kinestez!.
Desfagurarea normala a activitatii motorii necesitd
hformarea permanenta a sistemului neNos central
asupra pozitiei spaliale a corpului, a diferitelor sale seg-
mente
qi
a gradului de contractie a muschilor. Aceste
infofmatii sunt fumizate de receptorii aparatuhi vesti-
bular, receptorli vizuali
$
cutanati, dar
!i
de anumili
receptori specifici care se afla in aparatul locomotof
I
I
I
:
,proprioceptori).
Receptorii analizorului kinestezic sunt
situati in mugchi, tendoanq articulatii, periost,
ligamen-
:a Receptorii kinestezici din periost
si articulatii sunt
ccrpusculii VaterPacni, identici cu cei din piele.
!-nt sensibili la miscari si modificari de oresiune.
Corpusculii neLrotendinori Cokfi sunt situati la
,cnctirmea
muschi-tendon. ln corpuscul patrund 1-3
:bre nervoaa, care sunt stimulate de intinderea
Du-
:ernica a tendonului.
Ei monitodzeaza continuu tensiunea produsa
in ten"
loane si ajutd la prevenirea
conhacliei musculare exce"
ive sau a alungirii exagerate a mugchiului.
Terminatiile neruoase lrl,ere se rcmific6 in toatd
grosimea
capsulei articulare si taansmii sengibilitatea
lureroasA articulara-
FLtsLtrile neuromusculare sunt diseminate printre
ibrele musculare striatq care sunt stimulate de tensi-
-rlea
dezvoltata in timpul contractiei musculare. Fusu'
:le neuromuscularc sunt formate din F10 fibre mus-
c.l]afe modificatq numite fibre intrafusale, continute
:itr-o capsuh conjunctivi
9i
dispuse paralel
cu cele ex.
:afusale; po4iunile periferice
sunt contractile, iar por-
i-nea cenhah, necontractila, contine nuclei
(fig.
43).
Fusurile au ineNalie senzitivA
9i
motorie. Inervatia
=nzitjva este asigurata de dendrite ale neuronilor sen-
itivi din ganglionul
spinal
(fig.
44).
lnervalia motorie este asigurat6 de axonii neuronilor
.
din comul anterior al maduvei. Acesli axoni ajung la
Frtea
perifericA
a fibrelor cu sac nuclear si cu lant
luclear pe
care le contract6, determinand intinderea
oortiunii centfale, ceea ce duce la stimularea fibrelor
senzitive anulospirale
Fi
a celor
"in
floare".
lmpulsul nervos se transmite neuronului o, ceea ce
auce la contractia fibrelor extrafusale determinand
contractia muschiului.
Irnpulsurile aferente de la proprioceptori
sunt con"
duse
prin
doua cai:
. pentru
sensibilitatea kinestezica
(simlul pozitiei
si
al miscarii in spaliu), prin
fasciculele spinobulbare;
. pentru
sensibilitatea proprioceptiva
de reglare a
mitcarii
(simtul
tonusului muscular),
prin
fasciculele
spinocerebeloase ventml si dorsal.
Dispunerea in paralel
a fibrelor intrafusale face ca
intinderea fibrelor extaafusale sa determine si intin-
derea celor intrafusale
in maduva spin6rii exista doua tipuri de motoneu-
roni care inerveaza muschii scheletici: cei care iner
veaza fibrele extrafusale, motoneuonii c{, 5l cer care
inerveaz6 fibrele intrafusale, numili motoneuronii
y.
Relaxarea musculara este
prevenita
Drin intinderea
gi
activarea fusudlor, care, la randul lor, declangeaza o
contractie reflexa. Acest mecanism
produce
o intinde
ae
Fi
o tensiune muscular6 de relaxare - tonusul mug-
cular.
Corpt6culii Ruffini se afli in stEtul superficial al
capsulei articulare
Fi
receptioneaza pozitia gi
misc6rile
din a.ticulatii.
Fig.44 Caile seNlbilitttii cut nate
ql
kines[ezic: 1.
sxusu,
posr
cent|al 2 mezencelal; 3. bulbi 4. t.act spinotalamic lateEl 5. tracr
spjnolalamic venbali 6. mdduva spina.ii; 7. propriocepror,-
8. tac!
ii
presiuner
9. durere, cald
oi
recej 10. talamus.
FE 43. Fih llnratusale
9i
extratusale L motoneu.on
qj
2. moto-
r
--.Cuvnrc
cHre
corpuscul Vater-Pacini,
corpuscul Colgi, fusuri
neuro-musculare, motoneuron d, motoneuroD y
ruron
r
3. fib.e inhafusale cu lant nucleax 4. fibre inlrafusale cu
eL
'uLled
r5 cap,dla conjunLti\dr6. lib.xrralurale
a
TEME SI APLICA
. . : : . ). , : , ' . : , : : l :
t
: l : t , . : :
tumfli e iu.dlm.t!ts d
r 016r rnul
,i
umai
{Anal i zel *rul
c{ta$l ;v
Simtul mirosului - olfactia - este slab dezvoltat
la om, comparativ cu unele animale. Rolul sau princi.
pal
consh in a depista
prezenta in aer a unor sub.
stanle mirositoare, eventual nocive,
ti,
'impreuna
cu
simtul
gustului,
de a
participa la aprecierea calitatii ali"
mentelor si la de(langarea secreliilor digestive.
Receptorii analizatorului olfactiv sunt chemorecep_
tori care ocupa
partea posterosuperioara a foselor
nazale, fiind reprezentati de celulele bipolare din mu"
coasa olfactivd care are
ti
rol de
prim neuron. Celulele
bipolare au o dendrita scuda
9i
groasa,
care se ter
mina cu o veziculd, butonul olfactiv,
prevazuta
cu cili.
Axonii celulelor bipolare pleaca de la polul bazal
qi
se inm6nrmcheaz6
pentru
a forma nervii olfactivi
(10-20)
care strabat lama ciuruih a etmoidului
9i
se
termina in bulbul olfactiv, fac6nd sinapsa cu neuronii
multipolari
(celulele
mitrale) de la acest nivel, care re'
prezintd al ll-lea neuron al caii olfactive
(fig.
45).
Axonii lor formeaz6 tractul olfactiv, care
'in
final se
proiecteaza pe
fata mediala a lobului temporal
(aria
olfactiva - girul
hipocampic
ai
nucleul amigdalian).
Calea olfactiva nu are legaturi directe cu talamusul.
Pentru a
putea
fi mirositd, o substanta trebuie sa
fie volatili si sA alunga in nari, sa fie solubili, astfel
lncat sd
poata
traversa staatul de mucus
9i
sa atingd
celulele olfactive. Degi omul
poate
distinge
pana la
10000 de mirosuri difefite, exista un numdr de apfo-
ximativ 50 de mirosuri Drimare. din a caror combina-
re, in
proporiii
diferitq poate rezulta intreaga diversi-
tate de senzalii olfactive.
Fig.45 Recptor o[actiu L fibrc neNoase snzonab;2]ama ciuruild
a osului etmoi4 3. celule rcceptoare olfactivq 4 epiieliu columnar
{celule
de sustirele} 5 butoni olfactivi .u cilii6. mucoasa nazala.
Anal i zat orul
gust at i v
Simlul
gustului
are rolul de a infoma asupra cali-
tatii alimentelor intaoduse in guaa, dar intervine
9i
in
leclangarea reflexa neconditionatA a secreiiei glande-
br digestive.
Receptorii analizatorului gustativ sunt chemore-
ceptori, reprezentati de muguri gustativi, situati la ni-
relul papilelor gustative
calicforme
(cbcumualate),
',Jngiforme 9i /oliat
din mucoasa linguala; papilele
ti/iforme
nu au muguri gustativi.
Mugurii gustativi au forma ovoidala
(fig
46). in struc-
1lla lor se gasesc celule snzoriale, care prezinta la polul
?ical
un microvil La polul bazal al celulelor gustative
srssc terminatii nervoase ale nervilor faciali, glosofarin-
Eleni 9i
vagi. Protoneuronul c6ii
gustative
se afla in
gan-
lionii
anexati nervilor enumerali, iar al doilea neuron se
d-la in nucleul solitar din bulb. Axonii deutoneuronilor
= incrucigeaza, dupA care se indreapta spre talamus,
E de Ia acest nivel, impulsurile ajung in ada gustativa,
jtuatA
in partea inferioarA a girului postcentral.
Senzatia primafi de gust
ldentitatea substante-
;or chimice specifice care stimuleaza aeceptorii
pen"
:x gust este inca incomplet cunoscuta. Au fost iden-
-icati cel
putin
13
posibili
sau probabili receptori chi'
mici in celulele
gustative.
f;
46' RecQtor gu3tadv: L papilq 2. celula recept@re gustatva;
Din punct de vedre praciic, pentau
analiza
gustu-
lui, calitatile de perceplie
au fost imparlte in
pairu
categofii genefale. numite senratii gustative p-imd.e.
Acestea sunt acru. sarat. dulce si amar.
Cei mai multi dintre mltgufii gustativi pot fi stimu-
lati de doi sau mai mulli stimuli
gustativi
si cbia.
Si
de
unii stimuli gustativi
care nu intra in catego a celor
primari, insa de obicei
predomina
una sau doua din-
tre categoriile descrise.
La contactul dintre substaniele sapide
9i
celulele
receptoare ale mugurelui gustativ se produce
o depo-
larizare a acestora, cu aparitia potentialului de recep-
tor, astfet substantele chimice se leaga de molecule
proteice receptoaae, care
pakund
in membfana ml-
crovililof si deschid canale ionicq acestea, odatd des-
chise,
permit patrunderea
ionilor de sodiu care vor
depolariza celula.
Mugurii gustativi sunt dist.ibuili pe
suprafata limbii,
astfel incat se pot delimita zone caracteristice
pentru
perceplia
unui anumit tip de gust fundamental
(fig.
4?).
'Fig.
47 Zon de percepfie a gu5tului.
ubili nu stimuleaza mugufii gustativi.
ouc?rane. orerur
9r
sucur oe.greptrul
'Lrl:rarcpnchc|
Recunoagterea diferitelor subst6nle dupa gust gi
Drasul senslbiliidtii dustadve
nzalia gustatjva
nu-
r rn salivai cei lnsol.
il celor
se pot
Iolosi unele alimente, precum
zaharul, sdrea de
br r af ar i e der r si
qr , r l
. i c dr Fnf n' t
: celuia de suslinerei 4. po. gustativ; 5 cil gBtativi
6. epiteliu
t_glali 7.
tesui
conjunctivi 8. fib.a nervoasa seDoriala; 9. muguri
Flndil tund.rneft:l al. urqdn s.ru d un
-
. . . , CuvNTE
cHEr E. . . . . . . .
Pragul sensibilit6iii gustative este reprezentat de
concentraiia cea mai slabd la care stimulul
paoduce
o senzatie si variaza foarte mult de la o substanlA la
altai este mai ddicat la cele dulci
9i
mai scdzut la
cele amare. Pentru zahar se consider6 ca pragul
este de 1 g/L, in timp ce
pentru chinina este de
0,005
g,/L
la o temperaturd a soluliilor de 24'C.
Bauturile
prea
calde sau
pfea
reci nu au
gust.
Degustdtorii de vinuri pot
deosebi
peste
300 de
grlsturi
diferite.
Sclerotic4 tunica opac6, reprezinta 5/6 din tuni-
ca fibroasa. Pe sclerotica se insera muschii extrinseci
ai globului ocular; posterior este perforata atat de
fibrele neNului optic, care pdraseste globul ocular, cat
!i
de artera care intrd in globul
ocular.
Tunica mediq vascularA, prezint6 trei segmente
care, dinspre posterior spre anteriot sunt coroida, cor-
pul ciliar si irisul
Coroida se intinde
posterior
de ora serrata, care
reprerinta limita dinire coroida
Fi
corpul ciliar. ln partea
sa
poste
oara, coroida este
prevazda
cu un orificiu
prin care iese nervul optic
Corpul ciliat se afla imediat inaintea orei serrata
9i
prezinta,
in structufa sa, procesele ciliare si mus-
chiul ciliar.
Muqchiul ciliar este format din fibre musculare
netede. Fibrele circulare sunt inervate de
parasimpa-
tic, iar fibrele radiare srmt inervate de simpatic.
Procesele ciliare sunt alcAtuite din aglomerari capilare
si secreta umoarea aDoas6.
.lttsul este o diafragm6 in faia anterioara a cristali-
nulul in mijloc, prezintd un o.ificiu numit pupila.
Irisul are rolul unei diafragme care permite regla-
rea cantitatii de lumina ce soseste la retina
Tufca intema este reprezentata de retina. Ea este
membrana fotosensibila cafe realizeaza receptia
gi
transformarea stimulilor luminosi in influx neNos
Refina se intinde posterior
de ora serrata
9i
pre-
zinta dolra regiuni importante:
.pata galbena (macula
lutea), situata in dreptul
axului vizual. La nivelul ei se ddsesc md multe conuri
bulb olfactiv, buton olfactiv, cil olfactiv, papile cali-
j
ciforme, papile fungiforme, papile foliate, papile fi"
j
liforme, mugure gustativ,lama
ciuruit6, cil gustativ j
Anai i ?al cr{i ri ; ai
Vederea furnizeaza peste 90% din informaliile
asupfa mediului inconjurator. de aceea are o impor.
lanF fiziologica considerabila, nu numai in dife"
rentierea luminozit6lii, formei
ti
culorii obiectelor, dar
5i
in orientarea in spaliu, mentinerea echilibrului
gi
a
lonusului cortical
(aten!ia).
Gl obul ocul ar
Globul ocular
(fig.
48), de formd aproximativ sfer
ica, este situat in orbita. Peretele globului ocular este
format din hei tunici concentrice - externa, medie
9i
interna -
ii
din medii refringente.
Tunica extema este fibroasa
9i
formata din dou6
po4iuni inegale posterior se afla sclerotica, iaf anteri.
or, comeea.
Cornea este transparenta, neavand vase de san.
ge, daa are in structuaa sa numeaoase fibre nervoase
2
3
4
5
Fig 48. Oc uL L conjunctivai Z came.a posterioa.a; 3. oistaliru
4. comee; 5 pupil4 6. camera anterioardi 7. irisj 8. o.a s.rata;
9. corp vitrosi 10. muschiul drepl infe.ioc 11. ne.v optjc; ?. paia
oa$ai 13. fovea centraliq 14. .e|nar i5. coroid4 16. sclerotica;
17. muichiul d.ept supenor.
49. Stratuile rtirEii L hembrana limita.ta intemar 2. lib.ele
optici 3. clule multipolare
iganslionarel
4. celule mac.i.
E
5. celule bipola.e; 6. cetuh orizontala; 7 celule foto.ecepi@e
E
conun;8. celule lotorceptoarc cu bastona$e; 9. membrand limi.
hta extemii 10. sirat pigmentar;
a, coroida; b. sclerotica.
aecat bastonage. in centrul maculei lutea se afl6 o
tDicavitate
- fovea centralis
-
numai cu conuri;
|
. pata
oarba, situata medial si inferior de pata gal-
6, repaezinta locul de ieFire a nervului optic din
ul ocular si de intrafe a arterelor globului
oculaf.
pata oarb6 nu existd elemente fotosensibile.
ln structufa fetinei se descriu l0 shaturi, in cafe
tntahesc trei feluri de celule functionale. aflate in
tii sinaptice celule fotoreceptoarq cu
prelungiri
in
a de con
!i
de bastonag, celule bipolare si celule
ultipolare. In afara de acestea, se mai g6sesc
celule
Functia principala
a analizatorului vizual este per-
ceperea luminoziklii, formei s-i culorii obiectelor din
lumea inconiuatoare
Apantul djoptric ocular este format d;n comee
(cu
o
putere de refractie de aproximativ 40 de dioptrii)
si cristalin
(cu
o
putere
de refractie de aproximativ 20
de dioptrii). Simplific6n4 aparatul dioptric al ochiului
poate fi considerat ca o singurd lentilA convergentd cu
o
putere totald de aproximativ 60 de dioptfii si cu cen-
trul optic la 17 mm in fala retinei. Razele paralele care
vin de la o distanta mai mare de 6 m se vor focaliza la
17 mm in spatele centrului optic, dand
pe
retina o ima-
gine
reah, mai mica
9i
rastumata. Cea mai mare parte
a puterii
de refractie a aparatului dioptric ocular
apa4ine felei anterioare a comeei. Totugi, cristalinul
este
jmportant,
deoarece raza lui de curburd poate fi
mlrlt crescutA, reafizand procesul
de acomodare.
Acomodarea
(fig
50) rcprezintA variatia puterii
de
refractie a cdstalinului in raport cu distanta la care
privim un obiect. Acomodarea se datoreaza elasti-
citatii cristalinului, aparatului suspensor al acestuia si
mugchiului ciliar Organul activ al acomoddrii este
muqchiul ciliar C6nd ochiul priveste la distanla mai
mare de 6 m, muFhiul ciliar este relaxat, iar liga-
mentul suspensor este in tensiune, Aceasta pune
in
tensiune cristaloida, comprim6nd cristalinul. Ca
urmare, raza de curburA a acestuia cregte, iar
puterea
de convergenta scade la valoarea minima de 20 de
dioptrii. C6nd privim
obiecte aflate la o distantd mai
sustinere
ti
celule de asociatie.
Conurile sunt adaptate
pentru
vederea diuma, co-
l|fata,
la lumind intensa.
Mediile refringente sunt reprezentate de comeea
lanspafent6, umoarea apoasa, cristalinul si corpul vi-
los.
Crlsfalinul are forma lmei lentile biconvexe, trans-
Frente,
localizat6 inhe iris
9i
corpul vitros
9i
este
hvelit de o capsula elastica - cristaloida- Cristalinul
rste menlinut la locui s6u printrm
sistem de fibre care
ilcAtuiesc ligamentul suspensor Cristalinul nu conline
lase sangvine, nutritia sa fac6ndu-se prin
difuziung de
b vasle
proceselor
ciliare.
Umoarca apoasd este un lichid incolor, care se
loameazd
pdntr-o activitate sec.etorie a
proceselor
cili-
re,
Corpul oitros arc o forma sferoidala, consistenta
gelatinoasa si este transpafent. Ocupa camera vi-
ioasA, situah inaDoia cristalinului.
Celulele cu bastonage sunt celule nervoase modi-
ate, in numar de circa 125 de milioane. Bastonafele
fu.50.
Ammodarca: a. la distanid; b. la ap.opiere.
Fu.cti e ruidameftEle ae ofganisnuuilnan
mica de 6 meiri, muschiul ciliar se contracta
ti
relaxeaza
fibrele liqamentare, tensiunea din cristaloida scade, iar,
dato.ita ahsticitatii, cristalinul se bombeaza. Ca urma.e,
puterea de convergenla
cregte la valoarea sa maximb.
Cu cat hec anii,
putefea de convergenta
scade, deoa_
rece cristalinul
devine mai gros
9i
mai
putin elastic, situ-
alie nurriita
prezbiopie
(prezbitie)
Punctul cel mai aprcpiat de ochi la care vedem clar
un obiec! cu efort acomodativ
maximal, se numegte
puncl proxirL Punctul cel mai apropiat de ochi la care
vedem clar. fat6 efort de acomodate,
se numeste
punct
remotum La tineri,
Punctul Proxim
se afl6 la 25 cm, iar
puncrul
rFmotum k 6 m de ochi Acomodared este un
dci reflex, reglat de
(entrii
corticdF si de coliculii
cvadrigemeni superiori, carq
Prin
;niermediul nucleului
\eoetdt;v
pdrdsimparic
anexat ner\ului oculomotor
din
mizencetal, comanda contrd(tia muscNului
cilidl L-a
reflexul de acomodare vizuala
participa
9i
centrii cord:
.dl'din anie vizuale
prtmare si se(unddre sau asocia_
tive, iar la raspunsul efector
Paticip6
J
mugchii irisului
si muschii exkinseci ai
qlobitlui
ocular
'
Rehexul
pupilar foto-motor este un reflex mult mai
slmplu, cu centrii in mezencefal. El con$a in contmclia
mus{hilor circulari ai irisului, urmata de miozd, ca reac-
tie la stimulafea cu lumina
putemica a retinei
9i,
invers,
in contractia muschlor radiari
gi
relaxarea mulchilor
circulari ai i.isului, urmata de mldriaza,
provocatA de sca_
de.ea intensitaui stimulului luminos
(la intuneric).
in functie de distanta la care se afl6 retina faF de
centrul oDtic, exista:
.ochiul
emetrop, la care retina se afla la 17 mm in
spatele centrului optic, iar imaginea obiectelor
plasate la
infin;t este clara, fara acomodare;
.
ochiui hlpermfrop,
care aae retina situata
la mal
putin
de 17 mm de centrul optic;
Persoana
deP6ateaza
;biectele de ochi
pentru a le vedea clat hipermefoPia
se corecteaza cu lentile convergente;
.
ochiul miop
(hipomeirop), cu retina situat, la dis'
tanle mai mari de 1? mm;
persoana aprode obiectele
de
ochi
pentru a le vedea clar; miopia se corecteaza cll
lentile divergente.
Astiamatismul este un viciu de refracliq datoFt
existenGi mai multor raze de curbur6 ale suPrafelei
comeei. Avand un meridian cu
putere de convergenia
dFormal4 comeea va determina lolmarea unor imagini
retiniene neclare
penku punctele aflate in meridianul
spatial corespunzdior Astigmatismul
se coaecte.lza cu
lentile cilindrice.
Proce6ele fotoclirnice din retind
Retina este sensibila la radiatiile electaomagnetice
cu
lunoimea de unda cuprinsa
intre 390
li
70nm
RJeDtia vizuala consta in tansformarea energiei elec_
tromagnetice a luminii in influx neryos Acest
Proces
se
Detrece la nivelul celulelor re(eptoare letiniene
cu
conuri si cu basionase. in structura lor se afla macre
molecule fotosensibile
(pigment vizual), care sunt de
mai multe tipu : bastonasele conlin un singur fel de
pig_
ment vizual numit rodopsin6; conunle contin trei felufi
de asemenea
pigmenti
-
iodoPsine.
Mecanismul fotorecePtor. Procesul fotoreceptiei
este identic la cele dou6 tipuri de cellle fotorecePtoarc.
Pigmentul vizual absoarbe energia radiatiei luminoase si
se descomDune in cele douA componente
ale sale, reti_
nen
(comun
tuturor
pigmentilor vizuali, derivat de vita_
mina A)
si
opsind
(diferita in functie de pigmentul
vizual). Deoarece
Pigmentul
face
Pade
din structura
membmnei conurilor si bastonaselor, descomplinerea
sa determina modificari ale conductantelor
ionicg
urmate de aparitia
potenlialului recePtor.
Sensibilitatea receptorilor
vizuali este foarte marc'
Bastonasele sunt mult mai sensibile decat conunle.
Pentru a stimula o celula cu bastonag este suficienta
enerqia unei Sinqure cuante de lumina
a.iaotarea receotoritor vlzuali Sensibilitatea
celulelor
totorec;ptoare est;
(u
atat mai mare. cu
(at
ele contin
mai mult
pigment Cantitatea de
Pigment
din conuri
9i
bastonase variaza in funclie de exPunerea lor Ia lu_
mina sau intuneric. Pdn expunerea mult timp la lumina
i
,l
I
2
3
I
-
-
Invers, dac6 un individ sta mdt timp in inh.neriq
nul si opsinele din conuri
Si
din bastonas surlt con-
in pigmenti
vizuali De asemene4 vitarnina A este
in retinen, oescand asdel cantitatea de pig-
vizual. Acest
proces
este numit adaDtare la in-
Sensibilitatea unui bastonag la intuneric este de
de ori mai mare decat la lumina Din acest motiv. ve-
tsL
Reducerea vededi diume este numita hemeralo
E
iar a celei noctume, nictaloDie
kea nocturnA (scotopica)
esie asigurab de bastonate
h avitaminoza A, se compromite adaptarea la intu.
pigmentul
vizual atat din conuri, c6t
ti
din
este descompus in retinen si opsine. in
pluq
mai mare parte a retinenului (si
din conuri
Ei
din
cnage) este transformat in vitamina A, Astfel, scade
pigmentilor
vizuali, iar sensibilitatea
ochiu"
la lumina scade. Acest proces
este numit adaptare la
tna- Vederea dium6
(fotopica)
se reafizeaza cu ajuto-
conurilof. Timpul de adaptare la lumind este de 5 mi-
Vederea dbnegru
9i
vdra
(f,ornatca
Stimularea
fdonaselor
produce
snzalia de lumjna albE iar lipsa
lnulaaii,
senzalia de negru. Corpurile care reflecu toa-
t
rddiatiile lurninoase apar albe, iar cele care abso$
Ee radiatiile apar negre. StimuJarea conurilor proouce
EE rii difefentiate. in tunctie de tipul de pigment
vi-
H
pe care il conlin. Astfel, exista conuri care contin
bnent
sensibil la culoarea rode
(asa-numitele
"conud
fqiiJ
conuri cu pigment
sensibil la culoarea vefde ("co-
!j
verzi")
9i
conuri cu pigment
sensibil la culoafea ar
lsb-a
("conui
albastre). Stimularea egal6 a celor trei
Fi
de conuri provoaca
senztia de alh Stimularea
!i singure categorii de conuri provoac6
snza.tia cu,
E absorbite.
Culorile rosll, albastru si verde sunt culon prrnare
b fundamentale.
Prin amestecul lor in diferite pro
Etij se
pot
obtine toate celelalte culori ale sDectrului
busjv culoarea alb6. Fiecarei
culori din spectru ii core-
Fmde
o culoare complementar6 carq i; amestec cu
ina, dd culoarea alba-
Unul dintre defectele vederii
cromatice e$e cunos-
d sub denumirea
de daftonbm Persoanele care nu
I din na9tere celule cu con, corespunzatoafe uneia din-
e cele trei culod fLmdamentale, vad in locul culorii res-
ective un ton cenuliu. Cel mai frecvent lipssc celulele
r con sensibile la verde si cele snsibile la rosu Boala
)are aproape in exclusivitate la bitrbati (gena
recesiva
linkata). Aproximativ
8% din
populatia
masculina
fera de daltonism.
Calea oFticS
Reprezinti segmentul intermediar al analizatorului
zual
(fig
51). Receptorii caii optice sunt celulele foto
nsibile cu conuri si bastonase. Neuronul I se afla la
nivelul celulelor bipolare din retina, iar al ll"rea neuron
este sihrat tot in retina" dar mai profund,
fiind reprezen-
tat de celulele multipolare. Axonii neuronilor multjpolarj
proveniti
din c6mpul intem al retinei
(campul
nazal) se
incrucisam, form6nd
chlrsrna oplica dupa care ajung
ln tractuloptic opus. Axonii proveniti
din cbmpul extem
al retinei
(c6mpul
temporal) nu se
j
ncruciseaz; si trec i n
tractul optic de aceea9i parte.
NeNUI optic contine fibfe
de la un singur glob
ocuJar. rn timp ce ljactul optic
contine fibre de la ambii ochi.
.
Iracful optic al'unge la metatalamus
(la
copul geni-
culat extem), unde majoritatea fibrelor tractului optia fac
sinapsa cu cel de ai lll.lea neurorl al cdrlti axon se Dro-
paga
spre scoata cerebral6
ti
se termina in lobul occipi-
tal in
jurul
scizurii calcarine, unde se afld ariile vizuale
primaE
Fi
scrmdare sau asociative
care reprezintA seg-
mentul cortical al analizatorului.
fut
5L Calle de corducerE nervor!6 ale anatizatorulul vizuat
lcamp monoc'jai Z amp binocutae
3
punct
de tjxarq 4 c.islrtini
5. relind 6 colicul sLper;ox 7. .orD genicu,dt
e^rern
(tarerat/:
8 rsdialiile opii.e 9.lob occipirdl. t0. traci opuc . chiasra opri,d:
12 nerv oDtiq 13. camD macular
Segmentul cortical al analirakrului viAal
Fiecdrui punct
de pe
retina ii corespunde un punct
rpecific de proieciie
codicala Aria vizuala
primara
se
intinde mai ales pe
fala mediala a lobilor occiDitali de o
parte
si de alta a scizurii calcarine. ln
iurul acesteia se
afla ariile vizuale acundare sau asociative. La nivelul
ariei vizuale primarc,
cea mai intinsa rcprezentare
o are
macula; aceasta ocupa regiunea posterioara
a lobului
occipital ln ariile vizuale
se fealizeaza senzatia si percep.
lja
vizual6. respectiv
transfomarea stimulilor electrici
pomiti
de la nivelul celulelor fotoreceptoare
in senzatie
de lumina. culoare si forma-
7
Fun4il fundamontaie le aruan sm!L! uman
Campul vizual, vederea binocular6
d
gteteoscopta
Spatiul cuprins cu paivirea se nuineqte c6mP vizual.
Fiecan ri ochi'i i corespunde w\ camp oi2ual monocular
(fjg.
52), care se suprapune in mare
Parte
cu campul
vizual al celuilalt ochi. Partea comun6 a celor doua cam_
puri
reprezinh campul atzual binocular Orice obiect
aflat in campul vizual binocular formeaz6 cate o imagine
pe
retina fiecarui ochi. Aceste imagini fuzioneaza
pe
scoa4a int-o imagine mica. Procesul de fuziune corti-
cala este
posibil numai daca imaginile retiniene se
formeazd in ouncte coresDondente.
Acest
proces
de fuzilne a imaginilor incepe la nive_
lul corpilor
geniculali laterali. Vederea binocdara con-
fera abilitatea vederii in profunzime
(stereoscopica)
ExtirDarea ariei vizuale orimare
determina orbirea.
Distrugarea ariilor vizuale secundare
produce afazia
Lucrdri ptadice
-Dsectta
globriui ocul4
Material necesar: ochi Ae vit6
(de
Ia abator), trusa
de diseclie,
plan$eta sau tavila
pentru disclie, lupa,
ace, ser fizjologic.
l^od dp hJcru Se cuft.ta
globut ocular, de
grasimq
de
lesutul
conjuncliv si de muschii extrinseci si se
observa comeea
9i
sclerotica. Cu o bma sau cu bis-
turiul se incizeaz6 sclerotic4
pe linia ecuatoriala
pan6 la
coroida, contnuandu-s, cu foarfec4
pana h realizarea
unei sedionari circulare. Sclerotica se sclioneaza in
evantai
gi
se
prinde cu ace pe plans,eta Se observa
coroida. Se indeparteaz6 comeea, deschizandu-se
ast_
fel carnera antenoar6 din care 5e scrrage umoarea
apoasa. Se observa irisul, care delimiteaza
pupila. Dupa
indepartaaea irisului,
prin transparenla cristalinului se
pot
observa macula lute4
pata oarba
;i
vasele de san-
qe
de la nivelul fetinei. Se scoate cristalinul
!i, Inandu-l
ieasupra un'-ri tex! s constat6 marirea literelor S
desprinde apoi cristaloida. Dupa desprinderea cristali-
nului se vede corpul vitros, cu o consistenta caracteris-
tic6,
prin indepadarea caruia se
Poate
obsrva
retma.
*
DrrFnsaarca reflexului
pt.pih
lllod de hErL Subiectul este agezat in fata unei
suse luminoase si i se acoperd ochii cu o e9arfa nea_
916,
cca 3 minute. Ln desprinderea egarfei subiectul tre-
buie sa
priveascd cll ochii larg deschigi sPre sursa de
lumina. Se observa cd
pupilele
sunt mult m6rite
(midd-
azi), micEor6ndu"se i; cateva secunde
(mioza),
devenind
punctiforme Ia o lumin6 intensa.
Rolul sistemului nervos vegetativ in conaolul refle_
xului
pupilar se poate
Bme
in evidenla
Pe
ochi de
broasc4 folosindu"se substante neurotransmitStoare
Frg. 52 Ctunp vizu6l monoc1ftn 1. hemiretin. nazahj 2 hemiretina
vizuala: bolnavul vede literele scdse, dar nu inlelege
semnifi catia cuvintelor citite.
(mediatori
chimici) colinergice - acetilcolina solutie
1/t0O 0OO, eventualabopind 1% -
9i
ad.energice - adre'
nalna
(epinefrina)
soluiie 1/10 000 sau
pilocarpina 2%
.
Dernonstarea reflexufui comean de cfigir
Reflexul este
polisinaptic nociceptiv. Clipitul,
rarpuns moior de ap6rare, se
poate produce prin atin'
gerea
comeei cu vata. Reflexul nu se plDduce in cazul
rmor leziuni bulbopontine ale nucleului senzitiv al tnge_
menului sau ale ramurii oftalmice a acestuid.
Detnninara c&npului via.lal
|/tod de luaru Se txaseaza pe tabla roza vanturilor,
astfel inc6t locul in care se intretaie dreptele desenate
sa fie la nivelul
pupilei subiectului; acesta va sta la 15 cm
de tabli
9i
va privi cu un singur ochi locul amintil
celalalt ochi fiind acope.iL O alta
persoana deplaseaza o
creta alba in lungul fiecarei linii de
pe
tabla, de la mar
gine spre centm. Cand subiectul care in tot timpul ex-
perimenfului privegte numai in cmtm, anunF ca a pe-F
ceplrt culoarea alba se marcheaza
punctul
respectiv. In
final se unesc
punctele de pe toate lhiile, oblin6ndu"s
o forma geometrica reprezentand c6mpul vizual mono"
cular
pentru lumina alba, Pentru c6mpul vederii croma'
tice se vor folosi crete de diferite culod
perimetrele
acestora vor ti diterile de cele
penlu
lumina alba ln
acela$i fel se procedeaz pentru cel6lalt ochi Partea in
care cele doua cam-
pu se supmpun re
prezint6 campul ve
derii binoculare Cam-
pul vizual al fiecdrui
ochi cuprinde un
nas
unghi de cca 160" in
plan orizontal
Fi
cca
145' in plan verticaL
Anal i : at ar ul auBi i cn' ve: t i bul 6r
Analizatorul acustic si analizatorul vestibular- pen-
:r pozitia
copului in repaus gi miscare
*
srmt situali
-i
urechea intema, Fiecare are cate un nerv care con-
:r-ce impulsul ner'r'ul acustic (co]
ear), respectiv,
_4,u1
vestibular. Pe traiectul neNului cohlear se afl6
:aiglionul
spiral Corti, iar pe
traiectul nervului vestibu-
e_ se afla ganglionul
vestibular Scarpd. Cei doi nervi se
j_F.(
si formeaza perechea
Vlll de nerui cranieni.
-'echea
umana poate percepe
undele sonore, repetate
'-l-o
anumita ordine
(sunete)
sau succedandu.se
.':regulat
(zgomote).
ln ceea ce priveste
analizatorul vestibulal el are
:rctia de a fumiza informatii asupra poziliei
si misca-
:,--r corpului in spaliu,
pe
baza c6roft declangeaza
::;lexele posturale
si gestuale. La aceasta funqie mai
:a:ticipa
Fi
informaliile culese de la receptorii muscu-
z:: kinestezici, cutanati
(tact, presiune)
si optici.
Receptorul auditiv
Perfectionarea aparatului acustic a determinat dez-
,:ilarea unor anexe importantq urechea extemd gi
cea
-edie,
care nu au nici o relatie cu apamtul vestibular
Ljrechea extemd cuprinde pavilionul
9i
conductul
:LIIUV exlem.
Urechea medie este o cavitate pneumatica
sapata
in st6nca temporalului. Peretele latefal al urechii medii
este reprezentat de fimpan Pefetele medial prezinta
fereastra
ouak F;
fercastra fotunda La nivelul
peretelui
anterior se deschide trcmpa lui Eustachiq
prin
care casa timpanului comunica cu nazofaringele.
Aceasta comrmicare are rolul de a egaliza presiunea pe
ambele fete ale timpanului.
LJrechea medie contine in interiorul sdu un lan! arti-
culat de oscioarq ciocanul. nbooala si scarita Cio"
canul si scarita au fiecare cate lm muschi, muschiul
ciocanului - care diminueazi vibaatiile sonore
puter,
nice - si muschiul scaritei care le amplifica pe
cete sta-
be, regl6nd intensitatea
undei sonore.
Urechea intemA este formata dintr'un sistem de
inc6peri, numite labirint osos, sapate in stanca tempo-
ralului. In interiorul labirintului osos se afla labirintul
membranos. intre labirintul osos si cel membranos se
afla perilimfa
Labtintul osos este format din vestibulul osos,
canalele semicirculare
osoase si melcul osos.
Cele trei canale semicirculare osoase se afl6 in
pla-
nuri perpendiculare
unul
pe
celalalt. Fiecare canal
semicircular se deschide la o extremitate a sa
prhta-o
dilatalie mai larga, numita ampul6. Ln cealalta extre-
mitate, canalul anterior se uneste cu cel oostetior in-
trun canal comun inainte de a se deschide in vestibul.
Melcul osos este situat anterior de vestibul si Dre-
zinta o forma conica. cu un ax osos cenlral, numil co-
lumela, in
jurul
caruia melcul osos realizeaza 2y, ture.
Pe columela
se pdnde
lama 5pirdla osoasa, cdre
este integita de membrana bazilara a labirintului mem-
branos
Fi
membrana vestibular6 Reissner. Aceste dou6
membrane compadimenteaza lumenul osos In rampa
vestibulara, situatd deasupra membranei vestibulare,
rampa timpanic4 sub membrana bazilara, si canalul
cohlear
(melcul
membranos) intre membrana bazilard,
membrana vestibular6
si Deretele extem al melcului
osos. Rampele vestibulara si fimpanica confin
perilim-
fa, iar canalul cohleaa, endolimfa. Spre varful melcului,
lama spirala lasd un spaliu liber - helicotrema.
LabirintuL membranos este format dintr-un sistem
de camere, sifuate in intedorul labirintului osos.
Vestibulul membaanos este format din doua cavit6ti:
utricula, situah in paatea
superioara a vestibulului, si
sacula, sub utricula. In utricula se deschid cele trei
canale semicirculaae membranoase
(fig.
53).
Din patea
inferioarA a saculei pornegte
canalul
cohlear care contine organul Co.ti, cu receptorii acusti-
ci. Organul Corti este asezat pe membrana bazilara.
ln centrul organului Corti se gasegte
un spatiu tri-
unghiular numit tunelul Corti. Pe laturile acestuia se afla
I
I
I
a
I
a
a
a
a
I
=
=
=
=
=
=
=
=
=
=
=
=
=
=
=
=
=
: l i : : : '
'rui!i.
9l!1;oee,
F!.cti e fundameitae ale oisaismuluiuman
\ 2
12
11 10 I 87
Fra 53 tlrd|n L ciocmul 2. ni.ovala 3. sca.i!a; 4 fereastra ovala;
5 ;eM,l vestibular 6' neN cohlear 7. melculi8. bompa lui Eustachio;
9- casa timranulul10. timpanuli ll conductul audiliv extmi 12.
pavi_
celule de sus- nere. Tunetul este traversat de fibre den-
dritice ale neuronilor din
ganglionul spiral Corti.
Deasupra celulelor de sustinele se
gasesc celulele
auditive. La
polul
bazal al celuleloa auditive sosesc ter'
minatii dendritice ale neuronilor din
ganglionul spiral
Corti. La
polu' apical al celulelor auditive se
gasesc cilii
auditivi. care Datrund'in
membrana reticulata secrctata
de celulele de sustinere. DeasuPra cililor auditivi se afla
membrana tectoria
(fig.
54)
ReceDtorii vestibulari
Sunt situati in labirintul membranos ln uiricula
9i
sacula se
gaseqte cAte o macula, respectiv utricular6
9i
sacular6, formate din celllle de suslinerq a$ezate
Pe
o
membrana
bazala, peste care sunt dispuse celule sen'
zoriale cu cili. La
polul bazal al celulelor senzoriale se
sesc dendrite ale neuroniloa din
ganglionul vestibular
Scarpa. Cilii sunt inglobati in membrana otolitica,
in
carc se afla
qranule
de carbonat de cdlciu si magneziu
numite otol6. Crestele amPulare, Iocalizate in ampuele
canalelor semicirculare membranoase,
sunt formate din
celule de sustjnere
gi
celule senzoriale La
polul apical,
celuiele senzoriale Drezin%
cili care
pakund intr_o ctlpo_
la
qelatrnoas4
iar la
polul
balal se gasesc termindtii
den-
driiice ale neuronilor din
ganqlionul vestibular ScarPa
Segmentele
intermediar
9i
central
Calea acugtic6, Primul neuron se afl6 in ganglionul
spiral Corti. Dendritele
primului
neuron ajung la
Polul
bazal al celulelor auditive cu cili din organul Corti, iar
axonii formeaz nervul coNear, carc se indaeaph spre
cei doi nuclei cohleari
(ventral
si dorsal) din
punie, unde
se
g6seqte al ll-lea nellron. Axonul acesiuia se incni-
ciseaza, dupa care urmeaza lm taaiect ascendent spre
Ro.54. Ofadnul Cortl a. 11 dunul col'lpar' l rdnpa
te'ribulab
2.;embran; \e-ribuidr. R"'"neriJ. dralconledr 4. orsan
(
oni
5. .amDa iimoanic.i 6. ne.v vestibulo cohleai b. detaliu: 7. celui
ciliate intem;j: 8. membrana tectoria;
g
celule ciliate exieme
10. membran. bdi1ar411. fibre newoae.
coliculul inferior, unde s gdseite al III_lea neuron Al
lvlea neuron al caii acustice se
gasette in corPLl
geniculat medial. Axonul celui de_al Ivlea-neuron se
proiecteaza in girul temporal superior
(lig.55).
in iunn ariei Drimare se afla ada secundara sau dF
asocijtie, care
piimeste
aferente de la aria
Pdmara
Calea vestbulaE" Primul neuron se afla in
gan'
glionul vestibular Scarpa. Dendritele
Primltiui
neuron
ajung la celulele senzoriale cu cili din macula
9i
crest
amoulaae iar axonii formeaza ramura vestibular6 e
peaechli
a VIII_a de nervi cranieni
(nervul
vestibulc
cohlear). Ramuaa vestibuhd se indreapta sPre ce
patru
nuclei vestibulari din bulb
(suPerior, inferior, laie
ral si medial). La acest nivel se afla cel de-al ll"lea neu'
ron al caii vestibulaae
gi
de aici
pleaca mai multe fascL'
cule, 5l anume:
.
fasciculul vstibulo_spinal, spre maduva
(con-
troleaza tonusul muscular)
.
fasciculul vestibulo"cerebelos,
spre cerebel
(con-
boleaza echilibrul static
9i
dinamic)
.
fasciculul vestibulo-nuclear. sDre nucleii nervilor lll
si IV din mezencefal si M din plmte (controleaza
mis'
carile globilor
oculari, cu punct
de
plecare
labirintic)
.
fasciculul vestibulo-klamic, spfe talamus; de aici,
Prin
fibrele talairorofticale, se proiecteaza pe
scoa(a.
Mecanisrnul rcceDtiei auditive
Urechea umand percepe
sunete cu frecvenla cu.
prinsa
inbe 20
9i
20 000 Hz si amplitudini intfe 0 si
l3O de dec;beli
(ldb
-
ldvne/cm').
Undele sonoae sunt produse
de mrefieri
Si
con-
densari ale aerului si au ca proprietati
fundamentale:
.
haltime4 determinata de frecventa undelol
.
infensitafe4 determinatA de amplitudhe;
.
finrbruL determinat de vibrafiile affnonice supe-
ibare insotitoare
Celulele senzoriale de Ia nivel.rl organului Corti
t'ansiormd energia mecanica a sunetelor in impuls ner
yos.
Sunetul este transmis pana
b organul Corti, ince-
pnd de la nivelul pavilionului
urechii, care capteaza si
diriieaza sunetele spre conductul auditiv extem. I a ca.
pdtul acestuia, unda sonofa
pune
in vibratie membmna
llimpanului
care, h randul siu, antreneazd lantul celor
lftei
oscioare. Perforatiile timpanului nu duc la surditatq
id
numai la o scddere a acuitaui auditive a urechii res-
lpective ljnda sonord este transmisa mai departe, suc-
lcesiv,
ferestrei ovalq perilimfei
si endolimfei Variatiile
&
presiune
ale endolimfei fac sa vibreze membrana
pazilar4 pe care se gasegte
organul Corti.
Vibratiile membfanei bazilare antreneaza celulele
Frditive
ai caror cili vor suferi defofmatii mecanice la
Fontactul
cu membrana tectoria- Inclinarea cililor intro
tsr'te
depolarizeaz6 celulele, iar in direclia opusa le
hiperpolarizeaza, DeDolariz5r:le celulelor senzonate
Eesc
frecvenla potenlialelor
de acliune, iar hiperpola-
t?anle o reouc
Membrana bazilara are o struchlra comparabild cu
ut tezonalof cu coarde caruia ri corespund particula-
dtali de elasticitate si de rezonanta: bala mel(uluiintra
in fezonanta cu sunetele de frecvent6 inalta
[500OHz),
miiiocut membranei bazilafe rezoneaz cu
frecvente medii (50O0Flz),
iar varful melcului, cu
frecvente
1oase
(20-500
llz).
Trangrniterea stimulului auditiv. Fiecare neuron sen-
zitiv din ganglionul
spiral Corti transmite
jmpulsuri
ner
voase de la o anumitA zona a membranei bazilare.
Aceasta specializare zonala se
pastaeaza
'in
continuaae
Ei
la celelalte statii de releu ale caii acustice. Sunetele
de o anumitd frecventA activeaza anumiti neuroni
cohleari, coliculari
!i
metatalamici. ln acest mod, exci-
btiile sonore, sepa.ate in frecvenlele componente la
njvellrl mernbranei bazila.e, se transmit prin
,,fire izc
bte" spre neuronii corticali.
Identificarea directiei de unde vine sunetul se rea-
beaza prin
doua mecanisme principale prin
detectarea
decalajului in timp dintre senmalele acustice care intaa
in cele doua urechi si prin
diferenta de intensitate a
sunetului care ajunge Ia cele dou6 urechi.
Fizidogh analizatorufui vstibular
Analizatorul vestibular are rolul de a informa cre-
ierul despre
pozitia
capului in spatiu
Fi
despre acce-
lerdrile liniare sau circulare la care acesta este supus.
Simlul vestibular nu este propriu"zis
un simt al eah i-
b.ului, ci o componenta importanta a mecanismelor
care contdbuie la reglarea echilibrului, alaturi de ana-
lizatorii kinestezic, vizual, tactil si de cerebel.
Segmenhl pedfe{ic
Receptorii maculari sunt stimulati mecanic de cahe
otolite. Stimulaaea are loc at6t in conditii statice, cat si
dinamice. Cand capul sta nemisca! otoijtele apasa
flin
greutatea lor asupra
cililor celulelor senzoriale, care tri-
mit impulsuri spre centri, inform6ndu-i asupra pozitiei
capului In raporl .u
directia vectorului gravitational.
Cand capul si corpul sufera accelera; liniare (lnain-
te, inapoi sau laterall fortele de inertie imping otolitelq
care sunt mai dense decat endolimfa, in sens opus
deplasarii. Astfel, se declanseaza la nivelul cmtrilor ner.
vosi reaclii motorii
corectoafe ale pozjtiei
co|Pului si
capului. in vederea mentinerii echilibruluj
De toata dura.
I
2
3
8
7
Fis. 55. Caile d conducs al mdizatorului auditiu r. 6Emus;
2 ortexul audiiiv
(lobul
tempo6l); 3. corpul geniculat
medial din
metatalamusi 4.nucleul cohleaq 5 neN vestibulo,cohtear
(V
t)l
6.punter 7. mezencfal 8. colicul infe or.
Fri.t!,a id.dam3nt6e al orcansmul! uman
ta migcarii. De rcmarcat cd receptorii maculari nu detec"
teaza viteza de deplasafe a corpului, respectiv a capului,
ci acceleratia
(cei
din utricula - acceleratia orizontal4
iar cei din sacula - vertical6). Receptorii analizaton-ilui
vestibular sunt
9i
sediul unor reflexe posturale. O modi_
ficare btusca a
pozilei
corpului declangeaza reflexe care
ajuti la menlinerea
posturii
9i
a echilibrului.
Receptorii otolitici nu participa la mentinera echi-
librului in conditiile accelerdrilor circulare ale capului
gi
comulul,
Crestele ampulare
9i
cupolele
gelatinoase, care se
gasesc la baza canalelor semicirculare, reprezintd cel
de-al doilea ofgan receptor al analizatorului vestiblilar,
responsabil de mentinerea echilibrului in condiijile ac-
celeraliilor circulare ale capului
Fi
corpului. Cilii celule_
lor senzoriale din canalele semicirculare sunt excitati
mecanic de deplasarea endolimfei. Orice migcare de
rotalre a capului sau a corpului ankeneaza rotalia si_
multand a canalelof semicirculare aflate in
planlil
fota_
liei
respective. Din cauza iner.tiei, endolimfa din aceste
canale va suferi o deplasare relativd in sens opus
9i
va
inclina cupola in sensul acestei deplasiri
(fig.
56).
Receplionarea migcariloa circulare ale capului este
posibila
datorita orientarii canalelor semicirclilare in cele
trei planuri ale spatiului
(frontal,
orizontal
g;
sagital).
:
timpan, fereastra rotunda/ovala, ciocan, nicovala,
:
sc6ril6, trompa lui Eustachio, utricula, sacula,
:
labirint
(osos/membranos),
vestibul, canale semi_
:
circulare, melc, otolit, organ Corti,
ganglion Scarpa
ng. 56. ArnbruB otoliuca
ti
otolitele a. capulin pozitie vertical.:
1. otolilq 2. celule de sustinerq 3. celule ciliatei 4. fib.e senzonab;
5. cupola gebiinoasd; b. capulin pozitia aplecat inainte.
Transmiterea infectiei se face de la
pefsoana la
persoanA sau de la animale la om. Tratamentul este,
de regula, local, iar prevenirea raspanirii infe4;e; se
lace
prin
tratarea persoanelor bolnave si prin masuri
de igiena riguroasa.
Acnea
Boala inflamatorie ce afecteaza foliculul pilose-
baceu; etiopatogenie complexa
9i
incomplet elucidata.
Afecteaza in special adolescenlii, uneori capdtand
9i
rm aspect psiho-social important.
Herpesul
Infectia cu virusul Herpes simplex consta din apari-
tia
unei eruptii cutanate sau mucoase cu aspect camc-
teristic
(vezicule pe
o baz eritematoasa). Infeciia poate
fi primar6
sau recurentd. Se
poate transmite de la om la
om. Terapia se face cu medicamente antivirale.
Rodemitele
Sunt infectii bacteriene cutanate, de obicei supeF
ficiale, benefic;nd de regula de tefapie locala cu anti-
biotice. Apar in special la copii.
Rinitele
Edem si vasodilatatie la nivelul mucoasei nazale,
manifestat6 clinic prin rinoaee
9i
obstructie nazald.
Nol i uni el ement ar e de i gi enA
Si
pat ol ogi e
Micozele
Infecliile fungice cutanate
pot fi provocate de deF
matofi_ti, care
produc infectarea tegumentara superfi-
ciala
qi
a anexelor cutanate
(p6r,
unghii), sau de levuri
din
genul
Candida ce
pot afecta
si
mucoasele.
Poate avea multiple etiologii
9i
poate
fi acuta sau
cronicd.
CatEracta
Reprezintd opacifierea cdstalinului din componenta
sistemului optic al globului ocular, ceea ce duce la
pierderea gmdata a acuit4ii vizuale, care poate merge
pand la pierderea completa a vederii Acesta opacifierc
se datoreaza unor modificari chimice ale proteinelor din
compoziFa cristalinului, modificAri aparute ca u.mare a
unor infectii. traumatisme sau inaintarii in var5t6.
Cataracta reprezinta principala
cauz de
pierdere a ved-
erii. Tratamentul consta in indepartarea chirurgicala a
cristalinului afectat
ti
implantarea unuia artificial.
Gaucqnul
Reprezinta a doua cauza de
pierdere a vederii gi
este
foarte frecvent, mai ales in
ladle
mai pulin
dezvoltate.
Poate afecta persoane
de orice varst4 dar 95% din
cazuri apar la
persoanele
de
peste
40 de ani.
Glaucomul este cresterea oresinii intraoculare. Umoa"
rea apoasi nu s dreneaza corespunzitor prin sistemul
venoq prin
comparatie cu viteza de producere.
Cumu-
larea de lichid duce la compresia vaslor globului
ocltlar
si a nervului oDtic. Celulele retinine sunt distruse iar ner
vul optic se
poate
atrofi4 ceea ce
poate
duce la orbire.
Cqri'mctivih
Reprezinta inflamafi mucoasei conjunctivale
9i
poate
avea cauze multiplei alergice, infeclioase, traumatice.
ohl,
otita extema este un termen
geneml prin
care s
denumeste orice infe4ie a urechii exteme
(micotica
bacteriana, viral6).
Otita medie purulentd
acuta este o infe4ie a urechii
medii. Patogenii ajung la acest nivel, de obicei prin
hompa lui Eustachio, succedand cel mai adesea unei
amigdalite sau raceli. Cei mai susceptibili sunt copiij,
deoarece mcesc fecvent
9i
au trompa Eustachio scurta
9i
plasatd
orizontal Simptomul cel mai frecvmt este
durerea la nivelul urechii medii, iar presimea exercitat6
de inflamalia de la acest nivel poate duce la ruprm
membranei timoanice.
Atlati rasDunsul corect
Segmentul intermediar al analizatorului conduce impulsul nervos de la receptor la SNC prin cAi: a. de asoci-
atie; b. ascendente; c. descendente; d. colaterale.
Prin tesut subotanat se intelegq a. epidermul b. dermul gi hipodermul; c. hipodermul d receptorii cutanaF
din cele trei straturi.
SuprafaF carnpului receptor
pentru
snsibilitatea cutanata: a. este in mport direct proportional
cu dmsitatea
receptoriloc b. este in raport invers propoltional
cu densitatea receptoriloD c. nu depinde de densitatea recep-
torilot d toate raspunsurile sunt greSite
Coloana din stanga cupdnde unele strucfuri ale sgmentului periferic al analizatorului vizual, iar cea din dreapta,
formatiuni care intra in componenia acestora. Aaoci4i formatiunile cu structurile corespunzatoarc:
1, camera anterioara
2 tunica exbma
3. tunica medie
4. tunica intema
5. anexele globului ocular
a.
pata galben6
b. mugchii ciliari
c. mutchii extrinseci
d. comea transparentd
e. rnnoarea aPoasa
Stabilili dacd enunlurile legate prin
conjunctia .,deoarece'
sunt adev6rate sau false; in cazul ln care le consideraF
adevarate, dete[tir4i daca intre ele existd sau nu o relatie de cauzalitate:
Prezbiopia
(prezbitia)
este o deficienF de acomodare care apare in timp, deoarecq cu trecerea anilor, cristal-
inul devine mai pulin
elastic
Ai
puterea
sa de convergenl6 scade.
Urechea intem6 este formata dintr-un sistem de
'inc6Ded
numite labirint osos deoarece in interiorul aces-
tuia se aflA labirintul membranos.
Receplionare4 de catre analizatorul vestibular, a miFcSrilor circulare ale capului este pos;bl. deoarece
impulsudle nervoase provin de la canalele semicirculaae, care sunt orientate in cele trei
planuri
ale spalului.
Axonul deutoneuronului care formeazd tractul olfactiv se
proiecteaza
direct ia lobul temporal, deoarece calea
olfactivi nu are legafuri directe cu talamusul.
Receptorii neurotendinosi sunt localizali la
jonctiunea
dintre mulchi
9i
tendorf deoarec monitorizeaza con-
tinuu tensiunea
produsa
in tendoane de contraclia musculara sau de intinderea sa
pasiva.
Alcdhr4i un esu cu tema
"Snsibilitatea
- componentd a functiilor de relatid.
d
Fincfiih tundome.tae ap orgdnsmulu uman
3, Gl andel e endocr i ne
Glandele cu secrelie intema sunt formate d'n epi-
telii secretorii, ale caror celule p.oduc substante active,
numite hormoni. pe
care rielibereaza direct rn sange.
Hormonii sunt substante chimice specifice, care
ac_tioneaza la distanf6 de locul sintezei
Si
produc
efecte caracteristice. Se considera glande
endocrine:
hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele,
testiculul,
ovarul, pancfeasul
insular, timusul, epifjza si, tempo"
rar, placenta (fig.
57).
Exista
!i
alte ofgane care,in afara funcliei loa
pain-
cipalq au
gi
celule cu aol endocrin: antrul
Dilonc
secre-
ta gastrina, duodenul secreta 6-8 hormoni cu rol in
aeglarea activitali secretori:
9'
motorii a aparatului
digestiv, rinichiul secret6 renina gi eritropoietina etc.
In plus, unii neuroni hipotalamici si ai altor organe
nervoase au sl activitate secretorie. Dtoces numit neu-
rosecretie, care reprezinta tot o funclie endocrina.
Astfel, sistemul endocrin este conceput ca un sistem
anatomo-funclional
complex, controlat de sistemul
neNos, avand rolul de a regla
9i
coordona pe
cale
umorald activitatea diferiteloa organe pe
care le inte.
greaTa I n ansambl ul f unct i i l of organi sml l l ui .
Principalul rol al glandelor
endocrine constA in
reglaf ea metabolismului celular.
Hormonii sunt eliberali in sange si sunt traDs-
portati
spre toate celulele corpului.
i "{ i pof i za
Localizata h baza encefalului, inapoia chiasmei
optjce,
pe
Saua
tuaceasca a osului sfenoid, hipofiza
(glanda pituitara)
are forma rotunjita si diamet.ul de
1,3cm. Canhrefte 500 mg. Este alc6tuitA din trei Iobi:
anterior, mljlociu (intermediar)
si posterior. LobLll
antedof si cel intermediar constituie adenohipofiza
iar lobul posterior,
neurchipofiza,
Lobul anterior este
partea
cea mai dezvoltata a
glandei, constituind 75% din masa hipofizei, in timp ce
Iobul intermediar
rcptezinta numai 2%, fiind redus la
o simpla lamd epiteliala, aderenh de lobul posteriot.
lntre hipofizA si hipotalamus sunt relalii anatomice
si functionale. Anatomic, hipofiza este legat6 de aces-
ta prin tija pituitar6. Intre regiuna mediana a hipota-
lamusului si adenohipofiz6 existd o legAtura vasculara
reprezentata de sistemul port-hipotalamo-hipofizar,
descris de anatomistulroman Gdgore T. Popa tmpre-
una cu Unna Fielding. lntre hipotalamusul ante.iof
li
neu.ohipofiza exista tractul neavos hipotalamo-hipo-
fizar. Prin dceste legatJri vasculare si nervoase si prin
produgii de neurosecretie, hipotalamusul
controleaza
9i
regleaza secrelia hipofizei, iar prin intermediul aces-
teia, coordoneazA activitatea intregului
gistem
endocrin (fig.
58).
Adenohi pofi za
Este situata in partea
anterioar6, dar se intinde si
posterior,
inconjurand aproape complet neurohipofiza.
Hormonii adenohipof izei sunt glandulotropi,
avand
ca organe-tinta alte glande endoc.ine
(ACTH,
TSH,
FSH, LH)
ii
non-glandulotropi
(STH,
prolactina).
Hormonul
somatotop
(STH),
denumit si hormon
de cregtere, stimuleaz6, impfeuna cu insulina, hor.
monii tiroidieni
9i
gonadici,
cregterea organismului.
STtl stimuleaza condrogeneza la nivelul cartilajelor de
crestere metafizare
(diafizoepifizare),
determinand
creqteaea in lungime a oaselor. Majoritatea efectelor
STH se exercitd indirect, prin
actiunea unuj
gistem
de
factori de cfegtere numi[i somatomedine. Dupa pu-
bertate, STH produce
ingrosarea oaselor lungi si dez-
voltarea oaselor late. Stimuleaza cresterea mugchilor
9i
a viscerelor, cu exceptia creierului. STH detefmina
o retentie de compugi a; Ca, Na, K, P sl N.
Fjg. 57 Clandele endocrine 1. glmda pineal. (epifDa}
2. tiroida si
paratlroidelei 3. glanda
supmrenald; 4.
pancreas;
5 testicul 6. ovar,-
7 iimusi8. hipofizn (glanda pnunad);9. hipotalamus.
F: 5g Legitunb nsvoas
ti
valcriar hlotrlanolripotael
':
co|P neuronalj 2. axonii neuronilor *cretorii 3. regiunea median.;
,1.
tija
pituitata;
5. neuohipoliza;6. lob intemediar; ?. adenohipofila;
3. capilarc; 9. artera hipoflkra supeioadi 10. capilare.
Hipersecretia acestui hoirnon are consecinle
(in
functie de varsta) asupra dezvoltarii somatice
9i
meta-
bolismului. Daca hiperscrelia de STH suvine ?nainte
de pubertate,
se
produce gigantlsmul
IndMdul atinge
talii de peste 2 metri, prin
cregterea exagerata in lungi-
me a exhemita$lor. Intelectul nu este afectat. Dupa
pubertate, se produce
aoomegali4 caftcteizata ptm
cregterea exagerata a oaselor felei, a mandibulei, a oa-
slor late, in general,
dar si ingrosarea buzelor, creste-
.ea viscerelor
(inima,
fical rinichi, limbd)
fi
alungirea
exagera% a mainiior si
picioarelor.
Hiposecrelia produce,
la copil, oprirea creFterii so-
matice, dar nu a celei neuropsihice. Boala se numel
te
piticism (nanism)
hipofizar Indivizii sunt de talie
m'ca, 1.20-1.30 m, dar proportionat dezvoltali
ti
cu in-
ielectul normal.
Prolactina, numit
9i
hormonul mamotrop sau luteo-
..op
(LTH),
stimuleazd, la femeie, secretia lactata a
glandei
mamare, sensibilizata de estrogeni
ti
proges-
teron. Prolactina este un inhibitor al activit6tii
gonadotrope, fiind capabila sa previna
ovulalia.
Secretia de Drolactind in afara sarcinii este stimulata
de efortul fizic, stress-ul psihic
Ai
chirurgical hipoglic-
mie, sorm; in timpul sarcinii, secretia
prolactinei
creste
gradat, ating6nd un varf h nagtere gi
revenind la nivelul
de control dupa aproximativ 8 zile. Suptul determina
cresterea temporara a secretiei de
prolactina,
Homonul adrenoco.ticotrop
(ACTH
- cortico-
fopina) stimuleazA activitatea secretorie a glandei
corticosupfarenale, cfescand concentratia sangvina a
glucocorticoizilor
9i
hormonilor sexosteroizi. Asupaa
secretiei de mineralocorticoizi. efectele ACTH sunt
mai reduse. ln afara actiunii indirecte, ACTH stimu-
leaz6 direct melanogeneza in celulele
pigmentare
(melanocite), producand
inchiderea culo i
pielii.
Hipersecretia de corticotropind
paoduce
atat efec-
tele excesului de glucocorticoizi,
cat si efectele mela-
nocitestimulatoare, la nivelul tegumentului
(diabet
bronzat).
Hiposecretia de ACTH
produce
efectele caracteris-
tice deficitului de glucocorticoizi (vezi
corticosupra-
renalal,
Homo rl tireotop
(tireostimulina
- TSH) stimu-
leaza sinteza
ti
secretia de hormoni tiroidieni. Hiperse-
cretia de TSH poate
duce ia hipertiroidism (de
exem-
p]xJ, boala BasedoLDr, iar hiposecretia duce la insufi-
cienF tiroidiana.
Homonii gonEdotropi (gonadostimulinele)
contro-
leaza funclia
gonadelor.
Hormonul
foliculostimulant
(FSH),
la barbat, sti-
muleaza dezvoltarea tubilor seminiferi si spermatoge-
neza, iar, la femeie, determiDd cresterea si maturarea
foliculului de Craaf si secfetia de estfogeni.
Hormonul luteinizant
(LH)
actioneaza, la barbat,
pdn stimularea secretiei de androgeni de catre celule-
le interstitiale testiculare Leydig. La femeie, determi-
na ovulalia
9i
apadtia corpului galben, a c6rui secretie
de progesteron
ii
estrogeni o stimuleaza.
Lobul i ntermedi ar
Imi i l oci u]
Reprezinta 2% din masa hipofizei. Anatomic, face
parte
din adenohipofizd. El secreta un hormon de
stimulafe a pigmentogenezei
numit hormon melano
citostimulant
(MSH).
care are acelasi precursor
ca si
ACTH-ul. Hipotalamusul secreta un hormon de inhi-
bare a secretiei de MSH.
Lobul posteri or
Ineurohi pofi za]
Hormonii eliberati in circulatie de catre neuro-
hipofiza sunt vasopresina
(sau
hormonul antidiuretic
ADH) si oxitocina. Ei sunt secfetati in hipotalamusul
anterior, iar punerea
lor in circulalie se face sub influ-
enla hipotalamusului prin
tda
pituitara.
Vagoprsina, denumit6 s,i hormonul antidiuretic
(ADH)
are ca actiltne principala crestefea absorbiiei
facultative a apei la nivelul tubilor distali si colectori
ai nefronului. ln afara de reducerea volumuiui
qi
con-
centrarea urinei, ADH produce
9i
reducerea secrefiilof
tuturor glandelor
exocrine
qi, prin
aceasta, contribuie
la mentinerea volumului lichideloa oroanismului. in
doze mari. ADH
Dfoduce vasoconstrictie.
Hiposecretia acestui hormon determind
pieaderi
mari de apa, in special prin urin6, a carei cantitate
d
Funcf e fuidlmeftae Ee orcafismuluirmEn
i---CuvrNrE
cHErE--.---*------*-*-----i
i
hipofizq adenohipofiza, neurohipofiza, hormon soma-
i
;
totrop.
proldctina,
hormon ddrenocorticobop. hormon :
: lireotrop. hormon gonddo[op, hormon melano(itosli_
i
:mulanl
vasopresina. oxitocina. diabet brondt. diabet
i
i
insipid, nanism, gigantisrr! acromegalie
i
..-''.' .'''.
'....
-'.... -'-
-.:
poate
ajunge
pan6 la 201in 24 de ore. Boala, diabetul
insipid, survine in leziuni ale hipotalamusului sau ale
neurohipofizei.
Oxitocina
(ociiocina)
stimuleaza contraclia muscu_
l dt uri i net ede a ut erul ui gravi d, mdi al es i n
preaj ma
travaliului. si expulzia laptelui din glanda mamara.
datorata
(onkactiei
celulelor mioepiteliale care incon-
joara
alveolele.
Gl andel e suprarenai e
Sunt
glande pereche,
situate la polul
superior al
rinichiului. Fiecare este format6 dintr-o poriiune corti-
cala
(periferica) qi
una medulara, diferite din punct de
vedere embriologic, anatomic
qi
functional
(fig.
59).
Corti cosuprarenal a
(CSRI
Hormonii secretati de corticosuDrarenala sunt de
natura lipidica. Ei se sintetizeaza din colesterol. Rolul
lor este vital. In functie de aciiunea principala exerci.
tata de acetti hormoni, ei sunt imparlti in trei grupe:
l.Ivlineralocorticoizii, cu repfezentantlrl
principal
aldostefonul,
joaca
rolln metabolismul sarurilor mine-
rale. determinand reabsorbtia Na'in schimbul K* sau
H+
pe
care-i excreta la nivelul tubilor uriniferi conto4i
distali
Si
colectori. Se produc kaliurie
gi
acidurie.
Reabsorbtia sodiului este insotita de feabsorbtia
Fig. 50. Stsucim glandi suprarenale 1. conicala: a. zona
slomeru'
lar4 b. zona fasciculatar c. zo.a reticulatdr 2. medulara
clorului. Reabsorbtia apei este consecinla gfadientlilui
osmotic creat de transportul NaCl. Aldosteronul, prin
acliunea sa de relinere a Na+ in organism, are rolin
mentinerea Dresiunii osmotice a mediului intern al
organismultri
9i
a volumului sangvin, precum gi
in
echilibrul acido-bazic.
Celule-linta asemanatoare se afld
gi
in glandele su-
doripaae, salivare
9i
colice.
Hipersecrelia de aldoste.on
(boala
Conn) duce la
.etentie masiv6 de sare
qi
apa
ti
determina edeme
ti
hipertensiune. Hiposecrelia se intalnegte in cazulinsu-
ficientei globale
a CSR
(boala
Addisonl La acesti bol-
navi are loc o
pierdere
de sare
9i
api, urmatd de hipo-
tensiune
gi
adinamie
(scaderea
capacitalii de efort).
2.Glucocorticoizii sunt reprezentaii in special de
corliron si hidocotl2on
(cortizol).
Circula 14 sange
legati de pfoteinele plasmatice.
O mica fraciiune liberd
a cortizolului exefcita efectele metabolice specifice
Efecte specifice asupra unor organe
ti lesutud
TEME SI APLICATII
@Aiiiitl ll il::;::1lliiiidilr;::t::i,i
!!ttb
Pr ol d; ' : "l
t t "a' a
ctu!i4!i*:::::
Lipi4i
l
l "' l l
Roluri fiziologice in metabolismi intemediar slrprarenale este un ganglion simpatic, ai carui neu-
roni nu au
prelungid.
Hormonii secretati de medulara se numesc catecol-
amine: adrenalina
(epinefrina),
ln
proportie
de 80%,
noradrenalina
(norepinef.ina),
in
propo4ie
de 20%.
Acliunea acestor hormoni este identicA cu stimulafea
sistemului nervos simpatic. Principalele acliuni ale
acestor hormoni si mediatori chimici sunt:
.asupra
aparatului cardiovascular, produc tahicardie,
vasoconstrictie si hipertensiune Cfeste excitabilitatea
inimil adrenalina dilatd insa vasele musculare si le con.
tractA
pe
cele din piele, mucoase
gi
viscere. Noradrena-
lina are
predominant
actiuni vasoconshictoarej
.
asupra aparatului respiaator determina relaxarea
musculaturii netede si dilatarea bronhiilor
.
asupra tubului digestiv determina relaxarea mus"
culatudi netede a perelilor gi
contrac.tia sfincterelor
Inhiba majoriktea secretiilor Contmcta splina
5i
ficatul;
.asupra
metabolismului glucidic
9i
lipidic produc
glicogenoliza
t
hiperglicemie, mobilizarea grasimilor
din rezerve
gi
catabolismul acizilor
grasi.
Adrenalina
are electe
predominani
metabolice si energetice:
.
alte actiuni
-
dilat6 pupila,
contractii fibrele ne-
tede ale mugchilor erectori ai firului de par. Produc
alerta corticala, anxietate si fric6. Stimuleaza sistemul
reticulat activator ascendent.
Atat secretia corticalei, cat
si
cea a medularei su.
prarenale sunt stimulate in conditii de stress
(st6ri
de
incordare neuropsihica, de emotii, traumatisme, frig
sau cdldurd excesivd etc.). Acegti hoamoni au un rol
important in reactia de adaptare a organismului in fa"
!a
diferitelor agresiuni interne
9i
externe.
Hipersecrelia de
glucocorticoizi
determina sindro-
mul CusNng, in care predomina semnele deregldrilor
metabolismului intermediar. Bolnavii
prezinta
obezi"
tate, diabet
9i
hipertensiune. Hiposecrelia se intal.
neste in boala Addison.
3. tlonnonii sexortercizi sunt reprezentati de doua
Erupe
de hormoni, unii androgeni
(asemanatori
celor
secretali de testicul)
!i
altii estrogeni
(asemanAtori
celor
secretali de ovare), Actiunea acestor hormoni o com-
pleteaza pe
cea a hormonilor sexuali rcspectivi. Rolul lor
se manifest6 in special in cazul apadliei
9i
dezvoltarii
(aacterelor
sexuale secundare. Ei determina, la bdieti,
('egterea
barbii si mustalilor, dezvoltarea laringelui gi
irEosarea vocii, dezvoltarea scheletului si a masei
musculare La fete, stimuleaza dezvoltarea glandei
mamare, depunerea lipidelor
pe golduri qi
coapse etc.
Medu l osuprarena l a
(MSR)
Reprezintd portiunea medulara a glandelor supra-
renale. Anatomic
gi
fundional, medulara glandei
a::.
ACTH
' r..r
e ir.den.tle 6le !rg.nsnullr unan
?i r"c
i d a
Este localizata in zona anterioari a
gatului,
intro
capsula fibroasa
(loja
tiroidei). Glanda are doi lobi la.
terali, uniti intre ei
prin istmul ti.oidian.
Tesutul
secretor
(parenchimul glandular)
este format din
celule epiteliale organizate'in foliculi, in interiorul
cd.ora se afla un material omogen, vascos, numit
coloid
(fig.
60). Acesta contine tireoglobulina, foma
de depozit a hormonilor tiroidieni, tiroxina
9i
ti-
iodotironina. Tifeoglobulina este o proteina sintetiza-
ta de celulele foliculare. Pain iodarea moleculelor de
tirozina din stfuctura tireoglobulinei, rezulta homonii
tiroidieni
(tiroxina
si
triiodotironina). Sinteza hor
monilor gi
eliberarea lor din coloid in sange se face
sub actiunea TSH hioofizar.
Fig. 60. Glanda toidi: a. laringq b. ghda
fi.oid6; 1. celule folicu.
larei 2. coloid; 3. loliculii c. trahee.
intre foliculii tiroidieni se gasesc celule speciale
numite celule parafoliculare
sau celule
,,C',
care se.
cfet6 calcitonina.
Hormonii tiroidieni cresc metabolismul bazal
fi
consumul de energie
9i
au un rol in
procesele
mor-
fogenetice, de creqtere si diferenliere celulard
li
tisu-
lara. Aceasta actiune se manifesta foarte pregnant la
nivelul sistemului neNos.
Efecte asupra metabolismului intermediar: glu-
cidic - hiperglicemie; lipidic
-
efect hipocoleste-
rolemiant; proteic
- catabolism.
Hipofunctia tiroidiand duce la consecinte variabile
in functie de varsh. Dacd suNine la copilul mic, se
produce
o incetinire a dezvoltaaii somatice
Si
psihice
care
poate
merge pana
b cretinism. Daca survine la
adult se produce doar o diminuare a atentre! rnerno-
riei
9i
capacitatii de invalare Indiferent de v6.stA, pro-
cesele energetice sunt reduse, metabolismul bazal
este scazut, iar
teslrtufile sunt imbibate cu un edem
mucos
(mixedem), pielea
devine uscata, ingrosatA, se
produce
c6derea parului,
apare senzaiia de frig.
Hipeafunctia tiroidiana este caracterizat6 prin
creg-
terea metabolismului bazal cu +100% si tulburari
functionale prin accentuarea efectelor fiziologice ale
homonilor. In anumite tipu de hipertiroidism, bol-
navii prezinta
si
protruzia globilor
oculad
(exoftalmie).
O alta afect,rxte a glandei tiroide este
gltta
ende"
mica. Cuga este o cre9tere anatomica a
glandei,
inso.
tita de obicei de hipofunctie. Cauza gusei este pre"
zenfa in alimerte
9i
in apa de biiut a unor substanle
chimice oxidante, numite substanle gusogene.
Actiu.
nea acestora se exercita in mod negativ, producand
hipertrofia glandei numai in regiunile sdrace in iod.
Reglarea secreliei tiroidei se face printr-un meca-
nism de feedback hiDotalamo"hiDofizo-tiroidian.
Calcitonina. ln nivelul tiroidei si paratiroidelor,
au
fost puse
in eviden!6 celule difedte de restul epiteliu-
lui glandular,
numite celule
,C".
Ae secreta un hor-
mon hipocalcemiant (care
ajuta la fixarea Ca2* in
oase), numit calcitonina.
*
P: r at i r ci del e
Sunt patru glande
mici, situate cate douA
pe
fala
posterioara
a lobilof tiroidieni, continand celulele
prin-
cipale care secreta parathormonul
si celulele parafo-
liculare, identice cu celulele
"C'
de la tiroidd, care se-
creta calcitonina.
Prattonnonul (PTH)
este activ asupra osului, rini-
cijului
9i
tractului digestiv, fie prin
efecte directg fie
prin
efectele vitaminei Do a cfuei soetie o controleaza.
Hipercalcemia
Fi
hipofosfatemia sunt rezultatul
efectelor conjugate ale PTH, prin activarea osteo-
clastelor, crelterea absorbtiei integtinale a calciului
dimularea reabsorbtiei tubulare a calciului in nefronul
djstal si inhibarea reabsorbtiei tubulare a fosfatilor
inorgamcr
Hipefcalcemia inhiba secretia de PTH,
9i
invers. ln
<"-z de hipersecrelie, are loc rarefierea oaselor care
pot prezenta fracturi spontane, iar calciul aflat in
exces in s6nge se depune in
lesutud
sau formeaza
lculi urinari.
Calcitonina Stimulul declangator al secretiei de CT
ste hipercalcemia, iaf rezultatul global al efectelor
sale este hipocalcemia.
' - *- ' *' - i
istm tiroidian, coloid, folicul tiroidian, tireoglobu-
i
[na, tirozinA, tiroxina, triiodotironin6, parathormon,
!
calcitonind
i
t
Pancreasul end06ri t
Pancreasul endocrin este implicat in controlul
metabolismului intermediar al glucidelor, lipidelor
9i
proteinelor prin
hormonii secretati si consta din insule
de celule endocrine - insulele Langerhans
(fig.
61)
Acestea conlin mai multe tipuri de celule secretorii,
dintre care celulele o
(20%).
care secreta glucagon.
ti
celulele
P
(6G70%),
care secretd imuiinA.
hrsulina a fost pentru p ma oar6 descoperi de
cercetdtorul rom6n Nicolae C. Paulescu in 1921. Pen-
tru redescoperirea ei, in 1923, canadienii F.G. Banting
si J.JR. Macleod au orimit Premiul Nobel.
Insulina este singurul hormon cu efect anabolizant
pentru toate metabolismele intermediare si singurul
hormon hipoglicemiant.
Deficitul de insulind
(diabetul
zaharat) constituie
boal6 metabolica complexa, caracterizatd
prin
Flg: 6l- PaIKI3ut L ve2ica biliad; 2. aoda 3. i.unchi celiaq
4 coada pancreasulul
5. corpul pancreasuluii 6. canal panqeatic
principali Z caMl accesoi 8. duodeni a. acinl b. iBu16 Lingerhans.
Efestele metabolice ale insulinei
llt dile funlatrjenrale
dc rdJnlfi{ilu uflar
Dfezenta
valorilor crescute ale
glicemiei la deter"
minari repetate
9i
care, in evoll4ia ei
Prezinta
hiper-
oricemie,
qlicozufie, poliufie polidiPsie.
Polifagie
iezech ,ibri acido-barice si
electfolitice.
Complica-
tiile bolii provoaca
9i
compromiterea
morfofunc-
tionala a unor
lesuturi 9i
organe
de impodanF vitaE,
' l pi f i aa
{gi *nda
pi r**l *}
Este situaEintre tuberculii cvadrigemeni
superiori
si intra in componenfa
epitalamusului.
Anatom'c
9i
funclional, are conexiuni cu epatala"
musul, cu care formeaza un sistem neurosecretor
ePi-
talamo-epifizar.
Epifiza secreta melatonina, cu acliune frenatoare
asupia functiei
gonadelor
9i
vasotocina, cu
putemica
' T! nr ! $ul
Afe un rol de
glanda endocdna
(fig
62) in
P.ima
pa e a ontogenezei,
P6nA
la
Pubeatate.
Este o
glanda
cu strlrctura mixta, de epiteliu secretor
$
organ llm-
fatic. Are localizare retrostemala. La
pubertate, invo-
lueaza, fard sa disPara comPlet.
Fie 62 T'|rniBUL L ladnge; 2. glanda tiroidd] 3. traheer 4 tjmus;
5.
phman.
cum ar fi sistemele nervos, cardiovascular
sau excre'
tor. Excesul de insulina se caracterizeaza
prin hipo-
glicemie severa, cate
poate comPromite
dramatic
f undia sistemului nervos.
Clucagonul
9i
efectele sale sunt
prezentate in
urmatoarea
schema,
acliune antigonadotropa, mai ales anti'LH. Extractele
de eDifiza au si efecte metabolice, atat in metabolis_
mul lipidic,
glucidic, proteic, cat
si
in cel mine.al.
Epifiza are legdturi stranse cu retina. Stimulii lumi_
nogi
produc, prin intermediul nervilor simpatici, o re_
ducere a secfeliei de melalonina. La intuneric. secrc-
tia de melatonina creste, franand functia
gonadelor.
in organism are atat rol de organ limfatic central,
cat
$
de
glanda
endocrina.
Desi nu au fost individualizati hormoni ca atare, se
cunosc o serie de efecte ale extractelor de timusi
1. actiune de franare a dezvoltarii
gonadeloq 2 acliune
de stimulare a minelalizarii osoase; 3 efecte de oprife
a mitozelor.
Functiile timusului sunt
putemic
blocate de hor
monii steroizi, care determind involutia acestui ofgan.
Unitatea histologica a timusului este lobulul timic
format dintr_o retea de celule reticulare, intre care se
afla timocite. Acestea sunt celule hematoformatoare
primordiale (stem).
migrate din madu!a hematogena
si transformate sub influenia factorilor locali In celule
llmfolormatoare de tip T.l imocitele ..i nsamiinieaza"
organe limfoide
periferice
(ganglionii limfatici, sPlina,
amigdalele etc.).
0i sfuncti i endocri ne
Nanisrnul hipofizar
Secretia inadecvata a hormonului de crestere in
perioada copilariei duce la nanism hipofizar.
CaFxia hipofizari (boala
Simrnonds)
Hiposecretia hormonului de crestere la adult deteF
mina aceasta sufeait6 rar6, caracterizata prin
imbat.6nire prematura provocah prin
atrofie tisulara.
Gigantismul
Reprezinta cregterea in exces a corpului intreg
sau numai a anumitor segmente, datorata secretiei in
exces a hormonului de crestere la coDil.
Acromegalia
Cauzata de secrelia in exces a hormonului de
crestere la adult. Se manifesta prin cresterea in
Eosime
a oaselor lungi
9i
a tesutudlor moi, mai ales
iaia, mainile si
picioarele.
Diabetul insipid
Este
provocat
de deficitul secfetor al ADH.
Simptomele includ poliurie, polidipsie
9i
dezechilibre
ionice. Se trateaz6 prin
apoat extem de ADH.
Boala Basdon'Crraves (gufa
toxicd)
lmplicd marirea de volum a glandei
tiroide asociata
cu hipersecretia de tiroxin6. In consecinta metabolis-
mul bazal si frecvenla cardiacd cresc,
persoana
scade
in greutate
9i
apar hipersudoralii. in
jumatate
dintre
cazuai apare si exoftalmia ca o consecinta a edemu'
lui retroorbitar
9i
a tumefactiei muschilor extrinseci ai
globilor oculari.
Mixedemul
Este rezultatul hipotiroidismului la adult
g
afec-
leaza echilibrul hidroelectrolitic, provoc6nd
edem
Si
cetterea volumului sangvin, urmata de cregterea pre-
siunii sangvine. Simptomele de mixedem includ:
scaderea metabolismului bazal, Ietaagie, tendinla de a
ce9te in greutate.
Beneficiaza de terapie cu hormoni
d substitutie.
Nantsmul tiroidian
Este fofma infantila a hiDotiroidismului. cunoscuta
si sub numele de cretjnism. Se
(afacterizeaza
prin
qe9tere
int6rziatd, trdsahlri faciale caracteristice, dez-
loltare osoasa anormald, retard psihic,
temperatur6
scazuta, btargie. Diagnosticat precoce, poate
fi tratat
cu succes cu tiroxina.
Guga endemicd
Se caracterizeazd pdn
crelterea de volum a glan-
dei tiroide provocatA
de aportul insuficient de iod.
Dezvoltarea anormala a tiroidei este
provocat6
de
excesul de TSH, stimulat de nivelele plasmatice
mici
d tiroxin6.
'
Tetania
Apare datoritd hiposecreliei de homon
paratiroi-
dian. Principala cauza o reprezint6 indepaftarea
chirurgicala accidentala a paratiroidelor,
iar principala
consecinia este scaderea marcata a calciului
plas-
matic, fapt ce afecteaza activitatea musculaturii.
i
Boala Rec*linghausen
Boala se datoreazd disfunctiei glandelor paratiroide
i
produce
tulburiri ale metabolismului calciului
qi
fos-
forului, ducand h demineralizari osoasg cu hipercal"
cemie si hipercalciurie.
Se manifesta
prin
dureri osoa-
se, fracturi patologice,
cifoscolioza, calcific6ri renale,
ale arterelor
9i tesutului
periarticular,
ostmporoza s.a.
Sindomul Cushind
Defineste hiperseiretia de corticosteroizi
si
este
provocat de regula, de tumori ale cortexului adrenal
sau de hipersecrelie de ACTH. Se cafacterizeaza
prin
afectarea metabolismului
lipidic, glucidic
si
proteic.
Pacientii prezinta
hipe.tensiune, hiperglicemie gi aste-
nie musculara. Modificarile metabolice confera
pa"
cientului aspect impastat si provoacd
fala
,,in
luna
plina"
9i
ceafa
,,de
bizon".
Modificarile pot
fi induse
9i
iat.ogen, aparand la
pacientii tfatati pentru atecfiuni inflamatorii clonice
cu corticosteroizl aceasta terapie are drept funda-
ment proprietatile
antiinflamatorii
si
de scadere a
rasplnsului imun ale acestei grupe
faamacologice.
'
Sindromul androgenital
De regula asociat sindromului Cushing, aceastii
maladie se daofeazd secretiei in exces de hormoni
androgeni. La copii determina aparilia pubertatii pre-
coce si hipertrofierea organelor genitale
exteme. Alte
semne constau in ingrogarca vocii si
pilozitate
in
exces. La femeia adultA determina apafilia pilozitatii
faciale
(barbA,
mustata).
'
Boala Addison
Afectiunea se datoreaza secretiei inadecvate atat a
mineralocorticoizilor cat
9i
a glucocorticoizilor,
ceea ce
dete.mina hipoglicemie,
dezechilibru al balanielor so"
diului si potasiului,
deshidrataae, hipotensiune, scadere
rapida rn greulate
si astenie marcata. O peEoana
ce
sufera de aceasta boala si nu este tratata cu cortico-
steroizi poate
mud in c6teva zile
prin
deshidratare
severa si dezechilibre
electrolitice majore. Un alt simp-
tom al acestei boli este hiperpigmentarea cutanata
provocatA
de secrelia in exces a ACTH-ului si
posibil
a MSH-ului (provin
din aceeasi moleculd. pri;
clivaj
enzimatic), ca rezltltat al absenlei feedback-ului nega-
tiv realizat de corticosteroizi asupra adenohipofizei.
'
Boala Coffl
Tulburdri ale metabolismului
electrolitic,
provocate
prin
hipeBecretia de aldosteron.
Diabetul zaharat
Disfunctie a
pancreasului
endocrin constand din
incapacitatea organismltlui de a oxida
glucidele,
avand manif est6rile descrise.
Afldi raspunsul corect.
1. Hormonul somatotrop stimuleaza cregterea, impreund cu:
a. hormonii gonadelor; b. insulinq c. hormonii tiroidieni; d. toate r6spunsurile sunt corecte.
2. Diabetul insipid este este efectul:
a. hipersecretiei corticotropinei; b. hiposecreliei insulinei; c. hiposecreliei de vasopresina; d. toate
rAspunsurile sunt gregite.
Stabilili daca enunturile legate prin conjunclia
"deoarece'
sunt adevarate sau false; in cazulin care le con.
siderati adevdrate, determinati dacd intre ele existd sau nu o relatie de cauzalitate
1. Prolactina este un hormon care
poate determina
prevenirea
ovulaliei, deoatece are actiune inhibitoare
asup6
producerii
coloidului tiroidian de catre celulele foliculare.
2. Hiposecrelia de aldosteron provoaca edeme
9i
hipertensiune, deoarece dttce la retentia masiva de
sare
Fi
apd in ofganism.
Asoclati hormonii cu
glandele
endocrine carei
produc
1.
prolactina a- corticosuprarenala
2. aldosteronul b. Dancreasul
endocrin
3. glucagonul c. neurohipofiza
4 melatonina d timusul
5.noradrenalina e.medulosuprarenala
6. vasopresina I adenohipofiza
g.
ePifiza
rRedac{ati
un eseu cu tema ,,Mecadismul
general de teglare nervoasd
9i
umorald a secreiiei endocrine",
folosind schema de mai
jos.
Tinta
primar6
Tinta
secundara
4. Mi gcarea
Itligcarea, una dintre insugirile caracteristice ale
organismelor vii, se realizeaza la om
prin
intermediul
sistemului osteoarticular, cu rol pasiv,
si al sistemu-
lui muscular. componenta actival acestea asigura
miscdrile corpului, ale unor segmente ale sale
li
bcomotia.
Sistesrul osos
Osteogeneza gi cregterea oasel or
Dezvoltarea oaselor are loc prin procesul
de osteo.
genezA (fig.
63) care consta in translormarea
lesutu-
lli cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului
in scheletul osos al adultului.
Fi. 64 Gteogeieza I calrdi l-i6 in: 2 cen! u
(pund, p
mar de
cil.drer
'l..apilare
eprf.ze:4. cenr: rcrnddn de osificare;
a caviiate medulad; 6 G spongioq ?. os compact 8.
petost
9. epifize; 10. diafizd.
Dupa originea lor, oasele se pot
imparti in oase de
dezvoltate
prin
osificare desmald
(endo-
conjunctiva),
9i
oase de cartilaj, dezvoltate prin
osifi-
care encondrala.
Osificarea desfilad - de membrana
-
dd nas-
oaselor boltii cutiei craniene, parlial
claviculelor
d mandibulei. Aceastd osificare realizeaza si cleste-
in grosime
a oaselor lungi pe seama periostului.
Osificarca encondnlA da na9tere oaselor mem-
. oaselor scurte
9i
oaselor bazei craniului de
prin
acest tip de osificare se realizeaza
cartilaginoase, p6n6 in
jurul
varstei de 20 de ani, doar
cartilajele de conjugare diafizoepifizare sau de
cfestere. Celulele acestor cadilaje prolifereaza
numai
spre diafiza, reafizand astfel procesul
de cregere in
lungime a osului. Cregterea
'in
grosime
este fealizata
de zona intern4 osteogena, a periostului.
DupA ce
procesul
de crestere a incetat, epifizele
ram6n acoperite cu un strat sublire de cartilai hialin,
nurnit cadilaj articular. In
jurul
varstei de 20-25 de ani,
cartilajele de crettere sunt inlocuite de
tesut
osos, iar
epifizele se sudeaza la diafize.
Schel etul
Scheletul reprezinh totalitatea oaseloa aszate ln
pozilie anatomicd (vezi
fig. 65).
DuDd forma lor, oasele se clasificd in:
.
oase lungi
-
predomina
lungimea: hurneruq radius,
uln6, femur, tibie, fibula:
.oase
late
-
predominii
latimea si inAltimea:
pari-
etal, frontal, occipital, stem, scapuld, coxal;
.oase
scurte
-
cele trei dimensiuni sunt aproxi-
mativ egale: carpiene, tarsiene.
Existd si oasq cum ar fi rotula, care se gasesc
in
grosimea unui tendon (tendonul
cvadricepsului femu-
ral). Aceste oase se numesc sesamoide. Exista, de
asemenea,
!i
oase alungite, cum ar fi coastele si clavi-
cula, la care predomidd
lungimea, dar care nu
prezinta
diafizd si epifize, asa cum au oasele lungi,
Schel Etul caFUl :i i
Este alcatuit din neurocranill
care addpostegte ence-
falul,
Fi
din viscerocraniu,
unde se afld atat seqmentele
periferice ale organelor de siml cat si
primeb
;gmente
ale aparatelor respirator
9i
digestiv
(fig.
64)
2
3
t
6
7
in lungime a osului la nivelul cartilajului de
cartilajul djafizo.epifizar. In modelul cartilagi-
al unui os lung apar centre de osificare, mai intai
n diafizA, ulterior
si
in epifize. Aceste cente se nu-
sc
puncte
de osificare pfimitiva (primara).
Osificarea epifizelor incepe mai tarzir-L dupa ce ele
ajuns aproape de dirnensiunile definitive. Raman
Frg. 64 cfd|Iul L frontali 2. sfenoid; 3. nazali 4. ermoid; 5 tacimati
6. z'gomatct 7 maxilai L mandibula;
g
can6l audir'v exre.nl
10, occipital; 11 lemporal 12.
pa.ietal.
FuncFile tundamenbl ale oruanismulu Lrman
Neurocraniul este alc6tuit din
patru oase nePe-
reche
-
frontal, etmoi4 sfenoid
9i
occipital -
9i
din
doua oase
perechi - temporale
9i
parietale.
Viscerocraniul este format din
gase oase
Perechi
(maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice
gj
cof_
netele nazale inferioare)
!i
doua oase nepefeche
(vomerul
si
mandibula).
Schelehri trunchiului
Este format din coloan6 vertebrald, strn, coaste
9i
bazin. Bazinul este alcatuit din osul sacru 9i cele doua
oase coxale.
Coloana vertebEld
Reprezinb scheletul axial, fiind situah in
Partea
mediand
gi posterioara
a corpului. lndePlinegte un
triplu rol: ax de sustinere a corpului,
protejarea m6du'
vei sDinarii
gi
executarea diferitelor miqcari ale trun'
chiului
gi
capului, Cuprinde 5 regiunir cervicala,
tora-
cala
(dorsala),
lombara. saclala si coccigiana.
Vertebra tip
prezinta, in
partea sa anterioara, coF
pul vertebral, iar
posterior, arcul vertebral, care este
legat de corpul vertebral prin doi
pediculi vertebrali.
Acettia din urma,
prin suprapunere, delimiteaza od_
ficiile intervertebrale
(de
conjugare)
Prin
care ies
nervii spinali. lntre corpul vertebral,
Pediculii
verte_
brali
si
arcul vertebral se afla orificiul vertebral, care,
prin
suprapunere, formeaza canalul vertebral ce
adaposteqte m6duva
(fig.
66).
Osul sacnr Provine din sudarea celor cinci verte_
bre sacrale. Osul sacru este un os median, nepereche,
de formd triunghiulara, cu baza in sus.
Fetele laterale ale sacrului
prezinta o suprafat6 de
articulare
pentru osul coxal.
Varful sacrului, indreptat in
joE
se unegte cu baza
coccisului.
Coccigele. Rezulta din fuzionarea celor 4-5 verte'
bre coccidiene.
Fia 6t SclEletul 1. os frontali 2. cutia toracicd] 3. humerusi
4.iadius;5. ulna;6. caryiene;7. metacarpiene; S falanger 9 simfiza
pubian6;
10- ilioni 11. ishio$ 12. os temporal 13. maxila.i
i4. mandibuh 15. clavicular 16. manubtq 17. omoplaL 18. corP ster
nal 19. aDendice xifoidi 20. femur 2L rotula; 22 fibul4 23. tibie;
24. tarsienei 25. melaiarsiene; 26. falange.
Fig.66. Vrtbri lo.nbard 1. corp; 2. onficiu ve.iebtal3 arc verte'
brali4. apofiza artioh.a supenoad; t aPofiza spinoasa; 6 suPra'
faF de articulafe;7 apofiz6 transve6di &
pedicul vertebral.
Coloana vertebralb prezinta
curburi at6t in plan
sagital, cAt
giin plan frontal
(fig
67). Curburile din
plan
sagital sunt numite lordoze, cand all concavitatea
pos.
terior
(regiunile
cervicala lombara), si cifoze,
(And
concavitatea priveFte anterior
(regiunile
toracald si
sacrala). Cuabuaile in plan frontal se numesc scolioze
si pot fi cu convexitatea la stainga sau la dreapta.
Clavicula este un os lung de forma literei
,,S' cul-
cat6, care se articuleaza lateral cu scapula si medial
cu manubriul stemal.
Scapula este un os lat, de form6 triunghiulara, ase-
zat cu baza in suq lateral se articuleaza cu humerusul.
Scheletul bratului
este alcatuit din osul humerus.
Scheletul antebratului este alc6tuit din dou6 oase
lungir radiusul si ulna.
Scheletul mainii este lormat din 8 odse carDiene.
5 met acarpi ene
si 14 f al ange
{penUu deget ul l -
police
-
exista numai dou6 falange).
Scheletul membrelor inferioarc este format din
centura
pelvina
Si
scheletul membrului inferior
propriu-zis.
Centura pelvina
leaga membrul inferior de schele-
tul trunchiului si este formah din oasele coxale, care
se articuleaza anterior intre ele. formand simfiza
pubianb,
iar
poste
or, cu sacrul, form6nd bazinul -
Delvisul osos.
Osul coxal provine
din sudafea a trei oase ilion,
ischion si pubis;
aceasta sudare se datoreazd adaptarii
la statiunea bipeda, membrele inferioare fiind dife-
renliate in vederea functiei de preluare
a
greutAli
cor-
pului si de locomotie.
Scheletul coapsei este format din femu., cel mai
lung os din corp.
Scheletul gambei
este alcatuit din doua oasq tibia,
agezat6 medial si mai voluminoasa,
gi
fibula, lateral.
Rotula este un os tdunghiular. cu bazd in sus. si-
tuat in tendonul muschiului cvadriceps. Fata sa pos-
terioara se articuleaza cu epifiza distald a femurului.
Scheletul piciomlui
este format din 7 oase tar
siene, 5 oase metatarsiene si 14 falange
(numai
doua
pentru
degetul 1- haluce).
ns.67 Coloan vertebraL* L verte.
b.e ceNicale (7
-
prima este num|
|a atla6, iaf a doua, axisl 2. venebfe
toracale
(12)i
3. vertebre lombare
(5)
4 osul sacru (5)i
5. coc.isele
\4-5).
Scheletul toracelui
Toracele osos este format anterior de stern, Dos-
rer'or, de coloana vertebrald, idr lateral. de coaste.
Stemul este un os lat. situat anterior. De linia me-
liana a loracelui. Este lormat din manubriu. corD si
spendicele xifoid, care rdmane cartilaginos pan6 in
irul va.stei de 40 de ani.
Coastele sunt arcuri osteocartilaginoase, situate in
)artea laterala a toracelui, intinse de la coloana ve.te-
,rala toracal6 pAna
la stem. Sunt in nltm6r de 12
pe-
:echi, fiind formate
posterior
dintr-un arc osos care se
adiculeaza cu vertebrele toracale, iar anterior, din car-
ilajul costal,
Primele 7 perechi
sunt coaste adevarate, cartilajul
iof articuhndu"se cu sternul. Perechile VIll, X, X sunt
coaste false, deoarece se afticlileazA cu stemul pain
htermediul cartilajului coastei VIl. Ultimele doua
.oaste nu au cartilaj
9i
nu ajung la stern; se numesc
.oaste flotante (libere).
Posterior, scheletul toracelui este format de cdtre
.ele 12 vertebre toracale.
Scheletul membrelor
Scheletul membrelor supedoare este format din
scheletul centurii scapulare
9i
scheletul membrului
superior liber
(scheletul
bratului, antebratului
9i
-l a: ni i ). Cent uf a scapul ara l eaga membrul supef i or
3e toface
9i
este formata din clavicula si scapula
.moPlat).
I
coasta, claviculd, scapul6, humerus, radius, ulnd,
j
' carpi ene.
met acarpi ene. t al ange. i l i on. t schj on.
:
:
pubis.
tibia, femur, fibula. tarsiene. metatarsiene
:
. . . . . . ' ' . . . ' . . . . ' . . . . ' :
t '
Fliql e fuird.nreitLe ae orcafismuluium:n
Oasele indeplinesc mai multe roluri funclionale:
1. Rol de pelghii ale apardului locomotof
(fig.
68).
Asupra lor actioneaza mutchii, asigurand suslinerea
corpului
ii
locomolia- Se constituie, astfel parghii de
cele trei ordiner I
-
articulatia cfaniului cu coloana
vertebrala; Il - afticulatia dintle oasele
gambei
9i
pi-
cior; lll- afticulatia dintre osul bratului
9i
cele ale
antebratului.
Ra 6& Pard i o3teamu8cu|are
F
--f
oda; R
='ezhtenta,
S
=
sprijin
2. Rol de protclie a rnor organe vitale:
.
cutia cmniana
pentru
encefal;
.
canalul rahidian pentru maduva spinarii;
.
cutia toracica pentru inima
9i
phmani;
.
bazinul osos
pentru organele
pelvine.
3. Rol antitoxic. Oasele relin numeroase substan'
te
to)\ice
(Hg.
Pb, F) patrunse accidental rn organism
ti
le elibereaza treptat, fiind apoi eliminate renal. In
felul acesta, concenhatia sangvina a toxicului nu
cregte
prea
mult
qi
sunt
prevenite
efectele nocive
asuPla altor organe.
4. Rol de sdiu pdncipal al organelor hemaiopo'
ietice. La copii, toate oasele, iar la adult oasele late
contin maduva rogie, hematogena. La adult, mdduva
din canalul central al diafizei oaselor lungi este
gali
ben6
(tesut
adipos cu rol de rezerva), iar la varshici,
este cenuiie, nefunctional6.
5. Rol ln metabolbmul caiciului fosforului
ii
eleq'
trolitilor, Oasele reprezinta principalul rezeryor de
substante minerale al organismului.
Compodlia chimici a oarelor
Osul conline 20% apd
ti
80% reziduu uscat. Este
alcatuit dintro matrice organic6 solid6, care este
foarte mult intArita de depozitele de saruri de calciu,
Matricea arganica a osului Este alcatuitd 90-95 %
din fibre de colagen, iar restul este un mediu omogen
numit substanla fundamenhla,'impreunA constituind
oseina, Fibrele de colagen se extind in primul rand
de"a lungul liniilor de foda de tensiune
ti
dau osului
marea sa rezistenF la tensiune.
Sdruile minetaLe, Sunt reprezentate in special
de fosfatul de calciu, iar cea mai importanta substanla
cristalind este hidt o xiapat ita.
La nivelul oaselor au loc
procese
metabolice simi'
lare celorlalte organe. O
particularitat metabolicd o
constituie marea afinitate a substantei fundamentale
fata de s6rurile minerale.
i
parghie, matrice organica, osein6, hidroxiapatita,
:
:
cal ci l i care :
' ' 1, '
r a. . , : : : : t i . : : l
TEME
9I
APLICATII
*
Arti csl al i i i e
Articulatiile sunt organe de legAtura intre oase,
fiind sediul mi'cArilor. Dupd
gradul
de mobilitate, arti-
culafiile se'impart ln sinartroze
Fi
diartroze.
Shahozele
Sunt articulalii fixe, imobile; nu poseda
cavitatea
articulara. In acest tip de a.ticulalii se executa miscari
foarte aeduse. Dupa tipul
lesutului
care se interpune
'inke
cele doud oase care se articuleaza, distingem
sindesmoze
-
se interpune
fesut
fibros
(suturile
cra-
niene), sincondroze
-
se interpune tesut caftilaginos
(simfizele)
si sinostoze - se interpune
lesut
osos
(sindesmoze
9i
sincondroze osificate cu viircta).
Diartozele
Sunt articulatii care
posedd
un gfad variabil de
mobilitate
Fi
se impart in amfiartroze
(a
iculatii
smimobile)
9i
artrodii
(afticulatii
mobile).
Amfiarhozele au suprafete articulare plane
sau
utor concave
(articulatiile
dintre corpurile vertebrale
care 9e fac pdn interpunerea discurilor interverte-
brale).
Artodiile sunt articulatii sinoviale. cu o mare mo.
bilitate
(fig
69).
Ln nivelul unei articulatii mobile, mi9carile depind de
forma suDrafetelor articulare.
Ele se pot realiza ]n
jurul
unui ai( a doua axe sau a
tei axe,
Artfodiile
prezinta
mai multe elemente structuralei
.
supraf ele articulare;
.
capsula adicular6;
.
membrana sinoviala;
.
cavitatea arlicuhra;
.
ligamente articulare.
Nol i uni el ementare de i gi end gi patol ogi e
Defomfile
Pot aparea la nivelul oric6rui comDonent al sis-
temului osos; cele mai int6lnite sunt cele de la nivelul
coloanei veftebrale: cifozE lordoza
Si
scolioza.Cifoza
reprezinta o exagerarc a curbudi coloanei toracale;
lordoza reprezintd o exagerare a convexitdtii coloanei
lombare, iar scolioza o curbare laterala, anomal6 a
coloanei vertebrale, putand aparea la orice nivel al
acesteia.
FEcturile
lnteruperea continuit6lii anatomice a unui os De
reguld suNin in urma unor tfaumatisme dar exist6
Si
situalii particulare, in cadrul unor boli, cand
pot
fi
gi
spontane
(osul
este fragil sau fragilizat in cadrul unei
suferinte sistemice).
Fig. 69. ArdcuLlia genunchluluL
L memb@na sinoviala; 2 cavitat
adicula.di 3 rotulai 4. ligament artcular,- 5. menisc.
. . ' . . . . ". . - . . *. ' . . . - . :
:
I
Srnanroze, srnoesmoze,
Stnostoze, sjncondroze.:
i
olanroze. amnanroze, artrodtl
t**-*.*--.*--*
-, -*-*-*-'-',.:
EntoFele
Se constituie
prin
alungirea ligamentelor compo-
nente ale unei articulatii, precum gi
a ligamentelor de
vecinatate. Pot avea diverse grade de gravitate,
tra.
tamentul fAcandu-se diferentiat. Se asociaza ffecvent
cu sinovite.
Luxaliile
SemnificS dislocarea elementelor componente ale
unei arliculalii, in special a suprafetelor articulare.
Cele mai vulnerabile adiculatii sunt cele ale genun-
chiului
si
umarului.
'Bolile
reumatisrnale
Termenul de artritd este general pentru
un numaa de
peste
50 de afectiuni articulare diferite, toate avand ca
simptom edemul, inflamatia si duerea Cauzerc celor
mai multe artxite raman necunoscute, da. multe dinbe
ele suNin unor kaumatisme sau procese
infeqioase.
TEME
SI
APLICATII
tun.i h flnda,ne11316 ole oruan$n'\rLu un8n
Si s[ en] ul mus6i r l ar
Sistemul muscular este format din muschi, care
sunt organe active ale migcdrii. Acest rol este realizat
de catre musculatura scheletica -
somatica - avand
in structura sa
lesut
muscular striat. Muqchii au
forme variate. Se descriu mugchi fusiformi -
biceps,
tricep6, mugchi triunghiulari - piramidal al abdome-
nului, muichi de forma
pahulatera
-
marele drePt
abdominal
9i
marele dorsal, in formd de cupola - dia"
fragma, in forma de trapez
-
muqchiul trapez, muqchi
chculari - orbicularul buzelor si cel al pleoapelor,
sfincterele.
*St r uct ur a
mugchi ul ui
Ml$chii scheletici
(fig.
70)
prezinta
o
po4iune cen-
tralA musculara, mai voluminoasa, numit6 corpul mu$_
chiului,
9i
doua extremitau de culoare alb'sidefie,
numite tendoane, care au in structura lor
lesut
fib.os.
Unul dintre tendoane se insera pe osul fix
9i
se nu'
meste ori:Erinea muqcNului, iar celalalt se
Pridde
de
osul mobil
i
se numeste inserlia mutchiului. In
ge-
neral, originea este unicA, dar 3e cunosc
Ai
mu9chi cu
mai multe origini: biceps, triceps, cvadriceps. Corpul
muschiului este format din fibre musculare striate. La
exteriorul corpului muscular se afla o membrana con'
junctiva,
numita fascia mugchiului. Sub aceasta se
aflA o lama de
lesut
conjunctiv, epimisiun! din care
pornesc, in interior. septuri conjunctive. perimisium
teci fine de
fesut
conjunctiv invelesc fiecare fibra
muscularA - endomisium
Mugchiul are o bogata vascularizalie.
IneNatia mugchiului este dubl6, somatica
9i
vegeta-
tiv6. Inervatia vegetativA determina reacfii vasomotorii.
ng. 70. Shuclr|ra nutchubi: 1. pe os| 2 tendor 3 fascie;
4. mutchi scheleuci 5 epimbiumr 6. pedmisium; 7. fasciculi S fib|a
muscularai 9. endomisium.
Pri nci pal el e
grupe de mugchi schel eti ci
Mugchii scheletici sunt grupali in mugchii capului,
gatului,
trunchiului s,i membtelof
(fig.
71).
Muschii clprrlui
La cap se descriu douS categorii de muqchi: mut-
chii mimicii, care,
prin contraciia lor, determina dife
rite expresii ale fetei,
9i
mu9chii maseteri, care inter"
vin in realizarea actului masticatiei,
Mugch
gatuhi
In regiunea anterolaterala a
gatdui se afla o serie
de mugchi, aqezali pe mai multe
planuri,
care, dinspre
suprafala spre profunzime, sunt muichiul
Pielos
al
g6tului,
care increlelte pielea gatului, apoi mupchiul
sternocleidomastoidian.
Nugchii tn]nctliului
Mutchii trunchiului se grupeazd in muqchii spate-
lui
9i
ai cefei, mulchii anterolaterali ai toracelui
9i
mugchii anterolaterali ai abdomenului.
Mugchii spstelui
gi
ai cefei in plan superficial,
superior se afl6 muqchii hapezi.
lnferior de muschii traoezi se afla marii dorsali.
Ivlugchii antdolateEli ai toracelui ln
parfea
ante"
rioara a tomcelui se
gdsesc
cei doi muichi pectorali
-
marele
9i
micul
pectoral.
Mai
profund
se afla muqchiul subclavicular
gi
dintatul mare - situat lateral.
ln spaliile intercostale se
gasesc mugchii inter
costali exte.ni
!i
intemi.
La baza cutiei toracice se afld diafragma, un
muschi lat. care seDara cutia toracica de cavitatea
abdominala, avand o fata boltita spre torace
9i
o fata
concavA spre abdomen.
Muqchii anterolateEli ai abdomenuluL Sunt mugchi
lali. De o
parte
ii
de alta a liniei mediane se afl6
mus-chii drepli abdominali. Anterior fala de fiecare
mus-chi drept abdominal, se afla muschiul
piramidal.
Lateral de mu$chii drepti abdominali, se afld muq-
chii oblic extern, oblic intem
Fi
transveB al abdo-
menului.
Ilugciit merlDrclor
ItiuFhii membn ui supedor
Sunt grupali in muqchi al umarului, bratului, ante-
bralului
Fi
mainii.
Principalul muschi al umarului, deltoidul, este situ-
at imediat sub
piele
9i
ridica membrul superior pana b
orizontala, realiz6nd abduclia bralului.
l-a nivelul bralului distingem antedor mugchiul bi.
ceps brahial, mugchiul brahial
9i
mus,chiul coracobrahial.
Posterior, la brat g6sim mugchiul triceps.
Mugchii anteriori ai antebralului sunt flexori ai
antebralului
qi
ai mainii gi pronatori
ai mAinii. Unii sunt
flexori ai degetelor.
Muschii posteriori
9i
laterali ai antebralului sunt
extensori ai antebralului. mainii sj degetelor.
Mana poseda un aparat muscular complex
Fi
are
mugchi numai pe fala s
palmara
si in spafiile inter
osoase
Mu$chii membrului infedor
La membrul inferior se descriu muschii bazinului,
mulchii coapsei, muschii gambei
Fi
mugchii
piciorului.
.
ln.jurul articulaliei goldului
se gasesc
muschii
lealert
La coapsd, muichii sunt grupafi
'in
loja anterome-
diala, loja posterioard
9i
loja laterala.
In loja anterioara se afld mu$chiul croitot care este
cel mai lung mugchi al corpului. Sub mu$hiul croitor
se gasegte cvadricepsul.
ln partea
medialA a coapsei
gAsim
cei trei muSchi
adductori
- mare, scurt
Fi
lung,
9i
muschiul drept
medial. Acesti patru
muschi. prin
contractie. apropie
coapsele intre ele
-
adductie.
Frg. 7L lilutchl &helelicir L mutchii anteb.aluluii 2. mutchiul biceps b|ahial 3. muFchiul trapezi 4. mugchiul dinlat 5. muschiu] c.oiror:
5 mutchiul cdfteF femural7. mu$chii grupului poste
or al gambeij 8. mwchli grupului
ante or al gambeii
9. muschiut drepr mediali
:0. mu$chlul adducior lung 11. mugchiul oblic exte4 l2.muFhiul drcpt abdomlnali 13. muFhiul peatofal mare; l4.mu$chii delroidi
5mu$chlul stemocleidomastoidia[ 16. mugchiul masele4 lTmuichiu] o$icul al pleoapelor;
l&mu$chiut fronial; 19. mugchiul temporali
20. mulchiul ocipitzl 21. muschiul ldceps b.ahial;22. rcmboid; 23. mugchiul mare do6ah 24. aponeroza lombard; 25. muqchii f;6ieri;
26. muschiul bicps lemuEl 27. mugchiul gashocnenian;
28. mugchiul solea..
a
C
:!ic!ile
ftrndamentale ale orlanismulu
unan
in loja
posterioara se afla mugchii biceps femural,
semitendinos si
semimembranos.
Mugchii
gambei sunt gruPali intr'o loja
anterola-
terala
gi
o loid
poste
oara. ln loja anterioar6 se afla
muschii tibial anterior
gi
extensori ai degetelor.
in loja laterald se afld muqchii
peronieri scurt
9i
lung
Loja posterioa.d prezinta, in plan superficial,
mugchiul
gastrocnemian care, impreuna cu solearul,
formeaza hicepsul swal.
in
planul profund se afld mugchii tibial
Posterior
9i
flexori ai degetelor. Ei fac extensia labei piciorului
$i
flexia degetelor.
Muschii
piciorului
sunt a9ezali at6t
Pe
fala dorsala,
c6t
9i
pe fala plantar6.
Fi zi ol ogi a mugchi l on schel eti ci
Mugchii scheletici asigud tonusul,
Postura,
echili'
bful, mimica
gi
miscarile voluntare. Componenta efec'
tofie a reflexelor somatice de tonus,
posturd,
echilibru
si redresare,
precum
9i
a activitaiii motorii voluntare,
a expresiei starilor afectiv emolionale
9i
limbajului o
reDrezinta mugchiul striat somatic.
Mutchii scheletici reprezintd aproximativ 40% din
masa organismului.
Propdetittile
mugchilor
Conftactilitatea
(fig.
72) este
proprietatea speci-
fica mu$chiului
$
reprezinta caPacitatea de a dezvof
ta tensiune intre capetele sale sau de a se lcurta.
Baza anatomicd a contractilitdlii este sarcomerul, iar
baza moleculara o constituie
proteinele contractile.
Safcomerul este unitatea morfofunctionala a miofib'
dlei si este cuDrins intre doua membrane Z
*
Excitabilitatea se datoreaza
ProPrietaflbr
mem-
branei celulare
(permeabilitate selediva, conductanF
ionica,
polarizare
electrica,
pomPe ionice). Mugchii
faspund la un stimul
printrun
Potenlial
de acljune
p.opagat, urmat de contraclia caracteristicd. Intre
manifestarea electrica de la nivelul membfanei fibrei
musculare
$
fenomenele mecanice de la nivelul saP
comerului se
produce un lant de reactii fizico'chimice,
numit cuplaj excitatie'contractie.
*
Extensibilitatea esle proprietatea mugchiului de
a se alungi pasiv sub actiunea unei foft.e exterioare.
Substratul anatomic al extensibilita$i
il reprezinta
fibrele conjunctive
9i
elastice din mu9chi.
'Elasticifatea
este
proprietatea specifica mugchilor
de a s deforma sub actiunea unei forle
!i
de a reveni
pasiv la forma de repaus atunci cand fo4a a incetat sd
actioneze. Baza anatomica a acestei
proPrietdli
o rePrez_
inta fibrele elastice din structura
perimisiumului
'
lonusul muscular este o stare de tensiune
per'
manenta, caEcteristica mugchilor care au inervalie
motorie somatica
!i
seMitiva intacte. Dupa denervare,
tonusul muqchilor scheletici dispare. Tonusul muscu-
lar este de natura .eflex6.
Conbactii ale fihei mwulare shiate:
.
i2ometrice - lungimea mutchiului ramane ne
schimbata, dar tensiune; cregte foarte mult ln timpul
acestui tip de contractig muschiul nu
Presteaza
lucru
mecanic exter! toat6 energia chimica re
pierde 6ub
form6 de caldua
plus
lucru mecanic intem. Exemplu de
contrac.tie i2ometricd este suslinerea
Posturii
corpului
10710
Ftq. 72 ConEncie
(cu
fornarct comPlexelor !{r'trrnlod|6} I m'
Loaondde 2. nucleu: 3. saci de srcae a calciulul 4. miofib la; 5
safolma 6. ercomer relaxat ?. banda H luminoas6i 8. disc tntu'
neat 6mdd
A)i 9. disc cl
(banda
D
10. membrana
Z
11. filament
de miozinai D. fllamenl de actin6i 13. sarcomel in conhaclie
lo
10
7
.bofonice
-
lungimea muschiului vadazd, iar ten"
siunea rdmane constanta. MuFchii realizeaza lucru
mecanic. Aceste contraclii sunt cafacteristice majori_
tafii mulchilor sheletici;
.
auxotonicA -
variazd
9i
lungimea
9i
tensiunea
mu;chiului. ln timpul unei activitali obitnuite, fiecare
mutchi tfece prin faze izometrice. izotonice si auxo-
tonice.
MaI fegttrile conta4iei muscdare
L Manif8tarile electrice sunt reprezentate de po'
tentialul de aciiune al fibrei muscularc. Stimularea fi'
brelor mugculare
pe cale naturala
(de
la
placa moto-
rie) sau artificiala
(cu
curent electric)
provoac6 apari'
lia
unui
potenlial
de aciiune propagat in lungul fibrei
cu o viteza de 30 m/s. Potenlialele de acliune ale
unei unita! motorii se sumeazd, dand potenlialele de
placa
motorie, Activitatea electricd a lntregului mu'chi
sau a unitaulor motorii componente
poate fi inregis-
trat6, oblinandu.se electromiograma.
Z Manifestarile chimrce sunt initiate
Prin
meca-
nismul de cuplare excitatie'contraclie. Procesele
chimice din mugchi asigura energia necesara
proce'
selor mecanice Metabolismul muscular este anaerob
'in
primele 45-90 de secunde ale unui efort moderat
sau intens, timp necesar aparatului cardiovascular 9A
fegleze aportul de oxigen. Dupa
primele 2 minute de
efort necesitalile energetice
gunt
satisfacute in cea
mai mare
parte aerob.
3. l4anifesdtlle mecanice
(fig"
73) se studiaz6 cu
ajutorul miogafului Aplicarea unui stimul uniq cu valoa-
re
plag
determind o contra4ie musculara unic6, numiti
secu6a muscularb, carc are urmatoarele componente:
F&i 74 Joncfute neuremultrlbta L libra neufonala moto ei
2.ramificatii neruoasq 3. nucleul fib.ei muscularer 4 m'ofib. ai
5.
phca motoie; 6. mito.onddii 7. fanta
jonclluniii
& pla6 motorie
(oncljunea neuro.musulara)i 9. vezlcule sinaptice.
a.
faza
de latentd. dureaza din momentul aplicarii
excitantului
9i
pand la aparitia contracliei. ln timpul
acestei faze, are loc manifestarea electrica a con-
tractiei, a carei durat6 depinde de tipul de mugchi,
fiind de la cca 0Ol s la mugchiul striati
b.
faza
de confiactle dureazd ln medie 0,04 s;
c. faza de relaxarc d:l.reaza O05s,
Secusa Doate
fi izometricd sau izotonica. Durata
totala a secusei este de 0.1s, iar amplitudinea ei va_
riaza
propo4ional
cu intensitatea stimulului aplicat
pAna la o valoare maxima. Acest fapt se explica
prin
antrenarea in contractie a unui numaf tot mai mare
de fibre musculare. De masur6 ce intensitatea stimu-
lului creFte.
Daca. in loc de stimulare unic6, se folosesc stimuli
repetitivi, la intervale mici
9i
regulate, curba rezultata
nu mai este o secusA, ci o sumatie de secuse numit
tetanos
(contraclie
tetanica)i
a. incomplet, al caruit grafic prezinta un platou din'
lat
exprimand sumarea incompletd a secuselor la
stimularea repetitiva cu frecvenld
joasd
de 10-20 sti'
muli/secund6;
b. complet, al car].]'i' grafic prezinta un
platou regu'
lat, exprimand sumalia totala a secugelor, oblinuta
pdn aplicarea stimulilor cu o frecventa mult mai marei
50-100 stimuli/secunda.
Toate contractiile voluntare ale muschilor din or_
ganism sunt tetanosuri
9i
nu secuse, deoarece
comanda voluntara se transmite la mugchi
prin
impul'
sud cu ffecvenla mare. Exista insa in organism si
s:tualii in care contractia este o secusa: frisonul, sis-
tola cardiaca, contraclia oblinuta in urma reflexului
miotatic.
4. l4anifeshrile termice ale conhactiei se dato"
reaza fenomenelor biochimice din fibra musculara.
Randamentul contractiei masei musculare este de
30%, ceea ce'inseamn6 ca ?0% din energia chimica
se transformd in eneroie calorica.
b.
nC 73 Contaqia multr'ltra a. secB6i b. tetanos.
:-_::
e tundamentale le orlanism!ul urnaf
Noi i uni el ement ar e de i gi enE
9i
pat ol ogi e
Oboseala gi foqa musculard
Oboseala musculara este determinata de o stare
de contraclie prelungita
9i
suslinutd a mugchiului. Ea
se datoreaza
Ei
este
pfopolionala
cu mta epuizdrii
glicogenului muscular la care contribuie
gi
scaderea
pH-ului intracelular, prin
acumularea de acid lacdc,
inhib6nd unele enzime. Se considera ca partea
cea
mai male a oboselii musculare lezulta din incapaci-
tatea proceselor
contractile
!i
metabolice ale fibrei
musculare de a realiza in continuare acelasi lucru
mecanic. In
plus,
dupa o activitate musculara
prelun-
gita poate
avea loc o diminuare a transmiterii sem-
nalelor nervoase la nivelul
jonctiunii
neu.omusculare,
cea ce are ca efect, in continuare, diminuarea con-
tractiei musculare.
Uneori. muschiul obosit intra in contractura
dureroasa
(crampe
musculare). Practicarea unui efort
fizic intens dupa o perioada mai
'indelungatd
de inac.
tivitate este urmatd la 2 - 48 de ore de aparitia unof
dureri
persistente,
uneori foafte
puternice,
la nivelul
grupelor
musculare solicitate, fenomen numit febra
musculara. Aceasta se atenueaza sau chiar dispare la
reluarea aceluiasi tiD de efort.
Prevenirea instalafii precoce
a oboselii
Si
scdderii
fo4ei musculare se
poate
realiza pdn gradarea pro-
gresiva a activihtii fizice, respect6ndu-se curba
capaciatii de efort
pe parcursul
zilei
9i
saptamanii.
Activitatea fizica intensd trebuie sa altemeze cu
pauze
obligatodi
pentru
refacerea capacita i de efort.
Excesele trebuie evitate, prevenindu-se astfel
intinderile si ruDturile musculare
lntinderi
tl
rupturi musculare
Contraclia excesiv6 unui muschi poate
duce la
'intinderea
sau chiar la ruperea sa, precum
ti
a
tesu-
tului conjunctiv adiacent.
'Dishofllle
mu8culare
Cunoscute
ti
sub denumirea de miopatii,
reprezinh reprezinta un grup
de afecliuni musculare
ereditare, cu severitate dife.it6, progresive,
care se
diferentiaza clinic prin
distribulia selectiv6 a g.upelor
musculare afectate.
In cazul acestor maladii de natura degenerativa,
tesutlil muscular striat scheletic este inlocuit succe.
siv cu
tesutul
sclero-adipos. Prin retraqtiile tendi'
noase, cafe pot insoti
afe(tiunile musculafe. se ajunge
la deformari mai mult sau mai Dutin accentuate ale
trunchiului
si
membrelof.
Miopatiile pot
aparea la varcta pregcolara, la puber-
tate sau in
jurul
varstei de 20 de ani
gi
rar la peste 30
cle ant
Se det ageaza muschi ul gast f ocnemi an al
broastei. Pe tendonul lui Ahile se aDlica doud
legaturi: una dintre ele se pfelungeste
cu un fir din
material
plastic
suficjent de rezistent Dentru a
suporta gieutati de pana Ia 500 g. Se mai aplica o
legdtura si h tendonul superior
9i
se suspenda de
tija care va fi asezatd peryendicular pe
suport lnhe
legaturile distale se introduce un ac ce va indica
pozitia
extremitafi inferioare a mugchiului. ln fala
acului indicator se va ageza vertical gla, penuu
a
estima in mm alungirea
gi
scdtarea mugchiulul.
De prima
legatuG distala se
prinde
o greutate de
10 g peDtru
ma.carea poziliei
de repaus. De cealaltd
se ata$eaza, succesiv, greutau
de la 10 la 500 g.
Alungirea muschiului este
propo(ional
mai mare la
.Lucmrepracttd
Evidenfierea propdetEfllor
mugchiului scheletic
o Extensibilitatea
si elasticitatea musculara
Material necesar: broascd, husA de disectie,
stativ, greutdii de la balanla analiticd, rigl6 gradat6,
Dlansetd.
Mod de lucru
primele greutdii fal6 de ultimele.
Pe mdsurA ce greutA le sunt fnlafiirate,
revine la lungimea initiala.
a
Excitabilitatea musculard
fi.e de sarmd de 6onerie.
lvlod de lucru
Penfu ca stjmularea electdca sA nu determine
Si
reaclia terminaiiilor nervoase motorii din mupchi,
acestea vor fi deconectate prin
degenerescentd
valeriab4
Inand
preparatul 2-3 zile la o temperaturb
de 2-3'C, fibrele mr-.rsculare ramanand viabile.
Prin stimularea electrica directA, muschiul va r6s-
l4alerial necesar: pfeparat
neuromuscular gas-
trocnemian.sciatic, baterie electdca de 6 sau 9 V,
punde prin
contraclii,
AsoclaF oasele scheletului, denumite in coloana din stanga, cu clasificarea dupa forma acestorq prezentata
in coloana din dreapta;
L vertebrd
a. lungi
2. carpiene, tarsiene b. scwte
3. uln6, fibula
c. hte
4. rotula
e. sesamoide
Asodai urele forme ale mugchilor cu denumirile ac$tora:
1. patrulatera
2. cupold
3. fuziforma
4, triunghiulara
5 circulara
a. biqepsul femural
b. marele dorsal
c. diafragma
d, piramidal
al abdomenului
e. sfincterul piloric
Redactati un eseu cu tema
,Sensibilitatea
9i
migcarea, componentele functiilor de relatie., structurat dup6
urmatorul plan:
.
importanla integritatii anatomqfunclionale a organelor de siml in perceperea
tnsugirilolobiectelor
9i
derularii fenomenelof din mediul extern
gi
intenu
.
rolul sistemului nervos tn transmitere4 prelucrarea pi
integrarea informatiei;
.
sistemul endocrin ca factor reglator al cregterii
9i
dezvoltarii organismului gi
al comportamentului
uman;
.
miscarea ca modalitate de integlare a organismului in mediu,
Gislti asocierea incorectS referitoare la numarul oaselor care inbd in componenla membreloc a, brat
-
coapsA; b. antebr4
-
gamba;
c. metacarp - metatars; d. sarpiene
-
tarsiene.
Albli Espunsul corect,
Coastele adev6rate reprezintAi a, trei perechi d. doua
perechi;
c. opt perechi;
d, primele gapte pe.echi;
e. coastele libere.
C6EiF raspunsul gregit
cu
privite
la cu$urite fiziologice ale coloanei vertebrale: a- cervicala; b. coccigiana
c,lombar6; d. toracala; e. sacmld,
stabilifi daca enunlurile legate prin
conjunclia deoareqe' sunt adev6rate sau falsq in cazul in care le con.
siderafi corecte, detemlna! dacd intre ele exist6 o relalie de cauzalitate.
.
Artrodiile sunt considerate articulalii fixe, deoarece se realizeazA prin parghiiosoase
imobile.
.
Rotula este un os triunghiular, doarece este situatA in tendonul lui Ahile.
.Fracturile
spontlne determina luxalii deoarec sunt dislocate elementele componente ale a.ticulaliilor.
.
Osificarea d$mal6 este denumitd de membrana", deoarece dd na9tere oaselor bazei craniului
.
Creqterea in grosime
a osului se realizeazA prin perios! deoarece
cartilajele prolifereaza
numai spre
diafiz6.
.
Entorsele au diferite grade de gravitate,
deoarece reprezintd alungiri variabile ale ligamentelor articu-
lare
9i
periarticulare.
RedactaF un eseu cu tema
,Respectarea
curbei de efort zilnic
ai
s6ptam6nal in prevenirea
bolilor sistemu-
lui osteo-articular
gi
ale celui muscular',
FlrclillB
flrndqmEnia 6 sl oruln sffll$ trnon
1, 0i gest i a
gi
abrorbl i a
Sistemul digestiv este alcatuit din organe la nivelul
carora se realizeazd digestia alimentelor, hansforma-
rea lor in produgi
absorbabili
gi
eliminarea resturilor
neabsorbite.
I
2
Flg 75. Clrtiltea hjc.h 1 bur6 supriolr6i 2 ftnul brEl supdoare
3.
palatul
dur 4 palatulmoalj
5lueta 6. cavttatea fad.gjane 7 amig.
dald palatim:
8 buza lnferioara 9. frcnul lingual 10. [mb4 lL mola4
lZ prcmolan B. c'nh 14 incjslvi 15.
stnsie
Flg: 76 Storneut L lundul 3tomacului 2 cotP gn61rlc 3. mug<hi ]ofr
gitudin
L 4. muschj orculax 5. mulchl oblci 6 m6re6 curbur{ ?.
pll
cile muc@sii & mucoaEai 9. submuco64 10. anru
ptlorlq
1L canal
pilxic
lZ !ffnctd piloiq
13. duodeni 14 cubu! mic4 15. advntcq
ng: 77. tr!.rttlil subFc 1. slomaq Z flerura duodno.F unald;
tjejlE 4. ileoni 5 apndice vrmifor@ 6. cecj 7. mezenter L colon
Shtemul digestiv este alcAtuit din tuh.i digestiv
li
glandele
anexe
1, Tubul digestiv, format diff
-cavitatea bucala (fig.
75);
-faringe
(nazo-,
oro.
qi
laringofaringe) sgment
comun aistemelor digestiv
9i
respiratoc
-
esofag;
-stornac
(fig.
76,
-intestinul sublire
(fig
77), din trei po4iuni
-
duo
derr
jejun
Qi
ileon;
I
FIO ?A hte!frtul grG
l" colon hansvBi 2 flexuh collc, surngii 3. co
loo d$cendrt 4 colon sigmold 5 fct 6, \rhrL ihacecal.i 7 ileoD
& tenij
{bnzi
munbr!9. hausEe I0. apendic eptplolce
(adipdse}
lL mezocolonr 12 apendjc vrmifomt Lf ceci 14. colon as{endenr
-intestinul gros, tot cu trei por.tiuni
-
cec, colon
(as"
cendent, tansvers, descendenL sigmoid)
Fi
rect
(fig.
78).
2. Glandele anexe tubului digestivl
-salivare
(submandibulare,
sublinguale, parotide);
-
ficatul
-pancreasul(fig.79).
Flg.79. Flcatul
il
pan.Ilasul 1. stomaci 2. canale hpaticei 3. oada
pancreasulul 4 corpul panc.easului 5. canale panc.eatic (pdnci
pal Msung
9i
accesor Santodni)i 6. capul
pancreasului; 7. sfincter
Oddii 8. duodeni L vezica biliad 10. canal cistiq 11. ficar
Di gesti a
Tubul digestiv asigurA aportul continuu de apd,
electrolili
9i
substanle nutritive necesare organismu.
lui, prini l. deplasarea alimentelot 2. secretia sucurilor
digestive gi
digertia alimentelo4 3. absorbtia produgi.
lor de digestie, a apei
gi
a electrolitilor
Di gesti s bucal b
Activitatea motorie a cavita$i bucale consta din
masticatie
Fi
din timpul bucal al deglutitiei,
Ma3{iqo|b
Masticatia este rm act reflex involuntar, care se
poate
desfasura
Si
sub conkol voluntar. Reflexul mas-
tjcator este coordonat de centri nervoFi din trunchiul
cereDtal
Rolurile masticaliei: 1. fragmentarea alimentelor,
facilitand deglutitia
9i
cregterea suprafelei de contact
dintre alimente
9i
enzimele digestive; 2. formare, lubri-
fierea
9i
lnmuierea bolului alimentar; 3. asigura con-
tactul cu receptorii gustativi
ti
eliberarea substanlelor
odorante care vor stimula receptorii olfactivi, iniliind
secrelia gastrica,
Sdiq sah.{d
Activitatea secretorie a cavitaiii bucale se dato-
reazd glandelor salivare.
Compodia sallvei Zilnic, se secreta 800-1500 mL
de saliva care contin 99,5 % apa
Si
0,5 % reziduu uscat;
acesta este alcatuit din substante anorganice
(0,2
%)
9i
substanle organice
(0,3%),
Principalii electrolili din
saliva sunt Na . K,. Cl-. HCO.-, HPO|. Mg2
, Ca2 , a
caror concentraiie, cu exceptia K+, este mai mica
decat in plasma
sangvind. Principalele substanle
organice sunt amilaza salivara, mucina, lizozimul.
Functiile slivei L Protec_tia mucoasei bucale
prin:
racirea alimentelor fierbinti, diluarea eventualului HCI
sau a bilei care ar regurgita in cavitatea bucald,
indepdrtarea unor bacterll
2 Digestiv: saliva'incepe procesul
de digestie al
amidonului. o amilaza produce
digestia chimica a ami-
donului
prcparat,
care este hidrolizat in trepte pan6 la
stadiul de maltoza. Aceast6 enzima va fi inactivatA de
pH.ul
intraqastric scazut,
'
Slnlesnigte masticalia. lubrifiaza alimentele. uSu-
rand deglutitia; umecteazd mucoasa bucald, favori-
z6nd vorbirea.
4 Excrelia unor substante endogEne
(uree,
crea-
tinin6, acid uric), exogene
(metale grele sau agenli
patogeni) si rol bactericid prin
lizozim.
5 Elaborarea senzaliei gustative pdn dizolvarea
substanlelor cu gust specific pe suprafala receptiva a
analizatorului gustativ.
oJoacd rol important'in menlinerea echilibrului
hidroelectrolitic.
Ca urmare a hansformarilo. din cavitatea bucald,
alimentele sunt omogenizate. imbibate cu mucus si
f otmeaz' bo lul alimentar.
Degbtfa
Deglutitia
(fig.
80) cuprinde totalitatea activitallor
motorii care asigud transportul bolului alimentar din
cavitatea bucala in stomac. Este un act reflex care se
desfisoara ln trei timDi.
1
2
3
5
6
3
4
Fig 80. Degl'rtiti.: L esofagi 2. bolalimentaq 3. cardiai 4. stomac.
Lucrare prachcd
Pentru a pune in evideda rolul amilazei salivare
in digestia amidonului, folosili solulie de amidon
fiet 1%, solulie de iod iodurat 1%"
9i
3 eprubete, pro-
cedand astfeli
Efectuati: Se observa:
ln odce etapa, prin fierberea continutului epru-
betei, progresia reacliilor de hidroliza a amidonulLri
poate fi intrefupta, ca o consecinF a inactiv6rii ami"
lazei. Astfel, daca fierbem amestecul de culoare
albastr6-violeta, culoarea dispare, iar dupa r6cire
apafe din nou, fara sa se mai modifice, indiferent de
inteNalul de timp,
fu perienla demonstreaz temdabilitatea enzimei.
1. Timpul bucal
(uolunfar).
in momentul in care
alimentele sunt
gata pentru a fi inghilite, ele sunt in
mod voluntar impinse in faringe. De acum incolo,
p.ocesul
deglutitiei devine ln intregime, sau aproape, un
act automat
9i,
in mod obisnuit nu mai poate fi oprit.
2.Timpul
faringiarL
Bolul stimuleaza a ile recep-
toarc din
jurul
intrarii in fadnge. lmpulsurile de la acest
nivel ajung la trunchiul cerebral
si
initiaza o serie de con-
tractii faringiene musculare automate, care au ca rezul-
tat
prevenirea patrunderii
alimentelor in trahee, alimen-
tele deplasandu-se liber spre esofag. Intreg
procesul
du-
reaza 1-2 secunde. Etapele succesive ale deglutifiei sunt
controlate automat de centrul deglutitiei.
Centrul deglutitiei inhiba specific centrul rcspira-
tor bulbar pe
durata deglutitiei, oprind respirafia in
orice
punct
al ciclului respirator.
3. Timpul esofagian Esofagul are in principal
rolLll de a kansporta alimentele din faringe in sto"
mac, iaa migcarile lui sunt organizate specific in vede.
rea acestei funclii. In mod normal, esofagul prezinh
doua tipuri de migcari peristaltice: peristaltism pri-
mar
9i
peristaltism
secundar. Peristaltismul pdmar
este declangat de deglutitie
9i
incepe cand alimente-
le trec din faringe in esofag; este coordonat vagal.
Peristaltismul secundar se datoreaza
prezentei ali-
mentelof in esofag si continua
pana
cand alimentele
sunt propulsate in stomac; este coordonat de sis-
temul neNos enieric al esofagului.
Pe masur6 ce unda
peristaldca se deplaseaza spre
stomac, o unda de relaxare. transmisa prin
neuroni
mienterici inhibitori, precedd
contrac!ia. Intreg
stomacul qi,
intr.o mdsurA mai micd, chiar si duode-
nul se felaxeazd cand aceastd unda ajunge la nivelul
esofagului inferior,
pregatind
astfel cavitdiile respec.
tive
pentru primirea
alimentelor.
La capatul terminal al esofagului, pe o porliune de
2-5 cm deasupra
jonctiunii
cli stomacul, musculatum
circulara esofagiana este ingroFata, functionand ca
un sfincter.
Acest sfinctef prezinta o contractie tonica
;i
este
destins
prin
relaxafea rceptiva. Contractia acestui
sfincter contribuie la pfevenirea unui reflux gastro-
esofagian.
' . ", Ct ^i r Nr cf i Et E' - '
"- . .
- . . . . , . - -
. - ' - .
- - "' :
:
masticalie, deglutilie, bol alimentar, amilaza, lizo-
:
zim, dextrine, maltoza, timp bucal, timp faringian,
:
timp esofagian, undd
peristaltica,
undd de relaxare
Eprubeta L Apafe culoarea
I mL solulie albastr6
amidon, 1-2
picaturi iod
Epfubela III
lmL solulie
l-2
picaturi
iod iodurat,
0,5mL saliva
La 2-4 min,
culoarea albastrd
vireaza in albashu-
violet
La 5-6min, culoa.
La 7-8 min,
dispare, solufia fiind
Concluzie
Datorita iodurii
de amidon
dext.ine
(amilo-,
dextdna)
amidonuld au
hnga dextdne,
i
molecule de mal-
ioza cu
proprie.
tili reducatoare
Eprubeta lll: Dupa 30min, cu
l mL solulie amestecul incolor
amidon, din eprubet6
1-2picaturi efectuali o reaciie
iod iodurat, de recunoaFtere
0,5mL saliva a
glucidelor
reducatoare
Di gesti a
gastri c6
in stomac, alimentele sufera consecinta acti"
vihlilor motofii
ti
secretorii ale acestuia, care produc
rransformarea bolului alimentaf intr-o pasta omogena
numita chim
gastric.
Mofiljtaie!
gasbica
Activitatea motorie a stomacului
(motilitatea gastri-
c4 fig 81) realizeaza: 1. stocarea alimentelor ca umare a
felaxarii receptivei 2 amestecul alimentelor cu secreliile
gastrice;
3. evacuarea continutului
gastric in duoden.
Perbtaltismul. Contrac,tiile
peristaltice, iniliate la
granifa
dintre fundul
gi
corpul
gastric, se deplaseaz6
caudal, determinand
propulsia
alimentelor c6tre pilot
Fota contracliilor
peristaltice
este conholat6 de ace'
tilcolind
9i
de gastrina.
ng & Motjlitale!
gi.$ricd: 1. pedsialismi 2. rebopulsia gastricd.
Retropulsia Cuprinde miFarile de du-te-vino ale
chimului, determinate de
propulsia putemic6 a
conlinutului gastric catre sfincterul
piloric inchis. Are
rol important in amestecul alimentelor cu secreliile
gashice.
Acti\4tatea seqetorte a rtomacqlul
Secreliile gastrice continu6
procesele digestive
incepute in cavitatea bucala; cantitatea seoetaE zilnic
este de aproximativ 2L
9i
este r.rn lichid incolor cu
pH-ul cuprins intre 1 si 2,5Ia adulli. Contine apa
(99%)
ii
reziduu uscat, alcatuit din substante anofgan:ce
(0,6%)
Fi
organice
(0,4%).
Celulele secretorii gastrice se afl6 la nivelul glan-
delor
gastrice,
situate in mucoasa gastrica. Exista
doua tipuri de
glande gast.ice.
a. Oxintice
-
localizate la nivelul fundului
gi
co..
pului gastric,
Secretd HCl, facto. intrinsec
(glicopro.
teina necesar6
pentru
absorbtia ileala a vitaminei B12)
PePsinogen 9i
mucus.
b. Pilorice
-
localizale in regiunile antrah
gi pilo-
rica. Conlin celule C
(care
elibereaza gastrina)
!i
celu'
le mucoase
(secret6
mucus).
A. Subshntele anorgaDice. Prezenia acidului clor
hidric este caracteristica sucului gastric. in conditii
bazale. secretia sa variaza Intre 1
ti
5mEq ora HCI
liber sau combinat cu
proteine.
HCI este necesar pentru digstia proteinelor, asi-
gurarea unlii pH optim pentru ac-tiunea pepsinei, acti-
varea pepsinogenului, reducerea Fe3+ la Fe2*, mai
ugor absorbabil, lmpiedicarea
proliferdrii
intragastrice
a unor bacteaii patogene.
Substanle care stimuleaza
secretia de HCI sunt acetilcolina, secretina
ti
gastrina.
Inhibarea secretiei se datoreaza somatostatinei elibe.
rata din neuroni ai sistemului nervos enteric.
B. Principalele substnte organice din secreiiile
gastrice
sunt enzimele
!i
mucina.
Secretia de pepsinogen
Pepsina, forma activA a
pepsinogenului,
este o enzimi
proteolitica,
activa in
mediu acid
(pH
optim 1,8-35), care iniliaza
pfocesul
de digestie a
p.oteinelo..
Pepsinogenul este activat de
contactul cu HCI sau cu pepsina anterior formata.
Pepsina scindeaza proteinele care vor fi hansformate
in aminoacizi.
LabfermentuL este searetat numai la sugar. Rolul
sdLl este de a coagula laptele, pregatindul pentru
digestia ulterioara. Sub acliunea lui
9i
in prezenla
Ca2. cazeinogenul solubil se translorma in para-
cazeinat de calciu, insolubil.
Lipaza gastricd, este o enzim6 lipolitica cu acti-
vitate slaba, hidroliz6nd numai lipidele ingerate sub
forma de emulsie. pe
cafe le separa in acizi gfasi si
glicerol.
Celafinaza hidrolizeaza gelatina.
/lucujuleste o glicoproteina secretatii de celulele
mucoase, cu rol in protectia mucoasei gastrice, atat
mecanic, c6t
ti
chimic, fala de acliunea autodigestiva
a HCI
Fi
a pepsinei.
La nivel gastric are loc absorbtia unor substanfe,
precum cele foarte solubile in lipide, etanol, apa
9i,
in
cantitati extem de mici, rodiu,
potasiu, glucoz6
9i
aminoacizi.
Fln4ile tundamenide ale sgEdsufu ln'tan
Di gest i a l a ni vel ul i nt est i nul ui subl i r e
ActivideE Eptsie la nivdtjl inbsrinufui sublire
Misc6rile de la nivelul intestinului sublire sunt con-
tractii de amestec
9i
contraclii
propulsive.
Conttactiile de amestec
(contracliile
segmen'
tafe) fragmenteaza chimul de 8-12 ori
pe minut,
'in
felul acesta determinand amestecarea
progresiva a
particulelor
alimentare solide cu secreliile din intesti'
nul subtire.
Mitcarile de prcpubie, Chimul este
proPulsat la
acest nivel de undele peristaltice, caae apar in orice
parte
a intestinului 6ubtire,
gi
se deplaseazain direclie
anald cu o vitezA de 0,5-2 cm/secundd, mult mai
raDid in intestinul Droximal
si mai lent in intestinul
terminal. TimDul necesar chimului
penku
a trece de
la
pilor pana la valva ileocecala este de 3-5 ore.
Seqelia
p{r(f,eatiai
Pancreasul conline celule endocrine. exo(rine si
ductale. Celulele exocrine. organizate in acini.
Pfoduc
patru tipuri de enzime digestive:
peptidaze. liPaze, ami-
laze si nucleaze, care sunt faspunzatoare de digestia
proteinelor, respectiv a lipidelor,
glucidelor gi acizilor
nucleici. Celulele ductale secret6 zilnic 1200-1500mL
de suc
pancreatic care coniine o cantitate mare de
HCO;; acesta neutralizeaza aciditatea
gastrica
9i
regleaza
pH-ul in intestinul suPe.ior.
Compozilia secretiei
pancreatice: 1. Electrolilil
Na'
9i
K se
gasesc in aceeasi concentratie ca si in
plasma;HCO;] se gaseqte in cantitate mult mai mare.
Secrelia de HCO3; este asigurata de celulele ductale
2. Enzime
-
:xei tiputi majore: amilaze, liPaze
9i
pro-
teaze. a. o amilaza
pancrea
ca se secret6 in folma sa
activa; ea hidrolizeazA
glicogen, amidon
gi
alte
glucide,
cu exceplia celulozei,
pana la stadiul de dizaharide;
b. lipaze
(lipaza,
colesterol-lipaza,
fosfolipaza), secre"
tate in forma lor activa; enzimele care hidrolizeazd
esteri insolubili in apa necesita prezenfa s6rurilor bi-
liare; c.
paoteaze (triprina qi
chimotripsina) se secreta
in forma lor inactiv6
(tripsinogen
9i
chimotripsino'
gen). Tripsinogenul este transformat in triPsina de
enterokinaza sau de tripsina anterior formatb
(auto_
cataliza). Chimotripsinogenul este transformat in for"
ma lui activa de catre tripsina; d. inhibitorul triPsinei
este secretat de aceleaEi celule
gi
in acelaqi timP cu
proenzimele, protejand pancreasul de autodigestie,
SeaeFa b ntrd
Bila este necesard
pentru digestia
gi
absorbtia lipi-
delor
9i
pentru exoetia unor substanle insolubile in
apa, cum sunt colesterolul
9i
bilirubina. Este formata
de c6tre hepatocite
(fig.
82)
ti
celulele ductale, care
mdrginesc ductele biliare, in cantitate de 250-11m
ml/zi. Este secretata continuu si deDozitah in vei'
ca biliara in timpul
perioadelor interdigestive. S
elibereazd in duoden
'in
timpul perioadelor digestive
numai duD6 ce chimul a declansat secretia de cole
cistokinin6. care Droduce relaxarea sfincterului Od<ii
Fi
contraclia vezicii biliare.
Compozilia bilei 1. Acizii biliari sunt sintetizaii i.
hepatocite din colesterol
prin combinalea cu anumiE
aminoacizi
$i
cu Na-, rezultand sarurile biliare secre
tate activ in canaliculele biliare; deoarece ele nu sunl
liposolubile, ramAn in intestin
p6na ajung la nivehl
ileonului, unde se reabsorb activ. 2. Pigmentii biliari:
bilirubina
gi
biliverdina sunt metabolifi ai hemoglo
binei care, ajungi in hepatocite, sunt excretati biliar
si
confe.d bilei culoarea sa
galben6.3. Leci na, 4. Coles'
terol, 5. Electrolili.
Cbquitul enterohepatic. Este recircularea celei mai
mari
pa(i
a sarufilor biliare din intestinul sublire, prin
vena
portd,
inapoi la ficat
(fig.
83). Sarurile biliare au
doua roluri importantq 1. de emulsionare a lipidelor din
alimente, a caror tensiune superficiala o reduc, permi_
Fnd
fragmentarea lor
9i
facilit6nd acliunea lipazei pan-
creatice; 2. ajuta la absorbiia din tractul intestinal a
acizilor gragi, monogliceridelor, colesterolului
Ei
a altor
FiO 82. L.obulul hpadc 1. mur. a venei portei Z ramud a arte.ei
hepaticei 3. canal hepatocoledoc; 4. capilare sinusoidei 5. cana'
licule biliare 6. cebh heDaticd: 7. vena centrolobula.d.
lipide, prin formarea cu acestea a lmor micelii com_
Dlexe numite chilomicfoni. In lipsa sarurilor biliare in
intestin, se
pierd prin materiile fecale 40% din lipidele
ingerate. Sarurile biliare mai alr
9i
rolul de a stimula
motilitatea intestinala
precum
9i
rol bacteriostatic.
Evacuarea bilei este consecinta contraciiei mLls-
culaturii veziculare, in paralel cu relaxarea sfincteru'
lui Oddi, realizata
prin
mecanisme nervoase
ti
umorale. Mecanismul nervos este realizat
Prin
stimu'
larea vagala, care determind contraclia musculaturii
veziculaae si relaxarea sfincteriana, iar stimularea
Actlvltnted
reeretorle
6 intestinulul
subilre
,
Secreliile intestinului
sublire
contin: l. mucus, cu
roi de protectie
a mucou,sei
intestinale
impotriva
agresiunii
HCI: este secretat
de glandele
Brunner
otn
Ouoden
Si
de celule speciaje,
aflate in eDiteliul intes_
tinal
Si_in
criptele
Ueberkiihn:
2. enzime asociate
cu
mrcrovlllt
cetulelor
epiteliale
intestinale,
care nu sunt
secretate
in lumenul
intestinaj: peptidaze,
dizahari-
otzelmaltaza-,
izomaitaza.
zaharaza
Si
lactaza)
Si
lipaza
(rg.
64)r Ie iii exercita!
rolurile
in timpul procesutut
g:
lb,sgrPlie
intestinaia;
3. ap6
9i
etec[rofili
secretali
de ceiuiele epiteliale
intestinale.
Hg. 8a A|t|liut
!t rrllep.nc
I ficat 2 vsa poda;3.
canat co,e
dac 4, htest'n suburej
t vezjcd biliard.
timpatica
are efeqte antagonice.
Mecanisnru
umoral
constd ?n secretia
de colecistokinina.
hormon eube.
?t om cetuiele
mucoasei
duodenale
ca r6spuns,
in
)rincipal.,.16. patrunderea
in duoden
a produgilor
tgestiei liDidelor,
'k
94
Acfi,tfr"
erEhltd:
I. tumn inFsdnal:
2 tanr polipep-
rolc r pephdaz6i_4
aminoacizi:
t enzim ale mrgiiii
6
pede.
6.celul6 epirefiala;7
Ojpeptdaza;
& cspil sansvir
'
TEME
9I
APLICATII
i u. l j
q
l ! . r l . nr . da. , . . i
at af
3r r t I nan
*Acgi unea
enzi mel or di gesti ve
Enzimele coniinute de sucurile digestive descom_
pun Lrnele substanie din comPonenla alimentelor
pana la produsi abso.babili care
mente sau
principii alimentare,
urmatorul tabel.
5e numesc nuur
dup6 cum arata
i l s*r i i l i i a i $t e1i ; nui a
i l :
l l l l i i r l ; l r l ci t ' nxl ! ! i : ; xht i r "ei
Definegte
procesul prin care are loc trecerea
pro_
dugilof rezultali in urma digestiei catre sange
9i
limfa.
Absorbtia este favorizata la nivelul intestinului
subtke deoarece:
.exista
o suprafald mare de contact, datorita
structurii specifice a mucoasei intestinului sublire;
.
distanla
pe
care moleculele o aLl de str6batut
este mica, gfosimea peretelui fiind minima b acest
nlvel;
.
releaua vasculara de la nivelul vilozitatlor
(fig.
85) esle foaate bogata, iar,
printr_un mecanism reflex,
cantitatea de sange de la acest nivel
poate
cregte in
timpul perioadelor de digestie;
.mic6rile
contractile ale vilozitbtilor inlesnesc
tranzitul substanlelor absorbite.
a. Glucidele
Cele trei glucide majore ale dietei sunt dizaharidele
sncroza
9i
lactoza,
9i
polizaharidul amidon. Celuloza,
un alt
polizaharid
vegetal,
prezent in diet6 in cantit6li
mari, nu poate fi digerat, deoarece in tractul
gastroin-
testinal uman nu existS enzime specifice. Aportul de
glucide
este de 250-8oog/zi, reprezent6nd 50-60 %
din dieta.
Produtii finali ai digestiei
glucidelor sunt glucoza
9i
galactoza, care se absotb
printrun
mecanism
comun, un sistem de transport activ Na_dependent,
precum
9i
fructoza, care se absoarbe prin difuziune
facilitata. Dupa ce ali fost absorbite in enterocite,
monozaharidele sunt hanspo ate
prin membrana
bazo-laterala a acestora prin difuziLlne facilitat6; apoi,
difuzeaza din interstiliul intestinal in capilalele din
vilozihlile intestinale.
Frg. 8:t Vilditate intestlnali L epittiui 2 vas chitifer centrati
3.celule secreloa.e Bruneri 4. relea capilddj 5 cripr.t intestinata
Liebefiihl! 6. ade.io16; ?. vas limfarici 8. venuta.
b. hoteinele
Dieta proteicA
zilnica necesara unui adult este de
0,5-O,7 g/kg
corp.
Pentru a fi absorbite, proteinele
trebuie transfor-
mate in oligopeptide si aminoacizi.
Mecanisme de absorbtie
S-au identificat mai multe sisteme de tfansport
activ Na-dependente pentru
absorbtia tripeptidelor,
dipeptidelor gi
aminoacizilor. Practic, toat6 cantitatea
de proteine
din intestin este absorbitar odce
proteinA
care apare in scaun provine
din detritusuti celulare
sau din bacteriile din colon.
c. Lipidele
Aportul zilnic de lipide variaza intre 25 sj 1609.
Spre deosebire de glucide si de proteine,
lipidele se
absorb din tractul gastrointestinal pdn dituziune pasiva.
Pentru a
plitea
fi abso.bite, ele trebuie sa fie hidroso-
lubile, fapt ce se realizeaza in prezenla
s6rurilor biliaae.
lnainte de a fi digeratq lipidele trebuie emljlsionate
(transformate
in picAturi
cu diametrul sub un micron)
de c6tre sarurile bliare gi lecitina.
Trigliceridele, fosfolipidele gi
colesterolul se com-
bina cu proteinele
din epiteliul celulelor intestinale,
constituind chilomicronii, formA in care trec in chili-
ferul central
(fig.
86).
ln timp ce aminoacizii
si monolahaddele ajung pdn
vena portS la ficat, lipidele trec in circulatia limfatica.
d. Apa
Fi
elecholilii
Apa: in intestinul subtire, apa se absoarbe pasiv,
izoosmotic, ca urmafe a gradientltlui
osmotic creat
prin
absorbtia elecrolitilor si a substantelor nutritive.
ryac/: absorbtia sodiului se fa(e pfintrun proces
act i v. Cl orul umeaza pasi v
sodi ul .
e. Vitaminele gi
mineralele
1. Vitaminele liposolubile (A,
D, K, E) inha in alca.
tuirea miceliilor si se absorb impreuna cu celelalte
lipide ln intestinul proximal.
2. Vitaminele hidrosolubile se absorb prin
trans-
port
facilitat sau prin
sistem de tfansport activ Na-de-
pendent, proximal,
in intestinul subtire.
3. Calciul se absoarbe cu ajutorul unui taansportor
legat de membrana celulard gi activat de vitamina D.
4. Fierul se absoarbe in
jejun
!i
ileon. Fe2* se ab-
soarbe mai uFor dec6t Fe3+. Vitamina C stimuleaza
absofblia sa.
Bi ge$t i a, ab. qor bl i a gi
secr el i a l a
ni vel ul i nt est i l "l
l ui gr 0s
Aqtivitatea molode la nivelul intesthului grog
Rolurile principale
ale colonului sunt absorbtia
apei
9i
a electrolililor (umAtatea p.oximal6)
si depo-
zitarea materiilor fecale pana
la eliminarea lor (umA-
tatea distalA). Datorita acestor rolu.i, miscar;le de la
nivelul colonului sunt lente.
MiScariLe de amestec - haustraliile sunt realizate
p.in contraclii combinate ale musculaturii circulare si
longitudinale colice care determina proieclia
in afara a
zonelor nestimulate ale peretelui
colic, sub lofma unor
saci denumiti haustre. Acestea se deplaseaza lent, in
dire(tie anala, in timpul perioadei
lor de coniractie. in
feluldcesta..ontinutul
colic este progresjv impins spre
colonul sigmoid. Din cei 1500mL de chim, doar
80-200mL se
pierd prin
fecale.
Miscdrile propubiDe
-
"migcarib
in mas6".
pro-
ng. 86. Ebpele digestiei lipidelor: etapa I - emulsionarca lipidelo.
de cdt.e s.ruri bilia.er etapa 11
- hidroliza tdglicerjdelor din
pic6-
tu.ile lipidice pana
h acizi g.ati
$i
monogtjceridei etapa III -
pretu-
area acizilor
srat
si a monogliceddetor in micelii, cu
prcducerea
miceliilor mixte.1. de la stomac;2 picdtui
de gdsim (rrigticnd)
3. canal biiia( 4 de la licat
9i
vez'ca biliar4 5 micelii (sdruri
bitia.e,
.olesterol, lecilina)r 6. picdturj
de grasime emulsionarer 7. lipazdi
Lmonogiiceidei 9. acizi grafi
libe care por li absorbili sub fom.
de micelii (10).
pul si a
rerul t a rn
pri nci Dal
D n:
(l )
cont rdct i j haust ral e i n
I
d
-l
tunltjile tundamntale ale orgEnlsmulli lman
direc.tie anala
gi (2)
migcari in mas6. Aceste migcali
aDar de obicei de cateva oai
pe
zi; cele mai numeroase
dureaa aproximativ 15 minute, in prima ora de la micul
dejun,
9i
reprezinta un tip de pe.istaltism modificat.
AMtia
9i
secretia la nivelul colonului
Apa Colonul nu poate absorbi mai mult de 2-3 L/zi
Colonul absoarbe cea mai mare
pafte a sodiului
9i
clorului care nu au fost absorbite in intestinul sublife.
Potasiul este secretat de cahe colon. Aceste
Procese
sunt controlate de catre aldosteron.
Noliuni elementare de igien5 si patologie
Cariile dentare
Reprezinta eroziuni ale dinlilor
9i
sunt rezultatul
actiunii unor bacterii asupra acestora. Primul eveni-
ment in dezvoarea cariiloa il constituie formarea
placii bacteriene. Aceasta reprezinta o
pelicula
alcatuita din alimente
9i
saliva, etalata
pe suPrafata
dintilor si colonizatd de numetoase bacterii care vor
produce
cariile dentare. Aceste bacterii Lltilizeaza,
pentru a se hrani, carbohidfati
gi produc prin meta-
bolismul lor numerosi acizi, care vo. dizolva smallul
dentar. Datorita acestei dependente a viabilitdlii bac-
teriilor de
prezenla
carbohidralilor, se afirma ca un
consum mare de carbohidrati favrizeaza aparitia cari"
ilor. in fapt, mai importanta decat cantitatea totald
este frecvenia cu care se ingera carbohidrali; astfel,
cantita! mici dar frecvente asigura aprovizionarea
bacteriilor cu substratul lor energetic in mod con-
stant ceea ce favorizeazd Droducerea cariilor. Daca
insa se ingera o cantitate apreciabila de carbohidrati
da. in timpul mesei, atunci numarul cariile ce
pot sd
apar6 scade simtitor. Unele tipuri de dinti sunt mai
rezistente decat altele. Astfel, s_a demonstrat ca ud_
lizarea apei care conline mici cantit6li de fluor face
ca smallul
produs sa fi mai rezistent.
Stornatita
Reprezinta inflamalia intregii mucoase orale. Poate
fi provocatd de infeclii, agenti fizici sau chimici sau
poate
surveni in cadaul unor afecliuni sistemice.
Doua dintre cele mai frecvent intahite exemple suni
stomatita herpetica
(infeclia
cu virusul herpes sim_
plex)
9i
stomatita candidozicd. Alte cauze frecvente
sunt hipovitaminozele, consLimul de tutun
9i
alcool
sau reaclii alergice la diferite substanle colorante
prezente in alimente sau
produse de ingriiire a
dintilor.
Faringita
Definegte inflamaiia acuta a mucoasei faringiene.
De obicei de origine viral6, se
poate insa datora
9i
unor bacterii. Se caracterizeaza
prin dureri ale g6tullli
mai ales la inghilit. Sunt mai faecvente in sezonul
Defec4ia
Defecatia reprezintd
procesul
de eliminare a
materiilor fecale din intestin. Unele mitcari in masi
propulseaza fecalele'in rect, iniliind dorinta de defe'
catie. Ulterior, se produce contraciia musculatudi ne'
tede a colonului distal
gi
a rectului,
propuband feca'
lele in canalul anal. Llrmeaza relaxarea sfincterelor
anale intern
9i
extern, ultimul conlinand fibre muscu-
lare striate aflate sub control voluntar.
rece, dar si consurnarea unor lichide foarte reci in
sezonul cald
poate facilita aceasta afecliune.
Entrocolitele
Repfezinta inflamalia mucoasei intestinului sLrbiire
gi a celui gros,
cauza fiind infecfioasa, mai frecvent
bacteriana, dar
gi viral6. Pot imbrdca forme clinice
foarte gfave, cu letalitate mare, in funclie de ger_
menul implicat. Igiena dguroasa
9i
ateniia sporitd la
calitatea apei
gi
a alimentelor consumate sunt mdsuri
de
prevenire foarte importante.
Ocluzia intestinali
Definegte oprirea complet6 sau aproape completd
a
pasajului la nivelul intestinului sliblire sau a celui
gros. Este o urgenla medico'chirurgicah
9i
se
poate
datora ma; multor cauze: aderente, hernii, tumori,
corpi staini etc.
Ciroza hepaticd
Reprezinta dezofganizarea difuza a structurii he_
patice normale
prin formarea unor noduli de regene-
rare, inconjurali de
tesut
fibros. In
Frile
vesticq ciroza
este a treia cauza a mo.talitalii. Are etiologii multiple:
infeclioase, toxice, raspuns imun alterat, obstructie
biliara sau modificari vasculare.
Litiaza biliara
Definegte formarea sau
prezenla
de calculi la
nivelul vezicii biliare. Este mai frecventa la femei,
obezi si la cei cu diete dezechilibrate. Poate fi asim-
ptomatica sau poate constitui o urgenF medico'chi-
rurgicala daca vreun calcul migreaza din vezica
Si
obstrueaza caile biliare extraheptice sau daca apare
inflamatia peretelui vezicii biliare
Panqeatita
Reprezin% o inflamalie la nivelul
pancreasului.
Poate fi acuta sau cronicd. Survine la cei cu alcolism
cronic sau litiaza blliafa, dar
9i
in numeroase alte
situaiii.
Dareea
Consta in crelterea frecveniei sau a cantitdtii scau'
nelor zilnice. Are calize multiple, cea mai frecventa
fiind de natura infec.tioasa. In majoritatea situatiilor o
igiena riguroasa ar putea preveni raspandirea bolii.
Constipatia
Dificultate
in. actul defecatiei.
poate
aparea in
caclrul unor maladij sau poate
fi habitualii,
aceasta din
urmA coredandu-se
prin
modificarea
alimentatiei,
in
sensul.
consumului
unei
cantitati mai mari de fibre
vegetale,
"lucrye
Wochc|
atingd, o hadie
de filtru
imbibata pe
cca
2 cm
cu apa
t;;;;;":'r1"-:";il"i-nl#'"
o" u1;,,,"n,"
-
--5"'itne
eprubera
deasupra
unei flacarr
si se in.
carne, ou, branz6, paine,
eprubete.
bec Bunsen squ
calze9te utor. constatandu.se:
lampa
cu sPirl, hartie
de filtru. hartie
rosie de tur-
-condens,area vaporilor
de apii;
nesol, solutie
de acetat
de plurnb (apa
Burow).
-nlbastrirea
hA(iei
de tume;ol
datoriia
degajarii
. Ft,i.!.h,o.o-
-^^tt^
de NHj,
ceea ce ategtA prezenta
substantelor a;t;;;
-i
lucra Se inkoduce
alimentrt int
o eprr-
in eprubeta
o f6sie d(
prm
umeztre, texiuj va
l
;
) hartie
rosie a" tr*"*i
*
"!p!i"t,l;';:;
iullTJlt'
'"ntt*,,
m
sutcde
at unor lesume
dr. nEuidenLierea
-';;,;'
r; ;;;;
:::,H*;"#'S"T:Xt"::lHTff*ffi"1:.ll;
o'sf#i"a.r*,ns.inrroduceintr!eprubeta:l_,:
'".11fuil":""j'"Iil:J"Hfl:,;:ff.,l,*
;"ffiX,rJ;HJ:.lJilgiTi:3;,"f,':in'TT
:i.,#jigruiiiii|)i'Ti'si*,o"
a, unor resume
GAsiF rdspunsul gresil
Glandele
salivare mari,
caresi varsa produsulde
secfetie in cavitatea
bucala prin
intermediul
unor canale
excretoarqesunt
a. glandele
sublinguate;
b. gla"a"b
i;ii..*
"re
".
g'i"'"a1i"'par",ia",
d. gtandete
sub-
::9:i:.9t1
stanga
cuprinde unele secretii.ale glandelor
exocrjne implicate
rn digestie, iar cea din dreapta
suDstante
componente
ale acestora;
asociati produsele
de secfetie
J il.#G
componente
cores"
punzatoare.
I saliva
.
a. HCl, pepsrna.
mucus.
apa
z. sucul gastric
b. amilaza.
mu(ina, lizozim,
electfoliti,
aoa
r. sucul pancreatic
c. mucus. peptidaze,
dizaharidaze.
lipaTa. apd.
electrolitr
:
--
. _
o pepttdaTe.
Iipale. amilaze,
nucleaze
-
,. sucut ntestinat
e pigmenti
a(i7i, lecitina,
<olesterol. electrolili
slab^-iliti
daca,enunlurire
regate prin
conjunctia
'deoafece'
sunt adevarate
sau false;
in cazul ln care le con_
srderalr adev6rate.
determinaF
daca tntre ele exista sau nu o felatie de cauzalitate.
L Llpaza este o enzimd lipolitica.
deoarece
scindeaza grasimile
jn
glicerol
si acizi gfair.
-2
Deglutiria
asigur6
trecerea borurui
arimentar
ai"
"i,it"il"
lr""ji i"""tiriiif
i"ou."""
u""u"tu
""
desfStoar6
in trei timpj.
d
/
F nrts
I
nrldmentae al6 o.qfLsmulli uman
2. Circulatia
Sangele
(fig.
bA este fluidul care circula in interi-
orul arborelui cardiovascular; feprezinh cca 8% din
masa corporala. impreun6 cu limfa, lichidul interstilial,
lichidul cefalorahidian,
peri-
9i
endolimfa sangele
constituie mediul intern al organismului.
Sangele este format din elemente figurate
9i
plas_
ma
(55%
din volumul sangvin).
Prin examenul microscopic al sangelui se obseN6
trei tipuri de elemente figurate
(reprezent6nd
45% din
volumul sangvin
-
volum
globular procentual sau he'
matocrit)
. globulele rosii
(hematii
sau eritrocite);
. globulele albe
(leucocite);
. plachetele sangvine
(trombocite).
bitrocitele
(hematiile)
sunt celule fara nucleu, cu
.ol in transportul 02
9i
CO2
fi
in mentinerea echili-
brului acido-bazic.
Fig. 87 Compodlia sangelui: a.
plasmaib. elemente ligu.atei l. leu_
cocitei 2 hematiii 3. trombocite
(plachele
sangvine).
Lucocitelq spre deosebire de eritrocite,
poseda
nucleu d mitocondrii. Au caDacitatea de a emite
pseudopode
ti
de a travefsa peretele capilar
prin polii
sai, trecand in
tesuiuri,
proces
numit diapedeza.
Tipurile de leucocite
9i
formula leucocitara sunt
prezentate
in
pagina 126.
Pfincipala functie a leucocitelor consta in partici-
parea
acestora la feactia de ap6rare a organismului.
Funclia de aparare a sangelui
Organismul uman vine
permanent in contact cu
agenti patogeni
(purtatori
de antigene) sau cu anti-
gene libere. Antigenul este o substanJa macaomolecu_
lar6
proteica
sau
polizaharidica strain6 organismului
Fi
care,
patrunsa in mediul intern, declangeaza
produce"
rea de catre organism a unoa substanle specifice,
numite anticorpi, care neutralizeaza sau distrug anti_
genul. Anticorpii sunt
proteine plasmatice din clasa
gamma.globulinelor. Apararea se realizeaza prin doua
mecanism fundamentale:
1. ap6rarea nespecifica;
2. apararea specifica.
lomponente
I : : r I i r : I :.
: : : : : : : t
':
:,, : I : I : .l :,Cdid.iteriltinil
r :
t;l :.
Raspuns imun piimar
-
la
primul
contact cu
:
::antid6iulliiliri4clil,i:
:r:
:
ligifdfdnlierei,shiii l r:
Raspuns imun secundaf turilor proprli de cele
- se realizeaza
pe
seama $raine ofganismului
limfocitelor cu memorig 2 specificitate
-
unoloqica E Un^COntaCt Utenor CU ' J. merrofle rm
-
acetafl anugen
; , , i r - - ; . .
- .
- - . : . , . : ; . : ; - . :
.
Apararea nespecifica
(inndscutd)
este
prezenta la
toti oamenii. Se realizeaza
prin
mecanisme celulare
(de
exemplu, fagocitoza)
9i
umorale, Ap6rarea nespe'
cifica este o aparare
primitiv6,
cu eficacitate medie,
dar este foarte promptd. La ea participd anumite
celule
9i
substante preformate.
.
Apararea specifica
(dobandita)
se dezvolta in ur-
ma expunerii la agenti capabili sd induca un raspuns
imun
(imunogene).
Este de doua felu :
(1)
dobandita
natural: a. pasiv, prin
transfer transplacentar de an'
ticorpi; b. activ, in urma unei boli
9i
(2)
dobandita
r: r.Ma;fi;ine-.:
ri
0e neurauzare :
:::0:
arulgenuul.
.
l
Llmrocrre
'
. .:cu.mem9lle
artificial a. pasiv - administrare de antitoxine si
gammaglobuline;
b. activ
-
vaccinare.
Rdspunsurile imune specifice sunt mediate prin
doua dpud de leucocite - limfocitele B
Fi
T -
pe
baza
unor mecanisme interdependente:
(1)
imunitatea umo-
rala, care implica limfocitele B, si
(2)
imunitatea medi-
ata celular
(celulard),
ca.e implica p.imaf
limfocitele T.
Vaccinarea declangeaz6, ?n principiu,
aceleasi me-
canisme imunitafe, cu deosebirea cA reacliile produse
in organism sunt md atenuate. Efectul final este
dobandirea imunitatii.
Plrciretele sangvine
- trombocitde sunt elemente
figuaate necelulare ale sangelui cu rol in hemostaza.
Phsrrta 5ar{th6
contine apa
(90%)
Si
reziduu us-
cat format din 1 % substante anorganice
(Na+,
K+, Ca2+,
MS'z., Cf, HCO'
9i
9% substanle organicq majori-
tatea proteine (albumine, globuline,
fibrinogen).
Vezi si tabelul de la pagina 126.
Gr upei e sangvi $e
*
Nr ansf {u i o
Membrana hematiilor are in structura sa nume-
roase tipuri de macromolecule, cu rol de antigen,
numite aglutinogene. in plasma
se gasesc
o serie de
compugi cu rol de anticorpi numite aglutinine. Cele
mai importante aglutinogene intalnite la om sunt
aglutinogenul zero
(0),
A, B
Si
D, iar cel mai frecvent
intahite aglutinine sunt
(I,
omoloaga aglutinogenului
A, si
P,
omoloaga aglutinogenului B.
Prin excludere reciproca a aglutininelor
;i
aglutinogenelor omoloage, in decursul evolutiei
umane s-au constituit mai multe sisteme imunoloqice
sangvine. Cele mai importante in
practica
medicala
curenh sunt sistemul OAB si sistemul Rh(D)
Sirtemul OAB. Potrivit regulii excluderii aglutini-
nelor cu aglutinogenul
omolog
(o
cu A si
p
cu B), nu
pot
exista indivizi posesori
de aglutinogen A
Fi
aglu-
tinine o sau posesori
de aglutinogen B si aglutinine
B.
Intalnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloaga
duce la un conflict imun, antigen-anticorp, cu dis-
trugerea hematiilor
9i
consecinie grave pentru
individ.
Combinatiile si coexistentele
posibile,
tolerate imuno-
logic, sunt in numdr de patru
9i
reprezintA cele patru
gmpe sangvine in care se poate
repartiza populalia
globului, pe
baza sistemului OAB:
Cunoagterea apartenenlei la una din grupele
sangvine are mare importantd in cazul transfuziilor de
sange.
Regula transfuziei
cere ca aglutinogenul din sangele
donatorului sA nu se intailneasc6 cu aglutininele din
plasma primitorului.
Potrivit acestei reguli, transfuzia de
sange intre grupe
difedte se poate face astfel:
. grupa
0
poate
dona la toate grupele (donator
uni-
versal), dar nu poate primi
decAt sange izogrup
(de
la
grupa
0);
.grupa
AB poate primi
de la toate g.upele (primi-
tor univeasal).
Sistemul Rh S-a constatat cd 85% din
populatia
gl obul ui
mdi poseda pe
edt roci t e, l n df ara de unul di n
antigenele sistemului OAB,
9i
un antigen denumit D
sau Rh Toti indivizii posesod
de antigen D sunt con-
siderali Rh pozitio,
iat cei 15%, care nu
posedd
aglutinogenul D, sunt Rh negatia In mod natural nu
qf
,i-
Functiile tundarenEb dk o$Bnisoului umn
exista aglutinine omoloage anti-Rh dar se pot genera
fie prin transfuzii repetate de sange Rh la persoane
Rh-. f i e pri n sarci na cu l at Rh- si mama Rh-. l n
ambele situatii, aparatul imunitar al
gazdei reacfionea'
zd faF de aglutinogenul D ca
9i
fata de un antigen
oarecare,
prin activarea limfocitelor, urmata de pro'
ducerea de anticorpi anti D
(anti-Rh).
Acegti anticorpi
vor reacliona cu antigenul D de
pe
suprafala hemati"
ilor-9i vor produce hemoliza.
In cazul mamei Rh negativ, cand tatal este Rh
pozitiv,
datorita caracterului dominant al genei care
codifica sinteza aglutinogenului
D
copiii rezultali vor
mogteni caracterul Rh pozitiv. Prima sarcina
poate
evolua normal, deoarece, in conditii fiziologice, he_
matiile Rh+ ale fdtului nu pot traversa placenta
9i
deci
nu ajung in circulalia matem6.
La nagtere insa. prin rupturile de vase sangvine
care au loc in momentul dezlipirii
placentei de uter, o
parte din sangele fetal trece la mama
!i
stimuleazd
produclia de aglutinine anti-Rh La o noua sarcina,
aceste aglutinine
(care pot
traversa capilarele
placen'
tare)
pdtrund
in circulatia fetala
9i
distrug hematiile
fittului,
putand
duce chiar la moartea acestuia, atunci
cand aglutininele sunt in concentratie mare.
*
f*emostaza
gi
caagul area s5:' :gel ui
Hemostaza fiziologica reprezinta totalitatea meca'
nismelor care intervin in oprirea sangerarii Ia nivelul
vaselor mici. PresuDune urmatorii timDi.
1. Tirnpul vasculoplachetar
(tEmostaza pdmard)
Incepe in momentul lezarii vasului. Prima feactie
consta in vasoconstrictia peretelui acestuia, produs?
reflex si umoral. Urmeaza aderarea trombocitelor la
nivelul pl6gii, agregarea gi metamo.foza vascoasd a
acestora, ceea ce duce la oprirea sangerarii in 2 pana
la 4 minute.
Z Timpul plasmatic
- coagulara sangelui
Rezultatul acestei etape este transformarea fibri-
nogenului plasmatic, solubil,
'in
fibrina insolubila. La
coagulare, participa factori plasmatici, plachetari pi
tisulari,
prcum
si
Caz+.
3. Dinamica proc6ului de coagularc
Coagularea sangelui se desf6qoara in trei faze:
.
faza I - formarea tromboplastinei este faza cea
mai laborioasa si dureaza cel mai mult 4-8 minute;
.Iaza
a ll-a - formarea trombinei dureaza 10s;
tromboplastina transforma protrombina in trombina;
.
faza a llla - formarea fibrinei dureazd 1-29 Trom_
bina desface, din fibrinogerr nis,te monomeri de fibrin4
care se polimerizeaza
spontan, dand reteaua de fibrina
care devine insolubili, In ochiurile reielei de fibrin6 se
fixeaza elementele figurate,
ti
f,angerarea se oprelte.
Fimcliile sangelui- sunt reprezentate de funcliile
componenteloa sala In afar6 de acestea, sangele in-
deplinegte rolul de sistem de integrare gi
coordonare
umoral6 ale functiilor
prin
hormonii, mediatoii chimici
si catabolitii
pe
carei vehiculeazd.
De asemenea, sangele are rol de indepartare
9i
transport spre locurile de excrelie a substantelor toxi-
ce, neutilizabile sau in exces.
Datorita continutului sau bogat in ap4 sangele are
rol in tetmoreolare.
Mare si mi ca si rcul at i e
ln alcdtuirea arborelui vascular se disting doua teri-
torii de circulatie: cilculatia mare
-
sistemica. si circu_
latia mica
- Dulmonaaa.
Ckrialia micA
Circulalia pulrnonara incepe in ventriculul drcpL
prin
trunchiul arterei
pulmonare,
care transport6 spre
pla_
man sange cu CO2.
Trunchiul Dulrnonar se imDarte in cele doud artere
pulmonare.
care du( sangele au CO2 spre reteaua capi_
lard din
jurul
alveolelor, unde il cedeaza alveolelor care-l
elimind prin expiratie. Sangele cu 02 este colectat de
venele pulmonare,
cate doua
pentru fiecare phman.
Cele
pafu vene pulmonare
sfargesc in atriul dang.
qtrcuhfh
rnaE
Circulalia sistemica incepe in ventriculul stang
prin
artera aofta care transportd sangele cu 02
9i
substanle
nutdtive spre
tesutuai 9i
organe. De la nivelul acestora,
sangele incarcat cu CO2 bste
preluat
de cele doua vene
cave care'il duc in atriul drept
(fig
88).
*
Sistemul aortic
Este format din artera aorta si din ramurile ei, care
iriga toate
lesuturile
qi
organele corpului omenesc.
Sistemul aortic incepe din ventriculul stang cu aorta
ascmdenta, din care se desprind cele doua aftere corc
nare. Dupd ce urca 5-6 cm, se curbeaz gi formeaza
arcul aortic, care se continua cu aorta descendenta, sub.
impa4ib in toracala
9i
abdominala. Terminal, aorta ab.
dominala se bifurc6 in arterele iliace comune. stanoa si
dreapta.
Rarnurile rcului aorlic
Dinspre dreapta spre stanga, din arc se desprind
trunchiul brahiocefalic, artera carotida comund stanga
9i
aftera subclaviculara shnga. Tnfrchiul brahiocefalic se
imparte apoi in artera carodda comlma dreaph
9i
artera
subclaviculara dreapta. Ambele adeae carotide comung
stanga
9i
dreaptE urca la nivelul gatuhi pana in dreptul
marginii superioare a cartilqiului droi4 unde se bifurca
in artera carotida extema
Ei
intem6. La acest nivel existd
o mica dilatafie, sinusul carotic
(carotidian),
bogata in
feceptori.
Artera carotidd
q{tema
iriga gatul, regiunile occipita.
ld
qi
temporala
9i
viscerele fetei. Artera carotida intema
p6t.urde in craniu, irig6nd creierul
gi
ochiul. Arterele
subclaviculare ajung de la originea lor pana in axil6, Lin_
de iau numele de adere axilare. Din arterele subclaviclr
iare se despind: artera vertebrala. care intra in craniu
prin gaura occipitala, unde se uneqte cu opusa,
partici-
pand
la vascularizatia encefalului,
si
artera toracica inteF
na. din care iau nastere arteaele intercostale anterioare.
Artera axilard vascularizeaza atat
pereiii
axilei, cat
gi geretele
anterolateral al toracelui
si
se continua cu
artera brahiala care vascularizeazA bralul. Ln plica
cohr
lui, artera brahiala da nastere la arterele radiala
qi
ulnafa,
care vascularizeaza antebratul. La mana se fomeaza
arcadele palmare, din care se desprind arterele digitale.
R amurile aor tei descendente
Aorta descendentA toracica d5 ramuri
parietale
9i
viscerale. Ramurile viscerale sunt arterele bronsice.
pericafdice gi
esofagiene
pig
8& tuborele vascdax 1. aftem carotidd comun4 2. nunchiul
brahi(eialiq 3. adera subclaviculaq 4 arcul aortic; 5. artera
pul-
monarq 6. artera cofonara; 7. artera hepaticd; & artera rcnala;
g.artera
mezentedca interioad; 10, artera iliacd comund; 11. adera
remuralai 12. vena femurala; 13. vena iliac6; 14. vena mezente ca
infedoara; D. vena renala;16. vena slpkhepatic4 1?. vena cava infe.
ioad 18. vena Dulmonad 19. vena suklaviculad: 20. vena cava
supedoara; 2l vena
jusulara
Furct ie tundanentale rle ..!
Aorta descendenta abdominala da
9i
ea mmuri
parie_
tale si viscerale. Ramurile viscerale sunt trunchiul
celiac. artera mezenterica suDerioatA, arterele renale
-
stang6
ti
dreapta -, arterele testiculare, respectiv ova_
riene- stanga
9i
dreapta -,
9i
artem mezentedc6 infe-
rioara. Tnmchiul celiac se imparte in trei ramu - sPle-
nica gasirica stang6
9i
hepatica -
9i
vascularizeaza
stomacul, duodenul,
pancreasul, ficatul
9i
splina. Artela
mezente cA superioara vascularizeaza
jejuno-ileonul,
cecul, colonul ascendent
9i
partea dreaptd a colonului
transvers, Artera mezenterica inferioara vasculaaizeaza
partea smnga a colonului ttansvers, colonul descendent,
sigmoidul
qi partea superioara a rectului.
Ramuile terminaLe ale aorlei
Arterele iliace comune - stanga si dreapta -, ajun'
se la articulatia sacrcriliaca, se impart fiecare in artere
iliace externa si inteana.
Artera iliaca exbma iese din bazin
9i
ajunge pe fata
anterioa a coapsei, devenind artera femuralA, caae
iriga coapsa. Se continud cu artera poplitee, care se afla
in fosa poplitee
(fa!a posterioara a genunchililui). Ea se
imparte in dou6 artere tibiale i. artera tibial6 anterioara
iriga faia anterioara a gambei si laba piciorului gi
se ter_
min6
prin artefa dorsala a
piciorului, din care se
desp.ind arterele digitale dorsale; 2. artera tibiala pos
teriodra iriga iata
posteriodfa a gambei si. ajunsa In
regiunea plantara, se imparte in cele doua artere
plan_
kre, intema
;i
externa, din care se desprind arterele
digitale
plantare.
Artera iliaca intema are ramuri
padetale pentru pe_
retii bazinului
9i
ramuri viscerale
pentarl
organele din
bazin
(vezica
urinara, ultima
porlime a rectului) si orga_
nele genitale - uler. vagin. \uha. Drostata,
penis.
'Sistemul
venos
Sistemul venos al marii circulatii este reprezentat
de doud vene mari : vena cavd superi oard si ! ena ca\ a
inferioara.
Vena caaa superioara" Strange sangele venos de
la creier, cap,
gAt, prin venele
jugulare
inteme, de Ia
membrele superioafe, prin venele subclaviculare,
Fi
de
la torace
(spatiile intercostale, esofag bronhii,
pericard
si
diafragm) prin sistemul azygos.
De fiecare parte, prin
Lrnirea venei
jugulare
inteme
cu vena subclaviculara, iau nastere venele brahiocefa_
lice stang6
9i
dreapb, iar prin fuzionarea acestora se
formeaza vena cav6 suoerioara,
Vena subclaviculara continua vena axilah caae stran_
ge sangele venos de la nivelul memb.elo' superioare
Sbngele venos al mernbrelor superioare este colecldt de
doua s;steme venoase, unul profund gi
unul superficial.
Venele Drofunde Doarta
aceeasi denumire cu arte_
rele care le insotesc,
Venele superficiale, subcutanate, se gasesc imediat
sub
piele
si
se pot vedea cu ochiul liber pdn trans_
parenta,
datorita coloratiei albastre. Ele nu insotesc
arterele
ti
se va|s6 in venele profimde. La nivelul lor se
fac injecfii venoase.
Vena caod inferioarA- Adun6 sangele venos de la
membrele inferioare, de Ia
peretii
si viscerele din bazin,
de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ova.e, de
la
peretele posterior al abdomenului
(venele
lombare),
cat
9i
de la ficat
(venele
hepatice). Vena cava intedoara
se formeaza prin unirea venei il;ace comune stangi cu
cea dreapfa. La fandul ei. fierare r,ena iliaca comuna
este formata prin
unirea venei iliace exteme cu vena
ilaca intemd. Vena iliac6 intema colecteaza sAngele de
la peretii gi
viscerele din bazin.
Vena iliaca extema continua vena femurala care
stfange sangele venos de la nivelul membrului inferior
Ca
gi la memb.ul superior, se disting vene superficiale
gi
vene
pfofunde (cu
aceleagi caracteristici).
Vena cava inferioaad urca la dreapta coloanei verte-
brale, strabate diafragma si se termina in atriul drept
O vena aparte a marii circulatii este vena porta, care
kansporta spre ficat sange incarcat cu substanle nutri_
tive rezultate in urma absorbtiei intestinale. Ea se for
medla din unilea a trei vene mezenterica suDerioara,
mezenterica inferioara si sDlenic6.
u
Ci :' nr l c;i a i i tari {r5
Prin sistemul limfatic
(fig.
89) circul6 limfa, care
l a(e part e di n medi ul i ni em al orgdni smul ui si care. I n
final, ajunge in ckculalia venoasa.
Sistemul limfatic se deosebeqte de sistemul circu_
latof sangvin prin
doua caracteristici:
.
este adaptat la fundia de drenare a
tesuturilor,
din
care cauza capilarele sale formeaza retele terminale,
sPIe deosebire de capildrele sangvine care ocupa o
po
zilie intermediara inhe sistemul arterial
gi
cel venos;
. peretii vaselor limfatice sunt mai subliridecat cel
ai vaselor sangvine,
Sistemul limfatic incepe cu capilarele limfaticq care
au aceeaqi structurA ca
9i
caPilarele sangvine.
oata dreapt.; b. eMdenlierea .hemni corpo.alei L gaglioni laierder
vicali; 2 cealul toraciq 3. cistema chjlii 4. ganglioi limfatici lortbarii
5
gmglioni limfaticj inghiMli; 6 ganglionj limfaticj dilai Z vem limfa.
tj. dmptt;8.
ganglionj submndibulad; 9. limfafcele glmdeimmare.
Capilarele limfatice sunt foarte rasp6ndite, ele gasin-
du.se in toate organele
qi
tesuturile.
Prin confluenla ca_
pilarelor limfatice se formeaz vase limfatice, carc sunt
prevazute
la interior cu valve semihmare ce inlesnesc
circul4ia limfei.
Peretii vaselor limfatice au o shuctua asemandtoa.
re venelor Pe traseul vaselor limfatice se
gasesc
o serie
de formaliuni camcteristice, numite ganglioni limfatici
(fig.
9O).
prin
care limfa trece In mod obligatoriu.
Canglionii limfatici realizeaza mai multe frnclii:
pro
duc limfocite
9i
monocite, formeazd anticorpi, au rol in
circulatia lirnfei, opresc
patrunderea
unor substante dra-
ine, au rol de bariera in raspandirea infe4iilor
Limfa colectata din diferitele
lesutufi
si organe.
dupa ce a shabatut ganglionii regionali, circuld sple
trunchiurile limfatice mari, ajungan4 in final in doua ca
lecioare limfatice mar:: canalul toracic
si
vena limfatica
dreapta-
Canalul toracic. Esi'.e cel mai mare colecto. limfatic
si incepe
printl
o dilatatie nurnita cisbma chili, situaE
in fata vertebrei L2. UrcS anterior de coloana vertebrala,
inapoia aortei, drabate diafragma
ii
patrunde in torace,
deschiz6ndu'se in rmghiul venos format prin unirea
venei
jugulaae
inteme din stainga cu vena subclaviculaaa
sunga; are o lungime de Z-30cm, fiind prevazut cu
valve in interior. El strange limfa din
jurnatatea
infe-
rioara si din patrimea
superioari stanga ale corpului.
Vena limfaticd deapta. Are o lungime de 1-2 cm
gi
colecteaza limfa din patrimea superioara drcapta a cor
pului.
Se deschide la confluenla dintre vena
jugula
intema din dreapl,a si vena subclaviculara dreapla
In fiecare minut s filtfeaza.la nivelul caDilaretor arte-
riale, 16 mL apa. Din acest volum, 15 mL se resorb in
s6nge, la nivelul capatului venos al capilarelor. Volumul
de apa restant in
tesuturi
nu stagneaz4 ci ia calea capi
larelor limfatice. Debitul limfatic mediu este in
jur
de
1500ml-/zi,insa
poate
vada mult in functie de factorii
hemodinamici locali.
Spl i na
Este un organ abdominal, neperechq care apa(ine
sistemului circulator. Ea
p.oduce
limfocite, distruge he
matiile batr6ne, inteNine in metabolismul fierului
9i
este
un organ de depozit sangvin
(200-300
mL de sange)pe
care il trimite in ci.culatie in caz de nevoie
(hemoragii,
efort fizic)
Splina ocLrpd loja splenica, cupdnsd intre colonul
transvers
9i
diafragm, la stanga lojei
gastrice. Are o
culoare brun-rogcatd
9i
o masi de 180-200
g,
Vascularizatia aderiala a sDlinei este realizat6 de
arteaa splenica, ramura a trunchiului celiac. Sangele
venos este colectat in vena splenica, aceasta paF
ticiDand h formarea venei Dorte.
FiO 90. Gnglion lrnfaflq L vase aferente; 2 capsuld fibroasa; 3. t6
beculei 4 zon6 corlicala: 5. vas elerent 6' medukra.
Funcliile tund.mentae aie orydnsmur! uman
Act i vi t at ea car di aci
Aparatul cardiovascu'ar asigura circuialia s6ngelui
9i
a limfei in organism. Prin aceasta se indeplinesc do'
ua funciii majore: 1. distribuirea substanlelor nutritive
9i
a oxigenului tlrturor celulelor din organism; 2 colec'
tarea
produsilor
tisulari de catabolism
pentru a fi exc'
retati. Fo4a motrice a acestui sistem este inima
(fig.
91), in timp ce arterele reprezinta conductele de distri"
butie, venele, rezer.r'oarele de s6nge, asigurand intoar_
cerea acestuia la inimA, iar microcirculatia
(arteriole,
metarteriole, capilare, venule) teritoriul vascular la ni_
velul caruia au loc schimburile de substante si
gaze.
l n i ma
hima ca
"pornpt'.
Rolul fundamental al inimii este
acela de a
pompa sange. Fiecare
Parte
a inimii este
echipat6 cu dou6 seturi de valve care, in mod normal,
impun deplasarea sangelui
'inh_un
singur sens.
1. Valvele atrio-ventnculare
(mitrald qi
tricuspida),
care separ6 atriile de ventriculq se deschid in timPul
diastolei,
peamiland sangelui s6 treacd in ventricule.
Aceste valve se inchid in timpul sistolei, interzicand
trecerea sangelui lnapoi
'in
atrii.
2.Valvele semilunare
(aortice
9i
pulmonare) se
deschid in timpul sistolei,
permiFnd expulzia s6nge-
lui in artere,
Si
s inchid in diastola, impiedicand
revenirea sangelui in ventdcule.
Activitatea de
pompa
a inimii se poate aprecia cu
ajutorul debitului cardiac, care reprezinta volumul de
sange expulzat de fiecare ventricul intrun minut. El
este egal cu volumul de sange
pompat de un ven-
tricul la fiecare bataie
(volum-bataie),
inmultit cu fiec-
venta cardiacd. Volumul-bdtaie al fiecarui ventricul
este, in medie, de 70mL, iar frecventa cardiacd nor
mal6 este de 7j-75baai/'r|in astfel, debitul cardiac
de repaus este de apaoximativ 5l/min. Frecventa
cardiaca este sub control nervos Activitatea siste-
mului neNos simpatic determind cregterea frecvenfei
cardiace, in timp ce activitatea parasimpatica
(vagal6)
o scade. Volumul-bataie variazd cu fo$a contracliei
ventficulare,
presiunea arteriala
9i
volumul de sange
aflat in ventricul la sfarfitul diastolei. In cutsul unor
eforturi fizice intense, fiecventa cardiaca
poate
creqte
pana la 200 de batai pe minut, iar vollrmul-bataie
oana la 15OmL. determinand o crestere a debitului
cardiac de la 5 la 30 litri, deci de 6 ori. ln somn, de-
bitul cardiac scade; ln febra, sarcina
9i
la altitudine,
creste.
Funclia de
pompa
a inimii se realizeazd cu ajutorul
proprietatilor mugchiului cardiac.
hoprietaltile fundamentale ale miocardului
Depolarizarea unei celule cardiace este transmis6
celulelor adiacente. ceea ce transformd miocardul
FE 9l Crvtt4le lrimi: 1. valve semilunafe
(sismoide)
Z ahiu *ans
3. vaMd bicuspida
(mit.abl
4. tabeculq 5 venticul stangi 6 ven_
triculdEpt 7 muichi papilar 8. mrdaje tendinoasq 9. vaMa hics_
intr-un sincitiu functional. De fapt inima funclioneaza
ca doua sincitii: unul atrial
9i
unul ventaicular, izolate
din
punct
de vedere eleckic. ln mod normal, exista o
singura conexiune funclionala electrica intre atrii
9i
ventriculq nodulul atrioventricular
9i
continuarea sa,
fasciculul atrioventricular His.
Musculatura cardiaca este alcatuita din doua tipuri
de celule musculare:
1. celule ca.e initiaza
gi
conduc impulsul;
2. celule care,
pe
langa conducerea impulsului, ras_
pund la stimuli prin contfactie si care alcatuiesc mio_
cardul de lucru.
Evident, ambele tipuri de celule sunt excitabile,
dar, contrar situatiei intalnite la munchiul striat, sti-
mulul este
generat in interiorul organului insugi
(in
celulele de tip 1) acest fapt constituie autoritnicitatea
sau automatismul inimii.
a. b(citabilitatea este
proprieiatea celulei muscu_
lare cardiace de a rarpunde la un stimul
printFun
potenlial
de acliune propagat. Unele manifestari ale
excitabilitatii
(pragul
de excitabilitate, legea ,,tot
sau
nimic") sunt comune cu ale altof celule excitabile.
Inima
prezinta parlicularitatea
de a fi excitabih numai
ln faza de relaxare
(diastola)
Ei
inexcitabild in faza de
contraciie
(sistola).
Aceasta reprezintd legea inex-
citabilitaii
periodice
a inimii. In timpul sistolei, inima
se afld ln perioada refractara absoluia; oricat de pu-
temic ar fi stimulul, el ramane fara efect Aceast6
1
2
10
9
8
7
6
particularitate a excitabilit6lii miocardice prezinta
o
mare importanta pentrLl
conservarea functiei de
pompd ritmicd. Stimulii cu frecventa mare nu pot
tetaniza inima prin sumarea contracliilor. Explicatia
stSrii fefractare a inimii rezidA din forma particulara a
potentialului
de actiune al fibrei miocafdice.
b. Automatismul feprezinta proprietatea inimii de
a se autostimula.
Scoasa din corp, inima continua sa batd. In lipsa in-
fluentelor extdnseci nervoage, vegetative
9i
umomlq
inima i'i continua activitatea ritmica timp de ore sau
zile, daca este irigatd cu un lichid nutritiv special.
Automatismul este
generat
in anumili centri, care au
in alcatuirea lor celule ce inifiaza
Fi
conduc impul-
surile
(fig.92).ln
mod nomal,in inima exista trei cen-
tri de automatism cardiac.
1. Nodulul sinoaftial La acest nivel, frecventa
descarcarilor este mai rapida, de 70-80/minut si, din
aceasta cauz6, activitatea cafdiac6 este condusA de
acest cent.u, inima batAnd, in mod noamal, in dtm
slnusal,
2. Nodulul atr ioDentricular. (onctiunea ataioven"
iriculara). La acest nivel. frecventa descarcarilor este
de 40 de
potentiale
de actiune/minut. De aceea,
acest centru nu se poate manifesta in mod nor-
mal, degi el funciioneaza permanent
Fi
in paralel
cu
nodulul sino-atrial. DacA centrul sinusal este scos din
functie. comanda inimii este Dreluat6 de nodulul
atdoventricular, care imprima ritmul nodal sau
jonc-
tional.
3. Fasciculul His sl rel.eaLla Purkwe. Aici lrcc-
venta de descarcare este de 25 de impulsuri/minut.
Acest centru
poate
comanda inima numai in cazul
intrerupelii conducerii atrioventriculare, imprimand
ritrnul idio-ventricular.
Ritmul funclional al centrului de comanda poate fi
modificat sub acliunea unor factori externi. Caldura
sau stimularea sistemului nervos simpatic accele-
reaza fitmul inimii - tahicaadie. rn Umo ce lacirea
nodulului sinusal sau stimularea DarasimDaticului au
efect contraf - bradicardie.
c. Conductibilitatea este DroDrietatea miocafdului
de a pfopaga
excitatia la toate fibrele sale; viteza de
conducere difera: de exemplu, este de 10 od mai
mare
prin
fasciculul His si reteaua Purkinje, decat prin
miocardul contractil atrial si ventricular.
d. Conhactilitatea este proprietatea miocafdlrllij de
a dezvolta tensiune intre capetele fibrelof sale. Astfel,
in cavii6tile inimii se
genereazA presiune,
iar, ca urmarc
a scurtarii fibrelor miocardice, are loc expulzia sangelui.
Ceneza tensiunii si viteza de scurtare sunt manifes-
tdrile fundamentale ale cont.actilitali. Forfa de contrac-
tie este
proportionala
cu grosimea perelilor inimii: mai
Fig 92 Sistemul de conducer al Injndl L septul inrerarriali2. ramu
ra dreapta
9i
stangd a fasciculului Hisi 3. sept interventrjcular;
4.apex; 5 fibre Purkinjei 6. fasciculul His; 7. nodul atioventdculai
redusa la atrii
ti
mai putemica
la venticule. mai mare
la ventriculul stang fatA de cel drepl Contractiile inimii
se numesc aktole, iar relaxarilq diastole.
qc$
e{&.
Un ciclu cardiac
(fig
93) este format dintr-o sistol6
ii
o diastola. Datorita intarzierii propagirii
stimulului
Drin nodulul akio-ventricular. exista un asincronism ln-
tae sistola atriilor si cea a ventriculelor: sistola atriald
o
preced6
cu 0,10 s
pe
cea a ventriculelor Durata unu;
ciciLl cardiac este invers propo4ionala
cu frecventa
cardiaca. La un ritm de 75 de b6tdi
pe
minut ciclul
;,},i .;.,' l -l i ' i ,|1].:' .i :
TEME
9I
APLICATII
)
FrJndirk nriddmntl al nrunisftrlri rm6n
cardiac dureaza 0.8 s. El inceoe cu sistola ahiald care
dureaza 0,10 s. Ventriculele se afla la sfarsitul diastolei,
sunt aproape
pline
cu sange, iar sistola atriala defini-
tiveaza aceasta umplere. ln timpul sistolei atriale are
loc o creqtere a presiunii din atrii. Sangele nu poate
reflua sDre venele mari. datorita contractiei fibreloa
musculare din
jurul
orificiilor de varsare a venelor in
atrii. Singura cale deschisa o reprezinh orificiile atrio-
ventriclrlare. Sistola atriala este urmata de diastola
abiald care dureazd 0,70 s. In paralel
9i
corespunz6tof
inceDutului diastolei atriale. are loc sistola venhiculaE
care dureazA 0,30s
qi
se desfasoard in doua faze faza
de conhaclie izovolumehicd si faza de ejectie. Prima
incepe in momentlrl inchiderii valvelor atrio_ventricu-
lare
gi
se termind in momentul deschiderii valvelor
semillmarc. In acest interval de timo. ventriculul se
contracta ca o cav;tate inchisA. asuDra unui lichid in_
compresibil. fapt care duce la o crestere loarte rapida
d
presi uni i
i nt racdvi t are. I n moment ul i n care
presi u_
nea ventriculara o depaqeqte
pe
cea din artere, valvele
semilunare se deschid
9i
are loc ejeclia sangelui.
Faza de ejectie incepe cu deschidefea valvelor se_
milunare
Fi
se termina in momentul inchiderii acesto_
ra. Volumul de sAnge ejectat in fimpul unei sistole
(vo_
lum-bataie sau volum sistolic) este de 75mL in stare
de .epaus
gi poate cregk pana h 150-200 mL in efor-
turile fizice intense.
Urmeaza aDoi diastola venhiculara. care duaeaz6
0,50 s. Datorita relaxarii miocardului, presiunea intra_
cavitara scade rapid. Cand
presiunea din ventricule
devine inferioard celei din arterele mari, are loc inchi-
derea valvelor semilunare, care impiedica re'intoarce-
rea sangelui in ventricule.
Pentru scurt timp, ventriculele devin cavitdti incN-
se
(diastold
izovolumetric6). In acest timp, presiunea
intraventdculara continua sa scad6 pana Ia valori infe-
rioare celei din atdi,
permitand
deschiderea valvelor
atrio-ventriculare. In acest moment, incepe Limplerea
cu sange a ventriculeloa. Uameaza o
perioadA de
Si st ol a " ' : : ": ,
. . . . ' Si st ol a
abiala
'
" '
"19RlI9]hFfI|R
atriala
ol oc
'
' "i ' r 4r v5
'
nt n.
Si st ol a ""'
ventrlcu-
'"
"'liiii6E
iliirhllira
l ar a
"
'
' OSUs
' . ' : : : : : : , : i : r : : : : i : : : a: , : , - . - . - - - .
Ilastoh,qenerda
r|46
"
Fig. 93 Ciclul cadiac
0,40 s numita diastola
generali,
in care atriile
9i
ven-
triculele se relaxeazd. La sfarsitul acestei faze, are loc
sistola atriala a ciclului cardiac urmator.
Manifesttui ce insolesc ciclul cardiac
In timpul activitatii sale, cordul produce o serie de
manifestari electrice. mecanice si acustice. Manifes-
tirile electdce repaezinta insumarea vectodald a bio-
curentilor de depolarizare
9i
repolarizare miocardicd.
Inregistrarea grafica a acestora reprezinta elechocar-
diogam4 metoda foarte larg folosita in clinica pentru
exDlorarea activitatii inimii.
Manifestarile mecanice sunt redate de
tocul
ape-
xian, care reprezint6 o expansiune sistolicd a peretelui
toracelui in dreptul varfului inimii
(spatiul
cinci inter-
costal st6ng),
Fi
de pulsul afteai4 care reprezinta o er
pansiune sistolica a peretelui arterei datorita cregterii
brugte a presiunii
sangelui.
Pulsul se
percepe
comprimand o arter6 superficia-
la pe un plan
duf
(osos)
- de exemplu, artera radiala.
Prin palpafea pulsului
obtinem informalii
privind volu-
mul sistolic, frecventa cardiaca
gi
ritmul inimii. Inre-
gistrarea graficd
a
pulsului
se numeste Efigmogramd.
Ea ofera informatii despre artere
9i
despfe modul de
golire a ventriculului stang.
Manifestdrile acustice slmt reprezentate de zgo-
motele cardiace.
Zgomotul l, sistolic, este mai lung, de tonalitate
joa"
sA si mai inteng Eleste produs de inchiderea valvelor
atrio-ventriculare
qi
de vibralia miocardului la
inceputul sistolei ventriculare.
Zgomotul II, diastolic, este mai scurt, mai acut
Fi
mai
putin
intens. Este produs, la inceputul diastolei
ventriculare. de inchiderea valvelor semilunare.
Zgomotele cardiace
pot fiinregistrate grafic, rezul'
tand o fonocardiodfamd.
Ci r cul at i a sengel ui
Cu studiul circulatiei sAngelui se ocupa hemodinami-
ca. Sangele se deplaseaza in circuit inchis si intr-un sin-
gua sens. Deoafece mica
9i
mafea cifculalie sunt dis-
puse in serie, volumul de s6nge pompat
de ventriculul
st6ng intHm minul in marea circulalie, este egal cu cel
pompat
de ventriculul drept In mica circulatie.
Legile generale
ale hidrodinamicii sunt aplicabile
si
la hemodinamica.
'Cbculaiia
alteriali
Arterele sunt vase prin care sangele iese din inimA
9i
au urmatoarele proprietau
funclionale.
Elasticitatea este proprietatea
aaterelor mari de a
se lasa destinse cand cregte presiunea
sangelui
Si
de
a reveni la calibrul initial c6nd Dresiunea a sc6zut la
valori mai mici.ln timpul sistolei ventriculare, in artere
este pompat
un volum de 75 mL de s6nge peste
cel
continut in aceste vase. Datorita ehsticitaui, unda de
soc sistolica este amortizata, Ate loc Inmagalinated
unei padi
a energiei sistolice sub form6 de energie
elastica a
perelilor
arteriali. Aceasta energie este ret.o'
cedata coloanei de sange, in timpul diastolei. Prin
acest e \ ari dt i i pasi ! e al e cal i bt ul ui vasel or mari , se
pro-
duce transfofmarea ejectiei sacadate a sangelui din
inima in curgere continud a acestuia
prin
a.tere.
CoDtractilitatea este proprietatea
vaselor de a"gi
modifica marcat diametrul lumenului D.in contrac-
larea/relaxarea musch;lor netezi din oeretele lor.
Acest fapt permite
un control fin al distributiei debi
tulLri cardiac c6tre diferite organe
Fi tesuturi.
Tonusul
musculaturii netede depinde de activitatea nerv or
simpatici, de presiunea
arteriala, de concentratia loca'
ld a unor metaboliti si de activitatea unor mediatori.
Suprafata tohla de sectiune a arborelui circulator
creste semnilicdti\, pe
masura ce a\,ansam spre peri-
ferie. Viteza de cufgere va fi inveB proporlionala
cu
suprafata de secliune.
Ci r(dl at i a sangel ui pri n af t et e se aprec; aza
masufand prcsiunea
arteriald, debitul sangvin si rezis-
tenta la curgere a sangelui
(rezistenta periferic6).
hesiunea artedalA
Sangele circuld in vase sub o anumita presiune,
care depageste presiunea
atmosferica cu 120mmHg
in timpLrl sistolei ventriculare sEngi
(presiune
arteri-
ala maxima sau sistolica) si cu 8ommHg in timpul
diastolei
(p.esiune
aderiala minimd sau diastolica). in
practica
medicala curenta, la om,
pres'unea
sangelui
se apreciaza indirect, prin
masurarea tensiuni' arteri-
al e, Aceast d se det ermi na masut and cont rapresi unea
necesar6 a fi aplicat6 la exteriorul artere;, pentru a
egala
presiunea
sangelui din interior.
Factorii determinanti ai presiunii
afieriale
Debitul cardiac. Pre5iunea arteriala vafiaza pro
portional cu acesta.
Rezistenta perifericil
reprezintd totalitatea facto-
ailor care se opun curgerii sangelui prin
vase. Este
direct proporiionalA
cu viscozitatea sangelui gi lun-
gimea vasului. Cea mai mare rezistentA se int6lnegte
la nivelul arteriolelor Cu cat vasul este mai
'ingust
9i
mai lung, cu atat rezistenta este mai mafe.
Volumul sangoin
(valemia)
vadaza concordant cu
vadatia l;chidelor extracelulare
(LEC).
in scaderi ale
volumului LEC, scade si volemia si se
produce
o
diminuaae a presiunii
arteriale
(hipotensiune);
in cres,
teri ale LEC, cregte volemia
Fi
se produce
o cregtere
a
presiunii
arteriale (hipedensiune).
Elasticitatea contdbuie la amortizaaea tensiunii
arteriale in sisbla si la menlinerea ei in diasiola. Scade
cu v6rsta.
I nt re debi i ul ci rcul ant .
presi unea
sangel ui si rcl i s.
tenta la curgefe exist6 felatii matematice. Debitul este
direct
paoporlional
cu presiunea gi
invers propoflional
cu rezistenta: D
=
P/R.
Viteza sangelul in artere, ca
9i
presiunea
scad pe
masu.a ce ne departam de inima. in aort6 viteza este
de 500 mm/s, iar in capila.e, de 0,5mm/s, deci de o
mie de ori mai redusa. Aceasta se datoreaza cregteaii
suprafetei de seciiune a teritoriului capilaa de o mie
de ori fata de cea a aortei.
H ipertensiunea
atterialA sistemica rcprezinta
cregterea
presiunii
arteriale sisiollce gi/sau
diastolice
peste
130mm Hg, respectiv
gommHg.
Hipe.tensiu-
nea determina cresteaea lucrului mecanic cardiac si
poate
duce la afectarea vaselot sangvine
Sl
a alror
organe, mai ales a rinichilor, cordului si ochilor
FlnE ile fundareri'ElE dle DrghM!tu !ron
rgrcddb
YsrGsi Prcsa abdominala rcptezinta
presiunea pozitiva di.
cavitated dbdominald cdre rmpinge sangele spre i'ri|rE
in inspiratie datorita cobo.arii diafiagmulul, efectul &
presa este accentuat,
Pompa musculard. in ljmpul conhac.tiilor muscule
fe, venele prorunde sunt golite de sbnge. ial In
perio+
dele de felaxare dintre doud contraclii ele aspira sarr
gele din venele superficiale. Refluxul sangvin este
impiedicat de prezenta valvelor
(la
nivelul venelor mem
brelor inferioare).
Graaitatia favotizeaza curgera s6ngelui din veneh
situate deasupra atriului drept; are efect negativ asuple
rntoarcerii
gangelui
din venele membfelor inferioare.
Mas4jul pulsatil efe<loat de artere asupra venelor
omonime, aflate impreuna in acelasi pachet vascular.
are efect favorabil asupra intoarcerii venoase.
Intoarcerea sangelui la inima are o mare importanta
pentru
regld'ea debitului cardiac, deoarece o inima sana
toasa
pompeaza,
confoam legii inimil, at6t sange cat
Drimeste Drin aflux venos,
HernoEgiile inteme
9i
exteme
Pierderea unel candtau de sange din sistemul circu_
lator, fie la exteriorul organismului
(hemoragii
exteme)
fie in
tesuturi
sau cavitali ale organismului
(hemoaagii
interne), are consecinfe gmve sau dramatice ln functie
de cantitatea
pierdub
sau de
lesutul
lezat Cauzele sunt
multiple, cele mai frecvente fiind cele traumatice.
lucerniile
Reprezint6 neoplazii ale
tesuturilor
hematoforma"
toaae Sunt de multiple tipuri iar cauzele apariliei lor nu
sunr cunoscute,
Anemiile
Anemiile se definesc ca scaderea num6rului de
eritrocite sau a cantitatii de hemoglobina. Pot fi
provocate pdn: pierderi, producere
insuficienta, dis-
tructie excesivA sau o combinaiie a acestor meca-
nisme.
Cele mai frecvente tipuri de anemie sunt urm6toa-
rele:
. Anemia prin pierdere de sange: dupa o hemc
ragie rapid6, organismul inlocuiepte plasma pierduta
Venele sunt vase prin care s6ngele se intoarce la
inima- Volumul venos este de kei ori mai maae decat cel
arterial, agadaa, in teritoriul venos se afla circa 75% din
volumul sangvin. Presilrnea sangelui in vene este foarte
joasa:
10 mm Hg la originile sistemului venos si 0 mm Hg
la varsarea venelor cave in atriul drept Deoarece su-
prafala
de seclilne a venelor cave este mai mica dec6t
a capilafelor, viteza de circulalie a sangelui creste de la
periferie (0Jmm/s)
spre inima, ating6nd valoarea de
100mm/s in cele dou6 vene cave.
Datori% shucturii
peretilol
lor, care coniin cantitau
mici de
tsut
elastic
qi
tesut
muscular nete4 venele
prc'
zin% distensibilitate
gi
contmctilitate.
Cauza
principala a intoarcerii sangelui la inima este
Insasi activitated de pompa cardiaca. Inima crceaza si
menline
permanent
o diferenF de
Paesiune
intre aorta
(loommHg)
)i
atriul drept
(0
mm Hg). Desi
presiunea
sangelui scade mult la trecerea prh arteaiole
9i
capilafe,
mai admane o forta de impingere de 10 rffn Hg, cafe se
manifesta la inceputul sistemului venos. Inima funciio_
neaza simultan ca o pompa aspiro-resping6toare. Ea
taimite sange spre aofta, in timpul sistolei ventricularq
9i,
concomitent aspira sangele din venele cave in atriul
drept.
Aspiratia toncica rcptezinta un factor ajutbtor care
contribuie la mentinerea unor valori scaz$e ale
presiu_
nii in venele maai din cavitatea toracica. Ea se manifesta
mai ales in insgiratie.
Notiuni ehmentare de igien6
9i
pamlogie
Cardiopatia isctrcmica
(boala
coronad ischemicd)
Este cea mai frecventa cauza a mortalit6tii in Euro'
pa
si
America de Nord
gi
se datorcaza scaderii debitu"
lui sangvin la nivelul circulaliei coronariene. lmbraca o
forma acuta
(ocluzia
cronaiana acut4 infarctul de mio_
caad) saLl oonic6
(diminuarea
fortsi de contraclie a
pompei
cardiace). Cea mai frecventa cauza a diminuarii
debitului coaonarian este ateroscleroza
(proces pdn
ca-
re. la
persoanele
cu
predispozilie genetica sau care ma-
nanca lipide in exces, mari canhta! de colesterol slrnt
depozitate
progresiv
sub endoteliul arterial ulter;or,
aceste depozite se fibrozeaza, apoi, cahificandu_se, ae"
zulta
placa
ateromatoas4 aceasta
protruzioneaza
in lu'
menul arterial, blocand
pa4ial
sau total fluxul sangvin).
Pentru a
preveni acest proces sunt necesare o alimen_
tatie echilibrata
precum
!i
evilarea sedentadsmului.
Adtniile cardiace
Repaezinta tulbur6ri in producerea gi/sau
conduce-
aea impulsulul cardiac, Sunt de numeroase tipuri
9i
pot
avea o multitudine de cauze.
TEME SI APLICATII
in 1-3 zilq daa eritrocitele revin la noamalin 3.6 s6p-
tam6ni. in cazul unor hemoragii mici
Fi
repelarq
con-
linutul
in hemoglobind al hematiilor
este afectat
(acesta
scade).
. Anemia feriprivi apare prin
alterarea producerii
de hemoglobin6
ca urmare a unui deficit la nivelul
metabolismului fierului (aport,
absortie, transport etc.).
.
Anemia megaloblastica
se caracterizeaza pnn
produce.ea
unor hematii mai mari decat normal. cu
form6 si functionalitate
alterate. Acest fapt se dato-
reaza, in principal,
unor perturbari
h nivelul absoabtiei
intestinale a vitaminei 812 sau a acidului folic.
Lucrcte
Puqdlcd se percepe
o accentuare progresiva
d zgomote,or
Masurarea
Dulsului
ritmice. duPa carc acestea scad brusc in intensitate,
Matetial
necesat:
(ronometru
sau ceas cu se-
moment care indjca tensiunea arteriala minima
(dias_
cundar
rolcar,5e consferA valori nomale intre 100
Si
140
Pulsul aderial repreinta expansiunea sistolica a
fflm
presiunea
sistolica gi
600
Pentru
cea d;as-
i"lil;;ili-"i|ffi;;;Jilffi}i":*"
-* Daca se folosesc
tensiometre electronice cu afi$ai.
l4od de lucrt/. Se
palpeaza
a era radiala tn aoro-
nu mal e$e necesar
sa se utilizeze stetoscoPul De
Pierea
articulatiei radieiarpiene, prin
comprimirea
regula acestea afiseaza si
Pulsul
arterei pe planul
dur osos al radiusului.
Pulsul veno! se datoreaz6 va aliilor de volurn al
\ [
rursur aftenar rePreanta expanslunea ststotrca a
rvi4ie P,!Jtq,t\q
.
peretilor
arterelor. pfodusa
de variatia de volum ud"-
.o'tiu..
.-.^,^-^.
se folosesc
tensiometre electronice
rursu venos se oaloreaza vanallllor de volufit al
\ il
venelof din apropierea inimii. cauzate de variatiile de
\ ,r"fl
presiune
din atriul drept in timpul cictului cardiac.
.\a-\ ,4( Vll
lvtod de lucru Se obserua sau se palpeaza
o
Y , \Z \X
vena de la baza oatului
.
de exemDlr vena i'm,,lara \.
'!,'\
n.a ii iii-s{.ia;;;;-;;i;#
o V
'V\g
ll*'.,T"'.i,i,Jil'?3rrTr:;t1:,b::illi"i:*:
t->"
curgere a sangelui
(05
m/s) care reprezinta trans-
port
de matede.
grafica a undei pulsatile
se numegte
)tinandu-se, prin
interpretarea aces-
)grama
gl
hterpretarea aceEtelE
inregistrarea grafica a undei
pulsatile
se numeste
diace si stafii peretilor
vasculari.
prin
electrocariioorar
.In
repaus. pulsul
este intre 70 si 80 unde pe manifestarile electric;al(
mrnut.
tora fibrere miocardului
pozjtive
la exteriorul
membranei si neoative in inte-
Mtuurarea tensiunii arteriale rior lDoienrial .ic .Fn,,,.r l" .i.r^r"
^^ri.+.r--
-^--
e cu afi$aj,
ru;5"i.'l;K;"ilL':
#i"",1i1o,"
"0..
::#":::",":*t*1iJ..,i,i,"i-.
i
"iili"ii
"sdse
ven6 de la baza g6tului
-
de exemplu venalugutara
\j|(\=-
l]nda pulsatila
reprezinta t unsport de energi".pri"
ffi
peretii
vaselor de sange. Ea se
propaga
cu o viteza
\\ ,/
de 5 m's, de l0 ori mai repede decat viteza de
+_:=_
tqfuurarea tensiunij arteriale riof
(Dolential
de reDaut
Malerial necesar: lensiometru, stetoscop. branei se inverseaza
(o
Tensiunea arteriala se masoara cu ajutorul ten- care intra in activitat;
Malelial necesar: lensiometru. stetoscop. branei se inverseaza (depolarizare).
Regiunea inimii
rensrunea arteflata se masoara cu aiutorul ten- care intra in activitate devine neoativa in raDort cri
siometrelor, prin
mai multe metode. dintre care este zonele aflate rn repaus. Aceste;ioootent#
sunt
curent folosita
cea ascultatorie,
amplilicate
ti
infegistrate
cu electroiardioqraful.
Alod de lucrl Se comprima bratul stang cu man- lvlaterial necesarj electrocardiogml
-
sonul pneumatic.
manometrul
"rl"i
i" a"ii""ti" l"- 14il; i;;;;iliri;i""riii'i"o[n,iur
"r".ut.. dic5nd valofile presiunii
din manson. Cu stetoscopul, cafe se transmit pana
b suptafata corDului,
pot
fi
aptcat sub manson in dreptul arterei humerale, se culese cu ajutorul
unof electrozi aplicati
De Diele. la
percepe
in timpul decompdmarii un zgomot dtmic, incheieturile mainilor si la dlezna Diciorului stand
cdnd presiunea
din manson o egaleaza pe
cea sang- Electfozii masoara
diferentale
potential
dinke ceie
vina maxima
(sistolica)
Continuand decomprimarea. doua brale
(l).
dintre bratul drepi si piciorui
sranq
{ll)
Frnctile fufdaheitae ae organismului um8n
Fi
dintre bratul stang
fi
piciorul stang
(lll),
oblinan-
du-se electrocardiogftma din figura de mai
jos.
Pe tfaseul fKC se rnscriu trei unde pozitive (P. R
Si
T) qi doua unde ngative
(O
ii
S). ljnda P repre-
zintd modifica.ile electdce din timpul transmiterii
stimulului
p.in
atrii
(activarea
sau depolarizarea atri'
ala); undele 8, R, S ilustreazA activarea sau depo
larizarea ventriculard, iar unda T corespunde repola'
rizArii ventriculare. Repolarizarea atriala se
produce
simultan cu QRS dar este mascatd de depolarizarea
ventriculard.
EKG se modific6 in bolile de inima, ugurand dia'
gnosticarea unor maladii cardiace.
ff*
o
*
a
&
r*
a
o
ldentific4i componenteb sangelui din imaginea al6turata.
Precizali teritoriile din care este colectata limfa de canalul toracic
9i
vena limfatic6 dreapta.
Asociati sistolele si diastolele cu duratele acestora, la un ritrn cardiac de
75 de bdtai
pe
minut:
l. Sistola airiala a. 0,10 secunde I O, 60 secunde
2. Diastola atdal6 b. 0, 20 secunde
g.
0, ?0 secunde
3. Sistola ventriculara c. 0, 30 secunde
4. Diastola ventriculara d. 0,40 secunde
5. Diastola general6 e. 0,50 secunde
Calculali cantitatea de ap6 continuta in plasma sangvina a unui tandr de
65 kg, considerand ca sangele reprezinta B% din masa corpului, iar plas_
ma formeaza 55% din volumul sangvin, din care 90% este ap6.
3. Respi ragi a
Sistemul respiratof cuprinde caile respiratorii si
plamanii (fig.
94). Caile respiratorii sunt reprezentate
de cavitatea nazala, faringe, laainge, trahee gi bronhii.
Flg. 94 Sbtrnul respirakE 1. oificii na.inarc; 2. palatul du4
3.piglotai4. laringe; 5. trahe 6. pbm6nuldrept
7. bronhia p.inci.
paE simg.i 8.
plamanul
stan$ 9. esofa$ 10. fadngei 11. palatul
moale; 12. cavitate nazala,
Cavitatea nazal5 este formata din doud spatii sime-
trice numite
fose
nazaie, situate sub baza caaniului si
deasupra cavitalii bucale.
Din cavitatile nalale. aeful trece prin
faringe, care
repfezinta o raspantie intre calea respiratorie si cea
digestiva.
l,aringele este un organ cu dl]bld functiet respira-
torie dar si fonatorie, prin
corzile vocale.
Tnheea este un organ sub forma de tub care con-
tinua ladngele
gi
are o lungime de 10-12 cm.
La nivelul veftebrei T4, traheea se imparte in
doua brcnhii, care patrund
in
plaman pfin hil, unde se
ramificd intrapulmonar, formand arborele bronsic.
Pl Sm6ni i
Plamanii sunt principalele
organe ale respiratiei.
Sunt situati in cavitatea toracica, avAnd o capacitatea
totala de 5 000 mL de aer, cu variatii individuale.
Fiecare plaman
este invelit de o seroasa numita
pleurA
care
prezint6
o foit6 parietal6,
ce captuseste
pefelii
toracelui.
si
o foita viscerala. care acopera
pldm6nul.
Intre cele doud foite existd o cavitate virtu-
ah, cavitatea pleurald,
in care se afl6 o lamd fina de
Iichid pleural.
Arborele brongic. Bronhia principala
se imparte in
bronhi4 iar acestea, la r6ndul lor se divid in bronhi,
oJe Ultimele ramificalii ale arborellii bronsrc sunr
bonhiolele
rcsptatorii de la care
pleaca
ducfele
alueoiarq terminate ptin sdculeli aloeolafi Perclii
saculelilor alveolari sunt compartimentati in alueole
pulmonate (tig.
951.
Bronhiolele respiratorii, impreuna cu formatiunile
derivate din ele
-
ducte alveolare, saculeii alveolari si
afveole pulmonare
-, formeazd acinii
pulmonaft
Acinul este unitatea morfefunctionala a Dlamanului.
Fig. 95. Slrucn-ra acindui putnonar
1- venula
pulmona.di
2. ar
tenob pulmond4
3. bronhiold lobulardi 4. bronitola ,espftrcne;
5dut
(canal)
alveolar 6. saculei alvolar; 7. alveote putmonare;
8.retea capilda pe
suprafata alveoleia.
in
jurul
alveolelor se
gdsegte
o bogati retea de
capilare, care, impreuna clt peretii alveolelor, for-
meazi membrana alueolo<apilatA
(membrana
res-
piratorie),
la nivelul cdreia au loc schimburile de gaze
dintre alveole
ii
sange.
CuvtNTE CHEIE
**--'-,*-*-*.--
" ---j
cavitate nazala, faringe, laringe, trahee, bronhii,
bronhiole, alveole, acini
pulmonari
Frndiile
futdaneltalE ale aryariinttti tm,1n
grilajului
costal s nunesc muschi
inspiratod
Si
sunt,
in special. muschii gAtului.
Mugchii
care determin6
co-
borarea grilajului
costal sunt muschi
expiratori;
de
exemptu,
muschii
drepti abdominali_
-
Presirnea.pleu'ala
este presiunea
din spaliul
cu-
pnns
'intre
pleura
viscerala gi
cea
parietala.
in mod
normat,
exista
o sLtc.tiune permanent6
a lichidului
din
acest spatju,
ceea ce duce la o presiune
negativii
la
acest
nivel
(mai
mica decat valoarea
celej atmosfe.
ricel Presiunea-pleurala
variaza
cu fazele respiratiei
.
Frea|tmea
aiveolaF
este presiunea
din interiorul
arveorctor pulmonare.
In repaLts,
cand glota
este des.
cnrsa. aerut nu circula inFe plamiini
si atmosfera:
in
acesr moment. presiunea
in orice
parte
a arborelui
respirator
este egald cu presiunea
atrnosfericd,
consi-
derata
ocm H2O. Pentfu a permite patrunderea
aeru-
lui in plamani
tn timpul inspiraliei. presiunea
in alve-
ole trebuie
sa scada sub pfesiunea
atmosferica;
in
lmpul unei inspiratii
normale
ea devine
_lcmH,O.
Aceastd presiune
negativ6
utoara este suficie;tii
penhu
ca, in cele doua secunde
necesare inspiftliei,
in plamanj
sii patrunda
aproximatjv
500mL de aer
vanaut
opuse apar in timpul expircliej: presiunea
alveolard
creste la aproximativ
-lcmHrO,
ceea ce
torteazii
500mL
de aer sa iasd
din pld;ani
in cele
z-J secunde,
cat dufeazd
exoiratia.
,
Respirctia
reprezinta
schimbul de oxigen si diolid
oe carDon dintre ofganism
!i
mediu.
_
Din_punct
de vedere functional,
respiratia pfezintal
1. ventilatia pulmonara
-
deplasarea
aeruluiin ambele
sensuri
intre alveolele pulmonare
9i
atmosfer4
2. difu-
ziunea
02
9i
CO2 inhe alveolele pujmonafe
Si
sangel
J. transportul
02 si CO2 prin
sange si lichidele
or!a-
nismului
catre si de la celule: 4. reglarea ventilaliei.
Venti l ati a
Dul monard
Circulatia altemativa
a aerului se realjzeaza
(a
urma-
re a variatiilor
ciclice ale volurnlrlui
<utiei toracice,
uF
mate de migc6rile
in acelasi sens ale pLmanilor,
solida_
nza! cu aceasta prin
intermediul pleurei
Varialiib
ciclice ale volumuluj
aparatului
toraco:pulmonal
se rea.
lizeazd in cursul a doua miscari de se;s opus, definite
ca miscarea insphatorie
li
miscarea exDiratode.
l{ec8nica
venulatiei
DulmonaE
Djmensiunile plitmanilor
pot
varia prin
distensie gi
fetraclte
in doua
moduri: L prin
mircarile
de ridicare
st coboriife
ale diafragmului
care alungesc
si scurtea-
za
(avitatea
toracica
si 2. prin
ridicaria
si coDofafea
coastelor-
care determina
cfestefea
si descfegierea
Cllametr!tul
antero.posterior
al cavitatii
toracice. Res_
piralia
no.mal6, de repauq se realizeaza aproaDe
tn
intregime prjn
miscadle
din prima
categorie. in timpul
rnspiratiei,
contrctia
diatragmei
trage in
jos
f;ta
Daznra
a ptAmanibr.
Apoi. in tjmpul
expiratjei linigtite.
oratragma
se felaxeaza,
iar fetraclia
elastica a plamii_
nrror, a peretetui
torccic
ai
a structudlor
abdominale
comprima piam6nii (fig,
96).
.
A doua cale de expansionare-a
plamanilor
o repre"
zinta ddicarea grilajului
costal. ln pozitia
de repius,
acesk este cobor6t permitand
stemului
sa se ap;opie
cle coloana vertebral4
cand grilajul
costal se ridicd,
acesta proi<teaza
lnainte stemul,
care se indepartea-
zA de coloana vertebrala,
ceea ce mdreste
diametrul
antercpostenor
cu aproximativ
20 % in inspiratia maxi"
ma fat6 de expifalie Mugchii
care determinii ridicarea
dialagma
cobod.a
diatragma
uM
Frgi6-l'4odificadh
de vonm ale curei 0o,ndc tn h?@ (a)
C
Fo4ele
elasdce pulmonare (de
recul)
care stau la
baza.realiarii
expiraliei sunt de doua tipuri: I. fo4ele
elastice ale tesutului pulrnonar
insusi
Si
Z tortle
elas-
uce produse
de tensiunea
superficiala
a lichldului
ten_
sioactiv
care captuseste
la interior peretii
alveolari
(surtactant)
si alte spatii aerjene pulrnonare.
Deoarece
suprctata
jnterna
a alveolelof
este acopedta
de acest
strat sublife
de ljchid. iar tn alveole ixjsta
aer, aici
apar fo4e
de tensiune
superficiald.
intrucat
acest
fenomen este
prezent in toate spatiile aeriene
pulmo'
na[e' efectul este o foria rezultanta a intregului
pbm6n,
numiti forta de tensiune superficiala
9i
care se adauga
elasticitalii
iesutului
pulmonar, favorizand expiralia,
Volune
9i
capaciliti
Pulnonate.
O metoda simpla
pentru
studiul ventilatiei
pulmonare este inregistrarea
volumului aerului deplasat spre interiorul si, resPectiv,
exteriorul
phmanilor, procedeu numit sPirometrie
(da'
torita denumirii aparatului utilizat - sPirometru).
. Exista
patru volune
pulmonare diferite care,
adunate, reprezinta volumul maxim
Pe
care il
Poate
atinge expansiunea
pulmonara. Smnificalia acestor
volume este urnatoalea,
L
yolumul
curnt este volumul de aer insPirat
ti
ex-
pirat in timpul respiraiiei normale; in medie 500 mL
2.Volumul insptator de rezea.ra este un volum
suplimentar de aer care
poate fi inspirat
peste volu_
mul curent -
circa 150OmL
3. Volumul expirator de rczerud rcprezinla aanti'
tatea suplimentard de aer care poate fi expirata in
urma unei expiratii fo4ate, dupa expirarea unui volum
curent -
circa 1500 mL.
A.Volunul rczidual este volurnul de aer care ra-
mane'in
phmani
{
dupa o expirati, e fo4ata
-
aproxima
tiv 1500 rnl-
. Capacitt4ile pulmonare sunt sume de doua sau
mai multe volume pulmonare.
l.Capacitatea insptatorie, egala c\J suma dintre
volumul curent
si
voiumul inspkator de rezerva, re_
prezintd
cantitatea de aer pe care o persoan6 o poate
respira,
pomind de la nivelul expirator normal pan6 h
distensia maximit a plamirnilor (2000
mL).
2,Capacitatea reziduah
functionala
al6 cu
suma dinhe volumul expirator de rezerva
ti
volumul
rezidual, reprezinta cantitatea de aer care rarrLane In
pldmani Ia sfar$itul unei expiralii normale
(3O00mL).
3. Capacitatea oitala, egald cu suma dintre volu-
mul inspirator de rezerva, volumul curent
gi volumul
expirator de rezerva, reprezintd volumul maxim de aer
pe
care o persoana il poate scoate din pldmani dupa
o inspiralie maximd
(3500
mL}
4.Capacitatea pultuonara totalii egal6 cu capa-
citatea vitala plus volumul rezidual, reprezinta volu-
mul maxim p6na la care pot fi expansionaii phmanii
prin efort inspirator maxim
(5000
mL).
Cu exceplia volumului rezidual, celelalte volume
pulmonare
se masoara spirometric. Pentru masurarea
volumului rezidual, ca
gi
a capacitdtilor care il includ,
se utilizeazd metode de mdsurare speciale
Minut{olEnul rcpfuator sau debifirl rcspilator es-
te cantitatea totald de aea deplasau in arborele respi"
rator ln fiecare minut
Fi
este egal cu
produsul
dintre
volfinul cwent
ti
frccventa rcsplato e
(volum
c$ent
-
5OO mL la o ffecventa respirdta\:= G
_.:
-1r.
5E
egal cu 9 L/min). in diferite conditji irzjc t- r :aE
logice, valorile se
pot modifica foade mull
Ventilalia alveolara este volumul de ael cale a1ur.e
in zona alveolara a tractului rcspirator in fiecare minlrt
si
participa
la schimburile de gaze respiratodi. Valoa-
rea sa medie este de
45-5
L/min, deci numai o
parte
din minut
-
volumul respiratol; aestul reprezinta venti'
latia spatiului mort
(aer
cafe umple caile aeriene
Pana
la bronhiile terminale
gi
nu
participa la schimburile de
aer). Ventilatia alveolard este unul dintae factorii majori
care determina
presiunile
Pa(iale
ale oxigenului
9i
dioxidului de carbon in alveole.
ventilatie
pulmonara, presiune pleurala, presiune
alveolara, volum curent volum hspirator de rezer
va, volum expirator de rezerva, volum rezidual,
capacitau
pulmonare, minut-volum aespirator
IEME
FI
APLICATJI
F!n.l l flndameniale le oru
Difuziunea
Dupa ventilatia alveolara, urmeaza o noua etapa a
procesului respiratorj aceasta este difuziunea oxf
genului din alveole in sangele capilaf
5i
difLtziunea in
sens invers a dioxidului de cafbon
(fig
97).
Procesul are loc doar in condiliile in care exista o
difefenla de presiune, iar sensul
procesului va fi tot-
deauna odentat dinspre zona cu presiune mare catre
zona cu
presiune micd,
Concentratia
gazelor in aeml alveolar este foarte
diferiti de cea din aerul atmosferic. Exista cateva
cauze ale acestor diferente. Mai intai, cu fiecare res"
piraiie,
aerul alveolar este inlocuit doar patial cu aer
atmosferic. in al doilea rand, din aerul alvmlar este
exkas oxigenlrl,
gi
acesta
primeite permanent dioxid
de carbon din sangele pulmonar. In al heilea rand,
aerul atmosferic Liscat care
pAtrunde in caile resPira'
torii este umezit
'inainte
de a ajunge la alveole.
Aerisirea lenta la nivel alveolar este foafte impor'
tanta
pentru prevenirea schimb6rilor brugte ale con_
centratiei sangvine a gazelor.
Mrnbrana alveolecapilar6
(respiratorie)
este alcd"
tuita din: 1. endoteliul capilat 2. interstiliul
pulmonai
3. epiteliul alveolar; 4. surfactant
(lichid
tensioactiv).
Fig 97. Difilzilma
gEzelor re8pfaDorii
Grosimea sa medie este de 0,6 microni. Suprafala
sa totala este de 50-100 m2.
Factorii care influenleaza rata difuziunii gazelor
prin membrana alveolo_capilara sunh 1.
presiunea par
liala
a gazului in alveola; 2.
presiunea pa4iald a
gazu-
lui in capilarul
pulmonar; 3. coeficientul de difuziune
al
gazului (este
specific
pentru fiecare tip de
molecula); 4. dimensiunile membranei respiratorii
(invers propo4ionale cu grosimea gi
direct
pro-
po4ionale cu suprafata sa).
Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar
spre sangele din capilarele
pulrnonarq deoarece
pre
siunea partiala a Oz in aerul alveolar este de 10O mm
Hg, iar in sangele care intra in capilaaele
pulmonare
este de 4ommHg Dupd ce traverseaza membrana
respiratorie, moleculele de 02 se dizolva in plasm6,
ceea ce duce la cregterea
presiunii patiale a 02 in
plasm4
consecutiv, 02 difuzeaz6 in hematii, unde se
combin6 cu hemoglobina. In mod normal, egalarea
presiunilor pa4iale,
alveolara
gi
sangvind, ale 02 se
face
'in
0,25 secunde.
Hematia petrece,ln medie, 0,75 secunde in capi_
larul
pulmonar;
daca echilibrarea apare in 0,25 se-
cunde, ramane un interval de 0,50 secunde, numit
margioe de sigurania
gi
care asigura o
preluare adec-
vat6 a 02 in timpul unor
perioade de stess
(efort
fizic, expunere la altitudini mari etc.).
Difuziunea COz se face dinspre sangele din capi-
larele
pulmonare
spre alveole, deoarece presiunea
parliala a CO2 in sangele din capilarele pulmonare
erte de 46 mm Hg iar in aerul alveolar de 40 mm Hg
Degi gradientul de difuziune al CO2 este de doar o
zecime din cel al 02, CO2 difuzeaz6 de 20 de ori mai
repede decat O-. dmarece este de 25 de od mai so-
lubil ln lichidele organismului decat 02. In mod nor-
mal. egalarea
presiunilor pa4iale. alveolara
9i
sang_
vin6, ale CO2 se face in 025 secunde.
Transportul
gazelor
a. Tlansporh O" Din plasma, 02 difuzeaz6 in
eritrocite, unde se combina reversibil cu ionii de fier
din structura hemoglobinei, transformand dezoxihe-
moglobina in oxihemoglobina. Fiecare
gram
de hemo
globina se poate combina cu maximum 1,34mLO1in
mod normal, exista 12-15
g de hemoglobin6/dl sange.
Astfel, sangele arterial transpoda 20 mL O2ldl, din
care 98,5 % este transportat de hemoglobind, iar 1,5 %,
dizolvat in
plasm6.
Fiecare molecula de hemoglobina se poate com-
bina cu maximum 4 molecule de 02, ritualie
'in
care
saturarea hemoglobinei cu 02 este de 100%. Canti
tatea de 02 care se combina cu hemoglobina depinde
de
presiunea partiala a 02 plasmatic, fiind condilion"
atd, printre altele,
9i
de pH-ul plasmatic
ti
de tempe-
ratura, Scaderea pH-ului plasmatic
9i
creqterea tem_
peraturii
determina scaderea capacita$i hemoglobinei
de a lega oxigenul, care, astfel, este cedat
lesuturilor.
La nivel tisular,
presiunea parliala a 02 este de
40 mm Hg iar O, va difuza dh
plasma in interstitii
9i
de aici in celule. Are loc scdderea rapida a presiunii
pa4iale a 02 plasmatic, fapt ce determina disocierea
oxihemoglobinei, hemoglobina ramanand saturatd in
proporlie
de 50-70 %.
Fiecare 100mL de sange elibereaza la
tesuturi,
in
repaus, cate ?mlde O> Acesta este coeficientul de
utilizare a 02. in timpul ;fortului fizic, acest coeficient
poate cregte la l2%. Prin cedafea 02 la
lesuturi,
o
parte din ox'hemoglobina devine hemoglobina
redusa, care imprima sangelui venos culoarea ro-
gje_violacee
caaacteristica.
b. Trdnportul CO2. CO2 este .ezultatul final al pro-
ceselor oxidative tisulare. El difuzeaza din celule in
capilare, determinand cregterea presirmii sale partiale
in sangele venos cu 5-6mmHg fala de sangele arte-
rial. CO2 este transportat
prin
sange sub mai multe
formq 1. dizolvat fizic in
plasma (5%);2.
sub forma de
carbaminohemoglobina, care rezulta prin combinarea
CO2 cu gruparile NH2 terminale din lanturile proteice
ale hemoglobinei
(5%)
3. sub forma de bicarbonat
plasmatic (90
%), obtinut prin fenomenul de mem-
brana Hamburger
(fenomenul
migrafii clorului), care
are loc la nivelul eritrocitelor.
*Reglarea
ventilagiei
Se realizeaz6 de centrii nervogi din bulb
ti
punte,
pe baza stimulilor
primili
de la chemoreceptorii de Ia
nivelul acestor formatiuni neavoase sau al unor vase
de sange.
Noliuni elementare de igiene gi patologie
Gripa
Infectie respiratorie acutd virala, provocati
de viru-
sul gripal. Este o boal6 contag;oasd
Si
cu caracter
sezoniet Poate imbraca forme grave, md ales Ia var-
stele extfeme. Actualmente beneficiem de vaccinare
antigripala, ceea ce reduce foarte mult numdrul de
cazuri
gi gravitatea formelor.
Fibroza pulmonald
in anumite situalii afectarea
pulmonara
duce la
fibroza, adicd
iesutul
pulmonar functional este inlo-
cuit cu
lesut
fibros. Un exemplu este antracoza, ce
rezulta prin inhalarea, timp indelungat a prafului de
cArbune.
Enlizemul
Termenul denota
"aer
in exces' la nivel
pulmonar
9i
ilustreaza un
proces pulmonar
complex, obstructiv
9i
distructiv. De cele mai multe ori, este consecinta
fumatului indelungat. Inhalarea fumului sau a altor
membrana alveolo-capilaE, endoteliu capilar, inter-
stiliu pulmonar,
epiteliu alveolaa, surfactant pre-
siune pa4iala,
coeficient de difuziune,
gradient
de
difuziune, pH plasmatic,
fenomen de membrana
subst ant e i ri t ant e det e mi na i ri t area mucoasei
bronsice si bronsiolare gi incompetenta mecanismelor
locale de apdrare, rezultand hfectii cronice. Are loc
obstruarea cdilor aeriene m'ci, ceea ce face expirul
foarte dificil,astfel incat aerul este
,prins"
in alveole.
In acest mod, ele se supradestind, rezultand dis-
trugerea lor
(50-80%
din
peretii
alveolari sunt distrugi).
In consecinld capacitatea de difuziune la nivelul mem-
branei alveolo-capilare scade. De asemenea, scade
numarul capilarelor pulmonare, crescand rezistenta in
circulalia
pulmonara (hipertensiune pulmonara).
in
timp, fumatorul dezvolta hipoxie si hipercapnie
(peste
4% CO, in s6nge), cu final dramatic.
'Modificdile
de ritrn respirator
a. Normale. polipnee - in cadrul efortului fizic
b. Patologice: in cadrul unor maldii
pulmonare,
cardiace sau ale SNC; exemplu, respiralia Cheyne-
Slokes
(are
consta in moditicare amplitudinii mtgca-
rilor respiratoriiln sensulscaderii ei, urmatA de apnee,
dupa care ciclul se feia.
I
C
,unc:iile r!*an
,tnE
r'i. tt"Jlstt.rdtt N .aa,l
b. CRF
c. cv
d. CPT
Asociaii capacitalile pulmonare din coloana A, cu modul de calcul al lor din coloana B.
B
e. VER + VR
f . CV+VR
g. VC + VIR
h. VIR + VC + VER
Dscrleli vascularizalia functionala a pldmanibr.
Stabilii
pozilia mediastinului
9i
delimitdrile sale.
CalqJati debitul respiratof
(minut
volumul) pentru o frecventa de 17 respiratii/minut.
Stabil4i dac6 enunturile legate prin conjunctia
-deoarece'
sunt adevarate. in cazul in care le considemli
adevarate, determinali daca intre ele exista sau nu o relatie de cauzalitate.
Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre sangele din capilarele
pulmonarc, deoarece
W'
siunea
parliala a oxigenului in aerul alveolat este de 1OO mm Hg, iar in s6ngele care intr6 in capilarele
pulmonare este de 40 rnrnHg.
Expe enla lui Donders:
B - inspimiie;
2 - membbnd de caucluq
3 - dop prin ca.e t ec tubul(I) corcsponzrior haheei
9'
- baldai" de cauciuc conectate la capdtul bifurcat al
tlbului
(I)i
4, Excretia
Sistemul excretor este format din rinichi
Fi
c6ile
urinare
(tubi
colectofi, calice mici, calice mari,
bazinet, uretere, vezica si uretra).
Rinichii sunt agezali in cavitatea abdominald, de o
parte
Fi
de alta a coloanei vertebrale, in regiunea lom-
bara.
Neftonul
(fig.
98) este unitatea anatomicA
9i
func-
tionala
a rinichiului; in alcatuirea acestuia intra doud
pd4i: corpusculul renal
Fi
un sistem tubular.
Flg:98. Stuctt thldiului L cortical4 2. medula.a;3- calice mi.i
4 calice me superiot 5. arbra renaE A bazinet
(pelvis
renal);
?. vena renal4 & calie marc infedoi
g
ueter 10.
pi6mid.
Malpighii 11. capsula .enaL; 12. nefronl 13. papild remldi 14. capsul.
glmmlari (Bosman)
15. tub conto.t proximali 16 6nsa Henle;
1?. tub contort distal; l& tub colectoi 19. calice lme miilciu.
For 63pg6 si el i mi nar ea ur i nei
Rinichii au doud funclii majore 1. de a excreta cea
mai mare parte
a
produgilor
finali de metabolism ai
organismului
9i
2, de a controla concentatiile majori-
tatii constituenlilor organismului contribuind astfel la
mentinerea homeosfaziei si a echilibrului acido-bazic
al organismului. Alaturi de acestea. rinichii mai au
umatoarele roluri l. formarea si elibercrea reninei
(enzima)
ti
eritropoietinei
(hormon)
2 activarea vita-
minei D3; 3. gluconeogeneza.
Cei doi rinichi conlin impreund ci.ca 2 milioane de
nefroni, fiecare nekon fiind apt sa produca
urina.
Tfpud de nefrq . L Cofikalt reprezent6nd 85%
din numdrul total de nefroni, au
glomerulul
situat in
corticala renala si ansa Henle scutA; aceasta ajunge
doar in stratul extem al medularei renale; Z Jr-xtame-
d/a4 cu glomerulul
situat la
jonctiunea
dintre corticala
si medulard, au anse Henle lungi, care coboam adanc in
medular4 uneori ajungand la nivelul papilelor
renale Ei
sunt extrern de importanli in mecanismul contracurent,
prin
care dnicNul produce
urina concentrata.
ln
jurul
inhegului sistem tubular al rinichiului exista
o retea bogata de capilarg numitd reiea capilard peri-
tubulara. Aceasta relea primegte din arteriolele eferen-
te sangele care a trecut deja prin glomerul.
Cea mai
mare
parte
a relelei de capilare
peritubulare
se gase9te
in cortexul renal, dea lungul tubilor proximali,
al tubilor
distali
9i
al tubilor colectori corticali.
Debitul sangvin renal este de aproximativ
l2o0ml,/min
(420mL
loogtesut/ min). ln condilii
bazale, debitul sangvin renal reprezinta 20% din debi-
tul cardiac de repaug.
Fi l trarea gl omerul ard
9i
fi l tratul gl omerul ar
Lichidul care filkeaza din capilarele glomerulare in
capsula Bowman este numit filtrat glomerular
sall
uind
primara
Filtratul glomerulaf (fig.
99) are aproape aceeaii
compozitie ca
gi
lichidul care filtreazA in iDterstilii la
capatul arterial al capilarelor. 5e considerd ca filtratul
glomerular este o plasma care nu conline
proteine
in
cantitati semnificative.
Cantitatea de filtrat glomerular
care se formeaz6
intr-un minut prin
toli nefronii ambilor rinichi se
nume*e debitul filh6rii glomerulare
Normal, acesta
este de aproximativ l25mllmin
(zilnic,
180 L). Peste
99 % din filtrat este reabsorbit in mod obiSnuit in tubii
uriniferi, restul trecand in urind.
Dinamica filh6rii
PIin
membrana glomerulare
For
iele
care realizeaza filtrarea la nivelul glomerulului
in
capsula Bowman sult 1. presiunea
din capilarele glo-
merulare
(valoarea
sa medie este de 60 mm Hg), care
determina filtrareq 2. presiunea
din capsula Bowman,
ng. 99. Flttra glornruhA
I arteriold afe.enta 2.
proleine;
3. arteriold eferentdi 4 apsu16 glomerular4 5. flltrai glonerular
Funllie tundamit.e ale orgEn smullr uman
in exteriorul capilarelor, care se opune filtrafii
(apro-
ximativ 18 mm Hg); 3.
preriunea coloid'osmotica a
proteinelor plasmatice din capilare, care se opune fil-
trarii
(Dresilmea
coloid-osmotica medie in acest caz
este de 32mmHg); 4. presiunea coloid-osmotica a
proteinelor
din capsula Bowman
(considerata 0).
Feabsorbti a
$i
secreti a tubul arl
Filtratul
glomerular traversaza diferitele
po4iuni ale
tubilo. uriniferi
9i,
pe tot acest
parcurs, substantele sunt
absorbite sau scretate selectiv de catre epiteliul tubu-
lar
(fig
100), iar lichidul care rezulta in urma acestor
pro
cese inka in
pelvisul
renal sub forma de wina
finald
Reahorbtir hibrilara Majodtatea compuqilor Ltrinei
pdmare
sunt substante utile. Ele sunt recuperate
prin
reabsorbtie. Celulele tubilor uriniferi sunt adaptate mor_
fologic
ai
biochimic pentru a realiza aceasta functie,
Morfologic. nefro(itele au la polul apical numercsi mi
crovili care caesc considerabil suprafata activ4 iar la po-
lul bazal au numeroase mitocondrii care fabrica ATP
necesr
procesului de absorbtie. Biochimic, mernbrane'
le celulelor tubulare conlin
pompe metabolice care
par_
ticiDa la transooatul activ.
Transportul
pasiu se face in virtutea lmor legi fi'
zicq ale difuziunii
0n
gradient chimiq electric sau elec-
trochimic)
Fi
osmozei,
precum
si a diferentelor de
pre_
siuni hidrostatice. Acest transport nu necesita energie
si nu este limitat de o capacitate maximd de transport
a nefronului. Prin acest mecanism se reabsoarbe apa
(in gradient osmotic) ueea
(in gradient chimic)
9i
o
parte din Na
9i
Cl
(in gradient electric ai electrochimic).
Reabsorbtia apei Toate segmentele nefroNtlui
pot
reabso|bi apa. dar in proportii diferite. Cea mai impor-
tantd reabsorblre are loc la nivelul tubului contort
pro'
ximal
-
B0% din apa filtrata -
5i
este o reabsorblie
obligatorie, apa fiind atrasa osmotic din tub in inter
stitiu, ca urmare a reabsorbliei sdrurilor,
glucozei
9i
a al'
tor compugi utili
qi
la nivelul tubilor contorti distali, dar,
mai ales, a lubilor colectori
-
absorblia a 15% din aPa
filtrata -, fiind o reabsorbFe facultativa.
ln lpsa ADH, reabsorblia facultativa nu se
producq
elminandu-se un volum de 2G25L de urina diluata in
24 de ofe.
ln
prezenta
ADH, aceasta reabsorblie se
produce
ti,
(a
umare, in 24 ore se elimina l,8L de urina concen-
katd. In restul nefronului se aeabsoarbe 4% din apa, in
urina definitiva eliminandu-se cca l% din apa filtrata.
Reabsorbtia facultativa
permite adaptarea vollt_
mului diurezei la starea de hidratale a organismului.
in acest segment al nefronului intervin mecanlsmele
de reglare a diurezei
9i
a elimindrilor de Na
gi
K.
TftnsDortul actiu este selectiv si se datoreaza
travaliului metabolic al nefrocitului. 5e face cu
Fig.100. Fonnarea tfntd 1. glomeruli 2. caplsuld glome.ulard;3. tub
contort Droximali 4 ansa Henle; 5. tub conto.t dislal 6. calice mi;
7. tub coleto.i & capilar.
consum de energie
gi
oxigen
(consum
de ATP)
9i
impotriva gradientelor de concentratie sau eledrice.
Forta
pompelor
metabolice este limitat6 de capaci'
tatea lor maxima de a transpoata o substanla
pe
uni-
tatea de timp
(Tmax).
Celula consuma energie numai
pentru recuperarea substanlelor utile, ldsand cata_
bolilii
'in
urina. Prin transport activ se reabsorb glu-
coza, aminoacizii, unele vitamine,
polipeptidele, pre'
cum
9i
maioritatea sdrurilor minerale
(Na+,
K+, C1-,
HCO3
,
fosfali, sulfati, urati etc.).
&crefia h:bular6, Principala modalitate de curafre
a
plasmei
de catabolitii azotati neutilizabili este fil'
trarea. Secretia tubulara completeaza funclia de elimi_
nare a unor substante acide, toxice sau In exces
)i
a
unor medicamente,
Prin secreiie, rinichii intervin
gi
in reglarea con_
centratiei
plasmatice a unor constituenli obignuili
(K*,
acid uric, creatinina). Mecanismele secretiei sunt la fel
cu cele ale reabsorbtiei: active
9i
pasive.
Sensul trans-
portului
este inversat din interstiiiul peritubular,
inspre interiorul tubului. Paocesele de secretie
pot
avea loc pe
toata lungimea nefronului.
Secl4ia de H+. Mecanismul este activ, iar sediul
principal
este tubut contort proximal. Scret6nd ionii
de hidrogen, rinichiul
participa la reglarea echilibrului
acido-bazic, Secrelia de protoni poate avea loc
9i
in
restul nefronului.
Astfel, la nivelul tubului contort distal exista meca-
nisme de hansport
prin
schimb ionic, care reabsorb
Na+ si secreta K+ sau Hn, in functie de
pH_ul
mediului
intern. Acest mecanism este activat de aldosteron.
Secl4ia de K+ are loc mai ales in tubul contort
distal,
prin
mecanisme active
(schimb
ionic)
9i
pasive.
Prin secrelie de potasiu, rinichiul asigur6 mentinerea
normalA a potasemiei.
Se.crelia de ||H3. ln afara de efectul anfitoxic,
secretia de amoniac reprezinta si o modalitate de ex-
cretie suplimentard de protoni, fAr6 o acidifiere supli-
mentara a urinei. Surplusul de protoni eliminati se
haga de NH3 rezultand ionul amoniu, cafe se elimin6,
impreund cu clorul, sub formd de clorura de amoniu.
Traryorhil ttrinei
pdn
uter
Ureterele sunt mici tuburi muscularc netede care
incep in pelvisul fiecarui rinichi si coboar6 pana h ve
zica udnara. Pe mSsura ce urina s colectea in Delvis.
prcsiunea din pelvis
creste si initiaza o contractia
peri-
s,taltica aceasta adspandindu-se de-a hmgul ureterului
pana
h vezica urinara. Stimularea parasimpatica poate
cregte, iaf stimulafea simpa$ca poate scadea frecvenla
undelor peristaltice,
afectAnd
qi
intensitatea contracliei.
In po4iunea
inferioar4 ureterul
patrunde
oblic in ve-
zica urinaaa si trece calva centimetri sub epiteliul vezi-
cal, astfei ca presiunea intravezicala comprimd ureteml,
prevenind refluxul urinei in ureter in timpul mictiunii,
c6nd
presiunea
din vezica urinara creste foarte mulL
Vezica udnarA este o cavitate cu pereti alc6tuili din
musculatura netedA, formatd din doua pa4i: (1)
corpul,
care este cea mai mare parte a vezicii, in carc se acu-
muleaza urina si
(2)
colul
(trigonuu
care este o prelun-
gire sub formii de pahie a corpului, continuandu-se in
ils
cLl uretra
Muschiul colului vezical este denumit adeseoai si
slmcter intem. Tonusul sau natural oprestq in mod nor
mal,
pdtrunderea
urinei la nivelul colului vezical
si
al ure-
trei, impiedicand astfel golirea vezicii, inainte ca pre.
siunea s6 atingA pmgul
critic.
Vezica urinara mai prezinta
9i
un sfincter extem care
este ahAh-dt din mutchi strial contolat voluntar, spre
deosebire de sfincterul intenl care este in intregime
muqchi neted Sfincterul extem este controlat de catre
sistemul neNos
li
poate preveni
mi4iuneq chiar si
atunci cand contfolul involuntar tinde sA o initieze
Mi4iunea
Mictiunea este proc-esul de golire
a vezicii urinare
atunci cand este plina. In esenla. vezica uinad se um-
ple progresiv, pana
ce tensiunea intraparietala atinge o
anumita valoare prag,
moment in care se declangeaza
un .eflex nervos, numit reflex
,de
mi4iune", care fie
determina mictiune4 fie, daca nu este posibil, produce
dorinta conltienk de a udna. C6nd in vezici s.au adLtnat
30-50mL de udn6, presiunea
crege la t10cm apa.
Acumularea in vezica urinard a 200-3OOmL de urina
determind o cretere de numai cativa centimetri apa a
presiunii intravezicale; acest nivel aproape constmt al
CUVFIIE cHErE
renina, edtropoietina, nefroni corticali, nefroni
iux-
:
tamedulari, debit sangvin renal, permeabilitate
i
gl omerul ara. t i l t rat gl omerul ar.
uri na pri mara. reab-:
sorbtie tubulafa. secretie tubulara. secretie de H'.
i
-i:ll"llTl:j:"lll1T:"::::.*--l
presiunii este rezultatul tonusului intainsec al peretelui
vezical. Daca volumul de urin6 dep6seste 300'400mL,
presiunea
creste foarte mult si rapid.
Reflexul de miciiune odab initiat se autoamplifica.
Astfel, contmctia initiala a vezicii creste descdrcarea de
impulsuri de la rereptorii vezicali, ceea ce va duce la ac-
centuarea contractiei reflexe, acest ciclu repetandu-se
pana cand muschiul vezicii urinare ajunge la o conkac-
iie
putemica.
Dac6 reflexul de mictiune declanqat nu
reuseste si
goleasca
vezica utharA elementele nervoa-
s ale acestui refle{ ramAn inhibate timp de cateva mi-
nute sau unmri o ota sau chiar mai mu]t, inainte ca un
alt reflex sa fie iniliat si sa declanseze mictilmea. Dacd
nu, mi4iunea nu se va produce
atat timp cat umplerea
vezicii urinare este suficienta penku a declanga un
reflex mai
putemic.
Reflexul de mictiune este un reflex controlat in in-
tregime de mdduva spinarii, dar poate
fi stimutat sau
inhibat de centrii neNosi superiori din trunchiul cerebral
si
din cortexul cerebral.
Compozi Fi a chi mi si a uri nei
Urina contine 95% apa si 5% diversi componenti sub-
stanle minerale
(saruri
de Na, K, Ca, Mg); organice
(crea-
dnin4 uree, acid uriq enzime, hormoni, vitamine)
hematii si leococite (dar
mai puline
de 5000/mL).
Valori medii nonnale in Ldna finali
FriniiilE i!ndsmen|a e !l,r ofU
Nol i uni el ement are de i gi end
9i
pat ol ogi e
Cistita
in mod nofmal, tractul urinar este steril
9i
rezistent
la colonizarea bacterian6. Prezenta bacteriilor la
nivelul vezicii urinare determin6 fenomene inflama"
tofii la nivelul peretelui vezical, cu rasunet clinic dife-
rit la femeie fat6 de barbat. O buna hidratare poate
micgora aiscul unei asemenea suferinte.
Nefrita
$
glomerulonefrita
Clasic, sindromul nefritic poate include hematurie,
hipertensiune, insuficient6 renald
gi
edeme. Nu este
obligatorie prezenla tuturor acestor manifestari la
acelasi pacient.
Sindromul poate fi acut sau pasager
(ex.
glomerulonefrita infectioasa), fulminan! cu insta-
lara rapida a insuficienlei renale, sau insidios.
Manifestarile clinice pot varia foarte mult
pe parcur"
sul evolutiei bolii.
'lnsuficienta renal6
De regula este stadiul evolutiv final
pentru
nume-
roase boli renale sau cu atingere renald; insuficienta
renala
pote
fi acutd sau crcnica.
ln insuficienta renala acut6, rinichii inceteazd sA
mai funclioneze, complet sau aproape compleq exist6
insa posibilitatea
recuperarii aproape complete a
functiei renale.
ln insuficienla renala cronic6, pierderea funclicl-
nalitalii renale se instaleaza progresiv
Fi
este ire'
versibia.
Tratamentul insuficientei renale se Doate rcaliza
prin
dializa
(rinichi
artiticial). Principiul in baza caruia
func_tioneazA dializa este urmdtorul sangele este pom-
pat
intrun circuit exterior oganismului. In timpul
pasajuiui prin
acest circuit el este
"curalat"
de
produsii
de metabolism care trebuie eliminati din organism,
ajungand inapoi in copul pacientului,
,,curat".
Lqcrdri
prcdtce
;"##n""*:f ilH?ecortata dimineata.
^
-,Wjrl:q:*F9.f
l9i
de NaOH lox
sticle diferite.
uga Naoll
ca
;;;;;';;;;;
il"- iecottata dimineata. d
ModdetuctuSe prepara
o sotutie de NaOH t0tt
,^*li:rnmx;:[.i:
j"111#,*:11fl
iiii1"t#13.,'ff.'1,::ff
*1flil"lT'i,Si.:";
de..sricra. pahare
Berzetius. hade de tlmesor.-reac-
:".fiH :: [""Si
?"J:il:
:';"ii:?,:g:';",*f"19
';#::r#,:'::i*r
5 mr ,,nn: ,..-^ ...,,-
;i:|]:."'
pana
cand amestecul se coloreaza albastru
beta. se adauga cateva picaturi de l-lNor 5%
piini
."
-.,-"_u,t_u
]l-l'tl
este
Prezenla
glucoza' se va lorma'
solulia devinJevident acida,
picurandu-ie
apti
g,5-2
<hiar 1a rece un preciPitat
-roscat
Daca nu se for
mL de solutje de AqNO, 2%. Va DferiDita AoCl ce Tsza
nlcl la temPeratura Oe nerDere, glucoza
este
poate fi dizolvat
pri;daugarea
de NH'
"
aDsenta
rn unna este prezenla glucoza, se va torma.
rece, un precipitat
r$cat. Daca nu se for
rici la temperatura de fferbere, glucoza
este
l4od de lucrL Se
beta, se adauga cateva
solulia devine evident
a,unor compugi organici
(acid
uric. uree)
$i
a unor
(omponente
mjnerale precum
p*t"'ti-Ji-i""i p'r"""aiis;;;Jiil";:
'-
'v-
'"
absenta
Euidentierea atnoniacuhrt
Eoidenla,rca
sufutanteloryro:etf
tritit7rtfiir.|frt"ifir Berzelius s
t\od de tucru se toam6 lo mL de urind intFo
z .'Ji:,i'""-.li'l#;"11;:';;uiff.I""iffi
::::r:::::,:.:HnTi:"::i,1;"":l::T,iA:,s
9i
se controleaza reac.tia sa cu h6rtia de tur-
:a este alcaUna se aciduleazS cu HNQ. Se
: la fierbere
ti
apoi se Edauga cateva
e acid acetic 1O%. Daca este prezenta
albu-
aceasta va deveniin scurt timp albastru datorita NHr
;;a ;ina;"";;il;:
**:*
P'E4s"w
ctuu
care se oegaja
Deoarece urina nu contine albumina decat in
Ftltdon ora^ d.^ 6t^,r
stari
patologice, penbu
a realiza proba
cu udna nor
/utoddetucr|inrFoeprubekcu5mLdeurina
ilffiil,tij;Tlrti:.' ":lh"' :ilii"#ji*ff"HJ
;iJ;'.ii,ii?;
'\:'&"JJiilHi'1's[:"':"$':::i":d
;il:;"
il
;id'""J;6Hi'";;."
-
---- - - -
pi.ril .i p"ii" lr"ort
"*
r<on ro* G-;;;;;J
arDus oe ou' batut cu 5u mL aPt'
loratje fosie caracteristica
pentru
creatinina.
s,a.
:, srt puneti
in evidenF prezenta
in urina
minerele precum
sarurlle de Na, K, Ca,
Qdstli rdspunsul gregit.
Reflexul de micliune este controlat, stimulat sau inhibat dq a. hunchiul cerebral; b. cerebel; c. m6duva
spinarii; d. conexul cerebral.
stabiliti dac6 enunturile legate prin
conjunclia
,deoarece" sunt adevdrate
sau false;in cazul in care re con-
9rderati adevarate. delenniMli daca intre ele exjsta sau nu o relatie de cauzalitate.
Deti debitul filtrarii glomerulare
este de cca 180 L/zi, cantitatea de urina eliminata rn 24 de ofe este sub
- -
2 l- d.eoarcce peste
99% din filhat este reabso$i! in mod normal, la nivelul tubilor uriniferi.
IdendncaF
9i
dDrrniti cat mai multe dintre componentele nefronului gi
rolul acestora, folosind imaginea de
mai io6:
calcuhJi, in litri, debitul sangvin renal in conditii bazale, luand in considerare un debit cardiac de repalrs de
5 L/minut.
sbbilili ordinea normala in care se succed elementele componente
ale cailor urinarq calice renale mari, ca-
lice renale mici uretra, pelvis
renal, vezicd uinard, ureter.
trcercag o aauorali ptanul
unui eseu cu tema
"Rolul
excreliei tegumentare, salivarq intestinalq pulmonare
9i
renale in reglarea volumului
Fi
compozitiei sangelui..
Flncliiie tundamntaie al organ!6flllu uman
5. Metabol i smul
Metabol i smul i ntermedi ar al gl uci del or
Glucoza, fructoza si galactoza, absorbite la nivelul
tubului digestiv, ajung
pe
calea venei porte la ficat. La
acest nivel, galactoza, in totalitate,
ti
cea mai mare
parte
a fructozei sunt transformate
printFo
serie de
reactii in glucoza,
forma de utilizare preferenliala a
hexozelor de catre toate celulele.
La nivelul ficatului, glucoza poate fi stocata sub
formd de glicogen (glicogenogeneza),
ori
poate
fi uti
lizata
printr-o
serie de reactii metabolice
(glicoliza),
ca
principala
sursa de energie.
*Glicogenogeneza,
procesul
de fofmare a
glice
genului - polimer
al
glucozei
cu molecula foarte
mare -, are loc la nivelul diferitelor celule din orga-
nism, dar cu precadere in ficat si muschi. Clicogenul
este o formA de depozit a glucozei, care poate fi me
bilizata cu usurinta, la nevoie, printr-o
serie de reac_tii
de depolimerizare, proces
ce
poarta
denumirea de
glicogenolizd
9i
este activat de catre adrenalina
9i
glucagon.
'Glicoliza. Clicoliza reprezintd desfacerea mote-
culei de glucoza pentru a forma doua molecule de
acid
piruvic.
Procesul se desfagoard in zece tepte de
reactii chimice succesive, fiecare treapta fiind cata-
lizata de cahe o enzimd
proteica
specificd. Cele doud
molecule de acid piruvic ce rezult6 dinh-o molecula
de glucoza pot fi transformate, in pfezenta
oxigenului,
in doud molecule de acetil coenzima A, care vor intra
in ciclul acizilor tricarboxilici
(ciclul
Krebs), desfaturat
ln matricea mitocondrial6. Rezultatulnet per
moleculd
de glucoza la sfargitul ciclului acizilor tricarboxilici
este obtinerea a doua molecule de ATP, la fel ca si in
cazlrl glicolizei anaerobe.
Cu toata complexitatea glicolizei
ti
a ciclului
Krebs. In timpul a(estof pfocese
se sintetizeaza can.
titati foarte mici de ATP. Cea mai mare parte a can-
titalii de ATP lumizata de o moleculA de
glucoza
(aproximativ
95%) se va sintetiza in timpul fosforilarii
oxidative, desfagurata in miiocond i gi
care
pre-
supune oxidarea hidrogenului produs
in timpul glico-
lizei si al ciclului Krebs Acest
proces
este extrem de
complex
9i
este posibil datorit6 prezenlei
la nivelul
mitocondriilor a unor structuri speciale care. pfin
feactii controlate enrimalic. fumizeaza energie ce se
va inmagazina sub forma de ATP. In timpul fosfo.
rilarii oxidative se obtin 34 de molecule de ATP.
Astfel, eficienta transferului de energie pdn cata.
bolismul unui mol de
glucoza
este de 66%, restul
transformandu"se in cdldura.
Trebuie subliniat rolul pe
care il are ADP.ul in
controlul glicolizei
si al oxiddrii glucozei, deoarece el
este necesar in diferite etaDe Dentru a fi convertit la
Prin metabolism se inielege totalitatea reactiilor
biochimice de sinteza ori de degradare, cu consum sau
cu producere de energig care au loc in organismele vii.
Aceste reacfii au drept rezultat menlinerea vietii
ti
adaptarea organismelor la condiliile mediului incon.
iulator cu cate au un schimb Dermanent de substante
tl
e^nergle
In functie de sensul biologic al acestor reaclii
biochimice, procesele
metabolice
pot
fi de tip catabo.
lic sau anabolic. ootentandu.se sau inhib6ndu.se reci.
proc.
Procesele de tip catabolic
(catabolismul)
au ca rezul-
tat producerea de energie. Sunt reprezentate de reactii
chimice, in cadrul c6rora are loc descompunerea sub-
stantelor macromoleculare care orovin din alimente
(exogene)
sau din structurile celulare
(endqgene), pAna
la constituenli simpli. Parte din energia rezultata prin
procesele catabolice la nivel celular se
pierde sub
forma de caldura
(55%),
restul se depoziteaza in
compusi.
care. datorita
(antitatii
mdli de energie
pe
cdre o
pot InmagaTina, poarla
denumirea de compusi
maooergici, ca de exempllr, acidul adenozintrifosforic
(ATP).
Procesele de tip anabolic
(anabolisrnu)
constau din
totalitatea reactiilor biochimice care,
prin
utilizarea me
leculelor absorbite la nivelul tubului digestiv sau rezuL
tate din
procesele
catabolice
9i
cu consum energetic,
refac macromoleculele uzate din st.ucturile celulare,
asigurAnd caegterea
ti
dezvoltarea organismului
!i
rcalizarea functiilor sale.
In general, procesele
anabolice se afla in echilibru
dinamic cu cele catabolice. insd. in dife.ite oerioade ale
vieti;, intensitatea cu care se desfasoara unul ori celalalt
dintre
procesele
metabolice variazd. Ln varsble tinere,
atunci cand are loc dMzirmea accelerata a celulelor si
diferentierea lor, si in cursul
perioadelor
oe conva-
lesceniA, predomin6 anabolismul, in timp ce, in cursul
eforturilor ma
,
ori cdtre b6taanete, predomina catabo-
lismul.
Pentru facilitarea studiului proceselof
metabolice,
acestea vor fi Drezentate atat analtic
(metabolismul
intermediar) c6t si
prin prisma
aspectelor energetice
care le caracterizeaza
(metabolismul
energetic).
Met absl i 6mul i nt ef medi 6r
Metabolismul intermediar
(MI)
feprezinh totali-
tatea reactiilor chimice la care participa produgii
absorbiti Ia nivelul tubului digestiv, reaclii care real-
izeaza inglobarea lof in edificiile macromolecltlafe ale
oaganismului sau degradarea acestora pand la la
foame excretabile.
Desfasurarea acestor reactii este
posibila
dato ta
enzimelor. care au rol de biocatalizatori.
A-TP. In concluzie.
absenta
lui duce la stopafea
degrd-
oam motecutei
de gluco?a.
Asadaa.
odata ce tot
AUP-ut dtn
celula a lost transformat
In Alp. intfegul
paoces
glicolitic
gi
oxidativ
se oDre6te.
,
Eli,berarea
de energie
in aisenla
oxigenului
_
9ltcolua
-anaeroba-.
L,neorj.
oxigenul
de!ine
lie
rnorspont Dt t ,
t i e i nsuf i ci ent ,
, i
at unci ,
I n acest e
conditii.
o canlitate
mica
de energie poate
ii eliberata
oe.catfe
cetule prin glicoliza.
pentru
ca feactiije
de
oDlrnere
a acidului piruvic
nu necesita
oxigen.
Acest
proces,.degi
afe un randament
extaem
de mic (3%),
esfe salvator pentru
viala
(elulei
penku
<ele cateva
mrnute
in.care
oxigenul poate
fi indisponjbil.
in aces-
re conott . cantjt6ti
mari de acid
piruvic
runr !ans_
lormate
in acid laciic,
care
difuzeaza
in afara
cerulelor, permitand
obtinerea
in continuare
de acid
prruvrc.prjn
glicoliza.
Cand oxigenul
devine otn nou
orspontDrt.
acjdul lactic
se transforma
din nou In acid
Pruvlc,
cafe, eventual,
va fi oxidat" pentru
a asrgura
o
cantitate
suplimenta*r
de eneroie.
a Glioliz6
Trebuie amintit
ca elberarea
de energie
din glu-
coza,mai.poale
[i tacuta
si pe
o cale alternativa
iro-
cesetor
otscutate pana
acum. si anume pe
<alea nu-
mrta a pentozo+osfatilor.
'Gluconeogeneza
Atunci cand glicemla
scade ca
urmare
a aportului
insulicient
de gluco,,a
ori a utili-
fll. li_"illli"":
are toc. rranstor
marea
aciTitor grasi
(provent Lr
dl n sci ndarea
l i pj del or)
sau a ami noari t i l or
t provent t t dt n
cat abol i zdf ea
prot ei nel or)
i n gl ucoza
(gluconeogeneza).
ln 5iluatia in
cate cantitalea
de glucoza
este cres-
cuta.peste posjbilitdtile
celuJei
de a o u,ili7a, are loc
l111t9r-ur:u.
gtucozei.
In rrigliceride
si depunefed
acesrora
sut'^torma
dF lipide de rezerva
In tesutul
adi-
pos
Acesl lapl
explica de
ce scadered (onsumutut
energettc (sedenrarismut).
or i apor tul
excesiv
de glucide
arag.cresterea
cantita[ii
de tesul adipos
(tngrasarea).
:_-,lTa]r]smeE.9e
reSlare
a glicemiei
Vatorile glu-
cozer rn sange. glicemia.
variaza relaliv putin.
mehri-
nandu-se,ln
\im(e
re\aiN constaNe (65_\\omq
\6
luu mL de 5:rnge).
daiorila unor complexe
mecanis.
me.de reglare
care pastreaza
echilibruiintre procese-
le de glicogenoliza,
glicogenogenezA,
g[coljz;
si glu_
coneogeneza.
Insulina, hormon
secretat
de pancreasul
endocrin,
scade gl i cemi a.
pri n
f aci l i t area pat runderi j
si ut i l i zari .
et celutare.
,O
serie de hormoni
au insa
o aciiune
opus6
jn_
sulinei. De exemplu, glucagonul,
un alt lrcrmon
se"
cretat de pan(reasul
endocrin. stimuleaft glicogeno-
rEa sr
,
gtuconeogeneza.
ceea
ce explica actiunea
lui
nrperg| cemt ant a:
adrenal i na
i si exef ci t a acl i unea
hj -
pergl rcemi ant A
pt i n
st i mul df ea gl i cogenol i l ei ,
i ar
o
cre![e
celulara
ffi
{
I secretia de insulina
: ] - ! ' ! l . l i : i }. i ; l ! i . i . . ?- ' i - ' | {Ln: i
hofmonii
glucocorticoizi (cortizolul)
stimuleaza
gluco-
neogeneza.
Rolul
glucidelor in organism este multiplu.
Rolul energetic este
primordial. Ca urmare a
degradarii complete a unui gram de glucozd, in cursul
procesului
de
glicoliza
ti
oxidare ia nagtere un total de
4.' kcal. Avantajul utilizarii
glucidelor ca sursa ener
getic6 const6 in faptul ca ele sunt rapid degradate,
far6 oblinerea unor produgi reziduali, pana la COz
9i
HrO. Clicogenul. depozitat in special in ficat si
muschi, constituie o rezerva energetica
(aproxlmativ
3000 kcal) mobilizabila
prioritaf
in conditii de soli'
citafe de relafiv scurta durata
(efort
fizic moderat,
expunerea organismului la frig).
Rolul
plasfic
Anumite structuri
glucidice intr6 in
alcafuirea unor tesuturi oai a membranelor celulare.
Roiul
lunclionaa
Pentozele
(riboza
ti
dezoxidboza)
inha in alcdtuirea acizilor nucleici sau a unor enzime.
TEME
$I
APLICATII
rMeqardsme
de reglare a metaboli$nr ui interme-
dia! lipidic. lnsulina, ca urmare a stimularii utilizarii
glucozei, atrage scaderea lipolizei
gi
stimularea lipo-
genezei. Adrenalina
gi
noradrenalina determina degra-
darea trigliceridelor
9i
mobilizarea acizilor gragi. HoF
monii glucocorticoizi (cortizol),
ca
9i
homonul soma-
totrop au efecte lipolitice, ei contribuind la mobiliza-
rea acizilor
gragi
din depozite
gi la degradarea lor.
Hormonii tiroidieni determina mobilizarea rapida a
grasimilot fapt determinat ;ndircct
prin
cretterea ratei
metabolismului energetic in celulele corpului.
Rolul lipidelor tn organism
']..
Rol energetici lipidele reprezinta principahrl re'
zervor energetic din organism. Se apreciaza ca, la o
persoana cu o constitulie fizica normala, lipidele
aflate in organism reprezintA o fezeNd energetrca de
aproximativ 50 000 kcal. Degradarea unui singur
gram de lipide elibereaz6 9,3 kcal.
2,Rol
plastic
lipidele intr6 in constitulia tuturof
sistemelor de citomembrane
(de
exemplu, lecitina).
Cantitau importante de lipide se gasesc depozitate in
jurul
organelor
(grasimea
din loja perirenala, din orbita
etc.), asigurand proteclia mecanicd a acestora, sau
subcutanat, cu rol termoizolator.
3. Rol
funclional
unele dintre substantele lipidice
reprezinta
precursori
ai unor hormoni; astfel, coles'
terolul reprezinta
preclrsorul
hormonilor
glucocorti-
coizi, mineralocorticoizi, cat
qi
al hormonilor sexuali
Unele fosfolipide intervin in p ma faza a
procesului
de coagulare.
Metabolismul intermediar al prcteinelor
Proteinele reprezint6 aproape un sfert din masa
corporal6. In procesul
sintezei de proteine sunt
folositj aminoacizii de
provenienF alimentara, cei
formali in organism din
precursori glucidici
9i
lipidici
9i
o buna parte din cei rezultali din
procesele
de
catabolism al
proteinelor.
Concentratia normala a aminoacizilor in sange
este intre 35 si 65 mg/100 mL de plasma.
Aproape toti aminoacizii au moleculele mult
prea
mari
pentru
a
putea
difuza
prin porii
membranei celu'
lare. Ei vor traversa pdn membrana celulara,
prin
transpod activ sau difuziune facilitatd.
ln afara de utilizarea in cursul orocesului de sin_
teza a proteinelor,
aminoacizii sunt implicati si intpo
srie de reac_tii metabolice.
'Mecanisme
de reglare a melabolismulut hterme
di6r proteic. Mentinerea unui echilibru intre
procese_
le de anabolism si cele de catabolism se realizeaza in
funciie de aportul alimentar
gi
de cheltuiala energe
ticA a organismului, sub controlul sistemului neNos
ti
al glandelor cu secretie interna. O serie de hormonj
O Allati rasounsul corect.
Clicoliza reprezinta destacerea rnoleculei de glu_
coza cu formarea a: a. trei molecule de acid glu_
tamici b. doua de acid piruvici c. doua mohcule de
acid butific d. unei molecule de
galactoza.
A Ga5$i raspunsul gregit.
Procesele de tip anabolic predominii: a. la
pubep
Procesele de trp anabolic predominii: a. la pubep
tatq b. in tjmpul unor eforturi exageratei c. in ade
lescenl,ai d. in
perioadele de covalescenla.
O Completali 6patiile punctnte cu termenii cores'
;";;ff*
Cluconeogeneza este procesul de formare a......-
din ..............
Fi
.............. fezultati din scindarea ....-....-..
si catabolizarea ..............
Metbolismul intermediar al liDidelor
Chilomicronii formali in enterocite, ajungi apoi
prin
vasele chilifere in limfa
9i
tecuti odata cu aceasta in
:ange, sunt scindati sub influenta unei enrime
(lipoproteinlipaza)
in
proteine, acizi gragi, glicerol, fos'
folipide, colesterol, utilizabili Ia nivel tisular. Acizii
gra9i, in marea lor majoritate,
patrund in toate celulele
(cu
exceplia celulelor nervoase)
9i
in cantitate micd
raman in plasmd (acizi gragi liberi). Parte din acizii
gragi liberi vor patrunde
!i
ei in celule, aflandu_se intr
un
permanent
ecNlibru dinamic cLl acizii
graii din
celule. La nivel celular, acizii
gragi pot
trece
printr'o
secventa de reactii chimice de betaoxidar cu elibe_
rare de energie, ori pot fi utilizali
pentru relinteza
diferitilor compu'i lipidici.
l\mnoaclo
z :
:/+
cetoacid 2
preclominanta
proceselor
catabolice, iar a celui veqe_
tativ parasimpatic.
predominanta
celor anabolice.
Rolul
prcteinelor
an oraanism
7.Rol ptastic.
proteinele
reprezinta
scheletul pe
care are loc constituirea
ultrastructurii
celula;e_
Proteinele inha, de asemenea,
Fi
in alcatuirca
macro-
structurilor, a substanlei
fundamentale
dirr srucrura
tesutului_o_sos (oseina).
cartilaginos
((ondrina)
etc.
z. Kol
I uncl[onali
majoritatea
substantelof
,,acti-
ve-
(enzimele.
unii hormoni)
din organism
sunt de
naturA proteica.
Protejnele joaca
!i
rol de transportor
al diferitelof
substante prin
sange. lichide interstitiale.
ofl
pnn
memDranele
celulare.
.
3. Rol energet i c:
degradarea prot ei nel or
i n ve-
Oerea acoperirii
consumului
enefqetic se lace In
cazun extreme.
cand depozitele de glicogen
si lipide
sunt eputzate, Arderea
a Iq de
proteine
furnizeala
4,1 kcal.
Me{*bol i $ft
L,l *n' ,6sti *
Metabolismul
energetic repfezinh
schimburile
energetice dintre
organism si mediu, dnand seama de
cantitatea totala
de energie care ia nagtere in cursul
metabolismului
intermediar
9i
cantitatea de eneroie
utilizata de organism. Enefgja
este utililata de or;a-
nism atat pentru
mentjnefea proceselor
vitale, caisi
pentru
a permite
realizarea
unor reactii
cu caracter
adaptativ ale principalelor
sisteme functionale
ale
organismului.
Glucidele, lipidele
ti
proteinele pot
fi utilizate de
c6tre celule pentrll
obtinerea
ATp, iar acesta poate
fi
folosit ca surs6 energeticd pentru
alte funct
"ffit:F
stimuleaza procesele
de sintezd a proteinelor (hor-
monut de crestere, testosteronul,
hormonii estrogeni)
in timp ce altii favorizeaza predominanta proceselor
catabolice (tiroxjna,
cortizolul),
Sistemul nervos
Doate
interveni
de asemenea,
in controlul echilibrului
dintre
procesele
anabolice
ti
cele catabolice.
Stimularea
sistemului nervos vegetativ
simpatic
antreneaza
I
. ] ' '
. . . . '
: ' : i . . . .
l :
' : . i
TEME
9l
APLICAT||
.r',
Glicogen <- cluoza
-<_
clicooen
T gliceidd
<- Acizi
Ea$i -<-
T glicerida
Proteine <- Aminoaciur <-
proreine
f
Funcblle tundamentlle al organismllui rm6n
Ceea ce face ca aceasta molecul6 sa fie utilizata atat
de laag drept sursa de energie este marea cantitate de
energie liberd
(12000
de calorii pe mol in conditii
fiziologice) inmagazinata in fiecare dintre cele doua
leg6turi fosfai macaoeagice ale sale. Cu toata impor-
tanta sa deosebita ca agent de legaturd pentru trans-
ferul de energie, ATP nu este cel mai abundent
depozit de legaturi fosfat macroergice din cefula.
Dimpotriva, fosfoc.eatina
(PC)
este de cateva ori mai
abundenta, iar legatuaa macroergica de la nivelul s6u
contine 13000 de calorii/mol.
Spae deosebire de ATP ins6, ea nu
poate actiona
ca agent de legatufa pentru transferul de energie
intre principiile alimentare
9i
sistemele functionale
celulare. in schimb,
poate transfera enefgie
prin
schimb cu ATP-ul; c6nd in celula sunt disponibile
cantitali mari de ATP, acesta
poate fi utilizat pent.u
sinteza de PC, iar apoi, in timpul utilizarii ATP, ener-
gia din PC
poate fi transferah rapid ATP'ului
9i,
de la
acesta, sistemelof celulare.
Inrerelaliile biochimice ale fosfocreatinei si aciTi-
lor adenozinmono-, di'
9i
trifosforic sunt mijlocite
enzimatic
(creatinkinaza,
adenilatkinaza),
put6ndu-se
schematiza: PC + ADP <+ creatina + ATP
Ei
2 ADP e ATP + AMP.
Met abol i smul bazal
[ MB]
Rata metabolismului reDrezinta rata utilizadi ener_
giei in organism. Se masoard in calorii sau kilocalorii.
Cregterea activitatii celulare determin6
qi
cregterea
ratei metabolice: hofmonii tiroidieni, stimularea sim-
patica;
efortul fizic, tipul de activitate
(de
exemplu, in
cazul Lrnor
profesiuni predominant statice, consumul
de energie nu depagelte 3000kcal zilnic, in timp ce
in
profesiunile dinamice consumul poate ajunge la
5-6 000 kcal/24 ore).
Rata metabolismului bazal reprezintd cheltuielile
energetice fixe ale unui organism
pentru intrelinerea
functiilor vitale. Se masoara in condilii speciale
9i
se
determind
prin
calorimetrie indirecta.
Valoarea metabolismului bazal poate fi exprimatd
in funclie de
gfeutate (1kcal/kg/ora),
ori mai corect
in functie de suprafala corporala
(4Okcal/m2/ora).
Acestea sunt valori medii, care variaza in functie de
Acid lactic 1) Acid piruvic
i&il;;;;iil;ii,ii:
:;:--::;.;:-:::,
11
1l
i l
t l
l l
.
- . , , . , , , r , . , . . .
. . .
varsl d
de set . de t i pul act j vi t dri i .
f i i nd mar
crescut t a
une , ia sexul
masculin si
la persoanele
ce desfasoara
o ac!vfiate
tizica
sustinuta,
-.
Valorile
metabolismului
bazal
mai pot
Ii expflmdte
sr procerlual.
in taporl
cu \,alorile
stdnddfo
dte meta-
Dot rsmul ui -bal dl .
t n f unct i e
de varst a,
sex.
[ dl i e, care
<e
gasesc
in tabele 5pe^(iale.
situdtie
in Care 5e accep_
ra oDarere
de
+
- l0%
fata de \,aloarea
medie.
_
mdsurarea
metabojismujui
enefgetjc
se poate
lace
I | e pl t n
met ode
di re. l F.
i n caf e 5e masoara
cant i t at ea
de cdldurd degajatd
de
organism (egala
cu consumut
energeDc
doar
atunci
cano
energia
nu se consuma
st
::..::ii.
0"...t":..
me.ani()
sau indirecte.
prin
masurarm
rantitatii
de oxigen
consumata
in cursul
*al r i
si v: l r aj . er
; : : - ! er si i i ; . a
: ct i i l t : ] 1enl e; r a
^.^l l i ::l Tl "l "
nutri meni e
sunr gtuci dFte.
ti pi dete
si
protelnele,
Ral i a
al i ment ar d
.
La om, o alimentatie
corespunzatoare
nu lnseamna
asgurafea
senzaliei
de plenitudine
gast.ica
prjn
aportul
exrelr\
st neselectiv
de dlimente,
ci aporlul
unor dJtmen-
'.
- co.r(orddnta
cu ne\,oile
ofganismului.
diferentiate
-
unole de \,;rsta.
de tjpul actjvjtatji
Oepuse,
de ano-
_'np
st de.onditiile
cLmdterice
etc. ln principiu.
o aji-
-Fnatre
echitibrata
treDuie
sa asigure
ofganismului
supoftul
energetic pentru
existent6 (substanlerc
energe_
:c),
elementele
necesafe
crearii
unor
structuri
noi ori
-.
a.er1 cetor
uzate {substante
plastice),
.at
si biocatali.
z.r-ont
de protenienta
exogend (subslante
minefale,
vita_
-
T
etc
) Ldre nu pot
fi intejiari
in otganism.
l onr' nJt Ll
energet i .
dl at i ment el or
reprel j nt a
:nefgia
eliberata
de fiecare gram
din fiecare pnncjpiu
dl rment af
oxi dal pana
l a COr si H O si d t osr redat , n
caorut acestuj
capitol,
.^ Somporilia
apr o\imativa
d dietei se prezintd
astlel:
)U% gl uci de. 35%
l i pi de
si 15% prot ei ne:
necesarut
zi t -
nr(^esre pret ent at
l a cdpi t ol ul
rezenat
di qest i ei .
L. _loettctentul
respirator
este raportul
d;tre
CO2 eli_
Derat,
sl U_, consumat penuu
oxidared
unui gram
de
prhci pi u
al i ment ar,
El are vdl oarea
I pent ru
gt ucoza
sl
orv^erse^dtte
valori pentru
djte substante (de
exemplu
pe
ru ?mrnoacidul
alanina
_
eg3).
Kegtarea
aportului
alimentar
Fodmed,
este dorinta
de alimente
si se d5ociaTa
:"1^:,,i:tl:9"
renomene
obiecri!e
{de exempju.
con-
rrac!
e de toame
de la nivelul
stomacului).
^, , : : : , i rul
est e
dori nt a pent f u
un anumi t
t i p de
allmenL
Safiefalea este opusul foamei; senzatia de impli_
nire a ingestiei de alimente.
Centdi nervogi de reglare a aportului alimntar
Centrii foamei
9i
al salietaui se
gasesc in hipotala-
mus. Pfimul, la nivel lateral, cel de al doilea, ventro_
medial. Exista si alti centri nervos! cu rol in alimenta_
re centrii din
partea
inferioari a trunchiului cerebfal,
care controleza migcarile
propriu_zise
din timpul ali'
mentatiei; amigdala
9i
cateva arii cortlcale ale sis-
temului limbic. strans corelate cu hiootalamusul.
Reglarea aportului alimentar poate fi clasificah in:
reglare nutritiva, care consta in menlinerea cantitalbl
normale de depozite nutritive in organism,
9i
reglare a
alimentafiei
(reglarea perifedcd sau pe termen scurt),
care este in leoatura directa cu efectele imediate ale
alimentarii asup;a tractului digestiv. in primul caz, cand
depozitele de substante nutritive ale organismului scad
sub normal, centrul foamei din hipotalamus devine
extrem de activ
gi
apare senzalia de foame. Rolul cel
mai impoftant revine, printru mcanism necunoscul
produsilor
metabolismului lipidic In cel de-al doilea caz,
intensitatea senzalrei de foame poate fi temporar
scazuta sau crescuta
prin obiqnuinl6
(de
exemplu, o
persoana
obisnuita sa manance trei mese pe zi in
"!
i i i r i r i i l ; i *
cazul omiterii uneia- va avea senzatia de foame la tim.
pul respectivl Alli stimuli fiziologici pe termen scurt
sunt
plenitudinea gastrointestinald
ti
inregiskarea ali.
mentelor de catre receptorii din cavitatea bucala.
Este recomandabil ca aportul alimentaf sa fi
rational, intr-un ritm la care hactul gastrointestinal sa
se
poatd
acomoda, reglat mai a'es prin mecanismele
pe termen scurt, dar modulat de c6tre sistemele de
Obezitatea apare
printrun
aport excesiv de
energie in comparalie cu consumul; aceasta se
int6mpla numailn faza de instalare a obezitafi. Odata
obezitatea instalata, pentru
menlinerea ei aportul
gi
consumul sunt egale. Este insoUta de o serie de tul-
burari majofe, care fac din aceastA
problema
o boala
metabolic6 cu consecinle dintre cele mai grave
Inanitia duce la
golirea
depozitelor nutritive din
lesuturile
organismului. Primele depozite golite ln
cateva ore sunt sunt cele
glucidice.
Eliminarea exce-
siva de lipide este constanta, iar proteinele au trei
fare de depletie
(epuizare):
rapida. lenta si din nou
rapida, cLr
putin
timp inainte de deces. In orice etapa
a inaniliei existd modificdri metabolice insemnate
9i
semnele dkecte sau indirecte ale carentelor instalate.
kincipalele vitamine
Si
importanla lor
0,0025 mg
I
citriie, salati, ardei - scorbut
(inllamarea
55 mg
ficat
gnsiilor)
- friabilitate Goasa
' tulburari fesDlatofii
- imerfle
(h[p4i
rAspunsurile
corecte.
Cluconeogeneza
este procesul
biochimic de formare a glucozei din: a. glicogen;
b. acizi gragi
c, fructozi;
d aminoacizi;
e.
galactoz6.
Afl4i rbspunsul
corect
Glicemia se menline relativ constantd, datoritd mecanbmelor de reglare care p6steazd
echilibrul intre
procesele
d". a, glicoliz6; b. glicogenolizA;
c. glicogenezd;
d gluconeogenezd;
e. toate raspunsu.ile sunt
corecte.
slabilili daca enunlurile legate prin
conjunclia
"deoarece"
sunt adevarate
sau false;in cazulin care le con-
siderati adev6rate. detemiDali daca intfe ele exista sau nu o relatie de cauzalitate.
Lipogeneza
este un proces
reversibir, deoarece ripidele formate pot
fi mobirizate din depozite rn proce-
6ul de liDoliza,
Pierderea de cdldurd se bazeaz6 mai mult
pe
mecanisme fizice.
deoarece se realizeaza prin
iradiere, condu4ie si conveclie gi
mai pulin prin
respiralie si excretie.
Obezitatea este consideratd o boala metabolica cu consecinle
gravq deoafece este insotitd de o serie de tulbur6ri maiore,
care afecteaza intregul organisrn
Cdt|PlehF mecanismele de reglare a glicemiei
folosind
schema alaturatd.
Red.rqhli un eseu cu tema
"lnterconexiunea
componentelor
metabolismului intermediar
$i
energetic'.
htoonili
Fapte
ralii alimentare zilnice pentru
cc a 2SOO kcal/zi,
folosind tabelul si textul de la
pagina
113.
Fuoctii e irldasrenirle.le iBanis.rui.i .naF
Sisternul reproducitu
AFar at *; gexi i *l i e&i i "i : *
Este format dintr.o
glanda
mixta - ovarul
-,
din
ciile
genitale
ii
organele genitale exteme
(fig.
101).
Ovarul
Situat in cavitatea
pelvian6, este un organ
pere-
che, cu functie mixtd, exocrina,
producand
ovulele,
Fi
endocrina. secretand hormoni: estfogeni si proges_
teronul. Are forma unui ovoid tuftit cantarind 6-89
cu diamehul mare de 3-5 cm. Prezint6 doud fete,
doua margini
ti
doud extfemitati. Fata laterald se afla
pe peretele lateral al cavitalii
pelviene,
ocupand fosa
ngi 1o1" Apantul genital fminio 1. vezica unM4 2. simfiza
pubian6i
3. clito.is| 4 labiile mici; 5. labi'le mad; 6. oificiul vag'nal;
7. anus; & .ecl L vagini 10. ute4 11. ovat.
ovariana; fata mediala este acoperita de pavilionul
tfompei. Pe extremitalile superioara si infefioara se
prind o serie de ligamente,
prin
care ovarul este legat
de organele vecine.
Stuqtura Ovarul este acoperit la suprafaF de un
epiteliu simplu, sub care se gasegte un invelig con'
junctiv
- albugineea ovarului. In interior, se afl6
paren"
chimul glandular, cu doua zone: medulara
9i
corticah.
Zona medulara conline vase sangvine
9i
limfatice,
cat
9i
fibre nervoase vegetative
ln zona corticala se afl6 foliculii ovadeni in diferite
faze de evolulie.
Se descriu foliculi
primordiali, foliculi p.imari, foli-
culi secundari
(cavitari)
evolutivi
si
foliculi maturi
(te$iari,
de Graao. in fiecare lun4 incepand cu puber-
ktea
9i
pan6
la menopauz4 un folicul secundar
devine folicul matur, care este cel mai voluminos.
Acegta contine in interior ovocitul.
Dupa eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matua
se transforma in corp
galben,
carc are rol secretor,
secretand
progesteronul.
Corpul galben devine in final corp alb care are
tesut
cicatricial.
Vascularizalia ovarului este asigurata de artera
ovariana. ramura a aortei abdominale. si de o ramura
ovadand din artera uterina. Venele sunt reprezentate
de vena ovariana dreapta, care se varsa in veDa cava
inferioara,
9i
de vena ovadand stangd, care se deschi
de
'in
vena renala st6nga. O parte din sangele venos
al ovarului ajunge in vena uterina.
Cal ea geni t al S
Troapele *e*rc
Tromoele utedne sunt conducte musculo_mem-
branoage intinse de la ovare
pana
la uter, cu care
comunica prin orificii numite ostii uterine. Extremi-
tatea laterala a tromoelor conline un orificiu care se
deschide in cavitatei abdominald. Au o lungime de
7-t2 ctrr.
Vascularizalia este asiguratd de mmuri tubare ce
provin
din artera ovarian6
9i
utedna. Venele sunt
omonime arterelor.
ljtsd
Este situat in cavitatea pelviana, intre vezica uri-
nafa si rect este un ofgan musculos, cavitar si impaf.
Uterul
(fig.
102) este interyus intre trompele uteri-
ne
gi
vagin. Are formd de para, cu extremitatea mare
orienhta superior. Prezinh corpul
qi
colul uterin, intre
Fig. IOZ t oerul L tfompa utedn4 2. ovar; 3. corp uierini 4 colul
ute
G
5. vagio 6. pedmetrq ?. istmul utrin;8. miomebu;g.endo_
metru; 10 ovocit 1L foliculi.
1l
10
care exisE o
po4iune
mai stramta, numita istmul
uterin. Pe colul uterin
(cervix)
se inserd vaginul prin
extremitatea sa suDedoar6.
in structura uterului, la extefiof, distingem o tunic6
seroasa
-
perimetru
-, intitlnitA numai la nivelul cor.
Pului
uterin, o tunicd muscularA, numita miometru
formata din musculatura neftd6,
si o tunicd mucoasa
- endometru -, care captuteste cavitatea uterina.
Acest strat este considerat stratul functional al uteru-
lui si este cel care
prezintd
modificdri shucturale
atunci cand se elimind odata cu sanqerarea menstru-
al6. in ciclul urmator, se reface.
Vascularizalia este asiguratd de arterele uterine,
famuri din artera iliaca intem6. Din artera uterina r
desprind
9i
ramuri pentru
vagin, trompe uterine si
ovare. Venele uterine se deschid in vena iliaca intema.
Vasnul
Este un conduct musculo"conjunctiv,
lung de
7-9 cm, median si impaf, care, pdn
extremitarea supe-
rioara. se insera pe
colul utedn, iar pfin
cea inferioara
(orificiul
vaginal), se deschide in vestibulul vaginal,
spaJiu delimitat de cele doua labii mici.
In structura vaginulu! exista un strat muscular fol-
mat din fibre netede, iar la interior se afla o mucoas6
formata dintr-un epiteliu pavimentos
stratificat.
Vul va
Este un organ genital
extem
gi
are forma unel
fante, alungita in sens sagital si marginit6 lateral de
catre douA fepliuri cutanate. labiile mad si micj.
Labiile mari sunt acoperite de tegument si sunt
prevazute
cu par
ti
glande
sebacee mari. in
partea
an-
terioard a labiilor mari existd un relief median. acoDe-
rit de par
9i
numit muntele pubian
sau al lui Venus.
Labiile mici sunt doua cute simetrice, situate med':
al de labiile mari. Spatiul marginit de labiile mici se
numegte vestibul vaginal, in care, anterior, se deschide
uretr4 iar posterior,
vaginul. Vulva prezinta
si organele
erectilet clitorisul si bulbii vestibulari. Clitorisul este si-
tuat median
li
are o lungime de t6 cnf iar bulbii
vestibulari
sunt situati la baza labiilor mad.
Vascularizatia este asiguratd de ramuri ale arterei
ruginoase inteme; venele se deschid in vena iliac6
intema.
Mamel a
Este formatd din glanda
mamar6
9i
diferite
par
moi care o inconjoard.
Glanda mamara este o
gland6
pereche,
anexa a aparatului genital
feminin, situatd pe
peretele
toracic anterior, in intervalul dintre coastele
IIFVII.
La femeia adulta, glandele
mamare prezinta
o
structura complexa, avand importanta biologica si
patologica,
Ele asigum secretia de lapte, alimentul
esential al nou-nascutului,
si sunt, de asemenea,
sediul a numeroase procese patologice,
dintre care
cancerele sunt cele mai importante.
Apsr at ul gcni t al
m*sc l i i r
Este format din testicul, din conducte spermauce,
prostata. glande
bulbouretrale
si organele genitale
externe
(fig.
103).
Frg 103 Apadti gribl
rlalcll|ilt I cel deierent 2 ureual
3penis 4. glan4
5. scrot 6 testiul; 7 epididim;8. anusi 9. gtande
buhcuetral.: l0 prortatd:
lL cmlejacJidtor t2. vezi, uta seninatci
IJ. letca uinard 14 urcter.
Testiculul
Testiculul (fig.
104) este glanda genitald
masculi-
nA care indeplineqte
douA functii:
.
spermatogenez4
formarea celulelor sexuale
(spermii
sau spermatozoizi),
caae se desfagoara la
nivelul tubilor seminiferi
contorti
.
functia
endocrin4 prin
care celulele inte.stiliale
aie parenchimului
testicular secretd hormonli
androgeni (testosteronul),
care determina
matu.
dzarea organelor sexuale gi
stimuleazd evolulia ca-
racterelor sexuale secundare masculine.
Testiculul are o masa de aproximativ 25 g
si este
un organ pereche,
avand forma unui ovoid turtit
transversal, situat in bursa sc.otala, o pungd
cu-
tanata. Fiecarui testicul ii este anexat un oroan arun-
git.
epididimul, care tace parte
din conduct;b semi-
nale. El are forma unei virgule. asezat pe
H
t3
12
1l
10
I
8
,t
lLnr.ti ie hniia.nentalc ale.rlonisfrllu lmon
posterioad a testiculului. Conline canalul ePididima.,
care se continuA cu canalul deferent. Testiculul este
rnvelit la suprafata de o membrana conjunctiva de
culoare alba-sidefie, numita albuginee, rezistenta
ti
inextensibila,
tinand
in tensiune
parenchimul testicu-
lar. Parenchimul testicular este drabdtut de sePturi
conjunctive care delimiteaza lobulii testiculului. Ei
sunt in numar de 250-300
pentru
fiecare testicul
9i
sunt formati din 2-3 tubi seminiferi conto4i in care
se desfigoara spermatogeneza.
Tubii seminiferi contorti sunt continuati de tubii
drepti, care reprezinta
p mul segment al cdilor
sDermatice. Ei se deschid in reteaua testiculara de la
canalul epididimar, canalul deferent, ejaculator
Fi
uretra. Canalul deferent continu6 canalul epididimar,
terminandu-se la baza
prostatei,
unde se uneqte cu
canalul veziculei seminale, formand canalul ejacula'
tor. Acesta se deschide in uretra.
Glandele anexe
Vezicula seminaE
Este un organ pereche, situat deasupra prostatei,
lateral de canalele deferente, Are rol secretor, orodu-
sul addugandu-se lichidului seminal. Vezicula semi
nala are forma ovoidala, cu o lungime de 4-5 cm
gi
o
lafme de 2cm.
Prostata
Este un organ glandular exocrin, impar, situat in
jurul
uretrei, sub vezica urinara. Produsul ei de secre'
tie
participa la formarea spermei.
Vascularizalia este asiguratd de artera prostatlcd,
ramura din artera iliaca intema. Sangele venos este
colectat de vena iliac6 interna.
Glandele bulbquretrale
Sunt doua formatiuni glandulare ovoide, de
dimensiunile unui sambure de cireaga. Se deschid in
uretra. Secretd un lichid clar. v6scos. asemandtor cu
cel prostatic, care se adauga lichidului spermatic.
organele
genitale externe
Peni$d
Organ genital gi
urinar, este situat deasupm scro.
tului, inaintea simfizei pubiene. Prezinta r6dacina
penisului
ti
o po4iune libera, corpul
penisului, care,
la extremitatea sa ante oard, se termina cu o
parte
mai voluminoasa, numita gland. Radacina este fixatd,
prin
cei doi corpi cavernoti, de oasele bazinului.
Corpul
penisului are formd ugor turtitd
Glandul
prezinta in varful sdu orificiul extem al
uretrcr.
Sbuchra Penisul este format dintFun aparat
erectil
9i
lnveliguri. Organele erectile sunt reprezen'
tate de doi corpi cavernogi
ti
un corp spongioq care,
umplandu"se cu sange, determina ereclia.
Penisul este invelit de Diele. care se continua cu
pielea scrotului
9i
a regiunii
pubiene.
Vascularizaiia este asigurata de ramuri din artera
ruqinoasa interna; venele se deschid in vena
rutinoasa intema
gi,
de aici, in vena iliaca interna.
Scmtri
{bursele
s(Io{alei
Formeaza partea organelor genitale externe in
care sunt localizate testiculele. Fiecare bursa este si'
tuata sub Denis si este formatd din mai multe tunici
concentrice, care se continua cu
gtructudle
peretelui
anterior abdominal.
65
7
8
Fis 104 Tesdcln
(!ecAme)
1. anal defe.enti Z canal epididima.l
3. canale efe.ente; 4 retea testiculara; 5 tub seminifer ontod
(de+asu'ar) 6. resLlul 7. bursa scrotala: L dbuginee.
care
pleaca canalele eterente. 10-15, care ajung in
canalul epididimar.
Vascularizalia testiculului
Fi
epididimului este asi'
gurata de artera testiculara, mmurd din aorta abdo'
minala. Venele se varsa in vena cava inferioara.
Conductele spermatice
Caile spermatice sunt conducte de eliminare a
spermiilor
gi
a lichidului spermatic. Ele sunt
intratesticulare
9i
extratesticulare.
Caile intratesticulare sunt reprezentate de tubii
seminiferi drepli
gi
rqeaua testiculara.
Cdile extratesticulare sun* canalele eferente,
Fi xi ol ngi n organel or de reprodusare
Testiculul
(gonada
masculina)
9i
ovarul
(gonada
feminind) sunt glande
mixte: exocrinq asigurand for-
marea gamelilor,
9i
endocrine, prin secretia holmo-
nilor sexuali
Activitatea lor devine evidentA in timpul perioadei
de crcstere
ti
dezvoltare, si anume la pubertate Acea6-
ta este definitd drept
perioada
ln care functia gameto-
geneticd
ti
endocrind a gonadelor atinge un stadiu de
dezvoltare care face posibila functia de reproducere.
,rM
'Fig
106. Ovognerl t diviziune mitothai ll. djtziune meioica;
Ill. a doua divlziune mitotica; l. ovogonie
(diploid6)i
2. ovocir
primal
(de
o.dinul I, diploid) 3. ovocit secundar
(de
ordinul I, haploid)
4. spermatozoi4 5
pfimul globul pola, desene.at 6. zisot
7al doilea globul polar
degenerat.
Instalarea pubertdtii
este conlecinta modificarilor
survenite la nivelul secretiei hormonilor gonadotropi
care controleaza dezvoltarea morfologicA
9i
functio-
nal6 a gonadelor
si, legat de aceasta, modific6rile so-
matice
!i
comportamentale complexe.
ovarul
(fig.
105)
Prezint6, ca ri testiculul, o dubl6 activitate.
Formarea folicllilor mahni
gi
ovulaFa
(fig.
106).
Fiecare ovar confine, la nagtere, cateva sute de mii de
foliculi
primordiali.
Dintre aceiti4 numai 300-400,
cate unul pe lun6, incepAnd cu pubertatea
si teF
minand cu menopauza, vor ajunge la maturalie.
Procesul de cregtere si maturatie folicularA este ciclic.
Ciclul ovarian este insotit de modificdri la nivelul
uterului, vaginului, glandelor
mamare. Durata medie a
unui ciclu genital
la femeie este de 28 de zile
!i
de
aceea el se mai numeFte ciclul menstrual. Schematic,
distingem in cadru ciclului ovarian doud pedoadei
L
Flg. 105. Anatomia ov.rutul 1. foljul
p.imal
2 folicu *cunoa.i
3.folicul de Craat 4 ovcit 5. zona
pellucidai6.
coroana radiatai
7. corp galben;
L owlalie. preovulatode,
care dureaza din ziua 1 pana in ziua a
I
{C
I
V
Fun.til tundamenble ale oruenEmdu uman
14_a a cicluluii 2. Dostovulatorie, ce se intinde din ziua
a 15-a
paniin prima zi a menstrualiei, dupa care ciclul
se aeia. In
perioada preovulatode au loc diviziuni ecua_
tionale si reductionale la nivelul ovocitului. Acesta
sk6bate mai multe etape, de la ovogonie, diploida, la
ovulul matur, haploid. Pe masura ce ovulul se matu-
reaz6, aDare o cavitate la nivelul foliculului ovarian,
care se umple cu lichid folicular. ln ziua a 14-a, folicu"
lul se rupe,
9i
ovulul este expulzat in cavitatea
abdominal6
(ovulalia),
de unde este preluat de tromPa
uterin6. DuDa ovulatie, fol:culul ovarian se transforma
in corp galben. Cregterea
si
maturarea foliculului sunt
stimulate de FSH. Ovulatia
gi formarea corpului
gal-
ben sunt stimulate de LH. Hipofiza anterioara secreta
cantitati mult crescute de LH pentru o perioad6 de
1-2 zile, incepand cu 24-48 de oreinainte de ovulalie,
fenomen insotit
gi
de un vad
preovulator mic al FSH.
Cauza acestei crelteri brugte a secretiei de gonado_
tropine este insuficient cunoscuta, dar cateva dintre
cauzele
posibile
sunt f. in acest moment al ciclullli,
estrogenul are efect de feedback
pozitiv, stimuland
secrelia
pituitara a gonadotropinelor, fenomen aflat in
contradictie cu efectul sau normal de feedback nega"
tiv caae intervine in restul ciclullri lunar feminin;
2. anumite celule foliculare incep s6 secrete
proges"
teron in cantita$ mici, dar
'in
creFtere, cu aproximativ
o zi inaintea varfului
preovulator
al LH,
9i
s-a
presu_
pus
ca acesta
poate
fi factorul care stimuleaza secre_
tia
excesiva de LH. lndiferent de cauza, fara acest varf
preovulator de LH, ovulalia nu poate avea loc.
Seqtia intemd a ovarului Pefeiii foliculului ova-
rian
p.ezinta
doua teci celulare, una intema
9i
alta
extema. in perioada preovulatorie, celulele tecii inter_
ne secreta hormonii sexuali feminini - estrogeni si
progestefon.
Secretia acestol hormoni este stimulata
de FSH
9i
LH.
Acliunea estrogenilor este de a stimula dezvol-
tarea organelor
genitale feminine, a mucoasei utedne,
a
glandelor
mamare, aparitia
9i
dezvoltarea caracte'
relor
gexuale
secundare la femeie
(efectul
asupra
scheletului - favorizeaza activitatea osteoblastica !i
unirea diafizelor cu epifizele oaselor lungi, cregterea
'incetand
mai repede ca la barbat, ca
9i
dispunerea
caracteristic6 a
lesutului
adipos subcutanat),
precum
si comDortamentul sexual feminin. ln faza a 2'a a
ciclului, rolul de secreiie interna ilindeplineste corPul
galben. Acesta secreta atat hormoni estrogeni, cat
9i
progesteron, un hormon care favorizeaza
pastmrea
sarcinii. Secretia corpului galben este stimulata de LH
9i
prolactina. Corpul galben nefecundat involueaza
dupa 10 zile
Qi
se transforma in corp alb. Daca ovulul
a fost fecundat, activitatea corpului
galben se
pre_
lungeqte cLl inc6 trei luni.
esirogen progesreron
Fa| 102 ReglaEa s(IE iei ovaliene: 1. bipotalamusi 2. adenohi-
pofizai 3. corp galbe[ 4. ovdit 5. ovar.
Progesteronul determina modificari histologice
9i
secretorii la nivelul mucoasei utedne,
pe
care o
pre-
gategte in vederea fixdrii oului
(nidare).
Daca feclin-
datia nu a avut loc, ovulul se elimina in ziua a 19'a,
a 20-a a ciclului; secreiia corpului
galben scade brusc
in ziua a 26-a. La nivelul mucoasei uterine se
produc
modilicari vasculare. urmate de necroza si hemordgie,
care determina pierderea de sange menstrual. In tim_
pul sarcinii, corticosuprarenala
9i
placenta secreta, de
agemenea, estrogeni
9i Progesteron.
Rdarea screliei ovadene se face la fel ca a altor
glande periferice pdn feedback negativ hipotalamo-
hipofizo'ovarian
(fig.
107).
Aenopauza La varsta de 40-50 de ani, ciclurile
sexuale ale femeii devin neregulate
gi
la mulie dint.e
ele ovlilatia nu se mai
produce. Dupa cateva luni sau
ca va ani ciclurile se intrerup complet. Aceast6 ince_
tare a ciclurilor se numeste menopauz6. Cauza ei o
fepfezinta,,epuizarea" ovarelor.
Fertilitatea ferniniM
-
perioada
fertil6 a fiecarui
ciclu sexual. Ovulul ramane viabil
ti
capabil de a fi
fecundat nu mai mult de 24 de ore dupa ce a fost ex-
pulzat
din ovar. Pe de alta parte, cAtiva spermatozoizi
pot ramane viabili in tractul genital feminin pana h 72
de ore. desi cei mai multi dintre ei nu rezist6 mai mult
de 24 de ore Prin umare, pentru
ca fecunda{ia
sa aiba
loc. contactul
so(ual
febuie sa se produca
ln intervalul
oe o z lnaintede
ovulatie pana
la o zi dupa aceasta_
mtegfarea
la niveful
sistemului
nervos
a actului
sxuat teminirl
lmpulsurile
senzoriale
sexuale
sunt
rransmtse.c6tre
segmentele
sacrate
ale maduvei spi-
nanr.
Udata ce aceste
impulsufj
ajung in maduva
sprnaflt.
ete sunt transmise
cake encefal; unele
refle_
xe Integrate
Ia nivel
medular
sacrat si lombar
deter-
mrna partial
reactijle
sexuale feminine_
Testiculul
lndeplinette
in organism
doua functii.
,
Funqia
slermatogeneticd
este functia
sa e|ocri-
na, cafe are loc Ia nivelul
tubului seminjfer,
incepand
cu puDert al ea.
Pf ocesul
se desl dsoara
I n mai mul t F
erape de. di vi zi une
ecuat i ondl a
si apoj redu(t i onal a,
pornn!
cte ta
celulele primordiale
_
5permdtogonii
_
orp,roroe.
ajungand
la cejulele
matufe. gamelii
mas.
cut rnr - sprf mi i l e
-,
hapl oi de
{f i g. 108).
. : P_ermrrl e. (spermat ol oi zi i )
se, nmagdzi neaza
i n
eprot drm.
unde. i si
deTvol t a cdpachat et
de mj scare
5l
rr-ec rn ouct ul . del erent .
l si ment i n l ert i l i t dt ca
apro-
lT:,,"
9
'*.1
si sunr eliminate prin
ejaculare.
Ljicu-
tdrut.ma-t
contine
se(retia veziculelor
semindle,
cu rol
nu-tnlrv.in
cee^a ce priveste
spermatozoilri,
si secretie
prostattcA.
avand rolul
de a creste te,tiJitatea
si mo_
DIrIatea
spermatozoililor,
Spern,d
ejacuJata
In
(
ursul
acrut ut . sexuat
mas(ul i n
est e al (at ui Ld
di n l i chi del e
proveni t e
di n canal el e
epi di di mar
si del erenr,
r, ezrc. r.
t et e semrnal e, gl anda
prost at i (a
si gl andel e
mu(oase,
mal ates
cele bulbo-uretrale.
Spermntogeneld
este
stinulatd
de TSH.
"--FT9..ngnagui
de spematozoizi
asupra
ferti_
NaEr lantttated
obisnuitd
de spermd
ejaculdt;
la lieca-
re acl sexual est e
I n
medi e de apro\ i mat i \
J. 5mL si I n
tecare mitilitru
de sperma
se alja In medie 120
de mi.
oane oe spelmatozoili.
Cand numarul
d^ spermdto-
zorzj rntr-un
mililitru
de sperma scdde
sub 20 de mil-
roane extst6 posibilitatea
cd pers@na
sa tie ,ntertild.
,
JecrEla
DtemA
CelulelF
interstitiaje
te\iiculare
Leyotg,secreta
hormonii
androgeni,
dl caror reprezen-
I anI prrnCt pal
eSt e
l est ost eronul ,
TeSt i cul ul
Secret a
un procent
redus
de estroqeni.
I est ost eron
u I esre
un h; rmon
t i pi di c. (u
\ t ru(t urd
sreronca,
Act i unea
sa const a I n st i mul area
crest erj j
organelor genitale
masculine
)i
apa
ria
caractefelor
setuare
secundafe
la bdfDaL
delvoltared
schelctului
st a musctlilor,
modul
de dispunere
a patului,
vocea,
repartta iopografica
a grasimi;
de rez;tva.
lestoste_
ronut
est e un put erni c
andbol i l dnt prot ei c.
Ll are si
ere(t e de ment i nere
a t onusul ui
epj t el j ul ui
spermi -
todenic.
-Reglarea
se(Jetiei
de testostaron
5e ld(e prrntr-un
me(ant sm
de t eedback
negdri v.
sub
i ni l u; nt d
I H
hipofizar
(fig.
109).
Hipersecretia
acestui
hormon
duce la pubertate
pf ecoce.
i ar hi posecret i a.
t a i nf dnt i Jj sm qent t dt .
lntegrare!
16 nivelul
maduvei
spindriia
actului
se-
xual mascutm.
Desi ta(torii psihici joaca.
dc obicei,
un rol l mpot l ant
I n act ul
(exudl
mascut i n
si . de i apt .
| | por
l nt f l a. act i vi t at ea
encef al ul ui probabi l
nu esre
aDsot ut
necesara pent ru
desf a. , urared
sa.
pri n
urmd-
re, , a(t ul
sexual
mascul i n
rezul t a
di n mecdni sme
rel l exe
j nt ri nseci .
i nt eg' 61s
1a maduva
sacl at a
sl
t omDara.
i ar acest e
mecani sme pot
l i act
.f,rF
"
l ,t:,
,
,{
,'
'Flg;,lo&
Spennatogneza
L diviziune
l irori, d: d,v,rur e me,o
mirotica
l,
.pFrmdroqorie
rdiptoidd),
z spemator
ir prima, (de
ordinuj L dipbid:
3. spe'rmdlo(ir
scun.
ddr,rdF ordnrt
. haptodr
4..permaridF
hdpdide).5
spermdro
zora d
.aaD:b.
aooomrc. pje"a
inr.lmediara
rgju:d. nagei.
e. p.Fsa
l \
w
Frril le iffiilnnreid le rl! ,:I
{tdnrgnlr
,
ri lmqf
Fr& 109. Reghea scrri.l de tstosie{on l bipotalamusi 2. adeno-
stimulare sexuala fie
psihica,
fie directa, fie prin
ambele.
banatatea rc0r0f,ucenr
Fl*nni*tr1 i*milirl
Unul sau ambii membri ai unui cuplu pot folosi
metode pentru a preintampina temporar sau
perma
nent o sarcinA. Avortul poate fi utilizat atunci cand
metodele de conlraceptie dau gres. Decizia unui
cuplu de a nll dori o sarcina poate fi influenlatd
!i
de
un sfat genetic sau un consult prenatal.
coneepgie
ri efinirsrep{ir}
Existd mai multe metode contraceptive, cele mai
populare
fiind contraceptivele orale,
prezervativelg
rekagerea inaintea ejacularii, abstinenla periodica,
spermicidele, diafragma, injeciiile cu progesterorl
implanturi subdermice cu
progesteron,
stedletul.
Fiecare metoda are avantajele
9i
dezavantajele ei
9i
nu
poate garanta
contraceptia 10O%.
Metodele temporare de contraceptie se clasific6
astfel:
- contraceptive de barier6 | diafragmA, spefmicidq
prezeftative;
-
contraceptivele orale
(estreprogestative)
- injectiile cu progesteron
sau implanturile sub.
dermice hormonale;
-
steriletul.
Metodele definitive de contraceptie
(sterilizarea)
5unt
-
vasectomia (bdrba!i);
- ligatura trompelor uterine
(femei);
- histerectomia (utilizata
in cazufi medicale selec-
tionate).
A\,ortul, modalitatea de a renunta la o safcinii ne-
dorita, din motive medicale sau altele, se poate induce
chirurgical sau medicamentos.
Evaluar genetica prenatala
ldentifica acele persoane
care prezinta un risc
crescut de a prezenta anomalii genetice
sau de a avea
copii cu anomalii genetice. Sfatul genetic
cuprinde o
anafiza dguroasA a ultimelor trei generatii (rude
de
gradul I si II) precum
9i
o serie de teste.
Pentru o corecta evaluare prenatala
exista o sede
de teste cafe se fac obligatoriu in anumite condilii
(ex.
varsta mamei peste
35 ani).
Co,rceplu
Conceplia (fertilizarea)
apare cu aproximativ 14
zile inaintea perioadei
menstruale, imediat dupa
ovulatie. ln perioada
ovulaliei, mucusul ceNical este
mai pulin
vascos! permit6nd astfel pasajul
spermato-
zoizilor din vagin in uter. fecundatia propriu-zisa
avand loc in trompa uterind in apropierea capatului ei
dinspre ovar; rezulta zigotul care face caldtoda spre
Iocul de implantare (uter)
Fi
in acelati timp se divide,
capatand aspectul de embrion.
$*r*ino
6i
naqteree
Notiunea de reproducerq in general definegte
pfocesul de perpetuare
a organismelof vii. prin pro-
ducerea de indivizi noi, care au trasaturile caracteris-
tice speciei din care fac pafte.
TEME SI APLICATII
La om, func.tia
de reproducere
cuprinde
o serie de
procese
care au drept rezultat
fecundarea
ovulului
de
catre
spermatozoid
si formarea produsulli
de con-
ceppe, ale cSruj
cregtere
Si
dezvoltare
slrnt asigurate
oe catre organismul
matem printr_o
sede de modi-
rcafl Dtologice
ce definesc gestatia
sau sarcina.
.recundatia
este intema.
aviind loc la nivelul irom_
petor.uterine,
unde spermatozoizii
ajung
ca urmare
a
rnuo{ucerjj
tor in vagin rn
tjmpul actuluj
sexual.
Acsta
se lncadreaza
in complexul
de manjfestad
ce
oelneste
comportamentul
sexuaj
sj care la om este
paftrcutarizat
printr-o
bogata
incarcAturii
afectiv-
emoltonata.
Pentru fecundarea
ovulului,
este necesar
un singur
spermatozoid.
Odatii acesta patruns
jn
ovut. capul
sau r
mare$te rapid volumul. pentru
a for ma pronu_
creut masculin.
Mai lArziu.
cei 23 de
cromozoml
al
pronucleului
masculin
si cei 23 de cromozomi
ai
pronucleului
feminin
se vor alinia pentru
a reatcatul
un
-set,complet
de 46 de cromozomi (23
de perechj)
rn ovutut tecundat.
_.Sxul
copilujui
este determinat
de tipul de sper_
rtue
(spermatozoid)
care fecundeaza
o\,,uluj.
Atdt sper.
mia,.cat
Si
ovulul au cate 2j de cromozomi,
din
(afe
lz.Qe aulozomi
si un hetefozom (cromozomul
sexlr.
ru, care. ta spermie. poate
fi X sau
y.
iaf la uvut numar
/L uupa tecundare.
oul
(zigotul)
va avea 44
de autc
::Tl :,
d9j
.heterozomi,
care. daca
ambii sunr
X,
coplur va tr latA, iar daca
unul vd ti X si celalalt
y,
copilul va fi bdiat.
Nlgte|ea.
consta
jn
expulzia pfodusului
de con-
ceplte ajuns ta termen,
adicit
dupa aproximaliv
2gO de
zle de gestalie.
Este
consecinta
contractiilor
uierine,
|a care se adaugii
9i
partjciparea
in diverse grade
a
musculaturii peretelui
abdominal,
a diafragmer
erc.,
prihtFo
serie
de evenimente
corelate
9i
cooroonarc
unoral gt
nervos.
,lactaFa..Sanii
incep
sd se dezvolte
Ia pubertate;
esbogenii
ciclurilor
sexuale
lunare
stimuleaza
creste_
rea stromei
si a sistemujui
de ducte, precum
$i
depu_
nerea.oe grasime
pentru
a da volum
sanilof.
in timpul
=cnii,
se petrece.o
crestere
adilionala
imponanta,
9l
tesutul glandulaf
devine numai
atunci
complet
dei_
Log,
p:itry
producerea
propdu.zisa
de lapte. Desi
esEogenn
9i
progesteronul
sunt
esenliali pen.ru
dez-
rorrarca
anatomjca
a.sanilor
in timpul sarcinji.
ei au
li
'|
etect,
specific
de a inhiba
secretia
de lapte.
lofionul
care favorizeaza
excretia
laptelui
este pre
a:trna.
Laptele
este
secretat in alvmlele
s6nilor,
oar el nu
rrje continuu prin
mameloane,
ci trebuie ejectat
in
tucte pentru
a face posibil6
al6ptarea.
Acest
Droces
::3P!="
unei
combinalii
de reflexe
neurogene
il
normonate
care implic6
oxitocina
Nogiuni
elementarc
de igieni
$
patologie
L Anexitele
.
Sunt inclus
in afectiunea
numit boala inflamato-
ne petvtna,
toarte
frecventii
la iemeia
tanarii,
uneori
cu consecinte
foarte grave
sarcini
extrauterine,
infeF
utfiate etc.
2 Vaginlteh
,-.-?,".lurntu
generica
data unui grup
de afectiuni
lnrecloase
sau inflamatorii
cantonate
la nivelul
mucoasei
vaginale
Si
uneori
si al vulvei.
determin6nd
::r,mar
ilecv.:nj
o secretie
vaginala,
Din punct
oe
veoere
at etiologiilor,
acestea
sunt numeroase:
mrecloase (baderine.
candidozice.
virale),
hormonale
lTfnop.auzal
sau in cadrul
unor maladii
cu substrat
mrEmator
frevenirea
acestui grup
de afectiuni
este
roafte
_rnpor1ant6.
in special prevenirea
bolilor
cu
^rransmttere
sexual6.
Exista
cakva noliuni
elementare
rn acest
sens: utilizarea prezervativulul
constituirea
oe cuplurj stabile
si fldele. analize periodice
erc.
i nqenomul
de
grostatE
Reprezinta
hiperplazia
adenomatoasS
benrgna
a
prostatei
periuretrale
determinand.
in grade
v;riate,
oDsrrucl|a
eltminarii
urinei din vezica
urinara.
Aflati rasDunsul corect.
1. Ovulalia
9i
formarea corpului
galben sunt stimulate de: a. STH; b. FSH; c. LF! d. ACTH.
2 Spermatogeneza este stimulata de a. ADH; b. FSH; c. LH; d. ACTH.
GasiF rbspunsul
gretit-
1. Medulara
parenchimului glandular ovafian coniine: a. vase de sange; b. vase limfatice; c. foliculi
ovarieni; d. fibre nervoase vegetative.
2. Testosteronul a. este secretat de celulele interstitiale Leydigi b. este hormon glucidic cu stftlcturd
sterolicd; c. stimuleaza cregterea organelor
genitale masculine; d. stimuleaza aparitia si dezvoltarea ca-
racterelor sexuale secundare masculine.
Stabiliti dac6 enunludle legate
prin
conjunctia ,,deoarece"
tunt adevarate sau false;in cazul in care Ie con'
sideraii adevaratq deteminali daca intre ele exista sau nu o relatie de cauzalitate.
1. Fecundatia la om este considerata interna, deoatece are loc in interiorul corpului, in cavitatea pelviana,
la nivelul trompelor uterine,
2 Tubii seminiferi contorli sunt continuali de ttbii dfeptri deoarece acegtia din urma reprezinta primul
segment al cailor spermatice.
3, Spermia este consideratd celula haploidd, deoatece conl'ne un numal de 46 de cromozomi, din care
44 autozomi si 2 heterozomi.
Folosind
Fi
cunogtinlele insugite anteriof, completali spaliile
punctate
cu termenii sau cuvintele cores'
PUnZaloafe.
Sexul copilului este determinat de tipul de .................... care fecundeaza .................... . In cazulin care spermia
are heterozomul Y, copilul va fi ...-.-.-....., iar dacd heterczomul este ...-.-..-.... va fi fata.
hecizaii consecintele excesului saLl deficitului secretiei de testosteron.
x- ' -
Hsmeostazi a medi ul ui i ntern
Mecanismele de reglare
(fig
111) care determina
mentinerea unor constante dinamice ale mediului
intern
9i
func_tiile vitale pot fi denumite prin termenul
de homeostazie; ea este realizata de cat.e efectori
pe
baza informaliilor
primite de la receptorii mediului
intern
(chemoreceptori, baroreceptori, termoreceptori).
ln acest fel sunt menlinute, indiferent de varialiile
din afara organismului, intre anumite limite, conside'
rate normale, unele valori ale componentelor mediului
intern
gi
unele caracteristici ale acestuia, precum
pH-ul, temperatura
9.a.
Reglarea se face
prin bucle de feedback, nervos
sau umoral, ca urmare a interacliunii receptor-efector
(fis.
112).
Rg. 111 Slema unui mcani$n de rghe'
De asemenea, reglarea se realizeaza gi prin efec.
torii antagonici - insulina/glucagon, pentru glice.
mie, vasoconstriclie/vasodilatalie pentru controlul
tempe.aturii copului - rolul integrator revenind sig"
iemului nervos, sistemului endocrin
9i
mediului
intem
(sange,
limfS lichid interstilial, lichid cefalo-
rahidian s.a.).
Astfel, sistemul nervos
gi
cel endocrin,
prin inter-
mediul mediatorilor chimici si hofmonilor. realizeaza
homeostazia, in modul
gi
cu efectele studiate la ca-
pitolele respective, realizand integrarea dinamica a
organismului la condiliile in permanenta schimbare
ale mediului extern.
@
t ,
Funqiib r'idane.tate
ate 6,e. |.tnstu ,ja,..
I
I
--*--*-
ix
o
Frg. t2 Regt6re!
unor constmte ffziotogic pdn
buct6 de fdbadi
T x rprezinta
cregterea peste
nivelul
norrnal al unui factor
al mediului
intem
J x smnificd revenhea
la nivelulnormal
Mentinerea
inte anurnite
limite a Darametriror
mediului
intern este asiguratii prin
reglarea neuro-umorala
a
functiilor
organismuiui.
m anumite
imprejurari,
datorita unor disfunctii
temporare
sau permanente
are unor componente
apartin6nd
:T"i:lj.jj'r^.*gi:1":pirator,digstiv.ori.excretor,
homeostazia
se poate
realiza si prin
mijloace
exrracofpo-
|are, precum
aparatura
inima_plaman
artificial, perfuzarea
sau dialza, prezentate
sche;anc
mai
ios.
02
ti
CO,
lichid nutdti
p.titicuta
lchimbator
termic
artiticial
(dializo.)
H.meost.zi6 mediulli i.rerf
Val ori l e medi i al e unor
parametri
ai medi ul ui i ntern
IPri nci pal el e
constante fi zi ol ogi ce]
Qsnulodte
1. Monocite
2. Limfocite
Nufir de DlactEte
150 000-300 000/mmi
3-9 % dtn leucocite
25-33 % din leucocite
Add
gIari libert 0,19-09 mEq/l
Na* Dlasmatic
-
natriemie 13F146 mmol/l
K+ Dlasmatic -
potasemie
3,5-5,3 rnmol/l
J,>-t
gl
al
Z5-3F s/dl
ca2*
Aflafi rdspunsul corect.
Enzime hidrolitice se afla la nivelul a- ribozomilo[ b. reticulului endoplasmatic;
c. lizozomilor; d. mito
condriiloe e. centrozomului
Nucleuli a. lipseste in neuroni; b. este prezent
in eritrocite; c. este lobat la limfocite; d. Drezintd o mem-
brana trilaminata, cu pori; e. are unul sau mai mulli nucleoli
Tesutul
conjunctiv semidur poate
fi: a. adipos; b. lax; c. spongios; d. hialin; e. striat
_
Neuronii bipolari au ca
prelungiri:
a. un axon
9i
doua dendritq b. un axon
gi
o dendrita;
c. doi axoni;
d. douA dendrite; e. un axon cu dou6 rcmificatii colaterale.
Mineralocorticoizil a. sunt secretati de medulosuprarenal4 b. sunt reprezentati de cortizol;
q.
controleaza
secretia de ACfi; d. au ca
principal
component aldosteronul e, sunt enzime
proteolince.
G&iti rdspunsul greFit.
Receptorii cutanali sunl a, terminatiile nervoase libere; b. discurile Meissner c. corpusculii Vaterpacini
d. cofpusculii Krauser e. coryusculii Golgi-Mazzoni.
Oase neperechi ale neurocraniului sunt a, parietalul; b. frontalul; c. occipitalut d,; etrnoidul e. sfenoidul.
Sucul gastric continei a. acid clorhidric; b. amilaza; c.
pepsind;
d. mucusi e. labferment (la
sugari).
Fasciculul His a. pomegte
din nodul sinoatrial b. se continua cu reteaua
purkiniei
c. este
.in
continuarea
nodulului atrio"ventricular; d. are o frecventa de descarcare de 25 de impulsuri pe
minug e. impreuna cu
releaua Purkinje dd ritmul idicventricular.
Asoclali glandele
endocrine din prima
coloana cu
pozilia
lor in organisrrl
din a doua coloana:
1. glanda pituitard
a. in partea
anterioara a getului
2 timusul
b. inapoia stemului
3. tiroida
4. glanda pineala
5.
paratiroidele
c, ln partea posterioara
a diencefalului
d. pe fata posterioard
a lobilor tiroidieni
e. la baza encefalului,
De osul sfenoid
b. oculomotod
c. vestibulo<ohleari
d. hipoglogi
e. vagi
i glosofaringieni
Asociati perechile
de nerui din coloana din stanga cu denumirile lor din coloana din dreaDta:
1. lll
a. abducensi
zvl
3. VI
4t x
5. X
6. Xll
Asocia$ volumele pulmonare
cu semnificatiile acestorai
l. V.C, a. volumul de aet care rAmane in plamani qi
dupa o expiratie {o4ata
2.V.1.R, b. volumul de aer inspirat
9i
expirat in timpul respiraliei
normale
3. VER. c. volumul suplimentar de aer care poate fi inspirat peste
volumul curent
4. VR. d. volumul supliment r de aer dintr.o expirafie foftata, dupa expirarea volumului curent
stabilili daca enunlurile legate prin
conjunctia
"deoarece'sunt
adevarate. ln cazul in care le considrati
corecte, deteminafl dacd lnbe ele existd sau nu o relalie de cauzalitate.
Obezitatea este considerata o boala metabolicl gtava, deoarece
este lnsolitd de tulbur6ri majore, care
afecteaza tot organismul,
_
Urina primar6 are o compozilie identica cu a plasmei,
doarece nu conline elemente celulare sau pro-
teine.
in absenta pigmenlilor
biliari, absorblia lipidelor este deficitar4 deoarece acettia emulsioneaza grasimile
Diabetul zaharat se caracterizeaz6
Fi
prin poliurie,
deoarece se ingera cantitAti mari de lichide.
Timusul are rol in imunitatea organismului,
deoatece
hormonul secretat de acesta stimuleaz6 activitatea
limfocitelor T.
Citoplasma este un sistem coloidal, deoarcce
mediul de dispersie este reprezentat de ansamblul
de
micelii, iar faza dispersat6
este apa.
in momentlil ovulatiei
se produce o diviziune
meiotic4 deoarece celulele
rezultate - ovocitul II
9i
primul
globul polar
-
sunt haPloide.
Elaboratr un eseu cu tema
,sangele
-
component
al mediului intern', structurat dupa urmatorul
plan:
- elementele mediului intern;
- componentele
sangelui
9i
rolul acestora;
- imrJnitatea si importanta eI
- hemostaza
9i
coagularea sangelui;
-
jrup"tu
suniuin" i; ructorul Fh
-
imPortanla
cunoagterii acestom
pentru transfuzii'
Elabordi un eseu cu tema
,Niveluri
de organizafe
9i
integrare ale corpului omenesc"
structurat duPa
urmatorul
Plan:
- seomentele anatomice
ale corpului uman;
- ax6le si olanurile
de referinF ale corpului;
- nivelurile celula-lesuturi-organe_sisteme
de organe-organism;
- rolul integrator
al sistemului nervos
9i
al celui endocrin;
-
- interaciiu;ea functiilor de relatie, de nutritie
9i
de reproducere;
- oroanismul -
un tot unitar.
Recomand6ri
bi bl i ografi ce
C.Th. ryiculescu, R. Carmaciu.
B Voiculescu
C. Sal6vastru,
C. NiF, C. Ciornei
D. Theodorescu
N.
$anta,
C. Bogoescu, M. Stoica
S. Boldor, B. Andreescu, L PoPovici
M. Stoica, l. Mihailescu
LC. Petricu, LC. Voiculescu
K.M. Van De Craai S.l. Fox
-
Anatomia $i fbiotogia
omului
(compendiu), Editura Corint,
Bucu.egti, 2005
-
Atlas de anatomia oraului Editura Didacticd
qi
Pedagogica, Bucureiti, 1974
-
Demonstatii
ti
lrtcrdri
Pnctice
de zoologie, anatomie
9i
fbiologie,
Editwa D\dactica
9i
Pedagogica'
Bucuregti, 1980
- Luchri
practice de anatomk
i fbiologie
umana,
Editura
Didactica
9i
pedagogica, Bucuregti, 1981
- Anatomia
ti fiziologia
omului,
Editura Medicala, Bu-
curegti, 196?
- Concepts of Hwnan Anatom} and Phgsiologg
Wm C.
Brown Publishers, wCB Communicatrons
Inc, Dubuque. lA,
usA, 1995
-
Atlas de anatomie urnana,
Editura
Stiintifica 9i
EncicloPe-
dica, Bucurelti, 1983
- Dictionar de biologie, OXFORD,
Editura Univers EncicloPedic,
Bucuregti, 1996
M.C. Ifaim, coordonatoa
Dan Cristescu
Carmen Sildvdstru
Bogdan Voiculescu
Cezar Th. Niculescu
Radu CArmaciu
ol ogi e
Manual oentru cl asa a Xl -a
Pentru toate filierele
Se aplice
9i
la clasa a xll-a
-
filiera tehnologice, ruta
progresiva c
calificare
prin gcoala de arte gi meserii + anul de completare
t5tN r7E-r3-135-366.1
llilililLllilLlruffiil
Coninr