Elemente de Algebra Liniara

Nicolae Cotfas
ELEMENTE DE
ALGEBR
A LINIAR
A
EDITURA UNIVERSIT
ATII DIN BUCURESTI

Introducere
Pe parcursul acestei cart i ne propunem sa prezentam ntr-un mod cat mai accesibil
not iuni si rezultate de baza apart inand algebrei liniare nsot ite de unele aplicat ii.
Pentru ca trecerea de la matematica predata n liceu la cea predata n facultate sa se
faca cat mai usor, n carte au fost incluse multe not iuni si rezultate cu care student ii
sunt deja familiarizat i din scoala.
Unele demonstrat ii mai dicile au fost prezentate doar n caz particular sau
nlocuite cu exemple care sa scoata n evident a doar ideea de baza a demonstrat iei.
In general, prezentarea unei not iuni sau a unui rezultat este pregatita prin exemple
adecvate.
Desi cartea se adreseaza n primul rand student ilor din anul ntai de la facultat ile
de zica, consideram ca ea poate utila si student ilor de la facultat ile tehnice sau
elevilor de liceu pasionat i de matematica.
Bucuresti, 2009 Nicolae Cotfas
5
Cuprins
1 Matrice si determinant i 9
1.1 Matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Determinant i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2 Spat ii vectoriale 23
2.1 Denit ie si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2 Subspat ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.3 Subspat iul generat de o mult ime de vectori . . . . . . . . . . . . . . 27
2.4 Dependent a si independent a liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.5 Baza si dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.6 Sume de subspat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.7 Sume directe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.8 Spat ii factor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3 Aplicat ii liniare 51
3.2 Imaginea si nucleul unei aplicat ii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.3 Izomorsme liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.4 Dualul unui spat iu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.5 Tensori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.6 Matricea unei aplicat ii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.7 Vectori si valori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.8 Forma diagonala a matricei unei aplicat ii liniare . . . . . . . . . . . 78
7
8 CUPRINS
4 Spat ii vectoriale euclidiene 85
4.2 Baze ortonormate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.3 Complementul ortogonal al unui subspat iu . . . . . . . . . . . . . . . 93
4.4 Adjunctul unui operator liniar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
4.5 Operatori autoadjunct i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.6 Transformari unitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
4.7 Transformari ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5 Forme patratice 111
5.2 Reducere la forma canonica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
6 Conice 121
6.2 Reducere la forma canonica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
7 Ecuat ii si sisteme de ecuat ii diferent iale liniare 129
7.1 Ecuat ii diferent iale de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
7.2 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . 135
7.3 Sisteme diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
8 Grupuri. Reprezentari liniare 159
8.1 Grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
8.2 Reprezentari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
8.3 Reprezentari ireductibile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
8.4 Reprezentari unitare si ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
8.5 Grupul rotat iilor. Reprezentari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
9 Algebre Lie. Reprezentari liniare 177
9.1 Algebre Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
9.2 Reprezentari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
9.3 Reprezentari ireductibile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
9.4 Reprezentarile algebrelor sl(2, C), su(2) si o(3) . . . . . . . . . . . . 189
Capitolul 1
Matrice si determinant i
1.1 Matrice
Denit ia 1.1 Fie K unul dintre corpurile R, C. Prin matrice cu n linii si m
coloane, cu elemente din K, se nt elege o aplicat ie
A : 1, 2, ..., n 1, 2, ..., m K : (i, j) a
ij
descrisa uzual cu ajutorul tabloului
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1m
a
21
a
22
a
2m

a
n1
a
n2
a
nm
_
_
_
_
_
care cont ine valorile functiei. Vom nota cu /
nm
(K) mult imea tuturor matricelor
cu n linii si m coloane, cu elemente din K.
Denit ia 1.2 Suma A+B a doua matrice A, B/
nm
(K) se deneste prin relat ia
_
_
_
_
_
a
11
a
12
... a
1m
a
21
a
22
... a
2m
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nm
_
_
_
_
_
+
_
_
_
_
_
b
11
b
12
... b
1m
b
21
b
22
... b
2m
... ... ... ...
b
n1
b
n2
... b
nm
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
a
11
+b
11
a
12
+b
12
... a
1m
+b
1m
a
21
+b
21
a
22
+b
22
... a
2m
+b
2m
... ... ... ...
a
n1
+b
n1
a
n2
+b
n2
... a
nm
+b
nm
_
_
_
_
_
9
10 Elemente de algebra liniara
iar produsul dintre un numar K si o matrice A /
nm
(K) se deneste prin
relat ia
_
_
_
_
_
a
11
a
12
... a
1m
a
21
a
22
... a
2m
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nm
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
a
11
a
12
... a
1m
a
21
a
22
... a
2m
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nm
_
_
_
_
_
.
Propozit ia 1.3 Daca A, B, C /
nm
(K) si , K atunci
(A+B)+C=A+(B+C), A+B = B +A,
(A+B) = A+B, (+)A = A+A
1A = A (A) = ()A.
Demonstrat ie. Relat iile rezulta din
(a
ij
+b
ij
)+c
ij
= a
ij
+(b
ij
+b
ij
) a
ij
+b
ij
= b
ij
+a
ij
,
(a
ij
+b
ij
) = a
ij
+b
ij
, (+)a
ij
= a
ij
+ a
ij
1 a
ij
= a
ij
, (a
ij
) = ()a
ij
.
Denit ia 1.4 Produsul AB al matricelor A /
nm
(K) si B /
mp
(K) se
deneste prin formula
_
_
_
_
_
a
11
a
12
... a
1m
a
21
a
22
... a
2m
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
b
11
b
12
... b
1p
b
21
b
22
... b
2p
... ... ... ...
b
m1
b
m2
... b
mp
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
m
j=1
a
1j
b
j1
m
j=1
a
1j
b
j2
...

m
j=1
a
1j
b
jp
m
j=1
a
2j
b
j1
m
j=1
a
2j
b
j2
...

m
j=1
a
2j
b
jp
... ... ... ...
m
j=1
a
nj
b
j1
m
j=1
a
nj
b
j2
...

m
j=1
a
nj
b
jp
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Propozit ia 1.5 Daca A /
nm
(K), B /
mp
(K) si C /
pq
(K) atunci
A(BC) = (AB)C.
Matrice si determinant i 11
Demonstrat ie. Avem
m
j=1
a
ij
_
p
k=1
b
jk
c
kl
_
=
p
k=1
_
_
m
j=1
a
ij
b
jk
_
_
c
kl
.
nm
(K) si B, C /
mp
(K) atunci
A(B +C) = AB +AC.
Demonstrat ie. Avem
m
j=1
a
ij
(b
jk
+c
jk
) =
m
j=1
a
ij
b
jk
+
m
j=1
a
ij
c
jk
.
nm
(K), B /
mp
(K) si K atunci
(AB) = (A)B = A(B).
Demonstrat ie. Avem
j=1
a
ij
b
jk
=
m
j=1
(a
ij
)b
jk
=
m
j=1
a
ij
(b
jk
).
Observat ia 1.1 Daca A, B /
nn
(K) atunci exista matricele AB si BA, dar n
general
AB ,= BA.
De exemplu,
_
0 1
1 0
__
1 1
0 0
_
=
_
0 0
1 1
_
si
_
1 1
0 0
__
0 1
1 0
_
=
_
1 1
0 0
_
.
Denit ia 1.8 Spunem ca matricea patrata A /
nn
(K) este inversabila daca
exista o matrice B /
nn
(K) astfel ncat
AB = BA = I
unde
I =
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0

0 0 1
_
_
_
_
_
este matricea unitate.
Propozit ia 1.9 Inversa unei matrice patratice, daca exista, este unica.
Demonstrat ie. Fie A /
nn
(K). Presupunand ca exista doua matrice B, C
/
nn
(K) astfel ncat AB = BA = I si AC = CA = I se obt ine ca
B = BI = B(AC) = (BA)C = IC = C.
1.2 Determinant i
Observat ia 1.2 In cazul
11
22
12
21
,= 0, rezolvand sistemul de ecuat ii
_

11
x
1
+
12
x
2
=
1
21
x
1
+
22
x
2
=
2
prin metoda reducerii se obt ine solut ia
x
1
=

1
22
12
11
22
12
21
, x
2
=

2
11
21
11
22
12
21
care poate scrisa sub forma
x
1
=
1

12
2

22
11

12
21

22
, x
2
=
11

1
21

2
11

12
21

22
daca se utilizeaza notat ia
a
11
a
12
a
21
a
22
= a
11
a
22
a
12
a
21
.
Denit ia 1.10 Fie K unul dintre corpurile R, C si e matricea p atrata
A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
/
22
(K).
Numarul
det A =
a
11
a
12
a
21
a
22
= a
11
a
22
a
12
a
21
(1.1)
se numeste determinantul matricei A.
Observat ia 1.3 In cazul n care sistemul de trei ecuat ii cu trei necunoscute
_
11
x
1
+
12
x
2
+
13
x
3
=
1
21
x
1
+
22
x
2
+
23
x
3
=
2
31
x
1
+
32
x
2
+
33
x
3
=
3
are solut ie unica, solut ia obt inuta prin metoda reducerii se poate scrie
x
1
=
1

12

13
2

22

23
3

32

33
11

12

13
21

22

23
31

32

33
, x
2
=
11

1

13
21

2

23
31

3

33
11

12

13
21

22

23
31

32

33
, x
3
=
11

12

1
21

22

2
31

32

3
11

12

13
21

22

23
31

32

33
daca se utilizeaza notat ia
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
=
a
11
a
22
a
33
+a
12
a
23
a
31
+a
13
a
21
a
32
a
13
a
22
a
31
a
11
a
23
a
32
a
12
a
21
a
33
.
Denit ia 1.11 Fie K unul dintre corpurile R, C si e matricea p atrata
A =
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
_ /
33
(K).
Numarul
det A =
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
=
a
11
a
22
a
33
+a
12
a
23
a
31
+a
13
a
21
a
32
a
13
a
22
a
31
a
11
a
23
a
32
a
12
a
21
a
33
(1.2)
Denit ia 1.12 Prin permutare de grad n se nt elege o funct ie bijectiv a
: 1, 2, ..., n 1, 2, ..., n.
Observat ia 1.4 O permutare de grad n poate descrisa cu ajutorul unui tablou
=
_
1 2 n
(1) (2) (n)
_
Vom nota cu S
n
mult imea tuturor permutarilor de grad n.
Denit ia 1.13 Prin signatura permutarii
: 1, 2, ..., n 1, 2, ..., n
se nt elege numarul
() =

1i<jn
(i) (j)
i j
.
Exemplul 1.1 Avem S
3
=
1
,
2
, ... ,
6
unde
1
=
_
1 2 3
1 2 3
_
,
2
=
_
1 2 3
2 3 1
_
,
3
=
_
1 2 3
3 1 2
_
,
4
=
_
1 2 3
3 2 1
_
,
5
=
_
1 2 3
1 3 2
_
,
6
=
_
1 2 3
2 1 3
_
si
(
1
) = (
2
) = (
3
) = 1, (
4
) = (
5
) = (
6
) = 1.
Observat ia 1.5 Folosind exemplul anterior, relat ia (1.2) se poate scrie sub forma
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
=
(
1
) a
1
1
(1)
a
2
1
(2)
a
3
1
(3)
+(
2
) a
1
2
(1)
a
2
2
(2)
a
3
2
(3)
+(
3
) a
1
3
(1)
a
2
3
(2)
a
3
3
(3)
+(
4
) a
1
4
(1)
a
2
4
(2)
a
3
4
(3)
+(
5
) a
1
5
(1)
a
2
5
(2)
a
3
5
(3)
+(
6
) a
1
6
(1)
a
2
6
(2)
a
3
6
(3)
adica

a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
=

S
3
() a
1(1)
a
2(2)
a
3(3)
.
Denit ia 1.14 Fie matricea patrata
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
/
nn
(K).
Numarul
det A =
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
=

S
n
() a
1(1)
a
2(2)
a
n(n)
(1.3)
Observat ia 1.6 Din denit ia (1.3) rezulta ca det A este o suma de produse de cate
n elemente ale matricei A, ecare produs cont inand un singur element de pe ecare
linie si un singur element de pe ecare coloana.
Observat ia 1.7 Din relat ia (1.2) rezulta
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
a
11
a
21
a
31
a
12
a
22
a
32
a
13
a
23
a
33
(determinantul unei matrice coincide cu determinantul transpusei). Se poate demon-

stra ca o astfel de relat ie are loc pentru orice matrice patrata.
nn
(K) atunci
det A = det
t
A.
Observat ia 1.8 Din (1.2) rezulta relat iile
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
a
21
a
22
a
23
a
11
a
12
a
13
a
31
a
32
a
33
a
11
a
12
a
13
a
31
a
32
a
33
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
a
21
a
22
a
23
a
11
a
12
a
13
(daca schimbam ntre ele doua linii semnul determinantului se schimba)
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
a
12
a
11
a
13
a
22
a
21
a
23
a
32
a
31
a
33
a
11
a
13
a
12
a
21
a
23
a
22
a
31
a
33
a
32
a
13
a
12
a
11
a
23
a
22
a
21
a
33
a
32
a
31

(daca schimbam ntre ele doua coloane semnul determinantului se schimba). Se
poate demonstra ca un astfel de rezultat este valabil pentru orice matrice patrata.
Propozit ia 1.16 Daca se schimba ntre ele doua linii (sau doua coloane) ale unei
matrice patrate atunci se obt ine o matrice care are determinantul egal cu opusul
determinantului matricei init iale.
Propozit ia 1.17 Daca n matricea A /
nn
(K) toate elementele unei linii (sau
coloane) sunt nule atunci det A = 0.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta direct din denit ia (1.3).
Observat ia 1.9 Din (1.2) rezulta ca
1

2

3
1

2

3
a
31
a
32
a
33
= 0,
1

1
a
13
2

2
a
23
3

3
a
33
= 0.
Se poate demonstra urmatorul rezultat mai general.
Propozit ia 1.18 Determinantul unei matrice patrate cu doua linii (sau coloane)
identice este nul.
Propozit ia 1.19 Pentru orice k 1, 2, ..., n avem
a
11
a
12
a
1n

a
k1
a
k2
a
kn

a
n1
a
n2
a
nn
a
11
a
12
a
1n

a
k1
a
k2
a
kn

a
n1
a
n2
a
nn
si
a
11
a
1k
a
1n
a
21
a
2k
a
2n

a
n1
a
nk
a
nn
a
11
a
1k
a
1n
a
21
a
2k
a
2n

a
n1
a
nk
a
nn
.
Demonstrat ie. Relat iile rezulta direct din denit ia (1.3).
Propozit ia 1.20 Daca elementele a doua linii (sau coloane) ale unei matrice sunt
proport ionale atunci determinantul matricei este nul.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din propozit iile 1.18 si 1.19.
Propozit ia 1.21 Avem
a
11
a
12
... a
1n
... ... ... ...
a
k1
+b
k1
a
k2
+b
k2
... a
kn
+b
kn
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
a
11
a
12
... a
1n
... ... ... ...
a
k1
a
k2
... a
kn
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
a
11
a
12
... a
1n
... ... ... ...
b
k1
b
k2
... b
kn
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
si
a
11
... a
1k
+b
1k
... a
1n
a
21
... a
2k
+b
2k
... a
2n
... ... ... ... ...
a
n1
... a
nk
+b
nk
... a
nn
a
11
... a
1k
... a
1n
a
21
... a
2k
... a
2n
... ... ... ... ...
a
n1
... a
nk
... a
nn
a
11
... b
1k
... a
1n
a
21
... b
2k
... a
2n
... ... ... ... ...
a
n1
... b
nk
... a
nn
.
Demonstrat ie. Relat iile rezulta direct din denit ia (1.3).
Propozit ia 1.22 Daca o linie (sau coloana) a unei matrice p atratice este o combinat ie
liniara de celelalte linii (respectiv coloane) atunci determinantul matricei este nul.
Propozit ia 1.23 Daca la o linie (sau coloana) a unei matrice patratice adun am el-
ementele unei alte linii (respectiv coloane) nmult ite cu acelasi numar determinantul
matricei rezultate coincide cu determinantul matricei init iale.
Observat ia 1.10 Relat ia (1.2) se poate scrie sub formele
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
= (1)
1+1
a
11
a
22
a
23
a
32
a
33
+(1)
1+2
a
12
a
21
a
23
a
31
a
33
+ (1)
1+3
a
13
a
21
a
22
a
31
a
32

(dezvoltare dupa prima linie)
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
= (1)
2+1
a
21
a
12
a
13
a
32
a
33
+(1)
2+2
a
22
a
11
a
13
a
31
a
33
+ (1)
2+3
a
23
a
11
a
12
a
31
a
32
(dezvoltare dupa linia a doua)
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
= (1)
3+1
a
31
a
12
a
13
a
22
a
23
+(1)
3+2
a
32
a
11
a
13
a
21
a
23
+ (1)
3+3
a
33
a
11
a
12
a
21
a
22
(dezvoltare dupa linia a treia)
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
= (1)
1+1
a
11
a
22
a
23
a
32
a
33
+(1)
2+1
a
21
a
12
a
13
a
32
a
33
+ (1)
3+1
a
31
a
12
a
13
a
22
a
23
(dezvoltare dupa prima coloana)
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
= (1)
1+2
a
12
a
21
a
23
a
31
a
33
+(1)
2+2
a
22
a
11
a
13
a
31
a
33
+ (1)
3+2
a
32
a
11
a
13
a
21
a
23
(dezvoltare dupa coloana a doua)
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
= (1)
1+3
a
13
a
21
a
22
a
31
a
32
+(1)
2+3
a
23
a
11
a
12
a
31
a
32
+ (1)
3+3
a
33
a
11
a
12
a
21
a
22
(dezvoltare dupa coloana a treia).
Observat ia 1.11 Relat iile anterioare pot generalizate si utilizate n calculul
determinant ilor.
Propozit ia 1.24 Fie K unul dintre corpurile R, C. Daca
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
/
nn
(K).
atunci
det A =
n
i=1
(1)
i+j
a
ij
det A
ij
=
n
j=1
(1)
i+j
a
ij
det A
ij
(1.4)
unde A
ij
este matricea care se obt ine din A eliminand linia i si coloana j.
Propozit ia 1.25 Oricare ar i, k 1, 2, ..., n avem
n
j=1
a
ij
(1)
k+j
det A
kj
=
_
0 daca i ,= k
det A daca i = k
(1.5)
notat iile ind cele din propozit ia anterioara.
Demonstrat ie. In cazul i = k armat ia rezulta din propozit ia anterioara. In cazul
i ,= k relat ia rezulta dezvoltand dupa linia k determinantul cu doua linii identice
a
11
a
12
a
1n

a
i1
a
i2
a
in

a
i1
a
i2
a
in

a
n1
a
n2
a
nn
rezultat nlocuind n

a
11
a
12
a
1n

a
i1
a
i2
a
in

a
k1
a
k2
a
kn

a
n1
a
n2
a
nn

linia k cu linia i.
Teorema 1.26 Matricea
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
/
nn
(K)
este inversabila daca si numai daca det A ,= 0 si inversa ei este
A
1
=
1
detA
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(1)
1+1
A
11
(1)
2+1
A
21
(1)
n+1
A
n1
(1)
1+2
A
12
(1)
2+2
A
22
(1)
n+2
A
n2

(1)
1+n
A
1n
(1)
2+n
A
2n
(1)
n+n
A
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(1.6)
notat iile ind cele din propozit iile anterioare.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din propozit ia anterioara.
Observat ia 1.12 Sistemul de n ecuat ii liniare cu n necunoscute
_
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+a
22
x
2
+ +a
2n
x
n
= b
2
....................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+ +a
nn
x
n
= b
n
se poate scrie sub forma
Ax = b
daca se utilizeaza notat iile
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
, x =
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
, b =
_
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
n
_
_
_
_
_
_
.
Teorema 1.27 (Cramer) Dac a
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
,= 0
atunci sistemul
_
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+a
22
x
2
+ +a
2n
x
n
= b
2
....................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+ +a
nn
x
n
= b
n
are solut ia unica
x
1
=
b
1
a
12
a
1n
b
2
a
22
a
2n

b
n
a
n2
a
nn
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
, x
n
=
a
11
a
12
b
1
a
21
a
22
b
2

a
n1
a
n2
b
n
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
.
Demonstrat ie. Scriind sistemul sub forma matriceala
Ax = b
rezulta ca el are solut ia
x = A
1
b.
Din relat iile (1.4) si (1.6) rezulta
x
1
=
1
detA
n
j=1
b
j
(1)
j+1
A
j1
=
1
detA
b
1
a
12
a
1n
b
2
a
22
a
2n

b
n
a
n2
a
nn
, ,
x
n
=
1
detA
n
j=1
b
j
(1)
j+n
A
jn
=
1
detA
a
11
a
12
b
1
a
21
a
22
b
2

a
n1
a
n2
b
n
.
Exercit iul 1.2 Sa se verice prin calcul direct ca n cazul a doua matrice
A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
, B =
_
b
11
b
12
b
21
b
22
_
avem
det(AB) = detA detB.
Observat ia 1.13 Se poate arata ca relat ia det(AB) = detA detB are loc oricare ar
matricele A si B de acelasi ordin.

In particular, n cazul unei matrice inversabile
det A
1
=
1
det A
.
Denit ia 1.28 Fie K unul dintre corpurile R, C si e matricea
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1m
a
21
a
22
a
2m

a
n1
a
n2
a
nm
_
_
_
_
_
/
nm
(K).
Prin minor de ordin k al lui A se nt elege un determinant de forma
a
i
1
j
1
a
i
1
j
2
a
i
1
j
k
a
i
2
j
1
a
i
2
j
2
a
i
2
j
k

a
i
k
j
1
a
i
k
j
2
a
i
k
j
k
unde
1 i
1
< i
2
< ... < i
k
n si 1 j
1
< j
2
< ... < j
k
m.
Denit ia 1.29 Spunem ca matricea A /
nm
(K) are rangul r si scriem
rang A = r
daca A are un minor de ordinul r nenul si tot i minorii de ordin mai mare sunt nuli.
Propozit ia 1.30 Matricea A /
nm
(K) are rangul r daca are un minor de
ordinul r nenul si tot i minorii de ordin r + 1 sunt nuli.
Demonstrat ie. Conform relat iei (1.4), orice minor de ordinul r + 2 (sau mai mare)
se poate exprima ca o combinat ie liniara de minori de ordinul r + 1.
Capitolul 2
Spat ii vectoriale
2.1 Denit ie si exemple
Denit ia 2.1 Fie K unul dintre corpurile R sau C. Un spat iu vectorial peste K
este un triplet (V, +, ) format dintr-o mult ime V si doua operat ii
+ : V V V : (x, y) x+y (adunarea)
: K V V : (, x) x (inmultirea cu scalari)
astfel nc at sunt satisfacute urm atoarele condit ii:
1. (x +y) +z = x + (y +z), x, y, z V
2. exista un element 0 V astfel nc at 0 +x = x + 0 = x, x V
3. pentru ecare x V exista x V astfel nc at x + (x) = (x) +x = 0
4. x +y = y +x, x, y V
5. (x +y) = x +y, K, x, y V
6. ( +)x = x +x, , K, x V
7. (x) = ()x, , K, x V
8. 1x = x, x V
23
Elementele lui V se numesc vectori iar elementele lui K se numesc scalari. Un spat iu
vectorial peste R este numit spatiu vectorial real iar un spat iu vectorial peste C este
numit spat iu vectorial complex. In loc de x + (y) scriem x y.
Propozit ia 2.2 Daca V este un spat iu vectorial atunci:
a) x = 0 = 0 sau x = 0
b) (x) = ()x = x
c) (x y) = x y
d) ( )x = x x.
Demonstrat ie. a)
x = 0
,= 0
_
= x =
1
0 = 0
0x = (0 + 0)x = 0x + 0x = 0x = 0
(0 + 0) = 0 +0 = 0 = 0.
b)
0 = 0 = (x + (x)) = x +(x) = (x) = x
0 = 0x = ( + ())x = x + ()x = ()x = x.
c)
(x y) = (x + (y)) = x +(y) = x y.
d)
( )x = ( + ())x = x + ()x = x x.
Exemplul 2.1 (R
3
, +, ), unde
(x
1
, x
2
, x
3
) + (y
1
, y
2
, y
3
) = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
+y
3
)
(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
, x
2
, x
3
)
este un spat iu vectorial real.
Exemplul 2.2 Mult imea
/
23
(R) =
__
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
_
x
ij
R
_
Spat ii vectoriale 25
are o structura de spat iu vectorial real denita prin
_
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
_
+
_
y
11
y
12
y
13
y
21
y
22
y
23
_
=
_
x
11
+y
11
x
12
+y
12
x
13
+y
13
x
21
+y
21
x
22
+y
22
x
23
+y
23
_
_
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
_
=
_
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
_
.
Exemplul 2.3 Mult imea T(R, C) a tuturor funct iilor : R C are o structura
de spat iu vectorial complex denita de
( +)(x) = (x) +(x)
()(x) = (x), C.
Exemplul 2.4 R are o structura de spat iu vectorial real n raport cu adunarea si
nmult irea uzuala.
Exemplul 2.5 (C, +, ), unde
(x
1
+y
1
i) + (x
2
+y
2
i) = x
1
+x
2
+ (y
1
+y
2
)i
(x +yi) = x +yi, R
este un spat iu vectorial real.
Exemplul 2.6 C are o structura de spat iu vectorial complex n raport cu adunarea
si nmult irea numerelor complexe.
2.2 Subspat ii vectoriale
Denit ia 2.3 Fie V un spat iu vectorial peste K. Prin subspat iu vectorial al lui
V se int elege orice submult ime W V cu proprietatea
x, y W
, K
_
= x +y W. (2.1)
Propozit ia 2.4 Submult imea W V este subspat iu vectorial dac a si numai daca
urmatoarele condit ii sunt ndeplinite:
a)
x W
y W
_
= x +y W (2.2)
b)
x W
K
_
= x W. (2.3)
Demonstrat ie. (2.1) (2.2): Alegem = = 1.
(2.1) (2.3): Alegem = 0.
(2.2) & (2.3) (2.1):
x, y W
, K
_
(2.3)
=
x W
y W
_
(2.2)
= x +y W.
Observat ia 2.1 Orice subspat iu W V are o structura de spat iu vectorial, operat iile
ind cele induse din V .
Exemplul 2.7 W = x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+ x
2
+ x
3
= 0 este un subspat iu
vectorial al spat iului V = R
3
.
Vericare. Fie x = (x
1
, x
2
, x
3
) W, y = (y
1
, y
2
, y
3
) W si , R. Avem
x W = x
1
+x
2
+x
3
= 0
y W = y
1
+y
2
+y
3
= 0
_
= x
1
+y
1
+x
2
+y
2
+x
3
+y
3
= 0
ceea ce arata ca x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
+y
3
) W.
Exemplul 2.8 W =
_
x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
x
1
+ 2x
2
x
3
= 0
x
1
x
2
+x
3
= 0
_
este un subspat iu
vectorial al spat iului V = R
3
.
Exemplul 2.9 Mult imea solut iilor unui sistem liniar omogen
W =
_
_
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
2n
x
n
= 0
............................
a
k1
x
1
+a
k2
x
2
+a
kn
x
n
= 0
_
_
este un subspat iu vectorial al spat iului V = R
n
.
Exemplul 2.10 R x = x + 0i [ x R C este un subspat iu vectorial al
spat iului C considerat ca spat iu vectorial real.
Exemplul 2.11 W = f : R R [ fderivabila este un subspat iu vectorial al
spat iului V = f : R R [ fcontinua .
Exemplul 2.12 Mult imea matricelor simetrice
W =
_
A /
33
(R) [ A
t
= A
_
este un subspat iu vectorial al spat iului
/
33
(R) =
_
_
A =
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
_
a
ij
R
_
_
al tuturor matricelor cu trei linii si trei coloane.
2.3 Subspat iul generat de o mult ime de vectori
Propozit ia 2.5 Daca V este un spat iu vectorial peste corpul K si
M = v
1
, v
2
, ..., v
n
V
este o submult ime a lui V atunci
M) =
1
v
1
+
2
v
2
+... +
n
v
n
[
1
,
2
, ...,
n
K
este un subspat iu vectorial al lui V .
Demonstrat ie. Oricare ar , K si
x =
1
v
1
+
2
v
2
+... +
n
v
n
M),
y =
1
v
1
+
2
v
2
+... +
n
v
n
M)
avem
x +y = (
1
+
1
)v
1
+ (
2
+
2
)v
2
+ (
n
+
n
)v
n
M).
Denit ia 2.6 Fie V un spat iu vectorial peste K si e M = v
1
, v
2
, ..., v
n
V .
Subspat iul vectorial
M) =
1
v
1
+
2
v
2
+... +
n
v
n
[
1
,
2
, ...,
n
K
se numeste subspat iul generat de M si se mai noteaza cu spanv
1
, v
2
, ..., v
n
sau
v
1
, v
2
, ..., v
n
), adica
v
1
, v
2
, ..., v
n
) =
1
v
1
+
2
v
2
+... +
n
v
n
[
1
,
2
, ...,
n
K .
Denit ia 2.7 Spunem c a v
1
, v
2
, ..., v
n
este un sistem de generatori pentru V
daca
V = v
1
, v
2
, ..., v
n
).
Exemplul 2.13 Vectorii v
1
= (1, 1) si v
2
= (1, 1) formeaza un sistem de generatori
pentru spat iul vectorial R
2
.
Vericare. Avem de aratat ca R
2
= spanv
1
, v
2
adica
R
2
=
1
(1, 1) +
2
(1, 1) [
1
,
2
R.
Evident,
1
(1, 1) +
2
(1, 1) [
1
,
2
R R
2
. Ramane de aratat incluziunea
inversa. Fie x = (x
1
, x
2
) R
2
. Avem de aratat ca exista
1
,
2
R ncat
x =
1
v
1
+
2
v
2
adica
(x
1
, x
2
) =
1
(1, 1) +
2
(1, 1)
ceea ce este echivalent cu
(x
1
, x
2
) = (
1
+
2
,
1
2
).
Aceasta relat ie se mai poate scrie
_

1
+
2
= x
1
2
= x
2
si conduce la
1
=
x
1
+x
2
2
,
2
=
x
1
x
2
2
.
Exercit iul 2.14 Sa se arate ca n R
3
avem
span(1, 2, 3), (1, 1, 0) = span(1, 2, 3), (1, 1, 0), (0, 3, 3).
Indicat ie. Avem (0, 3, 3) = (1, 2, 3) + (1, 1, 0).
Propozit ia 2.8 Daca v
1
, v
2
, ..., v
n
este un sistem de generatori pentru V astfel
ncat exista k 1, 2, ..., n cu
v
k
=
i=k
i
v
i
atunci v
1
, v
2
, ..., v
n
v
k
este sistem de generatori pentru V .
Demonstrat ie. Orice vector x V este o combinat ie liniara de v
1
, v
2
, ..., v
n
. Dar
x =
n
i=1
i
v
i
= x =
i=k
i
v
i
+
k
i=k
i
v
i
=
i=k
(
i
+
k
i
)v
i
.
Denit ia 2.9 Spunem ca spat iul vectorial V este nit generat daca admite un
sistem de generatori nit.
Convent ie. Daca nu se ment ioneaza contrariul, spat iile vectoriale considerate n
continuare vor presupuse nit generate.
2.4 Dependent a si independent a liniara
Propozit ia 2.10 Fie V un spat iu vectorial peste K si v
1
, v
2
, ..., v
n
vectori apart inand
lui V . Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
a) Nici unul dintre vectorii v
1
, v
2
, ..., v
n
nu se poate scrie ca o combinat ie liniara
de ceilalt i vectori
b) relat ia
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
= 0
este posibil a numai daca
1
=
2
= =
n
= 0
adica
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
= 0 =
1
=
2
= =
n
= 0.
Demonstrat ie. a)b) Prin reducere la absurd, presupunand, de exemplu, ca relat ia
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
= 0 este posibila si pentru
n
,= 0 se obt ine
v
n
=
n
v
1
n
v
2

n1
n
v
n1
.
b)a) Daca, de exemplu, am avea v
n
=
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n1
v
n1
atunci
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n1
v
n1
v
n
= 0
adica relat ia
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
= 0 ar posibila si n alte cazuri decat
1
=
2
= =
n
= 0.
Denit ia 2.11 Spunem ca v
1
, v
2
, ..., v
n
este un sistem de vectori liniar independent i
daca
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
= 0 =
1
=
2
= =
n
= 0.
Observat ia 2.2 In cazul unui sistem de vectori liniar independent i nici unul dintre
vectori nu se poate scrie ca o combinat ie liniara de ceilalt i vectori.
Exercit iul 2.15 Sa se arate ca vectorii v
1
= (1, 2) si v
2
= (1, 3) din R
2
sunt liniar
independent i.
Rezolvare. Fie
1
v
1
+
2
v
2
= 0, adica
1
(1, 2) +
2
(1, 3) = (0, 0)
(
1
, 2
1
) + (
2
, 3
2
) = (0, 0)
(
1
2
, 2
1
+ 3
2
) = (0, 0).
Ultima relat ie este echivalenta cu sistemul
_

1
2
= 0
2
1
+ 3
2
= 0
care conduce la
1
=
2
= 0.
Exercit iul 2.16 Un sistem de vectori liniar independent i nu poate cont ine vectorul
nul.
Rezolvare. Admit and ca v
1
, v
2
, ..., v
n
este un sistem de vectori liniar independent i
si ca v
n
= 0 avem
0v
1
+ 0v
2
+ + 0v
n1
+ 1v
n
= 0.
Observat ia 2.3 Orice subsistem al unui sistem de vectori liniar independent i este
un sistem de vectori liniar independent i.
1
, v
2
, ..., v
n
este un sistem de vectori astfel incat nici unul
dintre ei nu este combinat ie liniara de cei scrisi n fat a lui atunci v
1
, v
2
, ..., v
n
este
un sistem de vectori liniar independent i.
Demonstrat ie. Fie
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
= 0. (2.4)
Trebuie ca
n
= 0 deoarece n caz contrar
v
n
=
n
v
1
n
v
2

n1
n
v
n1
.
adica v
n
este combinat ie liniara de vectorii scrisi n fat a lui. Avand n vedere ca
0v
n
= 0, relat ia (2.4) se mai scrie
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n1
v
n1
= 0.
La fel ca mai sus se arata ca
n1
= 0, apoi
n2
= 0, ... ,
1
= 0.
Observat ia 2.4 Din orice sistem de generatori ai unui spat iu vectorial V se poate
obt ine un sistem de generatori liniar independent i eliminand succesiv vectorii care
se pot scrie ca o combinat ie liniara de vectorii aat i naintea lor. Mai exact, plecam
de la sistemul de generatori v
1
, v
2
, ..., v
n
si aplicam urmatoarele operat ii sistemului
rezultat n etapa anterioara:
a) eliminam primul vector dac a acesta este nul
b) eliminam al doilea vector daca acesta se obt ine din primul prin nmult irea cu
un scalar
c) eliminam al treilea vector daca acesta este combinat ie liniara de primii doi
d) eliminam al patrulea vector daca acesta este combinat ie liniara de vectorii
precedent i, etc.
Exercit iul 2.17 Sa se obt ina un sistem liniar independent plecand de la sistemul
de vectori v
1
, v
2
, v
3
, v
4
, v
5
R
4
, unde v
1
= (0, 0, 0, 0), v
2
= (1, 0, 1, 1), v
3
=
(2, 0, 2, 2), v
4
= (1, 1, 1, 1), v
5
= (2, 1, 0, 2).
Raspuns. v
2
, v
4
.
2.5 Baza si dimensiune
Denit ia 2.13 Prin baza a unui spat iu vectorial se int elege un sistem de generatori
format din vectori liniar independent i.
Observat ia 2.5 Pentru a arata ca un sistem de vectori B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este baza
lui V avem de aratat ca:
a) V = e
1
, e
2
, ..., e
n
)
b)
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
= 0 =
1
=
2
= =
n
= 0.
Exercit iul 2.18 Sa se arate ca B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) este baza a spat iului
vectorial R
2
.
Rezolvare. B este sistem de generatori: oricare ar (x
1
, x
2
) din R
2
avem
(x
1
, x
2
) = x
1
e
1
+x
2
e
2
.
B este sistem de vectori liniar independent i: din relat ia
1
e
1
+
2
e
2
= 0
rezulta
1
(1, 0) +
2
(0, 1) = (0, 0)
adica
(
1
,
2
) = (0, 0)
ceea ce conduce la
1
=
2
= 0.
Propozit ia 2.14 Daca B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este baza lui V atunci orice vector x V
se poate scrie n mod unic sub forma
x =
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
.
Demonstrat ie. B ind sistem de generatori rezulta ca exista scalarii
1
,
2
, ...,
n

K ncat x =
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
. Presupunand ca ar mai exista reprezentarea
x =
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
ar rezulta ca
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
=
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
adica
(
1
1
)e
1
+ (
2
2
)e
2
+ + (
n
n
)e
n
= 0.
Deoarece B este sistem de vectori liniar independent i, din aceasta relat ie rezulta ca
1
= 0,
2
2
= 0, ... ,
n
n
= 0, adica
1
=
1
,
2
=
2
, ... ,
n
=
n
.
Denit ia 2.15 Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baza a spat iului vectorial V si x V .
Numerele unic determinate
1
,
2
, ... ,
n
din dezvoltarea
x =
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
se numesc coordonatele lui x in raport cu baza B.
Propozit ia 2.16 Daca V este un spat iu vectorial,
M = v
1
, v
2
, ..., v
n
este un sistem de vectori liniar independent i si

S = w
1
, w
2
, ..., w
k
este un sistem de generatori ai lui V atunci

a) n k
b) sistemul de vectori M se poate completa pana la o baza a lui V adaugand
vectori din S.
Demonstrat ie. a) Vectorul v
n
este nenul deoarece sistemul de vectori liniar independent i
M nu poate cont ine vectorul nul. Acest vector este o combinat ie liniara de w
1
, w
2
, ..., w
k
.
Deoarece cel put in unul dintre coecient ii acestei combinat ii liniare este nenul, din
sistemul de generatori v
n
, w
1
, w
2
, ..., w
k
se poate elimina un vector astfel incat el
sa ramana n continuare sistem de generatori. Vom elimina primul vector care este
combinat ie liniara de cei aat i naintea lui. Vectorul eliminat este unul dintre vec-
torii w
1
, w
2
, ..., w
k
si-l notam cu w
i
1
. Consideram n continuare sistemul de vectori
liniar independent i
M
1
= v
1
, v
2
, ..., v
n1
sistemul de generatori
S
1
= v
n
, w
1
, w
2
, ..., w
k
w
i
1
si facem aceleasi operat ii, adica luam v

n1
din M
1
, l adaugam la S
1
si eliminam
primul vector w
i
2
care este combinat ie liniara de cei aat i n fat a lui. Rezulta astfel
sistemul de vectori liniar independent i
M
2
= v
1
, v
2
, ..., v
n2
si sistemul de generatori
S
2
= v
n1
, v
n
, w
1
, w
2
, ..., w
k
w
i
1
, w
i
2
.
Procesul poate continuat pana introducem tot i vectorii sistemului de vectori liniar
independent i M n sistemul de generatori, ceea ce arata ca n k.
b) Dupa introducerea tuturor vectorilor din M n sistemul de generatori se obt ine
un sistem de generatori
S
n
= v
1
, v
2
, ..., v
n
, w
1
, w
2
, ..., w
k
w
i
1
, w
i
2
, ..., w
i
n
.
Eliminand vectorii care sunt combinat ii liniare de cei aat i n fat a lor rezulta o baza
care cont ine vectorii din M.
Teorema 2.17 Oricare dou a baze ale unui spat iu vectorial au acelasi numar de
vectori.
Demonstrat ie. Fie
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, B
= e
1
, e
2
, ..., e
doua baze ale lui V . Fiecare dintre ele este atat sistem de vectori liniar independent i
cat si sistem de generatori pentru V . Conform propozit iei precedente trebuie sa avem
simultan n k si k n.
Denit ia 2.18 Spunem ca spat iul vectorial V are dimensiune n si scriem
dimV = n
daca V admite o baza formata din n vectori.
Notat ie. Pentru a indica corpul peste care este considerat V , in loc de dim V vom
scrie uneori dim
K
V .
Exercit iul 2.19 Sa se arate ca
a) dim
R
R
2
= 2
b) dim
R
(x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+x
2
+x
3
= 0 = 2
c) dim
R
C = 2
d) dim
C
C = 1.
Rezolvare. a) e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) este baza a lui R
2
.
b) Relat ia
(x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+x
2
+x
3
= 0 = (x
1
, x
2
, x
1
x
2
) [ x
1
, x
2
R
= x
1
(1, 0, 1) +x
2
(0, 1, 1) [ x
1
, x
2
R
arata ca (1, 0, 1), (0, 1, 1) este sistem de generatori. Deoarece relat ia
x
1
(1, 0, 1) +x
2
(0, 1, 1) = (0, 0, 0)
conduce la x
1
= x
2
= 0, sistemul de generatori (1, 0, 1), (0, 1, 1) este un sistem
de vectori liniar independent i si deci o baza.
c) C = x +yi [ x, y R considerat ca spat iu vectorial real admite baza 1, i.
d) O baza a lui C peste C este B = 1.
Propozit ia 2.19 Pe orice spat iu vectorial complex V se obt ine o structura naturala
de spat iu vectorial real prin restrict ia scalarilor si
dim
R
V = 2 dim
C
V.
Demonstrat ie. Fie v
1
, v
2
, ..., v
n
o baza a spat iului vectorial complex V . Oricare ar
x V exista numerele complexe
1
+
1
i,
2
+
2
i, ... ,
n
+
n
i astfel ncat
x = (
1
+
1
i)v
1
+ (
2
+
2
i)v
2
+ + (
n
+
n
i)v
n
.
Scriind aceasta relat ie sub forma
x =
1
v
1
+
1
iv
1
+
2
v
2
+
2
iv
2
+ +
n
v
n
+
n
iv
n
deducem ca
B = v
1
, iv
1
, v
2
, iv
2
, ... , v
n
, iv
n
este sistem de generatori pentru spat iul vectorial real V . Aratam ca vectorii care
formeaza sistemul B sunt liniar independent i peste R. Relat ia
1
v
1
+
1
iv
1
+
2
v
2
+
2
iv
2
+ +
n
v
n
+
n
iv
n
= 0
se poate scrie
(
1
+
1
i)v
1
+ (
2
+
2
i)v
2
+ + (
n
+
n
i)v
n
= 0
si conduce la
1
+
1
i =
2
+
2
i = =
n
+
n
i = 0, adica la
1
=
1
=
2
=
2
= =
n
=
n
= 0.
Propozit ia 2.20 Daca V este un spat iu vectorial real atunci spat iul
V V = (x
1
, x
2
) [ x
1
, x
2
V
considerat mpreuna cu adunarea pe componente
(x
1
, x
2
) + (y
1
, y
2
) = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
)
si nmult irea cu numere complexe
( +i)(x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
, x
2
+x
1
)
este un spat iu vectorial complex notat cu
C
V (numit complexicatul lui V ) si
dim
C
C
V = dim
R
V.
1
, v
2
, ..., v
n
o baza a spat iului vectorial real V . Aratam ca
B = (v
1
, 0), (v
2
, 0), ... , (v
n
, 0)
este baza a spat iului vectorial complex
C
V . Oricare ar x
1
, x
2
V exista numerele
reale
1
,
2
, ... ,
n
si
1
,
2
, ... ,
n
astfel ncat
x
1
=
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
, x
2
=
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
.
Deoarece i(v
j
, 0) = (0, v
j
) avem
(x
1
, x
2
) = (
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
, 0) + (0,
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
)
= (
1
+
1
i)(v
1
, 0) + (
2
+
2
i)(v
2
, 0) + + (
n
+
n
i)(v
n
, 0).
Daca
(
1
+
1
i)(v
1
, 0) + (
2
+
2
i)(v
2
, 0) + + (
n
+
n
i)(v
n
, 0) = (0, 0)
atunci
(
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
,
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
) = 0
ceea ce conduce la
1
=
2
= =
n
= 0 si
1
=
2
= =
n
= 0.
Observat ia 2.6 Scriind x
1
+x
2
i n loc de (x
1
, x
2
) obt inem
C
V = x
1
+x
2
i [ x
1
, x
2
V
si nmult irea cu scalari
( +i)(x
1
+x
2
i) = (x
1
x
2
) + (x
2
+x
1
)i
coincide formal cu nmult irea uzuala a numerelor complexe.
Teorema 2.21 (Kronecker) Daca
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1m
a
21
a
22
a
2m

a
n1
a
n2
a
nm
_
_
_
_
_
/
nm
(K)
si
A
i
= (a
i1
a
i2
... a
im
) /
1m
(K), A
j
=
_
_
_
_
_
_
a
1j
a
2j
.
.
.
a
nj
_
_
_
_
_
_
/
n1
(K)
atunci
rang A = dimA
1
, A
2
, ..., A
n
) = dimA
1
, A
2
, ..., A
m
).
Demonstrat ie. Fie r = rang A. Deoarece rangul lui A nu se schimba prin permutarea
liniilor (sau coloanelor) putem presupune ca
d =
a
11
a
12
a
1r
a
21
a
22
a
2r

a
r1
a
r2
a
rr
,= 0.
Aratam ca A
1
, A
2
, ..., A
r
este sistem liniar independent si ca matricele A
r+1
,...,A
m
din /
n1
(K) sunt combinat ii liniare de A
1
, A
2
, ... , A
r
. Din relat ia
1
A
1
+
2
A
2
+ +
r
A
r
= 0
rezulta ca
_
_
a
11
1
+a
12
2
+ +a
1r
r
= 0
a
21
1
+a
22
2
+ +a
2r
r
= 0
..................................................
a
r1
1
+a
r2
2
+ +a
rr
r
= 0
Acesta este un sistem Cramer cu solut ia
1
=
2
= =
r
= 0. Oricare ar
i 1, 2, ..., n si j 1, 2, ..., m avem
a
11
a
12
a
1r
a
1j
a
21
a
22
a
2r
a
2j

a
r1
a
r2
a
rr
a
rj
a
i1
a
i2
a
ir
a
ij
= 0.
Dezvoltand acest determinant dupa ultima linie obt inem relat ia
(1)
i+1
a
i1
1
+ (1)
i+2
a
i2
2
+ + (1)
i+r
a
ir
r
+ (1)
i+r+1
a
ij
d = 0
unde
1
=
a
12
a
1r
a
1j
a
22
a
2r
a
2j

a
r2
a
rr
a
rj
,
r
=
a
11
a
1r1
a
1j
a
21
a
2r1
a
2j

a
r1
a
rr1
a
rj
nu depind de i. Rezulta
a
ij
= (1)
i+1
1
d
a
i1
(1)
i+2
2
d
a
i2
(1)
i+r
r
d
a
ir
oricare ar i 1, 2, ..., n, adica
A
j
= (1)
i+1
1
d
A
1
(1)
i+2
2
d
A
2
(1)
i+r
r
d
A
r
.
Am aratat astfel ca dimA
1
, A
2
, ..., A
m
) = rang A. Deoarece rang A = rang
t
A de-
ducem ca dimA
1
, A
2
, ..., A
n
) = rang A.
Exercit iul 2.20 Sa se arate ca vectorii
v
1
= (v
11
, v
12
, v
13
), v
2
= (v
21
, v
22
, v
23
), v
3
= (v
31
, v
32
, v
33
)
din R
3
sunt liniar independent i daca si numai daca
v
11
v
12
v
13
v
21
v
22
v
23
v
31
v
32
v
33
,= 0.
Teorema 2.22 Sistemul de ecuat ii liniare
_
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+ +a
1m
x
m
= b
1
a
21
x
1
+a
22
x
2
+ +a
2m
x
m
= b
2
....................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+ +a
nm
x
m
= b
n
admite solut ie daca si numai dac a
rang
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1m
a
21
a
22
a
2m

a
n1
a
n2
a
nm
_
_
_
_
_
= rang
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1m
b
1
a
21
a
22
a
2m
b
2

a
n1
a
n2
a
nm
b
n
_
_
_
_
_
(rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse).
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din teorema anterioara t inand seama de faptul ca
sistemul considerat se mai poate scrie
x
1
_
_
_
_
_
a
11
a
21

a
n1
_
_
_
_
_
+x
2
_
_
_
_
_
a
12
a
22

a
n2
_
_
_
_
_
+ +x
m
_
_
_
_
_
a
1m
a
2m

a
nm
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
b
1
b
2

b
n
_
_
_
_
_
.
Observat ia 2.7 Fie
_
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+ +a
1m
x
m
= b
1
a
21
x
1
+a
22
x
2
+ +a
2m
x
m
= b
2
....................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+ +a
nm
x
m
= b
n
un sistem de ecuat ii liniare compatibil (adica, care admite solut ie) si e r rangul ma-
tricei sistemului. Schimband eventual ordinea ecuat iilor si indexarea necunoscutelor
putem presupune ca
a
11
a
12
a
1r
a
21
a
22
a
2r

a
r1
a
r2
a
rr
,= 0.
In cazul n care r < n este sucient sa luam n considerare doar primele r ecuat ii
_
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+ +a
1m
x
m
= b
1
a
21
x
1
+a
22
x
2
+ +a
2m
x
m
= b
2
....................................................
a
r1
x
1
+a
r2
x
2
+ +a
rm
x
m
= b
r
(numite ecuat ii principale) deoarece restul de ecuat ii vor combinat ii liniare de
acestea. Acesta poate privit ca un sistem Cramer
_
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+ +a
1r
x
r
= b
1
a
1r+1
x
r+1
a
1m
x
m
a
21
x
1
+a
22
x
2
+ +a
2r
x
r
= b
2
a
2r+1
x
r+1
a
2m
x
m
............................................................................
a
r1
x
1
+a
r2
x
2
+ +a
rr
x
r
= b
r
a
rr+1
x
r+1
a
rm
x
m
cu necunoscutele x
1
, x
2
, ..., x
r
(numite necunoscute principale) considerand x
r+1
,
... , x
m
ca parametri care pot lua valori arbitrare. In cazul in care b
1
= b
2
=
= b
n
= 0 (sistem omogen), spat iul solut iilor sistemului este un spat iu vectorial
de dimensiune mr.
Observat ia 2.8 Daca
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, B
= e
1
, e
2
, ..., e
sunt doua baze ale lui V atunci ecare vector e
i
din baza noua B
se poate scrie
ca o combinat ie liniara de vectorii bazei vechi B.
Denit ia 2.23 Fie
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, B
= e
1
, e
2
, ..., e
doua baze ale spat iului V si e

_
_
e
1
=
11
e
1
+
21
e
2
+ +
n1
e
n
e
2
=
12
e
1
+
22
e
2
+ +
n2
e
n
.................................................
e
n
=
1n
e
1
+
2n
e
2
+ +
nn
e
n
.
(2.5)
Matricea
S =
_
_
_
_
_
11

12
...
1n
21

22
...
2n
... ... ... ...
n1

n2
...
nn
_
_
_
_
_
se numeste matricea de trecere de la baza B la baza B
.
Observat ia 2.9 Relat iile (2.5) se pot scrie comprimat
e
i
=
n
j=1
ji
e
j
si orice vector x V poate dezvoltat n raport cu cele doua baze
x =
n
j=1
x
j
e
j
=
n
i=1
x
i
e
i
.
Propozit ia 2.24 In cazul schimbarii de baza
e
i
=
n
j=1
ji
e
j
x =
n
j=1
x
j
e
j
=
n
i=1
x
i
e
i
_
_
_
= x
j
=
n
i=1
ji
x
i
Demonstrat ie. Avand n vedere ca dezvoltarea n raport cu o baza este unica, din
n
j=1
x
j
e
j
=
n
i=1
x
i
e
i
=
n
i=1
x
i
n
j=1
ji
e
j
=
n
j=1
_
n
i=1
ji
x
i
_
e
j
rezulta ca x
j
=
n
i=1
ji
x
i
.
2.6 Sume de subspat ii
Propozit ia 2.25 a) Daca W V este subspat iu vectorial atunci dimW dimV .
b) Daca W V este subspat iu vectorial si dimW = dimV atunci W = V .
Demonstrat ie. a) Fie v
1
, v
2
, ..., v
n
baza n V si w
1
, w
2
, ..., w
k
baza n W .
Deoarece w
1
, w
2
, ..., w
k
este sistem liniar independent n V si v
1
, v
2
, ..., v
n
este
sistem de generatori rezulta ca k n.
b) Orice baza a lui W poate extinsa pana la o baza a lui V . Deoarece dimW =
dimV rezulta ca orice baza a lui W este n acelasi timp baza a lui V.
Propozit ia 2.26 Daca W
1
V si W
2
V sunt subspat ii vectoriale atunci
W = W
1
W
2
este subspat iu vectorial al lui V .
Demonstrat ie. Avem
x, y W
, K
_
=
x, y W
1
x, y W
2
, K
_
_
=
x +y W
1
x +y W
2
_
=x +y W.
Observat ia 2.10 In general, reuniunea a doua subspat ii vectoriale ale unui spat iu
vectorial V nu este un subspat iu vectorial. De exemplu,
W
1
= (x, 0) [ x R si W
2
= (0, y) [ y R
sunt subspat ii vectoriale ale lui R
2
, dar W = W
1
W
2
nu este subspat iu vectorial al
lui R
2
. Intr-adevar, (1, 0) W si (0, 1) W dar (1, 0) + (0, 1) = (1, 1) , W.
Propozit ia 2.27 Daca W
1
V si W
2
V sunt subspat ii vectoriale atunci
W
1
+W
2
= w
1
+w
2
[ w
1
W
1
, w
2
W
2
este subspat iu vectorial al lui V .

Demonstrat ie. Avem
w
1
+w
2
W
1
+W
2
w
1
+w
2
W
1
+W
2
, K
_
_
=
_
_
_
(w
1
+w
2
) +(w
1
+w
2
)
= (w
1
+w
1
) + (w
2
+w
2
) W
1
+W
2
.
Denit ia 2.28 Fie W
1
, W
2
doua subspat ii vectoriale ale lui V . Subspat iul vectorial
W
1
+W
2
= w
1
+w
2
[ w
1
W
1
, w
2
W
2
se numeste suma subspat iilor W

1
si W
2
.
Exercit iul 2.21 Sa se arate ca:
a) W
1
= (x, 0) [ x R este subspat iu vectorial al lui R
2
.
b) W
1
= (0, y) [ y R este subspat iu vectorial al lui R
2
.
c) W
1
+W
2
= R
2
.
Teorema 2.29 (a dimensiunii) Daca W
1
si W
2
sunt subspat ii ale lui V atunci
dim(W
1
+W
2
) = dimW
1
+ dimW
2
dim(W
1
W
2
).
Demonstrat ie. Fie
B
0
= u
1
, u
2
, ..., u
n
o baza a spat iului vectorial W

1
W
2
pe care o completam pana la o baza
B
1
= u
1
, u
2
, ..., u
n
, v
1
, v
2
, ..., v
k
a spat iului vectorial W

1
si pana la o baza
B
2
= u
1
, u
2
, ..., u
n
, w
1
, w
2
, ..., w
m
a spat iului vectorial W

2
, unde
n = dim(W
1
W
2
), n +k = dimW
1
, n +m = dimW
2
.
Este sucient sa aratam ca
B = u
1
, u
2
, ..., u
n
, v
1
, v
2
, ..., v
k
, w
1
, w
2
, ..., w
m
este o baza a lui W

1
+W
2
.
B este sistem de generatori. Orice vector de forma x
1
+ x
2
cu x
1
W
1
si x
2
W
2
este o combinatie liniara de vectorii lui B.
B este sistem de vectori liniar independent i. Relat ia
1
u
1
+... +
n
u
n
+
1
v
1
+... +
k
v
k
+
1
w
1
+... +
m
w
m
= 0 (2.6)
1
u
1
+... +
n
u
n
+
1
v
1
+... +
k
v
k
=
1
w
1
...
m
w
m
.
Egalitatea dintre vectorul
1
u
1
+... +
n
u
n
+
1
v
1
+... +
k
v
k
apart inand lui W
1
si
vectorul
1
w
1
...
m
w
m
apart inand lui W
2
este posibila numai daca
1
w
1
...
m
w
m
W
1
W
2
, adica daca exista
1
,
2
, ...,
1
K ncat
1
w
1
2
w
2
...
m
w
m
=
1
u
1
+
2
u
2
+... +
n
u
n
.
Scriind ultima relat ie sub forma
1
u
1
+
2
u
2
+... +
n
u
n
+
1
w
1
+
2
w
2
+... +
m
w
m
= 0
si t inand seama de faptul ca B
2
este baza n W
2
rezulta
1
=
2
= ... =
n
=
1
=
2
= ... =
m
= 0.
Relat ia (2.6) devine
1
u
1
+... +
n
u
n
+
1
v
1
+... +
k
v
k
= 0.
Tinand seama de faptul ca B
1
este baza n W
1
obt inem
1
=
2
= ... =
n
=
1
=
2
= ... =
k
= 0.
Prin urmare B este baza a lui W
1
+W
2
si
dim(W
1
+W
2
) = n +k +m = dimW
1
+ dimW
2
dim(W
1
W
2
).
2.7 Sume directe
Denit ia 2.30 Fie W
1
, W
2
doua subspat ii vectoriale ale unui spat iu vectorial V .
Spunem ca suma W
1
+ W
2
este suma directa si utilizam notat ia W
1
W
2
daca
scrierea oricarui vector w W
1
+W
2
ca suma w = w
1
+w
2
dintre un vector w
1
W
1
si un vector w
2
W
2
este unica.
Propozit ia 2.31 Fie W
1
, W
2
doua subspat ii vectoriale ale unui spat iu vectorial V .
Suma W
1
+W
2
este suma directa daca si numai daca
W
1
W
2
= 0.
Demonstrat ie. = Daca W
1
W
2
,= 0 atunci exista x W
1
W
2
nenul care
admite reprezentarile x = x + 0 si x = 0 +x, ceea ce arata ca suma nu este directa.
= Fie subspat iile W
1
si W
2
cu W
1
W
2
= 0. Daca v W
1
+ W
2
admite
reprezentarile
v = w
1
+w
2
cu w
1
W
1
si w
2
W
2
v = w
1
+w
2
cu w
1
W
1
si w
2
W
2
atunci
w
1
+w
2
= w
1
+w
2
.
Scriind aceasta relat ie sub forma
w
1
w
1
= w
2
w
2
din w
1
w
1
W
1
, w
2
w
2
W
2
si W
1
W
2
= 0 deducem ca w
1
w
1
= 0,
w
2
w
2
= 0, adica w
1
= w
1
si w
2
= w
2
, ceea ce arata ca suma este directa.
R
2
= (x, 0) [ x R (0, y) [ y R.
Rezolvare. Avem
(x, 0) [ x R +(0, y) [ y R = R
2
(x, 0) [ x R (0, y) [ y R = (0, 0).
R
3
= (x, y, 0) [ x, y R +(x, 0, z) [ x, z R
dar suma nu este directa.
Rezolvare. Orice vector (, , ) R
3
admite reprezentarea
(, , ) = (, , 0) + (0, 0, )
cu (, , 0) (x, y, 0) [ x, y R si (0, 0, ) (x, 0, z) [ x, z R, dar
(x, y, 0) [ x, y R (x, 0, z) [ x, z R = (x, 0, 0) [ x R.
R
2
= (, ) [ R (0, ) [ R.
Rezolvare. Orice vector (x, y) R
2
(x, y) = (x, x) + (0, y x)
cu (x, x) (, ) [ R si (0, y x) (0, ) [ R.

In plus
(, ) [ R (0, ) [ R = (0, 0).
/
33
(R) = A /
33
(R) [ A
t
= A A /
33
(R) [ A
t
= A
unde A
t
este transpusa matricei A.
Indicat ie. Orice matrice A /
33
(R) admite reprezentarea
A =
1
2
(A+A
t
) +
1
2
(AA
t
)
cu (A+A
t
)
t
= A+A
t
si (AA
t
)
t
= (AA
t
).
Propozit ia 2.32 Daca V si W sunt spat ii vectoriale peste acelasi corp K atunci
V W = (x, y) [ x V, y W
considerat mpreuna cu adunarea
(x, y) + (x
, y
) = (x +x
, y +y
)
si nmult irea cu scalari
(x, y) = (x, y)
este spat iu vectorial, notat cu V W (numit produsul direct al lui V cu W) si
dim(V W) = dimV + dimW.
Demonstrat ie. Daca v
1
, v
2
, ..., v
n
si w
1
, w
2
, ..., w
k
sunt baze n V si W atunci
(v
1
, 0), (v
2
, 0), ..., (v
n
, 0), (0, w
1
), (0, w
2
), ..., (0, w
k
)
este baza n V W.
Observat ia 2.11 Spat ile V si W pot identicate cu subspat iile
(x, 0) [ x V , (0, y) [ y W
ale lui V W si avem
(x, 0) [ x V (0, y) [ y W = (0, 0)
(x, 0) [ x V + (0, y) [ y W = V W
ceea ce justica notat ia V W.
2.8 Spat ii factor
Denit ia 2.33 Prin relat ie de echivalent a pe o mult ime M se nt elege o submult ime
M M cu propriet at ile:
1) (x, x) , x M (reexivitate)
2) (x, y) = (y, x) (simetrie)
3)
(x, y)
(y, z)
_
= (x, z) (tranzitivitate)
In loc de (x, y) se prefer a sa se scrie xy sau x y.
Denit ia 2.34 Prin partit ie a unei mult imi M se nt elege o familie M
i
iI
de
submult imi ale lui M cu propriet at ile:
1) M
i
,= , i I
2) M
i
M
j
= , i, j I cu i ,= j
3)

iI
M
i
= M.
Propozit ia 2.35 a) Daca este o relat ie de echivalent a pe M atunci mult imile
distincte de forma
x = y [ y x (clasa de echivalenta a lui x)
formeaza o partit ie a lui M (se noteaza cu M/ si este numit a mult imea factor
corespunzatoare relat iei ).
b) Invers, daca M
i
iI
este o partit ie a lui M atunci relat ia denita prin
x y daca exista i I astfel incat x, y M
i
este o relat ie de echivalent a pe M.
Demonstrat ie. a) Reunind toate clasele de echivalent a obt inem mult imea M si x ,=
deoarece x x. In plus,
x y z =
_
x y
x z
= y z = y = z.
b) Evident, relat ia este reexiva si simetrica. Daca x y si y z atunci exista
i, j I astfel ncat x, y M
i
si y, z M
j
. Mult imile partit iei ind disjuncte rezulta
ca M
i
= M
j
si prin urmare x z.
Propozit ia 2.36 Daca V este un spat iu vectorial peste corpul K si W V este un
subspat iu vectorial atunci relat ia
x y daca x y W
este o relat ie de echivalent a pe V . Pe mult imea factor V/ formata din toate clasele
de echivalent a
x = x +W = x +y [ y W
relat iile
x + y = xy, x = x
denesc o structura de spat iu vectorial (numit spat iu factor si notat cu V/W).
Demonstrat ie. Avem
x x = 0 W = x x
x y = x y W = y x W = y x
x y
y z
_
=
x y W
y z W
_
=x z = (x y) + (y z) W =x z.
Deoarece W +W = x +y [ x, y W = W si W = x [ x W = W avem
(x +W) + (y +W) = x +y +W, (x +W) = x +W
ceea ce arata ca operat iile cu clase de echivalent a sunt bine denite (nu depind de
reprezentantul ales). Elementul neutru este

0 = 0 + W = W iar opusul lui x este
x =
x = x +W.
Exercit iul 2.26 Descriet i spat iul vectorial factor R
2
/W n cazul
W = (x, 0) [ x R .
Rezolvare. In acest caz
(x, y) (x
, y
) (x, y) (x
, y
) W y = y
.
Rezulta ca
(x, y) = (x, y) +W = (x
, y) [ x
R
si prin urmare,
R
2
/W =

(0, y) [ y R .
Observat ia 2.12 Trecerea de la R
2
la R
2
/W se realizeaza ignorand coordonata
x, adica identicand vectorii (x, y) din R
2
cu acelasi y.
Teorema 2.37 Daca W este subspat iu vectorial al lui V atunci
dimV/W = dimV dimW.
1
, v
2
, ..., v
k
o baza a lui W pe care o completam pana la o
baza v
1
, v
2
, ..., v
k
, v
k+1
, ..., v
n
a lui V . Aratam ca v
k+1
, v
k+2
, ... , v
n
este baza a
lui V/W. Daca
x =
1
v
1
+... +
k
v
k
+
k+1
v
k+1
+... +
n
v
n
V
atunci
x =
1
v
1
+... +
k
v
k
+
k=1
v
k+1
+... +
n
v
n
=
k+1
v
k+1
+... +
n
v
n
.
Pe de alta parte daca
k+1
v
k+1
+
k+2
v
k+2
+... +
n
v
n
= 0
atunci
k+1
v
k+1
+
k+2
v
k+2
+... +
n
v
n
W
si deci exista
1
,
2
, ... ,
k
K astfel ncat
k+1
v
k+1
+
k+2
v
k+2
+... +
n
v
n
=
1
v
1
+
2
v
2
+... +
k
v
k
relat ie care conduce la
k+1
=
k+2
= ... =
n
= 0.
Capitolul 3
Aplicat ii liniare
Denit ia 3.1 Fie V si W spat ii vectoriale peste acelasi corp K (unde K = R sau
K = C). O aplicat ie
A : V W : x Ax
este numit a aplicat ie liniara (sau aplicat ie K-liniara, sau transformare liniara)
daca
A(x +y) = Ax +Ay, x, y V, , K.
Observat ia 3.1 Vom utiliza notat ia
L(V, W)= A : V W [ A(x+y)=Ax+Ay, x, y V, , K.
In cazul n care V = W, adica n cazul n care aplicat ia este de forma

A : V V
n loc de aplicat ie liniara se mai utilizeaza termenul de operator liniar. Vom nota
cu L(V ) mult imea operatorilor liniari denit i pe V , adica
L(V ) = L(V, V ).
Exercit iul 3.1 Daca A L(V, W) atunci A0 = 0.
51
A : R
3
R
2
, A(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
+ 2x
2
x
3
, x
1
+x
3
)
este aplicat ie liniara.
Rezolvare. Fie , K si x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) vectori din R
3
. Avem
A(x +y) = A((x
1
, x
2
, x
3
) +(y
1
, y
2
, y
3
))
= A((x
1
, x
2
, x
3
) + (y
1
, y
2
, y
3
))
= A(x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
+y
3
)
= (x
1
+y
1
+ 2(x
2
+y
2
) (x
3
+y
3
), x
1
+y
1
+x
3
+y
3
)
= (x
1
+ 2x
2
x
3
, x
1
+x
3
) + (y
1
+ 2y
2
y
3
, y
1
+y
3
)
= (x
1
+ 2x
2
x
3
, x
1
+x
3
) +(y
1
+ 2y
2
y
3
, y
1
+y
3
)
= A(x
1
, x
2
, x
3
) +A(y
1
, y
2
, y
3
) = Ax +Ay.
A : R
3
R
3
, A(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
2
+x
3
, x
1
+x
3
, x
1
+x
2
)
este operator liniar.
Exercit iul 3.4 Sa se arate ca rotat ia planului de unghi este un operator liniar.
Indicat ie. Identicam planul cu spat iul vectorial R
2
.
Aplicat ii liniare 53
Expresia n coordonate a rotat iei de unghi este
: R
2
R
2
: (x, y) (x
, y
)
unde (a se vedea gura)
x
= r cos( +) = r cos cos r sin sin = xcos y sin

x
= r sin( +) = r cos sin +r sin cos = xsin +y cos

adica
(x, y) = (xcos y sin, xsin +y cos ).

Exercit iul 3.5 Fie
V = a
0
x
2
+a
1
x +a
2
[ a
0
, a
1
, a
2
R
spat iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult 2. Sa se arate ca operatorul de
derivare
d
dx
: V V,
d
dx
(a
0
x
2
+a
1
x +a
2
) = 2a
0
x +a
1
este un operator liniar.
Exercit iul 3.6 Aplicat ia rezultata n urma compunerii a doua aplicat ii liniare este
o aplicat ie liniara.
3.2 Imaginea si nucleul unei aplicat ii liniare
Propozit ia 3.2 Daca A : V W este o aplicat ie liniara atunci
Ker A = x V [ Ax = 0
este subspat iu vectorial al lui V , iar
ImA = Ax [ x V
este subspat iu vectorial al lui W.
Demonstrat ie. Avem
x, y KerA
, K
_
= A(x +y) = Ax +Ay = 0 = x +y Ker A.
Daca v, w ImA atunci exista x, y V ncat v = Ax si w = Ay. Oricare ar
, K avem
v +w = Ax +Ay = A(x +y)
ceea ce arata ca v +w ImA.
Denit ia 3.3 Fie A : V W o aplicat ie liniara. Subspat iul vectorial
Ker A = x V [ Ax = 0
este numit nucleul lui A, iar
ImA = Ax [ x V
imaginea lui A.
Teorema 3.4 Daca V este un spat iu vectorial nit-dimensional si A : V W o
aplicat ie liniara atunci
dimV = dimKer A+ dimImA.
Demonstrat ie. Fie B
0
= v
1
, v
2
, ..., v
k
o baza a subspat iului Ker A, unde k =
dimKer A. Acest sistem de vectori liniar independent i l prelungim pana la o baza
a lui V
B = v
1
, v
2
, ..., v
k
, v
k+1
, v
k+2
, ..., v
n
unde n = dimV. Vom arata ca

B
= Av
k+1
, Av
k+2
, ..., Av
n
este o baza a subspat iului ImA.

B
este sistem de vectori liniar independent i. Din
k+1
Av
k+1
+
k+2
Av
k+2
+ +
n
Av
n
= 0
rezulta
A(
k+1
v
k+1
+
k+2
v
k+2
+ +
n
v
n
) = 0
ceea ce arata ca
k+1
v
k+1
+
k+2
v
k+2
+ +
n
v
n
Ker A. Sistemul de vectori B
0
ind o baza in Ker A, rezulta ca exista
1
,
2
, ...,
k
K astfel incat
k+1
v
k+1
+
k+2
v
k+2
+ +
n
v
n
=
1
v
1
+
2
v
2
+ +
k
v
k
adica
1
v
1
+
2
v
2
+ +
k
v
k

k+1
v
k+1
k+2
v
k+2

n
v
n
= 0.
Deoarece B este baza n V , acesta relat ie este posibila doar n cazul
1
=
2
= =
k
=
k+1
=
k+2
= =
n
= 0
ceea ce arata ca B
este sistem de vectori liniar independent i.

B
este sistem de generatori. Oricare ar y ImA exista x V astfel ncat y = Ax.

Plecand de la reprezentarea x =
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
a lui x n baza B se obt ine
y = Ax =
1
Av
1
+
2
Av
2
+ +
k
Av
k
+
k+1
Av
k+1
+ +
n
Av
n
= 0 + 0 + + 0 +
k
Av
k
+
k+1
Av
k+1
+ +
n
Av
n
ceea ce arata ca B
este sistem de generatori pentru ImA.

Exercit iul 3.7 Fie aplicat ia liniara
A : R
3
R
4
, A(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
+x
2
+x
3
, x
1
x
3
, 2x
1
+x
2
, x
2
2x
3
)
Descriet i Ker A si ImA indicand baze n aceste subspat ii.
Rezolvare. Avem
Ker A =
_
_
(x
1
, x
2
, x
3
)
x
1
+x
2
+x
3
= 0
x
1
x
3
= 0
2x
1
+x
2
= 0
x
2
2x
3
= 0
_
_
= (1, 2, 1) [ R
Rezulta ca (1, 2, 1) este baza n Ker A. Completam aceasta baza pana la baza
(1, 2, 1), (0, 1, 0), (0, 0, 1) a lui R
3
. Din demonstrat ia teoremei precedente rezulta
ca A(0, 1, 0), A(0, 0, 1) = (1, 0, 1, 1), (1, 1, 0, 2) este baza a subspat iului vec-
torial ImA.
Exercit iul 3.8 Fie
P : R
2
R
2
, A(x
1
, x
2
) = (x
1
, 0)
Descriet i Ker P si ImP indicand baze n aceste subspat ii.
3.3 Izomorsme liniare
Propozit ia 3.5 Fie A : V W o aplicat ie liniara.
a) Aplicat ia A este injectiv a daca si numai daca Ker A = 0.
b) Aplicat ia A este surjectiv a daca si numai daca ImA = W.
Demonstrat ie. a) Stim ca A0 = 0. Daca A este injectiva atunci Ax = 0 implica
x = 0 si deci Ker A = 0. Invers, daca Ker A = 0 atunci
Ax = Ay = Ax Ay = 0 = A(x y) = 0 = x y = 0 = x = y.
b) Armat ia rezulta din denit ia subspat iului ImA.
Exercit iul 3.9 Daca A : V W este o aplicat ie liniara injectiva atunci v
1
, v
2
, ..., v
n
este sistem de vectori liniar independent i n V daca si numai daca Av

1
, Av
2
, ..., Av
n
este sistem de vectori liniar independent i n W.

Rezolvare. Fie v
1
, v
2
, ..., v
n
un sistem de vectori liniar independent i. Relat ia
1
Av
1
+
2
Av
2
+... +
n
Av
n
= 0
care se mai poate scrie
A(
1
v
1
+
2
v
2
+... +
n
v
n
) = 0
conduce la relat ia
1
v
1
+
2
v
2
+... +
n
v
n
= 0
din care rezulta
1
=
2
= ... =
n
= 0. Invers, presupunand ca Av
1
, Av
2
, ..., Av
n
este sistem de vectori liniar independent i, relat ia
1
v
1
+
2
v
2
+... +
n
v
n
= 0
implica
1
Av
1
+
2
Av
2
+... +
n
Av
n
= 0
1
=
2
= ... =
n
= 0.
Propozit ia 3.6 Inversa unei aplicat ii liniare bijective este o aplicatie liniara.
Demonstrat ie. Fie A : V W o aplicat ie liniara bijectiva. Oricare ar x, y W
si , K are loc relat ia
x +y = A(A
1
x) +A(A
1
y) = A(A
1
x +A
1
y)
si prin urmare A
1
(x +y) = A
1
x +A
1
y.
Denit ia 3.7 Prin izomorsm liniar se nt elege o aplicat ie liniar a bijectiva.
Observat ia 3.2 O aplicat ie liniara A : V W este izomorsm liniar daca si
numai daca Ker A = 0 si ImA = W.
Denit ia 3.8 Spunem ca spat iile vectoriale V si W sunt izomorfe daca exista un
izomorsm liniar A : V W.
Teorema 3.9 Doua spat ii vectoriale (nit dimensionale) peste acelasi corp K sunt
izomorfe daca si numai daca au aceeasi dimensiune
Demonstrat ie. Fie V si W spat ii vectoriale peste K izomorfe si e A : V W un
izomorsm liniar. Din relat iile
Ker A = 0, ImA = W, dimV = dimKer A+ dimImA
rezulta ca dimV =dimW. Invers, daca dimV =dimW = n alegand o baza v
1
, v
2
, ..., v
n
n V si o baza w
1
, w
2
, ..., w
n
n W putem deni izomorsmul liniar
A : V W, A(
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
) =
1
w
1
+
2
w
2
+ +
n
w
n
.
Teorema 3.10 Daca V este un spat iu vectorial peste K atunci orice baza B =
v
1
, v
2
, ..., v
n
a lui V (cu ordinea vectorilor xata) deneste izomorsmul
A : V K
n
, A(
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
) = (
1
,
2
, ,
n
)
care permite identicarea lui V cu K
n
.
Demonstrat ie. Aplicat ia A este liniara, Ker A = 0 si ImA = K
n
.
Exercit iul 3.10 Sa se arate ca aplicat ia
A : R
4
/
22
(R), A(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) =
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
este un izomorsm liniar.
Exercit iul 3.11 Sa se arate ca spat iile vectoriale reale C si R
2
sunt izomorfe.
Indicat ie. Aplicat ia A : C R
2
, A(x +yi) = (x, y) este un izomorsm liniar.
3.4 Dualul unui spat iu vectorial
Propozit ia 3.11 Daca V este un spat iu vectorial peste corpul K atunci
V
= : V K [ (x +y) = (x) +(y), x, y V, , K

nzestrat cu operat iile de adunare
V
: (, ) + unde
+ : V K
( +)(x) = (x) +(x)
si nmult ire cu scalari
K V
: (, ) unde
: V K
()(x) = (x)
este spat iu vectorial (numit dualul lui V ).
Demonstrat ie. Relat iile
( +)(x +y) = (x +y) +(x +y)
= (x) +(y) +(x) +(y) = ( +)(x) +( +)(y)
si
()(x +y) = (x +y) = ((x) +(y)) = ()(x) +()(y)
arata ca operat iile de adunare si nmult ire cu scalari sunt bine denite. Din relat ia
(( +) +)(x) = ( +)(x) +(x) = ((x) +(x)) +(x)
= (x) + ((x) +(x)) = (x) + ( +)(x) = ( + ( +))(x)
vericata oricare ar x V rezulta ca adunarea din V
este asociativa
( +) + = + ( +)
iar din relat ia
( +)(x) = (x) +(x) = (x) +(x) = ( +)(x)
rezulta ca adunarea din V
este comutativa
+ = +.
Aplicat ia 0 : V K : x 0 apart ine lui V
si (0 + )(x) = (x), oricare ar

x V , adica 0 + = . Oricare ar V
, aplicat ia
: V K, ()(x) = (x)
apart ine lui V si + () = 0. Avem
(( +))(x) = ( +)(x) = (x) +(x) = ( +)(x)
oricare ar x V , adica ( +) = +. Similar se arata ca
( +) = +, () = (), 1 = .
Notat ie. Pentru a simplica scrierea unor expresii vom utiliza uneori indici superiori
pentru a indexa coordonatele vectorilor. Dezvoltarea
x = x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
a unui vector x V n raport cu baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
se scrie comprimat folosind
convent ia de sumare a lui Einstein
x = x
i
e
i
(indicele i care apare n produsul x
i
e
i
o data ca indice superior si o data ca indice
inferior este indice de sumare).
Teorema 3.12 Oricare ar spat iul vectorial V avem
dimV
= dimV.
Demonstrat ie. Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baza a lui V . Aratam ca B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
,
unde
e
i
: V K, e
i
(e
j
) =
i
j
=
_
1 daca i = j
0 daca i ,= j
adica
e
i
: V K, e
i
(x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
) = x
i
este o baza a lui V
, numita duala bazei B.

B
este sistem de vectori liniar independent i. Fie
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
= 0
adica
(
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
)(x) = 0, x V
ceea ce se mai scrie
1
e
1
(x) +
2
e
2
(x) + +
n
e
n
(x) = 0, x V.
Alegand x = e
1
obt inem
1
= 0, alegand x = e
2
obt inem
2
= 0, etc.
B
este sistem de generatori. Daca V
atunci notand
i
= (e
i
) obtinem
(x) = (x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
) = x
1
(e
1
) +x
2
(e
2
) + +x
n
(e
n
)
= e
1
(x)
1
+e
2
(x)
2
+ +e
n
(x)
n
= (
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
)(x)
oricare ar x V , adica
=
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
=
i
e
i
.
3.5 Tensori
Fie V un spat iu vectorial peste corpul K si e doua baze ale lui V
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
(baza veche)
B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
(baza noua)
si
B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
= e
1
, e
2
, ..., e
n
dualele lor. Fiecare vector x V se poate dezvolta n raport cu cele doua baze
x = x
i
e
i
= x
j
e
j
si am aratat ca
x
i
= e
i
(x), x
j
= e
j
(x).
Similar, ecare element V
admite dezvoltarile
=
i
e
i
=
j
e
j
si
i
= (e
i
),
j
= (e
j
).
Utilizand un indice inferior si unul superior pentru elementele matricei de trecere de
la baza B la baza B
relat iile
e
1
=
1
1
e
1
+
2
1
e
2
+ +
n
1
e
n
=
i
1
e
i
e
2
=
1
2
e
1
+
2
2
e
2
+ +
n
2
e
n
=
i
2
e
i
.......................................................
e
n
=
1
n
e
1
+
2
n
e
2
+ +
n
n
e
n
=
i
n
e
i
se scriu comprimat
e
i
=
j
i
e
j
iar matricea de trecere este
S =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1

1
2

1
n
2
1

2
2

2
n

n
1

n
2

n
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Propozit ia 3.13 Matricea S este inversabil a si inversa ei
S
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1

1
2

1
n
2
1

2
2

2
n

n
1

n
2

n
n
_
_
_
_
_
_
_
_
este matricea de trecere de la B
la B.
Demonstrat ie. Fie e
j
=
k
j
e
k
. Din relat iile
e
j
=
k
j
e
k
=
k
j

i
k
e
i
, e
i
=
j
i
e
j
=
j
i

k
j
e
k
rezulta t inand seama de unicitatea reprezentarii unui vector n raport cu o baza ca
k
j
i
k
=
i
j
,
j
i
k
j
=
k
i
. (3.1)
Teorema 3.14 Cu notat iile de mai sus
e
i
=
j
i
e
j
x = x
j
e
j
= x
i
e
i
=
j
e
j
=
i
e
i
_
_
=
_
_
x
i
=
i
j
x
j
e
i
=
i
j
e
j
i
=
j
i

j
Demonstrat ie. Din relat ia
x
j
e
j
= x
i
e
i
= x
i
j
i
e
j
rezulta
x
j
=
j
i
x
i
si t inand seama de (3.1)
k
j
x
j
=
k
j

j
i
x
i
=
k
i
x
i
= x
k
adica
x
k
=
k
j
x
j
.
Deoarece x
k
= e
k
(x) si x
j
= e
j
(x) relat ia anterioara se poate scrie sub forma
e
k
(x) =
k
j
e
j
(x)
sau
e
k
(x) = (
k
j
e
j
)(x).
Relat ia avand loc pentru oricare x V rezulta
e
k
=
k
j
ej.
Folosind liniaritatea lui obt inem
i
= (e
i
) = (
j
i
e
j
) =
j
i
(e
j
) =
j
i

j
.
Observat ia 3.3 Coordonatele noi x
i
ale unui vector x V se exprima cu ajutorul
coordonatelor vechi x
j
prin formula x
i
=
i
j
x
j
similara cu formula e
i
=
i
j
e
j
de
schimbare a bazei duale. Formula
i
=
j
i

j
este similara cu e
i
=
j
i
e
j
.
Observat ia 3.4 Vectorii x V sunt obiecte matematice care n raport cu ecare
baza B a lui V sunt descrise prin coordonatele x
1
, x
2
, ..., x
n
si care la o schimbare
de baza e
i
=
j
i
e
j
se schimba dupa formula
x
i
=
i
j
x
j
.
Similar, elementele V
(numite forme liniare sau 1-forme) sunt obiecte

matematice care in raport cu ecare baza B
sunt descrise prin coordonatele

1
,
2
, ...,
n
si care la o schimbare de baza e
i
=
j
i
e
j
i
=
j
i

j
.
Denit ia 3.15 Prin tensor de tip (p, q) (adica, tensor de p ori contravariant si
de q ori covariant) se nt elege un obiect matematic T descris n raport cu ecare
baza B a lui V prin coordonatele T
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
si care la o schimbare de baza e
i
=
j
i
e
j
T
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
=
i
1
k
1
i
2
k
2

i
p
k
p
m
1
j
1

m
2
j
2

m
q
j
q
T
k
1
k
2
...k
p
m
1
m
2
...m
q
.
Observat ia 3.5 Elementele spat iului vectorial V sunt tensori de tip (1, 0), iar ele-
mentele lui V
sunt tensori de tip (0, 1).

Observat ia 3.6 Un tensor de tip (1, 1) este descris prin coordonatele T
i
j
care la
schimbarea bazei se schimba dup a formula
T
i
j
=
i
k

m
j
T
k
m
.
In cazul unui tensor de doua ori contravariant formula devine

T
ij
=
i
k

j
m
T
km
iar in cazul unui tensor de doua ori covariant
T
ij
=
k
i

m
j
T
km
.
Observat ia 3.7 Un tensor este complet determinat daca i se cunosc coordonatele
ntr-o baza xata.
Propozit ia 3.16 (Suma a doi tensori). Daca A
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
si B
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
sunt coordonatele
a doi tensori A si B de tip (p, q) atunci
T
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
= A
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
+B
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
sunt coordonatele unui tensor de tip (p, q) notat cu A+B, adica
(A+B)
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
= A
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
+B
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
.
Demonstrat ie (cazul p = q = 1). Avem
T
i
j
= A
i
j
+B
i
j
=
i
k

m
j
A
k
m
+
i
k

m
j
B
k
m
=
i
k

m
j
(A
k
m
+B
k
m
) =
i
k

m
j
T
k
m
.
Propozit ia 3.17 (
Inmult irea unui tensor cu un scalar). Daca K si A

i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
sunt coordonatele unui tensor A de tip (p, q) atunci
T
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
= A
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
sunt coordonatele unui tensor de tip (p, q) notat cu A, adica
(A)
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
= A
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
.
Demonstrat ie (cazul p = q = 1). Avem
T
i
j
= A
i
j
=
i
k

m
j
A
k
m
=
i
k

m
j
T
k
m
.
Propozit ia 3.18 ( Produsul tensorial a doi tensori, ntr-un caz particular). Daca
A
i
jk
sunt coordonatele unui tensor A de tip (1, 2) si B
l
m
sunt coordonatele unui tensor
B de tip (1, 1) atunci
T
il
jkm
= A
i
jk
B
l
m
sunt coordonatele unui tensor de tip (2, 3) notat cu AB, adica
(AB)
il
jkm
= A
i
jk
B
l
m
.
Demonstrat ie. Avem
T
il
jkm
= A
i
jk
B
l
m
=
i
a
b
j

c
k
A
a
bc

l
r

s
m
B
r
s
=
i
a
l
r

b
j

c
k

s
m
T
ar
bcs
.
Observat ia 3.8 Generalizarea denit iei produsului tensorial la tensori de orice tip
este imediata. Produsul tensorial x dintre un vector x V si o 1-forma V
are coordonatele
(x )
i
j
= x
i
j
iar produsul tensorial x y a doi vectori coordonatele
(x y)
ij
= x
i
y
j
.
Propozit ia 3.19 ( Contract ia unui tensor, ntr-un caz particular). Fie A
ij
klm
coor-
donatele unui tensor A de tip (2, 3). Numerele
T
j
km
=
n
i=1
A
ij
kim
sunt coordonatele unui tensor de tip (1, 2) obt inut prin contract ia lui A n raport cu
primul indice de contravariant a si al doilea indice de covariant a.
Demonstrat ie. Avem
T
j
km
=
n
i=1
A
ij
kim
=
n
i=1
i
a
j
b
c
k
d
i
r
m
A
ab
cdr
=
_
n
i=1
i
a
d
i
_
j
b
c
k
r
m
A
ab
cdr
=
d
a
j
b
c
k
r
m
A
ab
cdr
=
j
b
c
k
r
m
_
d
a
A
ab
cdr
_
=
j
b
c
k
r
m
_
n
a=1
A
ab
car
_
=
j
b
c
k
r
m
T
b
cr
.
Observat ia 3.9 Operat ia de contract ie se poate face n raport cu orice pereche de
indici formata dintr-un indice de contravariant a (superior) si un indice de covariant a
(inferior).
Exercit iul 3.12 Sa se arate ca daca x V si V
atunci numarul
= x
i
i
este un tensor de tip (0, 0), numit scalar.
Rezolvare. Numarul se obt ine prin contract ie din x si nu depinde de baza
aleasa
=
n
i=1
x
i
i
=
n
i=1
i
j
k
i
x
j
k
=
k
j
x
j
k
= x
j
j
= .
Exercit iul 3.13 Sa se arate ca obiectul matematic care are coordonatele
T
i
j
=
i
j
=
_
1 daca i = j
0 daca i ,= j
indiferent de baza utilizata, este un tensor de tip (1, 1).
Rezolvare. Avem
T
i
j
=
i
j
=
i
k
k
j
=
i
k
m
j

k
m
=
i
k
m
j
T
k
m
.
Propozit ia 3.20 Orice operator liniar A : V V este un tensor de tip (1, 1) ale
carui coordonate ntr-o baz a B = e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt coecient ii A
j
i
din dezvoltarea
Ae
i
= A
j
i
e
j
.
Demonstrat ie. Din relat ia Ae
i
= A
j
i
e
j
rezulta
A(
k
i
e
k
) = A
j
i
m
j
e
m
relat ie care scrisa sub forma
k
i
Ae
k
=
m
j
A
j
i
e
m
conduce la
k
i
A
m
k
e
m
=
m
j
A
j
i
e
m
adica
k
i
A
m
k
=
m
j
A
j
i
.
Din aceasta relat ie obt inem
s
m
k
i
A
m
k
=
s
m
m
j
A
j
i
relat ie echivalenta cu
A
s
i
=
s
m
k
i
A
m
k
deoarece
s
m
m
j
A
j
i
=
s
j
A
j
i
= A
s
i
.
Denit ia 3.21 Spunem c a aplicat ia g : V V K este o aplicat ie biliniara daca
g(x +y, z) = g(x, z) +g(y, z)
g(x, y +z) = g(x, y) +g(x, z)
oricare ar x, y, z V si , K.
Propozit ia 3.22 Orice aplicat ie biliniara g : V V K este un tensor de tip
(0, 2) ale carui coordonate n baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt numerele g
ij
= g(e
i
, e
j
).
Demonstrat ie. Avem
g
ij
= g(e
i
, e
j
) = g(
k
i
e
k
,
m
j
e
m
) =
k
i
m
j
g(e
k
, e
m
) =
k
i
m
j
g
km
.
Denit ia 3.23 Aplicat ia g : V
V K este numita aplicat ie biliniara daca

este liniara n ecare argument, adica
g( +, x) = g(, x) +g(, x)
g(, x +y) = g(, x) +g(, y)
oricare ar , V
, x, y V si , K.
Propozit ia 3.24 Orice aplicat ie biliniara g : V
V K este un tensor de tip

(1, 1) ale c arui coordonate intr-o baz a B = e
1
, e
2
, ..., e
n
cu duala B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt g
i
j
= g(e
i
, e
j
).
Demonstrat ie. Avem
g
i
j
= g(e
i
, e
j
) = g(
i
k
e
k
,
m
j
e
m
) =
i
k

m
j
g(e
k
, e
m
) =
i
k

m
j
g
k
m
.
Propozit ia 3.25 Orice tensor de tip (1, 1) poate identicat cu o aplicat ie biliniara
g : V
V K.
Demonstrat ie. Folosind coordonatele T
i
j
ale tensorului T de tip (1, 1) ntr-o baza
xata B = e
1
, e
2
, ..., e
n
cu duala B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
denim aplicatia biliniara
g : V
V K, g(, x) = g(
i
e
i
, x
j
e
j
) = T
i
j

i
x
j
.
Aplicat ia g astfel denita nu depinde de alegerea bazei B utilizate deoarece alegand
alta baza B
obt inem
g(
k
e
k
, x
m
e
m
) = T
k
m
k
x
m
=
k
a

b
m
T
a
b

i
k

i
m
j
x
j
=
i
a
b
j
T
a
b

i
x
j
= T
i
j

i
x
j
.
Observat ia 3.10 Rezultatele prezentate mai sus pot generalizate n mod natural.
Orice aplicat ie (p +q)-liniara
T : V
. .
p ori
V V V
. .
q ori
K
este un tensor de tip (p, q) ale carui coordonate ntr-o baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
cu
duala B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt
T
i
1
i
2
...i
p
j
1
j
2
...j
q
= T(e
i
1
, e
i
2
, ..., e
i
p
, e
j
1
, e
j
2
, ..., e
j
q
)
si ecarui tensor de tip (p, q) i corespunde n mod natural o astfel de aplicat ie
(p +q)-liniara.
Observat ia 3.11 Plecand de la dualul V
al lui V se poate deni dualul dualului

lui V
V
= (V
numit bidualul lui V . Se poate arata ca V
se poate identica n mod natural cu

V asociind lui x V aplicat ia liniara
V
K : (x)
apart inand bidualului lui V .
Observat ia 3.12 Daca : V K si : W K sunt aplicat ii liniare atunci
g : V W K, g(v, w) = (v) (w)
este o aplicat ie biliniara numita produsul tensorial al lui cu si notata cu .
3.6 Matricea unei aplicat ii liniare
Fie V si W spat ii vectoriale peste K,
A : V W
aplicat ie liniara
B
V
= v
1
, v
2
, ..., v
n
, B
W
= w
1
, w
2
, ..., w
k
baze n V , respectiv W si e
Av
1
= a
11
w
1
+a
21
w
2
+ +a
k1
w
k
Av
2
= a
12
w
1
+a
22
w
2
+ +a
k2
w
k
.........................................
Av
n
= a
1n
w
1
+a
2n
w
2
+ +a
kn
w
k
relat ii care se pot scrie comprimat
Av
i
=
n
j=1
a
ji
w
j
.
Deoarece orice vector se poate reprezenta n mod unic sub forma
x = x
1
v
1
+x
2
v
2
+ +x
n
v
n
=
n
i=1
x
i
v
i
rezulta ca
Ax = A
_
n
i=1
x
i
v
i
_
=
n
i=1
x
i
Av
i
=
n
i=1
x
i
_
_
n
j=1
a
ji
w
j
_
_
=
n
i=1
_
_
n
j=1
a
ji
x
i
_
_
w
j
ceea ce arata ca aplicat ia liniara A este complet determinata de matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
k1
a
k2
a
kn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
numita matricea lui A n raport cu bazele B
V
si B
W
.
Observat ia 3.13 Punand
x = x
1
v
1
+x
2
v
2
+ +x
n
v
n
, y = Ax = y
1
w
1
+y
2
w
2
+ +y
k
w
k
coordonatele lui x si y = Ax verica relat ia matriceala
_
_
_
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
.
.
.
y
k
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
k1
a
k2
a
kn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Exercit iul 3.14 Sa se determine matricea aplicat iei
A : R
2
R
3
, A(x
1
, x
2
) = (2x
1
3x
2
, x
1
+ 2x
2
, x
1
x
2
)
n raport cu bazele
v
1
= (1, 1), v
2
= (1, 1)
n R
2
si
w
1
= (1, 0, 0), w
2
= (0, 1, 0), w
3
= (0, 0, 1)
n R
3
.
Rezolvare. Din relat iile
Av
1
= A(1, 1) = (1, 3, 0) = 1 w
1
+ 3 w
2
+ 0 w
3
Av
2
= A(1, 1) = (5, 1, 2) = 5 w
1
1 w
2
+ 2 w
3
rezulta ca matricea cautata este
A =
_
_
_
_
1 5
3 1
0 2
_
_
_
_
.
Propozit ia 3.26 Fie A : U V , B : V W doua aplicat ii liniaresi e B
U
,
B
V
si B
W
baze n spat iile vectoriale U, V si W respectiv. Matricea aplicat iei
BA : U W, (BA)x = B(Ax)
n raport cu bazele B
U
, B
W
este produsul dintre matricea aplicat iei B n raport cu
bazele B
V
, B
W
si matricea aplicat iei A n raport cu bazele B
U
, B
V
.
Demonstrat ie. Fie B
U
=u
1
, u
2
, ..., u
n
, B
V
=v
1
, v
2
, ..., v
m
si B
W
=w
1
, w
2
, ..., w
p
.
Daca
Au
i
=
m
j=1
a
ji
v
j
, Bv
j
=
p
k=1
b
kj
w
k
atunci
(BA)u
i
= B(Au
i
) = B
m
j=1
a
ji
v
j
=
m
j=1
a
ji
Bv
j
=
m
j=1
a
ji
p
k=1
b
kj
w
k
=
p
k=1
_
m
j=1
b
kj
a
ji
_
w
k
.
Observat ia 3.14

In cazul unei aplicat ii A : V V alegem, n general, o singura
baza.
Teorema 3.27 La o schimbare de baza matricea unei aplicat ii liniare se schimba
dupa formula
A
= S
1
AS
unde S este matricea de trecere de la baza veche la baza nou a.
Demonstrat ie. Fie bazele B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
,
S =
_
_
_
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n

n1

n2

nn
_
_
_
_
_
_
_
_
unde e
i
=
n
j=1
ji
e
j
matricea de trecere de la B la B
si e
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
k1
a
k2
a
kn
_
_
_
_
_
_
_
_
unde Ae
i
=
n
k=1
a
ki
e
k
si
A
=
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
k1
a
k2
a
kn
_
_
_
_
_
_
_
_
unde Ae
i
=
n
k=1
a
ki
e
k
matricele lui An raport cu B si respectiv B
. Din relat iile

Ae
i
= A
_
n
j=1
ji
e
j
_
=
n
j=1
ji
Ae
j
=
n
j=1
ji
n
k=1
a
kj
e
k
Ae
i
=
n
j=1
a
ji
e
j
=
n
j=1
a
ji
n
k=1
kj
e
k
rezulta
n
j=1
kj
a
ji
=
n
j=1
a
kj
ji
adica relat ia SA
= AS care implica A
= S
1
AS.
3.7 Vectori si valori proprii
Denit ia 3.28 Fie V un spat iu vectorial peste K si A : V V un operator liniar.
Spunem ca num arul K este valoare proprie a lui A daca exista un vector v ,= 0,
numit vector propriu corespunzator valorii , astfel ncat
Av = v.
Propozit ia 3.29 Daca este valoare proprie a operatorului A : V V atunci
V
= x V [ Ax = x
este subspat iu vectorial al lui V (numit subspat iul propriu corespunzator lui ).
Demonstrat ie. Avem
x, y V
, K
_
= A(x +y) = Ax +Ay = x +y = (x +y).
Exercit iul 3.15 Sa se ae valorile proprii ale operatorului
A : R
3
R
3
, A(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
2
+x
3
, x
1
+x
3
, x
1
+x
2
)
si sa se determine subspat iile proprii corespunzatoare.
Rezolvare. Fie valoare proprie a lui A. Rezulta ca exista x = (x
1
, x
2
, x
3
) ,= (0, 0, 0)
ncat
A(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
, x
2
, x
3
)
adica
(x
2
+x
3
, x
1
+x
3
, x
1
+x
2
) = (x
1
, x
2
, x
3
)
ceea ce este echivalent cu faptul ca sistemul omogen
_
_
x
2
+x
3
= x
1
x
1
+x
3
= x
2
x
1
+x
2
= x
3
adica
_
_
x
1
+x
2
+x
3
= 0
x
1
x
2
+x
3
= 0
x
1
+x
2
x
3
= 0
admite si alte solut ii n afara de (x
1
, x
2
, x
3
) = (0, 0, 0). Stim ca acest lucru se
ntampla daca si numai daca este astfel incat
1 1
1 1
1 1
= 0 (3.2)
adica
3
3 2 = 0
relat ie care conduce la valorile proprii
1
=
2
= 1 si
3
= 2. Avem
V
1
= x R
3
[ Ax = x
= (x
1
, x
2
, x
3
) [ (x
2
+x
3
, x
1
+x
3
, x
1
+x
2
) = (x
1
, x
2
, x
3
)
= (x
1
, x
2
, x
3
) [ x
1
+x
2
+x
3
= 0 = (, , ) [ , R
= (1, 0, 1) +(0, 1, 1) [ , R
si
V
2
= x R
3
[ Ax = 2x = (x
1
, x
2
, x
3
) [ x
1
= x
2
= x
3
= (1, 1, 1) [ R.
Observat ia 3.15

In raport cu baza canonica (1, 0, 0), (0, 1, 0), (0, 0, 1), matricea
lui A este
A =
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
_
iar ecuat ia (3.2) s-a obt inut scazand din ecare element situat pe diagonala prin-
cipala. Ecuat ia (3.2) se mai poate scrie
det(AI) = 0
unde
I =
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
este matricea unitate.
Propozit ia 3.30 Polinomul (numit polinomul caracteristic)
P() = det(AI) =
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
asociat unui operator liniar A : V V folosind matricea ntr-o baza xata nu

depinde de baza aleasa.
Demonstrat ie. Avem
det(A
I) = det(S
1
AS I) = det(S
1
(AI)S)
= detS
1
det(AI) detS =
1
detS
det(AI) detS = det(AI).
Observat ia 3.16 Deoarece
P() = (1)
n
n
+ (1)
n1
(a
11
+a
22
+... +a
nn
)
n1
+... + det A
rezulta ca n cazul unui operator liniar A : V V , parametrii
tr A = a
11
+a
22
+... +a
nn
(urma operatorului) si det A denit i cu ajutorul unei baze nu depind de baza aleasa.
Teorema 3.31 Fie V un spat iu vectorial peste K si e A : V V un operator
liniar. Numarul K este valoare proprie a lui A daca si numai daca este radacina
a polinomului caracteristic, adica daca P() = 0.
Demonstrat ie. Conform denit iei, K este valoare proprie daca si numai daca
exista x ,= 0 cu Ax = x.

Intr-o baza xata, acest lucru este echivalent cu faptul ca
sistemul
_
_
(a
11
)x
1
+a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
)x
2
+ +a
2n
x
n
= 0
...................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+ + (a
nn
)x
n
= 0
are si alte solut ii n afara de (0, 0, ..., 0), ceea ce are loc daca si numai daca
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
= 0.
In cazul n care V este spat iu vectorial real numai radacinile reale ale polinomului
caracteristic sunt valori proprii ale lui A.
Denit ia 3.32 Fie A : V V un operator liniar. Spunem ca subspat iul W V
este subspat iu invariant daca
A(W) W
adica daca
w W =Aw W.
Propozit ia 3.33 Subspat iile proprii ale unui operator liniar sunt subspat ii invari-
ante.
Demonstrat ie. Fie A : V V un operator liniar, o valoare proprie a lui A si e
V
subspat iul propriu corespunzator. Daca w V
atunci Aw = w V
.
Exercit iul 3.16 Aratat i ca n cazul rotat iei de unghi n jurul axei Oz
: R
3
R
3
,
(x, y, z) = (x cos y sin, x sin +y cos , z)

subspat iile
W
1
= (0, 0, z) [ z R (axa Oz)
W
2
= (x, y, 0) [ x, y R (planul xOy)
sunt subspat ii invariante.
Propozit ia 3.34 Daca subspat iul W V de dimensiune m este subspat iu invariant
al operatorului A : V V atunci exista o baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
a lui V n raport
cu care matricea lui A are forma
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1m
a
1m+1
a
1n
a
21
a
22
a
2m
a
2m+1
a
2n

a
m1
a
m2
a
mm
a
mm+1
a
mn
0 0 0 a
m+1,m+1
a
m+1,n
0 0 0 a
m+2,m+1
a
m+2,n

0 0 0 a
n,m+1
a
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Demonstrat ie. Baza B se poate obt ine completand o baza e
1
, e
2
, ..., e
m
a lui W
pana la o baza a lui V.
3.8 Forma diagonala a matricei unei aplicat ii liniare
Am aratat ca valorile proprii ale operatorului
A : R
3
R
3
, A(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
2
+x
3
, x
1
+x
3
, x
1
+x
2
)
sunt
1
=
2
= 1,
3
= 2 si ca subspat iile proprii corespunzatoare sunt
V
1
= (1, 0, 1) +(0, 1, 1) [ , R
si
V
2
= (1, 1, 1) [ R.
Matricea lui An raport cu baza
v
1
= (1, 0, 1), v
2
= (0, 1, 1), v
3
= (1, 1, 1)
a lui R
3
formata din vectori proprii ai lui A are forma diagonala
A =
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
_
_
.
Propozit ia 3.35 Matricea unui operator liniar A : V V n raport cu o baza B
este o matrice diagonala daca si numai daca B este formata doar din vectori proprii
ai lui A.
Demonstrat ie. Daca B = v
1
, v
2
, ..., v
n
este o baza a lui V formata din vectori
proprii ai lui A
Av
i
=
i
v
i
(unele dintre numerele
1
,
2
, ...,
n
putand egale) atunci matricea lui An aceasta
baza este
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0 0 0 0
0
2
0 0 0
0 0
3
0 0

0 0 0 0
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Invers, daca matricea lui A n raport cu o baza B = w
1
, w
2
, ..., w
n
are forma
diagonala
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0 0 0 0
0
2
0 0 0
0 0
3
0 0

0 0 0 0
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
atunci
Aw
i
=
i
w
i
oricare ar i 1, 2, ..., n. Deoarece o baza nu poate cont ine vectorul nul rezulta
ca w
1
, w
2
, ..., w
n
sunt vectori proprii ai lui A si
1
,
2
, ...,
n
valorile proprii core-
spunzatoare.
Exercit iul 3.17 Sa se arate ca nu exista o baza n raport cu care matricea opera-
torului
A : R
2
R
2
, A(x
1
, x
2
) = (2x
1
+x
2
, 2x
2
)
sa e matrice diagonala.
Rezolvare. Este sucient sa aratam ca nu exista o baza a lui R
2
formata din vectori
proprii ai lui A.

In raport cu baza canonica e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) matricea lui A
este
A =
_
2 1
0 2
_
.
Polinomul caracteristic
P() =
2 1
0 2
= (2 )
2
admite radacinile
1
=
2
= 2. Singura valoare proprie este = 2 si subspat iul
propriu corespunzator este
V
2
= (x
1
, x
2
) R
2
[ A(x
1
, x
2
) = 2(x
1
, x
2
)
= (x
1
, x
2
) R
2
[ (2x
1
+x
2
, 2x
2
) = (2x
1
, 2x
2
)
= (, 0) [ R = (1, 0) [ R
ceea ce arata ca tot i vectorii proprii ai lui A sunt de forma (1, 0). Nu exista doi
vectori proprii liniar independent i care sa formeze o baza a lui R
2
.
Exercit iul 3.18 Rotat ia de unghi a planului
: R
2
R
2
,
(x, y) = (x cos y sin, x sin +y cos )

admite valori proprii numai n cazul n care Z.
Observat ia 3.17 Studiul unui operator liniar devine mai usor de realizat prin uti-
lizarea unei baze n raport cu care matricea lui este diagonala. O astfel de baza nu
exista n toate cazurile.
Observat ia 3.18 Daca exista o baza n raport cu care matricea lui A este diagonala
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0 0 0 0
0
2
0 0 0
0 0
3
0 0

0 0 0 0
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
atunci radacinile polinomului caracteristic
P() =
1
0 0 0 0
0
2
0 0 0
0 0
3
0 0

0 0 0 0
n
= (
1
)(
2
) (
n
)
sunt
1
,
2
, ...,
n
, si apart in toate lui K (numarul lor, t inand seama de multiplicitat i
este dimV ).
Denit ia 3.36 Fie A : V V un operator liniar si o valoare proprie a lui
A. Spunem ca are multiplicitatea algebrica k daca este radacina de ordinul
k a polinomului caracteristic. Prin multiplicitate geometrica a lui se nt elege
dimensiunea subspat iului propriu V
corespunzator lui .
1
, v
2
, ..., v
k
sunt vectori proprii ai operatorului A : V
V corespunzatori la valori proprii distincte
1
,
2
, ...,
k
Av
i
=
i
v
i
atunci v
1
, v
2
, ..., v
k
este sistem de vectori liniar independent i.
Demonstrat ie (cazul n = 3). Din
1
v
1
+
2
v
2
+
3
v
3
= 0 (3.3)
rezulta
A(
1
v
1
+
2
v
2
+
3
v
3
) = 0
adica relat ia
1
Av
1
+
2
Av
2
+
3
Av
3
= 0
care se mai scrie
1
v
1
+
2
2
v
2
+
3
3
v
3
= 0. (3.4)
Adunand relat ia (3.4) cu relat ia (3.3) nmult ita cu (
3
) se obt ine
1
(
1
3
)v
1
+
2
(
2
3
)v
2
= 0. (3.5)
Aplicand operatorul A relat iei (3.5) obt inem
1
(
1
3
)
1
v
1
+
2
(
2
3
)
2
v
2
= 0. (3.6)
Adunand relat ia (3.6) cu relat ia (3.5) nmult ita cu (
2
) rezulta
1
(
1
3
)(
1
2
)v
1
= 0.
Deoarece
1
,
2
,
3
sunt distincte si v
1
,= 0 rezulta
1
= 0 si apoi din (3.5) obt inem
2
= 0.

Inlocuind n (3.3) pe
1
si
2
cu 0 deducem ca
3
= 0.
Observat ia 3.19 Din propozit ia anterioara rezulta existent a formei diagonale n
cazul n care radacinile polinomului caracteristic apart in toate corpului K peste care
este considerat V si sunt toate distincte.
Teorema 3.38 Fie V un spat iu vectorial peste K si e A : V V un operator
liniar. Exista o baza a lui V n raport cu care matricea lui A este diagonala daca si
numai daca toate radacinile polinomului caracteristic apart in lui K si pentru ecare
dintre ele multiplicitatea algebrica este egala cu cea geometrica.
Demonstrat ie. (n cazul a doua radacini
1
,=
2
cu multiplicitat ile 2 si respectiv 3).
In cazul considerat dimV = 2 +3 = 5, dimV
1
= 2 si dimV
2
= 3. Fie v
1
, v
2
baza
n
V
1
= x V [ Ax =
1
x
si w
1
, w
2
, w
3
baza n
V
2
= x V [ Ax =
2
x .
Este sucient sa aratam ca v
1
, v
2
, w
1
, w
2
, w
3
este baza n V . Fie
1
v
1
+
2
v
2
+
3
w
1
+
4
w
2
+
5
w
3
= 0. (3.7)
Aplicand A obt inem
1
(
1
v
1
+
2
v
2
) +
2
(
3
w
1
+
4
w
2
+
5
w
3
) = 0.
Adunand aceasta relat ie cu relat ia (3.7) nmult ita cu (
2
) obt inem
(
1
2
)(
1
v
1
+
2
v
2
) = 0
de unde
1
=
2
= 0.

Inlocuind n (3.7) rezulta
3
=
4
=
5
= 0.
Observat ia 3.20 Orice matrice
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
/
nn
(K)
este matricea n raport cu baza canonica
B = e
1
= (1, 0, 0, ..., 0), e
2
= (0, 1, 0, ..., 0), ... , e
n
= (0, 0, ..., 0, 1)
a operatorului liniar
A : K
n
K
n
, A
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Denit ia 3.39 Prin valoare proprie a unei matrice (respectiv vector propriu
al unei matrice) A /
nn
(K) se nt elege o valoare proprie (respectiv vector
propriu) al operatorului liniar asociat A : K
n
K
n
.
Denit ia 3.40 Spunem ca matricea A /
nn
(K) este diagonalizabila daca op-
eratorului liniar asociat A : K
n
K
n
este diagonalizabil.
84
Capitolul 4
Spat ii vectoriale euclidiene
Denit ia 4.1 Fie V un spat iu vectorial real (adica K = R). Prin produs scalar
pe V se int elege o aplicat ie
, ) : V V R
astfel incat
a) x +y, z) = x, z) +y, z), x, y V si , R
b) x, y) = y, x), x, y V
c) x, x) 0, x V si
x, x) = 0 daca si numai daca x = 0.
Un spat iu vectorial real considerat mpreuna cu un produs scalar xat este numit
spat iu vectorial euclidian real.
Denit ia 4.2 Fie V un spat iu vectorial complex (adica K = C). Prin produs
scalar pe V se int elege o aplicat ie
, ) : V V C
astfel incat
a) x +y, z) = x, z) +y, z), x, y V si , C
b) x, y) = y, x), x, y V
85
c) x, x) 0, x V si
x, x) = 0 daca si numai daca x = 0.
Un spat iu vectorial complex considerat mpreuna cu un produs scalar xat este numit
spat iu vectorial euclidian complex.
Observat ia 4.1 In cazul produsului scalar denit pe un spat iu vectorial complex,
x, y +z) = x, y) +

x, z), x, y V si , C.
Intr-adevar,
x, y +z) = y +z, x) = y, x) +

z, x) = x, y) +

x, z).
Exercit iul 4.1 Relat ia
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), (y
1
, y
2
, ..., y
n
)) =
n
j=1
x
j
y
j
deneste produsul scalar uzual pe spat iul vectorial real R
n
, iar relat ia
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), (y
1
, y
2
, ..., y
n
)) =
n
j=1
x
j
y
j
deneste produsul scalar uzual pe spat iul vectorial complex C
n
.
Teorema 4.3 (Inegalitatea Cauchy). Daca , ) : V V K este produs scalar
atunci
[x, y)[
2
x, x) y, y)
oricare ar x, y V .
Demonstrat ie. Relat ia este evident vericata n cazul y = 0. Daca y ,= 0 atunci
x +y, x +y) 0, K
adica
x, x) +y, x) +

x, y) +
y, y) 0, K.
Alegand
=
x, y)
y, y)
Spat ii vectoriale euclidiene 87
relat ia devine
x, x)
[x, y)[
2
y, y)

[x, y)[
2
y, y)
+
[x, y)[
2
y, y)
0.
adica x, x) y, y) [x, y)[
2
.
Denit ia 4.4 Fie V un spat iu vectorial peste K. Prin norma pe V se nt elege o
aplicatie
[[.[[ : V R
astfel nc at
a) [[x[[ 0, x V si
[[x[[ = 0 daca si numai daca x = 0
b) [[x +y[[ [[x[[ +[[y[[, x, y V
c) [[x[[ = [[ [[x[[, x V si K.
Propozit ia 4.5 Daca , ) : V V K este produs scalar atunci
[[ [[ : V R, [[x[[ =
_
x, x)
este o norm a pe V .
Demonstrat ie. Avem
[[x[[ =
_
x, x) 0 si [[x[[ = 0 x = 0
[[x[[ =
_
x, x) =
_
x, x) = [[ [[x[[
[[x +y[[
2
= x +y, x +y)
= x, x) +x, y) +y, x) +y, y)
= [[x[[
2
+ 2 Rex, y) +[[y[[
2
[[x[[
2
+ 2 [Rex, y)[ +[[y[[
2
[[x[[
2
+ 2 [x, y)[ +[[y[[
2
[[x[[
2
+ 2 [[x[[ [[y[[ +[[y[[
2
= ([[x[[ +[[y[[)
2
deoarece
[Re(a + ib)[ = [a[ =
a
2
_
a
2
+b
2
= [a + ib[
si conform inegalitat ii Cauchy [x, y)[
_
x, x) y, y) = [[x[[ [[y[[.
4.2 Baze ortonormate
Observat ia 4.2 Folosind norma
[[ [[ : V R, [[x[[ =
_
x, x)
asociata produsului scalar, inegalitatea Cauchy
[x, y)[
2
x, x) y, y)
se poate scrie
[x, y)[ [[x[[ [[y[[.
In particular, din aceasta relat ie rezulta ca
0
[x, y)[
[[x[[ [[y[[
1
pentru x ,= 0 si y ,= 0. In cazul unui spat iu vectorial real
1
x, y)
[[x[[ [[y[[
1.
Numarul [0, ] cu proprietatea
cos =
x, y)
[[x[[ [[y[[
este numit unghiul dintre x si y. Relat ia anterioara se mai poate scrie
x, y) = [[x[[ [[y[[ cos .
Denit ia 4.6 Spunem ca vectorii x, y V sunt ortogonali si scriem x y daca
x, y) = 0.
Denit ia 4.7 Spunem ca vectorul x V este ortogonal pe submult imea M
V si scriem x M daca
x y, y M.
Denit ia 4.8 Spunem c a v
1
, v
2
, ..., v
k
V este un sistem ortogonal (sau sis-
tem de vectori ortogonali) daca
v
i
, v
j
) = 0
oricare ar i ,= j din 1, 2, ..., k.
Propozit ia 4.9 Orice sistem de vectori ortogonali nenuli este un sistem liniar in-
dependent.
1
, v
2
, ..., v
k
un sistem ortogonal de vectori nenuli. Din
1
v
1
+
2
v
2
+ +
k
v
k
= 0
rezulta ca
0 =
1
v
1
+
2
v
2
+ +
k
v
k
, v
1
)
=
1
v
1
, v
1
) +
2
v
2
, v
1
) + +
k
v
k
, v
1
)
=
1
[[v
1
[[
2
+
2
0 + +
k
0.
Deoarece v
1
,=0 se obt ine
1
=0. Similar se arata ca
2
=0, ... ,
k
=0.
v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (1, 1, 0), v
3
= (0, 0, 1) R
3
este un sistem ortogonal n raport cu produsul scalar uzual
(x
1
, x
2
, x
3
), (y
1
, y
2
, y
3
)) =
3
j=1
x
j
y
j
.
Rezolvare. Avem
v
1
, v
2
) = (1, 1, 0), (1, 1, 0)) = 1 1 + 1 (1) + 0 0 = 0
v
1
, v
3
) = (1, 1, 0), (0, 0, 1)) = 1 0 + 1 0 + 0 1 = 0
v
2
, v
3
) = (1, 1, 0), (0, 0, 1)) = 1 0 + (1) 0 + 0 1 = 0.
Propozit ia 4.10 Proiect ia ortogonala a vectorului x pe vectorul u ,= 0 este vectorul
T
u
x =
x, u)
u, u)
u.
Demonstrat ie. Proiect ia lui x pe u este un vector de forma u. Impunand ca
proiect ia sa e ortogonala , adica
(x u) u
obt inem relat ia
x u, u) = 0
care conduce la =
x,u
u,u
.
Observat ia 4.3 Daca vectorul u este un vector unitar (versor), adica
[[u[[ = 1
atunci proiect ia lui x pe u este vectorul
T
u
x = x, u) u.
Teorema 4.11 (Metoda de ortogonalizare Gram-Schmidt). Daca v
1
, v
2
, v
3
, ...
este un sistem liniar independent (nit sau innit) atunci w
1
, w
2
, w
3
, ... , unde
w
1
= v
1
w
2
= v
2
v
2
,w
1
w
1
,w
1
w
1
w
3
= v
3
v
3
,w
1
w
1
,w
1
w
1
v
3
,w
2
w
2
,w
2
w
2
..........................................................
este un sistem ortogonal astfel inc at
v
1
, v
2
, ... , v
k
) = w
1
, w
2
, ... , w
k
)
oricare ar k 1, 2, 3, ....
Demonstrat ie. Avem
w
2
, w
1
) =
_
v
2
v
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
, w
1
_
= v
2
, w
1
)
v
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
, w
1
) = 0.
Similar se arata ca oricare vector w
k
este ortogonal pe vectorii w
1
, w
2
, ... , w
k1
.
Denit ia 4.12 Spunem ca e
1
, e
2
, ... , e
k
este un sistem ortonormat daca
e
i
, e
j
) =
ij
=
_
1 daca i = j
0 daca i ,= j
Teorema 4.13 (Metoda de ortonormalizare Gram-Schmidt). Daca v
1
, v
2
, v
3
, ...
este un sistem liniar independent (nit sau innit) atunci e
1
, e
2
, e
3
, ... , unde
e
1
=
v
1
||v
1
||
e
2
=
v
2
v
2
,e
1
e
1
||v
2
v
2
,e
1
e
1
||
e
3
=
v
3
v
3
,e
1
e
1
v
3
,e
2
e
2
||v
3
v
3
,e
1
e
1
v
3
,e
2
e
2
||
..........................................................
este un sistem ortonormat astfel incat
v
1
, v
2
, ... , v
k
) = e
1
, e
2
, ... , e
k
)
oricare ar k 1, 2, 3, ....
Demonstrat ie. Prin calcul direct se arata ca e
2
e
1
, apoi e
3
e
1
si e
3
e
2
, etc.
Observat ia 4.4 Un sistem ortonormat e
1
, e
2
, ... , e
k
este format din vectori uni-
tari
[[e
j
[[ =
_
e
j
, e
j
) = 1
si ortogonali.
Denit ia 4.14 Prin baza ortonormata se nt elege o baza e
1
, e
2
, ... , e
n
cu
e
i
, e
j
) =
ij
adica o baza care este n acelasi timp sistem ortonormat.
Teorema 4.15 Daca B = e
1
, e
2
, ... , e
n
este o baza ortonormata atunci
x =
n
i=1
x, e
i
)e
i
, x V
x, y) =
n
i=1
x, e
i
) e
i
, y), x, y V
[[x[[ =
_
n
i=1
[x, e
i
)[
2
, x V.
Demonstrat ie. Orice vector x V se poate scrie ca o combinat ie liniara
x =
n
i=1
x
i
e
i
si avem
x, e
k
) =
_
n
i=1
x
i
e
i
, e
k
_
=
n
i=1
x
i
e
i
, e
k
) =
n
i=1
x
i
ik
= x
k
x, y) =
_
n
i=1
x, e
i
)e
i
, y
_
=
n
i=1
x, e
i
) e
i
, y)
[[x[[
2
= x, x) =
n
i=1
x, e
i
) e
i
, x) =
n
i=1
[x, e
i
)[
2
.
Exercit iul 4.3 Sa se indice o baza ortonormata pentru spat iul vectorial
V = x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+x
2
+x
3
= 0 .
Rezolvare. Deoarece
V = (x
1
, x
2
, x
1
x
2
) [ x
1
, x
2
R = x
1
(1, 0, 1) +x
2
(0, 1, 1) [ x
1
, x
2
R
vectorii liniar independent i v
1
= (1, 0, 1) si v
2
= (0, 1, 1) formeaza o baza a
lui V . Ortonormalizam aceasta baza prin metoda Gram-Schmidt si obt inem baza
ortonormata e
1
, e
2
, unde
e
1
=
v
1
||v
1
||
=
(1,0,1)
1
2
+0
2
+(1)
2
=
(1,0,1)
2
=
_
1
2
, 0,
1
2
_
e
2
=
v
2
v
2
,e
1
e
1
||v
2
v
2
,e
1
e
1
||
=
(0,1,1)
1
2
_
1
2
,0,
1
2
_
(0,1,1)
1
2
_
1
2
,0,
1
2
_
=
_
6
,
2
6
,
1
6
_
.
4.3 Complementul ortogonal al unui subspat iu
Propozit ia 4.16 Fie V un spat iu cu produs scalar. Mult imea vectorilor ortogonali
pe o submult ime M a lui V
M
= v V [ v x, x M
este un spat iu vectorial.
Demonstrat ie. Oricare ar x M avem
v, w M
, K
_
= v +w, x) = v, x) +w, x) = 0 + 0 = 0
si prin urmare v +w M
.
Exercit iul 4.4 Indicat i o baza a spat iului M
n cazul M = (1, 2, 3) R
3
.
Rezolvare. Avem
M
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ (x
1
, x
2
, x
3
), (1, 2, 3)) = 0
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
= 0
= (2x
2
3x
3
, x
2
, x
3
) [ x
2
, x
3
R
= x
2
(2, 1, 0) +x
3
(3, 0, 1) [ x
2
, x
3
R.
Vectorii liniar independent i (2, 1, 0) si (3, 0, 1) formeaza o baza a spat iului M
.
Teorema 4.17 Daca W este un subspat iu al spat iului (nit-dimensional) V atunci
V = W W
.
Demonstrat ie. Daca x W W
atunci [[x[[ =
_
x, x) = 0, ceea ce conduce la
W W
= 0. Este sucient sa mai aratam ca dim W+dim W
=dim V . Plecam
de la o baza ortonormata e
1
, e
2
, ..., e
k
a lui W pe care apoi o completam pana
la o baza e
1
, e
2
, ..., e
k
, v
1
, v
2
, ..., v
nk
a lui V . Ortonormalizand acesta baza prin
metoda Gram-Schmidt obt inem o baza ortonormata e
1
, e
2
, ..., e
k
, e
k+1
, e
k+2
, ..., e
n
a lui V . Se constata imediat ca e

k+1
, e
k+2
, ..., e
n
est baza a lui W
si prin urmare
dim W+dim W
=dim V.
4.4 Adjunctul unui operator liniar
Propozit ia 4.18 Daca vectorii x, y V sunt astfel incat
x, v) = y, v), v V (4.1)
atunci x = y.
Demonstrat ie. Din relat ia (4.1) rezulta
x y, v) = 0, v V.
In particular, alegand v = x y obtinem
x y, x y) = 0
adica
[[x y[[
2
= 0
relat ie care conduce la x = y.
Propozit ia 4.19 Daca A : V V este un operator liniar atunci exista un oper-
ator liniar A
: V V unic determinat astfel incat

A
x, y) = x, Ay), x, y V. (4.2)
1
, e
2
, ..., e
n
o baza ortonormata a lui V . Stim ca oricare
ar v V avem
v =
n
i=1
v, e
i
)e
i
.
In particular, operatorul pe care-l cautam trebuie sa verice relat ia

A
x =
n
i=1
A
x, e
i
)e
i
=
n
i=1
x, Ae
i
)e
i
(4.3)
pe care o vom alege drept denit ie a operatorului A
. Relat ia (4.3) deneste un

operator liniar
A
(x+y) =
n
i=1
x+y, Ae
i
)e
i
=
n
i=1
x, Ae
i
)e
i
+
n
i=1
y, Ae
i
)e
i
= A
x+A
y.
Operatorul denit cu ajutorul relat iei (4.3) verica relat ia (4.2)
A
x, y) =
n
i=1
x, Ae
i
)e
i
, y) =
n
i=1
x, Ae
i
)e
i
, y)
=
n
i=1
x, y, e
i
)Ae
i
) = x, A(
n
i=1
y, e
i
)e
i
)) = x, Ay).
Presupunand ca B : V V este un alt operator liniar astfel ncat
Bx, y) = x, Ay), x, y V. (4.4)
rezulta ca pentru orice x
A
x, y) = Bx, y), y V
relat ie care conduce la A
x = Bx.
Denit ia 4.20 Fie A : V V un operator liniar. Operatorul liniar A
: V V
care verica relat ia
A
x, y) = x, Ay), x, y V. (4.5)
se numeste adjunctul lui A.
Propozit ia 4.21 Daca A, B : V V sunt operatori liniari si K atunci
A+B : V V, (A+B)x = Ax +Bx
A : V V, (A)x = Ax
AB : V V, (AB)x = A(Bx)
sunt operatori liniari si
(A
=A, (A+B)
=A
+B
, (A)
, (AB)
=B
.
Demonstrat ie. Avem
(A+B)(x +y) = A(x +y) +B(x +y) = Ax +Ay +Bx +By
= (A+B)x +(A+B)y
(A)(x +y) = A(x +y) = Ax +Ay = (A)x +(A)y
(AB)(x +y) = A(B(x +y)) = A(Bx +By) = A(Bx) +A(By)
= (AB)x +(AB)y.
Relat ia (A
= A rezulta din
(A
x, y) = x, A
y) = Ax, y), x, y V.
Avem
(A+B)
x, y) =x, (A+B)y)=x, Ay) +x, By)

=A
x, y) +B
x, y)=(A
+B
)x, y)
adica pentru orice x V
(A+B)
x, y)=(A
+B
)x, y), y V
ceea ce conduce la (A+B)
= A
+B
. Similar, pentru orice x V avem

(A)
x, y) = x, (A)y) = x, Ay) =

x, Ay)
=

A
x, y) =
x, y) = (
)x, y), y V
si acesta relat ie conduce la
(A)
x = (
)x, x V
adica (A)
=

A
. Oricare ar x V avem relat ia

(AB)
x, y) = x, (AB)y) = x, A(By)) = A
x, By)
= B
(A
x), y) = (B
)x, y), y V
care conduce la (AB)
= B
.
Propozit ia 4.22 Matricea adjunctului A
al unui operator liniar A L(V ) n

raport cu o baza ortonormata este complex conjugata transpusei matricei A a oper-
atorului A in raport cu aceeasi baza.
Demonstrat ie. Fie
A=
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
, A
=
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
matricele lui A si A
n raport cu baza ortonormata e

1
, e
2
, ..., e
n
, adica
Ae
j
=
n
i=1
a
ij
e
i
, A
e
j
=
n
i=1
a
ij
e
i
. (4.6)
Conform formulei de reprezentare a unui vector n raport cu o baza ortonormata
v =
n
i=1
v, e
i
)e
i
avem
Ae
j
=
n
i=1
Ae
j
, e
i
)e
i
, A
e
j
=
n
i=1
A
e
j
, e
i
)e
i
(4.7)
Din relat iile (4.6) si (4.7) rezulta
a
ij
= Ae
j
, e
i
), a
ij
= A
e
j
, e
i
)
ceea ce conduce la
a
ij
= A
e
j
, e
i
) = e
j
, Ae
i
) = Ae
i
, e
j
) = a
ji
.
4.5 Operatori autoadjunct i
Denit ia 4.23 Prin operator autoadjunct (sau hermitian)se nt elege un oper-
ator liniar A : V V astfel incat A
= A, adica un operator astfel ncat

Ax, y) = x, Ay), x, y V. (4.8)
Notat ie. Vom nota cu /(V ) mult imea operatorilor autoadjunct i denit i pe V , adica
/(V ) = A L(V ) [ A
= A
= A L(V ) [ Ax, y) = x, Ay), x, y V .
Propozit ia 4.24
a) A, B /(V ) = A+B /(V )
b)
A /(V )
R
_
= A /(V )
c) Daca A, B /(V ) atunci :
AB /(V ) AB = BA
d) Daca operatorul A /(V ) este inversabil atunci A
1
/(V ).
Demonstrat ie. Vom utiliza propozitia 4.21.
a) Avem (A+B)
= A
+B
= A+B
b) Avem (A)
= A
= A.
c) Daca AB /(V ) atunci AB = (AB)
= B
= BA.
Daca AB = BA atunci (AB)
= B
= BA = AB si deci AB /(V ).
d) Avem A
1
x, y) = A
1
x, A(A
1
y)) = A(A
1
x), A
1
y) = x, A
1
y).
Denit ia 4.25 Spunem ca
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
este o matrice hermitica daca
t

A = A
adica daca
a
ij
= a
ji
, i, j 1, 2, ..., n.
Propozit ia 4.26 Un operator liniar A : V V este operator autoadjunct daca si
numai daca matricea lui n raport cu o baza ortonormata este o matrice hermitic a.
Demonstrat ie. Armt ia rezulta din propozit ia 4.22.
Teorema 4.27 Daca A : V V este un operator autoadjunct atunci:
a) toate valorile proprii sunt reale
b) vectorii proprii corespunz atori la valori proprii distincte sunt ortogonali.
Demonstrat ie. a) Fie o valoare proprie a lui A si v ,= 0 un vector propriu core-
spunzator
Av = v.
In cazul x = y = v relat ia
Ax, y) = x, Ay) (4.9)
vericata de A oricare ar x, y V devine succesiv
Av, v) = v, Av)
v, v) = v, v)
v, v) =

v, v)
[[v[[
2
=

[[v[[
2
=

.
b) Fie
1
,=
2
doua valori proprii distincte si v
1
, v
2
vectori proprii corespunzatori
Av
1
=
1
v
1
, Av
2
=
2
v
2
.
In cazul x = v
1
, y = v
2
relat ia (4.9) se poate scrie succesiv
Av
1
, v
2
) = v
1
, Av
2
)
1
v
1
, v
2
) = v
1
,
2
v
2
)
1
v
1
, v
2
) =
2
v
1
, v
2
)
(
1
2
)v
1
, v
2
) = 0
v
1
, v
2
) = 0.
Propozit ia 4.28 In cazul unui operator autoadjunct radacinile polinomului carac-
teristic sunt reale.
Demonstrat ie. Fie A /(V ),
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
matricea lui An raport cu o baza ortonormata si e
1
C o radacina a polinomului
caracteristic

a
11
1
a
12
a
1n
a
21
a
22
1
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
= 0.
In aceste condit ii sistemul de ecuat ii
_
_
(a
11
1
)x
1
+a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
1
)x
2
+ +a
2n
x
n
= 0
..................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+ + (a
nn
1
)x
n
= 0
admite n C
n
o solut ie (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ,= (0, 0, ..., 0). Adunand ecuat iile sistemului
nmult ite respectiv cu x
1
, x
2
, ..., x
n
obt inem relat ia
n
j,k=1
a
jk
x
k
x
j
=
1
n
j=1
x
j
x
j
.
Deoarece matricea A este hermitica , adica a
jk
= a
kj
, rezulta
1
=
n
j,k=1
a
jk
x
k
x
j
n
j=1
[x
j
[
2
=
n
j,k=1
a
kj
x
k
x
j
n
j=1
[x
j
[
2
=

1
.
Observat ia 4.5 Valorile proprii ale unui operator liniar A : V V sunt radacinile
polinomului caracteristic care apart in corpului K peste care este considerat V . In
particular, rezultatul anterior ne arata ca orice operator autoadjunct admite cel
putin o valoare proprie, indiferent daca K = R sau K = C. Vom arata n continuare
ca orice operator autoadjunct este diagonalizabil.
Teorema 4.29 Daca A : V V este un operator autoadjunct atunci exist a o
baza ortonormat a n raport cu care matricea lui A este o matrice diagonala.
Demonstrat ie. Utilizam metoda induct iei matematice. Armat ia este, evident,
adevarata n cazul dimV = 1. Presupunand ca armat ia este este adevarata n
cazul spat iilor de dimensiune n1 aratam ca ea este adevarata si pentru spat iile de
dimensiune n. Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n si e A /(V ). Stim ca
A admite cel put in o valoare proprie
1
. Fie v
1
,= 0 un vector propriu corespunzator
Av
1
=
1
v
1
.
Vectorul unitar e
1
=
v
1
||v
1
||
este si el vector propriu corespunzator valorii proprii
1
Ae
1
= A
_
v
1
[[v
1
[[
_
=
1
[[v
1
[[
Av
1
=
1
e
1
.
Subspat iul vectorilor ortogonali pe e
1
W = e
1
= x V [ x, e
1
) = 0
este un spat iu vectorial de dimensiune n 1 si spane
1
W = V . El este un
subspat iu invariant al lui A
x W = Ax, e
1
) = x, Ae
1
) =
1
x, e
1
) = 0 = Ax W.
Relat ia
Ax, y) = x, Ay)
ind vericata oricare ar x, y V rezulta ca restrict ia lui A la W
A[
W
: W W
verica relat ia
A[
W
x, y) = x, A[
W
y)
oricare ar x, y W, adica este un operator autoadjunct. Conform ipotezei de
induct ie exista o baza ortonormata e
2
, e
3
, ..., e
n
a lui W n raport cu care matricea
lui A[
W
este diagonala
A[
W
=
_
_
_
_
_
2
0 0
0
3
0

0 0
n
_
_
_
_
_
Sistemul de vectori e
1
, e
2
, e
3
, ..., e
n
este o baza ortonormata a lui V n raport cu
care matricea lui A este
A =
_
_
_
_
_
_
_
1
0 0 0
0
2
0 0
0 0
3
0

0 0 0
n
_
_
_
_
_
_
_
.
4.6 Transformari unitare
Denit ia 4.30 Fie (V, , )) un spat iu vectorial euclidian complex (nit-dimensional).
Prin transformare unitara (numita si operator unitar) se nt elege o aplicat ie
liniara A : V V cu proprietatea
Ax, Ay) = x, y), x, y V.
Observat ia 4.6 Transformarile unitare pastreaza nemodicat produsul scalar a doi
vectori si norma unui vector
[[Ax[[ =
_
Ax, Ax) =
_
x, x) = [[x[[, x V.
Propozit ia 4.31 Daca A, B L(V ) sunt transformari unitare atunci AB este
transformare unitara. Orice transformare unitara A este bijectiva si A
1
este trans-
formare unitara.
Demonstrat ie. Daca A si B sunt transformari unitare atunci
(AB)x, (AB)y) = A(Bx), A(By)) = Bx, By) = x, y), x, y V.
Daca A este transformare unitara atunci ker A = 0
Ax = 0 = [[x[[ = [[Ax[[ = 0 = x = 0.
Conform teoremei 3.4 rezulta ca
dimImA = dimV dimKer A = dimV
ceea ce arata ca A este surjectiva. Transformarea A
1
este unitara
x, y) = A(A
1
x), A(A
1
y)) = A
1
x, A
1
y).
Observat ia 4.7 Deoarece transformarea identica
I : V V : x x
este o transformare unitara si compunerea aplicat iilor este o operat ie asociativa
(A(BC))x = A((BC)x) = A(B(Cx)) = (AB)(Cx) = ((AB)C)x, x V
din propozit ia anterioara rezulta ca pe mult imea transformarilor unitare
A : V V [ Ax, Ay) = x, y), x, y V
exista o structura naturala de grup (numit grupul transformarilor unitare ale lui V ).
Propozit ia 4.32 Fie A L(V ). Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
a) A este transformare unitara
b) A
A = I
c) transformarea A este bijectiva si A
1
= A
.
Demonstrat ie. Aratam ca a) b) c) a). Daca A este transformare unitara,
adica
Ax, Ay) = x, y), x, y V
atunci
A
Ax, y) = x, y), x, y V
relat ie care conduce la A
A = I. Daca A
A = I atunci A
AA
1
= A
1
, adica
A
= A
1
. Daca A este bijectiva si A
1
= A
atunci
Ax, Ay) = A
Ax, y) = A
1
Ax, y) = x, y), x, y V.
Propozit ia 4.33 Fie A /
nn
(C) o matrice cu n linii si n coloane cu elemente
numere complexe si e A
=
t

A adjuncta ei. Relat iile
AA
= I, A
A = I, A
1
= A
.
unde I /
nn
(C) este matricea unitate, sunt echivalente.
Demonstrat ie. Daca AA
= I atunci A este inversabila

AA
= I = detA detA
= detI = 1 = detA ,= 0
si nmult ind relat ia AA
= I cu A
1
la stanga rezulta A
1
= A
. Similar, daca
A
A = I atunci A este inversabila

A
A = I = detA
detA = detI = 1 = detA ,= 0

si nmult ind relat ia A
A = I cu A
1
la dreapta rezulta A
1
= A
. Evident, relat ia
A
1
= A
implica celelalte doua relat ii.

Denit ia 4.34 Matricea A/
nn
(C) este numita matrice unitara daca
A
A=I
(condit ie echivalenta cu A
1
=A
si AA
= I).
Observat ia 4.8 Daca A este o matrice unitara atunci [detA[ = 1. Intr-adevar
A
A=I = detA detA
= 1 = [detA[
2
= 1.
Teorema 4.35 Matricea de trecere ntre doua baze ortonormate este o matrice uni-
tara.
Demonstrat ie. Fie e
1
, e
2
, ..., e
n
si e
1
, e
2
, ..., e
n
doua baze ortonormate si e
S =
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n

n1

n2

nn
_
_
_
_
_
, S
=
_
_
_
_
_

11

21

n1

12

22

n2

1n

2n

nn
_
_
_
_
_
matricea de trecere ntre cele doua baze si adjuncta ei, adica
e
j
=
n
i=1
ij
e
i
.
Avem
ij
= e
i
, e
j
) =
n
k=1
ki
e
k
,

n
m=1
mj
e
m
) =
n
k=1
n
m=1
ki

mj
e
k
, e
m
)
=
n
k=1
n
m=1
ki

mj
km
=
n
k=1
ki

kj
relat ie echivalenta cu S
S = I.
Propozit ia 4.36 O aplicat ie liniara A : V V este transformare unitara daca
si numai daca matricea ei n raport cu o baz a ortonormata este o matrice unitara.
Demonstrat ie. Daca e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baza ortonormata si Ae
i
=

n
j=1
a
ji
e
j
atunci
Ae
i
, Ae
j
) =
n
k=1
a
ki
e
k
,
n
m=1
a
mj
e
m
)
=
n
k=1
n
m=1
a
ki
a
mj
e
k
, e
m
) =
n
k=1
a
ki
a
kj
=
n
k=1
a
jk
a
ki
.
Daca A este transformare unitara atunci
n
k=1
a
jk
a
ki
= Ae
i
, Ae
j
) = e
i
, e
j
) =
ij
relat ie echivalenta cu A
A = I. Invers, daca A
A = I atunci
Ax, Ay) =
_
A(
n
i=1
x
i
e
i
) , A
_
n
j=1
y
j
e
j
__
=
n
i=1
n
j=1
x
i
y
j
Ae
i
, Ae
j
)
=
n
i=1
n
j=1
x
i
y
j
ij
=
n
i=1
x
i
y
i
= x, y).
Teorema 4.37 Daca A : V V este transformare unitara atunci:
a) orice valoare proprie este astfel ncat [[ = 1
Demonstrat ie. a) Fie o valoare proprie a lui A si v ,= 0 un vector propriu core-
spunzator
Av = v.
In cazul x = y = v relat ia
Ax, Ay) = x, y) (4.10)
vericata de A oricare ar x, y V devine succesiv
Av, Av) = v, v)
v, v) = v, v)
v, v) = v, v)
[[
2
[[v[[
2
= [[v[[
2
[[ = 1.
b) Fie
1
,=
2
doua valori proprii distincte si v
1
, v
2
vectori proprii corespunzatori
Av
1
=
1
v
1
, Av
2
=
2
v
2
.
Deoarece
2
2
=[
2
[
2
=1, n cazul x=v
1
, y =v
2
relat ia (4.10) se poate scrie succesiv
Av
1
, Av
2
) = v
1
, v
2
)
1
v
1
,
2
v
2
) = v
1
, v
2
)
2
v
1
, v
2
) = v
1
, v
2
)
2
v
1
, v
2
) = v
1
, v
2
)
(
1
2
)v
1
, v
2
) = 0
v
1
, v
2
) = 0.
Teorema 4.38 Daca A : V V este o transformare unitara atunci exista o baza
a lui V n raport cu care matricea lui A este o matrice diagonala.
Demonstrat ie. Utilizam metoda induct iei matematice. Armat ia este, evident,
adevarata n cazul dimV = 1. Presupunand ca armat ia este este adevarata n
cazul spat iilor de dimensiune n 1 aratam ca ea este adevarata si pentru spat iile
de dimensiune n. Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n si A : V V o
transformare unitara. Fie
1
C o valoare proprie si v
1
,= 0 un vector propriu
corespunzator
Av
1
=
1
v
1
.
Vectorul unitar e
1
=
v
1
||v
1
||
este si el vector propriu corespunzator valorii proprii
1
Ae
1
= A
_
v
1
[[v
1
[[
_
=
1
[[v
1
[[
Av
1
=
1
e
1
.
Subspat iul vectorilor ortogonali pe e
1
W = e
1
= x V [ x, e
1
) = 0
este un spat iu vectorial de dimensiune n 1 si spane
1
W = V . El este un
subspat iu invariant al lui A
x W = Ax, e
1
) =
1
Ax,
1
e
1
)=
1
Ax, Ae
1
)=
1
x, e
1
)=0 = Ax W.
Relat ia
Ax, Ay) = x, y)
ind vericata oricare ar x, y V rezulta ca restrict ia lui A la W
A[
W
: W W
verica relat ia
A[
W
x, A[
W
y) = x, y)
oricare ar x, y W, adica este transformare unitara. Conform ipotezei de induct ie
exista o baza ortonormata e
2
, e
3
, ..., e
n
a lui W n raport cu care matricea lui A[
W
este diagonala
A[
W
=
_
_
_
_
_
2
0 0
0
3
0

0 0
n
_
_
_
_
_
Sistemul de vectori e
1
, e
2
, e
3
, ..., e
n
este o baza ortonormata a lui V n raport cu
care matricea lui A este
A =
_
_
_
_
_
_
_
1
0 0 0
0
2
0 0
0 0
3
0

0 0 0
n
_
_
_
_
_
_
_
.
4.7 Transformari ortogonale
Denit ia 4.39 Fie (V, , )) un spat iu vectorial euclidian real (nit-dimensional).
Prin transformare ortogonala (numita si operator ortogonal) se nt elege o
aplicat ie liniara A : V V cu proprietatea
Ax, Ay) = x, y), x, y V.
Propozit ia 4.40 Aplicat ia liniara A : V V este transformare ortogonala daca
si numai daca
[[Ax[[ = [[x[[, x V.
Demonstrat ie. Daca A : V V este transformare ortogonala atunci
[[Ax[[ =
_
Ax, Ax) =
_
x, x) = [[x[[, x V.
Invers, daca [[Ax[[ = [[x[[ oricare ar x V , atunci
Ax, Ay) =
1
4
(Ax +Ay, Ax +Ay) Ax Ay, Ax Ay))
=
1
4
_
[[A(x +y)[[
2
[[A(x y)[[
2
)
_
=
1
4
_
[[x +y[[
2
[[x y[[
2
)
_
=
1
4
(x +y, x +y) x y, x y))) = x, y).
Propozit ia 4.41 Daca A, B L(V ) sunt transformari ortogonale atunci AB este
transformare ortogonala. Orice transformare ortogonala A este bijectiva si A
1
este
transformare ortogonala.
Demonstrat ie. A se vedea demonstrat ia propozit iei 4.31 .
Propozit ia 4.42 Fie A L(V ). Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
a) A este transformare ortogonala
b) A
A = I
c) A este bijectiv a si A
1
= A
.
Demonstrat ie. A se vedea demonstrat ia propozit iei 4.32.
Propozit ia 4.43 Fie A /
nn
(R) o matrice cu n linii si n coloane cu elemente
numere reale si e
t
A transpusa ei. Relat iile
A
t
A = I,
t
AA = I, A
1
=
t
A.
unde I /
nn
nn
(C) este numita matrice ortogonala daca
t
AA=I
1
=
t
A si A
t
A = I).
Observat ia 4.9 Daca A este o matrice ortogonala atunci detA 1, 1.
Teorema 4.45 Matricea de trecere ntre doua baze ortonormate ale unui spat iu
vectorial euclidean real este o matrice ortogonala.
Demonstrat ie. A se vedea demonstrat ia teoremei 4.35.
Propozit ia 4.46 O transformare liniara este transformare ortogonala daca si nu-
mai daca matricea ei n raport cu o baza ortonormata este o matrice ortogonal a.
Teorema 4.47 Daca A : V V este o transformare ortogonala atunci:
a) orice valoare proprie este egal a cu 1 sau 1.
Observat ia 4.10 In general, n cazul unei transformari ortogonale A : V V nu
exista o baza a lui V n raport cu care matricea lui A sa e o matrice diagonala.
A : R
3
R
3
, A(x, y, z) =
_
2x + 2y z
3
,
x + 2y + 2z
3
,
2x y + 2z
3
_
este transformare ortogonala.
Capitolul 5
Forme patratice
Denit ia 5.1 Fie V un spat iu vectorial peste corpul K, unde K = R sau K = C.
Prin forma biliniara se nt elege o aplicat ie
g : V V K
astfel nc at
g(x +y, z) = g(x, z) + g(y, z)
g(x, y +z) = g(x, y) + g(x, z)
x, y, z V, , K.
Observat ia 5.1 Alegand o baza e
1
, e
2
, ..., e
n
si utilizand reprezentarile
x =
n
i=1
x
i
e
i
, y =
n
j=1
y
j
e
j
ale vectorilor x si y obt inem
g(x, y) = g
_
n
i=1
x
i
e
i
,

n
j=1
y
j
e
j
_
=
n
i=1
n
j=1
x
i
y
j
g(e
i
, e
j
)
= (x
1
x
2
... x
n
)
_
_
_
_
_
g
11
g
12
g
1n
g
21
g
22
g
2n

g
n1
g
n2
g
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
.
.
.
y
n
_
_
_
_
_
_
111
unde g
ij
= g(e
i
, e
j
).
Denit ia 5.2 Fie g : V V K o forma biliniara si B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baza a
lui V . Matricea
( =
_
_
_
_
_
g
11
g
12
g
1n
g
21
g
22
g
2n

g
n1
g
n2
g
nn
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
g(e
1
, e
1
) g(e
1
, e
2
) g(e
1
, e
n
)
g(e
2
, e
1
) g(e
2
, e
2
) g(e
2
, e
n
)

g(e
n
, e
1
) g(e
n
, e
2
) g(e
n
, e
n
)
_
_
_
_
_
se numeste matricea lui g in raport cu baza B.
Propozit ia 5.3 Fie g : V V K o forma biliniara, B, B
doua baze ale lui V

si S matricea de trecere de la B la B
. Daca ( este matricea lui g n raport cu B si

(
este matricea lui g n raport cu baza B
atunci
(
=
t
S ( S. (5.1)
1
, e
2
, ..., e
n
, B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
, e
i
=
n
j=1
ji
e
j
, adica
S =
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n

n1

n2

nn
_
_
_
_
_
si e g
ij
= g(e
i
, e
j
), g
ij
= g(e
i
, e
j
). Avem
g
ij
= g(e
i
, e
j
) = g (
n
k=1
ki
e
k
,

n
m=1
mj
e
m
)
=
n
k=1
n
m=1
ki
mj
g(e
k
, e
m
) =
n
k=1
n
m=1
ki
g
km
mj
relat ie echivalenta cu (5.1).
Observat ia 5.2 Expresia in coordonate
g
ij
=
n
k=1
n
m=1
ki
mj
g
km
a relat iei (
=
t
S ( S obt inuta n demonstrat ia propozit iei ne arata ca orice forma
biliniara este un tensor de tip (0, 2).
Forme patratice 113
Denit ia 5.4 Spunem ca forma biliniara
g : V V K
este o forma biliniara simetrica daca
g(x, y) = g(y, x), x, y V.
Denit ia 5.5 O aplicat ie
Q : V K
este numita forma patratica daca exista o forma biliniar a simetrica
g : V V K
astfel nc at
Q(x) = g(x, x), x V.
Propozit ia 5.6 Fiecarei forme patratice Q : V Ki corespunde o singur a forma
biliniara simetrica g : V V K astfel ncat
Q(x) = g(x, x), x V.
Demonstrat ie. Din relat ia
Q(x +y) = g(x +y, x +y)
= g(x, x) +g(x, y) +g(y, x) +g(y, y)
= Q(x) +Q(y) + 2 g(x, y)
rezulta
g(x, y) =
1
2
_
Q(x +y) Q(x) Q(y)
_
, x, y V.
Observat ia 5.3 Daca Q : V K este o forma patratica si g : V V K forma
biliniara simetrica asociata atunci alegand o baza e
1
, e
2
, ..., e
n
obt inem relat ia
Q(x) =
n
i,j=1
g
ij
x
i
x
j
= (x
1
x
2
... x
n
)
_
_
_
_
_
g
11
g
12
g
1n
g
21
g
22
g
2n

g
n1
g
n2
g
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
unde g
ij
= g(e
i
, e
j
) si x
1
, x
2
, ... , x
n
sunt coordonatele lui x n baza aleasa.
Denit ia 5.7 Prin denit ie, matricea unei forme patratice n raport cu o baza
este matricea formei biliniare simetrice asociate n raport cu acea baza.
Exemplul 5.1 Aplicat ia
Q : R
3
R, Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ 3x
2
2
+x
2
3
2x
1
x
2
4x
1
x
3
este o forma patratica deoarece exista forma biliniara simetrica
g : R
3
R
3
R,
g((x
1
, x
2
, x
3
), (y
1
, y
2
, y
3
)) = x
1
y
1
+ 3 x
2
y
2
+x
3
y
3
x
1
y
2
x
2
y
1
2x
1
y
3
2x
3
y
1
astfel ncat Q(x
1
, x
2
, x
3
) = g((x
1
, x
2
, x
3
), (x
1
, x
2
, x
3
)).
5.2 Reducere la forma canonica
Observat ia 5.4 Matricea unei forme patratice depinde de baza aleasa. In aplicat ii
este avantajoasa utilizarea unei baze n raport cu care expresia n coordonate a
formei patratice sa e cat mai simpla.
Denit ia 5.8 Spunem c a forma p atratica Q : V K are n raport cu baza
e
1
, e
2
, ..., e
n
forma canonica daca matricea lui Q n raport cu aceast a baza este
o matrice diagonala
( =
_
_
_
_
_
1
0 0
0
2
0

0 0
n
_
_
_
_
_
adica, expresia n coordonate a formei Q n raport cu acesta baz a este de forma
Q(x) =
1
x
2
1
+
2
x
2
2
+ +
n
x
2
n
.
Observat ia 5.5 Expresia forma patratica Q : V K are n raport cu baza
e
1
, e
2
, ..., e
n
forma canonica trebuie nt eleasa n sensul funct ia Q : V K are
n raport cu baza e
1
, e
2
, ..., e
n
expresia cea mai simpla.
Forme patratice 115
Teorema 5.9 (Gauss) Orice forma patratica poate redusa la forma canonica,
adica, pentru orice forma patratica Q : V K exista o baza n raport cu care
expresia lui Q are forma Q(x) =
1
x
2
1
+
2
x
2
2
+ +
n
x
2
n
.
Demonstrat ie. Baza cautata poate obt inuta n toate cazurile utilizand metoda
prezentata n rezolvarile urmatoarelor doua exercit ii.
Exercit iul 5.2 Sa se reduca la forma canonica forma patratica
Q : R
3
R, Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ 3x
2
2
+x
2
3
2x
1
x
2
4x
1
x
3
indicand si baza utilizata.
Rezolvare. Deoarece
x = (x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
(1, 0, 0) +x
2
(0, 1, 0) +x
3
(0, 0, 1)
numerele x
1
, x
2
, x
3
pot privite ca ind coordonatele vectorului x R
3
n raport
cu baza canonica B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1). Grupand ntr-un
patrat termenii care cont in pe x
1
si apoi pe cei care cont in pe x
2
obt inem relat ia
Q(x) = (x
1
x
2
2x
3
)
2
+ 2x
2
2
3x
2
3
4x
2
x
3
= (x
1
x
2
2x
3
)
2
+ 2(x
2
x
3
)
2
5x
2
3
= x
1
2
+ 2x
2
2
5x
3
2
care ne sugereaza necesitatea de a cauta o baza B
= e
1
, e
2
, e
3
astfel ncat coordo-
natele x
1
, x
2
, x
3
n raport cu baza cautata B
sa se exprime cu ajutorul coordonatelor

x
1
, x
2
, x
3
n raport cu baza canonica B prin relat iile
_
_
x
1
= x
1
x
2
2x
3
x
2
= x
2
x
3
x
3
= x
3
(5.2)
Determinarea bazei B
este echivalenta cu gasirea matricei

S =
_
_
_
11

12

13
21

22

23
31

32

33
_
_
_
de trecere de la B la B
. Relat iile e
j
=
3
i=1
ij
e
i
si x=
3
i=1
x
i
e
i
=
3
j=1
x
j
e
j
conduc
la relat ia
3
i=1
x
i
e
i
=
3
j=1
x
j
e
j
=
3
j=1
x
j
3
i=1
ij
e
i
=
3
i=1
_
_
3
j=1
ij
x
j
_
_
e
i
echivalenta cu
_
_
x
1
=
11
x
1
+
12
x
2
+
13
x
3
x
2
=
21
x
1
+
22
x
2
+
23
x
3
x
1
=
31
x
1
+
32
x
2
+
33
x
3
.
Numerele
ij
pot imediat identicate daca folosind relat iile (5.2) exprimam x
1
,
x
2
, x
3
cu ajutorul coordonatelor x
1
, x
2
, x
3
_
_
x
1
= x
1
+x
2
+ 3x
3
x
2
= x
2
+x
3
x
3
= x
3
Se obt ine
S =
_
_
_
1 1 3
0 1 1
0 0 1
_
_
_
ceea ce conduce la B
= e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (3, 1, 1). In raport cu
aceasta baza Q are forma canonic a
Q(x) = x
1
2
+ 2x
2
2
5x
3
2
.
Exercit iul 5.3 Sa se reduca la forma canonica forma patratica
Q : R
3
R, Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
x
2
+x
1
x
3
+x
2
x
3
indicand si baza utilizata.
Rezolvare. Efectuam mai ntai schimbarea de coordonate
_
_
x
1
= x
1
+x
2
x
2
= x
1
x
2
x
3
= x
3
care conduce la
Q(x) = x
1
2
x
2
2
+ 2x
1
x
3
Forme patratice 117
si apoi utilizam metoda folosita n exercit iul anterior. Se obt ine
Q(x) = (x
1
+x
3
)
2
x
2
2
x
3
2
= x
1
2
x
2
2
x
3
2
unde
_
_
x
1
= x
1
+x
3
x
2
= x
2
x
3
= x
3
.
Exprimand coordonatele init iale x
1
, x
2
, x
3
n funct ie de cele nale x
1
, x
2
, x
3
_
_
x
1
= x
1
+x
2
x
3
x
2
= x
1
x
2
x
3
x
3
= x
3
rezulta ca matricea de trecere ntre baza init iala e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
=
(0, 0, 1) si baza nala B
= e
1
, e
2
, e
3
este
S =
_
_
_
1 1 1
1 1 1
0 0 1
_
_
_
ceea ce conduce la B
= e
1
= (1, 1, 0), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 1, 1). In raport
cu aceasta baza Q are forma canonica
Q(x) = x
1
2
x
2
2
x
3
2
.
Teorema 5.10 (Jacobi) Fie Q : V K o forma patratica si e
_
_
_
_
_
g
11
g
12
g
1n
g
21
g
22
g
2n

g
n1
g
n2
g
nn
_
_
_
_
_
matricea ei n raport cu o baza B. Daca
1
= g
11
,= 0
2
=
g
11
g
12
g
21
g
22
,= 0
...................................
n
=
g
11
g
12
g
1n
g
21
g
22
g
2n

g
n1
g
n2
g
nn
,= 0
atunci exista o baza B
n raport cu care Q are expresia

Q(x) =
1
1
x
1
2
+

1
2
x
2
2
+ +

n1
n
x
n
2
.
1
, e
2
, ..., e
n
si e g : V V K forma biliniara simetrica
corespunzatoare lui Q. Aratam ca exista o baza B
formata din vectori de forma

e
1
=
11
e
1
e
2
=
12
e
1
+
22
e
2
........................
e
n
=
1n
e
1
+
2n
e
2
+ +
nn
e
n
satisfacand pentru orice j 1, 2, ..., n relat iile
_
_
g(e
j
, e
1
) = 0
g(e
j
, e
2
) = 0
......................
g(e
j
, e
j1
) = 0
g(e
j
, e
j
) = 1
adica
_
_
g
11
1j
+ g
21
2j
+ + g
j1
jj
= 0
.............................................................
g
1j1
1j
+g
2j1
2j
+ +g
jj1
jj
= 0
g
1j
1j
+ g
2j
2j
+ + g
jj
jj
= 1
(5.3)
Forme patratice 119
si ca n raport cu astfel de baza Q are expresia indicata. Deoarece
j
=
g
11
g
12
g
1j
g
21
g
22
g
2j

g
j1
g
j2
g
jj
,= 0
sistemul (5.3) este un sistem Cramer care permite determinarea coecient ilor
1j
,
2j
, ... ,
jj
ai lui e
j
. In particular,
jj
=

j1
j
si
g
jj
= g(e
j
, e
j
) = g(e
j
,
1k
e
1
+
2k
e
2
+ +
jj
e
j
)
=
1j
g(e
j
, e
1
)+
2j
g(e
j
, e
2
)+ +
j1j
g(e
j
, e
j1
)+
jj
g(e
j
, e
j
)=
jj
=

j1
j
.
Daca k < j atunci
g
jk
= g(e
j
, e
k
) = g(e
j
,
1k
e
1
+
2k
e
2
+ +
kk
e
k
)
=
1k
g(e
j
, e
1
) +
2k
g(e
j
, e
2
) + +
kk
g(e
j
, e
k
) = 0.
Teorema 5.11 Daca V este un spat iu vectorial euclidian real,
Q : V R
este o forma patratica a carei matrice n raport cu o baza ortonormata B este
( =
_
_
_
_
_
g
11
g
12
g
1n
g
21
g
22
g
2n

g
n1
g
n2
g
nn
_
_
_
_
_
atunci exista o baza ortonormata B
n raport cu care Q are forma

Q(x) =
1
x
1
2
+
2
x
2
2
+ +
n
x
n
2
unde
1
,
2
, ... ,
n
sunt valorile proprii ale matricei (.
1
, e
2
, ..., e
n
. Relat ia
A : V V, Ae
i
=
n
j=1
g
ji
e
j
deneste un operator autoadjunct a carui matrice n raport cu baza B coincide cu
matricea ( a lui Qn raport cu aceeasi baza. Deoarece A este diagonalizabil exista o
baza ortonormata B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
formata din vectori proprii ai lui A n raport
cu care matricea lui A este
A
=
_
_
_
_
_
1
0 0
0
2
0

0 0
n
_
_
_
_
_
.
Notand cu S matricea de trecere de la B la B
avem
A
= S
1
(S.
Pe de alta parte stim ca matricea (
a formei patratice Qn raport cu baza B
este
(
=
t
S(S.
Deoarece matricea de trecere ntre doua baze ortonormate este o matrice ortogonala
avem S
1
=
t
S si
(
=
t
S(S = S
1
(S = A
=
_
_
_
_
_
1
0 0
0
2
0

0 0
n
_
_
_
_
_
.
Capitolul 6
Conice
Vom prezenta n continuare unele aplicat ii ale algebrei liniare n geometrie.
Denit ia 6.1 Prin conica se nt elege mult imea solut iilor unei ecuat ii de forma
a
11
x
2
+ 2 a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0 (6.1)
avand cel put in unul dintre coecient ii a
11
, a
12
, a
22
nenul.
Exemplul 6.1 Ecuat ia
x
2
+y
2
1 = 0
este ecuat ia unui cerc,
1
9
x
2
+
1
4
y
2
1 = 0
este ecuat ia unei elipse,
1
9
x
2
1
4
y
2
1 = 0
este ecuat ia unei hiperbole,
y
2
2x = 0
este ecuat ia unei parabole, iar
x
2
y
2
= 0
121
reprezinta ecuat ia a doua drepte concurente.
Observat ia 6.1 In cazul unei translat ii de vector (x
0
, y
0
) a reperului urmate de
o rotat ie de unghi legatura ntre coodonatele (x, y) ale unui punct n raport cu
reperul init ial si coordonatele (x
, y
) ale aceluiasi punct n raport cu reperul nal
este
_
x = x
0
+x
cos y
sin
y = y
0
+x
sin +y
cos
Teorema 6.2 La o schimbare de reper ecuat ia unei conice
a
11
x
2
+ 2 a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0
se transform a ntr-o ecuat ie de aceeasi form a
a
11
x
2
+ 2 a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0
Conice 123
iar parametrii
I = a
11
+a
22
, =
a
11
a
12
a
12
a
22
, =
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
raman invariant i, adica a

11
+a
22
= a
11
+a
22
,
a
11
a
12
a
12
a
22
11
a
12
a
12
a
22
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
.
Demonstrat ie. Relat ia
f(x, y) = a
11
x
2
+ 2 a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
se poate scrie n forma matriceal a
f(x, y) = ( x y 1 )
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
_
_
_
_
x
y
1
_
_
_ = (
t
X 1 )
_
A B
t
B a
33
__
X
1
_
utilizand notat iile
X =
_
x
y
_
, B =
_
a
13
a
23
_
, A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
.
Relat ia
_
x = x
0
+x
cos y
sin
y = y
0
+x
sin +y
cos
_
_
_
x
y
1
_
_
_ =
_
_
_
cos sin x
0
sin cos y
0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
x
1
_
_
_
sau
_
X
1
_
=
_
R T
0 1
__
X
1
_
X
=
_
x
_
, T =
_
x
0
y
0
_
, R =
_
cos sin
sin cos
_
.
Din relat ia
f(x, y) = (
t
X 1 )
_
A B
t
B a
33
__
X
1
_
= (
t
X
1 )
_
t
R 0
t
T 1
__
A B
t
B a
33
__
R T
0 1
__
X
1
_
= (
t
X
1 )
_
A
t
B
33
__
X
1
_
rezulta ca n urma schimbarii de reper, f(x, y) se transforma ntr-un polinom de
aceeasi forma,
= det
_
A
t
B
33
_
= det
_
t
R 0
t
T 1
_
det
_
A B
t
B a
33
_
det
_
R T
0 1
_
= det
_
A B
t
B a
33
_
=
si A
=
t
RAR, adica
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
=
_
cos sin
sin cos
__
a
11
a
12
a
12
a
22
__
cos sin
sin cos
_
= si I
= I.
6.2 Reducere la forma canonica
Observat ia 6.2 In cazul unei translat ii a reperului
_
x = x
0
+x
y = y
0
+x
Conice 125
polinomul
f(x, y) = a
11
x
2
+ 2 a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
se transforma n
f(x
, y
) = a
11
x
2
+ 2a
12
x
+a
22
y
2
+ 2(a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
)x
+ 2(a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
)y
+f(x
0
, y
0
).
(6.2)
Denit ia 6.3 Spunem ca punctul (x
0
, y
0
) este un centru al conicei (6.1) daca n
raport cu reperul translatat cu (x
0
, y
0
)
f(x
, y
) = 0

f(x
, y
) = 0. (6.3)
Propozit ia 6.4 Punctul (x
0
, y
0
) este un centru al conicei (6.1) daca si numai daca
_
_
_
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0
(6.4)
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din (6.2) si (6.3).
Teorema 6.5 a) Daca ,= 0 atunci conica (6.1) are un singur centru si anume
(x
0
, y
0
) =
_
1
a
13
a
12
a
23
a
22
,
1
a
11
a
13
a
12
a
23
_
.
b) In reperul rezultat in urma translat iei cu (x
0
, y
0
) ecuat ia conicei este
a
11
x
2
+ 2 a
12
x
+a
22
y
2
+

= 0.
c) Exista un reper n raport cu care ecuat ia conicei este
1
X
2
+
2
Y
2
+

= 0
unde
1
si
2
sunt radacinile ecuat iei
a
11
a
12
a
12
a
22
= 0 adica
2
I + = 0.
Demonstrat ie. a) In cazul ,= 0 sistemul (6.4) are solut ia unica (x
0
, y
0
).
b) Din relat ia (6.2) rezulta ca ecuat ia conicei n reperul rezultat n urma translat iei
cu (x
0
, y
0
) este
a
11
x
2
+ 2 a
12
x
+a
22
y
2
+f(x
0
, y
0
) = 0.
Deoarece valoarea parametrului nu depinde de reperul utilizat
=
a
11
a
12
0
a
12
a
22
0
0 0 f(x
0
, y
0
)
relat ie care conduce la f(x

0
, y
0
) =

.
c) Conform teoremei 4.37 n cazul formei patratice
Q : R
2
R, Q(x
, y
) = a
11
x
2
+ 2 a
12
x
+a
22
y
2
exista o baza ortonormata a lui R
2
formata din vectori proprii ai matricei
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
n raport cu care Q are forma canonica
Q : R
2
R, Q(X, Y ) =
1
X
2
+
2
Y
2
.
Rotind reperul rezultat n urma translat iei cu (x
0
, y
0
) astfel ncat axele sa e dirijate
de-a lungul vectorilor proprii ai matricei
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
ecuat ia conicei devine
1
X
2
+
2
Y
2
+

= 0.
Observat ia 6.3 Daca = a
11
a
22
a
2
12
= 0 atunci cel put in unul dintre coecient ii
a
11
, a
22
este nenul deoarece n caz contrar am avea a
11
= a
12
= a
22
= 0. Vom
analiza cazul a
11
,= 0, deoarece cazul a
22
,= 0 conduce la rezultate similare.
Conice 127
Teorema 6.6 a) In cazul n care = 0, a
11
,= 0 si = 0 exista un reper n raport
cu care ecuat ia conicei este
a
22
y
2
+ 2a
23
y
+a
33
= 0.
a) In cazul n care = 0, a
11
,= 0 si ,= 0 exista un reper n raport cu care ecuat ia
conicei este
Y
2
= 2pX, unde p =
I
3
.
Demonstrat ie. Efectuand o rotat ie de unghi a reperului
_
x = x
cos y
sin
y = x
sin +y
cos
a
11
x
2
+ 2 a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0
cu
a
11
=
1
a
11
(a
11
cos +a
12
sin)
2
.
Alegand astfel ncat ctg =
a
12
a
11
rezulta a
11
= 0. Avand n vedere invariant a lui
rezulta ca a
11
a
22
a
12
2
= 0, relat ie care conduce la a
12
= 0.
a) Din relat ia
=
0 0 a
13
0 a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
= a
13
2
a
22
= 0
rezulta a
13
= 0. In urma rotat iei considerate ecuat ia conicei este
a
22
y
2
+ 2a
23
y
+a
33
= 0.
b) Daca ,= 0 atunci a
13
,= 0 si ecuat ia conicei
a
22
y
2
+ 2a
13
x
+ 2a
23
y
+a
33
= 0
se poate scrie succesiv
a
22
_
y
2
+
2a
23
a
22
y
_
+ 2a
13
x
+a
33
= 0
a
22
_
y
+
a
23
a
22
_
2
+ 2a
13
_
x
+
a
22
a
33
a
23
2
2a
13
a
22
_
= 0.
Efectuand translat ia
_
_
X = x
+
a
22
a
33
a
23
2
2a
13
a
22
Y = y
+
a
23
a
22
Y
2
=
2 a
13
a
22
X.
Deoarece = a
13
2
a
22
si I = a
22
ecuat ia se mai poate scrie
Y
2
=
I
3
X.
Observat ia 6.4 Tinand seama ca radacinile ecuat iei
2
I + = 0 verica relat iile
1
+
2
= I,
1
2
=
din teoremele anterioare rezulta ca exista urmatoarele cazuri
Cazul Ce reprezinta conica
< 0 si ,= 0 hiperbola
> 0 si I < 0 elipsa
> 0 si I > 0 mult imea vida
> 0 si = 0 un punct
< 0 si = 0 doua drepte concurente
= 0 si = 0 doua drepte paralele, o dreapta sau mult imea vida
= 0 si ,= 0 o parabola
Capitolul 7
Ecuat ii si sisteme de ecuat ii
diferent iale liniare
Vom prezenta unele aplicat ii ale algebrei liniare la rezolvarea ecuat iilor diferent iale
liniare si a sistemelor de ecuat ii diferent iale liniare.
7.1 Ecuat ii diferent iale de ordinul ntai
Denit ia 7.1 O ecuat ie diferent iala de ordinul ntai este o ecuat ie de forma
F(x, y, y
) = 0 (7.1)
unde x este variabila independenta, y funct ia necunoscuta, y
derivata funct iei ne-

cunoscute si F : I R R R este o funct ie continua, I R ind un interval.
Prin solut ie a ecuat iei (7.1) se nt elege o funct ie derivabila
: (a, b) R
cu (a, b) I si astfel ncat
F(x, (x),
(x)) = 0, x (a, b).

129
Denit ia 7.2 Spunem ca ecuat ia diferent iala
y
= f(x, y) unde f : D R
2
R (7.2)
este o ecuat ie diferent iala scris a sub forma normala.
Prin solut ie a ecuat iei (7.2) se nt elege o funct ie derivabila
: (a, b) R
astfel nc at
1) (x, (x)) D, x (a, b)
2)
(x) = f(x, (x)), x (a, b).

Observat ia 7.1 Ecuat ia (7.2) se mai poate scrie
dy
dx
= f(x, y) (7.3)
sau sub forma
dy = f(x, y) dx (7.4)
numita forma simetrica. Solut ia ecuat iei (7.4) se poate cauta sub forma
y = y(x)
sau
x = x(y)
sau, mai general, sub forma parametrica
_
x = x(t)
y = y(t).
Ecuat ia (7.4) este caz particular pentru ecuat ia
P(x, y) dx +Q(x, y) dy = 0, unde P, Q : D R
2
R (7.5)
care este forma generala a unei ecuat ii simetrice.
Prin solut ie a ecuat iei (7.5) se nt elege o pereche de aplicat ii derivabile
, : (a, b) R
Ecuat ii si sisteme de ecuatii diferent iale liniare 131
astfel ncat
1) ((t), (t)) D, t (a, b)
2) P((t), (t))
(t) +Q((t), (t))
(t) = 0, t (a, b).

Observat ia 7.2 Stim din liceu c a daca
f : (a, b) R
este o funct ie continua atunci funct ia
F : (a, b) R, F(x) =
_
x
x
0
f(t) dt
este o primitiva a lui f oricare ar x
0
(a, b), adica avem
d
dx
__
x
x
0
f(t) dt
_
= f(x), x (a, b).
Teorema 7.3 Fie ecuat ia cu variabile separabile
y
= f(x) g(y) (7.6)

unde f : I R si g : J R sunt funct ii continue denite pe intervalele I si J.
a) Daca y
0
J este astfel ncat g(y
0
) = 0 atunci funct ia constanta
: I R, (x) = y
0
este o solut ie a ecuat iei (7.6).
b) Daca y
0
J este astfel ncat g(y
0
) ,= 0 atunci relat ia
_
y
y
0
1
g(u)
du =
_
x
x
0
f(v) dv +C (7.7)
unde x
0
I si C este o constanta, deneste implicit o solut ie locala y = y(x)
a ecuat iei (7.6).
Demonstrat ie. a) Deoarece
(x) = 0 si g((x)) = g(y

0
) = 0 rezulta ca
(x) = f(x) g((x)), x I.

b) Derivand relat ia (7.7) n raport cu x considerand y = y(x) rezulta
1
g(y(x))
y
(x) = f(x)
adica
y
(x) = f(x) g(y(x)).

Observat ia 7.3 Ecuat ia (7.6) poate scrisa sub forma
dy
dx
= f(x) g(y)
sau forma simetrica
f(x) g(y) dx dy = 0.
Forma diferent iala f(x) g(y) dxdy nu este diferent iala totala a unei funct ii. Inmult ind
ecuat ia anterioara cu factorul integrant
1
g(y)
se obt ine ecuat ia
f(x) dx
1
g(y)
dy = 0 (7.8)
al carei membru stang este o diferent iala totala deoarece
y
(f(x)) =

x
_
1
g(y)
_
.
Ecuat ia (7.8) se poate scrie sub forma
dF = 0
unde
F(x, y) =
_
x
x
0
f(t)dt
_
y
y
0
1
g(t)
dt.
Rezulta ca relat ia F(x, y) = C, adica
_
x
x
0
f(u)du
_
y
y
0
1
g(v)
dv = C
deneste implicit o solut ie a ecuat iei (7.6) daca alegem y
0
astfel ncat g(y
0
) ,= 0.
Propozit ia 7.4 Ecuat ia omogena
y
= f
_
y
x
_
se reduce la o ecuat ie cu variabile separabile daca se utilizeaza schimbarea de variabila
y(x) = xz(x), unde z(x) este noua funct ie necunoscuta.
Demonstrat ie. Derivand y(x) = xz(x) obt inem relat ia y
(x) = z(x) + xz
(x) care
ne permite sa scriem ecuat ia sub forma
z
=
1
x
(f(z) z).
Propozit ia 7.5 Ecuat ia liniara omogena
y
= f(x) y
are solut ia generala
y(x) = C e
_
x
x
0
f(t)dt
unde C este o constant a arbitrara.
Demonstrat ie. T inand seama de teorema 7.3 rezolvarea ecuat iei poate prezentata
dupa cum urmeaza
dy
dx
= f(x) y
dy
y
= f(x) dx
_
y
y
0
du
u
=
_
x
x
0
f(t) dt
ln[y[ ln[y
0
[ =
_
x
x
0
f(t) dt
y(x) = y
0
e
_
x
x
0
f(t) dt
.
Propozit ia 7.6 Solut ia general a a ecuat iei liniare neomogene
y
= f(x) y +g(x) (7.9)

se obt ine adun and solut ia generala a ecuat iei liniare omogene asociate
y
= f(x) y (7.10)
cu o solut ie particulara y a ecuat iei (7.9).
Demonstrat ie. Daca y verica (7.10) si y verica (7.9) atunci
(y+ y)
(x)=f(x) y(x)+f(x) y(x)+g(x)=f(x) (y+ y)(x)+g(x).

Daca y si y verica (7.9) atunci y y verica (7.10)
(y y)
(x)=f(x) y(x)+g(x)f(x) y(x)g(x)=f(x) (y y)(x).

Propozit ia 7.7 O solut ie particulara y a ecuat iei liniare neomogene
y
= f(x) y +g(x)
poate gasita folosind metoda variat iei constantei cautand-o de forma
y(x) = C(x) e
_
x
x
0
f(t)dt
.
Demonstrat ie. Inlocuind in ecuat ie obt inem relat ia
C
(x) = g(x) e
_
x
x
0
f(t)dt
care permite determinarea funct iei C(x).
Propozit ia 7.8 Ecuat ia Bernoulli
y
= f(x) y +g(x) y
se reduce la o ecuat ie liniara daca se utilizeaza schimbarea de variabila z = y

1
.
Demonstrat ie. Daca = 1 atunci ecuat ia este deja o ecuat ie liniara. In cazul ,= 1,
mpart ind cu y
obt inem ecuat ia

y
= f(x) y
1
+g(x)
care se poate scrie
1
1
(y
1
)
= f(x) y
1
+g(x).
Propozit ia 7.9 Ecuat ia Riccati
y
= f(x) y
2
+g(x) y +h(x)
se poate rezolva utilizand schimbarea de variabila
y = y
p
+
1
z
n cazul n care se cunoaste o solut ie particulara y
p
.
Demonstrat ie. In urma schimbarii de variabila indicate ecuat ia devine
z
= (2f(x) y
p
(x) g(x)) z f(x)
adica o ecuat ie liniara.
7.2 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior
Denit ia 7.10 O ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n este o ecuat ie de
forma
a
0
(x) y
(n)
+a
1
(x) y
(n1)
+ +a
n1
(x) y
+a
n
(x) y = f(x) (7.11)
unde
a
0
, a
1
, ..., a
n
, f : I R
sunt funct ii continue denite pe un interval I R si a
0
(x) ,= 0, oricare ar x I.
Prin solut ie a ecuat iei (7.11) se nt elege o funct ie
: I R
astfel nc at:
1) admite derivate continue pana la ordinul n
2) a
0
(x)
(n)
(x) +a
1
(x)
(n1)
(x) + +a
n
(x) (x)=f(x), x(a, b).
Teorema 7.11 (de existent a si unicitate). Daca
a
0
, a
1
, ..., a
n
, f : I R
sunt funct ii continue si
a
0
(x) ,= 0 x I
atunci ecuat ia diferent iala
a
0
(x) y
(n)
+a
1
(x) y
(n1)
+ +a
n1
(x) y
+a
n
(x) y = f(x)
admite pentru ecare (x
0
, y
00
, y
01
, ..., y
0n1
) I R
n
o unica solut ie
: I R
astfel nc at
(x
0
) = y
00
,
(x
0
) = y
01
, ... ,
(n1)
(x
0
) = y
0n1
.
Observat ia 7.4 Utilizand operatorul diferent ial
L = a
0
(x) D
n
+a
1
(x) D
n1
+ +a
n1
(x) D +a
n
(x)
unde
D =
d
dx
, D
2
=
d
2
dx
2
, ... , D
n
=
d
n
dx
n
ecuat ia (7.11) se scrie
Ly = f.
Operatorul linar
L : C
n
(I) C
0
(I)
unde
C
n
(I) = : I R [ admite derivate continue pana la ordinul n
C
0
(I) = : I R [ este functie continua
este un operator liniar
L( + ) = L + L , R, , C
n
(I).
Teorema 7.12 Spat iul
1 = : I R [ L = 0
al tuturor solut iilor ecuat iei liniare omogene
Ly = 0
este un spat iu vectorial de dimensiune n.
Demonstrat ie. Daca , 1 atunci
L( +) = L +L = 0
oricare ar , R. Conform teoremei de existent a si unicitate, pentru x
0
I
xat aplicat ia
A : 1 R
n
, A = ((x
0
),
(x
0
), ...,
(n1)
(x
0
))
este un izomorsm liniar. Rezulta ca spat iile vectoriale 1 si R
n
sunt izomorfe si prin
urmare dim1 = dimR
n
= n.
Observat ia 7.5 Rezolvarea ecuat iei
Ly = 0
nseamna determinarea spat iului vectorial 1 = : I R [ L = 0 al tuturor
solut iilor, ceea ce se poate realiza indicand o baza y
1
, y
2
, ... , y
n
, caz n care
1 = c
1
y
1
+c
2
y
2
+ +c
n
y
n
[ c
1
, c
2
, ... , c
n
R .
Funct iile
y
1
, y
2
, ... , y
n
: I R
din 1 formeaza o baza a lui 1 daca sunt liniar independente, adica daca
1
y
1
+
2
y
2
+ +
n
y
n
= 0 =
1
=
2
= =
n
= 0.
Propozit ia 7.13 Funct iile
y
1
, y
2
, ... , y
n
: I R
din 1 sunt liniar independente daca si numai daca ntr-un punct xat x
0
I avem
y
1
(x
0
) y
2
(x
0
) y
n
(x
0
)
y
1
(x
0
) y
2
(x
0
) y
n
(x
0
)

y
(n1)
1
(x
0
) y
(n1)
2
(x
0
) y
(n1)
n
(x
0
)
,= 0. (7.12)
Demonstrat ie. Deoarece
A : 1 R
n
, A = ((x
0
),
(x
0
), ...,
(n1)
(x
0
))
este un izomorsm liniar funct iile y
1
, y
2
, ... , y
n
: I R sunt liniar independente
daca si numai daca vectorii corespunzatori
Ay
1
= ( y
1
(x
0
), y
1
(x
0
), ... , y
(n1)
1
(x
0
) )
Ay
2
= ( y
2
(x
0
), y
2
(x
0
), ... , y
(n1)
2
(x
0
) )
.......................................................
Ay
n
= ( y
n
(x
0
), y
n
(x
0
), ... , y
(n1)
n
(x
0
) )
sunt liniar independent i, ceea ce este echivalent cu (7.12).
Teorema 7.14 (Abel-Liouville) Daca
y
1
, y
2
, ... , y
n
: I R
sunt n solut ii ale ecuat iei
Ly = 0
atunci funct ia (numita wronskian)
W : I R W(x) =
y
1
(x) y
2
(x) y
n
(x)
y
1
(x) y
2
(x) y
n
(x)

y
(n1)
1
(x) y
(n1)
2
(x) y
(n1)
n
(x)

verica relat ia
W(x) = W(x
0
) e
_
x
x
0
a
1
(t)
a
0
(t)
dt
(7.13)
unde x
0
I este un punct xat.
Demonstrat ie (cazul n = 2.) Aratam ca W verica ecuat ia liniara
W
(x) =
a
1
(x)
a
0
(x)
W(x).
In cazul n = 2 ecuat ia Ly = 0, adica
a
0
(x) y
+a
1
(x) y
+a
2
y = 0
conduce la
y
=
a
1
(x)
a
0
(x)
y
a
2
(x)
a
0
(x)
y
si
W
(x) =
d
dx
y
1
(x) y
2
(x)
y
1
(x) y
2
(x)
1
(x) y
2
(x)
y
1
(x) y
2
(x)
y
1
(x) y
2
(x)
y
1
(x) y
2
(x)
=
a
1
(x)
a
0
(x)
W(x).
Observat ia 7.6 Din relat ia (7.13) rezulta ca daca W se anuleaza ntr-un punct din
I atunci se anuleaza n toate punctele.
Propozit ia 7.15 Solut ia general a a ecuat iei liniare neomogene
Ly = f
se obt ine adun and la solut ia generala a ecuat iei omogene asociate
Ly = 0
o solut ie particulara y a ecuat iei neomogene.
Demonstrat ie. Deoarece L y = f obt inem
Ly =0 = L(y + y)=f si Ly=f = L(y y)=0.
Teorema 7.16 (Metoda variat iei constantelor.) Daca
y(x) =
n
k=1
c
k
y
k
(x)
este solut ia generala a ecuat iei omogene
Ly = 0
atunci o solut ie particulara a ecuat iei neomogene
Ly = f
poate gasita cautand-o de forma
y(x) =
n
k=1
c
k
(x) y
k
(x)
cu c
1
(x), c
2
(x), ... , c
n
(x) solut ie a sistemului
_
n
k=1
c
k
(x) y
k
(x) = 0
n
k=1
c
k
(x) y
k
(x) = 0
..........................................
n
k=1
c
k
(x) y
(n2)
k
(x) = 0
n
k=1
c
k
(x) y
(n1)
k
(x) =
f(x)
a
0
(x)
.
(7.14)
Demonstrat ie. T inand sema de (7.14) obt inem relat iile
y(x) =
n
k=1
c
k
(x) y
k
(x)
y
(x) =
n
k=1
c
k
(x) y
k
(x)
............................................
y
(n1)
(x) =
n
k=1
c
k
(x) y
(n1)
k
(x)
y
(n)
(x) =
n
k=1
c
k
(x) y
(n)
k
(x) +
f(x)
a
0
(x)
.
care conduc la
L y = a
0
(x) y
(n)
+a
1
(x) y
(n1)
+ +a
n1
(x) y
+a
n
(x) y
=
n
k=1
c
k
(x)
_
a
0
(x) y
(n)
k
+a
1
(x) y
(n1)
k
+ +a
n1
(x) y
k
+a
n
(x) y
k
_
+f(x)=f(x).
Denit ia 7.17 Prin ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n cu coecient i
constant i se nt elege o ecuat ie de forma
a
0
y
(n)
+a
1
y
(n1)
+ +a
n1
y
+a
n
y = f(x) (7.15)
unde a
0
, a
1
, ..., a
n
sunt numere reale si f : I R este o funct ie continu a denita
pe un interval I R.
Observat ia 7.7 Ecuat ia (7.15) este un caz particular pentru ecuat ia (7.11) si anume
cel n care funct iile a
0
(x), a
1
(x), ... , a
n
(x) sunt funct ii constante. Ecuat ia (7.15) se
poate scrie sub forma
P(D)y = f
unde P este polinomul
P(r) = a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
numit polinomul caracteristic asociat ecuat iei considerate.
Observat ia 7.8 Folosind notat ia lui Euler
e
i
= cos + i sin
denim pentru ecare numar complex r = + i funct ia complexa
R C : x e
rx
= e
(+i)x
= e
x
cos(x) + i e
x
sin(x)
cu proprietat ile
De
(+i)x
= ( + i) e
(+i)x
Re (De
rx
) = D( Re e
rx
)
Im(De
rx
) = D( Ime
rx
)
unde Re z si Imz reprezinta partea reala si repectiv imaginara a numarului z.
Propozit ia 7.18 Funct ia
y : R C, y(x) = e
rx
este solut ie a ecuat iei omogene
P(D)y = 0
daca si numai daca r este radacin a a polinomului caracteristic, adica daca
a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
= 0.
Demonstrat ie. Deoarece D
k
e
rx
= r
k
e
rx
si
P(D) e
rx
= ( a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
)e
rx
avem
P(D) e
rx
= 0 P(r) = 0.
Propozit ia 7.19 Daca polinomul caracteristic P(r) are r ad acinile r
1
, r
2
, ... , r
k
cu multiplicit at ile m
1
, m
2
, ... , m
k
, adica
P(r) = a
0
(r r
1
)
m
1
(r r
2
)
m
2
(r r
k
)
m
k
atunci P(D) admite factorizarea
P(D) = a
0
(D r
1
)
m
1
(D r
2
)
m
2
(D r
k
)
m
k
ordinea factorilor putand schimbata fara a afecta rezultatul.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din linearitatea lui D si din relat ia D
p
D
q
=D
p+q
.
Propozit ia 7.20 Daca Q(r) este un polinom si (x) este o funct ie atunci
Q(D) (e
rx
) = e
rx
Q(D +r)
oricare ar r C.
Demonstrat ie. Aratam mai ntai prin induct ie ca
D
k
(e
rx
) = e
rx
(D +r)
k
.
Avem
D(e
rx
) = e
rx
D +re
rx
= e
rx
(D +r).
Presupunand ca D
k
(e
rx
) = e
rx
(D +r)
k
obt inem
D
k+1
(e
rx
) = D(e
rx
(D +r)
k
) = e
rx
(D +r)(D +r)
k
= e
rx
(D +r)
k+1
.
Daca Q(r) =
0
r
m
+
1
r
m1
+ +
m1
r +
m
atunci
Q(D) (e
rx
) =
0
D
m
(e
rx
)+
1
D
m1
(e
rx
)+ +
m1
D(e
rx
)+
m
e
rx
=e
rx
[
0
(D+r)
m
+
1
(D+r)
m1
+ +
m1
(D+r)+
m
]
= e
rx
Q(D +r).
Propozit ia 7.21 Solut ia general a a ecuat iei
(D r)
k
y = 0
este
y(x) = c
0
e
rx
+c
1
xe
rx
+ +c
k1
x
k1
e
rx
.
Demonstrat ie. Conform propozit iei anterioare avem relat a
D
k
(e
rx
y) = e
rx
(D r)
k
y
care arata ca ecuat ia (D r)
k
y = 0 este echivalenta cu ecuat ia
D
k
(e
rx
y) = 0
care implica
e
rx
y(x) = c
0
+c
1
x + +c
k1
x
k1
adica
y(x) = c
0
e
rx
+c
1
xe
rx
+ +c
k1
x
k1
e
rx
.
Propozit ia 7.22 Fie ecuat ia diferent iala liniara omogena cu coecient i reali
P(D)y = 0
unde P(r) = a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
este polinomul caracteristic.
a) Daca r
j
este radacin a reala a lui P cu multiplicitatea m
j
atunci funct iile
e
r
j
x
, xe
r
j
x
, , x
m
j
1
e
r
j
x
sunt solut ii particulare ale ecuat iei P(D)y = 0.
b) Daca r
j
=
j
+i
j
este radacin a complexa a lui P cu multiplicitatea m
j
atunci
e
j
x
cos(
j
x), xe
j
x
cos(
j
x), , x
m
j
1
e
j
x
cos(
j
x),
e
j
x
sin(
j
x), xe
j
x
sin(
j
x), , x
m
j
1
e
j
x
sin(
j
x)
sunt solut ii particulare ale ecuat iei P(D)y = 0.
Demonstrat ie. Conform prop. 7.19 ecuat ia P(D)y = 0 admite o factorizare de forma
Q(D) (D r
j
)
m
j
y = 0
si (Dr
j
)
m
j
y =0 implica P(D)y =0. Deoarece ec. P(D)y =0 are coecient i reali
P(D)y = 0 =
_
_
_
P(D) (Re y) = Re ( P(D)y ) = 0
P(D) (Imy) = Im( P(D)y ) = 0
adica n cazul n care r
j
este radacina complexa cu multiplicitatea m
j
funct iile
y : R R, y(x) = Re
_
c
0
e
r
j
x
+c
1
xe
r
j
x
+ +c
m
j
1
x
m
j
1
e
r
j
x
_
si
y : R R, y(x) = Im
_
c
0
e
r
j
x
+c
1
xe
r
j
x
+ +c
m
j
1
x
m
j
1
e
r
j
x
_
sunt solut ii ale ecuat iei P(D)y = 0 oricare ar constantele reale c
0
, c
1
, ... , c
m
j
1
.
Observat ia 7.9 Se poate demonstra ca n toate cazurile n spat iul solut iilor exista o
baza formata din solut ii particulare de tipul celor prezentate in propozit ia anterioara.
Exercit iul 7.1 Sa se determine solut ia generala a ecuat iilor
a) y
5y
+ 6y = 0
b) y
6y
+ 12y
8y = 0
c) y
+y
+y = 0
d) (D
2
D + 1)
3
y = 0
e) (D 3)
4
(D
2
+ 2)
2
y = 0.
Raspuns.
a) y(x) = c
1
e
2x
+c
2
e
3x
b) y(x) = c
1
e
2x
+c
2
xe
2x
+c
3
x
2
e
2x
c) y(x) = c
1
e
1
2
x
cos(
3
2
x) +c
2
e
1
2
x
sin(
3
2
x)
d) y(x) = c
1
e
1
2
x
cos(
3
2
x) +c
2
e
1
2
x
sin(
3
2
x)
+c
3
xe
1
2
x
cos(
3
2
x) +c
4
xe
1
2
x
sin(
3
2
x)
+c
5
x
2
e
1
2
x
cos(
3
2
x) +c
6
x
2
e
1
2
x
sin(
3
2
x)
e) y(x) = c
1
e
3x
+c
2
xe
3x
+c
3
x
2
e
3x
+c
4
x
3
e
3x
+c
5
cos(
2x) +c
6
sin(
2x) +c
7
x cos(
2x) +c
8
x sin(
2x).
Propozit ia 7.23 Ecuat ia Euler
a
0
x
n
y
(n)
+a
1
x
n1
y
(n1)
+ +a
n1
xy
+a
n
y = 0
se reduce la o ecuat ie diferent iala liniara cu coecient i constant i prin schimbarea de
variabila x = e
t
, unde t este noua variabila independenta.
Demonstrat ie (cazul n = 3). Notand cu z(t) noua funct ie necunoscuta avem relat ia
y(x) = z(lnx)
care prin derivari succesive conduce la
y
(x) =
1
x
z
(lnx) = e
t
z
(t)
y
(x) =
1
x
2
z
(lnx)
1
x
2
z
(lnx) = e
2t
( z
(t) z
(t) )
y
(x) =
1
x
3
z
(lnx)
3
x
3
z
(lnx)
2
x
3
z
(lnx) = e
3t
( z
(t) 3z
(t) + 2z
(t) )
In urma schimbarii de variabila, ecuat ia Euler
a
0
x
3
y
+a
1
x
2
y
+a
2
xy
+a
3
y = 0
devine
a
0
z
+ (3a
0
+a
1
)z
+ (2a
0
a
1
+a
2
)z
+a
3
z = 0.
Observat ia 7.10 Relat ia x = e
t
, echivalenta cu t = lnx, conduce la
d
dx
=
dt
dx
d
dt
=
1
x
d
dt
= e
t
d
dt
.
Ecuat ia Euler se poate scrie
_
a
0
x
n
d
n
dx
n
+a
1
x
n1
d
n1
dx
n1
+ +a
n1
x
d
dx
+a
n
_
y = 0
si formal, schimbarea de variabila x = e
t
n ecuat ia Euler se poate realiza nlocuind
x cu e
t
si operatorul de derivare
d
dx
cu e
t d
dt
. De remarcat ca
_
e
t
d
dt
_
2
= e
t
d
dt
_
e
t
d
dt
_
= e
2t
d
2
dt
2
e
2t
d
dt
.
7.3 Sisteme diferent iale liniare
Denit ia 7.24 Prin sistem diferent ial liniar de ordinul ntai se nt elege un
sistem de ecuat ii diferent iale de forma
_
_
y
1
= a
11
(x)y
1
+a
12
(x)y
2
+ +a
1n
(x)y
n
+f
1
(x)
y
2
= a
21
(x)y
1
+a
22
(x)y
2
+ +a
2n
(x)y
n
+f
2
(x)
.............................................................
y
n
= a
n1
(x)y
1
+a
n2
(x)y
2
+ +a
nn
(x)y
n
+f
n
(x)
(7.16)
unde x este variabila independenta, y
1
, y
2
, ... , y
n
sunt funct iile necunoscute si
a
ij
: I R
f
i
: I R
unde i, j 1, 2, ..., n
sunt funct ii continue denite pe un interval I R.
Observat ia 7.11 Sistemul diferent ial liniar (7.16) se poate scrie sub forma ma-
triceala
Y
= A(x)Y +F(x)
Y =
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
.
.
.
y
n
_
_
_
_
_
_
, A(x) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
(x) a
12
(x) a
1n
(x)
a
21
(x) a
22
(x) a
2n
(x)

a
n1
(x) a
n2
(x) a
nn
(x)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, F(x) =
_
_
_
_
_
_
f
1
(x)
f
2
(x)
.
.
.
f
n
(x)
_
_
_
_
_
_
.
Teorema 7.25 (de existent a si unicitate). Daca
a
ij
: I R
f
i
: I R
unde i, j 1, 2, ..., n
sunt funct ii continue atunci oricare ar (x
0
, y
10
, y
20
, ..., y
n0
) I R
n
exista o unica
solut ie Y (x) ncat
Y
= A(x) Y +F(x) si Y (x
0
) =
_
_
_
_
_
_
y
10
y
20
.
.
.
y
n0
_
_
_
_
_
_
.
Teorema 7.26 Spat iul 1 al tuturor solut iilor sistemului diferent ial liniar omogen
Y
= A(x) Y
este un spat iu vectorial de dimensiune n.
Demonstrat ie. Pentru x
0
I xat, din teorema de existent a si unicitate rezulta ca
aplicat ia liniara
1 R
n
: Y Y (x
0
)
este un izomorsm liniar.
Observat ia 7.12 Rezolvarea sistemului omogen Y
= AY este echivalenta cu gasirea

unei baze al lui 1, adica cu gasirea a n solut ii liniar independente.
Denit ia 7.27 Plecand de la n solut ii ale sistemului omogen Y
= A(x)Y
Y
1
=
_
_
_
_
_
_
y
11
y
21
.
.
.
y
n1
_
_
_
_
_
_
, Y
2
=
_
_
_
_
_
_
y
12
y
22
.
.
.
y
n2
_
_
_
_
_
_
, ... , Y
n
=
_
_
_
_
_
_
y
1n
y
2n
.
.
.
y
nn
_
_
_
_
_
_
construim matricea Wronski
W =
_
_
_
_
_
y
11
y
12
y
1n
y
21
y
22
y
2n

y
n1
y
n2
y
nn
_
_
_
_
_
si wronskianul
w = det W.
Teorema 7.28 Solut iile Y
1
, Y
2
, ... , Y
n
formeaza o baza a spat iului vectorial 1
daca si numai daca wronskianul lor este nenul ntr-un punct xat x
0
I, adica
w(x
0
) ,= 0.
1 R
n
: Y Y (x
0
)
este un izomorsm liniar, solut iile Y
1
, Y
2
, ... , Y
n
sunt liniar independente daca si
numai daca vectorii Y
1
(x
0
), Y
2
(x
0
), ... , Y
n
(x
0
) din R
n
sunt liniar independent i, ceea
ce este echivalent cu w(x
0
) ,= 0.
Teorema 7.29 Wronskianul solut iilor Y
1
, Y
2
, ... , Y
n
verica relat ia
w(x) = w(x
0
) e
_
x
x
0
tr A(t) dt
(7.17)
unde tr A(t) = a
11
(t) +a
22
(t) + +a
nn
(t) este urma matricei A(t).
Demonstrat ie (cazul n = 2.) Avem
w
(x) =
d
dx
y
11
(x) y
12
(x)
y
21
(x) y
22
(x)
11
(x) y
12
(x)
y
21
(x) y
22
(x)
y
11
(x) y
12
(x)
y
21
(x) y
22
(x)
a
11
(x) y
11
(x)+a
12
(x) y
21
(x) y
12
(x)
a
21
(x) y
11
(x)+a
22
(x) y
21
(x) y
22
(x)
y
11
(x) a
11
(x) y
12
(x)+a
12
(x) y
22
(x)
y
21
(x) a
21
(x) y
12
(x)+a
22
(x) y
22
(x)
= (a
11
(x) +a
22
(x)) w(x)
adica w verica ecuat ia diferent iala liniara
w
= tr A(x) w.
Observat ia 7.13 Din relat ia (7.13) rezulta ca daca wronskianul se anuleaza ntr-un
punct x
0
I atunci el se anuleaz a n toate punctele x I.
Propozit ia 7.30 Solut ia general a a sistemului liniar neomogen
Y
= A(x) Y +F(x)
se obt ine adun and la solut ia generala a sistemului liniar omogen asociat
Y
= A(x) Y
o solut ie particulara

Y a sistemului neomogen.

Y
= A(x) Y +F(x) obt inem

Y
= A(x) Y = (Y +

Y )
= A(x) (Y +

Y ) +F(x)
Y
=A(x) Y +F(x) = (Y
Y )
= A(x) (Y
Y ).
Observat ia 7.14 Folosind matricea Wronski W asociata unei baze Y
1
, Y
2
, ... , Y
n
a lui 1 solut ia generala

Y = c
1
Y
1
+c
2
Y
2
+ +c
n
Y
n
a ecuat iei liniare omogene Y
= A(x) Y se poate scrie sub forma

Y (x) = W(x) C unde C =
_
_
_
_
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
n
_
_
_
_
_
_
R
n
.
Teorema 7.31 (Metoda variat iei constantelor). Dac a solut ia generala a sistemului
Y
= A(x) Y
este Y (x) = W(x) C atunci o solut ie particulara sistemului neomogen
Y
= A(x) Y +F(x)
se poate obt ine cautand-o de forma
Y (x) = W(x) C(x)

unde C(x) este o solut ie a sistemului
C
(x) = W
1
(x) F(x).
Demonstrat ie. Deoarece W
= A(x)W si

Y
(x) = W
(x) C(x) +W(x) C
(x) avem
= A(x)

Y +F(x)
daca si numai daca W(x) C
(x) = F(x)
Denit ia 7.32 Prin sistem diferent ial liniar omogen cu coecient i constant i
se nt elege un sistem de ecuat ii de forma
Y
= AY unde A /
nn
(R).
Propozit ia 7.33 Funct ia vectoriala Y : R C
n
, Y (x) = we
x
, unde
w =
_
_
_
_
_
_
w
1
w
2
.
.
.
w
n
_
_
_
_
_
_
C
n
verica relat ia
Y
= AY
daca si numai daca
Aw = w.
Demonstrat ie. Deoarece Y
(x)=we
x
nlocuind n Y
=AY obt inem Aw=w.

Observat ia 7.15 Fie o radacina a polinomului caracteristic
det (AI) = 0.
Daca R atunci este valoare proprie a matricei A si alegand un vector propriu
corespunzator w R
n
obt inem solut ia netriviala Y (x) = we
x
a sistemului Y
=
AY . Daca , R atunci exista w C
n
astfel ncat Aw = w si
Y
1
(x) = Re
_
we
x
_
, Y
2
(x) = Im
_
we
x
_
sunt solut ii ale sistemului Y
= AY .
Exercit iul 7.2 Sa se determine solut ia generala a sistemului
_
y
1
= y
1
+y
2
y
2
= y
1
+y
2
.
Rezolvare. Ecuat ia
1 1
1 1
= 0
are radacinile
1
= 1 +i si
2
= 1 i. O solut ie particulara a ecuat iei Av = (1 +i)v,
adica
_
1 1
1 1
__
v
1
v
2
_
= (1 + i)
_
v
1
v
2
_
este v =
_
1
i
_
. Rezulta ca solut ia generala a sistemului este
Y (x) = c
1
Re
__
1
i
_
e
(1+i)x
_
+c
2
Im
__
1
i
_
e
(1+i)x
_
= c
1
Re
__
1
i
_
e
x
(cos x + i sinx)
_
+c
2
Im
__
1
i
_
e
x
(cos x + i sinx)
_
= c
1
_
cos x
sinx
_
e
x
+c
2
_
sinx
cos x
_
e
x
.
Observat ia 7.16 Daca matricea A/
nn
(R) este diagonalizabila si v
1
, v
2
, ..., v
n
unde
v
1
=
_
_
_
_
_
_
v
11
v
21
.
.
.
v
n1
_
_
_
_
_
_
, v
2
=
_
_
_
_
_
_
v
12
v
22
.
.
.
v
n2
_
_
_
_
_
_
, v
n
=
_
_
_
_
_
_
v
1n
v
2n
.
.
.
v
nn
_
_
_
_
_
_
este o baza a lui R
n
formata din vectori proprii ai lui A corespunzatori valorilor
proprii
1
,
2
, ... ,
n
(distincte sau nu) atunci solut ia generala a sistemului Y
= AY
este
Y (x) = c
1
_
_
_
_
_
_
v
11
v
21
.
.
.
v
n1
_
_
_
_
_
_
e
1
x
+c
2
_
_
_
_
_
_
v
12
v
22
.
.
.
v
n2
_
_
_
_
_
_
e
2
x
+ +c
n
_
_
_
_
_
_
v
1n
v
2n
.
.
.
v
nn
_
_
_
_
_
_
e
n
x
.
_
_
y
1
= y
2
+y
3
y
2
= y
1
+y
3
y
3
= y
1
+y
2
Rezolvare. Rezolvand ecuat ia
1 1
1 1
1 1
= 0
obt inem
1
= 2, si
2
=
3
= 1. Deoarece subspat iile proprii corespunzatoare sunt
V
2
= (1, 1, 1) [ R, V
1
= (1, 0, 1) +(0, 1, 1) [ , R.
rezulta ca solut ia generala a sistemului este
Y (x) = c
1
_
_
_
1
1
1
_
_
_e
2x
+c
2
_
_
_
1
0
1
_
_
_e
x
+c
3
_
_
_
0
1
1
_
_
_e
x
.
Observat ia 7.17 Stim ca, n general, o matrice A /
nn
(R) nu este diagonal-
izabila. Daca este o radacina reala (respectiv, complexa) cu multiplicitatea m a
polinomului caracteristic atunci partea din solut ia generala corespunzatoare lui
poate gasita cautand-o de forma
Y (x) =
_
_
_
_
_
11
x
m1
+
12
x
m2
+ +
1m1
x +
1m
21
x
m1
+
22
x
m2
+ +
2m1
x +
2m
...................................................................
n1
x
m1
+
n2
x
m2
+ +
nm1
x +
1m
_
_
_
_
_
e
x
unde coecient ii
jk
sunt reali (respectiv, complecsi). In cazul complex, n nal se
separa part ile reala si imaginara ale a solut iei gasite.
_
_
y
1
= y
1
+y
2
y
2
= y
2
+ 4y
3
y
3
= y
1
4y
3
Rezolvare. Valorile proprii sunt
1
= 0 si
2
=
3
= 3, iar subspat iile proprii
corespunzatoare
V
0
= (4, 4, 1) [ R, V
3
= (1, 2, 1) [ R.
Deoarece dimV
3
= 1 rezulta ca matricea sistemului nu este diagonalizabila. Cautand
partea din solut ia generala referitoare la
2
=
3
= 3 de forma
Y (x) =
_
_
_
1
x +
1
2
x +
2
3
x +
3
_
_
_e
3x
gasim
Y (x) =
1
_
_
_
x
2x + 1
x 1
_
_
_e
3x
+
1
_
_
_
1
2
1
_
_
_e
3x
.
Solut ia generala a sistemului este
Y (x) = c
1
_
_
_
4
4
1
_
_
_+c
2
_
_
_
x
2x + 1
x 1
_
_
_e
3x
+c
3
_
_
_
1
2
1
_
_
_e
3x
.
Observat ia 7.18 O alta metoda de rezolvare a sistemelor liniare omogene cu
coecient i constant i, numita metoda eliminarii, se bazeaza pe faptul ca ecare dintre
funct iile necunoscute y
j
verica o ecuat ie diferent iala liniara.
Exercit iul 7.5 Sa se rezolve sistemul
_
_
y
1
= y
2
y
2
= y
3
y
3
= y
1
.
Rezolvare. Funct ia necunoscuta y
1
verica ecuat ia liniara
y
1
y
1
= 0.
Deoarece P(r) = r
3
1 are radacinile r
1
= 1 si r
2,3
=
1
2
i
3
2
, rezulta ca
y
1
(x) = c
1
e
x
+c
2
e
1
2
x
cos
3
2
x +c
3
e
1
2
x
sin
3
2
x.
Prin derivarea lui y
1
se obt in y
2
si y
3
.
Observat ia 7.19 Deoarece izomorsmul de spat ii vectoriale
/
nn
(K) K
n
2
:
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
(a
11
, a
12
, ..., a
1n
, a
21
, a
22
, ..., a
2n
, ..., a
n1
, a
n2
, ..., a
nn
)
permite identicarea spat iului vectorial /
nn
(K) cu K
n
2
, aplicat ia
[[ [[ : /
nn
(K) R,
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
_
_
_
_
_
n
i,j=1
[a
ij
[
2
este o norma pe /
nn
(K). In particular, o serie de matrice
k=0
a
k
A
k
este convergenta daca exista limita
lim
m
m
k=0
a
k
A
k
adica daca exista B /
nn
(K) astfel ncat
lim
m
k=0
a
k
A
k
B
= 0.
Propozit ia 7.34 Daca seria de puteri
k=0
a
k
x
k
are raza de convergent a R > 0 si daca A /
nn
(K) este astfel nc at [[A[[ < R
atunci seria de matrice
k=0
a
k
A
k
este convergent a.
Demonstrat ie. Alegand r astfel ncat [[A[[ < r < R obt inem relat ia
a
k
A
k
= [a
k
[
A
k
[a
k
[ [[A[[
k
< [a
k
[ r
k
.
Seria

k=0
a
k
r
k
ind absolut convergenta, din criteriul comparat iei rezulta ca seria
k=0
[[a
k
A
k
[[ este convergenta, ceea ce implica convergent a seriei

k=0
a
k
A
k
.
Observat ia 7.20 Deoarece seria exponent iala
e
x
=
k=0
x
k
k!
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+
are raza de convergent a r = rezulta ca pentru orice matrice A /
nn
(K) putem
deni matricea
e
A
=
k=0
A
k
k!
= 1 +
A
1!
+
A
2
2!
+
numita exponent iala matricei A. Se poate arata ca funct ia matriceala
R /
nn
(K) : t e
tA
este derivabila si ca (e
tA
)
= Ae
tA
adica
Y (t) = e
tA
C
este solut ie a sistemului liniar Y
= AY , oricare ar C R
n
.
Exercit iul 7.6 Sa se determine solut ia sistemului
_
_
y
1
= y
2
+y
3
y
2
= y
1
+y
3
y
3
= y
1
+y
2
.
Rezolvare. Matricea sistemului
A =
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
este diagonalizabila
S
1
AS =
_
_
_
2 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_ unde S =
_
_
_
1 1 0
1 0 1
1 1 1
_
_
_.
Deoarece
A = S
_
_
_
2 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_S
1
obt inem
A
k
= S
_
_
_
2 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
k
S
1
= S
_
_
_
2
k
0 0
0 (1)
k
0
0 0 (1)
k
_
_
_S
1
si
e
tA
=
k=0
(tA)
k
k!
=
k=0
t
k
k!
S
_
_
_
2
k
0 0
0 (1)
k
0
0 0 (1)
k
_
_
_S
1
= S
_
_
_
e
2t
0 0
0 e
t
0
0 0 e
t
_
_
_S
1
relat ie care permite scrierea explicita a solut iei generale.
158
Capitolul 8
Grupuri. Reprezentari liniare
8.1 Grupuri
Vom prezenta cateva elemente referitoare la grupuri si reprezentarile lor liniare.
Denit ia 8.1 Prin grup se nt elege o mult ime G pe care este denita o lege de
compozit ie interna
GG G : (x, y) xy
satisfacand condit iile:
1) (g
1
g
2
)g
3
= g
1
(g
2
g
3
), g
1
, g
2
, g
3
G;
2) exista e G astfel nc at ge = eg = g, g G;
3) oricare ar g G exista g
1
G astfel nc at gg
1
= g
1
g = e.
Grupul este numit grup comutativ (sau abelian) daca, n plus,
4) g
1
g
2
= g
2
g
1
g
1
, g
2
G.
Propozit ia 8.2 a) Elementul e cu proprietatea
ge = eg = g, g G
este unic n G si se numeste element neutru.
b) Pentru orice g G elementul g
1
cu proprietatea
gg
1
= g
1
g = e
este unic n G si se numeste inversul lui g.
159
Demonstrat ie. Avem
ge = eg = g, g G
ge
= e
g = g, g G
_
= e = ee
= e
si
gg
1
= g
1
g = e
gh = hg = e
_
= h = he = h(gg
1
) = (hg)g
1
= eg
1
= g
1
.
Observat ia 8.1 In cazul n care n locul notat iei multiplicative g
1
g
2
se utilizeaza
notat ia aditiva g
1
+g
2
elementul neutru este notat cu 0. Elementul h cu proprietatea
h +g = g +h = 0 este notat cu g si numit opusul lui g.
8.2 Reprezentari liniare
Denit ia 8.3 Fie G si G
doua grupuri. O aplicat ie

f : G G
este numita morsm de grupuri daca

f(g
1
g
2
) = f(g
1
) f(g
2
), g
1
, g
2
G.
Exercit iul 8.1 Mult imea tuturor automorsmelor unui spat iu vectorial V
GL(V ) = A : V V [ A este liniara si bijectiva
mpreuna cu operat ia de compunere este un grup (grupul automorsmelor lui V ).
Denit ia 8.4 Prin reprezentare liniara a grupului Gn spat iul vectorial V peste
corpul K (numita si reprezentare K-liniara) se nt elege un morsm de grupuri
T : G GL(V ) : g T(g)
adica o aplicat ie astfel ncat
T(g
1
g
2
) = T(g
1
) T(g
2
), g
1
, g
2
G.
Dimensiunea reprezentarii este prin denit ie dimensiunea spat iului vectorial V .
Grupuri. Reprezentari liniare 161
Exercit iul 8.2 Mult imea matricelor inversabile de ordinul n cu elemente din K
GL(n, K) = A /
nn
(K) [ det A ,= 0
mpreuna cu nmult irea matricelor este grup (se numeste grupul general linear).
Denit ia 8.5 Prin reprezentare matriceala n-dimensionala a unui grup G se
nt elege un morsm de grupuri de forma
T : G GL(n, K) : g T(g).
Reprezentarea este numita reala n cazul K = R si complexa n cazul K = C.
Propozit ia 8.6 Fie V un spat iu vectorial peste corpul K. Daca e
1
, e
2
, ..., e
n
este
o baza a lui V si
T : G GL(V ) : g T(g)
o reprezentare liniara a unui grup G n V atunci aplicat ia
T : G GL(n, K) : g T (g) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
t
11
(g) t
12
(g) t
1n
(g)
t
21
(g) t
22
(g) t
2n
(g)

t
n1
(g) t
n2
(g) t
nn
(g)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
unde elementele t
ij
(g) sunt astfel ncat
T(g)e
j
=
n
i=1
t
ij
(g)e
i
, g G, j 1, 2, ..., n
este o reprezentare matriceal a n-dimensionala a lui G.
Demonstrat ie. Deoarece T(g
1
g
2
) = T(g
1
) T(g
2
), din relat iile
T(g
1
g
2
)e
j
=
n
i=1
t
ij
(g
1
g
2
)e
i
T(g
1
) T(g
2
)e
j
= T(g
1
)
n
k=1
t
kj
(g
2
)e
k
=
n
k=1
t
kj
(g
2
)T(g
1
)e
k
=
n
k=1
t
kj
(g
2
)
n
i=1
t
ik
(g
1
)e
i
=
n
i=1
(
n
k=1
t
ik
(g
1
)t
kj
(g
2
)) e
i
rezulta ca
t
ij
(g
1
g
2
) =
n
k=1
t
ik
(g
1
) t
kj
(g
2
), i, j 1, 2, ..., n
adica T (g
1
g
2
) = T (g
1
) T (g
2
).
Observat ia 8.2 Matricea T (g) este matricea transformarii liniare T(g) : V V
n raport cu baza considerata. Alegand o alta baza e
1
, e
2
, ..., e
n
se poate deni n
mod similar reprezentarea
T
: G GL(n, K) : g T
(g).
Stim nsa ca cele doua reprezentari matriceale sunt legate prin relat ia
T
(g) = S
1
T (g) S, g G
unde S este matricea de trecere de la baza e
1
, e
2
, ..., e
n
la e
1
, e
2
, ..., e
n
.
Denit ia 8.7 Doua reprezentari matriceale n-dimensionale peste K ale unui grup
T
1
: G GL(n, K) si T
2
: G GL(n, K)
sunt numite echivalente daca exista S GL(n, K) astfel ncat
T
2
(g) = S
1
T
1
(g) S, g G.
Exercit iul 8.3 Aplicat ia R : R GL(R
2
) : t R(t) unde
R(t) : R
2
R
2
, R(t)(x, y) = (x cos t y sint, x sint +y cos t)
este o reprezentare liniara a grupului aditiv (R, +) n spat iul vectorial R
2
.
Alegand n R
2
baza e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) obt inem reprezentarea matriceala
: R GL(2, R) : t (t) =
_
cos t sint
sint cos t
_
.
Rezolvare. Avem (t +s) = (t) (s).
8.3 Reprezentari ireductibile
Denit ia 8.8 Doua reprezentari liniare n-dimensionale peste K ale unui grup G
T
1
: G GL(V
1
) si T
2
: G GL(V
2
)
sunt numite echivalente daca exista un izomorsm liniar S : V
1
V
2
astfel ncat
T
1
(g) = S
1
T
2
(g) S, g G
adica astfel ncat diagrama
T
1
(g)
T
2
(g)
S S
V
2
V
2
-
? ?
V
1
V
1
-
este comutativa.
Denit ia 8.9 Fie T : G GL(V ) o reprezentare liniara a grupului G n V .
Spunem ca subspat iul vectorial W V este invariant fat a de T daca
T(g)(W) W, g G.
Denit ia 8.10 Spunem ca reprezentarea liniar a
T : G GL(V )
este o reprezentare ireductibila daca singurele subspat ii invariante sunt 0 si
V . In caz contrar, reprezentarea este numita reductibila.
Exercit iul 8.4 Reprezentarea liniara T : R GL(R
3
) : t T(t) unde
T(t) : R
3
R
3
, T(t)(x, y, z) = (x cos t y sint, x sint +y cos t, z)
este o reprezentare liniara reductibila a grupului aditiv (R, +) n R
3
.
Rezolvare. Subspat iul W = (x, y, 0) [ x, y R R
3
este subspat iu invariant.
Propozit ia 8.11 Daca
T
1
: G GL(V
1
) si T
2
: G GL(V
2
)
sunt doua reprezentari K-liniare atunci aplicat ia
T : G GL(V
1
V
2
), T(g)(x
1
, x
2
) = (T
1
(g)x
1
, T
2
(g)x
2
)
este o reprezentare K-liniara a grupului G n spat iul produs direct V
1
V
2
, numita
suma reprezentarilor T
1
si T
2
, notata cu T
1
T
2
.
Demonstrat ie. Avem
T(g
1
g
2
)(x
1
, x
2
) = (T
1
(g
1
g
2
)x
1
, T
2
(g
1
g
2
)x
2
)
= (T
1
(g
1
) T
1
(g
2
)x
1
, T
2
(g
1
) T
2
(g
2
)x
2
)
= T(g
1
)(T
1
(g
2
)x
1
, T
2
(g
2
)x
2
) = T(g
1
)T(g
2
)(x
1
, x
2
).
T : G GL(n, K) : g T (g) =
_
_
_
_
t
11
(g) t
1n
(g)

t
n1
(g) t
nn
(g)
_
_
_
_
: G GL(k, K) : g (g) =
_
_
_
_
r
11
(g) r
1k
(g)

r
k1
(g) r
kk
(g)
_
_
_
_
sunt doua reprezentari matriceale atunci
T : G GL(n+k, K) : g
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
t
11
(g) t
1n
(g) 0 0 0

t
n1
(g) t
nn
(g) 0 0 0
0 0 0 r
11
(g) r
1k
(g)
0 0 0
0 0 0 r
k1
(g) r
kk
(g)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
este o reprezentare matriceal a a lui G, numita suma reprezentarilor T si .
8.4 Reprezentari unitare si ortogonale
Denit ia 8.13 O submult ime H G este numita subgrup al grupului G daca
g
1
H
g
2
H
_
= g
1
g
1
2
H.
Exercit iul 8.5 Fie V un spat iu vectorial euclidian complex. Mult imea trans-
formarilor unitare
U(V ) = A : V V [ Ax, Ay) = x, y), x, y V
este un subgrup al grupului GL(V ) al tuturor automorsmelor lui V .
Denit ia 8.14 Prin reprezentare unitara a grupului G n spat iul vectorial eu-
clidian complex V se nt elege un morsm de grupuri
T : G U(V ).
Observat ia 8.3 Daca T : G U(V ) este o reprezentare unitara atunci
T(g)x, T(g)y) = x, y), x, y V, g G.
Exercit iul 8.6 Fie A /
nn
(C) o matrice cu n linii si n coloane cu elemente
numere complexe si e A
=
t

A adjuncta ei. Relat iile
AA
= I, A
A = I, A
1
= A
.
unde I /
nn
nn
(C) este numita matrice unitara daca
A
A=I
1
=A
si AA
= I).
Observat ia 8.4 Daca A este o matrice unitara atunci [detA[ = 1. Intr-adevar
A
A=I = detA detA
= 1 = [detA[
2
= 1.
Teorema 8.16 Mult imea matricelor unitare de ordinul n
U(n) = A /
nn
(C) [ A
A=I
are o structura de grup n raport cu nmult irea matricelor, iar
SU(n) = A U(n) [ det A=1
este un subgrup al lui U(n).
Demonstrat ie. a) Produsul a doua matrice unitare A si B este o matrice unitara
(AB)
(AB) = B
AB = B
B = I
si inversa unei matrice unitare A este o matrice unitara
A
1
= A
= (A
1
)
= (A
= A = (A
1
)
1
.
b) Armat ia rezulta din relat iile
det(AB) = detA detB, det(A
1
) = (detA)
1
.
Denit ia 8.17 Prin reprezentare matriceala unitara a grupului G se nt elege
un morsm de grupuri
T : G U(n).
Exercit iul 8.7 Fie V un spat iu vectorial euclidian real. Mult imea transformarilor
ortogonale
O(V ) = A : V V [ Ax, Ay) = x, y), x, y V
este un subgrup al grupului GL(V ) al tuturor automorsmelor lui V .
Denit ia 8.18 Prin reprezentare ortogonala a grupului G n spat iul vectorial
euclidian real V se nt elege un morsm de grupuri
T : G O(V ).
Observat ia 8.5 Daca T : G O(V ) este o reprezentare ortogonala atunci
T(g)x, T(g)y) = x, y), x, y V, g G.
Exercit iul 8.8 Fie A /
nn
(R) o matrice cu n linii si n coloane cu elemente
numere reale si e
t
A transpusa ei. Relat iile
A
t
A = I,
t
AA = I, A
1
=
t
A.
unde I /
nn
nn
(C) este numita matrice ortogonala daca
t
AA=I
1
=
t
A si A
t
A = I).
Observat ia 8.6 Daca A este o matrice ortogonala atunci detA 1, 1.
Teorema 8.20 Mult imea matricelor ortogonale de ordinul n
O(n) =
_
A /
nn
(R) [
t
AA=I
_
are o structura de grup n raport cu nmult irea matricelor, iar
SO(n) = A O(n) [ det A=1
este un subgrup al lui U(n).
Denit ia 8.21 Prin reprezentare matriceala ortogonala a grupului G se nt elege
un morsm de grupuri
T : G O(n).
8.5 Grupul rotat iilor. Reprezentari liniare
Propozit ia 8.22
SO(2) =
__
cos t sint
sint cos t
_
t [0, 2)
_
.
Demonstrat ie. Avem
_
cos t sint
sint cos t
_
1
=
_
cos t sint
sint cos t
_
,
cos t sint
sint cos t
= 1
si
_

_
SO(2) =
_
2
+
2
= 1
2
+
2
= 1
+ = 0
= 1.
Din relat iile
2
+
2
= 1 si
2
+
2
= 1 rezulta ca exista t, s [0, 2) ncat
_

_
=
_
cos t sins
sint cos s
_
dar
+ = 0
= 1.
_
=
sin(t +s) = 0
cos(t +s) = 1.
_
=
_
_
s = t
sau
s = 2 t.
Exercit iul 8.9 Daca A SO(3) atunci exista t [0, 2) si o matrice S O(3)
astfel ncat
S
1
AS =
_
_
_
1 0 0
0 cos t sint
0 sint cos t
_
_
_.
Rezolvare. Fie
A =
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
_ SO(3).
Matricea A este matricea n raport cu baza canonica a unei transformari ortogonale
A : R
3
R
3
. Ecuat ia caracteristica corespunzatoare este
3
+(a
11
+a
22
+a
33
)
2
a
22
a
23
a
32
a
33
a
11
a
13
a
31
a
33
a
11
a
12
a
21
a
22
_
det A=0
Deoarece
t
A = A
1
, adica
_
_
_
a
11
a
21
a
31
a
12
a
22
a
32
a
13
a
23
a
33
_
_
_ =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
22
a
23
a
32
a
33
a
12
a
32
a
13
a
33
a
12
a
22
a
13
a
23
a
21
a
31
a
23
a
33
a
11
a
31
a
13
a
33
a
11
a
21
a
13
a
23
a
21
a
31
a
22
a
32
a
11
a
31
a
12
a
32
a
11
a
21
a
12
a
22
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
si det A = 1 rezulta ca = 1 este valoare proprie a lui A. Fie e
1
un vector propriu
corespunzator cu [[e
1
[[ = 1, adica Ae
1
= e
1
. Subspat iul vectorilor ortogonali pe e
1
V = x R
3
[ x, e
1
) = 0
este un subspat iu invariant
x V = Ax, e
1
) = Ax, Ae
1
) = x, e
1
) = 0.
Daca e
2
, e
3
este o baza ortonormata n V atunci B = e
1
, e
2
, e
3
este o baza
ortonormata a lui R
3
n raport cu care matricea lui A are forma
A
=
_
_
_
1 0 0
0
0
_
_
_
unde
_

_
este o matrice ortogonala. Notand cu S matricea de trecere de la
baza canonica la baza B avem relat ia
_
_
_
1 0 0
0
0
_
_
_ = S
1
_
_
_
a
11
a
21
a
31
a
12
a
22
a
32
a
13
a
23
a
33
_
_
_S
din care rezulta

= 1
ceea ce arata ca
_

_
SO(2). Conform exercit iului anterior exista t [0, 2)
ncat
_

_
=
_
cos t sint
sint cos t
_
.
Observat ia 8.7 Matricea
_
_
_
1 0 0
0 cos t sint
0 sint cos t
_
_
_
este matricea unei rotat ii n jurul vectorului e
1
(vectorul propriu corespunzator val-
orii proprii = 1). Grupul SO(3) este grupul rotat iilor spat iului tridimensional.
Exercit iul 8.10 Aplicat ia SO(3) O(R
3
) prin care matricei
g =
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
_ SO(3)
i se asociaza transformarea ortogonala g : R
3
R
3
,
g(x
1
, x
2
, x
3
) = (a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
, a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
, a
31
x
1
+a
32
x
2
+a
33
x
3
)
este o reprezentare ortogonala a grupului SO(3) n R
3
.
Exercit iul 8.11 Aplicat ia
T : SO(3) GL(T(R
3
, C)) : g T(g)
unde
T(g) : T(R
3
, C) T(R
3
, C), (T(g)f)(x) = f(g
1
x)
este o reprezentare liniara n spat iul vectorial complex T(R
3
, C) al tuturor funct iilor
f : R
3
C.
Rezolvare. Avem
(T(g
1
g
2
)f)(x) = f((g
1
g
2
)
1
x) = f(g
1
2
g
1
1
x)
= f(g
1
2
(g
1
1
x)) = (T(g
2
)f)(g
1
1
x)
= (T(g
1
)(T(g
2
)f))(x) = (T(g
1
)T(g
2
)f)(x).
Exercit iul 8.12 Mult imea de matrice
O(1, 3) =
_
A GL(4, R) [ AI
1,3
t
A = I
1,3
_
unde
I
1,3
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
considerata mpreuna cu nmult irea este grup (se numeste grupul Lorentz).
Exercit iul 8.13
SU(2)=
__

, C, [[
2
+[[
2
= 1
_
Rezolvare. Avem
_

_
SU(2) =
_
_
+

= 0
+ = 1
[[
2
+[[
2
= 1
=
_
_
=
=
[[
2
+[[
2
= 1.
Observat ia 8.8 Grupul SU(2) admite parametrizarea
SU(2) =
_
_
_
_
e
i(+)/2
cos
1
2
i e
i()/2
sin
1
2
i e
i()/2
sin
1
2
e
i(+)/2
cos
1
2
_
_
0 < 2
0
2 2
_
_
cu proprietatea
_
_
e
i(+)/2
cos
1
2
i e
i()/2
sin
1
2
i e
i()/2
sin
1
2
e
i(+)/2
cos
1
2
_
_
=
_
_
e
i/2
0
0 e
i/2
_
_
_
_
cos
1
2
i sin
1
2
i sin
1
2
cos
1
2
_
_
_
_
e
i/2
0
0 e
i/2
_
_
parametrii , , ind numit i unghiurile lui Euler.
Exercit iul 8.14 Daca a, b /
nn
(K) atunci
tr (ab) = tr (ba).
Rezolvare. Avem
tr (ab) =
n
i=1
(ab)
ii
=
n
i=1
n
j=1
a
ij
b
ji
=
n
j=1
n
i=1
b
ji
a
ij
=
n
j=1
(ba)
jj
= tr (ba).
Observat ia 8.9 Folosind baza canonica a lui R
3
, putem identica grupul SO(3) cu
grupul de transformari
A : R
3
R
3
[ detA = 1, [[Ax[[ = [[x[[, x R
3
.
Propozit ia 8.23 a) Spat iul matricelor antihermitice de urma nula de ordinul doi
W = u /
22
(C) [ u
= u, tr u = 0
este un spat iu vectorial real de dimensiune 3 si
h : R
3
W, h(x
1
, x
2
, x
3
) =
_
ix
3
x
2
+ ix
1
x
2
+ ix
1
ix
3
_
este un izomorsm cu proprietatea
[[x[[
2
= det h(x), x R
3
.
b) Aplicat ia
: SU(2) SO(3) : g (g)
unde
(g) : R
3
R
3
, (g)x = h
1
(g h(x) g
)
este un morsm de grupuri cu nucleul
Ker =
_
g SU(2)
(g)=
_
1 0
0 1
_ _
=
_ _
1 0
0 1
_
,
_
1 0
0 1
_ _
.
Demonstrat ie. a) Avem
u =
_

11
+ i
11

12
+ i
12
21
+ i
21

22
+ i
22
_
W =u =
_
i
11

12
+ i
12
12
+ i
12
i
11
_
.
b) Din denit ia lui rezulta ca
(g
1
g
2
)x = h
1
((g
1
g
2
) h(x) (g
1
g
2
)
) = h
1
(g
1
g
2
h(x) g
2
g
1
)
= h
1
(g
1
h(h
1
(g
2
h(x) g
2
))g
1
) = (g
1
)((g
2
)x) = ((g
1
) (g
2
))x.
Utilizand baza canonica a lui R
3
obt inem relat iile
_
_
e
i/2
0
0 e
i/2
_
_
=
_
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
_
_
_
cos
1
2
i sin
1
2
i sin
1
2
cos
1
2
_
_
=
_
_
_
1 0 0
0 cos sin
0 sin cos
_
_
_
din care deducem ca det (g) = 1. Deoarece
(g h(x) g
= g (h(x))
= g h(x) g
= g
tr(g h(x) g
) = tr(g g
h(x)) = tr h(x) = 0
[[(g)x[[
2
= det (g h(x) g
) = det h(x) = [[x[[

2
rezulta ca este un morsm de grupuri bine denit. Elementul g SU(2) apart ine
nucleului lui daca si numai dac a (g)x = x oricare ar x R
3
. Din relat iile
(g)(1, 0, 0) = (1, 0, 0), (g)(0, 1, 0) = (0, 1, 0), (g)(0, 0, 1) = (0, 0, 1)
se deduce ca g
_ _
1 0
0 1
_
,
_
1 0
0 1
_ _
.
Observat ia 8.10 Prin morsmul : SU(2) SO(3) ecare element al lui SO(3)
corespunde la doua elemente din SU(2) care difera doar prin semn, (g) = (g).
Orice reprezentare liniara
T : SU(2) GL(V )
cu proprietatea T(g) = T(g) deneste o reprezentare liniara a grupului SO(3).
Exercit iul 8.15 Aplicat ia SU(2) GL(C
2
) obt inuta asociind ecarui element
g =
_

_
SU(2)
transformarea
g : C
2
C
2
, g(z
1
, z
2
) = (z
1
+z
2
,
z
1
+ z
2
)
este o reprezentare unitara bidimensionala a lui SU(2).
Rezolvare. Avem (g
1
g
2
)(z
1
, z
2
) = g
1
(g
2
(z
1
, z
2
)).
Exercit iul 8.16 Aplicat ia T : SU(2) GL(T(C
2
, C)) obt inuta asociind ecarui
element g SU(2) transformarea
T(g) : T(C
2
, C) T(C
2
, C), (T(g)f)(z
1
, z
2
) = f(g
1
(z
1
, z
2
))
este o reprezentare liniara a grupului SU(2) in spat iul vectorial complex al tuturor
funct iilor f : C
2
C.
b) Pentru orice n N subspat iul vectorial al polinoamelor omogene de grad n
c
n
=
_
f : C
2
C, f(z
1
, z
2
) =
n
k=0
a
k
z
k
1
z
nk
2
a
k
C
_
este un subspat iu invariant al reprezentarii denite la punctul a).
Rezolvare. Inversul elemntului
g =
_

_
SU(2)
este
g
1
=
_

_
si n cazul
f(z
1
, z
2
) =
n
k=0
a
k
z
k
1
z
nk
2
obt inem
(T(g)f)(z
1
, z
2
) = f(g
1
(z
1
, z
2
)) =
n
k=0
a
k
( z
1
z
2
)
k
(
z
1
+z
2
)
nk
.
Observat ia 8.11 Se poate arata ca reprezentarile lui SU(2) induse n subspat iile c
n
sunt reprezentari ireductibile si ca ele sunt pana la o echivalent a toate reprezentarile
ireductibile ale grupului SU(2). Notand j = (n 1)/2, adica n = 2j + 1, obt inem
f(z
1
, z
2
) =
n
k=0
a
k
z
k
1
z
nk
2
=
j
m=j
a
j+m
z
j+m
1
z
jm
2
.
si
(T(g)f)(z
1
, z
2
) =
j
m=j
a
j+m
( z
1
z
2
)
j+m
(
z
1
+z
2
)
jm
.
Pentru ecare element a SO(3) exista exact doua elemente g
a
si g
a
n SU(2)
ncat a = (g
a
) = (g
a
). Deoarece
(T(g)f)(z
1
, z
2
) = (1)
2j
(T(g)f)(z
1
, z
2
)
in cazul in care j este intreg, relat ia
SO(3) GL(c
2j+1
) : a T(g
a
)
este o reprezentare ireductibila (2j + 1)-dimensionala a grupului SO(3) n spat iul
vectorial c
2j+1
.
176
Capitolul 9
Algebre Lie. Reprezentari
liniare
9.1 Algebre Lie
Vom prezenta cateva elemente referitoare la algebre Lie si reprezentarile lor liniare.
Denit ia 9.1 Fie K unul dintre corpurile R si C. Prin algebra asociativa peste
corpul K se nt elege o mult ime A considerata mpreuna cu trei operat ii
AA :A : (a, b) a +b (adunarea)
K A :A : (, a) a (inmultirea cu scalari)
AA :A : (a, b) ab (inmultirea interna)
astfel nc at A mpreuna cu primele doua operat ii este spat iu vectorial si
1) a(b +c) = ab +ac, a, b, c A;
2) (a +b)c = ac +bc, a, b, c A;
3) a(bc) = (ab)c, a, b, c A;
4) (ab) = (a)b = a(b), a, b A, K.
Prin dimensiunea algebrei A se nt elege dimensiunea spat iului vectorial corespunzator.
Exercit iul 9.1 a) Mult imea /
nn
(K) a tuturor matricelor patrate de ordinul n
considerata mpreuna cu operat iile de adunare a matricelor, nmult ire cu scalari si
produsul matricelor este o algebra asociativa peste K.
177
b) Daca V este un spat iu vectorial peste K atunci mult imea L(V ) a tuturor operato-
rilor liniari A : V V considerata mpreuna cu adunarea operatorilor, nmult irea
cu scalari si compunerea operatorilor este o algebra asociativa peste K.
Denit ia 9.2 Fie K unul dintre corpurile R si C. Prin algebra Lie peste corpul
K se nt elege o mult ime L considerata mpreuna cu trei operat ii
L L :L : (a, b) a +b (adunarea)
K L :L : (, a) a (inmultirea cu scalari)
L L :L : (a, b) [a, b] (crosetul)
astfel ncat L mpreuna cu primele doua operat ii este spat iu vectorial si
1) [a +b, c] = [a, c] +[b, c], a, b, c L, , K;
2) [a, b] + [b, a] = 0, a, b L;
3) [[a, b], c] + [[b, c], a] + [[c, a], b] = 0, a, b, c A (identitatea Jacobi).
Prin dimensiunea algebrei Lie se nt elege dimensiunea spat iului vectorial corespunzator.
Observat ia 9.1 O algebra Lie L poate privita ca un spat iu vectorial L pe care
s-a denit o lege de compozit ie interna suplimentara
L L :L : (a, b) [a, b]
compatibila cu structura de spat iu vectorial.
Propozit ia 9.3 a) Plecand de la orice algebra asociativa A se obt ine o structura
de algebra Lie pe A denind crosetul prin
[a, b] = ab ba.
b) Algebra Lie peste K obt inuta plec and de la /
nn
(K) se noteaza cu gl(n, K).
c) Algebra Lie peste K obt inuta plec and de la L(V ) se noteaza cu gl(V ).
Demonstrat ie. Avem
[a+b, c] = (a +b)cc(a +b)=(ac ca)+(bc cb) = [a, c]+[b, c]
[a, b] = ab ba = (ba ab) = [b, a]
[[a, b], c] + [[b, c], a] + [[c, a], b] = [(ab ba), c] + [(bc cb), a] + [(ca ac), b]
=(abba)cc(abba)+(bccb)aa(bccb)+(caac)bb(caac)=0.
Algebre Lie. Reprezentari liniare 179
Denit ia 9.4 Prin baza a algebrei Lie L se nt elege o baza v
1
, v
2
, ... , v
n
a
spat iului L privit ca spat iu vectorial. Coecient ii c
k
ij
K din relat iile
[v
i
, v
j
] =
n
k=1
c
k
ij
v
k
se numesc constantele de structura ale algebrei L referitoare la baza aleas a.
Observat ia 9.2 Notand
e
i
j
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 0 0 0

0 0 0 0 0
0 0 1 0 0
0 0 0 0 0

0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(singurul element nenul este la intersect a dintre coloana i si linia j), orice matrice
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1
1
a
1
2
a
1
n
a
2
1
a
2
2
a
2
n

a
n
1
a
n
2
a
n
n
_
_
_
_
_
_
_
_
=
n
i,j=1
a
j
i
e
i
j
= a
j
i
e
i
j
.
In cazul n = 2
_
a
1
1
a
1
2
a
2
1
a
2
2
_
= a
1
1
_
1 0
0 0
_
+a
1
2
_
0 1
0 0
_
+a
2
1
_
0 0
1 0
_
+a
2
2
_
0 0
0 1
_
= a
1
1
e
1
1
+a
1
2
e
2
1
+a
2
1
e
1
2
+a
2
2
e
2
2
.
Propozit ia 9.5 Algebra Lie gl(n, K), de dimensiune n
2
, admite baza
e
i
j
[ i, j 1, 2, ..., n cu [e
i
j
, e
k
m
] =
i
m
e
k
j

k
j
e
i
m
.
Demonstrat ie. Avem e
i
j
e
k
m
=
i
m
e
k
j
.
Denit ia 9.6 Prin subalgebra Lie a algebrei L se nt elege un subspat iu vectorial
L
1
L
astfel nc at
a L
1
b L
1
_
= [a, b] L
1
.
Observat ia 9.3 Fiecare subalgebra Lie a unei algebre L are o structura de algebra
Lie.
Exercit iul 9.2 a) Mult imea matricelor de urma nula
sl(n, K)= g gl(n, K) [ tr g =g
1
1
+g
2
2
+ +g
n
n
=0
este o subalgebra Lie de dimensiune n
2
1 a algebrei gl(n, K).
b) Mult imea matricelor antihermitice
u(n) = g gl(n, C) [
t
g = g
are o structura naturala de algebra Lie reala de dimensiune n
2
.
c) Mult imea matricelor antihermitice de urma nula
su(n) = u(n) sl(n, C) = g u(n) [ tr g = 0
are o structura naturala de algebra Lie reala de dimensiune n
2
1.
d) Mult imea matricelor stramb simetrice
o(n) = g gl(n, R) [
t
g = g
are o structura naturala de algebra Lie reala de dimensiune
n(n1)
2
.
e) Mult imea de matrice
o(1, 3)=
_
_
g gl(4, R)
g
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
t
g
_
_
are o structura naturala de algebra Lie reala de dimensiune 6 (numita algebra Lie a
grupului Lorentz).
Rezolvare. a) Avem tr(a +b) = tr a + tr b, tr(a) = tr a,
tr ab =
n
k=1
(ab)
k
k
=
n
k=1
n
j=1
a
k
j
b
j
k
=
n
j=1
n
k=1
b
j
k
a
k
j
=
n
j=1
(ba)
j
j
= tr ba
si prin urmare, tr [a, b] =tr(abba)=0, oricare ar a, bgl(n, K). O baza a algebrei
Lie sl(n, K) este
e
j
k
[ k ,= j e
k
k
e
n
n
[ k1, 2, ..., n1 .
b) Daca R si a, b u(n) atunci
t
(a) =
t
a = (a),
t
(a +b) =
t
a +
t
b = a b = (a +b),
t
[a, b] =
t
(ab ba) =
t
b
t
a
t
a
t
b = ba ab = [a, b].
O baza a algebrei Lie u(n) este
e
j
k
e
k
j
[ k < j i(e
j
k
+e
k
j
) [ k < j i e
k
k
[ k 1, 2, ..., n .
c) O baza a algebrei Lie su(n) este
e
j
k
e
k
j
[ k < j i(e
j
k
+e
k
j
) [ k < j i (e
k
k
e
n
n
) [ k 1, 2, ..., n1 .
d) O baza a algebrei Lie o(n) este
e
j
k
e
k
j
[ k < j .
e) Se obt ine
o(1, 3) =
_
_
_
_
_
_
_
0
1

2

3
1
0
4

5
2

4
0
6
3

5

6
0
_
_
_
_
_
1
,
2
, ... ,
6
R
_
_
.
O baza a algebrei Lie o(1, 3) este e
2
1
+e
1
2
, e
3
1
+e
1
3
, e
4
1
+e
1
4
, e
3
1
e
1
3
, e
2
4
e
4
2
, e
3
4
e
4
3
.
Denit ia 9.7 Fie G GL(n, K) un subgrup. Prin subgrup cu un parametru
al grupului G se nt elege un morsm de grupuri
g : R G
adica o aplicat ie astfel ncat
g(t +s) = g(t) g(s), t, s R.
Exercit iul 9.3 Oricare ar matricea a gl(n, K) aplicat ia
g : R GL(n, K), g(t) = e
ta
este un subgrup cu un parametru al lui GL(n, K) astfel ncat
dg
dt
(0) = a
(a poate privit ca ind generatorul innitezimal al subgrupului considerat).
Rezolvare. T inand seama de denit ia exponent ialei unei matrice obtinem
g(t +s) = e
(t+s)a
= e
ta
e
sa
= g(t) g(s),
d
dt
e
ta
= ae
ta
.
Observat ia 9.4 Daca matricea A /
nn
(K) este diagonalizabila atunci exista o
matrice inversabila S /
nn
(K) si
1
,
2
, ... ,
n
astfel ncat
A = S
1
_
_
_
_
_
1
0 0
0
2
0

0 0
n
_
_
_
_
_
S
relat ie din care rezulta tr A =
1
+
2
+... +
n
si egalitatea
e
A
= S
1
_
_
_
_
_
e
1
0 0
0 e
2
0

0 0 e
n
_
_
_
_
_
S
care conduce la
det e
A
= e
1
+
2
+...+
n
= e
tr A
.
Se poate arata ca relat ia det e
A
= e
tr A
are loc pentru orice matrice A.
Exercit iul 9.4 a) Daca
g : R SL(n, K)
este un subgrup cu un parametru, atunci
dg
dt
(0) sl(n, K).
b) Daca a sl(n, K) atunci e
ta
SL(n, K), oricare ar t R si aplicat ia
g : R SL(n, K), g(t) = e
ta
este un subgrup cu un parametru al lui SL(n, K) astfel ncat
dg
dt
(0) = a.
Rezolvare (cazul n=2). Daca
g : R SL(n, K), g(t) =
_
_
g
11
(t) g
12
(t)
g
21
(t) g
22
(t)
_
_
este un subgrup cu un parametru atunci
g
11
(t) g
12
(t)
g
21
(t) g
22
(t)
= 1, t R.
Derivand aceasta relat ie obt inem egalitatea
11
(t) g
12
(t)
g
21
(t) g
22
(t)
g
11
(t) g
12
(t)
g
21
(t) g
22
(t)
= 0, t R
care n cazul t = 0 devine
11
(0) g
12
(0)
0 1
1 0
g
21
(0) g
22
(0)
= 0
adica
tr
dg
dt
(0) = g
11
(0) +g
22
(0) = 0.
g : R U(n)
dg
dt
(0) u(n).
b) Daca a u(n) atunci e
ta
U(n), oricare ar t R si aplicat ia
g : R U(n), g(t) = e
ta
este un subgrup cu un parametru al lui U(n) astfel ncat
dg
dt
(0) = a.
Rezolvare. Daca g : R U(n) este un subgrup cu un parametru atunci
g(t)
t
g(t) = I t R.
Derivand aceasta relat ie obt inem egalitatea
d
dt
g(t)
t
g(t) +g(t)
d
dt
t
g(t) = 0
care n cazul t = 0 devine
d
dt
g(0) +
d
dt
t
g(0) = 0.
g : R SU(n)
dg
dt
(0) su(n).
b) Daca a su(n) atunci e
ta
SU(n), oricare ar t R si aplicat ia
g : R SU(n), g(t) = e
ta
este un subgrup cu un parametru al lui SU(n) astfel ncat
dg
dt
(0) = a.
g : R O(n)
dg
dt
(0) o(n).
b) Daca a o(n) atunci e
ta
O(n), oricare ar t R si aplicat ia
g : R O(n), g(t) = e
ta
este un subgrup cu un parametru al lui O(n) astfel ncat
dg
dt
(0) = a.
9.2 Reprezentari liniare
Denit ia 9.8 Fie L o algebra Lie peste K si L
o algebra Lie peste K
, unde cor-
purile K si K
apart inand lui R, C sunt astfel nc at K K
. Prin morsm de
algebre Lie de la L la L
se nt elege o aplicat ie liniara A : L L
cu proprietatea
A([a, b]) = [Aa, Ab], a, b L.
Denit ia 9.9 Spunem ca algebrele Lie L si L
peste acelasi corp K sunt izomorfe

daca exista un morsm bijectiv de algebre Lie (numit izomorsm) A : L L
.
Propozit ia 9.10 Daca algebrele Lie L si L
peste acelasi corp K si de aceeasi di-

mensiune au n raport cu dou a baze e
1
, e
2
, ..., e
n
si respectiv e
1
, e
2
, ..., e
n
aceleasi
constante de structura
[e
i
, e
j
] =
n
k=1
c
k
ij
e
k
, [e
i
, e
j
] =
n
k=1
c
k
ij
e
k
atunci ele sunt izomorfe.
Demonstrat ie. Aplicat ia A : L L
, Ae
j
= e
j
, adica
A(
n
i=1
a
i
e
i
) =
n
i=1
a
i
e
i
este un izomorsm de algebre Lie. Ea este, evident, liniara, bijectiva si
A[a, b] = A
_
n
i=1
a
i
e
i
,

n
j=1
b
j
e
j
_
=
n
i,j=1
a
i
b
j
A[e
i
, e
j
]
=
n
i,j=1
a
i
b
j
n
k=1
c
k
ij
Ae
k
=
n
i,j=1
a
i
b
j
n
k=1
c
k
ij
e
k
=
n
i,j=1
a
i
b
j
[e
i
, e
j
] =
n
i,j=1
a
i
b
j
[Ae
i
, Ae
j
] = [Aa, Ab].
Propozit ia 9.11 Algebrele Lie reale o(3) si su(2) sunt izomorfe.
Demonstrat ie. Algebra Lie o(3) admite baza
o
1
= e
2
3
e
3
2
, o
2
= e
3
1
e
1
3
, o
3
= e
1
2
e
2
1

cu
[o
1
, o
2
] = o
3
, [o
2
, o
3
] = o
1
, [o
3
, o
1
] = o
2
iar algebra Lie su(2) baza
u
1
=
i
2
(e
1
1
e
2
2
), u
2
=
1
2
(e
1
2
e
2
1
), u
3
=
i
2
(e
1
2
+e
2
1
)
cu
[u
1
, u
2
] = u
3
, [u
2
, u
3
] = u
1
, [u
3
, u
1
] = u
2
.
Denit ia 9.12 Prin reprezentare liniara a algebrei Lie L n spat iul vectorial
complex V (numita si reprezentare C-liniara) se nt elege un morsm de algebre
: L gl(V ),
adica o aplicat ie liniara cu proprietatea
([a, b]) = (a) (b) (b) (a), a, b L.
Exercit iul 9.8 Daca L este o algebra Lie complexa atunci aplicat ia
: L gl(L) : a (a)
unde
(a) : L L, (a)x = [a, x]
este o reprezentare liniara a algebrei L n spat iul L, numita reprezentarea adjuncta.
Rezolvare. Aplicat ia este bine denita
(a)(x +y) = [a, x +y] = [a, x] +[a, y] = (a)x + (a)y
liniara
(a +b)x = [a +b, x] = [a, x] +[b, x] = ((a) + (b))x
si din identitatea Jacobi rezulta
([a, b])x = [[a, b], x] = [[b, x], a] [[x, a], b] = [a, [b, x]] [b, [a, x]]
= (a)((b)x) (b)((a)x) = ((a)(b) (b)(a))x = [(a), (b)]x.
9.3 Reprezentari ireductibile
Denit ia 9.13 Fie : L gl(V ) o reprezentare liniara a algebrei Lie L n V .
Spunem ca subspat iul vectorial W V este invariant fat a de daca
(a)(W) W, a L
adica daca
x W
a L
_
= (a)x W.
Denit ia 9.14 Spunem ca reprezentarea liniara : L gl(V ) este o reprezentare
ireductibila daca singurele subspat ii invariante sunt 0 si V . In caz contrar,
reprezentarea este numita reductibila.
Propozit ia 9.15 Fie L
1
, L
2
doua algebre Lie izomorfe, : L
1
L
2
un izomor-
sm de algebre Lie. Daca
2
: L
2
gl(V )
este o reprezentare liniara a algebrei L
2
atunci
1
: L
1
gl(V ),
1
(a) =
2
((a))
este o reprezentare liniara a algebrei Lie L
1
n V . Reprezentarea
1
este ireductibila
daca si numai daca reprezentarea
2
este ireductibila.
Demonstrat ie. Avem
1
(a +b) =
2
((a +b)) =
2
((a) + (b))
=
2
((a))
2
((b)) =
1
(a)
1
(b)
1
([a, b]) =
2
(([a, b])) =
2
([(a), (b)]))
= [
2
((a)),
2
((b))] = [
1
(a),
1
(b)].
Daca W V este un subspat iu vectorial atunci avem
x W =
2
(a)x W, a L
2
daca si numai daca
x W =
1
(a)x =
2
((a)) W, a L
1
.
Observat ia 9.5 Cunoasterea reprezentarilor ireductibile ale algebrei Lie o(3) este
echivalenta cu cunoasterea reprezentarilor ireductibile ale algebrei Lie su(2).
Exercit iul 9.9 Daca S : V
1
V
2
este un izomorsm de spat ii vectoriale si
2
: L gl(V
2
)
este o reprezentare liniara a algebrei Lie L n spat iul vectorial V
2
atunci
1
: L gl(V
1
),
1
(a) = S
1
2
(a) S
este o reprezentare liniara a algebrei Lie L n spat iul vectorial V
1
.
Reprezentarea
1
este ireductibila daca si numai daca
2
este ireductibila.
Rezolvare. Avem
1
(a +b) = S
1
2
(a +b) S
= S
1
2
(a) S + S
1
2
(b) S =
1
(a) +
1
(b)
1
([a, b]) = S
1
2
([a, b]) S = S
1
(
1
(a)
1
(b)
1
(b)
1
(a)) S
1
= S
2
(a) S S
1
2
(b) S S
1
2
(b) S S
1
2
(a)) S
=
1
(a)
1
(b)
1
(b)
1
(a) = [
1
(a),
1
(b)].
Subspat iul WV
1
este invariant daca si numai daca S(W)V
2
este invariant. Daca
subspat iul S(W) este invariant, adica
y S(W) =
2
(a)y S(W), a L
atunci
x W =
1
(a)x = S
1
2
(a) Sx W, a L.
Deoarece
2
(a) = S
1
(a)S
1
, din
x W =
1
(a)x W, a L
rezulta
Sx S(W) =
2
(a)Sx = S
1
(a)x S(W), a L.
Denit ia 9.16 Spunem ca reprezentarile liniare
1
: L gl(V
1
) si
2
: L gl(V
2
)
sunt echivalente daca exista un izomorsm liniar S : V
1
V
2
astfel nc at
1
(a) = S
1
2
(a) S (9.1)
adica daca diagrama
1
(a)
2
(a)
S S
V
2
V
2
-
? ?
V
1
V
1
-
este comutativa oricare ar a L.
9.4 Reprezentarile algebrelor sl(2, C), su(2) si o(3)
Exercit iul 9.10 Sa se arate ca matricele
a
3
=
1
2
_
1 0
0 1
_
, a
+
=
_
0 1
0 0
_
, a
=
_
0 0
1 0
_
formeaza o baza a algebrei Lie complexe sl(2, C) si
[a
3
, a
] = a
, [a
+
, a
] = 2 a
3
.
Daca
: sl(2, C) gl(V )
este o reprezentare a algebrei Lie sl(2, C) n spat iul V atunci operatorii liniari
A
3
= (a
3
), A
+
= (a
+
), A
= (a
)
verica relat iile
[A
3
, A
] = A
, [A
+
, A
] = 2 A
3
.
Rezolvare. Matricea
_

11

12
21

22
_
/
22
(C)
apartine algebrei Lie sl(2, C) daca si numai daca
11
+
22
= 0. Dar n acest caz
_

11

12
21

11
_
= 2
11
a
3
+
12
a
+
+
21
a
.
Deoarece este morsm de algebre Lie obt inem
[A
3
, A
] = [(a
3
), (a
)] = ([a
3
, a
]) = (a
) = (a
) = A
[A
+
, A
] = [(a
+
), (a
)] = ([a
+
, a
]) = (2 a
3
) = 2(a
3
) = 2 A
3
.
: sl(2, C) gl(V )
este reprezentare ireductibil a de dimensiune n=2j+1 atunci exista v , =0 astfel ncat
A
3
v = jv si A
+
v = 0
unde A
3
= (a
3
), A
+
= (a
+
).
Demonstrat ie. Operatorul liniar A
3
: V V admite cel put in o valoare proprie
C. Fie x
0
V un vector propriu corespunzator, adica A
3
x
0
= x
0
. Deoarece
A
3
(A
+
x
0
) = (A
3
A
+
)x
0
= (A
+
A
3
+A
+
)x
0
= A
+
A
3
x
0
+A
+
x
0
= ( + 1)A
+
x
0
rezulta ca vectorul x
1
= A
+
x
0
verica relat ia
A
3
x
1
= ( + 1)x
1
.
Similar, din
A
3
(A
+
x
1
) = (A
3
A
+
)x
1
= (A
+
A
3
+A
+
)x
1
= A
+
A
3
x
1
+A
+
x
1
= ( + 2)A
+
x
1
rezulta ca vectorul x
2
= A
+
x
1
= (A
+
)
2
x
0
verica relat ia
A
3
x
2
= ( + 2)x
2
.
Se poate astfel arata ca tot i vectorii din sirul
x
0
, x
1
= A
+
x
0
, x
2
= (A
+
)
2
x
0
, x
3
= (A
+
)
3
x
0
, ...
verica relat ia
A
3
x
k
= ( +k)x
k
.
Vectorii nenuli din acest sir sunt vectori proprii ai lui A
3
si deoarece corespund la
valori proprii distincte ei sunt liniar independent i. Spat iul V ind nit dimensional,
rezulta ca sirul x
0
, x
1
, x
2
, ... poate cont ine doar un numar nit de vectori nenuli,
adica exista x
l
,= 0 cu x
l+1
= A
+
x
l
= 0. Alegand v = x
l
avem A
+
v = 0. Fie sirul
de vectori
w
0
= v, w
1
= A
w
0
, w
2
= (A
)
2
w
0
, ...
Avem
A
3
w
0
= ( +l)w
0
A
3
w
1
= A
3
(A
w
0
) = (A
3
A
)w
0
= (A
A
3
A
)w
0
= ( +l 1)w
1
A
3
w
2
= A
3
(A
w
1
) = (A
3
A
)w
1
= (A
A
3
A
)w
1
= ( +l 2)w
2
si n general
A
3
w
k
= ( +l k)w
k
.
La fel ca mai sus se arata ca sirul w
0
, w
1
, w
2
, ... cont ine un numar nit de termeni
nenuli, ca exista w
m
,= 0 cu w
m+1
= A
w
m
= 0. Deoarece
A
+
w
1
= A
+
(A
w
0
) = (A
+
A
)w
0
= ([A
+
, A
] +A
A
+
)w
0
= 2 A
3
w
0
= (2 + 2l)w
0
A
+
w
2
= A
+
(A
w
1
) = (A
+
A
)w
1
= ([A
+
, A
] +A
A
+
)w
1
= (2 A
3
+A
A
+
)w
1
= 2( +l 1)w
1
+ (2 + 2l)A
w
0
= 2(2 + 2l 1)w
1
A
+
w
3
= A
+
(A
w
2
) = (A
+
A
)w
2
= ([A
+
, A
] +A
A
+
)w
2
= (2 A
3
+A
A
+
)w
2
= 2( +l 2)w
2
+ 2(2 + 2l 1)A
w
1
= 3(2 + 2l 2)w
2
si n general
A
+
w
k
= k(2 + 2l k)w
k1
subspat iul
W = w
0
, w
1
, ... , w
m
)
generat de vectorii liniar independent i w
0
, w
1
, ... , w
m
este invariant fat a de act iunea
operatorilor A
3
, A
+
si A
. Reprezentarea ind ireductibila trebuie ca W = V si

deci n = m+ 1. Matricea operatorului A
3
n raport cu baza w
0
, w
1
, ... , w
m
este
matricea diagonala
_
_
_
_
_
_
_
+l 0 0 0
0 +l 1 0 0

0 0 +l m+ 1 0
0 0 0 +l m
_
_
_
_
_
_
_
.
Pe de alta parte din relat ia [A
+
, A
] = 2 A
3
rezulta ca
trA
3
=
1
2
tr([A
+
, A
]) =
1
2
(tr(A
+
, A
) tr(A
A
+
)) = 0.
Deducem ca
( +l) + ( +l 1) + ( +l m) = 0
adica
(m+ 1)( +l)
m(m+ 1)
2
= 0.
Deoarece n = m+ 1, rezulta ca
+l =
m
2
=
n 1
2
si notand j = (n 1)/2 obt inem A
3
v = j v.
: sl(2, C) gl(V )
este reprezentare ireductibila de dimensiune n=2j+1 si v ,= 0 este astfel ncat
A
3
v = j v, A
+
v = 0
atunci sistemul de vectori
v
j
, v
j+1
, ... , v
j
denit prin relat iile

v
j
= v, A
v
k
=
_
j(j + 1) k(k 1) v
k1
este o baza a lui V astfel nc at
A
3
v
k
= k v
k
, A
+
v
k
=
_
j(j + 1) k(k + 1) v
k+1
.
j(j + 1) k(k 1) = 0 = k = j sau k = j + 1
rezulta ca exista constantele nenule c
1
, c
2
, ... , c
2j
astfel ncat
v
j
= w
0
, v
j1
= c
1
w
1
, v
j2
= c
2
w
2
, ... v
j
= c
2j
w
2j
unde w
0
, w
1
, ..., w
2j
este baza lui V obtinuta n demonstrat ia propozit iei prece-
dente. Deoarece A
3
w
k
= (j k)w
k
rezulta ca A
3
v
k
= k v
k
. Din relat ia
A
v
j
=
_
j(j+1) j(j1) v
j1
=
_
2j v
j1
rezulta
A
+
v
j1
=
1
2j
A
+
A
v
j
=
1
2j
(A
A
+
+ 2A
3
)v
j
=
1
2j
2j v
j
=
2j v
j
=
_
j(j+1) (j1)j v
j
.
Presupunand ca A
+
v
k
=
_
j(j + 1) k(k + 1) v
k+1
obt inem
A
+
v
k1
=
1
j(j+1)k(k1)
A
+
A
v
k
=
1
j(j+1)k(k1)
(A
A
+
+ 2A
3
)v
k
=
1
j(j+1)k(k1)
_
_
j(j + 1) k(k + 1)A
v
k+1
+ 2A
3
v
k
_
=
1
j(j+1)k(k1)
( (j(j + 1) k(k + 1)) + 2k ) v
k
=
_
j(j + 1) (k 1)k v
k
.
Teorema 9.19 a) Oricare ar n0, 1, 2, ..., oricare ar spat iul vectorial complex
V de dimensiune n=2j+1 si oricare ar baza v
j
, v
j+1
, ... , v
j
a lui V aplicat ia
: sl(2, C) gl(V )
denita prin relat iile
A
3
v
k
= k v
k
, A
v
k
=
_
j(j + 1) k(k 1) v
k1
(9.2)
unde A
3
=(a
3
) si A
=(a
), este o reprezentare ireductibila a algebrei Lie sl(2, C).

b) Reprezent arile (9.2) care au aceeasi dimensiune sunt echivalente.
c) Reprezentarile (9.2) sunt pana la o echivalent a toate reprezentarile ireductibile
nit dimensionale ale algebrei Lie sl(2, C).
Demonstrat ie. a) Avem
[A
3
, A
] v
k
= (A
3
A
A
3
)v
k
= (k 1)
_
j(j + 1) k(k 1) v
k1
k
_
j(j + 1) k(k 1) v
k1
=
_
j(j + 1) k(k 1) v
k1
= A
v
k
[A
+
, A
] v
k
= (A
+
A
A
+
)v
k
=
_
j(j + 1) k(k 1) A
+
v
k1
_
j(j + 1) k(k + 1) A
v
k+1
=(j(j + 1) k(k 1))v
k
(j(j + 1) k(k + 1))v
k
=2k v
k
=2A
3
v
k
ceea ce arata ca relat iile (9.2) denesc o reprezentare a algebrei Lie sl(2, C). Fie
W ,= 0 un subspat iu invariant si e
x = x
j
v
j
+x
j+1
v
j+1
+ +x
j
v
j
W
un vector nenul xat. Cel put in unul dintre coecient ii lui x este nenul. Fie
k = min l [ x
l
,= 0
Din (9.2) rezulta ca
(A
+
)
jl
x = c v
j
unde c este o constanta nenula. Deoarece W este invariant, din relat ia precedenta
rezulta ca v
j
W si apoi ca vectorii
A
v
j
, (A
)
2
v
j
, (A
)
3
v
j
, ... , (A
)
2j
v
j
care coincid pana la nmult irea cu anumite constante nenule cu vectorii
v
j1
, v
j2
, ... , v
j
apart in lui W. Rezulta astfel ca orice subspat iu invariant nenul W coincide cu V .
b) Daca
: sl(2, C) gl(V ),
: sl(2, C) gl(V
)
sunt doua reprezentari liniare de dimensiune n = 2j + 1 si
v
j
, v
j+1
, ... , v
j
, v
j
, v
j+1
, ... , v
bazele corespunzatoare atunci

S : V V
, Sv
k
= v
k
este un izomorsm liniar si
(a) = S
1
(a) S, a sl(2, C).

c) Armat ia rezulta din propozit iile 9.17 si 9.18.
1
: L gl(V
1
),
2
: L gl(V
2
)
sunt reprezent ari liniare ale algebrei Lie L, atunci aplicat ia
2
: L gl(V
1
V
2
)
denita prin relat ia
(
1
2
)(a)(x
1
, x
2
) = (
1
(a)x
1
,
2
(a)x
2
)
este o reprezentare liniara (numita suma directa a reprezent arilor
1
si
2
) n
V
1
V
2
= (x
1
, x
2
) [ x
1
V
1
, x
2
V
2
.
Demonstrat ie. Aplicat ia
1
2
este liniara
(
1
2
)(a +b) = (
1
2
)(a) +(
1
2
)(b)
si
(
1
2
)([a, b])(x
1
, x
2
) = (
1
([a, b])x
1
,
2
([a, b])x
2
)
= ([
1
(a),
1
(b)]x
1
, [
2
(a),
2
(b)]x
2
)
= (
1
(a)
1
(b)x
1
1
(b)
1
(a)x
1
,
2
(a)
2
(b)x
2
2
(b)
2
(a)x
2
)
= (
1
2
)(a) (
1
(b)x
1
,
2
(b)x
2
) (
1
2
)(b) (
1
(a)x
1
,
2
(a)x
2
)
= [(
1
2
)(a), (
1
2
)(b)](x
1
, x
2
).
Observat ia 9.6 In teorema 9.19 am descris reprezentarile ireductibile ale algebrei
Lie sl(2, C). Se poate arata ca orice reprezentare liniara nit dimensionala a algebrei
Lie sl(2, C) este o suma directa de astfel de reprezentari.
Propozit ia 9.21 Fie L o algebra Lie reala. Denind pe complexicatul spat iului
vectorial L
C
L = a + i a
[ a, a
L
crosetul
[a + i a
, b + i b
] = [a, b] [a
, b
] + i ([a, b
] + [a
, b])
obt inem o algebra Lie complexa numita complexicata algebrei Lie reale L.
Demonstrat ie. Prin calcul direct se arata ca
[( + i
)(a + ia
) +( + i
)(b + ib
), c + ic
]
= ( + i
)[a + ia
, c + ic
] + ( + i
)[b + ib
, c + ic
]
[a + ia
, b + ib
] = [b + ib
, a + ia
]
[[a + ia
, b + ib
], c + ic
] +[[b + ib
, c + ic
], a + ia
]
+[[c + ic
, a + ia
], b + ib
] = 0.
Propozit ia 9.22 a) Daca L este o algebra Lie reala si daca
: L gl(V )
este o reprezentare liniara (n spat iul vectorial complex V ) atunci
:
C
L gl(V ), (a + ia
)x = (a)x + i (a
)x
este o reprezentare liniara.
b) Reprezentarea este ireductibila daca si numai daca este ireductibila.
Demonstrat ie. a) Se arata prin calcul direct ca este aplicat ie C-liniara
( (a + ia
) + (b + ib
) ) = (a + ia
) + (b + ib
)
( ( + i)(a + ia
) ) = ( + i) (a + ia
)
si ca
( [a + ia
, b + ib
]) = [ (a + ia
), (b + ib
)].
b) Daca W V este astfel ncat
x W = (a)x W
oricare ar a L, atunci
x W = (a + ia
)x = (a)x + i (a
)x W
oricare ar a + ia

C
L. Invers, daca
x W = (a + ia
)x W
oricare ar a + ia

C
L, atunci
x W = (a)x = (a + i0)x W
oricare ar a L.
Observat ia 9.7 L poate identicata cu o submult ime a lui
C
L folosind aplicat ia
L
C
L : a a + i 0.
Mai mult,
[a, b] = [a + i0, b + i0], a, b L.
Daca b
1
, b
2
, ..., b
n
este o baza a algebrei Lie reale L,
L =
1
b
1
+
2
b
2
+ +
n
b
n
[
j
R
atunci b
1
, b
2
, ..., b
n
este n acelasi timp baza a algebrei Lie complexe
C
L,
C
L =
1
b
1
+
2
b
2
+ +
n
b
n
[
j
C .
Propozit ia 9.23 a) Daca
:
C
L gl(V )
este o reprezentare liniara a complexicatei algebrei Lie reale L atunci
[
L
: L gl(V ), [
L
(a)x = (a + i0)x
este o reprezentare liniara a lui L.
b) Reprezentarea [
L
este ireductibila daca si numai daca este ireductibila.
Demonstrat ie. a) Aplicat ia [
L
este R-liniara
[
L
(a +b) = (a +b + i0) = (a + i0) +(b + i0) = [
L
(a) +[
L
(b)
[
L
(a) = (a + i0) = (a + i0) = [
L
(a)
si
[
L
([a, b]) = ([a, b] + i0) = ([a + i0, b + i0])
= [(a + i0), (b + i0)] = [[
L
(a), [
L
(b)].
b) Daca W V este astfel ncat
x W = (a + ia
)x W
oricare ar a + ia

C
L, atunci
x W = [
L
(a)x = (a + i0)x W
oricare ar a L. Invers, daca
x W = [
L
(a)x W
oricare ar a L, atunci
x W = (a + ia
)x = (a + i0)x
= ( (a + i0) + (0 + i) (a
+ i0) )x
= (a + i0)x + i(a
+ i0)x
= [
L
(a)x + i[
L
(a
)x W
oricare ar a + ia

C
L.
Propozit ia 9.24 Complexicata
C
su(2) a algebrei su(2) este izomorfa cu sl(2, C).
Demonstrat ie. Algebra Lie reala su(2) admite baza
u
1
=
i
2
(e
1
1
e
2
2
), u
2
=
1
2
(e
1
2
e
2
1
), u
3
=
i
2
(e
1
2
+e
2
1
)
cu
[u
1
, u
2
] = u
3
, [u
2
, u
3
] = u
1
, [u
3
, u
1
] = u
2
iar algebra Lie complexa sl(2, C) baza
_
a
3
=
1
2
(e
1
1
e
2
2
), a
+
= e
2
1
, a
= e
1
2
_
cu
[a
3
, a
] = a
, [a
+
, a
] = 2 a
3
.
Aplicat ia C-liniara A :
C
su(2) sl(2, C) denita prin
Au
1
= i a
3
, Au
2
=
1
2
(a
+
a
), Au
3
=
i
2
(a
+
+a
)
este un izomorsm de algebre Lie deoarece
[Au
1
, Au
2
] =
_
i a
3
,
1
2
(a
+
a
)
_
=
i
2
[a
3
, a
+
] +
i
2
[a
3
, a
]
=
i
2
(a
+
+a
) = Au
3
= A[u
1
, u
2
]
[Au
2
, Au
3
] =
_
1
2
(a
+
a
),
i
2
(a
+
+a
)
_
=
i
4
([a
+
, a
] [a
, a
+
])
=
i
2
[a
+
, a
] = i a
3
= Au
1
= A[u
2
, u
3
]
[Au
3
, Au
1
] =
_
i
2
(a
+
+a
), i a
3
_
=
1
2
[a
+
, a
3
]
1
2
[a
, a
3
]
=
1
2
a
+
1
2
a
= Au
2
= A[u
3
, u
1
].
Observat ia 9.8 Din propozit ia 9.23 rezulta ca descrierea reprezentarilor ireductibile
ale algebrelor Lie izomorfe o(3) si su(2) este echivalenta cu descrierea reprezentarilor
ireductibile ale algebrei Lie complexe
C
su(2).
Pe de alta parte, din propozit iile 9.15 si 9.24 rezulta ca descrierea reprezentarilor ire-
ductibile ale algebrei
C
su(2) este echivalenta cu descrierea reprezentarilor ireductibile
ale algebrei sl(2, C), reprezentari descrise n teorema 9.19.
Propozit ia 9.25 Plecand de la orice algebra Lie complexa L se poate obt ine o al-
gebra Lie reala L
0
prin restrict ia scalarilor si
dim
R
L
0
= 2 dim
C
L.
Observat ia 9.9 Alegand baze adecvate, se poate arata ca algebra Lie reala sl(2, C)
0
obt inuta din sl(2, C) prin restrict ia scalarilor este izomorfa cu algebra Lie o(1, 3) a
grupului Lorentz.
Bibliograe
[1] I. Armeanu, Analiza Funct ionala, Editura Universitat ii din Bucuresti, 1998.
[2] D. Beklemichev, Cours de Geometrie Analytique et dAlg`ebre Lineaire,

Editions
Mir, Moscou, 1988.
[3] V. Brnzanescu, O. Stanasila, Matematici Speciale. Teorie, Exemple, Aplicat ii,
Editura ALL EDUCATIONAL S. A., 1998.
[4] L. V. Kantorovich, G. P. Akilov, Analiza Funct ionala, Editura Stiint ica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1986.
[5] W. Miller, Jr., Lie Theory and Special Functions, Academic Press, New York,
1968.
[6] M. Namark, A. Stern, Theorie des Representations des Groupes,

Editions Mir,
Moscou, 1979.
[7] C. Nastasescu, C. Nit a, C. Vraciu, Bazele Algebrei, vol I, Editura Academiei,
Bucuresti, 1986.
[8] M.-E. Piticu, M. Vraciu, C. Timofte, G. Pop, Ecuat ii Diferent iale. Culegere de
Probleme, Editura Universitat ii Bucuresti, 1995.
[9] R. Richtmyer, Principles of Advanced Mathematical Physics, Springer-Verlag,
1978.
[10] J.D. Talman, Special Functions. A Group Theoretical Approach, Benjamin, New
York, 1968.
201
[11] C. Teleman, M. Teleman, Elemente de teoria grupurilor cu aplicat ii n topologie
si zica, Editura Stiint ica, Bucuresti, 1973.
[12] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Algebra, Geometrie si Ecuat ii
Diferent iale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[13] N. Ja. Vilenkin, Fonctions Speciales et Theorie de la Representation des
Groupes, Dunod, Paris, 1969.
[14] V. S. Vladimirov, Ecuat iile Fizicii Matematice, Editura Stiint ica si Enciclo-
pedica, Bucuresti, 1980.

Elemente de Algebra Liniara

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente de Algebra Liniara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Cotfas

ATII DIN BUCURESTI

daca se utilizeaza notat ia

daca se utilizeaza notat ia

(determinantul unei matrice coincide cu determinantul transpusei). Se poate demon-

(daca schimbam ntre ele doua linii semnul determinantului se schimba)

16 Elemente de algebra liniara

18 Elemente de algebra liniara

(dezvoltare dupa linia a doua)

(dezvoltare dupa linia a treia)

(dezvoltare dupa prima coloana)

(dezvoltare dupa coloana a doua)

20 Elemente de algebra liniara

este un sistem de vectori liniar independent i si

este un sistem de generatori ai lui V atunci

si facem aceleasi operat ii, adica luam v

sunt doua baze ale lui V atunci ecare vector e

doua baze ale spat iului V si e

este subspat iu vectorial al lui V .

se numeste suma subspat iilor W

o baza a spat iului vectorial W

a spat iului vectorial W

a spat iului vectorial W

este o baza a lui W

In cazul n care V = W, adica n cazul n care aplicat ia este de forma

= r cos( +) = r cos cos r sin sin = xcos y sin

= r sin( +) = r cos sin +r sin cos = xsin +y cos

(x, y) = (xcos y sin, xsin +y cos ).

unde n = dimV. Vom arata ca

este o baza a subspat iului ImA.

este sistem de vectori liniar independent i. Din

este sistem de vectori liniar independent i.

este sistem de generatori. Oricare ar y ImA exista x V astfel ncat y = Ax.

este sistem de generatori pentru ImA.

este sistem de vectori liniar independent i n V daca si numai daca Av

este sistem de vectori liniar independent i n W.

este sistem de vectori liniar independent i, relat ia

= : V K [ (x +y) = (x) +(y), x, y V, , K

si (0 + )(x) = (x), oricare ar

, numita duala bazei B.

este sistem de vectori liniar independent i. Fie

este sistem de generatori. Daca V

(numite forme liniare sau 1-forme) sunt obiecte

sunt descrise prin coordonatele

sunt tensori de tip (0, 1).

In cazul unui tensor de doua ori contravariant formula devine

Inmult irea unui tensor cu un scalar). Daca K si A

V K este numita aplicat ie biliniara daca

V K este un tensor de tip

al lui V se poate deni dualul dualului

numit bidualul lui V . Se poate arata ca V

se poate identica n mod natural cu

. Din relat iile

asociat unui operator liniar A : V V folosind matricea ntr-o baza xata nu

subspat iul propriu corespunzator. Daca w V

(x, y, z) = (x cos y sin, x sin +y cos , z)

(x, y) = (x cos y sin, x sin +y cos )

In cazul considerat dimV = 2 +3 = 5, dimV

= 0. Este sucient sa mai aratam ca dim W+dim W

a lui V . Se constata imediat ca e

: V V unic determinat astfel incat

In particular, operatorul pe care-l cautam trebuie sa verice relat ia

. Relat ia (4.3) deneste un

x, y) =x, (A+B)y)=x, Ay) +x, By)