Fiecare dintre cele doua viziuni asupra operei La Traviata! re"izata de Franco Zefrelli! respectiv Willi Decker dispun de #orta descriptiva necesara pentru a ne transpune in actiune! dar prin $i%loace di#erite. Decorul si costu$ele constituie una dintre di#erentele #unda$entale. In ti$p ce Zefrelli a optat pentru a reda &del epoca! Decker a transpus actiunea in zilele noastre. In pri$a varianta so$ptuozitatea! ele"anta si atentia la detalii a re"izorului este coplesitoare! o adevarata realizare la nivel vizual! dar care poate distra"e atentia de la alte co$ponente. 'unte$ purtati treptat prin incaperile casei Violettei! odata pline de viata! dar acu$ intunecate si parasite. Acest contrast atat in decor cat si in aparenta persona%ului #e$inin principal dintre trecut si prezent serveste la a accentua decaderea ei. (e de alta parte! Decker #oloseste o scena al)a! "oala! cu un sin"ur ceas $are intr*o parte! lan"a care astepta Doctorul +renvil! spre care Violetta se indreapta purtand o roc,ie scurta rosie. 'ensul trans$is este acelasi! cu cat ti$pul se scur"e Violetta se apropie epuizata de s#arsitul destinului sau tra"ic. Totusi! in ti$p ce in pri$a varianta acest sens este trans$is prin descriere vizuala! in a doua el este redat prin si$)ol. 'pectatorul poate relationa $ult $ai usor cu versiunea lui Decker! in pri$ul rand pentru ca Violetta pare a & conte$porana cu el! in al doilea rand pentru ca in#or$atia i se trans$ite $ult $ai repede si $ai clar. Aceste di#erente sunt din ce in ce $ai vizi)ile pe $asura ce inainta$ in actiunea operei. In ti$p ce Zefrelli des#asoara cursiv trecerea de la prezent la trecut! Violetta &ind prinsa intre cele doua $o$ente pe tot parcursul actului! Decker #ace trecerile )rusc! inundand deodata scena cu $e$)rii petrecerii! care poarta costu$ )ar)atesc indi#erent de se-. (oate ca intentia a #ost de a accentua uni#or$itatea "rupului de $usa&ri sau poate de a su"era ca lu$ea persona%ului principal este una diri%ata de co$ponenta $asculina. (e de alta parte! persona%ele lui Zefrelli apar ca entitati #oarte )ine conturate individual! &ecare avand particularitatile si rolul sau. In ceea ce priveste %ocul actoricesc din cele doua variante! din punctul $eu de vedere (lacido Do$in"o si Teresa 'tratas isi asu$a rolul $ai )ine si reusesc sa trans$ita toate $odulatiile relatiei lor. (oate si pentru ca totul este #oarte $ini$alist in versiunea lui Decker! Anna .etre)ko si Rolando Villazon nu "asesc inspiratia necesara pentru a crea o le"atura. La #el ca in celelalte aspecte! versiunea in epoca este $ai detaliata si $ai nuantata si din acest punct de vedere pe cand cea $oderna capteaza doar esenta. Anu$ite "esturi insa! cu$ ar & cel in care Violetta ii da ca$elia lui Al#redo sunt $ult $ai pre"nante atunci cand nu se pierd printre alte detalii. La nivel conceptual! e-ista ar"u$ente pro si contra &ecareia dintre cele doua viziuni. In cea traditionala! care respecta in totalitate atat plasarea in ti$p cat si decorul si costu$ele! pu)licului i se o#era o e-perienta $ult $ai variata. Acesta are posi)ilitatea de a percepe treptat tot cadrul in care se des#asoara actiunea! de a intra alaturi de prota"onisti in at$os#era (arisului secolului /I/! de a trai senzatii $ult $ai &ne. Versiunea $oderna este redusa la esenta su)iectului ceea ce si o#era ocazia de a & plasata in zilele noastre! de$onstrand ca povestea Violettei este una recurenta indi#erent de trans#or$arile societatii. In acest caz insa! spectatorul este purtat intre poli opusi ai trairilor cu viteza $ult $ai $are.