CARACTERIZAREA LUI PRASLEA

Praslea este personajul principal si pozitiv al basmului Praslea cel

Voinic si merele de Aur, de Petre Ispirescu.
Praslea este mezinul familiei, fiul cel mai mic dintre cei trei fii ai
imparatului, el fiind si cel mai istet, curajos si viteaz.
Praslea reuseste sa-si convinga tatal, care il credea inca un mucos,
sa il lase sa pazeasca si el marul cu poame de aur, cu toate ca actiunile
anterioare ale fratilor sai esuasera. 31344dij54kzv3b
Inarmat cu rabdare si inteligenta, Praslea isi ia cu el doua tepuse si o
carte de citit, convins fiind ca trebuie sa fie ceva vrajit la mijloc.
Ranindu-l pe furul merelor, Praslea pleaca in cautarea acestuia,
nestiind ca e vorba de un zmeu si manifestand perseverenta in urmarea
telului propus. Astfel, Praslea va porni pe un traseu initiatic, un drum al
cunoasterii vietii si a oamenilor, pe parcursul caruia el isi va dovedi iscusinta,
curajul, vitejia si bunatatea.
Prevazator din fire, el isi da seama ca fratii sai il invidiaza si ca vor sa-l
omoare si astfel el ii pacaleste, salvandu-si viata.
Fire miloasa, Praslea salveaza puii zgripturoaicei, care urmau sa fie
mancati de un balaur. Ca sa-l recompenseze pentru fapta savarsita,
zgripturoaica il aduce pe taramul nostru, perioada in care Praslea dovedeste
mult sange rece, taindu-si o bucata din pulpa pentru a hrani zgripturoaica,
dupa ce carnea pregatita in acest scop se terminase. Vindecat de aceeasi
zgripturoaica, Praslea isi continua drumul. iz344d1354kzzv
Mester iscusit, Praslea confectioneaza o furca de aur si o closca cu puii
de aur, pe care le duce fiicei celei mici a imparatului. Recunoscand ca el este
fiul cel mic, Praslea isi convinge tatal ca pedeapsa cea mai dreapta pentru
fratii sai invidiosi trebuie sa le-o dea Cerul, Dumnezeu, si astfel il face pe
imparat sa nu-si manjeasca mainile cu sangele fiilor sai.
Pentru faptele si calitatile sale, Praslea a starnit multe invidii, dar a
primit si multumiri din toate partile.
Pentru a argumenta apartenenta unui basm la specie am ales ca suport
literar basmul Praslea cel Voinic si merele de aur, de Petre Ispirescu.
Este o opera epica, in proza, de mare intindere, in care intamplarile
reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite de personaje cu puteri
supranaturale, ce reprezinta fortele binelui si ale raului. Din confruntarea
celor doua, invingatoare ies fortele binelui. Modalitatea de exprimare este
naratiunea, alaturi de care apar si dialogul si descrierea.

Actiunea basmului este dinamica, avand un plan narativ ramificat si un

ritm alert. Ea este alcatuita atat din intamplari reale, cat si din intamplari
imaginare, cele din urma predominand. Din seria intamplarilor fantastice se
remarca, inca de la inceput, disparitia merelor de aur din gradina regala, fapt
care duce la ranirea zmeului care le fura, datorita caruia Praslea va ajunge pe
taramul celalalt. Tot fabuloase sunt si luptele cu zmeii, discutia cu corbul,
transformarea palatelor in mere, uciderea balaurului, salvarea eroului de
catre zgripturoaica, modelarea unei furci de aur si a unei closti cu puii de aur.
Faptele sunt savarsite de Praslea, in majoritatea lor, care este personajul
principal si pozitiv al basmului, fiind inzestrat cu puteri supranaturale (forta,
capacitate de metamorfozare). De asemenea, actiunea este schematica,
cuprinzand motive narative: nasterea (aici, nu), familia, superioritatea
mezinului, calatoria (in cautarea furului merelor), incercarea puterii in trei
imprejurari diferite (luptele cu cei trei zmei, uciderea balaurului), biruinta,
rasplata, pedeapsa (data celor doi frati mai mari pentru ca au incercat sa-l
omoare), casatoria (cu fata cea mica a imparatului).
Locul si timpul desfasurarii actiunii nu este cunoscut, fapt ce reiese din
formula cu care incepe: A fost odata ca niciodata.... Se stie doar ca
intamplarile au loc atat pe taramul nostru, cat si pe taramul celalalt, candva,
demult.
Structura operei este repetitiva, stereotipa, prin formule specifice: de
introducere (ce atrag atentia asupra caracterului ireal al operei: A fost odata
ca niciodata...), mediane (mentin treaza atentia cititorului; marcheaza
sfarsitul unui episod si inceputul altuia; subliniaza principalele momente ale
desfasurarii actiunii: Se luptara,/ Se luptara,/ Zi de vara,/ Pana-n seara sau
Si-nainte cu poveste, ca de-aicea mult mai este)si finale (readuc pe cititor
la realitate: Incalecai pe-o sa si va spusei poveastea asa).
Personajele basmului pot fi reale (imparatul, Praslea, fratii lui Praslea,
fetele de imparat, mesterul) sau fantastice (zmeii, zgripturoaica si puii ei,
balaurul, corbul), principale (Praslea) si secundare (toate celelalte), umane
(imparatul, Praslea, fratii lui Praslea, fetele de imparat) sau animale
personificate (corbul, zgripturoaica si puii, balaurul), pozitive (Praslea,
imparatul, fetele) sau negative (fratii, zmeii, balaurul), individualizate
(Praslea, imparatul) sau colective (fratii, puii zgripturoaicei), masculine
(imparatul, fratii, Praslea, zmeii) sau feminine (zgripturoaica, fetele de
imparat). Toate acestea au o valoare simbolica, intruchipand aspiratiile
oamenilor, ale comunitatii. Astfel, imparatul reprezinta dreptatea, fii cei mari
ai imparatului, invidia si egoismul, cele trei fete de imparat, dorinta de
libertate, fata cea mica, dragostea si fidelitatea, iar mesterul argintar,
talentul mestesugaresc.
In planul constructiei epice se observa preferinta pentru cifra trei (trei
frati, trei zmei, trei fete de imparat), aceasta fiind considerata cifra magica.
O nota definitorie a basmului este oralitatea stilului, prin care se
stabileste, in primul rand, o comunicare intima cu cititorii, prin folosirea unor
constructii si expresii populare, specifice limbajului vorbit (a se face luntre si

punte, a-si lua inima-n dinti, in slava cerului), prin imbinarea vorbirii
directe cu cea indirecta, prin folosirea unor constructii exclamative, inversiuni
si repetitii specifice populare (rogu-te, adevar graieste gura mea, facu ce
facu).
Frumusetea basmului consta in valoarea sa estetica, dar si morala,
deoarece, intr-o forma aleasa, pune in evidenta dorinta de dreptate, de
adevar, de cinste, comunicand o atmosfera optimista.