PROCESE CORTICALE

MEMORIA, CONSTIINTA, GANDIREA,

INTELIGENTA, SUBCONSTIENTUL, SOMNUL,
VISELE

Memoria
Memoria este un proces psihic care const n ntiprirea,
recunoaterea i reproducerea senzaiilor, sentimentelor,
micrilor, cunotinelor etc. din trecut. Memoria definete
dimensiunea temporal a organizrii noastre psihice, integrarea
ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal trecut,
prezent, viitor.

Tipuri de memorie
Memoria

senzoriala
Memoria primara
Memoria secundara
Memoria tertiara

Memoria senzoriala
de foarte scurta durata, cateva fractiuni
de secunda
sunt receptionate toate datele si sunt
repartizate mai departe in celelalte unitati
ale memoriei

Memoria primara
de scurta durata, cateva secunde
sunt receptionate datele codificate
verbal, iar cele neverbale trec direct in
memoria secundara

Memoria secundara
memorie de lunga durata, de la cateva
minute, la cativa ani
informatiile se solidifica prin repetitie

Memoria tertiara
memoria de foarte lunga durata, toata
viata
informatiile sunt stocate foarte bine,
rezistente la tulburari cerebrale

Constiinta

Dupa cum arata si etimologia cuvantului con-stiinta,

con-science actul constient constituie procesarea
unor informatii de care subiectul dispune in vederea
descifrarii, intelegerii, interpretarii unui nou obiect sau
fenomen intalnit. Subiectul isi da seama de acesta
(obiect, persoana, situatie) si il reproduce in
subiectivitatea sa sub forma de imagini, notiuni,
impresii. In virtutea experientei anterioare obiectul are
un ecou informartional si imediat isi da seama ce
reprezinta. Chiar si atunci cand obiectul este nou,
reuseste prin comparare, analiza, discernere sa-i
identifice macar o parte din trasaturi si astfel sa-l
constientizeze.

Intentionalitatea si vointa isi manifesta prezenta

orientand constiinta spre scopuri si antrenand eforturi
voluntare in situatii dificile. Sub raport energetic,
constiinta este sustinuta de motive si emotii, si implica
dimensiuni afective si general motivationale.

Constiinta reflexiva, specific umana, are o structura

logico-verbala : tot ceea ce este constient se
conformeaza normelor logice ce permit accesul la
esential, general sau categorical. Psihologii sustin ca
avand o structura verbala in constiinta exista o stransa
lagatura intre planul grammatical si semantic.

Gandirea
Senzatiile, perceptiile,
reprezentarile reflecta obiecte si
fenomene concrete, cu insusirile lor
existentiale si neexistentiale.
Gandirea este o forma
superioara de reflectare a realitatii,
reflectarea insusirilor generale si
esentiale ale obiectelor si fenomenelor
si a relatiei dintre ele, reflectare care
nu este posibila decat prin mijlocirea
limbii.
Gandirea este reflectarea
generalizata si mijlocita a obiectelor si
fenomenelor si a relatiei dintre ele.

Gandirea creatoare

Persoanele caracterizate prin gandire creatoare

ajung mai repede la principii si idei noi pentru
ele, pentru sectorul lor de activitate.
Gandirea creatoare este componenta principala
a activitatii, principalul instrument psihologic al
creatiei.
Principala componenta a gandirii creatoare
este flexibilitatea, prin care intelegem
restructurarea usoara a vechilor legaturi
temporare in comformitate cu cerintele noii
situatii.

Numeroase cercetari experimentale au scos in

evidenta faptul ca, in grup, eficienta gandirii
creste.Productivitatea gandirii este mai mare in
conditiile rezolvarii in grup a problemelor decat in
conditiile rezolvarii individuale.
Pe baza datelor obtinute s-a format parerea ca se pot
stabili 4 stadii ale gandirii creatoare: preparatia,
incubatia, iluminarea si verificarea.Acesti termeni au
fost utilizati mai inainte de catre unii oameni de stiinta
(de exemplu de catre H.Poicare), in incercarea de a
desprinde, pe baza de autoanaliza, unele faze prin
care trece gandirea in procesul de creatie.

Inteligenta

Inteligena este facultatea de a descoperi

proprietile obiectelor i fenomenelor
nconjurtoare, ct i a relaiilor dintre
acestea, dublat de posibilitatea de a
rezolva probleme noi.
Inteligena unui sistem nu este definit de
modul n care este el alctuit, ci prin modul
n care se comport.
n psihologie, inteligena apare att ca fapt real, ct i ca
unul potenial, att ca proces, ct i ca aptitudine sau
capacitate, att form i atribut al organizrii mintale, ct i a
celei comportamentale (Paul Popescu Neveanu, Dicionar
de psihologie).

1. Inteligena vizual-spaial

abilitatea de a percepe vizual ceea ce ne nconjoar,

de a vedea cu precizie forme i structuri

- acest tip de inteligen este cel mai des folosit n

activiti gen: citit, scris, pictat, interpretarea unor
imagini, construcii, fotografie, desen, sculptur

- ocupaii potrivite: artiti, ingineri, arhiteci

2. Inteligena verbal-lingvistic
-

abilitatea de a folosi cuvintele i de a

dezvolta un vocabular bogat, de a nva
cu uurin limbi strine

- activitati: ascultarea, vorbitul, scrisul,

jocuri de cuvinte, explicarea unor
concepte
- ocupatii: profesori, scriitori, oratori

3. Inteligenta logico-matematic
-

abilitatea de a folosi raiunea, logica si numerele,

de a rezolva cu uurin problemele; presupune
capaciti analitice net superioare

activiti: rezolvarea problemelor, lucrul cu

anumite concepte abstracte, calcule matematice,
diverse analize

ocupaii: oameni de tiin, filosofi,

matematicieni, ingineri

4. Inteligena kinestezic
-

capacitatea de a utiliza corpul cu precizie,

coordonnd micrile foarte bine, nelegerea
rapida a nuanelor unei micri, ndemnare n
lucrul cu diferite obiecte

activitati: dans, sport, limbajul trupului, teatru,

mima

ocupatii: atleti, actori, dansatori, patinatori,

hocheiti

5. Inteligenta muzicala
-

abilitatea de a produce si de a interpreta muzica,

de a identifica stilul unui anume compozitor, de a
recunoate partituri muzicale

acest tip de inteligenta il recunoatem in activiti

ca: fluieratul, cntatul, folosirea instrumentelor
muzicale, compunerea de melodii

ocupaii: muzicieni, compozitori

6. Inteligenta inter-personal
-

abilitatea de a-i nelege pe ceilali: sentimentele lor,

ce anume ii motiveaz, cum muncesc si cum sa
munceti coopernd cu ei

vizeaz competenta sociala, capacitatea de a nelege,

analiza si mnui emoiile altora

cei care poseda acest tip de inteligenta au succes in

folosirea empatiei, ascultare, lucru in echipa,
observarea strilor sufleteti

ocupaii: consultani, terapeui, ageni de vnzri,

politicieni, lideri religioi

7. Inteligenta intra-personal
- abilitatea de auto-reflecie si de contientizare
a propriului eu formarea cu acuratee a unui
model vertical despre sine si capacitatea de a
opera efectiv in viata cu ajutorul lui
- activiti: cunoaterea propriilor puteri si
slbiciuni, auto-evaluare, descoperirea sinelui

Inteligenta se masoara cu ajutorul coeficientului IQ.

Se porneste de la premiza ca intre oameni exista diferente
in ceea ce priveste potentialul intelectual. Diferenta dintre
ei este exprimata printr-un scor, care arata cat de
inteligenta este o persoana, in raport cu media.

0 19
20 49
50 69
70 79
80 89
90 99
100 109
110 119
120 129
130 139
> 140

Deficien mintal grav (idioie)

Deficien mintal medie (imbecilitate)
Deficien mintal uoar (debilitate)
Inteligen de limit
Inteligen sub medie
Inteligen de nivel mediu (slab)
Inteligen de nivel mediu (bun)
Inteligen deasupra nivelului mediu
Inteligen ridicat
Inteligen foarte ridicat
Inteligen excepional

Subconstientul

reprezint partea ascuns a creierului

nostru i,n acelai timp, partea care ne
influeneaz n mod decisiv, pe tot parcursul vieii.

Programarea lui pozitiv poate s fac

adevrate minuni.

Capacitile subcontientului

Exist mai mult de zece miliarde

de celule n creierul omului, dintre
care majoritatea se gsesc n zona
incontient. Fiecare celul are
posibilitatea de a nregistra n jur de
100 000 de coduri, care corespund
unor buci de informaie.
Subcontientul nostru captez n
permanen informaiile din jurul
nostru, emoiile, senzaiile,
imaginile, sunetele i gusturile,
pentru ca apoi s le claseze i s le
organizeze.
Aceste procese pun n continuu n
joc miliarde de operaii cu un timp
de rspuns foarte scurt.
De exemplu, un om de treizeci de
ani a acumulat n jur de trei trilioane
de amintiri (majoritatea blocate de
spiritul contient) care s-au nscris
n subconstient.

Subcontientul nu cunoate nici

emoia,nici sentimentul, el este
neutru i nu gndete. Tot ceea ce
ajunge la el este nmagazinat n
memoria sa. Subcontientul asigur
i controlul tuturor funciilor biologice
automate, cum ar fi respiraia, fr a
fi necesar s v gndii la aceasta,
sau btile inimii.
Subcontientul gestioneaz i toate
aciunile sau reaciile automate pe
care le facei n mod spontan, fr a
v gndi la ele, cum ar fi condusul
mainii n timp ce v gndii la
altceva. De fapt, ne putem
reprezenta sub-contientul ca pe un
hard al creierului vostru, pe care
se stocheaz toate datele i sunt
redistribuite contientului, atunci cnd
acesta are nevoie de ele.

SOMNUL SI VISELE

Somnul este o necesitate primordiala, chiar

daca ne rapeste o treime din viata. El se
dovedeste tot atat de neinlocuit ca aerul, ca
apa si ca hrana. Lipsa de somn ucide chiar
mai repede decat lipsa hranei. Daca un caine
moare dupa 14 zile de stare treaza continua,
experientele au demonstrat ca dupa 100 pana
la 200 de ore de lipsa de somn, omul prezinta
dereglari importante la nivelul intregului
organism.
In ceea ce priveste durata somnului, ea difera
de la o varsta la alta.

n timp ce muli dintre noi

cred c somnul este o
ntindere temporal n care
nu se ntmpl nimic, somnul
este, de fapt, cel puin din
punct de vedere neurologic, o
perioad de timp foarte
aglomerat. Dei importana
somnului nu poate fi
discutat, oamenii de tiin
nu cunosc cu exactitate de ce
este att de important pentru
supravieuirea noastr.

Scopul somnului

Exist mai multe teorii n aceast privin:

Teoria adaptiv: Aceast teorie ne spune c somnul mbuntete ansele de

supravieuire ale unui animal. Cele care obinuiesc s doarm conform modului
lor de via au cele mai mari anse de supravieuire. Speciile nocturne au somnul
diferit de vntorii diurni, spre exemplu.
Teoria Conservrii Energiei: Animalele ce au un stil de via alert i cu
metabolismul rapid dorm mai mult dect cele care ard caloriile mai ncet, astfel
conservndu-i energia pentru partidele de vntoare.
Teoria Restaurrii: Conform acestei teorii, corpul se restaureaz pe parcursul
somnului. Cercettorii cunosc faptul c neuro-toxinele sunt neutralizate n timpul
somnului i faptul c celulele se divid, esuturile se sintetizeaz i hormonii de
cretere sunt eliberai n timpul etapelor de somn cu emisii de unde slabe . Atleii,
spre exemplu, petrec mai mult timp n etapele 3 i 4 (unde slabe) dect alii, iar
copiii i tinerii de asemenea.
Teoria Programrii-Reprogramrii: Aceast teorie susine c informaia inutil
este "tears" i c informaia important este ntiprit ntr-o memorie mai
puternic. Copii, care acumuleaz informaie la o rat mult mai mare dect n
orice alt etap evolutiv a vieii, dorm cel mai mult. Cu toate acestea, somnul
poate s nu fie similar ntipririi informaiilor nvate la coal, spre exemplu.

Visele

Visul este un termen care

descrie experiena subcontient
constnd dintr-o succesiune de
imagini, sunete, idei, emoii i
alte senzaii care apar, de obicei,
n timpul somnului.
Reprezint o codificare a
memoriei de lung durat.

S-a observat faptul c o n

medie o fiin uman petrece
aproximativ 6 ani din via
visnd (ceea ce corespunde unei
medii de 2 ore pe noapte). Unele
vise sunt memorabile din cauza
naturii lor bizare sau
extraodinare, n timp ce altele
reflect experiene realiste.

nc nu s-a aflat care poriune a creierului genereaz visele,

dac exist o singur regiune din creier care le genereaz, dac
sunt implicate mai multe sau care este cu adevrat scopul viselor.

Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte
puin probabile n realitatea fizic din starea de veghe, fiind
simultan n afara posibilitii de control a persoanei care viseaz.
Singura excepie cunoscut este visul cunoscut sub terminologia
de vis lucid, n care cei ce viseaz sunt contieni c viseaz,
putnd exercita controlul asupra diverselor aspecte ale visului
inclusiv a mediului din vis.

ntr-un vis lucid, mediul nconjurtor este adesea mult mai realist
iar acurateea senzorial este mai ridicat dect n visele
obinuite.Pe langa vise lucide exista si vise premonitorii care sunt
un fel de dj vu (Senzaia de deja-vu este un sentiment straniu,
familiar fa de lucrurile care, n mod normal, ar fi trebuit sa fie
total necunoscute. )