Sunteți pe pagina 1din 2

Aparitia primelor asistente medicale

Renaterea
Printre pionierii politicilor de sanatate comunitare este si William Perry, care a emis
ideea ca doar controland bolile transmisibile s-ar putea ameliora mortalitatea maternoinfantila.
Spitalele vremii devin locuri unde pe langa ingrijirea bolnavilor se studia si se invata arta
medicala. Arta de a ingriji incepe sa se diferentieze fata de arta de a vindeca.
Saint Francisc De Sales (1567-1662) infiinteaza o asociatie voluntara a vizitatorilor
prieteni, care mergeau la domiciliul persoanelor bolnave acordand ingriiri. Asociatia a
reprezentat o forma timpurie de ingrijiri tip nursing la domiciliu.

Revoluia industrial
Printre primii reformatori a sistemului psihiatric se numara Vncenzo Chiarugi (17591820), care reueste sa introduca in 1788 la Spitalul Sf. Bonifacio din Florenta, un sistem in care
nurse instruite corespunzator, ingrijeau bolnavii psihici sub directa supraveghere a medicilor. In
lucrarea De morbis artificum (Despre bolile meseriasilor), Bernardino Ramazzini (1633-1714)
descrie peste 50 de profesii expuse noxelor. Eforturile moderne privind sanatatea publica au
aparut in Anglia odata cu Legea Elisabetana pentru saraci, din 1601, ce garanta asistenta
medicala si ingrijire de nursing pentru saraci, orbi, si handicapati.
Spre sfarsitul perioadei industriale opinia publica isi va schimba optica fata de
persoanele care prestau activitati de nursing. Aceste grupuri constituite in special din persoane
de sex feminin si sprijinite de cele mai multe ori de ordine religioase, vor fi treptat inlocuite de
femei murdare, betive, necinstite, numite drojdia societatii. Nursa era considerata cea mai
umila dintre servitori, fiind obligata sa desfasoare o munca zilnica oboasitoare si prost
remunerata. Aceasta perioada a fost denumita de istoriografi epoca neagra a nursingului.

Secolul XIX
Secolul XIX reprezinta o epoca importanta in formarea cadrelor sanitare si popularizarea
cunostintelor medicale inclusiv pe teritoriul Romaniei de azi. In 1811 se infiinteaza la Bucuresti,
Spitalul Filantropia, in 1838 este inaugurat Spitalul Brancovenesc iar sub conducerea lui Iosif
Sporer (1780-1850) se va infiinta o scoala de moase. El va redacta pentru elevele sale manualul
Mestesugul mosirii pentru invatatura moaselor la Institutul maternitatii din Bucuresti. Printre
promotorii organizarii sanitare moderne se numara si medicii Carol Davila (1828-1884) si
Nicolae Kretzulescu (1812-1900) initiatorul Scolii de mica chirurgie de la Spitalul Coltea.
In America prima asociatie de voluntari pentru sanatate, Societatea doamnelor
milostive se constituie in prima jumatate a secolului al XIX-lea in New York si isi propunea intrajutorarea bolnavilor si saracilor.
In 1877, Comitetul de femei al Misiunii din New York o angajeaza pe Francesca Root,
absolventa primei clase de nursing Bellevue, pentru a acorda bolnavilor saraci, ingrijiri de
sanatate si asistenta religioasa. In 1866 in Philadelphia ia nastere Asociatia Nurselor
Vizitatoare ce presta ingrijiri la domiciliul bolnavilor.

In jurul anilor 1840 apar primele departamente locale de sanatate iar in 1878 se
infiinteaza Serviciul Spitalelor de Marina, o institutie care sa ofere ingrijiri marinarilor bolnavi si
infirmi, reusind in timp sa devina un model pentru organizarea serviciilor de sanatate publica in
S.U.A.
Lillian Wald si Mary Brewster, ambele nurse instruite, au reusit in 1893, organizarea
unui serviciu pentru vizitarea la domiciliu a bolnavilor saraci. Lillian Wald considerata prima
nursa pentru sanatate din SUA, implicandu-se activ in folosirea metodelor epidemiologice in
campaniile de politica sociala pentru promovarea sanatatii, a condus la infiintarea companiilor
de asigurari, care sa plateasca serviciile de nursing si impreuna cu Lee Fraskel a initializat primul
program de nursing comunitar pentru muncitori, la Compania de Asigurare Metropolitana.
Serviciul de nursing infiintat de Lillian Wald a avut o contributie importanta in organizarea
nursingului comunitar, prin ingrijirile acordate la domiciliu platibile in rate, stabilirea unui
sistem de salarizare pentru nurse, folosirea anunturilor publicitare in recrutarea de noi nurse,
scaderea indicatorilor de morbiditate si mortalitate.

Secolul XX
In paralel cu importantele descoperiri din domeniul medicinei in secolul XX vor incepe sa
se dezvolte in toate tarile europene scoli pentru formarea asistentelor medicale. Fondatorii
acestor scoli alaturi de puterea publica, vor cauta sa-si finalizeze initiativele de formare a
cadrelor medicale si recunoasterea profesiei de asistent medical.
Dupa Primul Razboi Mondial tarile beligerante se vor confrunta cu multe si complexe
probleme de sanatate a populatiei lor. Desi timide si sporadice la inceput, semnalele trimise de
catre lumea medicala guvernelor cu privire la starea precara de sanatate a populatiei din
majoritatea tarilor europene, incep sa sensibilizeze opinia publica. Vor lua nastere asociatii
nationale de lupta impotriva diferitelor maladii, ce aveau nevoie de profesionisti, capabili sa
dezvolte strategii si sa intervina prompt in teren. Se va face apel la sistentele medicale, ale caror
cunostinte profesionale vor cauta sa fie completate cu noi discipline precum fiziopatologia,
epidemiologia, educatia sanitara, etc. In acest context campul de activitate al asistentelor
medicale incepe sa se largeasca si in afara mediului spitalicesc, dand nastere la profesia de
asistenta medicala. Necesitatea existentei unei astfel de specialitati va determina scolile sa-si
diversifice oferta, formand si acest gen de profesionisti.
Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial s-au produs schimbari majore in educatia de
nursing, fiiind infiintate si extinse programele de nursing practic.
Virginia Henderson (1897-1996) descrisa ca fiind prima doamna a nursingului, scripter,
cercetator avid, vizionar, este considerata de multi cea mai importanta figura a nursingului
secolului XX. A descris rolul asistentei medicale ca fiind substitutiv (inlocuind persoana),
suplimentar (ajutand individul), si complementar (lucrand cu individul). Toate acestea cu scopul
de a ajuta individul/pacientul sa se descurce, pe cat posibil singur.
Incepand din 1960 Virginia Henderson a dat nursingului o varietate de definitii in cadrul carora
functia principala o are asistenta. Una dintre acestea, clasica, este: asistenta face pentru altii,
ceea ce ar face acestia, daca ar avea puterea, dorinta si cunostiintele necesare; asistenta
trebuie sa-l faca pe pacient sa devina independent de ea cat de repede posibil.
In ultimele decenii nursingul va evolua ca o profesie stiintifica, caracterizandu-se prin sporirea
cercetarilor in randul profesionistilor si alcatuirea unei baze conceptuale de parctici.