Sa-nchinam un paharel pentru bunul Pastorel!

Avertisment: acest articol poate

dauna grav persoanelor fara umor
Laurentiu Ungureanu,

Pastorel Teodoreanu, figura singulara in literatura romana, si-a dedicat viata in aceeasi masura scrisului si
escapadelor bahice si gurmande. Avertisment: urmatoarele extrase din opera sa pot dauna grav persoanelor fara
umor.
Intr-o seara banala de iarna, in Cetatea de Scaun a Iasilor, indoliata dupa Primul Razboi Mondial, Pastorel
Teodoreanu si un camarad de arme se plimbau agale pe strazi laturalnice, dupa ce savarsisera un pahar de vin.
Coteau pe ulicioare pustii din linistitul cartier al Tatarasilor, pentru a nu fi siliti sa-i salute pe ofiterii nemti.
Purtau inca uniforma Regimentului 24 Artilerie. Deodata, zaresc in pragul bisericii un preot inalt si, datorita
cine-stie-carui impuls ancenstral, cauta o vorba de incurajare. ,,Ce doresti fiule", il intreaba preotul pe
Pastorel. ,,Sa ma spovedesc, parinte. Caut ispasirea pacatelor si duhovniceasca sfintiei tale binecuvantare." ,,Ai
ucis" ,,Da." ,,Rau! Nemtie" ,,Nemti." ,,Iti place la teatru" ,,Da." ,,Bine! Dar <<Moartea lui Mihai
Viteazul>>" ,,Nu." ,,Rau! Crezi in Dumnezeue" ,,Da." ,,Bine. Dar in Nicolae Iorga" ,,Nu!" ,,Rau! Si de ce
nu crezi in Nicolae Iorgan" ,,E zalud, parinte, e sarit!" ,,Magarule! Am sa te reclam la marele cartier general!
Am sa te chem la Curtea Martiala! Vei fi impuscat ca un caine! E o rusine sa mai porti uniforma! La zid!"
Farsele facute lui ,,Iorga Nicolai" Si Pastorel Teodoreanu, si camaradul sau o sterg. ,,Bine, domnule
locotenent, cum iti veni", il intreaba tovarasul sau pe Pastorel. ,,Dar ce-am facutm" ,,Asta nu e popa,
domnule." ,,Cumo" ,,Asta e domnul profesor Iorga. S-a imbracat asa de frica nemtilor!" Acesta era Pastorel

Teodoreanu, epigramistul, poetul, prozatorul, cronicarul gastronomic, gurmandul, iubitorul si degustatorul de

vinuri si coniacuri fine, avocatul, cel mai spumos boem al protipendadei epigramistilor.
Era maestru al jocului de cuvinte! El e spiritul cel maielevat. De aceea, sunt coplesit cand
sunt, adesea, comparat cu el. Mircea Ionescu-Quintus
Pastorel Teodoreanu a reprodus, cu maiestria unui comediant, dar cu harul unui erudit,
spectacolul vietii din Romania interbelica si postbelica. Era printre oamenii aceia care au
vocatia boemiei si care, atunci cand se gasesc in carciuma, devin sclipitori, atinsi de aripa
zgarcita a geniului. Avea, e drept, o predilectie aparte pentru ironiile la adresa carturarului
Nicolae Iorga. Acestuia i-a dedicat, pe langa ridicolul episod numit ,,Vesela spovedanie" si
surprins in lucrarea ,,Tamaie si otrava", un intreg volum de ironii, ,,Strofe cu pelin de mai
pentru Iorga Nicolai", care a vazut lumina tiparului chiar la 9 mai 1931, cand Guvernul
Romaniei era condus de marele istoric. O mostra tonica din spatele copertelor: ,,In rasboiu-ntregitor,/ Fugind de
gloata interlopa,/ Marele invatator/ A fost mobilizat ca popa". De ce nu-i placea apa de izvor Legendele care sau tesut in jurul epigramistului spun ca ,,Strofele cu pelin" au mobilat intreaga vitrina a unei librarii din Iasi la
10 mai, in ziua in care premierul vizita orasul. Dar acesta este doar un amanunt, caci Pastorel i-a incondeiat si pe
prieteni, si pe adversari, si pe romani, si pe occidentali, dar mai ales pe rusi. Si, poate cel mai savuros, s-a luat
pe sine in zeflemea, insistand, in cel mai natural mod cu putinta, pe cea mai importanta calitate a sa: aceea de
iubitor de vinuri si de razboinic patimas impotriva apei de izvor. ,,Pentru subtilul amator/ Care-si respecta al sau
gat,/ E buna apa de izvor,/ Dar ca uzaj extern. Atat!" Dar aceasta nu poate fi decat o virtute, caci stim de la
Horatiu ca ,,N-au sa aiba viata poemele scrise de bautorii de apa". Iar intalnirile cu Pastorel Teodoreanu,
indiferent care ar fi fost varsta interlocutorului, terbuie sa fi fost memorabile, caci doar asa se explica faptul ca,
dupa decenii, contemporanii isi amintesc perfect si cele cateva secunde petrecute in compania teribilului enolog.
Omul era un dragut. Era un gurmand, ii placeau mancarea buna si coniacurile bune. Dar
avea o cultura a mesei! Constantin Balaceanu-Stolnici
Contemporanul epigramist Mircea Ionescu-Quintus a fost fermecat de anvergura
intelectuala si de hazul sau. Atat de miscat incat i-a dedicat, desi post-mortem, frumoasa
epigrama: ,,Sa-nchinam paharul/ Pentru Pastorel!/ N-a fost nici Cotnarul/ Mai spumos ca
el!". ,,Pastorel Teodoreanu era maestru al jocului de cuvinte! El e spiritul cel mai elevat. De
aceea, sunt coplesit cand sunt, adesea, comparat cu el. Memorabila este celebra lui
pledoarie, cand i s-a fixat un impozit mai mare decat trebuie pentru castigurile din
avocatura. S-a dus in instanta, la contestatie, cu urmatorul catren: <<N-am venit/ Ca am
venit,/ Am venit/ Ca n-am venit.>> Superb, ce joc de cuvinte!", povesteste politicianul liberal. ,,Devenise un fel
de <<Bula>>" Academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici l-a intalnit pe notoriul epigramist intr-un moment
delicat din amurgul vietii acestuia: dupa ispasirea a trei ani de inchisoare, cand l-a ingrijit in calitate de medic.
Impresionant moment, spune Balaceanu-Stolnici. ,,Omul era un dragut! Era mare betiv. A inceput sa-mi
povesteasca: peste 50% din ceea ce i se atribuia lui ca bancuri nu erau, de fapt, ale lui. Devenise un fel de
<<Bula>>. Era un gurmand, ii placeau mancarea buna si coniacurile bune. Dar avea o cultura a mesei!", isi
aminteste academicianul. Telina cu mustar. Reteta lui Pastorel ,,O reteta de mancare e ca si o partitura :
trebuie interpretata. Menuetul lui Beethoven e acelasi pentru toate privirile. Dar una e pe vioara maestrului
George Enescu si alta e dibla lautarului de la Moara Vaduva", scrie Pastorel Teodoreanu in volumul
,,Gastronomice", publicat postum. Ne ingaduim sa reproducem, mai la vale, una dintre retetele celebrului
epigramist. ,,Salata de telina cu mustar. Se alege o telina tanara care sa nu fie nici gaunoasa, nici atoasa. Telina
se curata de coaja si radacini si se taie in felii subtirele ca chibriturile. Se pun intr-o salatiera doua-trei lingurite
de mustar, peste care se toarna, picatura cu picatura, untdelemn. Se amesteca mereu cu o lingura de lemn, pana
ce se obtine o alifie de consistenta maionezei, pe care o asezonezi cu sare si piper dupa gust. Se adauga apoi, tot
picatura cu picatura, un paharel mic (ca pentru votca) cu otet de vin. Sosul astfel preparat se varsa peste telina

taiata, adaugand patrunjel tocat sau hasmatuchi, taiat foarte marunt. Optional, poti completa aceasta salata cu
sfecla fiarta sau coapta, pe care o tai intocmai ca telina." Viata si faptele lui Pastorel Pastorel Teodoreanu, pe
numele de botez Alexandru Osvald, s-a nascut la 30 iulie, in Dorohoi. A fost primul baiat al avocatului Oswald
Teodoreanu si al profesoarei de pian la Conservator Sofia (Muzicescu) Teodoreanu. Ceilalti doi frati au fost
cunoscutul prozator Ionel Teodoreanu si Laurentiu (Puiu) Teodoreanu, mort pe frontul francez in 1918.
Pana la Marele Razboi, Pastorel a facut primele patru clase la Liceul National din Iasi, apoi la Liceul Internat
din oras si al Scolii de Artilerie din Bucuresti. In 1916, este mobilizat ca tanar sublocotenent in Regimentul 24
Artilerie. E intovarasit de tatal sau pana in zona frontului, lupta pe fronturile din Transilvania si Moldova, se
intoarce de doua ori ranit, este decorat cu ,,Steaua Romaniei" si avansat la gradul de capitan. De pe front,
povesteste fara umor, in volumul II din ,,Tamaie si otrava": ,,O scena mi s-a intiparit indeosebi: primul contact
cu inamicul. Am si acum in urechi glasul capitanului Stefan Pop, directorul Colegiului <<Sfantul Sava>> din
Bucuresti, si parca-l aud rostind hotarat: <<Tunari, la posturi, mars!>>. Si-apoi din dreapta: <<Trage!>>".
,,Daca teaca nu sta, nici sabia nu intra!" Dupa razboi, urmeaza cursurile Facultatii de Drept a universitatii
iesene, dar trece efemer prin magistratura: e incadrat la Tribunalul din Turnu-Severin, unde sta mai putin de un
an, deoarece va pleca la Cluj, chemat de Cezar Petrescu in ajunul aparitiei revistei ,,Gandirea". Ramane, totusi,
din aceasta perioada inca o legenda anecdotica: se spune ca, fiind chemat sa apere un client acuzat ca a sedus o
fata, a uimit judecatorii cu o pledoarie practica. Asadar, l-a rugat pe tatal fetei, ofiter in armata, ce aparuse la
proces imbracat in uniforma, sa-si scoata sabia din teaca. Apoi, ii cere teaca sabiei si, miscand-o in stanga si-n
dreapta, il roaga sa puna sabia inapoi. Dupa cateva incercari ale ostasului, conchide: ,,Vedeti, onorata instantar
Daca teaca nu sta, nici sabia nu intra!". Desi Pastorel Teodoreanu a fost mai degraba ignorat de posteritatea
literara, in epoca interbelica numele sau era sinonim cu talentul. A fost premiat de Academia Romana in 1928,
de Societatea Scriitorilor Romani in 1937 si a fost rasfatat de critici. In volumul ,,Mentiuni critice", Perpessicius
nota, despre schitele si nuvelele umoristice ale lui Pastorel cuprinse in cartea ,,Mici satisfactii": ,,Amuzant jurnal
de moravuri contemporane, iata cum am putea numi ultimul volum de verva umoristica al d-lui Al. O.
Teodoreanu. [...] Schita sa e lipsita de rautatea, de acea causticitate acida, proprie momentelor si comediilor lui
Caragiale". Iar George Calinescu scria, in 1934, la aparitia cartii ,,Tamaie si otrava": ,,Aproape pretudindeni se
dezlantuie o jovialitate care da o umilitate de ton diferitelor atitudini si care ne indreptateste sa afirmam ca Al.
O. Teodoreanu ramane, in fond, un umorist. La temelia umorului sta intotdeauna o atitudine critica, umoristul e
moralist. Moralist e Al. O. Teodoreanu". Deceniul IV al secolului trecut ii aduce insa lui Pastorel si necazuri: se
interneaza intr-un sanatoriu din statiunea Karlovy Vary (n.r. - nord-vestul Cehiei), pentru a-si imbuna ficatul.
Una dintre scrisorile trimise lui Alexandru Rosetti releva insa ca umorul epigramistului era departe de a fi
pierdut: ,,Nu stiu daca ai facut vreodata bai cu acid carbonic, caci daca vei fi facut, ai sa intelegi de ce sunt eu
convins ca tot timpul cat stau in baie, femeile trebuie sa rada. Asta ma dispune enorm. Sunt convins ca, vara,
iesirea din baie trebuie sa fie cel mai norocos punct tactic de acostare. Vom vedea". A facut inchisoare cu lotul
Noica-Pillat In 1939, Pastorel este concentrat insa din nou in Regimentul 24 Artilerie, care avea cartierul
general in orasul Roman, insa nu merge pe front. Totusi, radiografiaza, in acelasi stil neastamparat, realitatea
politica si sociala pe care o tinea permanent sub lupa. Un exemplu, ca reactie la preluarea puterii de catre
comunisti: ,,Din Banat pana la Iasi,/ Se resimte lipsa sarii,/ Fiindca cei mai multi ocnasi/ Au ajuns la carma
tarii". Nu-i lasa in pace Pastorel pe comunisti, le ocara in cerneala fiecare slabiciune. Dar nici comunistii nu l-au
lasat in pace pe Pastorel: in 1960, scriitorului i-au fost confiscate manuscrisele, o mare parte din biblioteca si a
fost condamnat la 6 ani de inchisoare. Era invinuit pentru fabula ,,Magarii si libertatea", care includea preasubtilele versuri: ,,Sa nu ne mai pese de pastor si nici/ De stapan si bice: Suntem bolsevici". A facut inchisoare
cu celebrul lot Noica-Pillat, incepand din 1961. Sentinta Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militara din
dosarul nr. 201/1960 arata sec: ,,Al. O. Teodoreanu e condamnat la 6 ani de inchisoare corectionala si 3 ani de
interdictie pentru uneltire contra ordinei sociale". A stat 3 ani, caci a fost gratiat. La 14 martie 1964, Pastorel
Teodoreanu moare din cauza unui cancer pulmonar. Pana in ultima clipa, fara nicio iluzie, si-a permis insa
suprema eleganta de a intampina tot cu vorbe de spirit. ,,Moartea lui a fost exemplara", remarca Alexandru
Paleologu in ,,Spiritul si litera". A fost inmormantat in cavoul familiei Delavrancea din cimitirul Bellu. A lasat,
drept epitaf in patru versuri, cel mai frumos adio: ,,Aici zace Pastorel,/ Om ales si spirit fin,/ Daca treceti pe la

el,/ Nu-l treziti, ca cere vin!". Cele mai savuroase epigrame In clasa a V-a de liceu, dupa ce profesorul de
limba romana, Fantanaru, amator de vin de Cotnari, le-a cerut sa scrie despre epigrama. Daca apa din
fantana S-ar preface-n vin Cotnar As lasa limba romana Si m-as face Fantanar.
Din volumul ,,Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai". Fie neamt, chinez, hindus, Omul din maimuta
vine, Numai Iorga, stim prea bine, Ca se trage din Larousse.
Printul Stirbey, proprietarul unei fabrici de mezeluri, era cat pe ce sa-si falimenteze afacerea, insa a fost
salvat de casatoria cu o printesa bogata. Iata o problema Ce-o stie tot regatul, Printesa e cu leu Si printul cu
carnatul!
In timp ce era internat in Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Soseaua Viilor. Din cate se pare,
aceasta este ultima epigrama. Culmea ironiilor Si rasul copiilor Sa pun punct betiilor Pe Soseaua Viilor.
Dupa alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri afisul electoral cu Petru Groza, avand sloganul
,,Votati soarele!". Nu credeam s-ajung vreodata C-am sa pot sa fiu in stare Ca facand pipi pe garduri Sa o fac
direct in soare!
Castelul Pelisor a fost transformat de regimul comunist in casa de creatie. Voi, creatori ai artei pure, Ce
stati acuma la padure, Sa fiti atenti cand va plimbati Sa nu calcati in ce creati!
Despre restaurantul Uniunii Scriitorilor. Beau baietii, harnici, De cu seara-n zori, Unii sunt paharnici, Altii...
turnatori!
Despre guvernul condus Petre Groza, instaurat dupa 6 martie 1945. Caligula Imperator A facut din cal,
senator, Comunistii, mai sinistri, Au facut din boi, ministri.
Din perioada sederii la sanatoriul din Karlovy Vary. D-lui Oswald T(eodoreanu) Apa asta e sarata Si, de-o
bei pe indelete, E periculoasa, tata. Face sete.
Maestrului Br(atescu) V(oinesti) Am disparut ca printr-o trapa Si semn de viata n-am mai dat. Nu crede nimeni
ca beau apa Si, totusi, e adevarat.
Laringologului Cand imi spui: ,,Deschide gura!" Si te uiti in ea cu farul, Vrei sa dregi cu picatura Ce n-am dres
eu cu paharul!
Consolare Doua lucruri mai alina Al meu chin si a mea boala: Damigeana cand e plina Si femeia cand e goala.
Despre monumentul ostasului sovietic eliberator, dezvelit in Piata Victoriei, in anul 1946. Soldate rus,
soldate rus, Te-ai inaltat acolo sus Ca liberasi popoarele Sau ca-ti put picioareler
Comunistii isi maresc randurile cu o parte din legionari. Capitane, Nu fi trist! Garda merge inainte Prin
partidul comunist!
Catren pentru Iuliu Maniu. Intr-un moment de grea povara Pentru sarmana tara-a mea, Eu unul stalp de
cafenea, Inchin pentru un stalp de tara!
Catren omagial catre Caragiale: Cu greu imi vine sa astern, Un adevar ce nu-l suport, Ca tocmai tu sa fii cel
mort Si Catavencu cel etern...

Mihail Sadoveanu era dator cu bani la Pastorel, insa, se pare, nu i-a restituit datoria la timp. De ti-ai face
testamentul, Tu sa nu-mi lasi mii de franci! Nasule, sa-mi lasi obrazul, Ca sa-mi fac din el bocanci!
Despre o zona mai putin decenta din Bucuresti, cunoscuta pentru ispitele sale. Imi spunea un betivan,
Rezemat contra perete: Fetele din Popa Nan E frumoase, dar nu-i fete! Acest articol a fost publicat in
,,Weekend Adevarul".