Sunteți pe pagina 1din 1

Rolul timpului imperfect in opera Hronicul si cantecul varstelor

Timpul imperfect este timpul propriu operelor literare in care se intalneste


conceptual de anamnesis, ca modalitate de recuperare a sufletului pierdut, a starii
paradisiace, cu o capacitate mare de evocare.
Imperfectul oniric situeaza lumea prezentat intr-un timp imaginar de grad second,
actualizand in imagini plastic originaleo realitate trecuta: se inalta uriasul castan,
treptele de piatra suiau din curte in casa, se inghesuia, pitita, bucataria,
domnea totdeauna o racoare de piatra.
De asemenea, imperfectul proiecteaza evenimentele intr-o perioada nedeterminata,
infatisand scene care par sa se desfasoare sub ochii lectorului, acesta sporind forta
de evocare si substantiabilitatea operei: se deschidea rar de tot, ma furisam in
salon, intorceam resorturile, despre ceas umbla in sat o legenda odioasa.
Un alt rol al imprfectului este Acela de ambiguizare a raportului real-ireal, imaginand
experiente ipotetice: Ingerii si Tartorul erau pentru mine fiinte ce populau insasi
lumea satului, traiam palpitand, submina glasu lui Vasile, zenitul se misca.
Astfel, se creeaza posibilitatea de a exprima fluxul temporal ca inlantuire a
duratelor circulare, iar valoarea expresiva a formelor verbale rezida in forta cu care
exprima o dubla inscriere a finite intr-un tipar repetabil al existentei : Tata isi
aducea aminte, ii placea sa ma ia cu el, aveam insa o traista de scolar, anul
nu inainta singur [] I se alaturau intamplarile.
In concluzie, imperfectul confera naratiunii din Hronicul si cantecul varstelor
efecte stilistice inedite, instituind o perspectiva subiectiva prin prelungirea duratei
actiunii la infinit pe axa temporala.