Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cum? Explicanduli-se ca nu atat imprejurarile exterioare, factorii situationali actuali sau care au actionat in copilarie
produc perturbarile emotionale, ei modul in care acestia se raporteaza la imprejurarile de viata reprezinta cauza reala a
perturbi'irii psihice. Oamenii sunt cei care se decid sa interpreteze intr-un mod negativ si frustrant evenimentele
psihotraumatizante timpurii sau actuale, nefacand altceva dedit sa se autoperturbe.
Fiinta umana are capacitatea de a se autocontrola emotional.
2.
lnfelegerea modului dogmatic de gondire bazat pe "trebuie cu orice preft sa..."
Oamenii se autoperturba si prin formnarea unor cerinte si imperative absolutiste .
Subiectii anxiosi, deprimati sau furio~i isi fixeaza in mod constient sau inconstient imperative categorice ("trebuie
neapa-ra t sa- ....")
3.
4.
o metoda simppla, specifica terapiei rational-emotive, metoda ce ii ajuta pe subiecti sa abandoneze acest gen de
comportamente adictive consta In a-I solicita pe ace~tia sa noteze Intr-un jurnal cat mai multe dezavantaje ale
comportamentului compulsiv, precum si avantajele renuntarii la acesta. Apoi, ace~tia trebuie sa revada zilnic de 10-20
de ori aceste liste cu argumente pro si contra unui comportament (de pilda, fumatul) si sa reflecteze asupra lor.
5.
Clientul invata sa-si priveasea in mod diferit situatia, deplasand accentul de la partile negative spre cele pozitivc
(atitudinca "stic1a estepe jumatate plina).
6.
Acceptarea neconditionata ar insemna ca pacientul sa se accepte pe sine, chiar dad ceilalti, inclusiv terapeutul, il
accepta sau nu.
"deoarece terapeutul meu ma accepta, desi ma port rau, atunci ar trebui sa ma accept si eu".
Il va invata urmatoarele:
oamenii sunt fiinte prea complexe pentru a primi 0 apreciere cu caractcr global;
este mai indicat sa ne ocupam ~i sa evaluam doar propriile noastre comportamente, nu si ale altora;
obiectivul evaluarii comportamentelor personale trebuie sa fie
reprezentat de obtinerea bucuriei de viata si nu de "punerea la incercare" a propriei persoane;
in cazul in care subiectii insista sa se autoevalueze ca persoane, ei sunt instruiti sa-~i spuna: "eu sunt 0 persoana
valoroasa numai pentru faptul ca traiesc si nu pentru actiunile pe care Ie intreprind sau nu Ie intreprind"
7. Exercifii de depasire a sentimentului de jena sau rusine
Obiective:
1. Distrugerea sistemului rigid perceptie-reactie si solutii incercate de subiect.
2, Redefinirea primei schimbari.
3. Stimularea altor schimbari progresive.
4. Modificarea modului in care clientul percepe realitatea.
Strategii:
1. Reetichetarea (recadrajul): => paradoxala; => provocativa; => activarca indoiclii.
2. Prescrieri (instructiuni) in sfera comportamentului: directe; => indirecte; => paradoxale.
3. Comunicare metaforica: => anecdote; => povestiri; => aforisme.
4. Redefinirea cognitiva si explicativa a modificarilor obtinute.
Comunicarea cu subiectu1: limbaj hipnotic (hipnoza in absenta transei) si intluenta personala maxima a terapeutului.
Etapa a III-a (lncepand cu sedinta a sasea)
Obiective:
1, Constatarea prin intermediul experientelor directe a faptului ca subiectul este capabil sa depaseasca problemasimptom.
2. Realizarea progresiva de noi modificari pana cind sunt atinse obiectivele terapeutice despre care s-a convenit
ca rezolva problema.
3. Redefinirea modului in care subiectul pereepe relatia sa eu sine insusi,cu ceilalti si cu lumea exterioara.
4. Consolidarea achizitiilor obtinute.
5. Formarea la subiect a unui sistem de perceptie-reactie suplu in raport eu realitatea.
Strategii:
I. Prescrieri directe si indirecte in sfera comportamentului.
2. Reetichetarea.
3. Prevederea paradoxala a recaderilor.
4. Redefinirea explicativa a modificarilor obtinute si stimularea subiectului sa obtina 0 anumita autonomie personala.
Comunicarea cu subieetul: limbajul utilizat este din ce in ce mai putin hipnotic. Se recurge tot mai putin la rolul
intluentei personale a terapeutului si a comunicarii implicite, in vederea stimularii indirecte a autonomiei personale a
subieetului.
Etapa a IV-a
Obiective:
Aehizitionarea completa de catre pacient a autonomiei personale si a flexibilitatii sistemului perceptie-reactie.
Strategii:
1. Expliearea in detaliu a demersului psihoterapeutic utilizat (redefinirea eognitiva) si clarificarea procesului de
sehimbare.
2. Responsabilitatea schimharii este atribuita integral resurselor proprii ale pacientului.
3. Comuniearea eu subieetul: total non-hipnotica, dar descriptiva si cu caracter familiar.
Clientii se prezinta. la cabinetul de psihoterapie cu plangeri foarte complexe, care includ multe clemente. S h a z e r
"plangerile" clientilor se refera, in general, la urmatoarele aspecte:
0 secventa comportamentala.
0 semnificatie conferita situatiei.
Freeventa eu care se produce simptomul.
Localizarea conditiilor fizice in care se produce simptomul.
Gradul in care simptomul este involuntar.
Persoanele semnificative care sunt implicate in producerea eomportamentului problematic in mod voluntar sau
involuntar.
Problema legata de "cine" sau "ce anume" este de vina.
Factorii de mediu: serviciu, statut socio-economic, locuinta. etc.
Probleme fiziologice sau stari emotionale implicate.
Trecutul.
Predictii in legatura cu viitorul
Expectatii eu caracter utopie.
S h a z e r (1985) subliniaza faptul "ca fiecare pacient poarta eu sine cheia problemei sale", terapeutul avand doar
sarcina de a asculta.
S h a z e r (1985) prezinta urmatoarea regula a terapiei seurte ):
"Terapeutul trebuie sa stie ce sa nu faca, iar ceea ce a facut clientul pana atunci reprezinta exemplul cel mai clar de ce
anume nu trebuie facut".
Subliniem inca 0 data faptul ca intrebarea: "de unde vei sti ca problema ta este rezolvata?" este cruciala pentru gasirea
solutiei terapeutiee efieiente.
Daca plangerea clientului este un element in legatura cu care nu se poate face nimic, atunci acesta nu reprezinta 0
problema, indiferent cat de neplacuta este situatia.
Sistemul luat in considerare in psihoterapie include:
1) clientul (cuplul sau familia);
Comunicarea in astfel de familii: se invarteste in jurul secretului, pentru ca acestia se tem ca scoaterea la iveala a ceea
ce s-a petrecut ii va aduce si mai multa rusine.
Terapeutul va trebui sa :
introduca metafore referitoare la spiritualitate si unitate, prezentand simboluri care se refera la compasiune si la
stari afective superioare.
Membrii familiei sunt dirijati treapta cu treapta de Ia abuzuri spre comportament reparator si spre acordarea
protectiei reciproce.
Se pune accentul pe realitate si responsabilitate, iar ipocrizia si minciuna sunt inlocuite cu comunicari deschise
si sincere .