Sistematica marfurilor alimentare

r6r11rd
1.1 Evolutia si importanta sistematizarii marfurilor alimentare
Consumatorul actual este din ce in ce mai dispus sa renunte la stocari riscante
de produse alimentare putin prelucrate, vandute in stare neambalata sau precar
ambalata, preferand sorto-tipo dimensiuni cat mai inalt prelucrate, de mic
gramaj, cat mai stabile si cat mai convingator garantate.
In acest sens, strategia agentilor economici din industria alimentara trebuie sa
vizeze accesul cat mai larg al populatiei la o gama sortimentala mare de
produse prelucrate, fapt care determina un raport judicios intre grupele de
alimente si clasele calitative, reducerea masei pe o unitate de produs preambalat
vandabil, echilibrarea si cresterea valorii nutritive a alimentelor, o stabilitate cat
mai
inalta a produselor puse in circulatie, p rintr-o garantare a calitatii si inocuitatii
la nivelul exigentelor moderne impuse de protectia consumatorului.
Asadar, atat producatorul agricol, cat si producatorul de alimente prelucrate,
distribuitorul si comerciantul cu amanuntul trebuie sa-si conjuge eforturile in
adecvarea ofertei de produse alimentare in cadrul unei economii eficiente si
moderne.
In cvasitotalitatea situatiilor, produsul care face obiectul fabricatiei sau al
comercializarii nu este singular. El se incadreaza intr-o anumita gama de
produse, inrudite prin destinatia lor comuna
in consum si prin caracteristicile esentiale similare referitoare la materia prima
din care sunt obtinute , la tehnologia de fabricatie. In sfera distribu tiei se
utilizeaza larg termenul de gama sortimentala, definita prin ansamblul
marfurilor si modul lor de asociere, folosind un reper comun de sistematica.
Dimensiunile gamei sortimentale permit aprecieri comparative intre firme ce
realizeaza acelasi produs si servesc, totodata, drept puncte de reper pentru
formularea strategiilor de produs.
Descoperirea de materii prime noi, de noi tehnologii si chiar de noi utilitati, au
dus la o expansiune continua a sortimentului de marfuri, fapt care a determinat
si incercari continue de clasificare a acestora.
Primele incercari de ordonare a marfurilor au fost intreprinse de J. Beckman, in
perioada
1793-1800, probabil influentat si stimulat de cercetarile intreprinse de C. Linn
in domeniul stiintelor naturii.
In aceeasi perioada, sunt semnalate si incercarile de clasificare ale lui B. Busse
(1798-1801), care foloseste drept criterii de clasificare atat originea, cat si
destinatia produsului .
O data cu infiintarea Consiliului de Cooperare Vamala de la Bruxelles si

cresterea interesului statelor pentru diferitele clasificari, a aparut orientarea

practica in acest domeniu
(politica vamala, operatiuni de transport , statistica).
In perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, cercetarile
merceologice privind clasificarea marfurilor au fost intreprinse de G. Grundke,
A. Kutzelnigg, J. Holzl, D. Dimitriev si altii.
Metodologia utilizata in domeniul clasificarii marfurilor a evoluat prin trecerea
de la merceologia clasica, exclusiv descriptiva si plasata in domeniul stiintelor
naturii, la merceologia moderna, cu vocatie interdisciplinara, cu orientare
problematica si prospectiva.
Semnificativa este cercetarea lui E. Kuthe care analizeaza clasificarile
predecesorilor
(Grundke, Posch, Finche si altii), precum si clasificarile elaborate de catre
organisme nationale si internationale, pentru a institui un nou sistem criterial de
esenta economica si functionala si a construi in aceasta directie modele de
clasificare, atat generale, cat si pe grupe de produse.
Kuthe considera urmatoarea clasificare a sortimentelor de marfuri din comert
ca raspunzand
in mare masura practicii comerciale:
1. Produse de brutarie;
2. Alimente dietetice;
3. Delicatese;
4. Grasimi si oua;
5. Produse din carne;
6. Produse din peste;
7. Fructe si legume;
8. Bauturi;
9. Conserve;
10. Produse din lapte;
11. Produse dulci;
12. Produse congelate;
13. Alte produse.
Aceasta clasificare corespunde unor exigente de compartimentare in magazine
generale de produse alimentare, pentru orientarea structurii retelei in comertul
cu amanuntul, dar acest criteriu este oarecum periferic pentru un management
merceologic. Mai interesanta este clasificarea alimentelor folosind criteriul
transpozitiei (de compatibilitate sau incompatibilitate in transport, depozitare si
pastrare), Kuthe exemplificand utilizarea acestui criteriu prin problematica
merceologica specifica anumitor produse, ca de ex emplu:
produsele din peste (incomoditatea mirosului, sensibilitatea la temperatura
etc.);

 produsele congelate (sensibilitate mare la temperatura);

produsele de brutarie (sensibilitatea la conditiile de depozitare).
Sunt considerate neutre din punct de vedere transpozitional alimentele dietetice,
bauturile, conservele, produsele dulci, in general produsele bine stabilizate si
preambalate etans sau ermetic.
O data cu aparitia invatamantului comercial in Romania, prin efectul legii M.
Kretulescu
(1864), clasificarea marfurilor a patruns statornic in manualele si programele
analitice, in
invatamantul superior.
Un precedent exista inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea, cand in pregatirea
empirica a negustorilor, studierea felurilor de marfuri era obligatorie. Un
element favorizant al cunoasterii clasificarii marfurilor il constituie tarifele
vamale, care inca de acum doua secole diferentiau sistemul de taxare pe tipuri
si calitati de marfuri.
Un pas inainte il constituie sistemul criterial de clasificare al marfurilor si
clasificarea propriu-zisa elaborata de Arsenie Vlaicu in tratatul sau de
merceologie.
Incepand cu anii 50, cercetarile in domeniul clasificarii produselor alimentare
au in primul rand valente metodologice, atat in privinta pozitionarii marfurilor
intr-un ansamblu sistematic, cat si
in compararea diferitelor sisteme de clasificare a marfu rilor.
Metodele de corelare in domeniul clasificarii merceologice a marfurilor
alimentare sunt concentrate, in special, catre elaborarea unor sisteme criteriale,
a unor modele si validarea lor motivationala in raport cu exigentele moderne
ale practicii comerciale din tarile dezvoltate. Se poate decela preocuparea
cercetatorilor de a face o jonctiune a metodelor si a scopurilor acestor studii cu
cele existente in marketing si management.
In conditiile aparitiei de noi utilitati si ca urmare a cresterii demografice,
expansiunii marfurilor si, in special, a celor alimentare, in f avoarea celor noi
sau a celor reinnoite, cautarile in domeniul clasificarii marfurilor nu inceteaza,
ci, dimpotriva, se amplifica.
Orientarea spre modelele de clasificare din stiintele naturii (care stabilesc ca
nivele de ordonare a produselor: diviziunea, subdiviziunea, clasa, ordinul,
genul, specia, subspecia, sortul si clasa de calitate) este criticata in prezent,
fiind considerata ca necorespunzatoar e stadiului actual al productiei de
marfuri, puternic orientata catre diversificare, dar totusi ramane fundamentala.
Potrivit unor opinii, marfurile ar trebui ordonate dupa criteriile: scop, functie,
natura si forma. De asemenea, in conditiile orientarii tot mai pregnante de
organizare a comertului, exista preocupari de elaborare a unor sisteme de
clasificare bazate pe criteriul destinatiei. De pilda, clasificarea pe complexe si

microcomplexe de utilizare porneste de la tipurile de nevoi. Pentru nevoia de

hr ana distingem drept complexe de utilizare: prepararea hranei (pastrarea
alimentelor, prelucrarea la rece a alimentelor, prelucrarea la cald a alimentelor
si consumarea alimentelor) si gospodaria personala (mijloace pentru
prelucrarea pamantului si produse pentru gospodaria personala, ca si complexe
partiale de utilizare).
Un asemenea sistem de clasificare permite studierea completa a dimensiunilor
sortimentului comercial, in corelatie cu nevoile consumatorilor, asigurandu-se
premisele optimizarii acestei corelatii. In cadrul microcomplexelor, insa, nu se
poate face abstractie de criteriile clasice (materiale si tehnologice), care permit
individualizarea produselor de n atura diferita, cu un anumit grad de prelucrare,
avand caracteristici de calitate specifice.
Preocuparile actuale in domeniul sistematicii marfurilor, cu toata diversitatea
lor, se inscriu
in doua directii principale: fundamentarea stiintifica a clasificarii produselor si
asigurarea aplicabilitatii in practica a sistemelor elaborate2.
Accentul este pus pe una din cele doua deziderate, urmarindu-se fie clasificarea
unor probleme de ordin conceptual, mergand pana la incercarea de integrare a
clasificarii marfurilor intr o ordine universala a cunostintelor, fie elaborarea
unor structuri de clasificare, potrivit cerintelor activitatii practice.
1.2 Modele de clasificare si codificare a marf urilor alimentare
Clasificarea marfurilor are drept scop sistematizarea lor intr-un ansamblu unitar
logic si sinoptic, ordonat ierarhic pe baza unor criterii cat mai judicios selectate.
Sistemele criteriale si numarul treptelor ierarhice, precum si obiectivele
urmarite prin clasificare au condus la crearea unui numar apreciabil de modele
teoretice bazate mai ales pe criterii teleologice, operationale simultan, atat pe
plan national, cat si pe plan international. Deseori, corespondenta dintre aceste
modele este an evoioasa, laborioasa sau chiar imposibila3.
Principalele criterii4 utilizate in clasificarea merceologica clasica (didactica si
stiintifica) sunt urmatoarele:
originea: produse vegetale, animale, miner ale;
gradul de prelucrare tehnologica: materii prime, semifabricate, produse finite;
compozitia chimica: produse cu preponderenta protidica, cu preponderenta
lipidica, cu preponderenta glucidica, cu preponderenta gustativa;
destinatia in consum: produse nutritive, gustative, mixte;
stabilitatea: produse usor alterabile, alterabile si greu alterabile;
modul de ambalare: vrac, semivrac, preambalat.
Modelul clasificarii stiintifice merceologice, acceptat in mare masura pe plan
international, ordoneaza marfurile alimentare in:
1. Cereale, leguminoase si produse rezultate din prelucrarea lor;
2. Legume, fructe proaspete si produse de prelucrare;

3. Produse zaharoase (materii prime zaharate si produse de prelucrare);

4. Produse gustative: condimente, stimulente, bauturi nealcoolice si alcoolice;
5. Grasimi alimentare vegetale, animale, mixte;
6. Lapte si produse rezultate din prelucr area laptelui;
7. Oua si produse din oua;
8. Carne si produse de prelucrare a carnii;
9. Peste, alte vietati acvatice si produse rezultate din prelucrar ea lor;
10. Concentrate alimentare si alte tipuri de mixuri alimentare.
Clasificarile practice utilizate la nivel microeconomic sunt, in majoritatea
cazurilor, clasificari nesistematice (produsele sunt cuprinse in ordinea aparitiei
lor), urmarind rezolvarea eficienta a codificarii marfurilor, potrivit cerintelor
sistemelor informatice proprii ale
intreprinderilor.
Codificarea reprezinta operatiunea de transpunere in cod (numeric, alfabetic
sau alfanumeric) a elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii, fenomene
etc.
Principalul obiectiv al codificarii, care determina si functia sa de baza , este
identificarea produselor.
In conditiile proliferarii unei mari diversitati de sisteme de codificare, s-a impus
gasirea unor solutii de armonizare a lor pe plan international prin: Codul
universal al produselor (U.P.C.) si
Codul european al articolelor (E.A.N.).
Codul universal al produselor a fost introdus in S.U.A. in 1973 si contine 12
caractere.
Codul european al articolelor, cu 13 caractere, a fost adoptat de tarile europene,
asociate in
1977 intr-o organizatie destinata informatizarii mondiale a codificarii: E.A.N.
INTERNATIONAL.
Pentru a permite codificarea produselor care apar pe piata sub marca de comert,
s-a realizat o codificare a distribuitorilor pe tari, codul de cinci cifre fiind
inlocuit cu codul distribuitorului.
Teoretic, pot fi cuprinse in clasificarea E.A.N. aproximativ 10 miliarde de
produse.
In tara noastra, in anul 1993, s-a fondat Asociatia Nationala pentru
Numerotarea
Internationala a Articolelor E.A.N.-ROMANIA, care a devenit in 1994 membra
a asociatiei europene.
Codul de bare E.A.N. este un standard international de codificare. Fiecare
produs are un cod care ii este propriu. Acesta este citit automat cu aparatura de
lectura optica, care completeaza configuratia caselor d e marcat sau a
echipamentului de calcul electronic.

Utilizarea sistemului E.A.N. asigura o serie de avantaje: producatorii se pot

informa operativ
in legatura cu modificarile care apar in desfacerea produselor, ceea ce le asigura
posibilitatea adaptarii rapide la cerintele pietei; comerciantilor le da
posibilitatea gestionarii eficiente a stocurilor, existand posibilitatea cunoasterii,
in orice moment, a situatiei stocurilor pentru fiecare produs, care poate fi,
astfel, reinnoit operativ; pentru clienti se reduce foarte mult timpul de asteptare
la casa, prin citirea automata a codurilor fiind trecute in mod clar pe bon
denumirea exacta si pretul pentru fiecare produs.
Japonezii au pus la punct un sistem de codificare a produselor, de asemenea
optic descifrabil, care ar putea fi o alternativa la codul cu bare. Codul Calra, cu
o capacitate mai mare de cuprindere si mult mai ieftin, permite peste un trilion
de combinatii numerice care pot fi inscrise pe etichetele sau ambalajele
produselor.
Codul Data Matrix este considerat a fi cel mai performant la ora actuala
deoarece raspunde cerintelor d e codificare pentru un numar mai mare de
informatii, intr-un spatiu mai restrans. Daca codul cu bare poate contine de la 8
la 22 de caractere numerice, intr-un spatiu de circa 25mm, codul
Data Matrix poate ajunge pana la 500 de caractere, intr-un spatiu de circa 1.3
mm., iar citirea se poate face chiar cu un anumit unghi de rotatie. Spre
deosebire de codul cu bare (care utilizeaza un decodificator
lasermonodimensional), Data Matrix utilizeaza o telecamera bidimensionala .
Clasificarile nesistematice, desi raman valabile la nivel microeconomic, nu pot
fi utilizate pentru prelucrarea informatiilor, in diferite scopuri, la nivel
macroeconomic, respectiv in domenii pentru care trebuie asigurata incadr area
unica a produselor, cu definirea clara a relatiilor dintre categoriile de p roduse
(statistica, vamal). Prin urmare, clasificarile sistematice (care asigura ordonarea
produselor pe categorii relativ omogene), cu structura ierarhica, sunt
incompatibile intre ele datorita utilizarii unor criterii de grupare foarte diferite.
Pe masura dezvoltarii productiei si a schimburilor comerciale internationale, sau inregistrat si actiuni intense in directia uniformizarii clasificarii marfurilor la
nivelul unor organisme cu caracter regional sau mondial.
Modelele practice oficial utilizate pe plan mondial, cunoscute si sub numele de
nomenclaturi, sunt: nomenclaturile vamale, cum ar fi Nomenclatura Vamala de
la Bruxelles
(N.V.B.), Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamala (N.C.C.V.) si
Nomenclatura Sistemului
Armonizat (N.S.A.); nomenclaturile destinate analizei economice, cum ar fi
Clasificarea Tip pentru
Comertul International (C.T.C.I.), revizuirile 1, 2, si 3.
Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamala a rezultat prin unificarea

nomenclaturilor vamale nationale ale unui mare numar de tari, avand avantaje
incontestabile in facilitarea compararii tarifelor, determinarii drepturilor
aplicabile marfurilor ce fac obiectul comertului international si, pe aceasta
baza, a nego cierilor in cadrul conventiilor comerciale si vamale bi- si
multilaterale.
Nomenclatura sistemului armonizat al descrierii si codificarii marfurilor
reprezinta un progres pe linia utilizarii multiple a unui sistem de clasificare in
comertul international (in domeniul vamal, al statisticii, in cel al transporturilor
si al productiei).
Clasificarea Tip pentru Comertul International asigura compatibilitatea
statisticilor folosite in comertul exterior.
Conversiunea dintre nomenclaturile internationale este redata in figu ra 1.1.
Nomenclatura nationala bazata pe N.S.A. (mai mult de 6 cifre)
Sistem armonizat
(6 cifre, 5019 pozitii) ale caror prime 6 cifre corespund N.S.A.
Conversiuni numai in sensul
N.S.A. 6 cifre C.T.C.I.
R.ev.3 cu 5 cifre
C.T.C. Rev.3 (5 cifre,
3118 pozitii)
Nomenclatura nationala bazata pe
N.C.C.V.
C.T.C.I. Rev .2 (5 cifre,
1832 pozitii)
N.C.C.V. (4 cifre +
1 litera, 1832 pozitii)
C.T.C.I. Rev .1 (5 cifre,
1312 pozitii)
N.C.C.V. (4 cifre +
1 litera, 1832 pozitii)
= Sensul de conversiune
Figura 1.1 Schema conv ersiunilor dintre sistemele de nomenclaturi
(sursa: C.C.I.-C.N.U.C.E.D./G.A.T.T.)
Sistematica marfurilor alimentare
Pentru activitatile de import, in Romania este utilizat Tariful vamal de import al
Romaniei, clasificare ce utilizeaza 8 cifre, corespunzator Hotararii Guvernului
nr.129/29.03.1993. Denumirea si clasificarea marfurilor din Tariful vamal de
import al Romaniei pentru anul 2000 sunt prevazute
in anexa Hotararii Guvernului nr. 810/30.09.1999.
Ministerul Comertului si Industriei are obligatia de a publica periodic

modificarile la regimul de import si de export ce intervin ca urmare a aplicarii

angajamentelor asumate de Romania
in baza acordului de la Marrakech privind constituirea Organizatiei Mondiale a
Comertului.
Intre Romania si Uniunea Europeana s-a instituit un Acord, ratificat prin legea
nr.
20/06.04.1993, ce vizeaza facilitarea procesului de reforma economica si
integrare, cooperarea in vederea imbunatatirii intelegerii aspectelor
fundamentale ale economiilor lor si a crearii si aplicarii politicii economice in
economiile de piata. Acest Acord este in conson anta cu preved erile Acordului
General pentru Tarife si Comert (GATT), cu ale Acordului Central European de
Comert Liber
(CEFTA).
Si in acest document comercial si vamal se utilizeaza coduri care r eprezinta, in
acelasi timp, si pozitia tarifara, astfel:
XX -Cod grupa SA
XX -;Cod grupa marfa SA
XX -Cod pozitie SA
XX -;Cod pozitie conform detalierii nationale
Coloana Denumirea marfii contine descrierea completa a marfurilor, in
conformitate cu
Nomenclatura Sistemului Armonizat pentru codurile de 2, 4, 6 cifre, completata
cu denumirile pozitiilor tarifare conform detalierii nationale la 8 cifre.
Produsele alimentare brute si prelucrate sunt incadrate in cele patru sectiuni si
24 de capitole aferente volumului Produse agricole dupa cum urmeaza:
Sectiunea I. ANIMALE VII SI PRODUSE ALE REGNULUI
ANIMAL
Capitolul 1 - Animale vii
Capitolul 2 - Carne si organe comestibile
Capitolul 3 - Peste si crustacee, moluste si alte neverteb rate acvatice
Capitolul 4 - Lapte si produse lactate, oua si pasari. Miere naturala, produse
comestibile de origine animala, nedenumite si neincluse in alta parte
Capitolul 5 - Alte produse de origine animala, nedenumite si necuprinse in alta
parte
Sectiunea II. PRODUSE ALE REGNULUI VEGETAL
Capitolul 6 - Plante vii sau produse de floricultura
Capitolul 7 - Legume, plante, radacini si tuberculi alimentari
Capitolul 8 - Fructe comestibile; coji de citrice si de pepeni
Capitolul 9 - Cafea, ceai si condimente
Capitolul 10- Cereale
Capitolul 11 - Produse ale industriei moraritului; malt amidon, inulina, gluten

de grau
Capitolul 12- Seminte si fructe oleaginoase; seminte si fructe diverse; plante
industriale si medicinale; paie si furaje
Bazele merceologiei
Capitolul 13- Lac; gume, rasini si alte seve si extracte vegetale
Capitolul 14- Materii pentru impletit si alte produse de origine vegetala,
nedenumite si necuprinse in alta parte
Sectiunea III. GR SIMI SI ULEIURI DE ORIGINE ANIMAL
SAU VEGETAL ; PRODUSE ALE DISOCIER II
LOR; GR SIMI ALIMENTARE PRELUCRATE;
CEAR DE ORIGINE ANIMAL SAU
VEGETAL
Capitolul 15- Grasimi si uleiuri de origine animala sau vegetala; produse ale
disocierii lor; grasimi alimentare prelucrate; ceara de origine animala sau
vegetala
Sectiunea IV. PRODUSE ALIMENTARE; B UTURI, LICHIDE
ALCOOLICE SI OTET; TUTUN SI
INLOCUITORI DE TUTUN PRELUC RATI
Capitolul 16- Preparate din carne, din peste sau din crustacee, moluste sau alte
nevertebrate acvatice
Capitolul 17- Zah ar si produse zaharoase
Capitolul 18- Cacao si produse preparate din cacao
Capitolul 19- Preparate pe baza de cereale, fainuri, amidonuri sau lapte;
produse de patiserie
Capitolul 20 - Preparate din legume, fructe, samburi sau din alte parti de plante
Capitolul 21 - Preparate alimentare diverse
Capitolul 22 - Bauturi, lichide alcoolice si oteturi
Capitolul 23 - Reziduuri si deseuri ale industriei alimentare; nutreturi pentru
animale
Capitolul 24 - Tutun si inlocuitori de tutun prelucrati.
In fata stiintei merceologice se pune problema studierii si decelarii unor legitati
interdependente si conexiuni intre diferite grupe si subgrupe de marfuri, a
ordonarii si pozitionarii diferitelor grupe de marfuri mai vechi si mai noi,
diferite ansambluri sortimentale determinand conturarea unui nou domeniu de
cercetare a marfurilor: sortimentologia.
La elabor area unei conceptii strategice a sortimentului de marfuri alimentare,
avand in vedere relatia necesitati de consum -; valoare de intrebuintare, in
stransa legatura cu resursele traditionale si netraditionale, trebuie sa se
porneasca de la grupele de populatie individualizate dupa cerintele biologice.
Necesitatile obiective de nutritie pentru fiecare segment de populatie, precum si

necesitatile subiective ce v ariaza in functie de traditie, obiceiuri si deprinderi

alimentare conditioneaza strans cererea de produse alimentare. Din acest motiv,
necesarul fiziologic zilnic de energie, trofine calorigene si substante cu rol
catalitic, diferentiat pe grupe de populatie (varsta, sex, efort depus), se
utilizeaza pentru estimarea volumului si structurii ofertei de marfuri alimentare.
Corelarea cererii si a ofertei in plan economic, dar si metabolic, porneste de la
functia nutritionala a grupelor de produse agro-alimentare d e baza, conform
modelului clasificarii
FAO/OMS utilizat pe plan mondial in materie de valoare nutritiva a alimentelor
(tabelul 1.1).
Tabel 1.1 Functia nutritionala a grupelor de produse de baza la nivel mondial
(in aport energ etic total)
Lipide
Glucide
Grupe agro-industriale Proteine
%
%
%
Produse bogate in glucide:
Cereale
10486
Tuberculi
5 2 93
Zahar si miere - - 100
Fructe si legume 12682
Produse bogate in proteine:
Leguminoase 25 6 69
Carne si oua 23 75 2
Peste si fructe de mare 59 32 9
Lapte si produse lactate 24 50 26
Produse bogate in lipide:
Nuci si oleaginoase 20 6119
Materii grase - 100 Produse vegetale 8 1280
Produse animale 22 70 8
Sursa: Malassis, L., Padilla, M., 1986
Laptele si produsele lactate, nucile si oleaginoasele pot fi considerate ca
produse cu functie nutritionala echilibrata. Aceste doua grupe furnizeaza cel
putin 20% proteine si 20% glucide, restul fiind reprezentat de lipide.
Leguminoasele, ale caror functiuni esentiale se situeaza intre furnizarea de
glucide (69%) si furnizarea de proteine (25%), fac parte dintr-o categorie de
produse partial echilibrate. Continutul in lipide este foarte redus, aproximativ

6%.
Grasimi, zahar, prod. zaharoase
Oua, carne, peste, pasari
Lapte, iaurt, branzeturi legume fructe
Paine, cereale, orez, paste fainoase
Figura 1.2 Piramida alimentelor (dupa USDA)
Zaharul si mierea, care asigura in proportie de 100% glucide, materiile grase cu
100% lipide si cartofii cu 93% glucide sunt (aproape) in exclusivitate alcatuite
dintr-un singur tip de trofine calorigene.
Avand la baza aceasta impartire, echilibrul zilnic in consumul principalelor
grupe de alimente furnizoare de nutrienti esentiali poate fi reprezentat sugestiv
sub forma unei piramide segmentate volumic, orientand-i atat pe consumatori
cat si pe agentii economici implicati in producerea si comercializarea unui
sortiment adecv at de marfuri alimentare (figura 1.2).