ISTORIA COMUNICARII - Fernanda Osman

CURS 2

-Prezenta peste 10 ore !!!!!!

Dificultati ale definirii comunicarii

Stiintele comunicarii-o nebuloasa de discipline

homo communicans

comunicare - cuvant alunecos,ambiguu,polivalent

- a strans o constelatie de sensuri de-a lungul timpului

> proliferare/inflatie semantica

Scurta incursiune etimologica

communico,-are < adj.munis= care isi face datoria,indatoritor,serviabil

> immunis= scutit de sarcini, exceptat de la indeplinirea unei datorii

> communis = initial, care isi imparte sarcinile cu altcineva

-mai tarziu communis ajunge sa insemne ce apartine mai multora sau tuturor

neatestat/ municus > communicus > communicare = punerea in comun a unor lucruri, indiferent de ce natura

> excommunicare = interdictia de a primi impartaasania, echivalenta cu excluderea din comunitate

In limba romana , a fost transformat si mostenit : communicare > cuminecare

Cuvantul comunciare pe care il folosim astazi este un imprumut mai tarziu, un neologism,preluat din lb franceza

Dublet etimologic - un cuv. mostenit dintr-o limba este generat de salutare (latinesc) mostenit in romana a ajuns
sarutare

Cuvantul comunicare este preluat recent pe cale savanta.

Definitii ale comunicarii

Doi cercetatori americani , Frank Dance si Carl Larson, au incercat sa stranga diverse definitii ale comunicarii,
alegandu-le pe cele mai reprezantative ( in The Functions of Human Communication. A Theoretical Approach, 1976)

Au iesit nu mai putin de 126 la inventar

Fiecare stiinta, fiecare ramura si subramura ale stiintei opereaza cu o acceptie particulara, specializat a cuvantului
comunicare, in contradictie ,uneori , cu sensul pe care il are in alte arii ale cunoasterii.

Edward Wilson, biolog : Comunicarea este o actiune a unui organism sau a unei celule care altereaza modelele
probabile de comportament ale altui organism sau ale altei celule, intr-o maniera adaptativa pentru unul sau pentru
ambii participanti

Carl Hovland,Irving Janis, Harold Kelley

Comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli ( de obicei, verbali) cu scopul de
a schimba comportamentul altor indivizi ( auditoriul)

Janis - gandirea de grup

-preeminenta comunicarii verbale: discutabila, daca nu de-a dreptul falsa

Ray Birdwhistell: 65% din mesaje sunt reprezentate de gestualitate

Albert Mehrabian: 93% din mesaje sunt nonverbale

Filozoful american Charles Morris, defineste conceptul de omunicare ca punerea in comun, impartasirea,
transmiterea unor proprietati unui numar de lucruri

-se extinde excesiv, dincolo de nivelul informational

Pentru Morris, Orice mediu care serveste acestui proces de punere in comun este un mijloc de comunicare: aerul,
drumul, telefonul, limbajul

-o definitie prea larga pentru a mai fi operanta, care mai si genereaza confuzii

Aceasta intrucat limba engleza - ca si franceza - nu are cuvonte sa faca distinctia, existenat in limba romana, dintre
comunicare si comunicatie

Britanicul Colin Cherry ofera o definitie foarte concisa: Comunicarea este ceea ce leaga organismele intre ele (On
Human Communication, 1957)

Louis Forsdale observa, critic-glumet, ca si lesa cu care scoatem cainele la plimbare ar reprezenta , conform
definitiei lui Cherry, tot o forma de comunicare.

O definitie a comunicarii ca cea formulata de Warren Weaver - totalitatea proceselor prin care o minte poate sa o
afecteze pe alta - muta problema intelesului la nivelul mintii ( ce e aceea minte?)

In general , definitiile comunicarii se dovedesc:

-fie precise, dar prea restrictive, pentru specialisti

-fie prea generale, intr-atat de largi incat nu multumesc pe nimeni

-sau de-a dreptul circulare, precum aceea din DEX: actiunea de a comunica si rezultatul ei

Poate se va dovedi mai usor de definit comunicarea daca ne referim doar la aceea interumana

-apare, insa, problema intentionalitatii:

Putem vorbi despre comunicare si atunci cand transmiterea informatiilor este involuntara?

distinctia dintre semnal si indiciu:

-intentionat/involuntar

-semnalul un msj intentionat , sau involuntar,msj transmis fara intentia de a comunica

Unii cercetatori fac,prin urmare,deosebirea dintre comunicare si semnificare

Dimpotriva,membrii Scolii de la Palo Alto postuleaza ca non-comunicarea este imposibila

Conform acestora,orice comportament are o valoare comunicativa, asadar distinctia dintre semnal si indiciu devine
nerelevanta

Louis Forsdale:

Comunicarea este procesul prin care un sistem este stabilit,mentinut si modificat prin intermediul unor semnale
comune(impartasite) care actioneaza potrivit unor reguli (Perspectivesc on Communication, 1981)

Avantajele definitei lui Forsdale:

evita sa precizeze natura entitatilor care comunica

subliniaza rolul integrator al comunicarii

mentioneaza consesul asupra codului, necesitatea recunoasterii semnalelor emise ( componenta semantica)

sublineaza necesitatea unor reguli combinatorii ( componenta sintactica)

CURS 3 - 20 Octombrie 2014

Examenul - scris 2 ore de rasp la 2 subiecte, primul subiect din curs (toate) si un subiect de seminar ( o tema din
textele parcurse la seminar)

primul subiect are 6 puncte

al doilea subiect 3 puncte,putem obtine o bonificatie prin citirea textelor, sa ne inscriem la prezentari, sa fim activi la
seminar

1 p din oficiu

De prezentat primele 3 pagini - Tacerea in conversatie

Schema generala a procesului comunicarii

Karl Bhler, Teoria limbii, 1934

Emitator Mesaj Receptor

Claude Shannon si Warren Weaver, The Mathematical Theory of Communication, 1949

Schema Shannon-Weaver

Mesaj

Semnal Semnal
Mesaj

Sursa > Transmitator > Canal > Receptor > Destinatie

Sursa de zgomot

Mesajul elaborat de o sursa este codificat de un transmitator sub forma de semnale care parcurg un canal ( pe
traseul caruia pot fi distorsionate ca efect al interventiei unei surse de zgomot) si ajung la un receptor care le
decodifica, restituind mesajului mai mult sau mai putin forma initiala sub care ajunge la destinatar.

Este obligatoriu ca Semnalele sa posede o natura compatibila cu cea a Canalului.

Distinctia dintre Sursa si Transmitator

-necesara pentru ca Sursa produce Mesajul, dar, de obicei , nu dispune de mijloacele necesare pentru a-l face sa
ajunga la Destinatie

Mesaj : ganduri, stari, idei, sentimente, nascociri ale fanteziei - inefabile, inaccesibile senzorial

> suntem nevoiti sa il increditam unor semnale materiale, perceptibile senzorial, accesibile interlocutorului

>nevoia interlocutorilor de a-si transmite mesaje si imposibilitatea practica de a emite si recepta altceva decat
semnale.

Sursa

-sursa nu este intotdeauna autorul mesajului

Uneori, ceea ce numim sursa intr-o situatie de comunicare nu face decat sa repete cuvintele unei alte persoane;

> sursa dubla, multipla

In ce priveste problema originalitatii mesajului, nu exista, cel mai frecvent, decat surse colective.

Transmitatorul

-poate fi si el multiplu

Daca alegem undele electromagnetice ca vehicul al informatiei, nu mai putem vorbi de un singur transmitator.

CURS 4 - 13 Noimebrie 2014

Bruiajul
Autobruiajul pshihologic
Tipuri de comunicare
Schema Shannon-Weaver

Mesaj

Semnal Semnal
Mesaj

Sursa > Transmitator > Canal > Receptor > Destinatie

Sursa de zgomot

Fenomenul bruiajului
Sursa de zgomot = generic, clasa fenomenelor care pot perturba Mesajul prin alterarea calitatii Semnalelor la nivelul
Canalului

In functie de natura canalului, bruiajul poate fi de mai multe feluri

sonora (zgomot la propriu)

vizuala

gustativa

olfactiva

tactila

Autobruiajul pshihologic
- o bariera perceptiva care apare nu dintr-o deficienta a capacitalilor noastre de receptare si intelegere a informatiilor,
ci tocmai dintr-o capacitate superioara de procesare a lor

-scoarta cerebrala umana poate prelucra un flux sonor de cel putin 800 de cuvinte pe minut

-fluxul verbal mediu abia ajunge la 200 de cuvinte/minut

Autobruiajul pshihologic tine de mecanismele concentrarii si disiparii atentiei

1. Sondaj in mediul universiar american:

scrisul: 11%

cititul: 15%

vorbitul: 32%

ascultatul: 42%

Tocmai ascultatul care, cel putin din punct de vedere cantitativ, predomina manifestarile noastre comunicationale, nu
face obiectul unei pedagogii.

-distinctia dintre a auzi si a asculta ( a privi / a vedea)

E necesara indeplinirea anumitor conditii pentru o buna ascultare

pozitia si tonusul muscular al receptorului conditioneaza nivelul sau de atentie

-pozitiile prea confortabile

-sau defensive diminueaza receptitivitatea noastra la mesajele celorlalti

valorificarea decalajului dintre ritmul vorbirii si capacitatea de gandire

-daca vorbitorul se exprima lent, sa ne mentinem mintea in aceeasi zona de interes, prentu a evita decolarea
gandului departe de subiect

-ascultarea atenta, critica si empatica (urmarim si gesturile vorbitorului, si ceea ce nu spune)->body language

-formularea replicii/obiectiei pe care te pregatesti sa o exprimi poate deveni ea insasi o puternica sursa de
autobruiaj

-efortul continuu de a urmarii un gand strain

-dificultatea de a asculta opinii pe care nu le impartasesti

Tipuri de comunicare

-in functie de numarul participantiilor la actul comunicational si de tipul de relatie dintre acestia

1. Comunicare intrapersonala

emitatorul si receptorul sunt aceeasi persoana

dialogul interior pe care il purtam cu noi insine

2. Comunicare interpersonala diadica

presupune strict 2 participanti

importanta din perspectiva cailor influentarii de la om la om

3. Comunicarea de grup

ipostaza a comunicarii interpersonale, presupunand, insa, existenta a peste 2 participanti

tipice pentru aceasta sunt "grupurile mici" de pana la 10 persoane

4. Comunicare publica

presupune existenta unui emitatior unic si a unei multitudini de receptori

cea mai studiata dea lungul timpului

5. Comunicarea de masa

cea mai noua forma de comunicare

presupune existenta unui producator institutionalizat de mesaje adresate unor necunoscuti

slaba prezenta a feed-back-ului

CURS 5 - 24 Noiembrie 2014