1.

Comunicarea scrisa
Avantaje:

- Permite comunicarea la distanta;

- Se pastreaza o inregistrare a mesajului;
- Distorsiunea mesajului este redusă
- Nu există bariere emoționale
- Adecvat comunicării pe termen lung
- Pot fi transmise informatii complexe, receptorul avand posibilitatea de a
revedea mesajul de cate ori doreste;
- Emitatorul are timp sa elaboreze mesajul inainte de a-l transmite, sa-l
reformuleze pana ajunge la forma cea mai adecvata intentiilor sale.

Dezavantaje:

- Feedback-ul intarziat sau chiar absent;

- Consumă timp
- Răspunsul nu este imediat
- Comunicarea scrisa este mult mai saraca;
- Receptorul nu are posibilitatea de a pune intrebari si de a cere clarificari
imediate;
- Se poate pune problema confidentialitatii. Aceasta poate fi mai greu de
asigurat decat intr-o discutie intre patru ochi;
- Elaborarea unui mesaj scris cere o investitie mai mare de efort decat o
informare verbala sau o conversatie.

Comunicarea orala
Avantaje:

- Permite emitatorului sa-si expuna ideile rapid si usor;

- Asigura posibilitatea controlului fluxului informational, pe toata durata
derularii comunicarii.
- Rapid și economic.
- Permite obtinerea unui feedback imediat asupra modului in care
interlocutorul a receptionat si a decodificat mesajul;
- Receptorul poate cere imediat clarificari si completari;
 - Nu necesita un efort mare de elaborare. Emitatorul se poate adapta “din
mers” la receptor;
- Limbajul non-verbal poate fi utilizat din plin mai ales in comunicarea
fata-in-fata.

Dezavantaje:

- Neportivită comunicării îndelungate

- Bariere emoționale
- Răspuns spontan necugetat
- In general nu se pastreaza o inregistrare a mesajelor transmise;
- In transmiteri verbale succesive distorsiunile de mesaj (omisiuni,
modificari) au o probabilitate mare de aparitie.

2.

Limbajul corporal este legat de obicei de o situatie comunicationala directa (relatii de

tip fata în fata). El reprezinta în comunicare, relatia, analogicul, fata de limbajul
verbal care reprezinta continutul, digitalul. Cel mai adesea limbajul verbal transmite
informatii, limbajul corporal exprima atitudinea interpersonala.

Când nu este folosit limbajul verbal, gesturile îsi schimba caracterul: iau forme
stabile, standardizate si devin mai sistematic legate unele de altele, în sensul ca
pastreaza trasaturile care le fac contrastante cu alte gesturi din sistem, indiferent daca
acele trasaturi au sau nu au legatura formala cu referentul gesturilor.

O atare standardizare formala are loc atunci când referentii devin si ei standardizati.
O forma gestuala autonoma ajunge sa fie stabila în raport cu referentii, ceea ce
deschide calea ca referentii gesturilor sa devina mai generali si în consecinta mai
abstracti.

Gestualitatea este separata si în principiu egala cu limbajul. Folosirea gesturilor nu

este dependenta de folosirea limbajului, iar modalitatea gestuala este la fel de
importanta ca si cea verbala pentru reprezentarea semnificatiei.
Gesturi, mimică, postură, distanţă, vestimentaţie, atingeri, mirosuri, cronemică,
paralimbaj - toate acestea sunt elemente care alcătuiesc modul în care oamenii
comunică prin intermediul limbajului corpului.

Modul în care „vorbim” fără cuvinte transmite o serie de informaţii preţioase despre
stările noastre interioare. Acest lucru are loc prin intermediul semnalelor nonverbale
transmise de corpul uman, semnale care sunt de obicei involuntare, neintenţionate și
care completează, întăresc sau, în unele cazuri, trădează ceea ce transmitem prin
cuvinte. Mai mult, ele dezvăluie şi sentimentele adevărate pe care le trăim în acel
moment.

La nivel conştient, creierul nostru descifrează mesajele transmise de limbajul verbal

dintr-o conversaţie, în timp ce, la nivelul subconştientului, are loc procesul de
descifrare a semnalelor nonverbale, spune Tonya Reiman.

Avantajele care se nasc odată cu dezvoltarea inteligenţei nonverbale sunt multiple. De

la eficientizarea procesului de comunicare, îmbunătăţirea relaţiilor interpresonale şi
până la descifrarea intenţiilor ascunse ale celor cu care intrăm în contact, limbajul
trupului şi cunoaşterea semnificaţiilor transmise în mod natural de corpul nostru
contribuie la o mai bună cunoaştere şi înţelegere a celor din jur. Mai mult decât atât,
acest limbaj „tăcut” pe care îl folosește fiecare te poate ajuta să ieşi cu bine din
diverse situaţii cu care te confrunţi.

3.

Comunicarea

este una dintre activitatile umane fundamentale si reprezinta un instrument esential in

practica profesiomstilor de relatii publice. Dintre diferitele defiinitii date comunicarii,
poate cea mai potrivita pentru practica relatiilor publice este cea a lui Don Fabun,
conform careia "comunicarea inseamna transfer de semnificatie'.

un proces care implica mai multe elemente aflate in interactiune: emitatori, receptori,
codificare, decodificare, competenta, performanta, mesaje, canale de comunicare,
zgomot, feedback, context, experienta, efecte si etica. Orice model cat de cat
reprezentativ al comunicarii - fie el liniar sau dinamic trebuie sa tina
seama de putin de o parte din aceste elemente.

Definitia lui Charels MORRIS -COMUNICAREA este punerea in comun,

impartasirea unor proprietati catre un anumit numar de lucruri si tot ceea ce serveste
acestui proces se numesc mijloacele de comunicare (drumul, aerul, telefonul, limbajul
- mijloacele de comunicare)

Definitia lui L. FORSDALE - comunicarea = procedeul prin care un sistem este

stabilit, mentinut si modificat cu ajutorul unor semnale impartasite, organizate
potrivit unor reguli

• „Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje"

(George Gerbner);

• „Comunicarea isi focalizeaza interesul central pe acele situatii comportamentale in

care o sursa transmite un mesaj unui receptor, cu intentia manifesta de a-i influenta
comportamentele ulterioare" (Gerald R. Miller);

• „Comunicarea este realizarea sociala in comportamentul simbolic" (A. Craig Baird

si Franklin H. Knower);

• „Comunicarea este procesul transmiterii structurii intre componentele unui sistem

care poate fi identificat in timp si spatiu" (Klaus Krippendorf);

• „Comunicarea este o functie sociala, o distributie a elementelor comportamentului

sau un mod de viata alaturi de existenta unui set de reguli Comunicarea nu este
raspunsul insusi, dar este, intr-un mod esential, un set de relationari bazate pe
transmiterea unor stimuli (semne) si ecarea raspunsurilor" (Colin Cherry);

• „Comunicarea se petrece in clipa in care persoanele atribuie semnificatie mesajelor

referitoare la comportament" (C. David Mortensen);

• „Comunicarea reprezinta un proces de viata esential, prin care animalele si oamenii

genereaza sisteme, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-si duce la bun
sfarsit activitatile sau viata" (Brent D. Ruben);
• „Comunicarea consta in atribuirea unui sens semnelor, perceperea intelesului" (Gary
Cronkhite).