Universitatea de tiine Agronomice

i Medicin
Veterinar din
Bucureti
Facultatea de
Agricultur

Referat la Genetic
Determinismul genetic al sexelor
la plante

Anul II, Grupa 1205

Student:
Claru Cristi Andrei

CUPRINS:
1.
Determinismul genetic al
sexelor:
- La plante
- La melc
- La rm
- La vierme
- La mamifere
2.
Ereditatea extranuclear
3.
Genomul mitocondrial
4.
Genomul cloroplastic
5.
Origine genomului mitocondrial
si cloroplastic
6.
Bibliografia

1. DETERMINISMUL GENETIC AL
SEXELOR

Fenomenul de sexualitate presupune mperecherea

organismelor de sex opus spre a realiza unirea gameilor
n cadrul procesului de fecundaie n urma cruia rezult
zigotul, punctul de plecare n ontogeneza unui nou
organism. Momentul cheie n procesul de sexualitate
este meioza. n meioz se stabilete destinul viitorului
organism

cnd

are

perechilor

de

factori

loc

asortarea

ereditari

cu

independent
toat

gama

a
de

evenimente ce au loc dup acest fenomen: separarea i

njumtirea cromosomilor, reunirea i refacerea, n
urma fecundaiei, a garniturii diploide de cromosomi.

Exist, ns, i alte tipuri de determinism al sexelor. De

exemplu la albine, matca i albinele lucrtoare sunt
diploide

pe

cnd

masculii

sunt

haploizi,

derivnd

partenogenetic, din ovule nefecundate. La rndul lor,

formarea spermatozoizilor are loc prin mitoz.
n

cazul

plantelor

animalelor

hermafrodite,

acelai organism, produce att gamei masculi ct i

femeli

ceea

ce

nseamn

informaia

genetic

necesar pentru ambele sexe, se gsete n acelai

organism. Prin urmare, acelai genotip codific ambele

sexe, iar la animalele hermafrodite mediul determin
care

dintre

cele

dou

fenotipuri

sexuale

vor

fi

exprimate.
-La plante s-a remarcat faptul ca sub influenta
conditiilor modificate
temperatura,

de mediu (lungimea zilei,

umiditatea

etc.),

au

loc

schimbari

importante privind raportul dintre sexe si modificari

profunde

ale

inflorescentelor.

Astfel,

la

canepa

(Cannabis sativa), planta dioica, prin cultivarea sa iarna

in sera, sub influenta zilelor scurte se mareste proportia
de plante femele de la 50%, la 80-90%.
Mutatiile suferite de genele care controleaza organele
sexuale, sau anumite conditii de mediu, pot sa conduca
la aparitia de rudimente ale florii femele in floarea
mascula sau invers, ajungandu-se uneori sa se formeze
gameti masculi in inflorescenta femela sau ovule si
stigmate in inflorescenta mascula (ex. porumb).
Un arbore monoic cum este molidul dezvolta flori femele
numai in varful ramurilor, in timp ce florile mascule sunt
plasate lateral pe lugeri. Aceasta diferentiere stricta a
unor celule identice ca potential sexual genetic se
gasesc sub control fiziologic programat, conditionat de
nivelul sintezei auxinelor. S-a constatat ca auxinele in
concentratie de 0,1% administrate pe cale artificiala
altereaza expresia sexului, in sensul feminizarii, in timp
ce

giberelinele

induc

puternica

tendinta

de

masculinizare. Detasarea frunzelor tinere dinspre partea

superioara a ramurilor, cauzand reducerea cantitatii de
auxine in zonele apicale, conduce la o masculinizare
evidenta a florilor.
Influenta conditiilor de mediu asupra formarii mugurilor
florali nu poate fi contestata la arborii monoici, care
ajung sa infloreasca si sa fructifice la varste inaintate
(in masivele paduri, la fag, stejari, brad, molid, chiar la
60-70 de ani) si la care inflorirea este periodica.
Hormonii sexuali. Determinismul genetic al sexelor la
animalele vertebrate are un caracter complex, in sensul
ca diferentierea cromozomala a sexelor este completata
cu un mecanism care desavarseste sexualizarea in
cursul dezvoltarii ontogenetice. La mamifere, de pilda,
zigotul are o structura cromozomiala bine determinata,
fiind genetic mascul sau femel. Aceasta este etapa
genetica a procesului de sexualizare. La om, aceasta
etapa tine de la fecundare si formarea zigotului, pana ce
embrionul atinge varsta de 35 de zile. Cu toate acestea
embrionul

isi

hermafrodit

si

hermafrodita,
autozomilor
unisexuate
conchide

incepe

si

dezvoltarea

numai

in

ulterior

functie

de

si

se

informatia

heterozomilor

determina

progonada
genetica

dezvolta

testicolele).

ca

organism

din

informatia

heterozomilor,

(ovarele

ca

genetica
formarea

Se

gonadele

poate

mai
de

ales

deci
a

gonade

unisexuate. Aceasta este etapa gonadica a procesului de

sexualizare care la om tine pana in a 60-a zi de

dezvoltare

embrionara.

Procesul

de

sexualizare

masculina este continuat apoi cu ajutorul hormonilor

androgeni elaborati de testicolul embrionar, in timp ce
procesul de sexualizare feminina se continua pasiv
fara a necesita astfel de hormoni. Un argument in acest
sens, il constituie castrarea embrionilor in perioada in
care organele genitale sunt nediferentiate sexual si care
indiferent de sexul genetic duce la sexualizarea sa
feminina.
Aparitia organelor genitale mascule si femele constituie
astfel

noua

etapa

in

procesul

de

sexualizare

organismelor, etapa hormonala. In etapa pubertatii are

loc desavarsirea diferentierii sexuale a organismelor sub
influenta hormonilor secretati de ovar (foliculina si
progesteronul) si de testicole (testosteronul) (RAICU,
1980).
Punerea in evidenta a rolului hormonilor sexuali la
vertebrate s-a realizat cu ajutorul unor experiente de
castrare,

transplantare

gonadelor,

parabioza,

tratamente cu hormoni etc.

-La melc (Helix pomatia) exist o gonad care,

pornind de la celule situate apropiat unele fa de
celelalte, produce att ovule ct i spermatozoizi.

-La rm, ovulele i spermatozoizii sunt produse n

gonade separate localizate n segmente diferite ale
corpului.
-La viermele marin Bonellia, sexele sunt separate,
iar

indivizii

sunt

fenotipic

foarte

diferii

ntre

ei:

femelele sunt de dimensiuni foarte mari, au un corp

globular de 5 cm, cu o tromp absorbant de cca 10 cm,
n timp ce masculii sunt microscopici (1-2 mm) i triesc
ca parazii ai femelei. Ovulele fecundate, se dezvolt ca
femele n absena femelelor adulte; n prezena acestora
sau a unui extract din trompa femelei, ovulele fecundate
se dezvolt ca masculi.
-La mamifere, dei formula heterosomal este
asemntoare celei de tip drosofila, exist i unele
diferene. Astfel, prezena cromosomului Y determin
masculinizarea iar absena lui determin feminizarea.
Hormonii influeneaz dezvoltarea sexului. Pe lng
gene care condiioneaz formarea sexului, cromosomii
de sex conin i gene care nu au nicio legtur cu
diferenierea acestuia, dar care determin nsuiri sexlinkate. La psri (cu femele heterogametice i masculi
homogametici) culoarea penajului este un caracter sex
linkat,

care

este

folosit

practic,

permind

sortarea puilor dup sex, imediat dup ecloziune. De

exemplu, gena pentru culoarea penajului este sexlinkat, iar n stare hemizigot, determin la rasa
Plymouth porumbac, alternana de dungi albe i negre

(1:1), iar n dublu exemplar, masculi cu dou dungi albe

la una neagr.
Exist i gene cu localizare autosomal, care sunt
influenate diferit de sex (se manifest diferit de la un
sex la altul). n acest caz, este vorba de sex influenare
fenomenul prin care unele caractere apar la ambele
sexe, dar au o expresie mai pronunat la unul dintre
sexe. De exemplu, calviia este determinat de o gen
cromosomal ce se manifest ca dominant la brbai i
ca recesiv la femei. n acest caz se consider c
exprimarea genelor respective este influenat i de
anumii hormoni.
Dimorfismul sexual, se caracterizeaz prin trsturi
specifice

pentru

un

sex,

anumite

caractere

manifestndu-se doar la un anumit sex. Acest fenomen

se numete sex-limitare. De exemplu, producia de lapte
la taurine i de ou la gini. Dei se manifest doar la un
sex, caracterele de sex-limitare sunt transmise prin
ambele sexe. De exemplu, calitatea de a fi bune
productoare de lapte, se transmite la fiice nu numai
prin femele ct i prin masculi (tauri).

2. Ereditatea
extranuclear

n marea lor majoritate, caracterele ereditare

sunt

determinate

Comportamentul

de

gene

acestor

localizate

gene

se

nucleu.

supune

legilor

formulate de Mendel i Morgan. n unele cazuri ns, s-a

constatat c unele caractere ereditare se transmit
preferenial pe linia unui genitor, de regul a genitorului
matern, indiferent de structura genetic nuclear a
acestuia

sau

dominant

a
AA,

genitorului

patern

heterozigot

Aa

sau

(homozigot
homozigot

recesiv - aa), ceea ce nseamn c aceste caractere nu

se supun legilor mendeliene ale ereditii.
Asemenea caractere, nu sunt determinate de gene
localizate n nucleu ci de gene extranucleare localizate,
n principal, n organitele citoplasmei celulei eucariote
(mitocondrii

cloroplaste).

Transmiterea

pe

linia

genitorului matern efect descris uneori ca ereditate de

tip matern- are la baz specificul gameilor: dac din
punct

de

vedere

cantitativ

organizarea

nuclear

gametului mascul ete identic cu cea a gametului femel,

ntre gameii de sex opus apar diferene cantitative n
ceea ce privete citoplasma. Astfel, gametul femel (ovul
la animale, oosfer la plante), conine o cantitate
incomparabil mai mare de citoplasm fa de gametul
mascul (spermatozoizi la animale, nucleu spermatic la
plante), al crui nucleu este nconjurat doar de un strat
pelicular de citoplasm. n consecin, n citoplasma
gametului

femel

se

vor

gsi

mai

multe

gene

extranucleare, asigurnd transmiterea preferenial a

caracterelor determinate de acestea, pe linia genitorului

matern.

3. Genomul mitocondrial

Mitocondriile sunt organite celulare care au rolul de

a stoca energia sub form chimic sintetiznd molecule
de adenozin trifosfat (ATP) care particip la majoritatea
proceselor metabolice. n cadrul acestor reacii, ATP
este degradat elibernd astfel energia stocat.
Mitocondriile au o form sferic sau elipsoidal, cu
un diametru de 0,3- 0,7 i o lungime de 1-7 .
Genomurile

mitocondriale

variaz

ceea

ce

privete mrimea: la animalele superioare genomul

mitocondrial este mai mic, fapt ce a permis secvenierea
complet (la om, oarece sau bovine). Dimensiunea
grnomului mitocondrial la asemenea organisme este n
medie de aproximativ 16,5 kb. Cantitatea de ADNmt per
celul este de 1 % fa de ADN nuclear, deoarece fiecare
mitocondrie conine mai multe copii ADN, iar numrul de
mitocondrii per celul este mare.
Plantele prezint o variaie foarte mare n ceea ce
privete

mrimea

aproximativ 100 kb.

ADNmt,

cea

minim

fiind

de

4. Genomul cloroplastic

Una dintre primele observaii referitoare la ereditatea

extranuclear la plante, a fost cea a variegrii frunzelor
(fenotipul albomaculatus) la numeroase specii de plante.
n

1909,

Carl

Correns

realizat

experimente

referitoare la modul de transmitere a caracterelor la

planta Mirabilis jalapa constatnd c anumite caractere
nu se supun legilor mendeliene ale ereditii. S-a
evideniat faptul c unele plante pot avea trei tipuri de
lstari: unii care prezint toate frunzele verzi, unii care
prezint toate frunzele albe i alii care au frunze
variegate (frunze verzi cu pete albe de dimensiuni
diferite figura).

Deoarece pe toate tipurile de lstari se pot forma

flori, s-au putut realiza ncruciri controlate pentru a
clarifica modul de transmitere a fenotipului modificat. n
acest mod s-a evideniat faptul c motenirea culorii
frunzelor se face exclusiv pe linie matern. Explicaia
fenomenului este urmtoarea:

-culoarea
prezena

verde

depinde

pigmenilor

de

clorofilieni

care se gsesc n cloroplaste, iar

grunciorii

de

polen

nu

conin

cloroplaste;
-segregarea

cloroplastelor

celulele fiice nu este determinat

de nici o trstur a aparatului
mitotic ci de diviziunea citoplasmei;
-celulele din esuturile vegetale de culoare alb-glbuie
conin cloroplaste lipsite de clorofil.

5. Originea genomului mitocondrial

i cloroplastic

Studiul aprofundat al celulei eucariote a

demonstrat c pe lng aparatul genetic nuclear, care
are o pondere deosebit n structura i metabolismul
celualar,

exist

aparate

genetice

extranucleare

organite, cu o relativ independen de cel nuclear i

care mresc posibilitile de variabilitate genotipic a
organismelor i capacitatea lor de adaptare la mediu.
Cercetri privind originea i evoluia ADN extracelular
au dus la ipoteza c organitele celulare au aprut
datorit unor evenimente de endosimbioz, n care o
celul primitiv a capturat bacterii care realizau funcii

speciale

care

au

evoluat

cloroplaste.

6.

BIBLIOGRAFIA:

spre

organite

sau

http://www.ymed.ro/tipuri-de-determinism-cromozomalal-sexelor/

http://www.justmed.eu/files/st/genetica/Genetics%20vol
%201,%20A-D%20-%20Macmillan.pdf

http://www.justmed.eu/files/st/genetica/Color%20Atlas
%20of%20Genetics,%202nd%20Edition%20Thieme
%202001.pdf