Reproductie curs 1

08.10.2013

Scurt istoric:
Descifrarea unor aspecte legate de imultirea animalelor a preocupat pe cercetatorii de animale inca din cele
mai vechi timpuri, insa datorita complexitatii acestor procese si a mijloacelor limitate de lucru, cercetarile au
inceput relative tarziu.
Primele dovezi scrise dateaza din antichitate si apartin lui Aristotel si Hipocrate. Originea animalelor
scrisa de Aristotel. Cu 800 ani ien Asirieni faceau empirice insamantari artificial la iepe.
Ulterior cercetarea reproductiei a fost mai putin intense din cauza docmelor bisericesti.
In 1598 Ruini, a descries aparatul genital; In sec XVI se descoperea folicolul ovarian de catre Graaf si
spermatozoizii de catre Leuwenhoeuk; Sec XIX si XX sunt cunoscute drept secolele endocrinologiei.
In Romania fondatorul obstreticii si reproductiei este Prof. Falcoianu M, primul professor de reproductive
din agronomie Bucuresti este Lunca.
Metode de cercetare
Reproductia animalelor domestic reprezinta stiinta care se ocupa cu stuciul morfofunctional al aparatului
genital si al tuturor aparatelor conexe care fac posibila obtinerea descendentilor asemanatori cu parinti.
In general se refera la procese cum ar fii: gametogeneza; fecundatia; gestatia; parturitia; embriogeneza si
dezvoltarea fetala; perioada puerperala; sterilitatea dar si biotehnologii de reproductive cum ar fii insamantarile
artificial, transferul de embrioni sau clonarea.
In vederea elucidarii acestor aspect, sunt necesare mijloace adecvate de investigare. Initial existau metode
bazate pe observatie, urmarindu-se modul de desfasurare a diferitelor procese din sfera genital dar pe masura
descoperirilor stiintifice au inceput sa se studieze utilizandu-se microscopul electronic ( metodele histologice sau
histopatologice ), s-au utilizat metode fizice, fizico-chimice, biologice, microscopie electronic, imunoflorescenta,
s-au utilizat izotopii radioactive, transferul de embrioni sau vecundarea in-vitro.
Legatura reproductiei cu alte stiinte
Organismul viu este rezultatul interactiunii diferitelor structure, aparate si sisteme. Studiul acestora se poate
realize numai printr-o imbinare armonioasa a mai multor stiinte. Nu putem discuta de reproductive fara a
cunoastinte adecvate de anatomie, histology, fiziologie, genetic, eredopatologie, biochimie si endocrinology.
Totusi reproductia ca stiinta, nu este numai beneficiara procedeelor folosite de alte discipline si la randul ei
ofera date utile altor discipline cum ar fii: alimentative, ameliorare, patologie, tehnologii de crestere.
Preocupari actuale si de perspective in domeniul animalelor domestic
Astazi studiile se fac pentru a preciza cat mai exact momentul ovulatiei ca in functie de acest moment sa se
stabileasca timpul optim de executare a montei sau insamantarii artificial, gasirea unor retete cat mai bune pentru
diluanti spermatici caracteristici fiecarei specii de animale; perfectionarea tehnologiilor de conservare a
materialului seminal, incat sa se asigure o capacitate fecundanta cat mai indelungata ( la vaci se conserva in azot
lichid la temp de 197 grade Celsius, cu perioada de pastrare nelimitata ), dirijarea sexului produsilor; diagnostic
cat mai precoce ale gestatiei; scurtarea intervalului dintre fatari; gasirea unor metode de crestere a fecunditatii,

natalitatii si prolificitati; cunoasterea cauzelor care determina tulburari de reproducere, mortalitatea embrionara,
sterilitatea genetic sau imunologica.
Bazele morfologice ale reproductiei animalelor
In functie de clasa, ordin, specie de animale, actul de reproducere in urma caruia iau nastere organism noi,
se desfasoara in mod diferentiat. Cu cat forma este mai evoluata cu atat este mei complexa reproducerea, astfel ca
la: - protozoare reproducerea se face prin imugurire, sporulatie, sciziparitate; - metazoarele inferioare apar
diferentierile sexuate, pe acelasi organism apar structure celulare specific pentru reproducere, din unirea lor
rezultand oul sau zigotul. viermi plati apar gonadele si se formeaza niste elemente gonocitare din care i-au
nastere gametii. la vertebratele superioare reproducerea este cmplexa, existand o serie de procese precum:
gametogenza, fecundatia, gestatia, parturitia. Aceste procese se desfasoara sub influenta sistemului nervos si
endocrine.
Caracteristicile reproductiei la mamifere
Exista doua cellule sexual differentiate : ovula si spermatozoidul, care sunt elaborate de organe specializate
numite gonade: ovar respective testicul, plasate pe organism diferite.
Gonadele impreuna cu caile genital si cu glandele anexe la mascul formeaza asa numitele caractere sexual
primare.
Diferentierea somatica ( corporala ) a indivizilor de sex opus duce la exprimarea caracterelor sexual
secundare.
Unirea celor doi gamete care poarta denumirea de fecundatie.
Comportamentul sexual cu aparitia ciclului sexual la femele.
Dezvoltarea produsului de conceptie in organismul femel.
Perioada puerperala refacerea aparatului genital femel dupa o gestatie.
La pasari:
Existenta celulelor sexuale pe indivizi diferiti; atrofia ovarului si a oviductului drept si dezvoltarea celui
stang; lipsa glandelor anexe la mascul; dezvoltarea caracterelor sexuale secundare in functie de specie;
fecundatia se realizeaza in caile genital femele, dar incubatia se face in exterior; comportament sexual diferit fata
de mamifere; curba de ouat perioada de ouat , lipsa formarii corpului galben.

Reproductie curs 2
Embriogeneza aparatului genital

15.10.2013

Dupa fecundatie oul sufera foarte rapid procese de diviziune care vor duce la aparitia unui epiteliu
germinativ din care vor rezulta viitoarele organe ale fatului. Aceste diferentieri inclusive cele care vizeaza
aparatul genital au loc foarte timpuriu realizandu-se sub influenta sistemului neuro-endocrin.
Formarea aparatului genital cuprinde mai multe etape:
Formarea sexului sau gonadogeneza ;
Formarea cailor genital interne si externe;
Formarea sexului
Sexul a preocupat biologic din cele mai vechi timpuri. A cunoaste formarea si cauzele care determina
dezvoltarea embrionului catre un sex cu scopul de a dirija obtinerea de produsi masculi sau female dupa
necesitatile zootehnice.
Pe baza cercetarilor de embriologie s-a demonstrat ca la embrion primordial gonadei se gaseste in stare
nediferentiata avand bipotentialitate fie spre un sex fie spre un altul. Din aceasta cauza pot aparea indivizi
intersex.
Teorii referitoare la procesul de formare a sexului:
Teoria cromozomiala porneste de la faptul ca ereditatea unui organism se afla in cromozomi. Numarul
crozomilor este neschimbat la o specie si se noteaza cu 2n. intr-un genom exista 2n cromozomi, fiind o pereche
de cromozomi ai sexului, numiti si gonozomi sau heterozomi.
Prin diviziune meiotica, genomul se divide in cele 2 parti ( n), la mamifere, toate femelele vor avea
heterozomul X iar la masculi pot aparea spermatozoizi cu X sau cu Y.
Din unirea unei ovule cu un spermatozoid cu X se va forma o femela (XX) si din unirea ovulei cu un
spermatozoid cu Y va rezulta un mascul (XY);
Exista la majoritatea mamiferelor aceasta schema si poarta numele de tipul drosofila,
La pasari se intanleste tipul abraxas caracterizat prin aceea ca masculi au cromozomi XX iar femelele sunt
heterozome XO ( 0 lipsa cromozomului).
Mai exista subtipul abraxas la viermi de matase unde masculi sunt XX si femelele XY.
Cei mai multi geneticieni sustin ca cuplul sexual XX contine factori informational necesari pentru a
determina dominatia si dezvoltarea elementelor feminine ale gonadei bisexualte. Iar gonozomul Y determina
dominatia elementelor masculine si dezvoltarea testiculelor.
Teoria metabolica are la baza metabolismul diferit a celor 2 sexe, astfel ca femela are un metabolism
bazal mai scazut decat mascului, procesele de oxidare si absorbtie a oxigenului fiind mai reduse ca urmare a
numarului mai mic de hematii si implicit hemoglobina la nivelului sangelui. Organismul femel contine cantitati
mai mare de grasime si in cantitati mai mici de proteina decat la mascul.
Teoria hormonala se bazeaza pe unele observatii si experiente prin care se explica formarea sexului sub
influenta unor hormoni. Gonada mascula incepe activitatea endocrina mai devreme decat cea femela. Se pare ca
hormoni androgeni sunt cei care orienteaza dezvoltarea ulterioara a embrionului, astfel apare procesul de
masculinizare a produsului femel in cazul gestatiilor gemelare, fenomen observant la taurine cand produsii sunt
de sex opus.
Concluzionand asupra formarii sexului , consideram ca cea mai plauzibila este teoria cromozomala, acest
process cuprinde morfogeneza prin care o gonada bisexuala iau nastere fie gonade masculine fie feminine.
Gonadogeneza
Este un proces complex care incepe foarte timpuriu si parcurge mai multe etape in functie de sexul spre
care va evolua produsul de conceptie.
Initial apar niste transformari indifferent de sexul produsului, langa linia primitiva apar gonocitele primare,
acestea migreaza pana in zona superior-posterioara a cavitatii celomice, se fixeaza apoi de epiteliu, rezultand un
epiteliu germinativ care plorifereaza si formeaza creasta germinativa dupa care se ingroasa si pedunculeaza

rezultand mugurele germinativ, care cuprinde gonocite primordiale caracteristice gonadei bisexuale
nediferentiate.
Prin proliferarea mugurelui germinativ si invaginarea lui in mezoblast iau nastere cellule dispuse sub forma
unor cordoane. La suprafata gonadei nediferentiate se gasesc elemente cu structura corticala din care vor rezulta
cordoane scurte si groase iar spre zona centarala iau nastere cordoane lungi si ondulate care patrund in
profunzimea crestei germinative.
In a 3-a etapa de formare a sexului are loc diferentierea gonadei fie spre testicul fie spre ovar. Cand se
dezvolta cordoanele scute si groase prin proliferare se formeaza aglomerari de cellule sub forma de cuiburi,
aceste formatiuni vor forma foliculi primordiali alcatuiti dintr-o ovogonie celula mare plasata central si un strat
de cellule mici turtite dispuse pe un singur rand.
In ovarul viitoarei female se formeaza cateva zeci de mii de folicului primordiali, constituind asa numita
zester foliculara cu care femela se naste.
Procesul de foliculogeneza se desfasoara concomitant cu cel de ovogeneza si are loc numai in perioada
intrauterina. Dupa formarea ovarelor care se realizeaza in apropierea rinichilor, acestea migreaza, oprindu-se la
unele specii in regiunea sublombara sau la alte specii in cavitatea pelvina. Dupa formarea lor dezvoltarea
inceteaza.
Din cordoanele lungi si subtiri care au patruns in zona medulara i-au nastere tubi seminiferi ai caror pereti
sunt captusiti cu cellule germinative numite spermatogonii. Celulele dintre tubi seminiferi vor da nastere glandei
interstitiale a testiculului care poarta numele de glanda lui Leydig.
La exteriorul formatiuni se va produce involutia corticalei din care se va forma albugineea testiculara, dupa
formare testiculele migreaza prin canalul inginal, ajung in exteriorul cavitatii abdominale in pungile testiculare.
In functie de specie deplasarea testiculelor se face pana in zona inghinala, pana in zona prineala sau pana in
zona subanala.
Formarea cailor genital interne si externe
Odata cu gonada primordial incepe si dezvoltarea cailor interne pe seama canalelor lui wolf si Muller sub
influenta hormonilor gonadali embrionari.
In faza initiala, pe acelasi embrion exista atat canale Wolf cat si Muller, ulterior se dezvolta doar caile
genital datorate sexului gonadal.
La masculi din segmental cranial al canalului Wolf i-a nastere epididimul, din partea mijlocie i-a nastere
canalul deferent iar din portiunea terminala canalul ejaculator, tot din canalul Wolf i-au nastere si glandele anexe
( glandele seminale si prostata).
La masculi canalele Muller se atrofiaza, ramanand sub forma unor rudimente care alcatuiesc utricola
prostatei ( partea de mijloc).
Celelelte cai genitale( uretra membranoasa, uretra spongioasa, penisul si furoul) iau nastere din formatiuni
existente in sinusul uraogenital.
La female, se dezvolta canale Muller, din ele iau natere uterul si vaginul. Canalele Wolf se atrofiaza si apar
canale Gardner. Vaginul, vestibulul vaginal si vulva se formeaza din formatiuni existente.
Perioadele vietii sexuale (extrauterine):
Este cunoscut faptul ca in timpul vietii intrauterine,marile functii ale produsului de conceptie (nutritia
,excretia,circulatia),sunt dependente de organismul mamei intensitatea lor variind in functie de metabolismul
matern ,odata cu expulzarea fatului ,majoritatea sistemelor si functiilor isi intensifica activitatea,unele incepand
sa functioneze imediat dupa fatare.

Aparatul genital incepe activitatea dupa ce fatul ajunge la o anumita dezvoltare ,pe masura ce creste,creste
si aparatul genital ,apoi incepe atractia intre indivizi de sex opus si dorinta de imperechere.Aceasta dorinta se
mentine pe toata perioada vietii sexuale a individului.
Se disting 3 perioade in viata unui animal: Pregenitala; Genitala; Postgenitala.
Perioada pregenitala - cuprinde intervalul de timp de la nastere pana la instalarea maturitatii
sexual(pubertate).Din aceasta cauza se mai numeste si perioada prepuberala.
Maturitatea sexuala se marcheaza atunci cand gonadele au ajuns la dezvoltarea normala si incep sa produca
celule sexuale mature,apte pentru fecundare.
Pubertatea este precedata de aparitia instinctului genezic,din acest motiv este necesara acordarea unei
atentii deosebite tineretului inca din aceasta perioada ,deoarece pot exista factori carte influenteaza pozitiv sau
negativ intreaga activitate de reproductie a unui animal.
Perioada genitala - este intervalul de timp de la pubertate pana la andropauza, la masculi si pana la
climacterium, la femele.Este cea mai importanta perioada din viata animalului,deoarece in aceasta perioada
gonadele au ajuns la maturitate si produc celule sexuale mature.Momentul care marcheaza instalarea maturitatii
sexuale este usor de stabilit la femele,deoarece apare ciclul sexual cand pe ovar s-a maturat prima ovula.
Elaborarea primilor spermatozoizi este mai greu de determinat deoarece spermatogeneza este continua, iar
eliminarea este intermitenta.
Perioada genitala este foarte complexa, la femele, in aceasta perioada are loc fecundatia, gestatia, parturitia
si lactatia, iar la masculi are loc gametogeneza si monta sau recoltarea artificiala. In aceasta perioada, inainte de
maturitatea corporala, animalele se introduc la reproductie. Scoaterea de la reproductie se face inainte de sfarsitul
perioadei genitale, deoarece au produsi sexuali de slaba calitate.
Perioada postgenitala-este intervalul de la andropauza sau climaterium, la moarte.

Reproductie-curs 3

22.10.2013

Endocrinologia reproductiei
Este considerat parte integranta a fiziologiei si cuprinde studiul morfostructurii glandelor cu secretie
interna si modul de reglare a functionarii acestor glande.
Studiaza si hormoni sub raportul elaborarii lor, al transportului spre organele efectoare si al mecanismului
lor de actiune.
Prin definitia clasica de hormoni se intelege acele substante organice elaborate de glandele cu secretie
interna sau externa si care dirijeaza, regleaza si coordoneaza anumite functii din organism.
Denumirea vine de la cuvantul hormao a excita, a destepta.
Se mai numesc si activatori la distanta, deoarece isi exercita functia la o distant fata de locul unde au fost
elaborate.

Gradul lor de actiune este determinat de capacitatea celulelor tinta de a putea acecepta stimulul hormonal.
Hormoni se pot clasifica astfel:
1.) Dupa locul de formare:
- hipotalamici : - fctori de eliberare; - factori de inhibitie; - ocitocina;
- hipofizari: FSH, LH, LTH;
- gonadici: testiculari; ovarieni;
- extrahipofizari;
- tisulari;
2.) Din punct de vedere chimic hormoni sunt : - proteine; - peptide; - steroizi;
Principalele caracteristici ale hormonilor
- lipsa de specificitate au acelasi effect indifferent de specia de la care provin si la care se folosesc,
- actioneaza la ambele sexe indifferent de sexul de la care provin;
- pentru a-si exercita actiunea este necesar sa existe in organism un tesut sau cellule care sa actioneze
specific;
- dupa actiune, hormoni se inactiveaza complet prin degradare sau transformare in produsi mai simpli, fiind
eliminati prin ficat, urina, fecale, bila;
- intensitatea si durata actiunii lor depinde de forma in care se gasesc si de calea de administrare. In solutie
uleioasa efectul hormonilor este de lunga durata si mai putin intens iar in solutie apoasa efectul este mai rapid si
de intensitate mai mare.
Sinteza hormonilor
Hormoni polipeptidici au acelasi mecanism de sinteza cu al proteinelor specifice.
Hormoni aminici si steroizi sinteza se face prin intermediul precusorilor cu ajutorul unor enzime
specifice. Sinteza poate fii continua si hormoni se mentin in depozite si in functie de solicitati se elibereaza
.. de completat

Transportul hormonilor
De la nivelul organelor formatoare la cele efectoarae, transportul este asigurat in majoritatea cazurilor de
catre sange. Exceptie fac neurohormoni ( de eliberare si de inhibitie), de la hipotalamus la adenohipofiza, se face
printr-un sistem vascular specific iar ocitocina si vasopresina sunt transportate prin filete nervoase de la
hipotalamus la hipofiza.
Actiunea hormonilor
Hormoni pot sa actioneze asupra unor formatiuni cand avem diferite combinati sinergetic, antagonic sau
complementar, sau prin potentare.
In anumite combinatii actiunea hormonilor este mult marita, fenomen numit augumentare.
In alte situatii efectul lor este mai mare decat suma aritmetica a efectului celor 2 hormoni administrati
separat fenomen numit sinergism ( FSH + LH asupra ovarului ).
Alti hormoni se anihileaza reciproc acest fenomen este denumit antagonism ( adrenalina si ocitocina ).
Degradarea hormonilor
Se realizeaza in ficat si rinichi intr-un interval de timp.
Hormoni hipotalamici

Sunt considerati neurosecretii care dirijeaza functia gonadotropica a hipofizei. La nivelul hipotalamusului
se gasesc anumite structure care produc aceste neurosecretii cum ar fii: - nuclei supraoptici, paraventriculari,
corpi mamelari, acestia sunt depozitati in zona mediana a hipotalamusului, ca urmare a unor excitatii vizuale,
olfactive, somatic sau auditive, acesti hormoni sunt pusi in libertate si transportati prin sistemul port hipofizar la
hipofiza anterioara, unde intensifca sau inhiba functia gonadotropa a hipofizei.
Acesti hormoni se grupeaza in 2 categorii :
- hormoni de eliberare sau RH relising hormoni;
- hormoni de inhibitie sau IH inhibiting hormoni;
Factori de eliberare: FSH-RH stimulare hormonala la nivelul hipofizei; LH-RH; LT RH; STH-RH;
Factori de inhibitie: P-IH hormonal de inhibitie a prolactinei; FSH-IH; LH-IH;
Ocitocina este un hormoni produs de hipotalamus denumita si oxitocina sau pitocina.
A fost descoperit in 1949, este o neurosecretie a nucleilor supraoptici si paraventriculari, care dupa ce este
produsa, este transportata prin sistemul hipotalamo-hipofizar si se depoziteaza in hipofiza posterioara.
Ocitocina actioneaza preferentiar asupra musculaturii netede atat la masculi cat si la femele. Din punct de
vedere chimic este compusa din 8 aminoacizi:
La femela ocitocina determina contractile musculaturii uterine care contribuie la expulzarea fatului si a
invelitorilor fetale. Este o actiune mai puternica cu cat nivelul estrogenilor este mai ridicat. Sunt cazuri cand
nivelul progesteronului blocheaza actiunea ocitocinei in timpul gestatiei astfl incat sa fie evitate avorturile.
Ocitocina este hormonal care in timpul estrului determina contractile intregului tractus genital femel. In timpul
lactatiei, ocitocina intervine in procesul de secretie si excretie a laptelui prin determinarea contractiei celulelor
mioepiteliale din acinii glandular.
La mascul s-a constatat ca ocitocina determina contractia fibrelor muscular netede din peretii cailor
spermatice si ai glandelor anexe contribuind la eliminarea spermei in timpul ejacularii.
Ocitocina poate fii utilizata in tratarea unor tulburari de reproductie, cum este cazul distociilor provocate de
lipsa contractiilor uterine, sau atunci cand dorim golirea continutului patologic din uter in cazul endometritelor
( acumularea de puroi in cavitatea uterina ); pentru eliminarea invelitorilor fetale, etc.
Hormoni gonadotropi hipofizari
Denumiti si gonadotropine actioneaza atat la masculi cat si la femele, influentand functia gonadelor.
Gonadotropinele sunt : hipofizare si extrahipofizare;
Gonadotropinele hipofizare pot fii: gonadotropina A, B, C;
Gonadotropina A denumita si hormoni de stimulare foliculara FSH, este este elaborate de hipofiza
anterioara. La femele prezinta variatii strans legate de desfasurarea ciclului sexual si anume:
- stimuleaza cresterea si dezvoltarea foliculilor ovarieni;
- impreuna cu LH-ul participa la ovulatie;
- determina aparitia estrusului;
La masculi gonadotropina A actioneaza asupra tubilor seminiferi, determinand cresterea si dezvoltarea
acestora, fiind hormonul de stimulare a spermatogenezei SSH, care este relativ constant pe tot parcursul
perioadei genital astfel ca spermatogeneza este continua.
Gonadotropina B numita si hormoni de luteinizare LH, este elaborata in hipofiza anterioara.
La femele participa impreuna cu FSH-ul la ovulatie; determina producerea hormonului progesteron prin
actiunea asupra granuloaselor foliculare; determina formarea corpilor galbeni. La vaca mentine secretia de
progesteron de catre corpul galben, la oaie stimuleaza dezvoltarea si functionarea glandei interstitiare a ovarului.

La mascul gonadotropina B denumita si ICSH intr-ucat actioneaza asupra glandelor interstitiale ale
testiculelor care formeaza glanda lui Leydig; influenteaza activitatea endocrina a glandelor masculine si indirect
asupra spermatogenezei.
Gonadotropina C LTH sau prolactina este un hormoni gonadotrop secretat de hipofiza anterioara .
La femele indeplineste urmatoarele funcitii:
- asigura mentinerea corpului galben si secretia de progesterone;
- determina cresterea glandei mamare;
- asigura declansarea si mentinerea lactatiei;
- stimuleaza si mentine instinctual matern;
- are actiune anti-gonadotropa cu FSH-ul;
La masculi rolul este insufficient cunoscut.
Gonadotropinele extrahipofizare
Sunt prezente numai in organismul femelelor gestante, deoarece se produc la nivelul placentei si sunt:
- gonadotropina serica ( SIG ser de iapa gestanta ) sau PMS a fost descoperita in 1930 si pusa in
evidenta in serul de iapa gestanta incepand cu a 40-a zii de gestatie, atinge maximum la 100 de zile de gestatie si
incepe sa descreasca pana la 140 zile de gestatie cand dispare. Actiunea biologica este asemanatoare cu cea a
FSH-ului;
- gonadotropina crionica provine de la supofiza initiala ca ar fi secretata de hipofiza anterioara, avand
actiune similara cu LH-ul si a fost descoperita in 1927 cand s-a dovedit concret ca este produsul de secretie al
vilozitatilor coriale umane.
Hormoni sexuali
Sunt hormoni caracteristici fiecarui sex. In functie de locul de formare pot fii: gonadali sau extragonadali;
La femele cei ma important sunt estrogeni si gestageni iar la masculi sunt androgeni.
Curs Reproductie - 4

29.10.2013

Hormonii estrogeni
Acestia pot fi definiti ca hormoni steroizi, care determina estrusul la animale ( aparitia caldurilor)
Estrusul este insotit de modificari morfostructurale ale aparatului genital si de comportament aparte a
femelei.
In functie de provenienta acestor hormoni, ei se clasifica in : naturali si sintetici;
Hormoni naturali pot fi de origine: animala; vegetala si mineral;
Hormoni estrogeni naturali de origine animala sunt elaborati atat de organismul mascul cat si de cel
femel. La female sunt secretati de :
- foliculii ovarieni prin celulele tecii interne;
- placenta in special in a-2-a parte a gestatiei;
- corticosuprarenale;
- ficat atunci cand se metabolizeaza colesterolul;
- neoplasmele genitale ( tumori fibromul uterin);
La masculi sunt secretati de :
- epiteliul seminifer;
- unele glande endocrine hipofiza, epifiza, corticosuprarenale;
- neoplasmele genitale tumori adenomul de prostate;

Hormoni estrogeni naturali de origine vegetala se mai numesc si fito-estrogeni. Se gasesc in cantitati
variate in plante: trifoi, lucerna, varza, porumb, iarba de pasune.
Daca fito-estrogeni ajung in cantitati prea mari si pe o perioada indelungata efectul lor poate fii negativ,
producand ninfomanie sau cresterea libidoului accentuat.
Hormoni estrogeni naturali de origine minerala sunt substante care nu au structura sterolica specifica ci
doar efect. Se gasesc in diferite substante: petrol, nemoluri, huila, lignit, asphalt;
Hormoni estrogeni de sinteza sunt produsi sintetici car au effect asemanator cu cei naturali si diferite
denumiri comerciale ( ex: sintofolinul).
Biosinteza si modul de actiune a hormonilor.
Din punct de vedere chimic, estrogeni sunt steroizi in a caror alcatuire intra o catena ciclica cu 18 atomi de
C.
Exista mai multe forme si anume:
- extradiolul este cel mai active dintre estrogeni secretati de ovar, aparand in urina femelei gravide.
Actioneaza asupra uterului, vaginului si a glandei mamare;
- estrona este secretata de ovar dar si de corticosuprarenale si de placenta umana. A fost pusa in evidenta
in serul de iapa gestanta dar si in urina de femeie gravid. Actiunea estrogenica este limitata, fiind considerate un
produs rezultat in urma metabolizarii estradiolului.
- estriolul a fost pus in evident in placenta umana si in urina de femeie gravid. Are efect si mai redus
decat estrona si se manifesta la nivelul cervixului , vaginului si uterului.
- ecvilina si ecvilenina au actiune scazuta si au fost puse in evidenta in urina de iapa gestanta.
Estrogeni nu circula liber prin corpul femelei ci sub forma de combinatii glucurono si sulfurono conjugate.
Activarea estrogenilor se face la nivelul ficatului iar eliminarea lor se face pe cale renala ( prin urina).
Mecanismul de actiune
La mamifere s-a pus in evident asa zisi receptori hormonali, ei fiind plasati la nivel tisular citoplasmatic sau
nuclear. Pentru estrogeni acesti receptori se gasesc la nivel de ovar, uter, hipofiza si hipotalamus.
Exista intre hormoni si receptorii hormonali un complex hormoni-receptor care influenteaza biosinteza
unor protein enzimatice.
Actiunea biologica - Hormoni estrogeni au actiune atat asupra aparatului genital cat si asupra intregului
organism.
La nivelul aparatului genital sub actiunea estrogenilor se produc urmatoarele modificari:
- actiune indirecta asupra ovarului prin intermediul hipofizei ( asa numitul feed-back lung);
- proliferarea mucoasei si a musculoasei oviductului;
- proliferarea endometrului insotit de multiplicarea si alungirea glandelor uterine;
- hipertrofia si hiperplazia fibrelor muscular uterine, urmate de contractii muscular ritmice si de crestere a
tonusului muscular uterin;
- cresterea sensibilitatii uterine sub actiunea ocitocinei;
- proliferarea glandelor endocervicale urmate de secretie de mucus ( mucusul de calduri );
- hiperplazia si congestia mucoasei vaginale, la unele specii chiar cheratinizarea mucoasei vaginale;
- hipertrofia si hiperemiea glandei mamare la nivelul glandelor galactofore;
Actiunea asupra intregului organism :
- la impubere determina aparitia si exprimarea caracterelor sexual secundare ( libido, pirozitate, voce );
- modificari ciclice de comportament pentru perioada de estrus;
- modificarea excitabilitatii sistemului nervos central;
- actiune de feed-back asupra hipotalamusului care duce la secretia de FSH sau LH;
- modificari metabolice asupra metabolismului protidic si asupra metabolismului hidromineral;
- favorizeaza absorbtia calciului la nivelul intestinului si fixarea lui in organism;

- corelatie pozitiva cu vitaminele in cazul avitaminozei A si produce cheratinizarea mucoasei vaginale si cu

complexul B;
Excesul estrogenilor, datorita metabolismului intensificat, apare efectul cancerigen si in anumte situatii
hemoragii cu effect avortigen;
Utilizarea hormonilor estrogeni: - folosirea lor este interzisa deoarece pot fi transmisi la om; in schimb pot
fi utilizati in patologia reproductiei.

Hormoni gestageni
Denumiti si progestine, sunt hormoni steroizi, necesari in timpul gestatiei.
Dupa origine, hormonii gestageni se clasifica in: naturali si sintetici;
Hormoni gestageni naturali sunt: progesteron, pregnenolon, pregnandiol si relazina.
Hormoni gestageni naturali sunt secretati atat de femela cat si de mascul. La femele sunt secretati de toate
tipurile de corpi galbeni ( progestativ, gestativ, pathologic ), prin celulele luteale, celulele foliculului ovarian in
cantitati reduse, de placenta prin virozitatile coriale, de corticosuprarenale sau in unele cazuri de testicul.
Hormonii gestageni naturali sunt hormoni steroizi cu 21 de atomi de C, cel mai activ fiind progesteronul,
este solubil in solventi organici si lipidici si insolubil in apa.
Forma de pornire este colesterolul si participa o enzima steroidoxigenaza.
Pregnanolonul este un precursor al progesteronului, are actiune secretorie asupra endometrului, nu
blocheaza ovulatia si nu se elimina prin urina.
Pregnandiolul este catabolit al progesteronului, se elimina prin urina si are actiune biologica neinsemnata.
Relaxina sau mobilizina este secretata de corpul galben de gestatie cu putin timp inainte de fatare,
precum si de catre placenta si uter. Produce relaxarea ligamentelor sacro-ischiatice si a articulatiilor bazinului.
Impreuna cu estrogeni provoaca dilatarea cervixului la fatare.
Progesteronul este vehiculat in organism sub forma alfa si beta si este inactivat la nivelul endometrului
prin transformarea lui in pregnandiol. Mecanismul de activare este asemanator cu cel de la estrogeni, existand
receptori hormonali si se formeaza un complex hormoni-receptori.
Activitatea biologica a progesteronului este atat asupra aparatului genital cat si asupra intregului organism.
La nivelul aparatului genital:
- in timpul ciclului sexal, progesteronul este sinergic cu estrogenul, producand inhibarea motilitatii tubare
si avand efect secretor asupra mucoasei salpingene;
- inhiba contractile uterine in metestru si diestru, dar si in timpul gestatiei, astfel se favorizeaza nidatia si
desfasurarea normala a gestatiei;
- actioneaza sinergetic impreuna cu estrogeni asupra mucoasei uterine, transformand mucoasa in secretorie
si proliferativa sa produca embriotrof sau lapte uterin;
- inhiba secretia de mucus cervical;
- actioneaza sinergetic cu estrogeni la nivelul glandei mamare, producand dezvoltarea canalelor si acinilor
glandulari;
- progestronul inhiba secretia de FSH in timpul gestatiei,
- deregleaza ciclul sexual in anumite situatii, cand este produs de corpul galben patogen.
La nivelul intregului organism:
- modifica comportamentul femelei aflate in stadiu de metestru si diestru astfel incat femela nu mai acepta
masculul;

- actiune de feed-back asupra hipotalamusului , cand cantitatea este mica se produce FSH, cand cantitatea
este mare inhiba productia de LH;
- scade excitabilitatea sistemului nervos central;
- produce modificari asupra metabolismului, creste glicemia, retentia apei si a sodiului si eliminarea
potasiului;
Referindu-ne la relatia dintre estrogeni si progesteron poate fi:
Antagonist in cazul motilitati utero-salpingena si a secretiei cervicale;
Sinergetic in cazul endometrului cand devine proliferativ secretorie;
Utilizarea hormonilor gestageni pot fi utilizati pentru sitimularea unor procese fiziologice si pentru
combaterea unor tulburari reproductive.
Relaxina este un hormoni ovarian secretat de corpul galben gestativ, uter si placenta, este un polipeptid si
are urmatoarele actiuni biologice:
- favorizeaza infiltrarea ligamentelor sacro-ischiatice cu plasma sangvina, producand relasarea acestora
inainte de parturitie;
- mareste mobilitarea articulatiilor bazinului;
- in sinergism cu estrogeni, produce dilatarea cervixului pentru a produce parturitia;
- in timpul ciclului sexual mareste actiunea estradiolului asupra hipertrofiei si cheratenizarea mucoasei
vaginale.
Cursul Reproductie - 5

05.11.2013

Hormoni sexuali masculi androgeni

Clasificare: - de origine animala: testosteron; androsteron; dehidro-androsteron; epi-androsteron;
- de origine vegetala: in coaja arborelui de chinina.
Denumirea hormonilor androgeni deriva din cuvantul grecesc adros barbat, fiind caracteristici masculine.
O serie de cercetari a pus in evidenta prezenta hormonilor androgeni si la femele.
Androgeni sunt steroizi secretati de formatiuni caracteristice fiecarui sex. La mascul androgeni sunt produsi
in cantitatea cea mai mare de glanda interstitial a testiculului iar in cantitati reduse de corticosuprarenale. La
femele secretia de h. androgeni apare la nivel de corticosuprarenala, ovar si placenta.
Cei mai cunoscuti h. androgeni de origine animala sunt testosteronul, androsteron; dehidro-androsteron;
epi-androsteron;
Testosteronul este cel mai activ dintre hormonii androgeni, fiind elaborat de celulele lui Leydig. A fost
extras initial in 1935 din testiculul de taur.
Androsterolul este un produs de metabolizare a testosteronului care se elimina prin urina.
Dehidro si epi-androsteronul sunt produsi in urma metabolizarii avand activitate androgenica redusa.
Pe langa acesti homoni mai exista si hormonii androgeni de origine vegetala.
Actiunea biologica la mascul actioneaza asupra aparatului genital si asupra intregului organism.
Asupra aparatului genital are urmatoarele efecte: influenteaza migratia testiculara; in apropierea pubertatii,
androgeni initiaza spermatogeneza actionand sinergetic cu gonadotropina A, determinand dezvoltarea epiteliului
seminifer; intretin procesul de spermatogeneza; prelungeste viabilitatea spermatozoizilor in epididim; stimuleaza
cresterea, dezvoltarea si activitatea glandelor anexe; stimuleaza dezvoltarea si functionarea penisului.
Asupra intregului organismului produc o serie de modificari: determina aparitia, dezvoltarea si mentinerea
caracterelor sexual secundare; stimuleaza comportamentul sexual si libidoul; influenteaza SNC in special
hipotalamusul prin fenomenul de feed-back; dezvolta masa si forta muscular; influenteaza metabolismul protieic;
stimuleaza absorbtia intestinala a Ca.

La femele actiunea androgenilor asupra aparatului genital: atrofia endometrului; inhiba secretia lactic;
reduce vascularizatia in miometru;
La nivelul intregului organism: dezvoltarea exagerata a masei muscular; dezvoltarea laringelui si
ingrosarea vocii; cresterea abundenta a productiei piloase, mareste agresivitatea.
Utilizarea h. androgeni
Literatura de specialitate recomanda folosirea hormonilor androgeni pentru combaterea unor forme de
sterilitate cum ar fi: tulburari ale reflexelor sexuale; pubertate intarziata sau tulburari de comportament sexual.
Hormoni tisulari
Sunt substante active elaborate la nivelul unor tesuturi si organe a caror functie principal nu este cea
secretorie sau endocrina.
O alta caracteristica consta in aceea ca actiunea lor biologica se manifesta asupra organului sau tesutului in
care au fost elaborate. Din aceasta cauza se mai numesc si hormoni locali.
Au fost pusi in evidenta in 1936 si au primit denumirea de prostaglandine, deoarece au fost pusi in evident
in plasma seminala umana, considerandu-se secretii ale prostate.
Sa demonstrat ca se gasesc in cantitati mari in apartul genital dar si in alte organe ( pulmoni, rinichi,
tiroida, creier).
Din punct de vedere chimic sunt derivati ai acizilor grasi nesaturati cu 20 atomi de C. Au fost puse in
evident 14 tipuri de prostaglandine care au fost grupate in 4 categorii: A, B, E, F.
Se pare ca prostaglandinele F si E au actiune puternica asupra aparatului genital. Prostaglandinele sunt
elaborate in cantitati mari la femele, actionand asupra aparatuli genital, diferentiat in functie de starea fiziologica
a animalului. Astfel la nivelul ovarelor unele prostaglandine stimuleaza sterido-geneza ( geneza steroizilor ), in
timp ce PGF 2 alfa (prostaglandina F 2 alfa) lizeaza corpul galben, reducand secretia de progesteron, din acest
motiv se mai numeste si luteolizina, care este produsa de endometru integru ( mucoasa uterina).
La nivelul oviductelor, efect evident il are PGF 1 alfa si PGF 2 alfa, care determina contractile mucoasei
netede favorizand indirect fecundatia.
La nivelul uterului - PGF 2 alfa, stimuleaza contractile uterului negestant, dar inhiba contractile uterului
gestant. Iar inainte de fatare ajuta la declansarea contractiilor uterine si mentine tonusul uterin.
Rolul PG la mascul: are rol in deplasarea spermatozoizilor si influenteaza morfologia acestora, intr-ucat
cantitati reduse de PG sunt elaborate si de cordonul ombilical, se presupune ca acestea au rol in lichefierea
meconului ( substanta care se acumuleaza oa nivelul tractului digestive al fatului in timpul gestatiei) si
sitmularea peristaltismului intestinal.
Utilizarea PG datorita actiunii lor specific prostaglandinele pot fi utilizate in terapia unor tulburari
reproductive cum ar fii: distocii datorita atoniei uterine, subinvolutia uterine sau blocarea ciclului sexual in faza
progesteronica datorita corpului galben.
Alti hormoni cu rol in reproductie
H. tiroidieni sunt elaborati atat de mascul cat si de femele, influenteaza dezvoltarea cat si functionarea
aparatului genital la animalele tinere si adulte. Lipsa h. tiroidieni face ca animalele sa intarzie in crestere si
implicit intarzierea dezvoltarii organelor genitale. Poate intarzia migratia testiculara si spermatogeneza cand este
in cantitati mici iar la femele detemina degenerarea chistica a foliculilor ovarieni.
La femelele adulte insuficienta tiroxinei poate determina dereglarea ciclului sexual, scaderea secretiei de
FSH, scaderea sensibilitatii ovarului la FSH, determinand dereglarea ovogenezei.

La masculi hiposecretia tiroidiana poate provoca: atrofia testiculara urmata de sistarea spermatogenezei;
atrofia glandei lui Leydig, reducandu-se astfel secretia de h. androgeni; determina abolirea libidoului.
H. corticosuprarenali sunt h. steroizi asemanatori h. sexuali propriu-zisi, pot determina actiuni ca si h.
sexuali, uni specialiati considerandu-le glande sexuale accesorii.
Secretia de h. sexuali contribuie la mentinerea unui nivel tonic de fond al hormonilor in organismul
femelei. Secretia de h. corticosuprarenali constatat in cazul unor tumori, determina virilism si comportament
modificat al femelelor sau o feminizare a masculilor.
H. timic are rol in procesul de crestere a organismelor tinere, influentiand aparitia maturitatii sexuale.
Extirparea timusului determina atrofia testiculara si sistarea spermatogenezei, involutia glandei lui Leydig si
reducerea secretiei de h. androgeni. Adminsitrarea de ecstracte timice duce la reducerea stari de functionare a
aparatului genital. La femele in exces duce la hiperplazia endometrului, aparitia corpului galben si distrofie
adiposogenitala.
H. epifizar in caz de insuficienta duce la maturarea rapida a organelor genitale si aparitia precoce a
caracterelor sexual secundare, in exces are o actiune antisexuala, reduce libidoul, reduce spermatogeneza si
inhiba dezvoltarea glandelor anexe. Se foleseste in scop terapeutic la femelele care sufera de sindromul
ninfomaniei ( manifestarea caldurilor in permanenta aparitia estrusului permanent ).
Feromoni
Termenul de feromoni este introdus de curand 1960, in lucrarile de specialitate pentru a explica modul prin
care indivizi de sexe diferite din aceeasi specie comunica si se atrag intre ei.
Feromoni sunt excretii eliminate in mediul exterior de catre reproducatori, determiniand un comportament
specific la indivizi de sex opus.
Structura feromonilor difera de la o specie la alta si actioneaza numai intraspecific. Se pot forma in
glandele tegumentului, g. lacrimare, g. salivare, g. sexual anexe, testicule. Se pot depozita in schimb in alte
organe si tesuturi. ( ex: feromoni se imagazineaza in tesutul adipos la porc ).
La mamifere sunt feromoni de sex ce servesc la recunoasterea si alegerea sexului sau la diferentierea
femelelor aflate in estru de cele care nu sunt in calduri. La masculi feromoni de sex actioneaza ca un afrodisiac
pentru femele.
Cele mai vechi observatii asupra actiunii feromonilor au fost facute la caine. S-a dovedit ca mascului
recepteaza feromoni femelei de la distante foarte mari.
La animalele de ferma s-au pus in evident feromoni. La caprine mirosul specific de tap este percceput de
femela de la 4 km, berecul diferentiaza oile in calduri si pe baza semnelor olfactive, mirosul iepelor in calduri
formeaza un stimulant doar pentru msculi tineri, pentru armasar este suficienta excitarea optica, la vier, feromoni
sunt in tesutul testicular, plasma seminal sau saliva si se depoziteaza in tesutul adipos, din acest motiv vieri
trebuiesc castrati cu 60 zile inainte de la fii sacrificat.

Curs Reproductie 6

12.11.2013

CICLUL SEXUAL
Pe parcursul perioadei genitale, la femele se produc o serie de modificri morfologice, histologice,
bioenzimatice, metabolice la nivelul aparatului genital i consecutive acestora un comportament difereniat, ceea
ce a determinat pe specialiti s aprecieze c totalitatea modificrilor ce apar ntre dou faze identice reprezint
ciclul sexual (estral).
Deci, ciclul sexual cuprinde toate modificrile organice i de comportament sexual ntre dou ovulaii, care
se produc sub influen neuro-endocrin i ca urmare a influenei anotimpurilor (lumin, temperatur, umiditate
diferit), care imprim un anumit ritm biologic tuturor proceselor fundamentale din biosfer.
Datorit acestor condiii variabile de mediu, s-a constatat c pe parcursul anului, la diferite specii de
animale, manifestrile sexuale caracterstice estrusului sunt mai mult sau mai puin intense. De aceea, este necesar
s definim i sezonul sexual. Astfel, sezonul sexual reprezint acea perioad din cursul unui an calendaristic, n
care ciclurile estrale sunt prezente i se manifest evident.
innd seama de sezonul sexual femelele se clasific astfel:
femele cu un sezon sexual pe an, n care se pot produce unul sau mai multe cicluri de clduri. Din prima
categorie fac parte femelele din speciile slbatice, iar din cea de-a doua - oile, din majoritatea raselor domestice,
la care sezonul sexual este toamna (lunile august-octombrie), cnd se pot produce mai multe cicluri estrale;
femele cu dou sezoane sexuale pe an, de obicei primvara i toamna. Exemple de femele din aceast
categorie sunt: iapa, ceaua i pisica;
femele cu sezon sexual permanent - pe tot parcursul anului, cum este cazul vacii, scroafei i unele iepe.
Avnd n vedere frecventa ciclurilor sexuale ntr-un sezon sexual, femelele pot fi grupate astfel:
femele monocilcice (monoestrice) - la care ntr-un sezon sexual are loc un ciclu estral; exemplu - femelele
animalelor slbatice;
femele diciclice (diestrice) - cu dou cicluri estrale ntr-un sezon estral; exemplu - ceaua, pisica;
femele policiclice (poliestrice) - cu mai multe cicluri estrale ntr- un sezon sexual; exemplu - vaca, scroafa,
iepuroaica, iapa, oaia, capra.
O alt posibilitate de clasificare a femelelor o reprezint modul de producere a ovulatiei. Din acest punct de
vedere, se cunosc urmtoarele categorii de femele:
cu ciclu sexual spontan - la care ovulaia se produce spontan, cnd raportul FSH/LH este cel caracteristic
speciei. Exemplu: vaca, oaia, capra, scroafa, iapa, ceaua;
cu ciclu sexual provocat - la care ovulaia este consecutiv actului mperecherii. Exemplu: iepuroaica i
pisica.
Clasificarea femelelor dup caracteristicile sezonului sexual i ale ciclului sexual este redat n tabelul 3.
Stadiile si fazele ciclului sexual
Pornind de la modificrile periodice ale aparatului genital i cele de comportament, Heape, n 1910, a
mprit ciclul sexual n patru stadii (perioade) i dou faze. Astfel, cele dou faze ale cicului sexual sunt:
faza foliculinic (estrogenic) - caracterizat prin modificrile produse de hormonii estrogeni. Ea cuprinde
stadiile de proestru i estru.
Clasificare femelelor dupa caracteristicile sezonului sexual si ciclul sexual
Criteriul
clasificare

de

Categoria
femele

de

Explicaia

Exemple

Numrul
sezoane pe an

de

- cu un sezon sexual

- femelele animalelor
pe an
sezon
slbatice
- cu mai multe
- oaia, capra
cicluri pe sezon
- cu dou sezoane
- cu dou cicluri
- ceaua, pisica
sexuale pe an
pe sezon
- cu mai multe
- iapa
cicluri pe sezon
- cu sezon sexual
- cu mai multe
- vaca, scroafa, unele
permanent
cicluri
iepe
Numrul
monociclice
- cu un ciclu
- femelele animalelor
ciclurilor sexuale pe (monoestrice)
estral pe sezon
slbatice
sezon
diciclice
- cu dou cicluri
- ceaua, pisica
(diestrice)
estrale pe sezon
(poliestrice)
Producerea
ovulaiei

policiclice

- cu cilcu spontan

- cu un ciclu pe

- cu mai multe
- vaca, scroafa, iapa,
cicluri estrale pe sezon oaia, capra, iepuroaica

spontan
- cu ciclu provocat
provocat
mperechere

ovulaie

- vaca, scroafa, iapa,

oaia, capra, ceaua
ovulaie
- pisica, iepuroaica
de

Stadiul de proestru sau stadiul premergtor cldurilor se caracterizeaz prin dezvoltarea foliculilor ovarieni
care secret cantiti crescnde de estrogeni, hiperemia organelor genitale, creterea reactivitii uterului, dar de
scurt durat, creterea i nmulirea glandelor uterine i pregtirea lor in vederea funcionrii; la sfritul acestui
stadiu apare dorina de mpreunare.
Stadiul de estrus sau de calduri. In acest stadiu are loc maturarea foliculilor ovarieni urmata de secretia
maxima de estrogeni; la majoritatea speciilor (exceptie -vaca) in acest stadiu se produce ovulatia.
Mucoasa uterin se hiperemiaz, se hipertrofiaz prin creterea i nmulirea glandelor uterine. De
asemenea, se constat procese congestive i secretorii la nivelul cervixului i vaginului, iar printre labiile vulvare
se scurge mucusul caracteristic de clduri, (transparent, filant asemntor sticlei topite); cervixul este
ntredeschis, iar femela manifest dorina de mpreunare.
faza luteinic (progesteronic) caracterizat prin secreia mare de progesteron, care determin importante
modificri la nivelul aparatului genital i de comportament. Cuprinde stadiile de metestru i diestru (anestru).
Stadiul de metestru corespunde la majoritatea speciilor cu perioada de formare i cretere a corpului galben
ciclic, ce secret cantiti crescnde de progesteron. La vac n acest stadiul se produce ovulaia i apoi ncepe
formarea corpului galben. Sub aciunea progesteronului, scade reactivitatea uterului la palpare, iar mucoasa
uterin, din proliferativ se transform n proliferativ-secretorie, ca urmare a nmulirii i ramificrii glandelor
uterine, care ncep s secrete embriotrof (lapte uterin). Procesele infiltrative i proliferative de la nivelul
cervixului i vaginului se reduc, cervixul se nchide; dispare dorina de mpreunare. n cazul n care fecundaia nu
a avut loc, la sfritul acestui stadiu ncepe involuia glandelor uterine.
Stadiul de diestru (anestru) sau stadiul de linite, se caracterizeaz prin regresia corpului galben ciclic, iar
secreia scznd de progesteron stimuleaz secreia de FSH i acesta va duce la maturarea altor foliculi ovarieni.

Se produce regresia modificrilor proliferative de la nivelul tractusului genital, care au fost prezente n stadiile
anterioare. Denumirea de diestru este folosit de obicei pentru femele policiclice, iar cea de anestru pentru femele
cu ciclu sexual sezonier.
Modificrile aparatului genital n timpul ciclului sexual
n timpul ciclului sexual, la nivelul aparatului genital au loc o serie de modificri morfologice, structurale i
enzimatice, care au ca scop:
maturarea i eliminarea ovulei, apt pentru fecundaie;
pregtirea mucoasei uterine, n vederea asigurrii condiiilor de nidaie i dezvoltare a produsului de
concepie;
manifestarea dorinei de mpreunare necesar ndeplinirii actului sexual.
Aceste procese nu apar brusc, ci constituie faza final a unor modificri morfo-fiziologice, care au loc n
sfera genital, afectnd ovarul i cile
genitale.
4.
2.
1.
Modificri
ovariene.
La nivelul ovarului
au
loc
procesele de foliculogenezi
ovogenez, ovulaie (dehiscen
folicular) i formarea, creterea i
regresia corpului galben ciclic.
4. 2. 1. 1. Foliculogenez si
ovogenez.
Procesele de ovogenez i de
foliculogenez
se
desfoar
concomitent n timpul vieii intrauterine
i
constau ntr-o succesiune de modificri
care duc la formarea unei celule
germinative apte pentru fecundaie.
Ovulul ia natere din epiteliul
germinativ, care prolifereaz i
se
invagineaz n parenchimul ovarien sub
forma unor cordoane celulare,
denumite cordoanele lui Valentin
i
Pfluger. Aceste cordoane sunt formate
din dou feluri de celule: unele mai
mari numite ovogonii i altele mai mici
numite
celule
foliculare,
care
nconjoar ovogoniile. Aceste cordoane sunt fragmentate de esut conjunctiv rezultnd cuiburi de celule, care dau
natere unui folicul primordial. Acesta este alctuit dintr-o celul mare, globuloas, aezat central, care este
ovocitul i un strat de celule mici, cubice sau rotunjite, care nconjoar ovocitul i poart denumirea de celule
foliculare. La exterior foliculul primordial are o teac foliculara de tesut conjunctiv (fig. 4).
Fig. 4 Structura ovarului
Folicul primar
Folicul primordial
Folicul secundar

Folicul
tertiar
Folicul
tertiar
Corp
galben

efflorescent
8,9 Corp galben in regresie
10. Zona medulara a ovarului
11. Invelis de acoperire
12. Albuginee ovariena
13. Vase de sange

n timpul vieii intrauterine, ovogeneza se desfoar numai pn la stadiul de ovocit de ordinul I, urmnd
ca celelalte stadii de ovocit de ordinul II, ovotid i ovul s fie parcurse numai de ctre unele ovocite, n timpul
vieii sexuale ale femelei. Paralel cu modificrile ovocitului, au loc schimbri i ale foliculilor primordiali
(Figura 5 i 6).
Fig. 5. Foliculi ovarieni in diferite stadii
Dac n faza embrio-fetal iau natere zeci de mii de foliculi primordiali, care cuprind fiecare cte un
ovocit de ordinul I, n perioada postnatal, cea mai mare parte dintre aceti foliculi vor degenera ca urmare a
procesului de atrezie folicular. Aa de exemplu, s-a dovedit c la natere, o viic are n ovar circa 80.000
foliculi ovarieni primordiali, dar dintre acetia, circa 2.500 vor parcurge stadiile succesive pn la cel de folicul
dehiscent, n decurs de aproximativ 10 ani. La scofia de 9 luni, n ovar se gsesc circa 50.000 foliculi, pentru ca
la vrsta adult numrul acestora s scad la 16.000.
Foliculii ovarieni evolutivi, vor trece succesiv prin stadiile de: folicul primar, secundar (cavitar), matur
(dehiscent, de Graaf).
Foliculii primari au la exterior o membran vitroas, pe care sunt dispuse mai multe straturi de celule
foliculare de form poliedric; au dimensiuni mai mari dect foliculii primordiali i sunt lipsii de activitate
endocrin.
Foliculii cavitari (secundari) se formeaz din cei primari, prin multiplicarea celulelor foliculare i prin
apariia cavitii foliculare (antrum folicular), n care se acumuleaz lichidul folicular secretat de granuloas. Pe
msur ce cavitatea folicular crete, ovocitul nconjurat de mai multe straturi de celule foliculare, care formeaz

coroana radiata, este mpins la periferia foliculului. El rmne ataat la peretele folicular printr-un grup de celule
care formeaz cumulus ooforus sau discul proliger.
Treptat, din stroma ovarien, se formeaz peretele folicular, alctuit din dou teci: extern - cu celule
fuziforme i intern - cu celule poliedrice, ambele fiind puternic vascularizate. Dintre cele dou nveliuri, teaca
intern este cea cu potenialiti endocrine, ea secretnd hormoni estrogeni.
Foliculii cavitari pot evolua spre foliculi maturi, dar marea lor majoritate involueaz ca urmare a
degenerrii ovocitului i a celorlalte elemente celulare.
Foliculii maturi (de Graaf) au fost descrii pentru prima dat de ctre de Graaf, n anul 1672, deosebinduse de foliculii cavitari prin mrime i prin activitatea metabolic mai intens. Creterea foliculului ovarian se
datoreaza cantitii mai mari de lichid folicular secretat de celulele granuloasei, care sunt bogate n acizi nucleici.
Ovocitul foliculului matur crete n volum devenind cea mai mare celul din organism. Activitatea metabolic
mai intens are drept consecin biosinteza estrogenilor, care sunt secretai n cantiti crescnde.
Foliculul matur are aspecul unei vezicule pline cu lichid, ale crei dimensiuni variaz n funcie de specie
astfel: 15-20 mm la iap, 12-15 mm la vac, 7-8 mm la oaie, capr i scroaf, 2-3 mm la cea i pisic i 0,5-1
mm la iepuroaic.
n structura sa, un folicul matur cuprinde:
teaca extern, alctuit din fibre conjunctive i capilare sangvine, avnd rol nutritiv;
teaca intern alctuit din 2-3 straturi de celule epiteliale, cu rol endocrin; este bogat vascularizat i
ncrcat cu lipide, colesterol i gliceride;
membrana Slavjanski - o membran subire care separ teaca intern de granuloas;
granuloasa - format din mai multe straturi de celule poligonale, cu citoplasm clar, nucleu central i
bogat n AND; rolul ei este de a nutri ovocitul i de a secreta lichidul folicular.
Faza final de evoluie a foliculului matur o reprezint foliculul dehiscent, denumit i folicul preovulator,
deoarece urmeaz ovulaia sau dehiscena folicular. Foliculul dehiscent se deosebete de foliculul matur prin
urmtoarele:
are dimensiuni mai mari datorit acumulrii unei cantiti crescute de lichid folicular;
prezint o zon nconjurat de o reea vascular radial, denumit stigma, pe unde se va produce ovulaia;
secret cantiti mai mari de estrogeni, ceea ce determin intensificarea libidoului;
celulele granuloasei secret i progesteron
nainte de dehiscena folicular sau imediat dup aceasta, ovocitul de ordinul I se divide i d natere la
dou celule fiice - ovocitul de ordinul II i primul globul polar. Aceasta este o diviziune reducional
(heterotipic), iar celulele rezultate au nucleu haploid.
Dup ovulaie, n oviduct, nainte de ptrunderea spermatozoidului n ovul, ovocitul de ordinul II sufer a
doua diviziune de maturare heterotipic ecuaional, rezultnd ovula matur i cel de-al doilea globul polar.
Sensul normal de evoluie a foliculilor dehiscenti este ovulatia; cnd ovulaia nu are loc datorit unor
tulburri, foliculii dehiscenti sufer fie o transformare chistic, fie o atrezie folicular, devenind foliculi plisai,
care continu s secrete estrogeni; n ambele cazuri, ovocitul degenereaz.
Ovulatia
Ovulaia este procesul fiziologic ciclic, care const n eliberarea din foliculul matur a ovulului apt pentru
fecundaie. Acest proces ncepe odat cu instalarea maturitii sexuale i dispare nainte de climacterium, n
procesul ovulaiei se disting dou etape:
dehiscena folicular sau deschiderea foliculului ovarien matur n punctul de minim rezisten, denumit
stigm;
expulzarea ovocitului mpreun cu o cantitate de lichid folicular i cu coroana radiata.
Asupra mecanismului ovulaiei sau a factorilor care o determin s- au emis mai multe teorii.

Teoria enzimatic, bazndu-se pe cercetri recente de histochimie, biochimie i microscopie electronic

atest faptul c ovulaia se produce atunci cnd se realizeaz un anumit raport ntre FSH/LH, caracteristic fiecrei
specii. Aceasta s-ar explica astfel: foliculii ovarieni cavitari secret estrogeni sub forma beta-estradiolului, care
sufer un proces de oxidaie - estradiol-estron. Estrogenii oxidai sunt mai puin activi, dar sunt stimulogeni
pentru secreia de LH de ctre adenohipofiz. Cnd raportul FSH/LH ajunge la valoarea caracteristic speciei,
ovulaia se produce spontan. Alturi de aceti hormoni, se admite participarea la dehiscena foliclar i a LTHului, prin activarea unei enzime proteolitice din lichidul folicular.
Conform acestei teorii, se produce o depolimerizare a mucopolizaharidelor, ca urmare a aciunii
hialuronidazei i a colagenazei la nivelul peretelui folicular a crei rezisten scade considerabil.
Teoria endosmozei explic producerea ovulaiei prin creterea presiunii intrafoliculare, deoarece secreia
accelerat de lichid folicular de ctre granuloas destinde teaca extern. ntre cele dou teci foliculare apar spaii,
care cu puin timp nainte de ovulaie sunt invadate de capilare. Datorit strii de congestie puternic i stazei
venoase, aceste capilare determin o scdere a rezistenei peretelui folicular i ruperea acestuia sub influena
enzimei proteolitice din lichidul folicular.
Intervenia unui mecanism fibrilar de la suprafaa ovarului, activat de estrogeni, poate determina contracia
fibrelor musculare netede de la nivelul ovarului, provocnd ruperea foliculului matur. Studiile in vitro,
efectuate la femeie, maimu, pisic i cobi au confirmat existena fibrelor musculare netede ovariene,
deoarece s-au obinut rspunsuri contractile la ocitocin, vasopresin, acetilcolin i prostaglandin PGF 2a- Mai
muli cercettori arat prezena de celule musculare, att n stroma ovarien, ct i n imediata apropiere a tecii
foliculare. Din cercetrile recente ale lui Rocerto i col. (1969), reiese c o influen asupra contractibilitii
musculare ar avea catecolaminele.
Sintetiznd cele prezentate referitoare la mecanismul ovulaiei, se poate afirma c acest proces are loc sub
dependen neuro-endocrin la care i aduc contribuia i o serie de factori biochimici i fizici.
Importan practic prezint ns, momentul ovulaiei - corelat cu durata estrusului, acestea putnd
influena evident fecundaia. Acesta variaz n funcie de specie, astfel:
la vac - ovulaia se produce n stadiul de metestru, adic la 10ore dup ncetarea cldurilor;
la oaie i capr - ovulaia are loc cu cteva ore nainte de sfritul estrusului, care dureaz n medie 24 ore
i respectiv 40 ore;
la scroaf - la care estrusul dureaz 40-60 ore, ovulaia are loc ealonat dup 36 ore de la nceputul
estrusului;
la cea - care este un animal cu estru prelungit (circa 10-14 zile), ovulaia se produce n prima sau n a
doua zi de la nceputul receptivitii sexuale;
la iap - la care estrusul dureaz 2-9 zile, ovulaia se produce ntre a 3-a i a 6-a zi a estrusului; la circa 24
ore de la ovulaie iap nceteaz a mai avea simptome caracteristice de clduri;
la pisic i la iepuroaic - ovulaia este provocat de actul mperecherii, producndu-se dup acesta la 1012 ore, la iepuroaic i la 48 ore, la pisic.
La majoritatea speciilor, cu excepia iepei, ovulaia poate avea loc n orice punct de pe suprafaa ovarului,
n timp ce la iap dehiscena folicular se produce numai n fosa de ovulaie. Fig. 7

4.2.1.3. Formarea, creterea si regresia corpului galben ciclic.

Dup ovulaie, n cavitatea folicular rmne o cantitate de lichid folicular i peretele folicular. De
asemenea, se formeaz mici cheaguri de snge rezultate din coagularea sngelui provenit din ruperea capilarelor
tecale. Din toate aceste elemente, care vor suferi unele modificri, ia natere o nou formaiune denumit corpul
galben (corpus luteus, datorit culorii sale galbene-la majoritatea speciilor). Acesta este corpul galben ciclic sau
progestativ, n evoluia lui cunoscndu-se patru faze:
de formare a coagulului;
de organizare;
de eflorescen;
de regresiune.
Faza de formare a coagulului ncepe imediat dup dehiscena folicular i se caracterizeaz prin apariia
coagulilor rezultai dup ruperea capilarelor tecii interne a foliculului ovarien, care este bogat vascularizat.
Acetia se acumuleaz n fosta cavitate folicular i au un aspect gelatinos. n aceast faz, noua formaiune care
ia natere nu depete suprafaa ovarului.
Faza de organizare
cuprinde o serie de
modificri ale celulelor
granuloasei,
care
prin
metaplazie devin celule
luteale.
Acestea
se
nmulesc, cresc mult n
dimensiuni i se dispun dea lungul traveelor de esut
conjunctiv care provin din
esutul conjunctiv al tecii
interne. Concomitent, tot la
nivelul tecii interne iau
natere capilare sangvine
de neoformaie care vor
iriga corpul galben de la
exterior
spre
interior.
Datorit acestor travee
conjunctive i a dispunerii
celulelor
luteale,
pe
seciune corpul galben are
aspect radial cu o mic
cavitate central.
Faza de eflorescent
este caracteristic noii
formaiuni
pe
deplin
alctuite i n plin
activitate. Astfel, n acest
stadiu, corpul galben are la
exterior
o
capsul
conjunctiv provenit din
teaca extern a foliculului
ovarien i parenchimul
luteal spre interior. Celulele
luteale sunt bogate n
compui organici ca: acizi
nucleici,
lipoproteine,
colesterol,
glicogen,
vitamine
(n
special
vitamina C) i enzime, cum
ar fi: fosfataza acid i

alcalin, dehidrogenaza, adenozintrifosfataza, etc. Atinge dimensiunile maxime i la majoritatea speciilor

proemin la suprafaa ovarului.
n aceast faz activitatea secretorie a celulelor luteale este maxim i ca urmare acum se nregistreaz
nivelul cel mai ridicat de progestine. Se tie ns, c secreia lor a nceput nc nainte de ovulaie, prin
producerea unor cantiti mici de progestine, de ctre celulele granuloase ale foliculului preovulator. n paralel cu
secreia de progestine, celulele luteale tecale elaboreaz n continuare i mici cantiti de hormoni estrogeni.
Dac dup ovulaie are loc i fecundaia, corpul galben ciclic ajuns n faza de eflorescen continu s se
menin pe ovar i s secrete progestine pn la jumtatea gestaiei, el devenind corp galben gestativ. Dac nu se
produce fecundaia, corpul galben ciclic trece n cel de-al 4- lea stadiu, cel de regresie.
Faza de regresie se caracterizeaz prin degenerescena lipidic i fagocitarea celulelor luteale, prin
proliferarea esutului conjunctiv care devine preponderent fa de parenchimul luteal.
Treptat, dimensiunile corpului galben se reduc, se modific i culoarea lui, care n funcie de specie devine
alb-cenuie sau violacee i de aceea formaiunile care mai rmn pe ovar sub forma unui esut cicatricial poart
denumirea de corpi albicans sau corpi nigricans.
Regresia corpului galben este denumit i luteoliz i se datoreaza aa numitului efect luteolitic uterin,
care dup unii autori ar fi un complex format dintr-un hormon luteolitic uterin (U.L.H.) i prostaglandine PGF 2 a.
Se pare c un rol activ l are luteolizina secretat de endometrul intact, sntos.
Un proces de regresie asemntor are loc i la nivelul corpului galben gestativ, durata lui fiind variabil n
funcie de specie, ceea ce explic apariia cldurilor dup ftare la intervale diferite de timp.
Cnd regresia corpului galben ciclic depete 20-25 zile i a celui gestativ perioada optim de apariie a
ciclului estral postpartum, nseamn c acesta s-a transformat n corp galben patologic sau persistent. Aspectul
patologic se datoreaz secreiei continue de progestine care mpiedic secreia de F.S.H. i deci maturarea altor
foliculi ovarieni; ciclul sexual este astfel blocat n stadiul de diestru.
4.2.2. Modificrile cilor genitale femele n timpul ciclului sexual.
Att n faza estrogenic ct i n cea progesteronic a ciclului sexual, alturi de modificrile ovariene se
produc nsemnate modificri i la nivelul tractusului genital. Acestea se datoreaza n prima faz hormonilor
estrogeni, iar n cea de-a doua hormonilor progestageni.
Oviductele - n faza estrogenic se hiperemiaz, se congestioneaz i ca urmare, trompele uterine devin
turgescente i datorit esutului erectil ele i mresc consistena i nconjoar ovarul ca o plnie. i vor putea
ndeplini astfel rolul de a capta ovulele desprinse de pe ovar n timpul procesului de dehiscen folicular. n faza
progesteronic, celulele secretorii i intensific activitatea; lichidul rezultat, dei n cantitate mic, favorizeaz
deplasarea ovulei sau a zigotului pe traiectul oviductului spre uter.

Fig. 8

Uterul sufer importante modificri, n timpul ciclului sexual, att la nivelul mucoasei (endometru) ct i al
miometrului. Astfel, n prima faz a ciclului sexual, cea estrogenic, sub aciunea estrogenilor, endometrul se
hiperemiaz, se hipertrofiaz, se hiperplaziaz ca urmare a multiplicrii glandelor uterine. Prin cercetri
histochimice i biochimice, n aceast faz proliferativ, n celulele glandelor uterine au loc procese metabolice
de biosintez a unor compui cum ar fi: ribonucleoproteinele, glucoproteinele, glucidele, fosfolipidele; acestea se
acumuleaz spre polul apical al celulelor, de unde vor fi eliminate n lumenul glandular.
Sub aciunea tot mai intens a hormonilor estrogeni, celulele musculare se hipertrofiaz i capt o
contractilitate sporit. Ca urmare, la sfritul acestei faze, n stadiul de estrus, sensibilitatea uterului la aciunea
ocitocinei este maxim. Dac n acest stadiu, se va efectua monta sau nsmnarea artificial a femelei,
contraciile uterine intense vor favoriza naintarea spermatozoizilor spre oviduct, in vederea realizarii fecundatiei.
Fig. 9.
1 Epiteliu
2,3,4 Glande
5,6,7 Corion

Modificrile uterului, n faza progesteronic a ciclului sexual sunt de tip proliferativ-secretoriu. Ele se
caracterizeaz prin continuarea procesului de nmulire a glandelor uterine, care n acelai timp se i ramific.
Sub aciunea progesteronului, celulele glandulare i ncep activitatea secretorie, rezultnd laptele uterin sau
embriotrof. Consecina acestor modificri este ngroarea accentuat a mucoasei uterine, care datorit
multitudinii i ramificrii glandelor uterine capt un aspect dantelat.
Cele mai importante modificri biochimice care au loc la nivelul uterului se refer la urmtoarele
componente: enzime, acizi ribonucleici, glicogen, proteine.

Astfel, oxidoreductazele localizate

n mitocondrii i care intervin n
procesele de oxidoreducere celular, au
activitate maxim n faza proliferativsecretorie, cnd urmeaz s aib loc
nidaia. Peroxidaza crete de la nceputul
fazei proliferative pn la sfritul fazei
secretorii, cnd sufer o scdere
accentuat.
Aldolaza i dehidrogenazele au
activitate maxim la nceputul fazei
secretorii,
intervenind
n
sinteza
glicogenetic.
Acizii ribonucleici cresc evident n
timpul
fazei
proliferative,
fiind
indispensabili n activitatea mitotic i n
sinteza proteic.
Glicogenul apare la sfritul fazei proliferative i atinge nivelul maxim n cea proliferativ-secretorie, cnd
se gsete depozitat la polul bazal al celulelor glandulare. La sfritul fazei secretorii, glicogenul se deplaseaz
spre polul apical al acestor celule, de unde se elimin n lumenul glandular.
Cervixul. n faza estrogenic prezint modificri asemntoare endometrului, n sensul c mucoasa
cervical se hipertrofiaz, epiteliul se ngroa, iar glandele endocervicale i ncep treptat activitatea secretorie.
Secreia de mucus cervical devine maxim la nceputul fazei proliferativ-secretorii, dup care scade brusc.
Compoziia chimic a mucusului cervical se modific evident sub aciunea hormonilor estrogeni i
respectiv progestageni. Astfel, n faza estrogenic, crete coninutul n substane organice (mucin, fosfolipide,
mucopolizaharide, galactoz) i n sruri minerale (sodiu, potasiu). Datorit prezenei clorurii de sodiu i de
potasiu n cantiti sporite, ca i datorit depolimerizrii derivailor mucopolizaharidici i glucoprotidici, pus pe o
lam de sticl, mucusul cervical cristalizeaz asemntor unei frunze de ferig.
Cantitatea de mucus cervical crete de la faza estrogenic la cea luteinic, concomitent cu deschiderea
cervixului, la care i aduc contribuiile i contraciile musculare cervicale.
Vaginul. Cele mai importante modificri afecteaz mucoasa vaginal i mai ales n faza estrogenic. Sub
aciunea hormonilor estrogeni, predomin procesele proliferative, de hipertrofie, congestie i edemaiere a
mucoasei vaginale. Structurile bazale ale epiteliului vaginal se ngroa, iar straturile superficiale cresc in
inaltime, avand prezente picaturile de glicogen.
Fig. 10 Structura vaginului

n aceast faz, la unele specii (roztoare), are loc un proces intens de descuamare a epiteliului vaginal, de
cheratinizare a acestuia. Procesul poate fi pus n eviden prin observarea la microscop a unui frotiu din mucusul
vaginal, care n stadiul de estrus conine numeroase celule epiteliale cheratinizate (celule Schollen).
n faza progesteronic, la nivelul mucoasei vaginale are loc regresia epiteliului i scderea glicogenului
intracelular pn la dispariie.
Modificri de comportament n timpul ciclului sexual.
n cele dou faze ale ciclului sexual, sub aciunea hormonilor ovarieni specifici fiecrei faze, pe lng
importantele modificri de la nivelul aparatului genital se constat i un anumit comportament al femelelor.
Observnd modul de manifestare al femelelor pe parcursul celor patru stadii ale ciclului sexual se constat c, n
stadiul de estrus comportamentul femelelor difer de cel din celelalte stadii. Sub aciunea hormonilor estrogeni,
cu efect excitant asupra sistemului nervos central, femela n timpul estrusului este nelinitit, agitat, i
manifest evident dorina de mpreunare (libidoul). Astfel, cnd este n libertate caut masculul, se apropie de
acesta, ia poziia campat, caracteristic pentru mont i se las montat sau se las srit de alte femele aflate tot
n stadiul de estrus. Acest mod de manifestare este caracteristic femelelor cu sistem nervos echilibrat i
temperament vioi, n condiiile unei secreii normale de estrogeni. n cazul unei hiposecreii de estrogeni, libidoul
se exprim mai ters, ngreunnd depistarea femelelor n clduri.
n faza luteinic, datorit efectului inhibitor al progesteronului asupra sistemului nervos central, femelele
sunt linitite, i consum bine hrana, nu este prezent dorina de mpreunare.
4.4. Coordonarea neuro-endocrin a ciclului sexual.
Pe baza a numeroase cercetri experimentale s-a putut preciza c desfurarea normal a funciei de
reproducere la femele are o dubl subordonare, ea fiind sub dependen neuro-endocrin. La femele se impune cu
necesitate cunoaterea influenei sistemului nervos i a glandelor cu secreie intern asupra desfurrii ciclului
sexual, de aceea ne propunem prezentarea mecanismului de reglare neurohormonal a ciclului sexual.
n acest mecanism sunt angrenate urmtoarele componente:
un centru de comand reprezentat de scoara cerebral, hipotalamus i hipofiz;
cile de transmisie a mesajului de comand, reprezentate de neurosecreiile hipotalamice i hormonii
gonadotropi antehipofizari;
executorii sau organele int, reprezentate de ovar i uter.
Acest mecanism intr n aciune odat cu declanarea primului ciclu
sexual, adic atunci cnd att sistemul neuro-endocrin, ct i aparatul genital au ajuns la un anumit grad de
maturitate i de receptivitate, care permite interaciuni coralative ntre componentele acestui mecanism.
Astfel, scoara cerebral, prin centrul sexual, primete informaii prin stimulii externi (vizuali, auditivi,
olfactivi, termici) i prin stimulii interni (anumite mecanisme metabolice). Transmite excitaii (comenzi)
hipotalamusului, care prin nucleii neurosecretori elaboreaz F.S.H.-R.H. Sub influena acestuia, hipofiza secret
F.S.H., care ajungnd prin snge la ovar, determin maturarea foliculilor ovarieni. Concomitent crete cantitatea
de estrogeni, care sufer o degradare oxidativ reversibil, de la estradiol o estron. Dei aceti estrogeni oxidai
sunt mai puin activi, n cantitate mare ei stimuleaz hipofiza pentru secreia de L.H.
Acesta acioneaz sinergic cu F.S.H-ul asupra ovarului determinnd maturarea folicular i apoi ovulaia.
Scade evident cantitatea de estrogeni, ceea ce determin creterea secreiei de L.H. i secreia de L.T.H. Sub
aciunea L.H se formeaz corpul galben, iar L.H. i L.T.H. stimuleaz secreia de progesteron de ctre corpul
galben i mici cantiti de estrogeni.
n prezena progesteronului, estradiolul se degradeaz ireversibil pn la stadiul de estriol (estradiol ->
estron - estriol), care se acumuleaza.
Cantitile crescute de progesteron i de estriol inhib secreia de L.H. i L.T.H. i ca urmare scade
progesteronul.

La un nivel mai sczut al progesteronului se reia metabolismul oxidativ al estradiolului, apariia

estrogenilor oxidai care stimuleaz secreia de F.S.H i deci reluarea unui nou ciclu sexual.
Concluzionnd asupra coordonrii neuro-endocrine a ciclului sexual, subliniem urmtoarele aspecte:
declanarea primului ciclu estral i reluarea ritmic ulterioar depinde de o serie de factori: genetici (specie,
vrst, individ), interni (concentraia sngelui n hormoni gonadotropi hipofizari i hormoni ovarieni,
receptivitatea mucoasei uterine) i externi;
ntre diferitele componente ale mecanismului neuro-endocrin se transmit mesaje prin corelaie direct
(hipotalamus-hipofiz, hipofiz-ovar) i prin corelaie invers, feed-back, care poate fi intern (scurt) i extern
(lung) sau pozitiv i negativ;
nivelul progesteronului determin tipul de metabolism al estrogenilor i indirect secreia de neuro-hormoni
hipotalamici, fiind determinant n reluarea unui nou ciclu sexual.
Curs Reproductie 7

19.11.2013

Particularitatile ciclului sexual pe specii

Ciclul sexual la vaca
Vaca face parte din grupul femelelor policiclice cu ovulatie spontana, caldurile fiind prezente pe tot timpul
anului. Modificarile aparatului genital si de comportament au loc ritmic considerandu-se ca ciclul sexual dureaza
20 zile la primipare si 21 zile la vacile adulte, existand variatii intre 12 25 zile.
Din punct de vedere practic o importanta deosebita o are stadiul de estru si momentul ovulatiei. La vaca
estrul dureaza 24 h osciland intre 12 36 h, ovulatia avand loc la 10 14 h dupa inchiderea caldurilor, in
metestru.
Se apreciaza ca momentul reluarii caldurilor dupa fatare sau avort este diferit, astfel dupa fatare caldurile
reapar la un interval de 21-60 zile in functie de starea femelelor. Dupa avort, caldurile reapar dupa 21 zile la
avortul precoce, iar la cel tardiv ( a 2-a parte a gestatiei) caldurile sa reapara la diferenta dinte luna de gestatie in
care s-a produs avortul si durata totala a gestatiei.
Proestrul dureaza intre 3-4 zile, femela este linistita, consuma bine hrana, creste foliculul cavitar de ordin
II, se transforma in folicul matur sub influenta FSH-ului, incep contractiile uterine scazute, cervixul este
intredeschis, incep sa se produca cantitati reduse de mucus, prin examen transrectal se ovserva o usoara marire
uterului, se hiperemiaza mucoasa vaginala ( se inroseste ), apar epitelii descendente la nivelul vaginului, se
hiperemiaza vestibului vaginal iar la nivelul vulvei nu apar modificari.
Estru dureaza 12-36 h ( in medie 1 zi ), femela are un comportament caracteristic, manifesta libidou
crescut, vacile in calduri aflate in adapost sunt nelinistite, mugesc des, scade pofta de mancare urineaza des. Daca
sunt scoase din adapost sunt intr-o continua miscare, alearga si sar pe alte vaci iar la randul lor se lasa sarite de
alte animale. Atunci cand se apropie masculul i-au pozitia caracteristica pentru monta si o accepta. Femelele prea
grase , prea slabe sau cu productii mari de lapte manifesta semnele de estru foarte sterse.
Modificari foarte evidente au loc la nivelul ovarului, foliculul matur se transforma in folicul dehiscent,
produce cantitati mari de estrogen, foliculul poate fii palpat ( 1-1,5 cm) transrectal, poate produce hemoragii
usoare dar si un edem de calduri ( retentia de apa), incep sa se imulteasca glandele uterine la nivelul ovarului.
Cervixul este deschis permitand eliberarea de mucus de calduri, apare hiperemia si hiperplazia mucoasei
vaginale, mucusul de calduri tapeteaza mucoasa vaginala, apare tumefierea si hiperemia vulvei, iar la comisura
inferioara a vulvei apare mucus transparent.

Incep modificari ale glandei mamare care este edematiata, hiperemiata, productia de lapte se reduce,
coaguleaza usor la fierbere si creste secretia de sare. Dupa estru productia de lapte creste.
Metestru dureaza 8 zile, femela se linisteste, inceteaza secretia de mucus, la 10 14h are loc ovulatia.
Stadiul de fecunditate a ovulei este de cca 12 h iar capacitatea fecundanta a spermatozoizilor este de 24h, pentru
producerea fecundatiei este necesar ca vaca sa fie montata sau insamantata imediat dupa observarea semnelor de
calduri iar repetarea operatiuni sa se faca la 12h. dupa ovulatie incepe formarea corpului galben, mucoasa uterina
incepe sa produca embriotrof si se reduce edemul uterin.
Diestru dureaza 8 zile, corpul galben regreseaza, dispar modificarile cailor genitale si se reia ciclul de la
inceput. Daca a avut loc fecundatia se blocheaza ciclul sexual pe durata gestaiei.
Ciclul sexual la bivolita
Este o femela poliestrica cu ovulatie spontana la care caldurile se manifesta pe tot parcursul anului dar
exista si o tendinta de manifestare mai intensa a caldurilor primavara si toamna.
In general ciclul sexual la bivolita se aseamna cu cel de la vaca cu unele diferente:
- durata medie a ciclului sexual este de 25 zile cu variatii de 21-30 zile;
- caldurile au o perioada mai lunga 1-3 zile;
- dupa fatare apare la un inerval de 22-63 zile;
- bivolita manifesta puternic dorinta de impreunare astfel fiind depistate mult mai usor.
Ciclul sexual la oaie
Modificarile morfofiziologice si comportamentale al oilor pe parcursul ciclului sexual depinde de zona de
crestere si tipul morfo-productiv, astfel ca la majoritatea oilor si la cele crescute in zone temperate, caldurile apar
in sezonul de toamna, putand incepe la sf. lui augst pana in octombrie noiembrie. La unele rase de oi din zona
tropicala la cele englezesti de carne si la cele foarte prolifice, estrul poate sa apara pe toata durata anului.
Aspectul sezonier al ciclului sexual este influentat de ciclul noapte zi.
Durata ciclului sexual este mai scurta decat la toate celelalte specii domestice 16-17 zile cu variatii de 1420 zile.
Stadiile ciclului sexual au valorii medii: proestru 3 zile; estru 1-2 zile; metestru 8-10 zile; diestru 3
zile;
Ovulatia are loc cu 12h inainte de incetarea caldurilor. Oile aflate in calduri trebuie sa fie montate sau
insamantate imediat dupa descoperire.
Dupa fatare oile revin in calduri la 10-15 zile, daca intre timp miei au fost indepartati de la mama si oile au
fost tinute la comun cu berbeci care au rol de biostimulator.
La oile crescute in sistemle topicale pot sa apara caldurile dupa 6-8 saptamani. In zona temperata caldurile
apar la 5-8 luni dupa fatare.
Modificari ale aparatului genital
Proestru se formeaza 1-2 foliculi ovarieni, exista corpi galbeni involutivi de la caldurile anterioare, uterul
este hiperemiat si edematiat, iar cervixul se pregateste de secretii de mucus, apare mucusul vaginal.
Estru caracterizat prin cele mai evidente modificari morfostructurale si comportamentale. Pe ovar
proemina 1-2 foliculi ovarieni care au 1-1,3 cm, a 2-a zii se produce ovulatia, uterul este foarte congestionat si
edematiat, cervixul este deschis, secretia de mucus de calduri atinge maximul si se elimina pe la comisura
inferioara a vulvei, femela behaie mult, are un apetit capricios, scazut, de cele mai multe ori semnele de calduri
sunt sterse, din acest motiv se depisteaza femelele cu berbeci incercatori. Acestia sunt masculi vigurosi carora li
se ataseaza un sort din cauciuc inprmeabil de furou astfel incat berbecul sa nu poata realiza intromisiunea dar

pote depista femela in calduri. Dupa depistare oile sunt separate de card si montate sau insamantate. Operatiunea
se repeta la 10-12h.
Metestru femela este linistita, pe ovar se formeaza si se dezvolta corpi galbeni ciclici, apar la 3 zile dupa
ovulatie, o formatiune sferica care creste treptat si atinge marimea unui bob de mazare in ziua 11 dupa ovulatie.
Glandele uterine isi maresc lumenul si cresc cantitatea de embriotrof. Cervixul este inchis.
Diestru corpul galben regreseaza daca fecundatia nu a avut loc iar daca a avut loc se continua gestatia.
Ciclul sexual la capra
Este asemnator cu cel de la oaie cu cateva deosebiri :
- durata ciclului sexual este mai lunga: primipare 16-18 zile iar multipare 18-21 zile;
- estrul dureaza 2-3 zile;
- ovulatia se produce la sfarsitul caldurilor, din acest motiv se recomanda efectuarea montei in a 2-a zii a
caldurilor;
- dupa fatare caldurile reapar la 10-15 zile;
- manifestarea libidoului este mai evidenta decat la oaie, capra fiind mai agitata, se recunoaste mai usor
femela in calduri.
Ciclul sexual la scroafa
Este o femela poliestrica la care ciclul sexual se repeta pe tot parcursul anului, factori climatici, alimentatia
si intretinerea pot influenta durata ciclul sexual, media este de 20-21 zile, cu variatii cuprinse intre 18-25 zile.
Dupa fatare, caldurile reapar la 7-10 zile dupa intarcarea purcilor, deoarce in timpul alaptarii secretia mare de
prolactina (LTH), blocheaza secretia de FSH.
Proestru dureaza 3 zile, in ovar se intensifica procesul de crestere a foliculilor ovarieni, la fiecare ciclu
sexual sunt antrenati intre 10-30 foliculi ovarieni. Sub actiunea estrogenilor se produce hiperplazia si hiperemia
mucoasei uterine, apar contractiile uterine si ale cervixului dar de mica intensitate concomitent cu hiperemia
mucoasei vaginale si creste numarul de straturi de celule epiteliale la nivelul vaginului ( cca 8).
Estru dureaza 2-3 zile, scroafa se manifesta foarte evident, este agitata, nu se culca, sare cu membrele
anterioare pe peretii adapostului, consuma hrana capricios. In apropierea unui vier, manifesta sindromul de
imobilitate ceea ce demonstreaza ca apare ovulatia si femela accepta monta. Foliculi ovarieni se matureaza,
incepe ovulatia, aspectul ovarelor este asemanator cu un ciorchine. Ovulatia se produce esalonat din a 2-a
jumatate a caldurilor, contractiile uterine sunt dese, apare un edem uterin iar daca se face un frotiu vaginal se
observa o aglomeratie de celule leucocitare.
Metestru dureaza 7 zile, femela este linistita sub actiunea progesteronului, se formeaza corpi galbeni,
ovarul are aspect de nuca ( muriform ). Mucoasa uterina este palida, elastica scad secretiile vaginale, daca s-ar
face un frotiu din mucoasa vaginala apare un numar de straturi mai redus.
Diestru dureaza 8 zile, scade numarul de straturi epiteliale din vagin, in frotiul vaginal apar celule
descuamate. Metoda a fost pusa in evidenta in 1954 de Prof. Ciurea.
Curs Reproductie 8

26.11.2013

Ciclul sexual la iapa

Iapa este o femela poliestrica conditionat sezoniera in sensul ca daca femela beneficiaza de conditii optime,
manifesta ciclurile estrale pe tot parcursul anului. De obicei exista 2 sezoane primavara si toamna. S-a constatat
ca cele mai intense alduri se manifesta primavara in lunile martie-iunie, astfel ca iepele se dau la monta in aceasta
perioada si daca nu raman gestante vor manifesta calduri si toamna.
Durata ciclul sexual prezinta variatii foarte mari cuprinse intre 9-33 zile, totusi media este de 21 zile.

Durata stadiilor este de 4-8 zile proestru; 2-10 zile estru; 6-10 zile metestru si 2-5 zile diestru. Din cauza
acestor variatii foarte mari monta se executa cu pauze de 1 zii pe toata durata caldurilor.
Dupa fatare, caldurile reapar la 6-9 zile, asa numitele calduri de manz, aceste calduri durand intre 1-3 zile.
Proestru in ovar se dezvolta un folicul ovarian, mai rar 2, ce nu pot fii palpati deoarcece sunt formati in
zona medulara. La inceputul stadiului, ovarul are 4-5 cm si o greutate de cca 50-75g. in oviduct se dezvolta
celule prismatice ciliate, uterul este congestionat, cervixul este rigid, mucoasa vaginala este congestionata si
edematiata, femela este linistita si nu manifesta dorinta de impreunare.
Estrul se caracterizeaza prin cele mai evidente modificari organice si de comportament.
- la nivelul ovarelor se modifica forma acestuia, consistenta si topografia datorita dezvoltarii foliculului
ovarien, de la forma reiniforma apare ca o para cu o dimensiune de 7-8 cm si cu o greutate de 90-100 g.
- consistenta este elasitca inainte de ovulatie si flasca dupa ovulatie, isi modifica si topografia, deplasanduse spre marginea pubisului. Cu 1-2 zile inainte de la incetarea caldurilor are loc dehiscenta foliculara iar in fosa
de ovulatie se va forma corpul galben.
Uterul este marit, elastic si reactioneaza evident la palpare.
Cervixul este deschis, hipertrofiat, in deschiderea lui putandu-se introduce 2 degete. Glandele cercvicale
secreta mucus caracteristic de calduri, incolor, filant, ce se elimina pe la comisura inferioara a vulvei.
Mucoasa vaginala este umeda sticloasa si congestionata, clitorisul si vulva sunt tumefiate si hiperemiate.
Deosebit de evident este comportamentul iepei in calduri. Temperament vioi, nelinistita, in prezenta
masculului ridica si misca frecvent coada, departeaza si apropie ritmic labiile vulvare si proiecteaza spre exterior
clitorisul. Ia pozitie campata pentru monta si manifesta dorinta de impreunare. Totusi descoperirea femelei in
calduri se face la bara de incercare care este un paravan de lemn de 2 m latime si 1,2m inaltime, acoperit de paie
pentru a se evita accidentarea armasarului incercator. De o parte a paravanului se aduce femela, contentionata
pentru monta, iar de partea cealalta se aduce masculul incercator, contentionat cu un capastru dublu. Daca femela
este in calduri accepta masculul iar daca nu il va refuza incercand sa-l loveasca. Dupa monta este bine sa evitam
depistarea femelei in calduri timp de 3 saptamani, deoarece embrionul pluteste liber in cavitatea uterina si s-ar
favoriza avortul.
Metestrul se formeaza corpul galben progestativ, care ajunge la maxim in a 12-a zii , oviductele sunt in
stare de repaus, uterul isi pierde elasticitatea, devine flasc iar endometrul devine proliferativ secretoriu. Cervixul
se inchide, mucoasa vaginala este necongestionata, femela este linistita si dispare dorinta de impreunare.
Diestru stadiul de liniste caracteristic prin reducerea dimensiunilor si greutatii ovarului, incepe regresia
corpului galben, oviductele au celule epiteliale mici, uterul este flasc si fara edem, cervixul este inchis, mucoasa
vaginala este palida, femela este linistita si fara libidou.
Ciclul sexual la magarita
Este in mare parte asemanator cu cel al iepei cu unele deosebiri:
- durata medie a ciclul sexual este de 21-28 zile, durata estrului este intre 2-5 zile, dupa fatare, caldurile
reapar dupa 17-18 zile. Manifestarea caldurilor este mai putin evidenta decat la iapa iar ovulatia se produce cu
12-14h inainte de inceperea caldurilor.
Ciclul sexual la catea
Cateaua este o femela mono sau diestrica sezoniera, intr-un sezon de calduri poate manifesta 1 sau 2 cicluri
estrale: primavara februarie martie si toamna septembrie.
La animalele de rasa apare o tendinta de stergere a caracterului sezonier si se poate spune ca ciclul sexual
poate dura intre 3-6 luni.

Proestru dureaza 7-14 zile, femela este nelinistita, prezinta un inceput de edem vulvar si scurgeri
sangvinolente cu multi feromoni. Prin acest miros caracteristic sunt atrasi masculi, in prima faza femela este
agresiva fata de acestia apoi spre sfarsitul fazei devie prietenoasa acceptand masculul.
Estru incepe cam cu 1-2 zile inainte de terminarea scurgerilor si are o durata de 4-15 zile, femela este
agitata, cauta masculul, organele genitale externe sunt tumefiate, dupa 2 zile de la acceptarea primei monte
incepe sa se produca ovulatia care se realizeaza succesiv pe parcursul a 2-5 zile, femelei ii scade treptat libidoul,
ea putand fii montata de masculii insistenti.
La femelele care nu au ramas gestante poate sa apara pseudo-gestatia si pseudo-lactatia.
Metestru si Diestru pot avea 1-2 luni estru si 2-3 luni diestru cand femelele sunt linistite si dispar
modificarile de la nivelul organelor genitale externe.
Ciclul sexual la pisica
Pisica este o femela districa sezoniera, avand 2 sezoane de reproducere, unul spre sfarsitul ierni si inceputul
primaverii si altul spre sfarsitul verii si inceputul toamnei.
Ca urmare putem spune ca durata ciclului sexual este de 5-6 luni. La pisica ciclul sexual este blocat in faza
foliculara deoarece ovulatia este provocata de actul montei producandu-se la 24h dupa imperechere. Daca
ovulatia nu este urmata de fecundatie, urtmeaza o faza luteala lunga cu un metestru de 10-20 zile si un diestru de
20-30 zile. Dupa care caldurile reapar la un interval cuprins intre 1-2 luni.
Estrul pisica este prietenoasa, refuza hrana, se freaca cu gatul de obstacolele din jur, emite tipete
caracteristice, uneori prezinta o excitatie foarte puternica asemanatoare cu cea din cazul turbarii. Pisica nu
accepta masculul decat in faza de calduri. La intromisiune emite un tipat iar la indepartarea cotoiului, pisica
schiteaza un atac apoi se rostogoleste si si linge vulva.
Ciclul sexual la iepuroaica
Iepuroaica domestica este o femela poliestrica cu manifestarea caldurilor pe tot timpul anului dar cu o
perioada de repaus la sfarsitul verii. La iepuroaica salbatica, intanlim ciclu sexual sezoniercu manifestarea
caldurilor in februarie mai.
In ovarele iepuraoaicei exista in permanenta foliculi ovarieni maturi ceea ce inseamna ca ciclul sexual este
blocat in faza foliculara impartit in 2 stadii: proestru 5-6 zile si estru 3-10 zile.
Proestru incepe dezvoltarea foliculilor ovarieni, apare hiperemia organelor genitale, edematierea
mucoaselor cailor genitale, imultirea glandelor uterine si spre sfarsit apare dorinta de impreunare.
Estru se produce maturarea foliculara, hiperemia si proliferarea mucoasei vaginale, apar celule
cheratinizate, se dezvolta mameloanele, femela este agitata, accepta masculul. Daca nu are loc monta, foliculi
maturi persista un timp, dupa care intra in regresie si sunt inlocuiti cu alti foliculi. Acest fapt explica de ce
iepuroaica se gaseste timp de mai multe saptamani in estru gata sa fie montata.
Dupa fatare iepuroaica manifesta calduri la 1-3 zile, ovulatia are loc la 12h dupa imperechere.
Metestru se dezvolta corpii galbeni, putand exista 2 situatii:
- cand ovulele sunt fecundate, corpi galbeni intra in actiune si blocheaza secretia de FSH, progesteronul
stimland glandele endocrine si mamare.
- cand ovulele nu sunt fecundate, corpi galbeni incep sa regreseze, inceteaza secretia de mucus, dispare
hiperemia cailor genitale si dispare libidoul.
Diestru- corpii galbeni regreseaza in decurs de 10 zile, dupa care se instaleaza o stare de liniste.
Curs Reproductie 9

03.12.2013

Capitolul 5. COMPORTAMENTUL SEXUAL LA MASCULI

Studiul comportamentului animalelor, n general (etologia) i al comportamentului sexual, In special
reprezint o preocupare important, dovad fiind i faptul c acesta a constituit tematica n cadrul unor congrese
internaionale de reproducie i nsmnri artificiale. Conceptul de comportament sexual la masculi se refer la
dou aspecte i anume: reflexele sexuale i potena sexual.
Reflexele sexuale sunt reflexe nscute i prezint anumite particulariti legate de: specie, individ, tip de
sistem nervos, condiii de hrnire i ntreinere, sistemul de reproducere practicat (mont sau nsmnri
artificiale), intensitatea folosirii la reproducie a masculului, etc.
Potena sexual, reprezint capacitatea masculului de a efectua mai multe ejaculri succesive i se poate
aprecia prin testul epuizrii masculului (depletion test); este influenat de aceiai factori ca i reflexele sexuale.

5.1.

Reflexele sexuale.
Reprezint reflexe nscute care se manifest la masculi att n prezena femelelor n clduri, ct i n
cazul folosirii lor la nsmnri artificiale, n etapa de recoltare a spermei.
Specialitii apreciaz existena a 5 reflexe sexuale: de apropiere, de erecie, de salt, de intromisiune i de
ejaculare.

5.1.1.

Reflexul de apropiere.
Reprezint totalitatea manifestrilor de comportament ale masculului n prezena unei femele n clduri
sau la intrarea n sala de recoltare. Acest reflex se produce datorit atractanilor sexuali emii de femelele
receptive sau ca urmare a formrii unor reflexe condiionate n perioada de obinuire a masculilor care urmeaz
a fi folosii la nsmnai artificiale. Impulsurile pornite de la femele sau din sala de recoltare, acioneaz asupra
receptorilor olfactivi, optici i auditivi ai masculului. Un rol particular n manifestarea acestui reflex l au
semnalele olfactive, datorate feromonilor.
La majoritatea speciilor, masculul se apropie de femel, realizeaz frecvente contacte nazo-nazale i nazovulvare, o mpinge uor cu capul n regiunea flancului sau pe latura inferioar a abdomenului, apoi manifest un
rictus caracteristic al buzei superioare ridicnd i capul.
n cazul recoltrii spermei cu vaginul artificial, reflexul de apropiere este modificat, n sensul c masculul
introdus n sala de recoltare se apropie de manechinul pe care va face saltul.

5.1.2.

Reflexul de erecie.
Reflexul de erecie const n totalitatea modificrilor de form, mrime i consisten care determin
ngroarea, alungirea i rigidizarea penisului, astfel nct masculul s poat efectua ulterior intromisiunea n
vaginul femelei montate sau n vaginul artificial.
La unele specii, erecia se datoreaz afluxului crescut de snge n penis ca urmare a unei vasodilataii
peniene. esutul spongios i corpii cavernoi se ncarc cu snge n urma stazei venoase, provocat de
contraciile muchilor bulbo i ischio-cavernoi. Acumularea de snge, alturi de aciunea unor grupe de muchi
penieni, induce ngroarea, rigidizarea, alungirea i proiectarea penisului n afara furoului; la unele specii erecia
i n special alungirea i exteriorizarea penisului se produc prin desfacerea S-ului penien (rumegtoare, vier).
Erecia este un reflex nscut, care se desfoar sub coordonarea sistemului nervos central. Senzaiile
auditive, vizuale, olfactive, tactile ajung pe cale centripet la scoara cerebral, de unde pleac impulsuri
nervoase, pe cale centrifug, la centrul ereciei, situat n mduva sacral, n dreptul vertebrelor Si, S 2 i S3. De
aici, comanda efectoare, ajunge la penis, prin intermediul primelor trei perechi de nervi sacrali, producndu- se
dilatarea vaselor peniene i contracia muchilor bulbo i ischio- cavernoi.

Dar, erecia poate fi provocat i prin excitarea mecanic a receptorilor aflai n tegumentul penien. De
asemenea, excitarea electric a centrului nervos sacral, produce erecia.
Excitabilitatea centrului ereciei este coordonat neuro-endocrin. Dac scade secreia de hormoni
androgeni erecia se diminueaz sau dispare; n caz de senilitate, erecia se produce din cnd n cnd, pn
dispare complet. Unele substane medicamentoase afrodisiace i parasimpaticomimetice favorizeaz erecia, iar
anafrodisiacele inhib erecia. Opiul i derivaii lui acioneaz prin diminuarea excitabilitii scoarei cerbrale i
ca urmare, nu se transmite comanda spre centrul sacral al ereciei. Bromurile n doze terapeutice inhib centrii
corticali, scznd excitabilitatea sinapselor neuromusculare efectoare i erecia nu se mai produce normal. Strile
febrile, emoiile puternice, durerea, etc., frneaz erecia.

5.1.3.

Reflexul de salt.
Este tot un reflex nscut, cunoscut i sub denumirea de cuprindere sau mbriare. Saltul este considerat
tot reflex necondiionat, dar nespecific. Este nscut deoarece masculii tineri ncearc s monteze orice femel,
efectund saltul i pe masculi. Deoarece numai femelele n clduri accept mbriarea, la masculi se creaz un
reflex condiionat la starea de clduri a femelelor.
Dup efectuarea saltului, masculul fixeaz femela cu membrele anterioare i execut micri caracteristice
de cutare cu penisul a organelor genitale externe ale femelei.
Dup timpul de efectuare a mbririi, aceasta poate fi:

normal, cnd se produce la scurt timp dup erecie;

- rapid, cnd se produce naintea ereciei (aa cum se ntmpl la armsarii prea nervoi);
- tardiv, cnd se execut la un interval mare de timp de la erecie (la masculii btrni, la cei subnutrii).
Reflexul de mbriare este nespecific, adic masculul poate executa saltul pe femele din alte specii
(taurul pe bivoli, armsarul pe mgri, cocoul calc raa, etc).
n cazul masculilor folosii la nsmnri artificiale, se formeaz un reflex condiionat de loc, iar
schimbarea locului de recoltare i a ambianei pot duce la formarea unui reflex negativ, de inhibare. De
asemenea, masculul se inhib, neputnd executa saltul, n cazul unor afeciuni ale bazinului, a unor artrite ale
membrelor posterioare sau n cazul unor afeciuni podale.

5.1.4.

Reflexul de intromisiune.
Este denumit i reflex de mperechere sau coit; este un reflex nscut, i const n introducerea penisului n
vaginul femelei, dup executarea saltului. mperecherea este condionat de erecie i salt i favorizat de poziia
uor cifozat a femelei, de mucusul de clduri, care tapeteaz pereii vaginului i de secreiile glandelor bulbouretrale.
Crearea unor condiii asemntoare celor din vaginul femelei n clduri a creat posibilitatea recoltrii
spermei cu vaginul artificial. Reuita recoltrii n acest caz depinde de reproducerea temperaturii, presiunii i
lubrifierii n vaginul artificial, ca i de pregtirea i manipularea corect a acestuia. Uneori pot s apar procese
inhibitorii ale intromisiunii ca urmare a pregtirii i manipulrii incorecte a vaginului artificial, a schimbrii
locului i a tehnicianului recoltator, a bruscrii masculului n timpul recoltrii, etc. n astfel de cazuri, masculii se
las n repaus o perioad de timp, apoi se folosesc la mont i treptat se revine la recoltarea cu vaginul artificial,
dup ce s-au eliminat cauzele inhibitorii.

5.1.5.

Reflexul de ejaculare.
Reflexul de ejaculare este un reflex nscut, care const n depunerea spermei n cile genitale femele sau
n vaginul artificial.Dup intromisiune, masculul efectueaz cteva micri caracteristice de pistonare a
trenului posterior i implicit de propulsie i revenire a penisului n vagin. Senzaiile de temperatur, de presiune

i cele tactile recepionate de terminaiile nervoase de la nivelul mucoasei peniene, se transmit la scoara
cerebral i de aici la centrul ejaculrii, situat n mduva lombar, la nivelul vertebrelor L2, L3 i L4. De aici, prin
plexul lombar i hipogastric sunt transmise impulsuri nervoase la musculatura neted din pereii cilor
spermatice, ale cror contracii succesive mping treptat masa seminal spre exterior. Centrul nervos al ejaculrii
din mduva lombar, poate fi excitat cu ajutorul curentului electric (cu aparatul electroejaculator), metoda
putnd fi folosit pentru recoltarea spermei la berbeci, taur i vier.
n timpul ejaculrii se formeaz sperma, din amestecul spermatozoizilor cu secreiile epididimului i ale
glandelor anexe ale aparatului genital mascul. Amestecul componenilor spermei se realizeaz n uretra
membranoas, naintea sfincterului striat. Contraciile sincrone ale muchilor ischio-cavernoi, bulbo-cavernoi
i traversului superficial al penisului, contribuie la forarea sfincterului striat i proiectarea spermei cu presiune
n cile genitale femele sau n vaginul artificial. Aceste contracii determin ejacularea spontan la rumegtoare
i ejacularea fracionat la armsar, vier i cine.
Se apreciaz c n timpul ejaculrii exist mai multe faze. Astfel, odat cu erecia, glandele din mucoasa
uretral produc o secreie care umecteaz i cur canalul uretral de picturile de urin. naintea ejaculrii
propriu-zise, secreiile glandelor bulbo-uretrale sunt eliminate, avnd rolul de a cura uretra i a umecta glandul
pentru uurarea intromisiunii. Urmeaz apoi eliminarea unui lichid dens, bogat n spermatozoizi, amestecat cu
secreiile prostatei i ale glandelor seminale.

5.2.
Factorii care influeneaz desfurarea reflexelor sexuale.
Reflexele sexuale fac parte din grupa reflexelor nscute, necondiionate, desfurarea lor avnd loc sub
influena sistemului nervos i a hormonilor sexuali, care menin reactivitatea sistemului nervos i stabilesc un
anumit grad de excitabilitate a acestuia.
n baza declanrii reflexelor sexuale stau senzaiile vizuale, auditive i olfactive, care ajung la scoara
cerebral. De aici pleac impulsuri spre hipotalamus i hipofiz, care prin hormonii adenohipofizari, va stimula
funcia endocrin a gonadelor; hormonii gonadici (androgeni) particip la producerea reflexelor sexuale.
n timpul vieii masculului, peste reflexele nscute se suprapun reflexe condiionate (dobndite). Acestea
se formeaz sub influena condiiilor de via (alimentaie, ntreinere, exploatare), putnd s dispar sau s
reapar n timpul vieii animalului. Pe baza reflexelor sexuale condiionate se poate realiza recoltarea spermei cu
vaginul artificial, cnd pregtirea i manipularea lui sunt corespunztoare.
n cazul pregtirii defectuoase a vaginului artificial, a tehnicii de recoltare greite, a bruscrii masculului
sau n cazul montrii unor femele retive sau a unor femele care nu sunt n clduri, se pot forma reflexe
condiionate negative, ceea ce mpiedic folosirea masculilor la reproducie.

5.3.
nervos.

Corelaia dintre comportamentul sexual si tipul de sistem

Manifestarea reflexelor sexuale ca durat i intensitate depinde de tipul de sistem nervos i de

temperamentul masculului i ca urmare acesta are un anumit comportament n timpul montei sau al recoltrii.
Astfel, animalele cu sistem nervos echilibrat pot avea temperament vioi sau linitit i ca urmare
comportamentul sexual are urmtoarele caracteristici:
-

animalele cu sistem nervos echilibrat i temperament vioi:

- se excit repede;
- execut monta energic;
- au poten ridicat;
sunt receptive la formarea reflexelor condiionate i de aceea trebuie acordat o atenie deosebit n cazul
folosirii lor la nsmnri artificiale, pentru c datorit unor greeli se pot forma cu uurin reflexe

condiionate negative.
animalele cu sistem nervos echilibrat i temperament linitit:
- necesit un timp mai lung pentru excitaie;
- au reflexe sexuale normale;
- efectueaz monta corect;
- reflexele condiionate se formeaz mai greu (n cazul folosirii la nsmnri artificiale trebuiesc
obinuii cu recoltarea, cu mai mult rbdare).
Exist i animale cu tip de sistem nervos dezechilibrat i cu dou tipuri de temperament: nereinut i slab,
iar comportamentul sexual este diferit, i anume:
-

animalele cu sistem nervos dezechilibrat i temperament nereinut:

reflexele sexuale se desfoar foarte rapid i sunt bine exteriorizate;
- se excit foarte repede;
- execut energic monta;
- au poten redus;
- reflexele de inhibare n condiii noi sunt reduse sau absente;
- se epuizeaz repede scznd perioada de folosire la mont;
- devin retive i de aceea trebuiesc luate msuri severe pentru evitarea accidentelor n timpul montei sau
recoltrii.
- animalele cu sistem nervos dezechilibrat i temperament slab:
- reflexele sexuale se declaneaz greu;
- se excit greu;
- execut monta cu dificultate;
- sunt animale fricoase, refuznd monta n prezena persoanelor strine, a zgomotelor sau cnd femela este
nelinitit;
- accept greu vaginul artificial;
- sunt eliminate de la reproducie.
5.4. Particularitile reflexelor sexuale pe specii.
5.4.1. Taur.
Comportamentul sexual la taur are diferite grade de intensitate n funcie de anumite momente i anume:
-

nainte de mont sau recoltare cu vaginul artificial: reprezint modul de manifestare la vederea vacii sau
la intrarea n sala de recoltare, finaliznd prin producerea ereciei;
n timpul montei sau al recoltrii: taurul efectueaz saltul pe vaca n clduri sprijinindu-i membrele
anterioare pe regiunea alelor femelei,

cu penisul n erecie caut organele genitale externe i apoi face intromisiunea, urmat rapid de ejaculare.
Asemntor se comport i n cazul recoltrii cu vaginul artificial, n sensul c execut saltul pe
manechin, cu sprijinirea membrelor anterioare tot n regiunea alelor i dup ce tehnicianul recoltator i
dirijeaz penisul n vaginul artificial, ejaculeaz;
- dup mont: taurul coboar de pe femel sau manechin i i manifest dorina de repetare a actului
sexual. Pe aceasta se bazeaz i practica de a face 2 recoltri succesive, la interval de 10-15 minute.
De subliniat este faptul c peste reflexele sexuale nscute se suprapun reflexele condiionate determinate
de diferii stimuli externi, care acioneaz repetat, treptat, pn se fixeaz i determin rspunsuri asemntoare
celor caracteristice reflexelor necondiionate. Astfel, a aprut posibilitatea utilizrii taurilor la nsmnri
artificiale, care impun formarea unor astfel de reflexe condiionate pozitive.
Reflexul de apropiere este prezent, dar mai puin exteriorizat fa de alte specii. Se bazeaz pe excitaii
vizuale opto-sexuale datorit crora taurul se apropie de vaci i juninci, indiferent dac acestea sunt n clduri
sau nu. Spre deosebire de alte specii, la taurine nu exist un joc precopulator propriu-zis (A.T. Bogdan).

Reflexul de erecie este un reflex sexual necondiionat, care influeneaz direct reflexul de intromisiune i
indirect pe cel de ejaculare, acestea putnd fi att necondiionate, ct i condiionate.
La taur, erecia se produce datorit unui aflux abundent de snge, consecutiv unei vasodilataii pronunate,
care umple cu snge arterial corpii cavernoi ai penisului i esutul spongios al uretrei. Concomitent se produc
compresiuni asupra vaselor din circulaia de ntoarcere i are loc contracia muchilor ischio i bulbo-cavernoi,
ceea ce duce la tergerea dublei flexiuni sigmoide (S penien). n acelai timp are loc i relaxarea muchilor
retractori ai furoului, astfel nct organul copulator se poate exterioriza. Toate aceste fenomene se produc ca
urmare a impulsurilor nervoase pornite din centrul ereciei i ajunse la nivelul formaiunilor respective.
n mod natural, erecia se declaneaz datorit prezenei femelei n clduri. La taurii folosii la nsmnri
artificiale, se creeaz un reflex condiionat i erecia se declaneaz la observarea ambianei specifice din sala de
recoltare i la vederea tehnicianului recoltator.
Erecia poate avea loc uneori i din cauza unor stri patologice, datorit administrrii de substane
afrodisiace sau dimpotriv, poate fi abolit sub aciunea unor substane anafrodisiace (bromuri, sruri de mercur
sau de plumb).
Durata ereciei la taur este de circa 2 minute (Lunca N, 1967) i depinde de nivelul hormonilor androgeni
din organism.
Reflexul de mbriare este un reflex sexual nscut i se manifest n prezena vacilor n clduri, deoarece
celelalte nu accept masculul. La taur acest reflex este nespecific, el putnd efectua saltul pe un alt taur sau
bivoli. Aceast lips de specificitate a reflexului de mbriare, d posibilitatea recoltrii spermei cu vaginul
artificial, metod ce impune efectuarea saltului pe un manechin.
n cazul mperecherii naturale, saltul este urmat imediat de intromisiune n timp ce, n cazul nsmnrilor
artificiale se poate aplica procedeul de efectuare a unui salt n gol, adic dup efectuarea saltului pe manechin
taurul este obligat (cu ajutorul bastonului de condus) s coboare, se plimb puin n sala de recoltare i apoi este
din nou condus spre manechin, pe care efectueaz un alt salt i tehnicianul recoltator i dirijeaz penisul n
vaginul artificial, pentru a se produce i ejacularea.
S-a observat, c prin aplicarea acestui procedeu, crete volumul ejaculatului. Trebuie, ns, s se evite
formarea unui reflex negativ, datorat unor accidente din timpul montei sau recoltrii.
Dar, reflexul de mbriare se poate desfura cu dificultate sau chiar poate fi abolit, n cazul unor stri
patologice, cum ar fi: anchiloza coloanei vertebrale, artrite ale jaretului, miozite, afeciuni podale, n cazul unor
defecte de aplomb sau unei greuti corporale prea mari, datorat ngrrii sau defectului de abdomen de paie.
De aceea, n cazul admiterii taurilor la reproducie, indiferent de modul lor de folosire (mont sau
nsmnri artificiale) trebuie s se acorde o atenie deosebit integritii i strii de sntate a trenului posterior,
ca i corectitudinii aplomburilor. Nu vor fi admii taurii cu aplomburi sub el dinapoi sau cu lab de urs i
nici cei prea grai.
Reflexul de intromisiune const n introducerea penisului, aflat n erecie n vagin (natural sau artificial) i
efectuarea unor micri caracteristice de pistonare, nsoite de tahicardie i tahipnee. Acest reflex nscut poate
fi diminuat ca intensitate la taurii inui n acelai grajd cu vacile, dar poate fi chiar abolit datorit pregtirii
necorespunztoare a vaginului artificial, comportrii brutale a tehnicianului n timpul recoltrii, schimbrii slii
de recoltare, prezenei persoanelor strine.
Reflexul de ejaculare este tot un reflex nscut, care la taur se produce foarte repede dup intromisiune
(cteva secunde), deoarece impulsurile nervoase aferente de la terminaiunile nervoase ale penisului (care
recepteaz excitaiile termice, de presiune i tactile din vagin) spre centrul lombar al ejaculrii i impulsurile

nervoase eferente de la acest centru ctre musculatura cilor spermatice i a glandelor anexe se transmit foarte
rapid.
Comanda motoare de la centrul ejaculrii ctre aceste formaiuni musculare se face simultan i ca urmare,
ntreaga cantitate de sperm este eliminat odat, nu fracionat ca la alte specii.
La taurii tineri inui n stabulaie poate aprea o perversiune sexual -masturbaie, cnd ejacularea se
produce prin frecarea penisului de teaca furoului sau de abdomen. Aceasta poate duce la epuizare sexual i de
aceea trebuie prevenit prin evitarea stabulaiei prelungite i micare n aer liber; combaterea acestui viciu se
face prin administrarea de substabe afrodisiace (bromuri).

5.4.2.

Armsar.
Reflexele sexuale la armsar sunt uor de observat deoarece sunt foarte bine exteriorizate.

Reflexul de apropiere const n manifestarea unei stri de agitaie evident n prezena iepei, necheaz
frecvent, adulmec regiunea vulvar a femelei, iar dup cteva minute ia un contact nazo-nazal, o muc uor de
cap, gt, coapse i prezint un rictus caracteristic al buzei superioare.
Durata reflexului de apropiere este mai mic la armsarii aduli- circa 2 minute (care au experien
sexual) i mai mare la cei tineri (fr experien sexual) - 2,5 pn la 10 minute.
Reflexul de erecie se manifest n dou faze:
-

preerecie-ncepe din momentul n care armsarul simte prezena iepei de la distan; penisul se
exteriorizeaz din furou mai mult de jumtate, ncepe s se rigidizeze i i mrete dimensiunile (n
special grosimea), datorit afluxului sanguin de la nivelul corpilor cavernoi i al esutului spongios al
uretrei extrapelvine;
erecia popriu-zis se realizeaz numai dup intromisiune.
Reflexul de mbriare se desfoar energic, armsarul se
sprijin cu membrele anterioare pe crupa iepei; n acelai timp o muc uor de regiunea coamei. Face
cteva micri de cuprindere a crupei i apoi ia poziia pentru intromisiune. Timpul de la observarea iepei i
pn la efectuarea saltului, la armsarii aduli variaz ntre 4 secunde i 20 minute (Wierzbovski-citat de A. T.
Bogdan, 1981).
Reflexul de intromisiune. Deoarece armsarul are o erecie incomplet, introducerea penisului n vaginul
iepei este realizat cu ajutorul unei persoane. Dup intromisiune armsarul face cteva micri caracteristice de
pistonare i datorit excitaiilor tactile, termice i de presiune din vagin, se produce erecia total. n acest stadiu,
glandul penien este puternic tumefiat, cu diametrul de 12-14 cm i n form de ciuperc. Durata acestui reflex
este cuprins ntre 7-26 secunde (Wierzbovski).
Reflexul de ejaculare. Ejacularea la armsar se produce fracionat n trei faze:
-

prespermatic-cnd se elimin secreia glandelor uretrale, care are aspect apos i este lipsit de
spermatozoizi;
spermatic-secreia este bogat n spermatozoizi;
postspermatic-secreia glandelor seminale i un numr redus de spermatozoizi, care au rmas pe
traiectul uretrei i are aspect mucos.
n timpul ejaculrii armsarul este linitit i nu mai efactueaz micri de pistonare. Imediat dup
ejaculare, coboar de pe iap, iar penisul este retras n furou.

5.4.3.

Berbec.

Reflexul de apropiere const n apropierea berbecului de oaia n clduri ca urmare a cutrii ei n crd;
aceasta se mai numete i descoperirea oii n clduri, avnd o importan practic deosebit, deoarece se tie
c semnele de clduri la oaie sunt foarte terse. Un semn caracteristic al atraciei sexuale pentru oaie, este
adulmecarea acesteia i apropierea concomitent cu ridicarea capului i gtului i manifestarea rictusului
caracteristic al buzei superioare.
Abordarea oii n clduri se face prin lovirea uoar a acesteia cu capul i apoi cu unul dintre membrele
anterioare n regiunea abdominal.
Reflexul de erecie. Se manifest printr-o mrire redus a volumului penisului, ca urmare a unui aflux
crescut de snge la nivelul corpilor cavernoi, proiectarea penisului n afara furoului, ca urmare a tergerii
flexiunii sigmoide. O caracteristic a ereciei la berbec, o reprezint ntinderea apendicelui vermiform i
ndeprtarea lui de gland, urmat de efectuarea unor micri ondulatorii neregulate ale acestui apendice.
Reflexul de mbriare const n saltul berbecului pe oaia n clduri i cuprinderea crupei acesteia ntre
membrele anterioare. Este un reflex nscut specific, berbecul neefectund saltul dect pe femelele n clduri.
Aceasta genereaz unele dificulti n cazul recoltrii spermei cu vaginul artificial, deoarece drept manechin nu
poate fi folosit dect o oaie n clduri. n timpul saltului, berbecul se sprijin cu membrele anterioare pe crupa
femelei, i alungete gtul sprijinindu-l mpreun cu capul, pe femel.
Reflexul de ntromisiune const n cutarea fantei vulvare cu vrful penisului aflat n erecie i printr-o
micare energic a trenului posterior urmeaz introducerea acestuia n vagin, dup care berbecul execut cteva
micri de pistonare.
Reflexul de ejaculare decurge foarte rapid, deoarece excitaiile asupra receptorilor penieni se produc
aproape instantaneu cu intromisiunea. Momentul ejaculrii este marcat de o zvcnire a ntregului corp al
berbecului i mai ales a trenului posterior; la berbec toi componenii spermei se elimin simultan. Dup
ejaculare, berbecul coboar de pe oaie, iar penisul se retrage complet n furou.

5.4.4.

Vier.
Reflexul de apropiere constituie un adevrat preludiu. Vierul se plimb n jurul scroafei, emite grohituri
caracteristice, are un clefit mandibular evident, saliveaz abundent, apoi mpinge femela cu rtul n regiunea
flancului, ia contact nazo-nazal, apoi nazo-vulvar, timp n care se accentueaz starea lui de agitaie sexual.
Reflexul de erecie ncepe prin scoaterea repetat a penisului din furou, fr s se produc o cretere a
diametrului su. Apoi se realizeaz exteriorizarea total a penisului, datorit dispariiei flexiunii sigmoide, care
se datoreaz relaxrii muchilor retractori ai penisului i refraciei furoului; creterea diametrului penisului este
puin evident. Durata reflexului de apropiere i de erecie variaz n funcie de individ, vrst, condiii de
furajare i de ntreinere, intensitatea solicitrii vierului, fiind cuprins ntre 1-20 minute.
Reflexul de mbriare se manifest prin saltul pe care l face vierul pe scroaf i sprijinirea membrelor
anterioare pe crupa acesteia;
urmeaz ncercri repetate de introducere a penisului n vagin. Cnd scroafa este foarte agitat sau vierul
este prea tnr sau adult, dar epuizat sexual, coboar de pe scroaf i apoi face saltul din nou de cteva ori.
Reflexul de intromisiune const n introducerea penisului n vaginul scroafei n clduri i se desfoar n
deplin concordan cu vigurozitatea vierului.
Reflexul de ejaculare la vier are cea mai lung durat, comparativ cu alte specii de ferm, ajungnd la circa
20 minute. Ejacularea este fracionat i cuprinde 3 faze distincte:
-

faza prespermatic este format din secreia glandelor uretrale, are aspect muco apos i reprezint 5-10 %

din volumul total al ejaculatului; fiind lipsit de spermatozoizi nu se recolteaz i deci nu se folosete n
cazul nsmnrilor artificiale.
- faza spermatic este bogat n spermatozoizi, alturi de secreiile epididimului, prostatei i veziculelor
seminale; are un aspect lptos i reprezint 30-50 % din ejaculat; este componenta cea mai valoroas i
ca atare se prelucreaz i se nsmneaz.
- faza postspermatic conine puini spermatozoizi, secreiile veziculelor seminale i parial ale glandelor
bulbo-uretrale; are culoarea alb-lptoas i reprezint 20-70 % din volumul ejaculatului. De regul
aceast fraciune este bogat n substane mucilaginoase, care n contact cu aerul se gelific; n cazul
recoltrii, aceste geluri sunt reinute de tifonul aezat pe gura recipientului colector.
Uneori, dup ce s-a produs ejacularea, vierul nu coboar imediat de pe femel, rmnnd sprijinit pe crupa
acesteia nc 1-3 minute, manifestare ce denot starea de linite i oboseal a vierului.

5.4.5.

Cine.
Comportamentul sexual este evident influenat de prezena femelelor n clduri, la care mucusul
caracteristic este foarte bogat n feromoni, ce atrag masculii. De aceea, se observ c n cazul animalelor
crescute n libertate, o femel n clduri este curtat de un numr mare de masculi.
Masculul acceptat de femel i manifest reflexele sexuale puin diferit de alte specii. Astfel, erecia se
datoreaz pe de o parte afluxului sangvin puternic de la nivelul penisului, ct i prezenei osului penien n
structura organului copulator. Ca urmare a irigrii abundente, bulbii penieni se mresc mult n volum, dup ce sa realizat intromisiunea i apoi penisul rmne blocat n vestibulul vaginal al femelei. La aceasta contribuie i
compresiunea exercitat de contraciile musculaturii vestibulo-vaginale a femelei. Ejacularea se produce n a
doua parte a actului sexual, volumul de sperm ajungnd la 7 ml i ulterior se produce deprtarea celor doi
parteneri.
Durata total a reflexelor sexuale poate depi 20 minute.

5.4.6.

Iepure.
Reflexele sexuale se manifest la iepure, numai n prezena femelei n clduri, care introdus n cuca
masculului accept monta (actul sexual).
nainte de intromisiune, ca urmare a unui puternic aflux sangvin i a compresiunii pe cile sanguine de
ntoarcere, penisul intr n erecie, mrindu-i volumul i devine turgescent. n aceast stare, dup mbriarea
femelei, masculul introduce penisul n vagin. Dup cteva micri rapide de pistonare are loc ejacularea.
ntregul act sexual dureaz cteva secunde. Momentul ncheierii actului coital la iepure este pus n
eviden de faptul c masculul scoate un sunet specific i se trntete lateral. Acest mod bizar de comportare este
pus pe seama unui aflux sangvin n regiunea penian, ceea ce determin o slab irigare a creierului.

5.5. Tulburri ale reflexelor sexuale.

Pentru ca funcia de reproducie la masculi s se desfoare normal, este necesar ca fiecare reflex sexual s
decurg normal. Astfel, orice deficien a unuia dintre reflexe are ca rezultat final impotena sexual.
Reflexele sexuale pot fi tulburate total sau parial, iar cauzele pot fi congenitale sau dobndite.

5.5.1.

Tulburarea reflexului de apropiere.

S-a constatat c unii reproductori, n prezena femelei n clduri sau a manechinului, nu manifest
reflexul de apropiere, nu prezint libidou sexual.
Principalii factori care determin abolirea reflexului de apropiere pot fi grupai n dou categorii:
-

factori congenitali - reprezentai de unele forme de intersexualitate nsoite de feminizarea masculului.

Acestea determin fie insuficiena, fie lipsa hormonilor androgeni, care provoac i disfuncii n apariia

caracterelor sexuale secundare;

factori de mediu, dintre care amintim: furajarea, modul de utilizare a masculilor la reproducie, vrsta,
apariia unor reflexe inhibitorii. n cazul alimentaiei neraionale, fie excesiv-restrictiv (subalimentaie),
care duce la lips de vigoare sexual, fie supraalimantaia, care duce la obezitate, urmat de
degenerescen grsoas a testiculului, apare lipsa de interes sexual al masculului.
Suprasolicitarea la mont sau la recoltare, ca i surmenajul fizic, determin tulburarea reflexului de
apropiere. ncetarea reflexului de apropiere are loc la o vrst naintat a reproductorului, ca urmare a instalrii
andropauzei.
-

De asemenea, apariia unor reflexe inhibitorii, datorit vaginului artificial, pregtit defectuos, brutalizrii
masculului n timpul montei sau recoltrii, zgomotului sau prezenei persoanelor strine n sala de recoltare,
poate duce la inhibarea libidoului.
Diagnosticul se stabilete uor pe baza lipsei de interes a masculului fa de femela n clduri.
Profilaxia const n ndeprtarea factorilor nefavorabili, impunndu- se asigurarea unei alimentaii
corespunztoare sub raport cantitativ (mai ales) i calitativ, a unui regim raional de utilizare a masculilor la
reproducie, respectarea tehnicii corecte de recoltare a spermei, eliminarea de la reproducie a celor cu tulburri
congenitale.
Tratamentul vizeaz recuperarea masculilor cu tulburarea reflexului de apropiere, cauzat de factorii de
mediu.
n acest sens se asigur o furajare stimulativ, regim raional de furajare i de utilizare a reproducorilor,
odihn, plimbri, antrenamente uoare, meninerea lor n apropierea unor femele n clduri (care acioneaz ca
biostimulatori) i administrarea de gonadotropin corionic (gonacor, prolan), care acionnd asupra glandei
interstiiale a testiculului, intensific secreia de hormoni androgeni.

5.5.2.

Tulburarea reflexului de erecie.

Aceast tulburare se caracterizeaz prin lipsa parial sau total a reflexului respectiv, n condiiile n care
dorina de mperechere este prezent, iar masculul face chiar i saltul.
Factorii care determin apariia acestei tulburri pot fi grupai astfel: neuro-endocrini, congenitali, afeciuni
genitale, modul de utilizare a masculilor la reproducie.
Tulburrile neuro-endocrine pot fi localizate la nivelul hipotalamusului sau la nivelul testiculelor. n cazul
insuficienei hormonului hipotalamic de eliberare pentru L.H.-ul hipofizar, apare o secreie redus a acestei
gonadotropine, care este responsabil de activitatea glandei interstiiale a testiculului. n acest caz, cantitatea
redus de I.C.S.H. (L.H. la femele) va atrage dup sine o secreie insuficient de hormoni androgeni.
Dar, asemenea tulburri neuro-endocrine, pot avea sediul n testicule, rezultatul fiind acelai, adic o
secreie sczut de hormoni androgeni. Insuficiena hormonilor androgeni provoac tulburri ale reflexelor
sexuale, foarte evidente n cazul reflexului de apropiere i erecie.
Dintre factorii congenitali care pot cauza tulburri ale reflexului de erecie, cel mai des ntlnit este fimoza,
care const n strmtarea orificiului prepuial, ceea ce mpiedic exteriorizarea penisului n afara furoului. De
menionat este i faptul c fimoza poate fi i dobndit, ca urmare a unor afeciuni ale furoului, n urma crora
rmn cicatrice, care strmteaz orificiul acestuia. Strmtarea prepuului (congenital sau dobndit), chiar n
cazul unei erecii pariale, poate mpiedica retragerea penisului n furou, tulburarea numindu-se parafimoz.
Unele afeciuni genitale, cum ar fi penia (imflamarea penisului), balanita (inflamaia mucoasei glandului)
sau postit (inflamaia mucoasei prepuiale), determin inhibarea reflexului de erecie prin durerile pe care le
provoac animalului, cnd acesta ncearc s exteriorizeze penisul.

Inhibarea reflexului de erecie se poate datora i surmenajului fizic sau sexual, ca urmare a folosirii
masculului la traciuni grele, plimbri excesive sau a unui numr prea mare de monte sau de recoltri. i
comportarea brutal fa de reproductor, n timpul montei sau a recoltrii spermei, ca i prezena unor persoane
strine, pot duce la inhibarea ereciei.
Diagnosticul se stabilete uor, prin observarea neproducerii ereciei, dei masculul i manifest atracia
pentru femela n clduri sau chiar pentru manechin.
Profilaxia const n eliminarea de la reproducie a masculilor cu anomalii congenitale constatate cu ocazia
unui examen andrologic detaliat i corect i asigurarea unor condiii optime de via i de exploatare
Tratamentul - nu se recomand la animalele cu anomalii congenitale, ci se aplic animalelor cu tulburri
cauzate de factorii externi i n special la acei masculi care prezint afeciuni genitale. Dac exist o fimoz
traumatic (dobndit) se aplic tratament chirurgical, iar n cazul infeciilor genitale (penie i balano-postite)
se face tratament local cu unguente care conin antibiotice i chimioterapice.

5.5.3.

Tulburarea reflexului de mbriare (salt).

Const n imposibilitatea masculului de a efectua saltul pe femela n clduri sau pe manechin.

Dintre cauzele care duc la apariia acestei tulburri amintim: greutatea exagerat a reproductorului, unele
afeciuni ale trenului posterior, defecte de aplomb ale membrelor posterioare.
Masa corporal prea mare a masculului se poate datora fie ngrrii lui, fie defectului de conformaie
cunoscut sub denumirea de abdomen de paie, ambele situaii fiind ntlnite n cazul unei alimentaii
necorespunztoare (supraalimentaie, consum excesiv de furaje voluminoase).
Cele mai frecvente afeciuni ale trenului posterior, care ngreuneaz sau mpiedic saltul sunt: artroza
spastic (anomalie congenital ntlnit mai des la taur), limaxul (tumor conjunctiv situat ntre ongloane, care
se poate infecta i este nsoit de durere) i afeciunile podale (ntlnite la toate speciile ca urmare a unei igiene
necorespunztoare a adpostului i ongloanelor).
De asemenea, cnd masculul prezint defecte de aplomb ca : sub el dinapoi, iaret nchis sau lab de urs
(chii orizontal) saltul este mult ngreunat sau chiar dac este executat, masculul nu se poate menine n acest
sprijin i coboar rapid de pe femel sau de pe manechin. Grav este dac reproductorul cade, pentru c n cazul
acesta datorit fricii i durerii crete secreia de adrenalin i animalul se inhib; se pot forma astfel reflexe
sexuale negative care vor duce la scoaterea animalului de la reproducie.
Diagnosticul se stabilete uor n momentul montei sau recoltrii, cnd masculul excitat sexual i cu
penisul aflat n erecie nu poate efectua saltul.
Profilaxia const n ndeprtarea cauzelor tulburrii.
Tratamentul se face n special cu scopul vindecrii afeciunilor podale.

5.5.4.

Tulburarea reflexului de intromisiune.

Aceast tulburare poate apare atunci cnd sunt prezente i se desfoar normal celelalte reflexe sexuale
sau cnd este afectat reflexul de erecie, mai exact cnd erecia lipsete sau este incomplet.
Tulburarea const n faptul c intromisiunea este defectuoas sau lipsete, ceea ce face imposibil
depunerea spermei n vaginul femelei sau n vaginul artificial.
Cauzele - tulburrii reflexului de intromisiune sunt numeroase dar parial comune cu ale reflexului de
erecie. Astfel, intromisiunea nu poate avea loc cnd erecia lipsete sau este incomplet. De asemenea,

intromisiunea este mpiedicat de un salt defectuos, mai ales cnd masculul este supraponderal, sau prezint
defecte de aplomb sau afeciuni podale. Acelai efect negativ l au i tumorile peniene.
Diagnosticul se stabilete uor prin observarea comportamentului masculului n momentul cnd ar trebui
s fac monta sau s se recolteze sperma cu vaginul artificial.
Tratamentul se aplic n cazul cnd tulburarea a survenit n timpul vieii masculului, adic este dobndit
i se adreseaz cauzelor care au produs-o.
Profilaxia - const n primul rnd n nlturarea cauzelor care provoac tulburarea ereciei, asigurarea unei
alimentaii optime, care s evite ngrarea reproductorilor i respectarea riguroas a igienei ongloanelor pentru
prevenirea afeciunilor podale.

5.5.5.

Tulburarea reflexului de ejaculare.

Tulburarea reflexului de ejaculare const n ejacularea incomplet cantitativ i calitativ sau lipsa ejaculrii.
Poate fi afectat durata si intensitatea ejaculrii sau locul depunerii spermei.

Sub raportul duratei putem ntlni: ejaculare precoce i ejaculare tardiv. Ejacularea precoce poate avea
loc naintea intromisiunii sau imediat dup aceasta; se ntlnete mai des la masculii tineri i la cei care se
masturbeaz. Aceti reproductori trebuiesc supui unui regim de micare mai intens i n special naintea
executrii montei sau recoltrii cu vaginul artificial.
Ejacularea tardiv se produce la mult timp dup durata normal a actului sexual, fiind un semn al epuizrii
sexuale ca urmare a unei folosiri prea intense la mont sau la recoltare. n acest caz este necesar acordarea unui
repaus sexual mai mare, indiferent de modul de utilizare a reproductorului.
Tulburarea reflexului de ejaculare poate fi cauzat i de unele anomalii congenitale ca: epispadias si
hipospadias. Epispadiasul se caracterizeaz prin deschiderea uretrei pe faa superioar a penisului;
aceast anomalie determin depunerea spermei pe peretele superior al vaginului i nu spre cervix.
Hipospadiasul const n deschiderea uretrei pe faa inferioar a penisului, la nivelul glandului sau chiar a
scrotumului; ca urmare sperma nu poate fi depus n vagin (natural sau artificial).
Masculii cu epispadias, hipospadias ca i cei cu lipsa ejaculrii de natur congenital se exclud de la
reproducie.

Curs Reproductie 10

10.12.2013

Tulburarile ciclului sexual

In cazul unor deficiente de furajare, intretinere si exploatare dar si datorita unor factori genetici si
imunologici, pot sa apara tulburari de reproductie. Acestea se pot grupa in 3 mari categorii:
1.
Anestru fiziologic gestatie si lactatie;
- patologic anafrodizie sau anestru prelungit;
2. Dupa modul de manifestare a caldurilor: calduri linistite sau calduri anovulatorii;
3. Dupa durata estrului: - calduri scurte; calduri prelungite; permanentizarea caldurilor;
Anestru

Poate sa fie fiziologic in anumite stari fiziologice femela nu manifesta estru, acestea sunt:
- gestatia datorita prezentei fatului in uter, activitatea ciclica a ovarului este blocata in faza
progesteronica. Foarte rar pot aparea calduri false care sunt anovulatorii.
- lactatia se instaleaza post partum si are o durata variabila in functie de specie, durata alaptarii, productia
de lapte si de starea de intretinere a femelei.
Cauzele determinante sunt considerate cantitatea foarte mare de LTH care este antagonica cu FSH-ul, astfel
ca nu se pot matura foliculi ovarieni.
Anestru se intanleste frecvent la scroafa care pe durata alaptarii ciclul sexual este blocat iar dupa intarcarea
purceilor apare la un interval de 7-10 zile. La vaca anestru este influentat tot de prolactina si se manifesta la
vacile foarte bune producatoare de lapte, acestea trebuie furajate cat mai atent pentru a favoriza ovulatia. La iapa
anestru se manifesta rar, al oaie se suprapune cu anestru sezonier de primavara, la rozatoare apare pe durata
alaptarii.
Anestru patologic
Consta in lipsa manifestarii caldurilor ca urmare a unor tulburari producandu-se astfel sterilitatea femelelor.
Cauzele pot fi grupate in 3 mari categorii:
- tulburari ovariene atrofia ovariana, hiperplazia sau corp galben persistent;
- tulburari uterine endometrita purulenta cronica, piometrita ( acumularea de puroi in uter ), fat macerat
sau mumificat;
- tulburari genetice infantilism genitatl, afectiuni genitale anovariene ( lipsa ovarului in aparatul genital)
Calduri linistite
Se manifesta prin prezenta discreta a caldurilor si se manifesta sters comportamentul specific femelei in
estru. Cu toate ca la nivelul aparatului genital modificarile caracteristice sunt prezente. Pot fii intanlite la
majoritatea speciilor, frecventa mai mare apare la bovine si suine.
Cauze determinante predomina LH fata de FSH, ceea ce atrage dupa sine o cantitate insuficienta de
estrogeni, care duce la manifestarea mai stersa a caldurilor sau apare o predispozitie ereditara.
Cauze favorizante alimentatia carentata, stabulatie prelungita, exploatare nerationala sau un temperament
linistit al femelei.
Cunoscand cauzele care determina acesta tulburare se pot lua masuri de profilaxie: administrarea de furaje
bogate in estrogeni si principii energetice si respectare programului de miscare.
Simtome: prezenta foliculilor ovarieni si a corpilor galbeni, uterul este erectil, cervixul este intredeschis,
secretie n vagin, comportament specific in prezenta masculului.
Tratament: gonadotropina, prostaglandine PGF 2 alfa- luteolizina.
Calduri anovulatorii
Aceasta tulburare este frecventa la vaca, determna repetarea caldurilor. Principala caracteristica este lipsa
ovulatiei, desi foliculul ovarien a avut o evolutie normala, ajungand la maturitate.
Cauze determinante nsuficienta de LH datorita unor tulburari grave hipotalamo-hipofizare astfel secretia
de FSH este normala, determina cresterea foliculilor ovarieni, dar prin nerealizarea raportului optim dintre LH
FSH nu se produce ovulatia.
Caze favorizante furajarea carentata, lipsa de miscare prin stabulatie prelungita, suprasolicitarea pentru
productia de lapte, igiena necorespunzatoare.
Diagosticul este foarte greu de stabilit, deoarece femela prezinta semne caracteristice de calduri, ciclul
estral se repeta la intervale regulate dar nu se produce ovulatia, astfel apare lipsa corpului galben progestativ.
Pronosticul este rezervat spre grav deoarece femela ramane mult timp infecunda iar prin fortarea ovarului se
poate produce degenerarea chistica si tumorile ovariene.

Tratamentul urmareste indepartarea cauzelor favorizante, pentru asigurarea LH-ului necesar se

administreaza in timpul estrului gonadotropina corionica sau hormon de eliberare LH sintetici.
Calduri scurtate
Aceste tulburari sunt intanlite mai des la vaca la care se considera o medie de 24h cu variatii individuale
intre 12-36h. dereglarile apar cand fie se scurteaza, fie se lungeste, fie se permanentizeaza aceasta tulburare.
Caldurile scurte sunt atunci cand estrul apare noaptea si se descopera dimineata, cand exista temperaturi
extreme fata de medie sau luminozitate scazuta.
Importanta acestei anomali apare atunci cand se face insamantare artificala, deoarece nu se poate stabili
momentul optim pentru inocularea materialului seminal.
Cauze: alimentatia carentata, igiena necorespunzatoare sau administrarea de hormoni.
Diagnosticul necesita observarea atenta a femelei corelata cu consultare evidentelor zootehnice si cu un
examen clinic atent.
Tratament indepartarea cauzelor favorizante si sa se evite utilizarea necontrolata a hormonilor.
Calduri prelungite
Numite si hiperestru sunt caracterizate prin prezenta estrului o perioada de timp mai mare decat durata
caracteristica speciei.
Cauze determinante: tulburari inflamatorii ale ovarelor, insotite de ingrosarea albugineii ovarului, cea ce
duce la intarzierea dehiscentei foliculare. Sub actiunea hormonilor estrogeni, prelungita in acest caz, femela
prezinta aceasta tulburare a estrului.
Cauze favorizante: consumul de furaje bogate in fitoestrogeni ( trifoi, lucerna).
Diagnosticul se bazeaza pe observarea femelei, studierea evidentelor de reproducere, examenul transrectal
al ovarelor, observandu-se ca ciclul sexual nu se mareste ci doar estrul este mai lung in detrimentrul altor stadii.
Tratament: administrarea de gonadotropina corionica la inceputul estrului, afand efect asemanator cu LH-ul
si imbunatatirea conditiilor de furajare si adapost.
Ninfomania
Este o tulburare neuroendocrina, caracterizata prin prelungirea estrului peste durata normala a speciei cu o
hiperexcitatie progresiva pana la permanentizarea estrului. Este o tulburare intanlita frecvent la vaca si iapa.
Cauze determinante: predispozitia ereditara, existenta unei gene recesive de penetratie incompleta,
determinand tulburari hipofizare manifestate prin reducerea secretiei de LH.
Cauze favorizante: tulburari la nivelul aparatului genial, degenerarea chistica a ovarului, tumori genitale,
leziuni ale cailor genitale sau o furajare carentata vitamino-minerala sau exces protidic sau de fitoextrogeni.
Diagnosticul se stabileste prin examen clinic si pe baza anamnezei se pune in evidenta intensitatea, durata
si repetabilitatea, modificari de comportament, femelele ninfomane sunt agitate, urineaza si defeca des, au un
apetit capricios, sunt agresive uneori chiar violente. Exista o tendinta de masculinizare, femelele cauta masculul
iar uterul este elastic si contractil.
Tratamentul: nu vizeaza vindecare, boala fiind incurabila, ci atenuarea starii de agitatie a femelei, evitanduse astfel posibile accidente. Se administreaza calmante, substante hormonale cu efect luteninizant si indepartarea
cauzelor favorizante. Femelele sunt eliminate de la reproductie deoarece pot transmite aceasta afectiune si ficelor.
Curs Reproductie 11
Gametogeneza

17.12.2013

Reprezinta un proces complex de formare crestere si maturare a gametilor masculi si femeli care astfel
devin apti pentru fecundatie.
In functie de sex se vor deosebi cele 2 procese: ovogeneza si spermatogeneza.
Inca din stadul embrionar, in epiteliul germinativ rezulta 2 feluri de celule. O categorie cu celule mari si
rotunde denumite gonii din care vor rezulta celulele mascule sau femele si o a 2-a categorie, celule mici din care
vor rezulta celule interstitiale ale ovarului si testicolului cu rol endocrin.
Atat ovogeneza cat si spermatogeneza au urmatoarele perioade:
- germinativa sau de multiplicare imultirea goniilor;
- de crestere cresterea in volum a goniilor respectiv a ovogoniilor si a spermatogoniilor;
- maturarea gonocitele se transforma in ovocite de ordin I si spermacite de ordin I trecand prin 2
diviziuni: 1. Reductionala se transforma in spermacite si ovocite de ordin II ( este o meioza care din 2n cz => n
cz); 2. Spermacitul de ordin II se transforma in spermatida iar ovocitul de ordin II se transforma in ovotida.
Ovogeneza
Reprezinta totalitatea proceselor biologice de transformare a ovogoniilor in ovule mature apte pentru
fecundatie.
La vertebratele superioare ovogeneza se desfasoara concomitent cu foliculogeneza
Stadii si faze:
1.
stadiul ovarian:
a.) faza germinativa de multiplicare, i-au nastere ovogoniile din cordoanele Valenti s Pfluger, incepe sa se divida
ovogoniile , transformandu-se in ovocit de ordin I, inclus in foliculul orarian primordial. Se desfasoara in
perioada intrauterina.
b.) Faza de crestere incepe dupa nasterea femelei si desfasoara in toata perioada prepuberala. In aceasta perioada
de timp ovocitul de ordin I creste, iar foliculul primar se transforma in folicul cavitar ( ordin II sau secundar ) sau
poate se degenereaza prin asa numita atrezie foliculara. Ex: la o vitica la 3 luni se gasesc in ovar cca 75.000
ovocite, la o junica de 3 ani nr ovocitelor scade la 21.000 ca la 10 ani sa se gaseasca in ovar doar 2.500. la
scroafa la 1 luna 60.000 ovocite, la 9 luni 30 35.000 ovocite, la 1,5 ani 16.000 ovocite.
c.) Faza de maturare incepe dupa pubertate cand incepe sa se matureze foliculi ovarieni si se produce ovulatia cand
ovocitul de ordin I se tranforma in ovocit de ordin II si elimina primul globul polar ( se realizeaza prin meioza 2n
cz => n cz ).
2.
Stadiul tubular la nivelul oviductului dupa ovulatie are loc a 2-a diviziune de maturare
cand este expulzat ovocitul de ordin II => ovotida => ovula si se elimina al-2-lea globul polar.

Spermatogeneza
Reprezinta totalitatea proceselor de formare a spz la nivelul epiteliului seminifer, a spermatogoniilor pana
la spz apt pentru fecundatie. Transformarile se desfasoara la nivelul a 3 stadii:
1. Stadiul testicular cuprinde totalitatea modificarilor morfofunctionale care duc la transformarea
spermatogoniilor in spz. Acestia sunt imobili si fara capacitate fecundanta. Aceste procese au loc in tubi
seminiferi si cuprinde spermatocitogeneza sau transformarea de la spermatogonie la spermatida si spermiogeneza
de la spermatida la spz.
Spermatocitogeneza are 3 faze:
a.) Faza germinativa cuprinde mai multe diviziuni mitotice care se desfasoara in perioada prepuberala, sunt celule
mari cu granulatie cromatidica purverulenta, rezultand 2 tipuri de celule:
- A1 spermatogonii de ordin A1 spermatogonii de rezerva;

- A2 spermatogonii de ordin A2 cu citoplasma abundenta din care rezulta spermatocitul de ordin I;

b.) Faza de crestere cand creste spermacitul de ordin I avand celula mai mare cu nucleu din linia
seminala.
c.) Faza de maturare caracterizata prin diviziune meiotica unde spermatocitul de ordin I se transforma in
2 spermatociti de ordin II haploizi (n cz). La mamifere unul are cz Y su unul cz X; diviziunea mitotica
rezultand spermatida haploida.
Spermiogeneza procesul de transformare a spermatidei in spz. Caracterizata prin metamorfoza
componentelor spermatidei in parti componente ale spz.
2. Stadiul epididimar spz formati in tubul seminifer este atras in epididim si sufera un proces de maturare
fiziologica care consta in formarea capsulei lipoproteice cu rol de protectie a spz. Toti spz se incarca cu sarcina
electrica ( - ), impiedicandu-se astfel aglutinarea lor, formandu-se depozite in epididim, fiind adevarate
rezervoare de spz.
3. Stadiul uterin a-2-a maturare fiziologica denumita si capacitare consta in permeabilizarea mucoasei spz
urmata de eliberarea hialuronidazei cu rol de fecundare.
Pentru capacitare spz trebuie sa stea in uter 2-6 h dupa care isi mentin capacitatea fecundanta intre 24-48h,
iar viabilitatea este intre 48-96h.
Capacitatea spz are importanta practica atunci cand se fac insamantari artificiale. Prin corectarea locului de
depunere a materialului seminal putem se blocam capacitatea de fecundare a spz.