Piata in sens larg

Piata ca spatiu economico geografic in care la un moment dat se confrunta ofertele si

cererile de bunuri si servicii, constituie un ansamblu de oportunitati dar si de constrangeri si
restrictii. Pe piata fiecare firma apare atat in postura de ofertant (vanzator al produselor sau
serviciilor ce fac obiectul sau de activitate) cat si de solicitant, cu scopul de a obtine un profit cat
mai bun. Este asigurata reputatia pietei firmei prin continutul, sfera si profitul activitatii
desfasurate de aceasta in ansamblul pietei.
Pe piata totala sau globala, reprezentata de ansamblul relatiilor de vanzare cumparare
care se stabilesc intre producatori, distribuitori si consumatori, privite in interdependenta lor,
produsele si serviciile fiecarei firme se vor afla doar intr-o subdiviziune sau zona a acesteia, vor
reprezenta doar un segment al acesteia. Fiind o notiune care reflecta o realitate foarte complexa,
definita si nuantata in timp si spatiu, nu exista o definire unanim acceptata pentru piata. Se poate
spune ca ea reprezinta:
- un spatiu economic in care se desfasoara activitatea economica, in care actioneaza persoane
fizice sau juridice, agenti economici. Acest spatiu are o determinare fizica, ocupand o anumita
suprafata;
- locul de intalnire al agentilor economici, care se impart in doua mari categorii: vanzatori si
cumparatori; locul in care agentii economici actioneaza in acelasi spatiu economic stabilind intre
ei relatii in cadrul carora fiecare urmareste sa-si realizeze activitatea si propriile scopuri,
regulatorul cel mai bun al pietei fiind deci concurenta;
- locul de intalnire al cererii cu oferta de bunuri si servicii ai caror purtatori sunt cumparatorii,
beneficiarii, respectiv vanzatorii, producatorii;
- locul in care se formeaza pretul la care se vand si se cumpara bunurile economice, in functie
de care agentii economici se orienteaza ce si cat sa ofere sau sa cumpere.
- forme concrete: targuri si hale publice, retele formate din magazine cu sucursale, lanturi de
supermagazine (supermarketuri), expozitii cu vanzare, case de comenzi.

In sens larg, reprezentand ansamblul indivizilor, firmelor, care pot exercita o anumita
influenta asupra vanzarilor unui bun economic sau asupra activitatilor unei organizatii. Acest
ansamblu de componente se refera la:
a) consumatori (utilizatori); se constituie de fapt in clientii finali, care pot fi: indivizi,
menaje sau gospodarii familiale pentru produsele sau serviciile de larg consum (produse
alimentare, servicii turistice);

firme, organizatii, intreprinderi sau alte organisme pentru

produsele si serviciile industriale (materii prime, semifabricate, echipamente industriale).

b) cumparatori, care in anumite cazuri se pot confunda cu consumatorii sau pot fi
diferiti; sunt cei care cumpara efectiv bunurile economice, pentru nevoi proprii sau pentru
nevoile altora.
c) prescriptorii sunt cei care dau sfaturi, prescriptii, in legatura cu consumul;
influenteaza consumatorii si cumparatorii (de exemplu arhitectii, exercita influenta asupra
societatilor de constructii pentru alegerea materialelor si echipamentelor.
d) distribuitorii sunt cei care se interpun intre producatori si consumatori: angrosisti,
detailisti, negociatori. Ei au rol activ prin influenta pe care o au asupra cumparatorilor si
consumatorilor promovand bunurile economice, prezentandu-le intr-o lumina favorabila, fiind
adesea si sfatuitori pentru cei care cumpara.
e) producatorii concurenti sunt cei care realizeaza bunuri economice asemanatoare,
influentand volumul vanzarilor pe o anumita piata prin comportamentul lor strategic, prin gama
de produse oferite, preturile practicate, distributia diferita si promovarea proprie.
f) macromediul, compus din mediul tehnologic, cel institutional, economic, demografic,
social sau cultural, fiecare cu caracteristici proprii care influenteaza mai mult sau mai putin piata
unei firme.