Sunteți pe pagina 1din 1

Micii burghezi

M. Gorchi
Tatiana
Petru ca n-am unde, din ce, si pentru ce sa mai traiesc...nu stiu de ce
sunt asa de obosita si mi-e asa de urat...dar, intelegi, mi-e ingrozitor de
urat! N-am decat 28 de ani si mi-e rusine, crede-ma, mi-e tare rusine ca
ma simt atat...de slaba, de netrebnica...mi-e sufletul pustiu...simt cum in
mine totul s-a uscat, a ars si asta ma doare. S-a intamplat parca pe
nesimtite.Fara sa-mi dau seama, mi s-a lasat un gol pe suflet...
Nimeni nu-mi vorbeste cum vreau eu...cum as vrea...trageam nadejde
ca el...are sa deschida vorba...de mult astept in tacere...intre timp insa
viata asta...certurile, rivalitatea din jur...viata asta stramta si
meschina...m-a strivit, m-a strivit incet, pe nesimtite...nu mai am putere
sa traiersc, pana si disperarea mea e neputincioasa...m-a ingrozit...uite,
in clipa asta...deodata...m-am ingrozit...