Relatia fiinta umana - divinitate

Indiferent de modul in care aceasta este numita in diferite parti ale lumii, divinitatea
porneste de la un set de principii care coordoneaza mentalitatea colectiva a
oamenilor. Aceasta este necesara pentru a conferi oamenilor o orientare, un sens al
vietii, pentru a-i ghida spre a deveni niste persoane cu calitati morale, responsabile.
Interpretate conceptual, si nu ad-literam, toate religiile lumii transmit aceeasi idee:
accea de a fi un om decent.
Din punctul meu de vedere, aceasta are o importanta majora, iar omul trebuie sa
aiba frica de o judecata ulterioara pentru ca altfel, principiile moralitatii ar fi
rasturnate, creandu-se un haos universal.
Oamenii sunt permanent in cautarea absolutului pentru a-si satisfice nevoia de a se
simti impliniti. Aceasta nevoie face trimitere de cele mai multe ori catre
descoperirea spiritualitatii.
De-a lungul timpului, relatia dintre fiinta umana si divinitate s-a constituit pe baza
eforturilor contingentului de a deveni finite spirituale. Astfel, oamenii au ajuns sa
aiba reprezentari foarte diferite despre Dumnezeu, transferand cunoasterea pe care
o aveau despre ei insisi si despre raportul lor cu lumea asupra ideilor despre
divinitate.
Fiind cuprinsa de un sentiment de apartenenta si dependenta, fiinta umana si-a
proiectat dorintele si temerile asupra unei Fiinte Superioare, capabile de a le
indeplini aspiratiile si a-l proteja.
Divinitatile simbolizeaza calitatile idealizate ale omului. Dezvoltarea calitatilor este
insotita de sentimente si stari pozitive, in timp ce distrugerea lor provoaca neliniste,
inhibitie, neputinta, zbucium.