Tipurile de relief petrografic

1.Relieful carstic (denumirea: Podisul Karst din Slovenia)

Categorii:
a) relief la suprafata: exocarstic;
b) relief de adancime: endocarstic.
Procesul prin care se realizeaza aceste forme de relief este dizolvarea. Circulatia apei in
calcar se realizeaza pe doua nivele:
un nivel superior, la suprafata, unde apa se mentine un interval scurt de timp dupa
precipitatii;
un nivel inferior unde apa circula pe verticala dar si pe orizontala. Din acest
orizont inferior, apa poate ajunge la suprafata sub forma unui izvor intermittent
care poarta denumirea de izbuc.
Lacul in care apa se pierde (patrunde in subteran) poarta denumirea de SORB-PONOR.
a) Relieful exocarstic
Forme de relief:
Lapiezurile reprezinta santulete in calcar cu dimensiuni de ordinal centimetrilor
care au forma lineara/ ramificata si care sunt despartite intre ele prin creste sau
martori de eroziune. Cand se asociaza mai multe lapiezuri se formeaza un lapiaz.
Dolina este o depresiune carstica de dimensiuni mici de ordinul metrilor, cu
forma circulara si adancimi de la metri la zeci de metri. In partea centrala a
dolinei exista un loc de pierdere a apei care poate si un sorbs au un ponor sau un
put vertical. In general varsantii dolinei sunt abrupti si pot fi modelati si de alte
procese. Exista cazuri in care in timp pe fundul dolinei se depoziteaza un strat
argilos, se acopera putul si atunci dolina se transforma intr-un lac.
Uvala este o depresiune carstica de mari dimensiuni, rezultata prin unirea mai
multor doline. Are in general un un contur festonat, rezultat din evolutia laterala a
dolinelor. Se gasesc pe platourile carstice iar la cele mai noi in partea centrala
poate aparea un martor de eroziune care poarta denumirea de HUN.
Polia (denumirea: Muntii Dinarici) este cea mai mare depresiune carstica
atingand lungimi si latimi de mai multi kilometri. In general prezinta un fund plat
in care se pot deosebi cursuri de apa/ foste cursuri de apa, scorburi/ponoare.
Poduri naturale marturii ale prabusirii tavanului/intrarii in unele pesteri.
Valea dolinara acest tip de vale prin imbinarea sau insemanarea dolinelor pe
anumite aliniamente care asigura scurgere subterana.
Cheile vai inguste si abrupte dezvoltate in calcar unde versantii se intersecteaza
la nivelul albiei. In versanti, chei pot aparea uneori in pesteri, soluri, tuburi de
dizolvare etc.
Treapta antitetica reprezentata de alibi vechi ale raurior ce strabat un masiv
calcaros. Ele au ramas suspendate deasupra albieiactuale, albie care a fost
adancita prin prezenta unui sorb/ponor.

b) Relieful endocarstic (sunt acele forme situate in interiorul masivului carstic si unde
dizolvarea se asociaza cu eroziunea mecanica a apelor din subteran)
Forme de relief:
Pestera/grotele rezultatul tuturor proceselor dar cu un accent mai mare pe
circulatia carstica si pe actiunea apelor subterane. Cele mai spectaculoase. Au
dimensiuni de ordinul metrilor si zecilor de metri pana la ordinul miilor de
kilometri. Cele mai importante elemente ale unei pesteri sunt galeriile si salile.
Sala este un spatiu mai larg cu numeroase forme de precipitare si blocuri rezultate
prin prabusire.
Galeriile coridoare inguste sapate de cursurile de apa si care fac legatura intre
doua Sali. Au inaltimi de pana la 2m.
Stalagmite (situate pe fundul pesterii) si stalagmitele (care atarna din tavan) cand
se unesc formeaza coloane.
Draperiile se gasesc pe tavanul pesterii.
Stalagmatii stalagmite mult amplificate ca volum.
Gururile microdepresiune in podea delimitate de ziduri de precipitare, unde
exista concetiuni calcaroase rotunjite numite perle de pestera.
2. Relieful calcaros este alcatuit din forme care sunt commune si altor roci dar care
capata trasaturi aparte in calcar.
Exemple:
interfluviile care sunt late;
versantii sunt abrupti iar la baza lor apare grohotisul;
valea este ingusta si sub forma de chei;
umerii de vale ne arata cum s-a adancit raul respectiv;
depresiuni carstice se gasesc la contactul dintre calcar si o alta roca.
3. Relieful dezvoltat pe sare si gips (pseudocarstic)
Sarea si gipsul sunt roci sedimentare care se comporta asemanator cu calcarul, procesele
principale: dizolvarea, spalarea in suprafata, croirea si activitatea antropica. Relieful
rezultat se aseamana cu relieful carstic, procesele sunt aceleasi, evolutia lor (a formelor si
reliefului) este mult mai rapida, difera dimensiunile si diversitatea.
Forme de relief:
lapiezuri;
doline;
avene ( puturi verticale foarte adanci);
uvale;
vaile adinare ( pe langa circulatia de sare si gips se adauga si sufoziunea,
rezultand tunele de sufoziune si hrube de sufoziune);
pesterile (au dimensiuni mult mai mici, de ordinul metrilor si sunt de obicei
formate la contactul dintre sare si gips si alta roca).

4. Relieful dezvoltat pe argila roca sedimentara, slab consolidate cu rezistenta mica,

dar la contactul cu apa devine impermeabila si plastica.
Forme de relief:
alunecari de teren;
curgeri noroioase;
pamanturi rele/bad landuri asociere de rigole, ravene, ogare si mici alunecari.
Apar pe versanti acolo unde alterarea este intense si apar oxizi de fier.
vaile in argila care sunt vai largi umplute cu material din alunecari/curgeri.
Interfluviile sunt tesite, rotunjite, iar versantii afectati de alunecarile de teren.
5. Relieful dezvoltat pe nisip roca sedimentara necoeziva, alcatuita din particule de
cuart si argila. In stare uscata, nisipul este mobil. Principalul agent este vantul care
dizloca si depunde particule de diferite dimensiuni.
Forme de relief:
dune de nisip;
erguri/kum campuri de nisip de dimensiuni mari;
vaile in nisip/ueduri largi, putin adancite si fara apa.
6. Relieful dezvoltat pe gresii roci rezultate din cimentarea nisipului.
Factori:
formele de relief depind de grosimea stratelor de gresii;
depind de alternanta dintre gresii si alte tipuri de roci;
depind de calitatea cimentului din stratul de gresii.
Forme de relief:
varfuri si creste ascutite apar cand stratele de gresii sunt aproape de verticala;
peretii si jgheaburile dezvoltate pe versanti cu frecvente alternante de strate de
gresii bine cimentate si sisturi argiloase/argila. Peretii apar pe gresii, iar
jgheaburile pe sisturi argiloase/argila.
martori de eroziune de tipul coloanelor apar la partea superioara a versantilor,
unde sunt strate de gresii groase;
versanti abrupti;
interfluvii massive, rotunjite;
vai diferite in functie de alcatuirea gresiei: pe gresii silicioase/calcaroase => vale
ingusta; daca gresia este subtire => vale larga; pe gresii =>forme asemanatoare cu
calcarele => mici lapiezuri sau doline.
7. Relieful dezvoltat pe conglomerate roci sedimentare, rezultate prin cimentarea
pietrisului si bolovanisului.
Forme: Babele si Sfinxul - prezinta zone proeminente si zone depresionare.
Agenti:
inghet/dezghet;
vant;

 precipitatii;
zapada;
plantele si animalele.
Forme de relief:
interfluvii ascutite formate din varfuri si sa adanca;
vai inguste prezinta versanti abrupti care se intersecteaza in talveg;
pe versantii pot aparea microdepresiuni.
8. Relieful dezvoltat pe loess si depozite loessoide roca sedimentara slab coeziva, in
alcatuirea careia intra in proportii egale: argila, praf si carbonati. Acopera 10% din
suprafata uscatului, mai ales in emisfera nordica, exemple: China, Rusia, Campia
Romana, Podisul Dobrogei, Sudul Podisului Moldovei.
Procese:
tasarea;
sufoziunea.
Forme:
crovuri;
gavane si padine;
vale de tip furcitura;
interfluvii plate si largi;
vai cu maluri abrupte ( se produc prabusiri si sufoziuni).
9. Relieful dezvoltat pe roci metamorfice (sisturi)
diferite ca alcatuire si grad de metamorfozare, de unde rezistenta diferita la atacul
agentilor externi;
se prezinta sub forma de plan de sist permite patrunderea apei => alterare,
dezagregare prin inghet/dezghet;
interfluvii masive, greoaie, rotunjite => scoarta de alterare, lespezi;
vai inguste, versanti cu panta mare => climat rece, umed;
vai inguste, versanti cu panta redusa => climat cald umed.
10. Relieful dezvoltat pe roci magmatice, eruptive diferite intre ele prin formare.
Rocile eruptive difera in functie de continutu si de conditiile in care s-a realizat
consolidarea topiturii.
Forme de relief primare:
conuri vulcanice;
cratere vulcanice;
platouri vulcanice;
conuri secundare;
vai dezvoltate pe con (barancos);
interfluvii intre barancosuri;

 corpuri magmatice (dyke, nek, sill) puse in evidenta de eroziune.

Forme de relief secundare:
batoliti;
lacoliti;
taffoni alveole cu dimensiuni de oridul centimetrilor si metrilor, care pot avea
atat pozitie verticala cat si orizontala;
blocuri sferoidale si capatani reprezinta culmi si varfuri granite, rotunjite,
isolate sau grupate, rezultate prin tocirea, slefuirea muchiilor si colturilor;
culmile dezvoltate pe granite ascutite, unde predomina dezagregarea, la baza
lor se gasesc grohotisuri.