BALTAGUL

Opera literara Baltagul de Mihail Sadoveanu a fost publicat n perioada

interbelic (1930) si este o capodoper a prozei romnesti, ndeosebi pentru concizia,
dinamismul si armonia compozitiei.
Ca specie literara, Baltagul este un roman, adica o specie a genului epic n proza,
cu actiune mai complicata si de mai mare ntindere decat a celorlalte specii epice,
desfasurat, de regula, pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, cu caractere
complexe, evidentiate treptat, pe masura ce se desfasoara actiunea. Romanul ofera o
imagine ampla si profunda asupra vietii, cu o varietate de tipuri umane si cu puternice
conflicte sociale, morale si psihologice.
Fiind o opera epica, Baltagul are narator, actiune si personaje, prin intermediul
carora autorul isi exprima in mod indirect propriile sale sentimente. Modul de expunere
predominant este naratiunea mbinat cu descrierea, cu dialogul si cu monologul interior.
Constructia epica este bazat pe naratiunea obiectiva in care comportamentul,
sentimentele si gandurile eroinei sunt prezentate din perspectiva unui povestitor
omniscient. Omniscienta este un tip de perspectiva narativa in care naratorul are o
perceptie ilimitata. El cunoaste totul despre lumea pe care o prezinta, dar si despre
framantarile interioare ale personajelor acestei lumi.
Compozitie. Romanul preia nucleul epic al baladei populare Miorita pe care il
dezvolta intr-o naratiune densa, structurata in 16 capitole, avand in centrul ei tema
cautarii si a cunoasterii adevarului.
Actiunea romanului este plasata la confluenta dintre lumea patriarhala a satului
moldovenesc de munte si universul orasului invadat de elementele noii civilizatii a
inceputului de secol al XX-lea. Fiind o opera epica, romanul plaseaza intamplarile intr-un
anumit timp si spatiu. Actiunea se deruleaza de toamna, cand Nechifor Lipan pleaca la
Dorna dupa oi, pana primavara, cand Vitoria ii descopera trupul neinsufletit. Perimetrul
actiunii este destul de vast si cuprinde tinuturi de munte, de la Magura Tarcaului, zona
Dornelor si a Bistritei, pana in cele de campie, la Cristesti, in Baltile Jijiei.
Intamplarile din roman se desfasoara pe momente ale subiectului. Expozitiunea
infatiseaza cadrul general al actiunii si o parte dintre personaje. La sfarsitul unei
toamne, Vitoria Lipan, sotia unui oier de pe Valea Tarcaului, este ingrijorata ca barbatul

ei, Nechifor Lipan, intarzie sa se intoarca acasa. Ea cauta sfat la parintele Danila si la
baba Maranda, vrajitoarea satului. Unele vise si presimtiri o conving ca Nechifor a murit
si de aceea il cheama acasa pe Gheorghita, feciorul ei. In cele din urma, se hotaraste sa
piece in cautarea sotului ei, moment ce constituie intriga romanului. Calatoria si cautarea
sunt prezentate in desfasurarea actiunii. Urmarind drumul obisnuit al oierilor, Vitoria si
Gheorghita pleaca din Magura Tarcaului pe urmele lui Lipan. Ei trec pe la Bicaz, pe la
Calugareni, prin Farcasa si Borca, pe la Cruci, apoi trec prin Tara Dornelor si ajung in
cele din urma la Vatra Dornei. Aici afla ca Nechifor a cumparat trei sute de oi si si-a
continuat drumul pe Neagra, impreuna cu alti doi oieri carora le-a vandut o parte din oi.
Vitoria reconstituie drumul parcurs de Nechifor si ale insotitorii lui. De la acestia, ea
afla ca Nechifor, dupa ce le-a vandut lor oile, s-ar fi mtors din drum.
Continuand cautarea Vitoria descopera cainele sotului ei, Lupu, si cu ajutorul
acestuia gaseste intr-o rapa cadavrul lui Nechifor. Ea se adreseaza autoritatilor spre a
cerceta victima. Apoi Vitoria pregateste inmormantarea lui Lipan dupa datina, dar isi
continua investigatiile, fund convinsa ca sotul ei nu a fost ucis de necunoscuti, ci de cei
doi insotitori.
Actiunea atinge punctul culminant in timpul praznicului funerar, cand, intr-o atmosfera
de angoas, Vitoria Lipan reface cu exactitate scenariul crimei, obligandu-i pe ucigasi sa
se tradeze si sa-si recunoasca fapta in fata celor prezenti. Deznodamantul romanului
este foarte lapidar si infatiseaza gandul Vitoriei de a indeplini toate datinile funerare si
apoi, spune ea, ,,ne-om intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate am lasat."
Numarul mare de personaje este o alta trasatura specifica romanului. In Baltagul exista
personaje principale (Vitoria, alaturi de care se afla Nechifor Lipan si Gheorghita),
personaje secundare, precum si personaje episodice. Aceste personaje au o importanta
deosebita in desfasurarea evenimentelor, contribuind la descoperirea adevarului.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului. Figura ei se impune puternic de-a
lungul intregului roman, eroina devenind un tip reprezentativ al femeii voluntare si
hotarte.
Caracterizarea directa a personajului principal este realizata de autor, de alte
personaje sau de personajul insusi (autocaracterizarea), iar caracterizarea indirecta
rezultata din faptele, comportamentul, gandurile si framantarile personajului, precum si
din mediul in care traieste, din limbaj si din numele pe care il poarta.
Portretul fizic cucereste prin frumusete si farmec. De la inceputul naratiunii aflam ca
Vitoria, nevasta lui Nechifor Lipan, un oier de pe Valea Tarcaului, este o femeie in plina
maturitate care isi pastreaza inca frumusetea. Autorul foloseste epitetul, enumeratia si

metafora pentru a-i infatisa portretui: avea ochi caprii, in care se rasfrangea lumina
castanie a parului", iar ,,acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute".
Vitoria este o femeie hotarata, priceputa si harnica. Ea stie sa conduca o gospodarie,
este intreprinzatoare, se tocmeste cu iscusinta unui negustor si are un deosebit simt
practic. Mama a doi copii, Vitoria e grijulie si vegheaza cu dragoste asupra cresterii si
educatiei lor. li invata sa respecte datina i sa fie priceputi in ale gospodariei.
Relatiile ei cu celelalte personaje (cu domnul David, cu subprefectul Anastasie Balmez,
cu Hie Cutui si cu Calistrat Bogza) dovedesc o inteligenta vie, o darzenie si o vointa de
neinfrant. Drumul pe care il parcurge cu Gheorghita, de la Magura la Vatra Dornei, la
Sabasa si la Suha, are semnificatii diverse si ilustreaza un vechi si frecvent motiv in
literatura romana motivul calatoriei, al drumului.
Vitoria Lipan este un personaj complex, ea fiind aparatoarea unei traditii stravechi - o
femeie sensibila si capabila de iubire, apropiata de natura, careia ii cunoaste semnele. Ea
este nu numai o exponenta a unei clase sociale si a unui mediu, ci, dupa afirmatia
criticului literar George Clinescu, ,,Vitoria e un Hamlet feminin care banuieste cu
metoda, cerceteaza cu disimulatie, pune la cale reprezentatiuni tradatoare si, cand
dovada s-a facut, da drumul razbunarii".
Actiunea este liniara si se desfasoara pe mai multe planuri narative. Unul, retrospectiv,
in care sunt aduse intamplari petrecute in trecut iar un alt plan prezinta intamplarile in
desfasurarea lor.

Caracterul monografic al romanului este dat de prezentarea diverselor aspecte

monografice ale satului romnesc traditional: traditii legate de marile momente din viata
omului (nasterea, nunta, nmormntarea), obiceiuri, relatii de familie. Prin intermediul
actiunii si al personajelor, Mihail Sadoveanu ofera o imagine ampla si profunda a vietii,
trasatura specifica romanului. Astfel el zugraveste modul de viata patriarhal al
oamenilor de la munte, unde obiceiurile si traditiile sunt pastrate cu sfintenie. Pe de alta
parte, romanul lui Sadoveanu prezinta lumea orasului de la sfarsitui secolului al XlX-lea
si inceputul secolului al XX-lea.

Complexitatea lumii descrise si a personajelor, determina in roman conflicte sociale,

morale si psihologice, fapt ce a condus la receptarea romanului Baltagul in diverse feluri.
El este considerat ca fiind in acelasi timp, un roman monografic, roman mitic, roman
initiatic, roman politist dar, totodat si roman al unei mari iubiri care impresioneaza prin
discretia si daruirea cu care aceasta este traita in imprejurari dramatice.

Toate aceste trsturi tem, construirea personajelor n relatie cu mediul n care

triesc, tehnica detaliului, stilul sobru si impersonal, obiectivitatea perspectivei
narative, veridicitate conduc la concluzia c opera literar Baltagul de Mihail
Sadoveanu este un roman realist de tip obiectiv, care se nscrie, prin valoarea sa, n
seria capodoperelor literaturii romne.