Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metode Didactice - Psihopedagogie
Metode Didactice - Psihopedagogie
- functia motivationala- utilizarea metodelor si mai ales a celor active- participative genereaza
interes pentru cunoastere, conduce la satisfactii intelectuale, potenteaza energiile celui care invata;
- functia instrumentala- metodele de instruire mijlocesc insusirea continuturilor, realizarea
obiectivelor, obtinerea transformarilor dorite, sunt adevarate instrumente de lucru pentru cel care preda
si pentru cel care invata;
- functia normativa- metodele arata profesorului cum sa procedeze pentru ca elevul sa invete
optim.
In fara acestor functii, fiecare metoda indeplineste una sau mai multe functii specifice. Astfel,
exercitiul mijloceste in special, formarea deprinderilor, in timp ce observarea sistematica si
independenta, formarea spiritului de observatie, organizarea demersului observativ.
Mijloacele de invatamant sunt instrumente sau complexe instrumentale produse sau
selectate si adaptate in vederea realizarii obiectivelor propuse. Ele sprijina si amplifica eforturile
de predare ale profesorului si cele de invatare ale elevilor: faciliteaza transmiterea si intelegerea
cunostintelor si formarea deprinderilor, permit realizarea unor aplicatii practice, mijlocesc
evaluarea cunostintelor, deprinderilor, creeza posibilitatea utilizarii optime a timpului de instruire.
Profesorul I. Cerghit clasifica mijloacele didactice dupa functia pedagogica sI dupa forma de
prezentare in:
-mijloace informativ demonstrative (servesc la transmiterea informatiilor noi, la ilustrari,
concretizari)
-materiale intuitive naturale reale sau originale (plante, minerale, preparate de
plante, instrumente, aparate)
-substitute triddimensionale ale realitatii care imita, reproduc sau reconstituie obiecte
sI fenomene reale sI complexe (mulaje, machete, corpuri geometrice, globul terestru, forme de relief
miniaturizate, aparate sI masini demontabile)
-reprezentari figurative (substitute dimensionale) de tipul ilustratii, fotografii, desene la
tabla, atlase, diafilme, diapozitive, etc
-reprezentari simbolice de tipul formule, numere, tabele cu formalisme, scheme
structurale saufunctionale, etc
-mijloace de exersare sI formare de deprinderi;
-mijloace de evaluare a rezultatelor scolare de tipul teste de cunostinte, fise de
evaluare, calculatorul;
-mijloace de rationalizare a timpului- harti de contur, sabloane, etc
O categorie specifica de mijloace de invatamint sunt cele tehnice audio vizuale: epiproiector,
diaproiector, retropoiector, cineproiectorul, telereceptorul, etc.
CLASIFICAREA SI ANALIZA METODELOR DE INSTRUIRE.
Metodele de instruire au fost clasificate dupa criterii diferite. Utilizandu- se un criteriu istoric, se
vorbeste de metode traditionale sau clasice sau dogmatice si metode moderne. Gruparea in metode
generale si metode particulare (speciale) are la baza sfera de aplicabilitate pe cand cea in metode de
activitate individuala, metode de activitate in echipa, metode de activitate colectiva (cu intreaga clasa)
si metode de activitate in grupuri mari se realizeaza dupa criteriul organizarii muncii. M. Debesse ia in
considerare tipurile de relatii profesor elevi: metode autoritare, directive si metode liberale,
permissive. Dupa modul de determinare a caracterului activitatii mintale solicitate de invatare se
diferentiaza metode algoritmice (care directioneaza univoc operatiile implicate in actul invatarii) si
metode nealgoritmice (care stimuleaza independenta elevilor in organizarea invatarii).Dupa modul de
implicare a subiectului, metodele se clasifica in metode active si metode interactive.
Metodele active genereaza nvarea care l implic pe elev plenar, cu toate forele sale, cu
potenialul su integral, acea nvare care insist la maximum pe activismul psihic (intelectual,
motivaional, emoional) al acestuia. Prin intermediul acestor metode elevul descoper, decodific,
definete, rezolv, analizeaz, compar, sistematizeaz, formuleaz concluzii, concretizeaz,
reflecteaz, analizeaz critic, experimenteaz, triete i valorific experiene, coreleaz, aplic, face
predicii. Cadrul didactic l conduce cu discreie, i ofer sprijin i consiliere n metode de nvare, l
motiveaz, l susine n procesul nvrii, i organizeaz experiene de nvare, l nva cum s-i
localizeze informaia, i confirm starea de reuit, l nva s-i stabileasc obiective personale, l
nva s se autoevalueze, i completeaz i pozitiveaz imaginea de sine, l nva c n via trebuie
s aplice i cum s aplice achiziiile propriei nvri. nvarea activ este organizata de profesor care
ine cont de obiective educaionale explicite, stabilit la nivelul sistemului educativ dar i
autoorganizat de elev care i stabilete propriile sale obiective. n ierarhizarea obiectivelor profesorul
tine cont de cerinele exterioare precum i de individualitatea elevului; n stabilirea propriilor obiective
elevul are n vedere aspiraiile i interesele personale i abia apoi de solicitrile externe.
Metodele interactive genereaza o invarea interactiv acea nvare bazat pe intercomunicare,
pe cooperare, pe rezolvarea mpreun a conflictelor, pe munca in echipa. Valorific i valorizeaz
potenialul informaional i operaional al grupului, l pregtete pe elev pentru gndirea i aciunea n
interaciune cu ceilali, promoveaz schimbul de idei, informaii, valori culturale multiple i variate,
utilizeaz competiia ponderat ca mijloc de autodepire i ca mecanism al cooperrii. Interfereaz
cu nvarea organizaional. Grupul de elevi constituie cadru i sursa a nvrii individuale.
Calitatea nvrii active depinde de cultura predrii specifice profesorului i de cultura nvrii
proprii elevului. Calitatea nvrii interactive depinde de cultura intercomunicrii, proprii profesorului i
de cultura nvrii proprii clasei de elevi.
Att nvarea activ ct i cea interactiv genereaz dezvoltare, prezint valene formative
deosebite. Una dezvolt mai ales raionalitatea, cealalt originalitatea, prima sprijin rezolvarea de
probleme, producerea soluiilor, cealalt promoveaz schimbarea, inovaia, descoperirea noului, a
originalului.
nvarea activ dezvolt inteligena intelectiv, nvarea interactiv dezvolt inteligena
emoionala, inteligenta social.
nvarea activ se bazeaz pe intracomunicare, comunicare cu sine, nvarea interactiv se
bazeaz pe intercomunicare, comunicarea cu ceilali.
nvarea activ promoveaz competenele intelectuale i practice, nvarea interactiv
promoveaz competenele de comunicare i socioemoionale..
nvarea activ susine prestigiul individului, nvarea interactiv pe cel al grupului.
n cadrul nvrii colare interfereaz, cele 2 tipuri de nvare funcioneaz convergent i
complementar. Cadrul didactic apeleaz i le organizeaz pe amndou.
Ioan Cerghit utilizand drept criteriu sursa cunoasterii, (1997, p.95-99) clasifica metodele de instruire in :
- metode de comunicare
metode de comunicare orala, expozitive (povestirea, descrierea, explicatia, demonstratia
logica, prelegerea, prelegerea cu opponent, prelegerea- dezbatere, instructajul, etc.);
metode de comunicare orala, interogative sau conversative sau dialogate(conversatia
euristica, discutia sau dezbaterea, asaltul de idei, discutia dirijata etc.);
metode de comunicare orala prin problematizare (invatarea prin rezolvarea situatiilor
problema);
metode de comunicare scrisa (lectura problematizanta, lectura explicative, lectura paralela,
etc.);
metode de comunicare oral- vizuala (instruirea prin filme, instruirea prin tehnici video, etc.);
metode de comunicare interioara (reflectia personala, experimental mintal, etc.);
- metode de explorare organizata a realitatii sau metode obiective sau intuitive
metode de explorare directa a realitatii (observarea sistematica independenta, obsercarea
sistematica dirijata, observarea in conditii de experimentare, cercetarea documentelor, studiul de caz,
etc.);
metode de explorare indirecta a realitatii (metode demonstrative, metode de modelare, etc.);
- metode bazate pe actiune sau metode practice
metode de actiune efectiva, reala sau autentica (exercitiul, experimental, studiul de
caz,elaborarea de proiecte, etc);
metode de actiune simulate sau fictive (jocurile didactice, jocurile de simulare, invatarea
dramatizata, invatarea pe simulatoare, etc.);
- metode de rationalizare a continuturilor si operatiilor operatiilor de predare-invatare (metode
algoritmice, instruirea programata, instruirea asistata de calculator, etc.).
Metodele expozitive sunt modalitati de transmitere ordonata, sistematica, coerenta, continua a unui
corp de cunostinte.
Explicatia reprezinta dezvaluirea adevarului pe baza unei argumentatii deductive. Se porneste de
la definirea conceptului, enuntarea cu claritate a legii, a regulii, principiului, apoi, se analizeaza
argumentele, premisele, cauzele. In final se exemplifica prin cazuri particulare pentru a demonstra sau
confirma cele explicate. Pot fi relevate mai multe tipuri de explicatii: cauzala (releva cauzele), normativa
(criteriile stabilite ale asemanarilor, deosebirilor, trasaturilor esentiale), procedurala (evidentiaza
operatiile necesare pentru producerea unui obiect, fenomen), consecutiva (prezinta, in sens
enumerative, a evenimentele, starile care duc la etapa finala).
Povestirea desemneaza prezentarea verbala a unui eveniment, intimplari. fapte care poate fi
autentica sau imaginara. Se mentioneaza momentul (data, ora) si locul in care s-a desfasurat
evenimentul, rolul povestitorului in eveniment (martor, cititor, spectator). Are o valoare emotionala
deosebita care poate fi amplificata prin utilizarea materialelor intuitive sugestive. Declanseaza si sustine
imaginatia reproductiva a elevilor. Necesita limbaj expresiv, o adevarata arta a povestirii;
Prin descriere sunt prezentate insusirile concrete, specifice ale obiectelor, fenomenelor care au
fost observate; Poate fi utilizata pentru transmiterea sau consolidarea cunostintelor; pregateste utilizarea
altor metode care permit cunoasterea mai aprofundata a obiectelor, fenomenelor. Dispune de doua
variante: stiintifica (exacta, explicativa, concisa, analitica, limbaj stiintific) si literara (utilizeaza comparatii,
epitete, metafore pentru a particulariza si a emotiona). Se recomanda sa fie de scurta durata pentru a nu
plictisi si obosi elevii.
Prelegerea scolara este o inlantuire de idei, rationamente, prin intermediul carora profesorul
comunica un material informational nou sau mai putin cunoscut. Necesita esentializarea si ierarhizarea
ideilor, dezvaluirea argumentelor stiintifice, enuntarea unei ipoteze, teorii, analiza si interpretarea critica
a acestora, comunicarea planului, limbaj expresiv, elemente retorice care sa sustina atentia si interesul
elevilor.
Prelegerea- dezbatere (discutie), ofera posibilitatea combinarii pe parcursul aceluiasi interval, a
explicatiei mai lungi cu dezbaterea mai scurta. Profesorul expune materialul informational in maxim 2530 min., prezentand principalele teze, puncte de vedere. Creeaza astfel baza pentru dezbaterea
imediata prin care se problematizeaza continutul de idei, se aprofundeaza intelegerea, se descopera
interdependentele, se exprima opinii, solutii personale. Se poate utiliza in conditiile in care elevii detin
deja experienta cognitive; valorifica si dezvolta competentele de comunicare ale elevilor. Pentru a se
asigura participarea elevilor la discutie, se recomanda comunicarea anterioara a temei si parcurgerea
unei bibligrafii minimale.
Prelegerea cu oponent este o forma dramatizata a prelegerii. Necesita prezenta celui de-al
doilea cadru didactic care intervine cu intrebari, observatii, solicita lamuriri sau a unui elev bine
informat, inzestrat cu simt critic si cu simt psihologic (I. Cerghit,1997, p. 112). Dialogul invioreaza
mersul expunerii, mentine atentia si interesul elevilor, dirijeaza efortul intelectual al acestora.
Desi au o serie de avantaje (intr-un interval scurt de timp se transmite un volum mare de informatii,
cunostintele sunt sistematizate operativ, se ofera elevilor un model de vorbire eleganta, adecvata, un
model de abordare stiintifica a realitatii), metodele expozitve au insa si multe dezavantaje (genereaza o
comunicare unilaterala, cu slabe posibilitati de conexiune inversa, ofera cunostinte gata elaborate
transformand elevul intr-un un simplu receptor de informatie, un consumator de cunostinte). Aceste
metode se utilizeaza in combinare cu altele, avind un rol anticipativ sau conclusiv si necesita
respectarea anumitor conditii:
-respectarea experientei lingvistice si cognitive a elevilor;
-problematizarea continutului de idei;
-utilizarea unor procedee menite sa mentina atentia si interesul ca: analogia, teza si
antiteza, comparatia, contrapunerea, prezentarea in paralel, exemplificarea;
-utilizarea unor mijloace vizuale ca diagrame, desene, formule, imagini care sa sprijine
receptarea auditiva;
-ritmul vorbirii profesorului sa fie favorabil intelegerii ideilor de catre elevi si luarii notitelor;
-vorbirea profesorului sa fie eleganta, clara si corecta (gramatical si semantic).
Metodele conversative sau interogative sau dialogate permit descoperirea unor noi
adevaruri stiintifice, clarificarea, aprofundarea consolidarea si sistematizarea cunostintelor, dezvoltarea
capacitatilor intelectuale, a calitatilor intelectului.
Cea mai eficienta conversatie este converstia euristica, prin care, folosindu-se de o succesiune de
intrebari puse cu abilitate, profesorul ii determina pe elevi sa intreprinda o investigatie in sfera propriei
experiente cognitive si, prin reorganizarea acesteia, sa descopere noi adevaruri. Aceasta metoda
valorificand gandirea inductiva, il ajuta pe elev sa identifice notele caracteristice unei clase de obiecte
(fenomene), relatiile cauzale, sa formuleze concluzii. O datoram lui Socrate care a utilizat-o ca unitate
dintre ironie (partea in care invatacelul descopera ca nu stie nimic) si maieutica (invatacelul era condus,
prin intrebari, spre adevar). Necesita din partea profesorului empatie, o buna cunoastere a
mecanismelor implicate in invatarea cognitiva, arta formularii intrebarilor.
Conversatiei euristice i se adauga si alte forme de conversatie: introductiva, de consolidare, de
sistematizare, de verificare. Profesorul trebuie sa fie atent la formularea si succesiunea intrebarilor, sa
utilizeze cu precadere intrebari cognitiv- constructive (cauzale, ipotetice, de evaluare) si nu reproductive
(ce, cind, cit, unde ), intrebari convergente ( care conduc la un singur raspuns), intrebari divergente
(care conduc la mai multe solutii ).
In folosirea acestei categorii profesorul va respecta o serie de cerinte printre care: numirea elevului dupa
ce intrebarea a fost formulata pentru a antrena toata clasa si pentru a nu inhiba elevul care va fi
chestionat, adoptarea de catre profesor a conduitei de ascultare activa, difentierea timpului necesar
elaboarii raspunsului, antrenarea clasei in corectarea sau completarea raspunsului numai dupa ce elevul
chestionat a facut acest lucru, respectarea unei distante optime fata de elev in asa fel incit elevul sa nu
fie inhibat , ci dimpotriva sa se considere un partener egal de discutie.
Discutia reprezinta un schimb reciproc, organizat si constructiv de informatii, impresii, opinii.
Favorizeaza transferul de informatii, competenta de comunicare, stimuleaza spontaneitatea,
creativitatea individuala si de grup, capacitatea rezolutiva, intensifica relatiile interpersonale. Dispune de
mai multe variante: discutia de grup organizat, discutia dirijata (structurata pe probleme cheie anterior
communicate), dezbaterea de tip masa rotunda, seminar- dazbatere, discutia structurata pe intrebari
recoltate anterior, discutia Philips 66, discutia de tip brainstorming.
In discutia de tip Philips 66 elevii se grupeaza, in fiecare subgrup unul dintre ei are sarcina
de a conduce discutia.In partea a doua a discutiei conducatorii subgrupelor expun concluziile, solutiile,
ideile la care a ajuns fiecare subgrup. Profesorul sintetizeaza si ierarhizeaza concluziile.
Brainstormingul sau asaltul de idei sau metoda evaluarii amanate a fost initiata de
creatologul Alex Osborn care porneste de la urmatoarele teze: cantitatea genereaza calitatea, asocierea
ideilor altora permite emiterea unor noi idei personale, amanarea evaluarii ideilor emise amplifica
spontaneitatea. Psihologul american indica o lista de termeni ucigasi de cretivitate. In prima parte a
discutiei elevii emit idei, opinii cu privire la tema, problema propusa, fiecare putand sa emita oricate idei
doreste chiar pornind de la ideile colegilor. Nimeni nu are voie sa emita judecati de valoare asupra
calitatea ideilor colegilor. Ideile exprimate sunt inregistrate si evaluate mai tirziu. Profesorul stimuleaza
participarea fiecarui elev.
In general discutia presupune mai multe etape: introducerea in discutie, discutia propriuzisa, sintetizarea, ierarhizarea concluziilor. Se impune cunoasterea temei de catre elevi, receptivitate
fata de conlocutor, conduita stimulativa a profesorului care permanent incurajeaza, cladeste punti
verbale, elimina manifestarile negative ale unor elevi (tendinte de dominare a discutiei, intreruperea
celorlalti, interventii neoportune, devieri de la tema, critica nejustificata a opinilor celorlalti), subliniaza si
apreciaza ideile noi, originale. Intr-o discutie se succed intrebari frontale (puse clasei), intrebari
directe(puse unui anumit elev),intrebari inversate sau redirijate( primite de profesor de la un elev dar
redirijate catre acesta) intrebari de releu( primite de profesor de la un elev sunt reorientate catre clasa ),
intrebari de revenire, intrebari imperative,etc. (I. Cergit,1997, p. 128).
Problematizarea este o metoda deesebit de formativa care angajeaja plenar elevul, dezvolta
gandirea convergenta, dar mai ales pe cea divergenta si analogica, dezvolta flexibilitatea, fluiditatea,
capacitatea de definire, atitudinea interogativa, capacitatea rezolutiva, stimuleaza motivatia cognitiva,
sistematizeaza cunostintele, conduce la redescoperirea cunostintelor. Profesorul porneste de la o
situatie- problema, o prezinta elevilor, ii ajuta s-o defineasca (sa identifice datele, relatiile dintre date, sa
elimine informatiile redundante), ii sprijina in emiterea ipotezelor si in verificarea solutiilor, coordoneaza
formularea concluziilor. Rezolvarea propriu-zisa este sarcina elevilor care, definind problema, identifica
dificultatea cognitiva (teoretica sau practica), reorganizeaza informatia, formuleaza ipoteze,
experimenteaza, testeaza, formuleaza concluzii. Este necesar ca problema sa genereze nu numai un
conflict conceptual ci si unul motivational- afectiv, o stare de frustratie pentru ca elevul sa-si mobilizeze
si organizeze fortele intelectuale si emotionale in vederea depasirii dificultatii. Problema face apel la
experienta cognitiva aelevului, experienta care nu este suficienta, fiind necesare completarea si
restructurarea ei.
Intre metodele bazate pe limbajul intern un rol deosebit il are reflectia personala care
presupune concentrarea si luminarea intelectului asupra unor cunostinte, idei, un adevarat antidot al
invatarii superficiale( I. Cerghit, 1997,p. 141)). Reflectia se fundamenteaza pe cercetarea deductiva.
Dispune de variante r. filosofica, psihologica, istorica, etc.
Metodele bazate pe comunicarea scrisa includ diferitele forme ale lecturii: lectura rapida (pentru
familiarizarea cu problematica respectiva), lectura lenta (pentru aprofundare), lectura critica, lectura
paralela (din mai multe surse pentru a fi relevate puncte de vedere comune dar si diversitati de opinii),
lectura explicativa (desfasurata simultan cu identificarea, pe baza dictionarului explicativ, a sensurilor
noi), lectura lineara (progresiva), lectura selectiva, lectura dirijata, lectura autodirijata. Prin intermediul
lor, elevul isi cultiva capacitatea de identificare a semnificatiilor (capacitatea de intelegere) ideilor citite,
deprinderea de a-si pune probleme pornind de la cele citite, deprinderea de a nota ideile importante,
deprinderea de a utiliza intr-un mod personal cele citite si notate.
Metodele de explorare directa a realitatii integreaza observarea, experimentul, cercetarea
documentelor si vestigiilor istorice.
baza si se va asigura un ritm optim de desfasurare. Elevul insusi trebuie sa cunoasca calitatea actiunii
desfasurate si a rezultatului obtinut pentru a se corecta.
Studiul de caz sau metoda cazului consta in prezentarea unor situatii tipice, semnificative in
vederea pregatirii studierii, aprofundarii sau consolidarii si sistematizarii unor probleme. Cazul poate
servi atit pentru cunoasterea inductiva (in vederea formularii unor concluzii), cat si pentru cunoasterea
deductiva (in vederea conctretizarii, particularizarii). Cazul va fi focalizat pe obiective clare si pertinente
si va face apel la experienta elevilor in vederea valorificarii ei. De aceea profesorul va alege cu grija
cazul si il va prezenta elevilor.
Metoda impune parcurgerea urmatoarelor etape: sesizarea situatiei cazului de catre elevi in vederea
intelegerii ei, prezentarea cazului de catre professor, procurarea (de catre elevi) a informatiilor (prin
intrebari puse profesorului, prin documentare in termen, prin studierea unor surse, sistematizarea
informatiilor, analiza situatiei, descoperirea cauzelor si legitatilor cazului, explorarea problemelor
esentiale, studierea variantelor de solutionare, luarea hotararii (prin confruntarea si ierarhizarea
variantelor), sustinerea hotararii. Metoda are mai multe variante: profesorul face o prezentare completa
a cazului, iar elevii primind toate informatiile, trec la rezolvarea cazului; profesorul prezinta cazul, oferind
doar o parte din informatiile necesare, iar elevii primesc si le procure; nu se face prezentarea completa a
cazului, elevii nu primesc nici-o informatie, ci numai li se propune sarcina concreta de rezolvare.
Metoda elaborarii proiectelor (sau a unor teme de cercetare) presupune anticiparea mentala
a unei actiuni si executarea ei intr-un timp determinat (un semestru sau un an), fie individual, fie in
echipa. Proiectul poate lua forme variate in functie de natura activitatii, de gradul ei de complexitate, de
varsta elevilor.
Metodele de simulare se bazeaza pe actiunea fictiva, simulata. Includ jocurile didactice,
jocurile de simulare, invatarea prin dramatizare. Jocurile didactice imbina spontanul, imaginativul cu
efortul programat care integreaza forte intelectuale si fizice. Presupun o sarcina didactica, reguli si
elemente de joc. Se diferentiaza dupa continut si obiective (de observare a mediului inconjurator, de
orientare, aplicative, de imaginatie, de indeminare) ca si dupa materialul folosit (intrebari, ghicitori).
Jocurile de simulare reproduc, in mod artificial, sisteme, fenomene, fapte absente, creind ca ele exista
sau ca se petrec in mod efectiv sub ochii nostri. Pot fi jocuri structurale, jocuri de competitie, jocuri de
decizie, jocuri de roluri. Invatarea prin dramatizare, bazata pe empatie, permite relevarea unor trasaturi,
stari mai dificil de descoperit.
Algoritmizarea este o metoda care se bazeaza pe folosirea algoritmilor. Acestia reprezinta o
suita standardizata de operatii prin parcurgerea carora se rezolva o serie de probleme asemanatoare.
Metoda poate fii folosita mai ales in fazele initiale de invatare sau in rezolvarea operativa si
economicoasa unor sarcini determinate. Sarcina profesorului consta in a sesiza momentul in care poate
sa renunte la insusirea algoritmica a cunostintelor si sa o impuna pe cea euristica.
Instruirea programata este fundamentata de psihologul american, B. F. Skinner, care demonstreaza ca
eficienta invatarii este conditionata de intarirea (pozitiva sau negativa) a raspunsurilor elevilor. Continutul
invatarii este devizat pe secvente mici, in asa fel incit elevul sa inteleaga si sa elaboreze o solutie
corecta. Nu se poate trece la urmatoarea secventa decat daca sarcina inclusa in secventa anterioara a
fost rezolvata corect. Instruirea programata se bazeaza pe urmatoarele principii:
Analiza Swot este o alta variant de analiza integral a fenomenului. Individual sau n echip
sunt identificate toate punctele tari i toate punctele slabe, oportunitile i neajunsurile pentru ca apoi,
pe baza colaborrii s se gseasc strategiile care, prin valorificarea punctelor tari/prin ocolirea sau
minimizarea punctelor slabe, vor fi dezvoltate oportunitile.
Organizatorul grafic reprezint o tehnica de analiz i sistematizare a cunotinelor referitoare la
obiecte, fenomene, procese (caracteristici, cauze, efecte, etape). Presupune mbinarea activitii
independente cu cea n grup mic finalizate prin activitate frontal. Se realizeaz sub forma de
ciorchine, reea arborescent, cerc (pentru caracteristici), reea vertical sau etapizat (pentru
precizarea etapelor unui proces), reea orizontal (pentru identificarea interaciunilor cauza-efecte),
trepte (pentru ordonarea succesiunii etapelor sau evenimentelor), reea semantica.
intenionat
unitate pr-nv-ev
Proces did
sistematic
act de comunicare
instrumental
r
reversibil
multidirecional
VERIFICAREA CUNOTINELOR
CONSOLIDAREA
EVALUAREA
importante, valorificarea lor n contexte variate reprezint importante instrumente cognitive. Luarea
notielor, elaborarea fiselor bibliografice analitice i sintetice, organizarea informaiilor, elaborarea
referatelor i eseurilor tematice constituie obiective urmrite din primii ani de coal. Lectura critic,
lectura paralel, lectura problematizant, lectura explicativ sunt forme care amplific analiza,
compararea, evaluarea, valorificarea datelor obinute din surse scrise pentru rezolvarea problemelor.
La fel de important este observarea personal a realitii, nsoit de reflecie, experimentare mintal,
elaborarea prediciilor cu privire la evoluia obiectului sau fenomenului.
Metoda Phillips 6.6. sau pm, metoda care mbin dezbaterea n grup mic cu cea desfurat n
plen, necesita divizarea rapid a grupului n subgrupuri eterogene, formate din 6 persoane. Dup 4
minute de organizare, subgrupurile se retrag pentru a discuta problema propus, timp de 6 minute.
Purttorii de cuvnt ai acestor subgrupuri (numii de profesori sau alei de membrii subgrupului), dup
ce au condus discuia, prezint ntr-o form sintetic, ntr-un cadru formal, opiniile, soluiile, strategiile,
concluziile propuse de colegi, ceea ce genereaz o adevrat controvers ntre ei. Membrii grupurilor
pot participa la acesta controvers, sprijinindu-i liderii cu argumente suplimentare. Profesorul sprijin
apoi clasa n evaluarea, sintetizarea i ierarhizarea concluziilor, stimulnd participarea fiecrui elev.
Lui i revine i sarcina de a accentua ideile valoroase, de a dezvolta aspectele insuficient valorificate.
Aceast metoda este valoroasa pentru producerea ideilor/soluiilor, pentru valorizarea i dezvoltarea
potenialelor informaional-operaionale individuale i pentru dezvoltarea creativitii.
Metoda Cubul orienteaz demersurile cognitive ale elevilor n cercetarea/cunoaterea unui
obiect/proces, pregtindu-i astfel pentru o nvare independenta eficient. Pe feele cubului sunt
notate operaiile mintale pe care elevul le va dezvolt n actul cognitiv, operaii exprimate n termeni de
verbe la modul imperativ: descrie, compar, asociaz, analizeaz, argumenteaz, aplic. Activitatea
continu n perechi, cnd se discut, se argumenteaz ideile, soluiile elaborate n activitatea
independent. n partea a III-a se noteaz pe tabl cele 6 categorii de cunotine.
Diagrama Venn valorific intersecia conceptelor/problemelor n vederea identificrii asemnrilor
i deosebirilor. Tehnica are o valoare formativ deosebit ntruct cultiv operaiile logice i pregtete
elevul pentru argumentarea valid. Utilizarea tehnicii presupune mbinarea activitii independente cu
cea n grup mic i apoi cu cea frontal.
Variantele rezolvrii de probleme angajeaz plenar elevul, dezvolt gndirea convergent,
gndirea divergent, gndirea analogic, fluiditatea i flexibilitatea intelectual, atitudinea interogativ,
capacitatea de definire i cea rezolutiv, sistematizeaz i integreaz cunotinele n sisteme
cognitive. Profesorul prezint elevilor situaia-problem, i ajut s o defineasc, s identifice datele i
interaciunile, s elimine datele nerelevante, s emit i s verifice ipotezele, sa formuleze concluzii.
Rezolvarea propriu-zis este sarcina elevilor care identifica dificultatea cognitiva, reorganizeaz
informaia, formuleaz ipoteze, experimenteaz, testeaz, formuleaz concluzii, generalizeaz.
Experiena cognitiv a elevului la care face apel rezolvarea de probleme necesita mbogire,
restructurare.
Rezolvarea creativ de probleme constituie o variant a rezolvrii de probleme care produce
efecte deosebite att n planul interaciunilor, ct i n planul dezvoltrii psihice (dezvoltarea
capacitailor i competentelor intelectuale i mai ales dezvoltarea creativitii, construct personal
deosebit de important n determinarea progresului social (tiinific, tehnologic, economic, artistic).
Aceasta metod, utilizata independent sau n grup, abordeaz euristic probleme slab specificate i
nestructurate. Specialitii n psihologia creativitii identific anumite etape n cadrul crora pot s
intervin o serie de factori frenatori:
- descoperirea dezordinii, de fapt, a consecinelor generate de problema n sine; n aceast etap
pot s intervin o serie de factori frenatori care mpiedic subiectul s sesizeze disfuncionalitile
aprute n realitatea imediat precum: orbirea ceea mpiedic subiectul s simt
dezordinea/dezarticularea, saturaia generat de multitudinea schimbrilor i corelat cu marea
toleran la schimbare;
- descoperirea
datelor care au provocat aceast stare se realizeaz prin observare,
intuiie, manifestarea atitudinii interogative, analiza tririlor emoionale declanate de starea
iniial;
- descoperirea problemei presupune contientizarea semnificaiei datelor, sesizarea datelor
importante i neglijarea celor nesemnificative, identificarea relaiilor dintre date, a oportunitilor,
permisivitilor i interdiciilor;
- descoperirea ideilor, a posibilelor ipoteze, construirea demersurilor rezolutive prin operri
euristice, prin aproximri, prin raportri ale rezultatelor obinute la ateptri; intervin ca factori
frenatori rigiditatea intelectual, nchiderea la deschidere, competiia ntre membrii grupului,
rezistena la schimbare;
- realizarea proiectului
- discutarea rezultatelor, prezentarea concluziilor
Metoda proiectelor are valene multiple: elevii nva s gndeasc i s acioneze n grup, n
conformitate cu cerinele realitii, i dezvolt capacitile intelectuale (mai ales cele anticipative) i
creative, nva s finalizeze aciunile ntreprinse prin realizarea unui produs, nva s colaboreze.
Explorarea interdisciplinar reprezint o form specifica a proiectului n cadrul cruia o
problem/fenomen/proces se abordeaz din mai multe unghiuri sau pe mai multe planuri. Se poate
proceda n dou feluri: fie fiecare grup analizeaz problema din toate unghiurile sau n toate planurile,
fie fiecare grup se oprete asupra unui aspect. Elevii sunt obinuii s abordeze obiectul cunoaterii
integral i sa prezinte puncte de vedere relevante.
Piramida sau bulgarele de zpad (Mariana Pintilie, 2002, Maria Eliza Dulama, 2002) constituie
o tehnic prin care demersurile cognitive ale elevilor, desfurate individual, sunt integrate i
valorificate n demersurile grupului. Elevii sunt nvai astfel s valorifice i s dezvolte ideile altora.
Tehnica presupune urmtoarele etape:
- rezolvarea individual a problemei i reflectarea personal asupra variabilitii unor date
precum i asupra aplicativitii
- verificarea rspunsurilor n perechi; discutarea concluziilor, nelmuririlor, prediciilor fcute
anterior, individual
- compararea i sintetizarea rspunsurilor anterioare, n grupuri formate din 4 persoane;
identificarea punctelor de vedere comune i a opiniilor controversate
- pe baza prezentrii de ctre reprezentanii grupurilor a concluziilor stabilite n grup, clasa
alege punctele de vedere comune i stabilete concluziile.
Studiul de caz sau metoda cazului const n prezentarea unor situaii tipice, semnificative n
vederea pregtirii, aprofundrii, consolidrii sistematizrii unor probleme. Cazul poate servi att pentru
cunoaterea inductiv (n vederea formulrii unor concluzii) ct i pentru cunoaterea deductiv (n
vederea concretizrii, particularizrii). Cazul, focalizat pe obiective clare i difereniate, valorific
experiena elevilor. Metoda impune parcurgerea urmtoarelor etape: prezentarea cazului de ctre
profesor; procurarea, de ctre elevi a informaiilor necesare (prin ntrebri puse profesorului, prin
documentare n teren, prin studierea surselor); sistematizarea informaiilor; analiza situaiei;
descoperirea cauzelor i legitilor cazului; explorarea problemelor eseniale; studierea variantelor de
soluionare; luarea hotrrii, susinerea hotrrii. Metoda are mai multe variante n care elevii primesc
cantitatea variabile de informaii, n cadrul fiecrei variante interfernd, n proporii diferite, rezolvarea
de probleme, aciunea desfurat n plan mintal dar i obiectual i observarea indirecta.
Minicazul constituie tehnica prin care elevii prezint situaii cu care se confrunt n viaa
cotidian. Se poate desfura prin mbinarea activitii frontale cu cea n echipa sau cea n echipa cu
cea independent. Se parcurg urmtoarele etape:
- identificarea cazului
- prezentarea cazului
- analiza cazului; identificarea cauzelor i anticiparea evoluiei
- elaborarea i analiza unor variante de soluionare
- alegerea i argumentarea variantei optime
Aceasta tehnic valorifica observaiile fcute anterior, n mod spontan, fragmentar sau intenionat,
sistematic.
Jocul de rol, metoda de instruire bazat pe aciunea indirect, simulate, permite cunoaterea celuilalt
prin interpretarea rolurilor pe care el le manifest n anumite situaii. Prin intermediul lui, elevul se
transpune imaginar n anumite situaii preluate din viaa social, exerseaz anumite comportamente,
ajungnd s-i apropie persoana real, cognitiv i afectiv, s ptrund la gndurile, emoiile,
aspiraiile, convingerile acesteia. i dezvolt empatia i comprehensiunea, ceea ce i va permite s
colaboreze n mod adecvat. Acesta metod permite formarea deprinderilor i regulilor de colaborare, a
atitudinilor pozitive fa de ceilali, formarea responsabilitii, autocontrolul i autoreglarea conduitelor.
Jocurile de rol pot fi de competiie, de arbitraj, de decizie, de reprezentare a structurilor (M.
Ionescu i I Radu, 1998).
n general se parcurg urmtoarele etape:
- stabilirea situaiei care va fi simulat;
- identificarea statusurilor implicate n situaia respectiv i a rolurilor corespunztoare fiecrui
status;
- elaborarea scenariului;
- alegerea actorilor, distribuirea rolurilor (fiecare participant primete o fi cu toate indicaiile
necesare asumrii statusului i interpretrii rolurilor subordonate);
- nvarea rolurilor;
realizarea sensului (confruntarea cu noile informaii, amplificarea interaciunii cu aceste cunotine prin
implicarea plenar n nelegerea lor decodificarea, aprecierea msurii n care au fost nelese),
reflecia (reformularea cunotinelor; valorizarea cunotinelor).
n fiecare din cele 3 etape intervine metacogniia. Tehnica presupune o relaie deosebit ntre
cadrul didactic i elev, ntre conducere i autoconducere.
Tehnica tiu. Vreau s tiu. Am nvateste o tehnic care sprijin totodat nvarea i
metacogniia. nainte de prezentarea detaliata a problemei care urmeaz a fi nvat, elevii listeaz,
individual, aspectele pe care le cunosc. Se contientizeaz astfel nivelul cunoaterii individuale i se
creeaz condiiile pentru nelegerea noilor cunotine. Trecnd pe tabl, selectiv, ideile cunoscute de
clas, profesorul contribuie la evidenierea i sistematizarea ideilor ancor. n urmtorul moment de
activitate independenta n care elevii precizeaz ceea ce ar dori sa afle, se declaneaz interesul
pentru tem/problem i se traseaz direciile nvrii. Dup desfurarea actului de nvare a noilor
cunotine se produce, nti individual apoi frontal, consolidarea i sistematizarea cunotinelor nou
nvate.
Prin interogarea reciproc, o tehnic elaborat de Maria Eliza Dulama, elevii nva s pun
ntrebri, i lmuresc i consolideaz cunotinele. Se lucreaz n perechi sau n grup mic. n prima
faza, elevii formuleaz ntrebrile n scris.
Ghidul de studiu, prezentat sub forma unei suite coerente de ntrebri, i ajuta pe elevi s
nainteze n decodificarea unui coninut tiinific. Poate fi utilizat i pentru organizarea unui demers
investigativ. Dup realizarea individuala a sarcinilor de ctre elevii ghidai de ntrebri, n activitatea
frontal se verifica/ confirm calitatea rspunsurilor i se asigur consolidarea lor.
Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea lecturii i Gndirii (SINELG)
(Estes&Vaughn, 1986; I. Al Dumitru, 2000; Maria Eliza Dulama, 2002) este o metod de optimizare a
lecturii prin interferenta permanent a lecturii cu reflecia personal. Ideea fundamental a metodei
este urmtoarea: n timp ce citim un material, nelegerea lui se aprofundeaz dac reflectam nu
numai la semnificaiile lui, ci i la modul n care el se raporteaz la sistemul nostru cognitiv. Dincolo de
variantele propuse de diferi autori, este important, ca n timp ce citete un text, elevul sa marcheze,
folosind anumite semne, ideilor noi, ideile cunoscute deja, ideile care contrazic ceea ce tia, ideile pe
care nu le nelege suficient i necesit clarificri. ntruct limbajul scris permite o aprofundare a
nelegerii (coal a gndirii) aceste idei/ informaii sunt trecute intr-un tabel cu mai multe coloane. n
urmtoarele momente elevii lucreaz n grupuri variabile ca mrime pentru a vedea n ce msura
opiniile lor coincid i mai ales pentru a aprofunda, mpreun, nelegerea textului. Spre sfritul
activitii elevii revin la activitatea independenta i sintetizeaz ntr-un tabel cu dou coloane ideile/
informaiile logice, pertinente, clare i ideile/ informaiile care ridic o problem la modul general sau
individual.
ntre metodele interactive bazate pe cooperare se detaeaz cea numita focus-group. Se
focalizeaz pe producerea ideilor n cadrul interaciunilor prin mecanismul interinfluenrii. Procesul
elaborrii ideilor, aparent liber, este direcionat i stimulat de moderator prin intermediul ntrebrilor
care dei par spontane, au fost elaborate n prealabil inndu-se cont att de necesitatea cognitiva cat
i de particularitile participanilor, de poziia lor fa de problema abordata. Moderatorul prezint
problema, stabilete mpreun cu ceilali un set de reguli, menine focalizarea pe tema propusa i n
acelai timp stimuleaz creterea cantitii de idei/soluii, exprimarea sentimentelor, strilor
emoionale/opiniilor/ atitudinilor (ceea ce concura la apariia conflictului cognitiv interpersonal dar i
intrapersonal), invit la argumentri i contraargumentri, menine atmosfera netensionat, previne
divagaiile i acapararea discuiei. Se poate opera cu un singur grup sau cu dou care, dup ce
epuizeaz cognitiv problema, ajung la un consens, la o armonizare a opiniilor; dezbaterea continua
prin adoptarea opiniilor/soluiilor opuse la care a ajunsese celalalt grup.
Tehnica turului de mas, prin implicarea tuturor elevilor din echipa n emiterea ideilor/ soluiilor i
obinuiete s-i exprime opiniile, sa elaboreze i s prezinte aceste opinii ntr-un limbaj precis,
argumentat, sa asculte opiniile colegilor, s valorifice, ntr-o form sau alta, aceste opinii.
Controversa creativ (controversa structurat sau academic): mijlocete nvarea tehnicilor de
argumentare, formarea atitudinii comprehensive, lrgirea i aprofundarea cunoaterii. Presupune
urmtoarele etape: prezentarea problematicii, abordarea pro i contra, elaborarea i prezentarea
argumentelor pro i argumentelor contra, susinerea punctelor ambelor puncte de vedere, elaborarea
i prezentarea unui raport centrat pe compromis).
Controversa rotativ permite conlocutorilor s contientizeze ca adevrul se afl pe undeva la
un mijloc dinamic.
Portofoliu
Pedagogie
2014