Americanii evidentiaza destul de bine existenta raspandita a tracului in public

speaking, prin gluma care spune ca unii oameni ar prefera sa fie in sicriul de la o
inmormantare, decat sa tina ei elogiul. Fiind frecvent intalnit, dezvoltarea unor
metode de gestionare a acestui fenomen s-a dovedit a fi extrem de necesara si
folositoare, atat pentru oamenii de rand, care au ocazia mai rar de a vorbi in public,
cat si pentru oamenii care fac o meserie din acest lucru. Luarea cuvantului in public
vine intotdeauna cu oarecare emotii, deoarece persoana in cauza trebuie sa dea
dovada de elocventa si originalitate, iar, in fond, putem spune ca tracul este un
fenomen prin care aceste emotii capata proportii mult prea mari. Acest lucru are loc
din cauza acordarii unei importante prea mari evenimentului, anxietatea intervenind
in momentul in care se considera mental varianta unui esec si a consecintelor, cum
va fi privit un vorbitor cu mult prea multe emotii, daca ii va fi afectata imaginea si
multe alte potentiale urmari ale unui discurs nereusit. Cu toate acestea, putem
spune ca adevarul este undeva la mijloc: un discurs tinut fara pic de emotii il va
face pe vorbitor sa para mecanic, iar unul cu mult prea multe emotii va crea o
imagine de persoana vulnerabila si nesigura. Astfel, putem spune ca o cantitate
moderata de emotii, care sa nu atinga extrema tracului, este indicata, pentru a face
un discurs mai uman, mai real. Studiile si experimentele prin care s-au fotografiat
diversi oameni, iar in Photoshop s-au creat portretele lor perfect simetrice, prin
oglindirea jumatatii fetei, au dovedit faptul ca fotografia initiala, cu usoarele
asimetrii, prezinta o persoana mult mai atractiva, iar cea perfect simetrica este prea
articiala. Problema emotiilor in public speaking putem spune ca vine ca o analogie a
acestui exemplu si ne demonstreaza ca, pentru fiinta umana, imperfectiunile
echilibrate reprezinta frumusete, asa ca nu trebuie sa ne ingrijoreze prezenta
emotiilor pana la stadiul de trac, incat ele vor se vor transforma din imperfectiuni
echilibrate, autentice, in extreme.