FACTORII MUTAGENI FIZICI

Numeroase cercetari au dus la concluzia ca orice abatere de la temperatura

optima in care se dezvolta embrionii organismelor homeoterme impiedica
dezvoltarea normala a proceselor plastice si energetice metabolice prin intermediul
sistemelor enzimatice si ca socurile termice destabilizeaza sinteza ADN-ului,
provocand depolimerizarea acestuia.

O serie de alte studii au reliefat faptul ca ultrasunetele au actiune teratogena

(aparitia unor malformatii in cursul vietii intrauterine sub influenta unor factori din
mediul ambiant) asupra cromozomilor fetali.

Factorii dinamici ai zborului (vibratii, acceleratii, imponderabilitate etc.) sunt

responsabili de unele leziuni minore cromozomiale.

In procesul mutagen, teratogen este bine cunoscuta actiunea radiatiilor asupra

embrionilor, atat cea directa cat si cea indirecta (prin intermediul organismului
matern)
Radiatiile cu efecte mutagene sunt reprezentate de:
1. - radiatiile neionizante (razele UV)
2. - radiatiile ionizante (Razele Rntgen- X -; gama - g -; alfa - a; beta - b,
electronii si neutronii).
Razele X, Rntgen sunt radiatii electromagnetice cu actiune asemanatoare
razelor gama; ele au lungimea de unda cuprinsa intre 0,06 si 100 (1 = 10-8
cm) si o putere de penetratie mai mica fata de radiatiile gama, dar suficient de
mare pentru a provoca o ionizare puternica. Aceste radiatii se folosesc larg in
mutageneza experimentala, deoarece aparatele sunt accesibile, gasite in
majoritatea institutiilor medicale.

Iradierea in prima saptamana de gestatie produce maximum de mortalitate,

iar iradierea in prima luna, cel mai ridicat procent de malformatii la copiii nounascuti; acesta este fenomenul de teratogeneza. La om, se cunoaste ca primele 12
saptamani de dezvoltare embrionara sunt cele mai sensibile la actiunea radiatiilor
ionizante, perioada cea mai receptiva fiind intre saptamanile 2-7.

Existenta acestor factori in aceasta perioada (2-7 saptamani) duce la avort

sau la instalarea diverselor malformatii (defecte) congenitale: anencefalie[1],
microcefalie, hidrocefalie, spina bifida[2], anoftalmie, microftalmie, retinopatii,
defecte de sept inter auricular, ventricular, polidactilie, sindactilie etc. Intre
saptamanile 7-12, iradierile induc malformatii congenitale la nivelul urechilor
(implantare vicioasa, pavilion membranos etc.), la nivelul masivului buco-facial si al
palatului velo-palatin.
Se considera ca o doza foarte mica, administrata fractional, produce
modificari frapante cromozomiale, prin sumare. Chiar si la personalul care
exploateaza aparatul medical emitator de radiatii si care nu respecta intrutotul
masurile de protectie a muncii, poate sa apara anemia, sterilitatea, leucemia etc.,
ca efect al iradierilor in timp.

Chiar in doze foarte slabe, radioterapia femeii gravide poate induce fatului
microcefalie, hidrocefalie, tulburari oculare, nervoase, osteogeneza imperfecta,
malformatii ale membrelor, extremitatilor etc.
Problema este daca chiar dozele mici de radiatii, provenite de la distante
foarte mari (accidentul de la Cernobal) pot avea efecte mutagene. Bombardamentul
de la Hirosima si Nagasaki a demonstrat ca are loc o crestere a frecventei
cancerelor si a unor boli ereditare chiar dupa decenii.
Trebuie mentionat ca nu exista doza-limita, inofensiva a radiatiilor ionizante;
exista numai doze de risc scazut, asa cum se pare ca este cazul caderilor
radioactive care au afectat tara noastra in urma accidentului de la Cernobal.
Desigur ca trebuie sa treaca multi ani (decenii) pana se va putea aprecia mai exact
riscul si efectele biologice ale acestei iradieri.

Observatiile efectuate admit ca un individ nu trebuie sa primeasca in

ontogenia sa o doza mai mare de 200 r., cu un maxim de 50 r. in curssul primilor ani
ai vietii.

Fondul natural radioactiv receptionat de gonade in diferite regiuni ale globului

variaza intre: 190 mr./an in Franta, 200 mr./an in India, pana la 12 000 mr/an in
Brazilia.
Beneficiar si al altor surse de iradiere (energie atomica, analize radiologice,
tratamente - radioterapie, televizorul etc.), omul nu trebuie sa depaseasca 2-3 r./an.
In concluzie, dupa iradierea celulei umane au loc:
- in primele zile, chiar si saptamani, tulburari, aberatii cromozomiale de toate
tipurile si multe ca numar;
- pe masura scurgerii timpului, scade treptat numarul aberatiilor structurale,
numerice, schimbandu-se si compozitia lor calitativa;
- paralel cu descresterea numarului de aberatii nestabile, se pastreaza
numarul initial de celule cu restructurari stabile, permitand decelarea clonelor de
celule cu aberatii stabile bine determinate;
- leziunile de ADN, rupturile cromozomiale vor fi indepartate, "reparate" cu
ajutorul unui aparat enzimatic celular; este asa-numitul proces reparator al ADNului;
- in ceea ce priveste legatura dintre doza de iradiere si efectul ei cantitativcalitativ, la nivel cromozomial se constata ca efectul citogenetic depinde de doza,
indiferent in ce perioada dupa iradiere se face examenul citogenetic;
- numarul de celule cu aberatii cromozomiale din culturile de limfocite poate
atinge cifre inalte, chiar in conditiile unor iradieri locale; aceste aberatii insa vor
scadea exponential; cu trecerea timpului, deoarece in tesuturile care au o mare
putere regeneratoare, aberatiile cromozomilor sunt eliminate tot atat de repede.
Majoritatea cercetarilor privind influenta radiatiilor ionizante asupra
macromoleculelor de acizi nucleici in vitro au aratat:
- o scadere a vascozitatii solutiilor ce contineau ADN;

- leziuni, rupturi prin depolimerizare ale macromoleculelor de acizi nucleici;

- datorita rupturilor catenelor de ADN (pe lungimea lor) apar noi legaturi
transversale intercatenale;
- cresterea cantitatii de apa a ADN-ului;
- blocarea replicatiei si transcriptiei ADN-ului.

Radiatiile neionizante, ultravioletele, fac parte din spectrul solar invizibil si sunt
constituite din fotoni cu energie joasa (3-5 ergi/m2) cu o lungime de unda cuprinsa
intre 136 si 4000 . Ultravioletele au o capacitate penetranta redusa, drept pentru
care se folosesc pentru inducerea de mutatii la microorganisme, celule sexuale etc.