Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teorie Romana Proba Orala
Teorie Romana Proba Orala
http://invatamromana.blogspot.ro/
1:
2:
FUNCIILE COMUNICRII
Exista ase funcii ale limbajului, n care sunt angajai factorii
comunicrii(elementele situatiei de comunicare). Funciile limbii corespund
siturii comunicrii lingvistice n perspectiva unuia dintre factorii
comunicrii:
3:
4:
6. Funcia
limbajului
corespunztoare canalului este
cea FATIC,
interacional. Ea servete la stabilirea relaiei de comunicare i la cultivarea
interesului pentru aceasta pn la ncheierea mesajului, prin verificarea
funcionrii optime a circuitului. La nivelul contactului social funcia fatic
asigur comunicarea de succes prin amprenta lingvistic degajat.
Majoritatea textelor ndeplinesc mai multe functii, dar hotrtor pentru
includerea ntr-un stil sau altul, este funcia dominant. De pild:
5:
FUNCIILE LIMBAJULUI
Scopul limbajului este acela de a transmite informaii, esenial
este funcia sa de comunicare.
Comunicarea organizeaz enunul n forme diferite, ceea ce duce la
existena unor diferite tipuri de mesaj, care presupun mai multe funcii ale
limbajului.
Funcia limbajului -relaie ntre o anumit form lingvistic i situaia/
contextul/ poziia social ori interpersonal n care aceast form lingvistic
este utilizat; nsumeaz comunicarea ideilor, exprimarea atitudinilor etc.
Fiecrei funcii i corespund, n procesul comunicrii, forme lingvistice
specifice; chiar dac un mesaj nu are o singur funcie, una dintre ele
predomin i impune un anumit uz al unitilor lingvistice n enun.
Factori care
intervin n
procesul
comunicrii
EMITOR
FUNCTIILE CORESPUNZATOARE
(ROMAN JAKOBSON)
REFERENT
(CONTEXT)
COD
CONTACT
6:
MESAJ
7:
8:
STILURILE FUNCTIONALE
Stilul functional este o varianta a limbii care indeplineste functii de
comunicare intr-un domeniu de activitate determinat . Orice stil functional
apare ca un model care exercita o anumita presiune asupra constiintei
vorbitorilor .
Limba romana literara actuala contine cinci stiluri functionale de
baza:oficial(administrativ), tehnico-stiintific, publicistic, colocvial si
beletristic.
1.STILUL OFICIAL ( ADMINISTRATIV ) indeplineste functia de
comunicare in sfera relatiilor oficiale .
In ordinea frecventei si a importantei apar urmatoarele modalitati de
comunicare :monologul scris ( in documente si acte oficiale ) , monologul
oral ( cuvantari in ocazii oficiale ) , dialogul scris ( corespondenta
oficiala ) , dialogul oral ( in relatiile oficiale dintre institutii si public ) .
Compunerile cu destinatie oficiala sunt: darea de seama, procesulverbal, autobiografia, cererea, raportul, declaratia, referatul, curriculum
vitae, memoriul de activitate, scrisoarea de intentie.
Caracteristicile generale ale stilului :
- stricta respectare a normelor limbii literare : corectitudinea fonetica ,
gramaticala , ortografica , lexicala si grafica ;
- caracter obiectiv , impersonal ; comunicarile ( scrise sau orale ) sunt
neutre expresiv , lipsite de incarcatura afectiva ;
9:
10:
11:
adjective;
-infinitivul cu valoare de imperativ in observatii si note;
-inlocuirea persoanei I sg. cu persoana I pl. (pluralul autorului,
pluralul academic);
c)la nivel sintactic predomina subordonarea fata de coordonare;
d)la nivel stilistic sunt folosite procedee care au ca scop
organizarea discursului stiintific:
-coordonarea sub diferite forme: enumeratie si repetitie,
paralelism si antiteza;
-citatul ca punct de plecare, argument sau material
demonstrativ;
-figuri de stil si constructii retorice in cazul unei atitudini
polemice;
-digresiunile incluse in textul comunicarii sau prezente ca note,
adnotari in subsolul paginii;
-succesiunea intrebare-raspuns ca modalitate de constructie a
discursului stiintific.
3.STILUL PUBLICISTIC este acea modalitate de comunicare prin care
publicul esteinformat , influentat si mobilizat intr-o anumita directie in
legatura cu evenimentele sociale si politice , economice , artistice etc.
Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in presa si
publicatii ) , monologul oral ( la radio si televiziune ) , dialogul oral
( dezbaterile publice ) , dialogul scris ( interviuri consemnate scris ) .
Tipuri de texte: articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul,
masa rotunda, stirea, anuntul publicitar etc.
Caracteristici :
- Contopirea celor doua componente - intelectuala si
afectiva , tranzitiva ( obiectiva , informativa ) si reflexiva
( subiectiva , afectiva ) , in vederea indeplinirii sarcinilor de
informare si formare de convingeri ;
12:
13:
5.STILUL BELETRISTIC
Are un domeniu propriu de manifestare, cel al esteticului.
Se opune celorlalate stiluri functionale , in care esentialul il
constituie transmiterea de informatii . In stilul artistic
transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o
anumita forma de transmitere a informatiei asupra
destinatarului . Prin urmare , forma devine element esential si
modelator in transmiterea informatiei ; forma , ca expresie a
unui continut determinat , este unica si irepetabila .
Modalitati de comunicare: sunt valorificate deopotriva naratiunea,
descrierea, dialogul si monologul, in scris sau oral (in creatia populara).
Creatii: vezi toate speciile genurilor literare (liric, epic si dramatic)
Caracteristici:
- Conventionalitatea : in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea
urmareste sa redea realul sau ceea ce este considerat ca real , in stilul
14:
REGISTRE LINGVISTICE
REGISTRELE LINGVISTICE sunt varieti ale limbii, manifestate n
procesul vorbirii, determinate social i cultural; apar i sub denumirea de
limbaje, difereniate lexical i sintactic, de la un vorbitor la altul sau pe
grupe de interlocutori.
A. REGISTRUL COLOCVIAL (familiar, al conversaiei uzuale) are o
funcie comunicativ, limitndu-se la relaii neoficiale, particulare, intime
(cercul colegilor de serviciu, la spectacol, ntr-un compartiment de tren, ntrun grup de prieteni sau n cercul familiei, al rudelor).
Se identific prin urmtoarele caracteristici:
15:
16:
17:
coordonarea sintactic;
propoziii incidente;
propoziii eliptice de predicat;
tautologia;
repetiia;
anacolutul;
dezacorduri (subiect - predicat);
paralelism sintactic;
propoziii exclamative i interogative;
elemente paraverbale;
oralitatea cult se remarc prin frecvena formulelor de adresare,
exclamaii, interogaii, repetiii emfatice, enumeraii retorice, elipse,
suspensii (n discursul oratoric).
18:
19:
DENOTATIE SI CONOTATIE
SENSURILE CUVANTULUI
Cuvntul este o structur fonic (invelis sonor, format dintr-un
sunet sau un grup de sunete care se noteaza grafic prin litere) la care se
asociaz un sens, i este capabil s ndeplineasc o funcie n
comunicare.
Numim sens lexical nelesul pe care vorbitorii l atribuie unui cuvnt.
Semnificaie nseamn actualizarea sensului. Un cuvnt oarecare,
considerat izolat, poate avea unul sau mai multe sensuri. ntr-un context
dat, o unitate lexical nu poate avea dect o singur semnificaie.
Semnificaia rezult din relaiile pe care unitatea lexical le stabilete cu
celelalte uniti lexicale n context.
Cuvintele care au un singur sens (i, de regul, realizeaz o singur
semnificaie) se numesc monosemantice. Ele au neles unic( termenii de
specialitate, zilele sptmnii, lunile anului, numeralele).
Cuvintele care au mai multe sensuri (i n contexte diferite
realizeaz mai multe semnificaii) se
numesc polisemantice.
Atat cuvintele monosemantice, cat si cele polisemantice, au, n
general, un sens comun, folosit n mod curent, care este sensul de baz.
Cnd cuvntul denumete (denoteaz),el trezete n minte imaginea
obinuit, comuna, independenta de context a unui obiect, a unei
aciuni.Atunci el este folosit cu sensul propriu; ex: ochi=organ
al vazului (Ma doare un ochi).Orice cuvnt al limbii trimite la un obiect la
modul general. Aceast relaie direct care se stabilete ntre cuvnt i
obiectul desemnat poart numele de denotaie, iar sensurile respective
sunt sensuri denotative.
Cuvintele polisemantice au, pe langa sensul de baza si alte tipuri de
sensuri,secundare si figurate. Ele stabilesc o relatie indirecta intre cuvant
si obiectul desemnat. Aceasta relatie se
numeste conotatie, iar sensurile sunt conotative. Valoarea conotativ a
cuvntului se pune n eviden numai n context. Acesta dirijeaz
nelegerea.
20:
21:
STILUL.CALITATI GENERALE
In vorbirea curenta, STILUL inseamna felul propriu al unei persoane de a
se exprima in scris (stil individual)
In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii:
1. Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii
ale activitatii sociale (stiluri functionale);
2. Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale
expresiei literare, creand un stil literar.
In orice act concret al vorbirii, se evidentiaza doua tipuri de trasaturi:
unele care arata apartenenta comunicarii la un anumit stil functional,
si altele care arata ca apartine unui anume vorbitor.
Vorbirea oricarui om cultivat trebuie sa indeplineasca cateva conditii
obligatorii, numite CALITATI GENERALE ALE STILULUI. Acestea sunt:
1. CLARITATEA = expunerea sistematizata, concisa si usor de inteles;
absenta claritatii in comunicare duce la obscuritate, nonsens, paradox si
echivoc;tot de nerespectarea claritatii tin si pleonasmul si tautologia.
Claritatea se realizeaza la nivel lexical prin folosirea cuvintelor cu sensuri
cunoscute, de larga circulatie, si evitarea termenilor dificili, iar la nivel
sintactic prin folosirea constructiilor firesti, in spiritul limbii si evitarea
frazelor lungi, obositoare.
2.CORECTITUDINEA = respectarea regulilor gramaticale in ceea ce
priveste sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice
sunt solecismul(dezacordul dintre subiect si predicat)
si anacolutul (amestecul de constructii sintactice).
3.PROPRIETATEA = modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite
pentru a exprima mai exact intentiile autorului;lipsa de proprietate
provine din folosirea cuvintelor/constructiilor cu sensuri nepotrivite, sau
din amestecul elementelor caracteristice unor stiluri variate.
4.PURITATEA = folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul
limbii literare.
22:
STILUL.CALITATILE PARTICULARE
Inafara calitatilor generale, stilul individual poate fi caracterizat si printr-o
serie de insusiri particulare. Din combinarea acestora rezulta originalitatea
exprimarii.
Cele mai cunoscute calitati particulare sunt:
1.
NATURALETEA - consta in exprimarea fireasca,
fara afectare, fara o cautarefortata a unor cuvinte sau
expresii neobisnuite, de dragul de a epata, de a uimi
auditoriul.Opuse naturaletei sunt afectarea si emfaza.
2. DEMNITATEA - impune utilizarea in exprimarea orala numai a
cuvintelor sau a expresiilor care nu
aduc atingere moralei sau
23:
24:
Introducerea:
In cele mai multe tipuri de scriere, primul lucru pe care l face autorul este de a
introduce subiectul pe care arede gnd sa l prezinte. Scopul primului paragraf este
de a capta atenia cititorului si de a-i da cteva repere referitoare la subiect.
Paragraful iniial urmeaz de obicei o serie de pai, de la situaii mai generale
nspre situaia specifica ce urmeaz sa fie abordata. Dei nu exista nici o formula
pentru redactarea introducerii, urmtoarele elemente apar de cele mai multe ori:
Propoziia de introducere: Prima propoziie a eseului trebuie sa fie suficient de
interesanta pentru a determina cititorul sa citeasc mai departe. Aceasta
propoziiear putea fi una provocativ sau o ntrebare majora. In oricare dintre
cazuri, va trebui ca cititorul sa fie introdus in subiect si focalizat asupra subiectului
ce va fi discutat.
Formularea tezei(ipotezei): E de obicei ultima propoziie a primului paragraf si
servete ca linie directoare a eseului. Ea reprezint ideea care va fi susinuta dea lungul ntregului eseu. Pentru muli pare ciudata situarea la bun nceput a
concluziei pe care o vor desprinde, ei prefernd sa lase pentru sfritul eseului
exprimarea poziiei lor in argumentare. Cu toate acestea, e firesc si dezirabil ca
cititorul sa fie informat despre teza ce va fi susinuta in eseu.
2.
Cuprinsul: Susinerea tezei/ipotezei
Odat ce in introducere a fost pregtit terenul pentru discuie si a fost prezentata
poziia ce va fi adoptata, urmeaz partea cea mai extinsa a eseului in care se vor
prezenta argumentele menite sa conving cititorul. Un eseu bun va convinge
cititorul ca ntruct anumite elemente sunt adevrate si pentru ca anumite
convingeri sunt mprtite de autor si de cititor, cititorul trebuie prin urmare sa
accepte ca valide concluziile autorului.
25:
Modul cel mai obinuit de a susine teza este de a face o aseriune si de a oferi
apoi suporturi, dovezi, exemple care sa o confirme E, de asemenea posibil, sa se
nceap cu o rezumare a exemplelor (dovezile) si apoi sa se extrag concluzia .
O practica obinuita in eseul argumentativ este ca autorul sa i prezinte
opiniile si apoi sa considere critic posibilele preri opuse (contraargumentele). E de
asemenea posibil sa se nceap cu expunerea punctelor de vedere cu care autorul
nu e de acord, sa le critice cu scopul de a face loc prerii sale.
3.
Concluziile
In condiiile in care s-a spus deja in introducere ce prere va fi susinuta, muli
autori de argumentari sunt nesiguri ce sa scrie in concluzie. Concluzia e o parte
foarte importanta a eseului pentru ca nsumeaz teza si argumentele in
favoarea ei, lsnd cititorului o imagine clara asupra poziiei pe care o adopta
autorul. Nu e recomandat ca la acest stadiu sa se introduc idei noi, care nu au fost
abordate in eseu. E de asemenea nenelept a folosi concluziile ca loc de exprimare
a opiniei proprii, ca loc pentru ceea ce cred eu. Fcnd aa, cititorul poate avea
impresia ca oricine poate gndi ce dorete. In principiu, ideea e adevrata. Cu toate
acestea, autorul trebuie sa-si aminteasc scopul pentru care a scris eseul. Acesta e
nu doar de a spune cititorilor care e poziia sa fata de subiect, ce gndete, ci si de
a-i convinge de validitatea argumentelor sale, pe care sa doreasc si ei sa le susin,
sau mcar sa le cunoasc. De aceea, e absolut ineficient a spune ca oricare poziie
fata de subiect e in egala msura de ndreptita.
Trasaturile cele mai frecvent intalnite ale concluziei unui eseu argumentativ
sunt:
Sinteza argumentului: In concluzie, autorul trebuie sa reformuleze si sa rezume
foarte scurt principalele puncte ale argumentului.
Reformularea tezei: Autorul reformuleaza si susine importanta tezei, ntruct
ntregul eseu a gravitat in jurul demonstrrii sale. Unii considera ca a rescrie teza
26:
intocmai este o metoda retorica foarte eficienta. Alte persoane considera ca este
bine a se reformula teza.
Propoziiile de final: Aceasta seciune semnaleaz sfritul eseului si da o impresie
de final cititorului. Iat cteva posibile moduri de scriere a ultimelor propoziii:
27:
preuim momentele cu adevrat minunate. Acest lucru l poate face orice tip de
iubire, fie ea printeasc, pasional, pentru prieteni sau pentru oricare dintre
semenii notri, dar consider c dac n viaa unui om se regsesc toate acestea, acel
om poate spune c este cu adevrat mplinit. Firete c iubirea aduce i suferin,
dar numai cunoscnd toate tririle pe care iubirea le aduce ne vom da seama c nu
exist sentiment mai nltor ca acesta.(argument 1 cu exemplificare )
n al doilea rand, sunt de parere c ura nu ar trebui s existe n viaa noastr
ntruct ne face s uitm de noi, s nu acordm atenie lucrurilor frumoase din via
i s ne concentrm doar pe a le face ru celor din jurul nostru. Astfel nu vom
deveni dect nite oameni frustrai care i vor da seama n final c viaa a trecut pe
lng ei i nu s-au bucurat de lucrurile cu adevrat importante.(argument
2/contraargument cu sustinere)
Concluzie
Aadar, fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viaa lui dar n cele din
urm toi ne vom da seama c, asa cum am sustinut prin cele afirmate anterior, prin
iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile, c acest sentiment ne face mereu s
tresrim de emoii i ca nu mai exist vreunul care s dea mai mult frumusee
vieii, pe cnd ura ne va aduce doar o via trist i ntunecat.(reformularea
ipotezei+perspectiva generalizatoare asupra temei eseului)
Va mai aduc in plus o lista utila de conectori(adverbe, locuiuni adverbiale,
conjuncii sau locuiuni conjuncionale, structuri verbale); acestia ajuta la
exprimarea ideilor de:
28:
Operator specific
argumentelor
Adunare tip de raionament folosit n numirea
29:
producerea contraragumentelor
Sintez i final tip de raionament folosit n finalizarea
TIPURI DE TEXTE
Textul este o succesiune ordonat de cuvinte, propoziii, fraze prin care ni
se comunic idei.
1. Textul narativ (literar) presupune o succesiune de evenimente
desfurate n timp i spaiu.
- Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru c
indic o cronologie a evenimentelor;
- Timpurile
verbale
folosite
frecvent
sunt: prezentul, perfectul
simplu, perfectul compus;
2. Textul descriptiv (literar i nonliterar) evoc scene, persoane,
obiecte, emoii i se concentreaz asupra detaliilor descriptive,
prezentate obiectiv sau subiectiv de ctre autor.
- Este un text n care sunt prezentate informaii despre obiecte, personaje,
locuri, fenomene ale naturii etc.
- Descrierea poate aprea att n texte literare (tabloul descrierea unui
peisaj, a unor scene din viaa social, a unui interior sau a unui obiect
etc.; portetul descrierea fizic i/ sau moral a unui personaj), ct i
n texte nonliterare (ghiduri turistice, texte tiinifice, prezentarea unor
produse etc.);
30:
31:
SCOP
ELEMENT ACCENTUAT
MOD DE EXPUNERE
Destindere
Public
Narativ
Autoexprimare
Autor
Descriptiv
Informare
Subiect
Expozitiv
Convingere
Argumentativ
TIPOLOGIA TEXTELOR
TIPOLOGIA TEXTELOR (.M. Adam)
Mrci lingvistice
Genuri de texte ce
probabile
aparin sau care
au o
Obiectivul lor
secven ce
aparine
unui anume tip de
text
TEXTUL NARATI - repere temporale, mai
- romane, nuvele,
V
ales: atunci, apoi, mai
basme...
trziu...
- fapte diverse
- timpuri verbale: prezent - pasaje de basm,
schi,
i perfect compus sau
nuvel...
perfect simplu
- lexic: frecvena verbelor
i adverbelor ce insist
asupra aciunii
Testul descriptiv
- repere spaiale, mai ales: - pasaje de roman,
aici, mai departe, lng ... nuvel, pastelul
- timpuri verbale:
- plane anatomice
imperfect sau prezent
- pasaje de ghid
turistic
- lexic: frecvena
substantivului i
adjectivului; verbe ale
Tipuri sau
secvene de text
ntrebri ce
evideniaz
specificul textului
Cine? Ce face?
Unde? Cnd? Cum?
De ce?
Ce este descris? De
cine? Cum? De ce?
32:
informativ
a informa
emitorului
- articulaii de tip crono-
Textul explicativ
neleag
Textul injonctiv
a indica modul de
aciune
Textul
argumentativ
a convinge
Unde? Cnd? De
ce?
- unele articole de Despre ce suntem
pres
- rubrici de pres de informai?
tipul meteo",
De cine? Cum? De
anunuri"
ce?
Textul
- a face s
Cine vorbete? Cu
cine? Despre ce?
Ce este explicat?
De
cine? Cum? De ce?
La ce se refer
indicaiile? Cine le
d? De ce?
Cine
argumenteaz?
Ce argumenteaz?
Pe cine dorete s
conving? Cui i se
opune? De ce?