CELULA UMANA

Definitie: Celula este unitatea de baza morfo-functionala a tuturor tesuturilor si organelor. Este un mic
compartiment apos, delimitat de membrana ce contine moleculele, macromoleculele si incluziunile ce
permit celulei sa-si indeplineasca functiile.
Clasificarea celulelor: Celulele pot fi impartite in doua categorii: celule procariote (bacterii) si celule
eucariote (fungi, plante si animale). Celulele eucariote, prin definitie contin un nucleu (karyon =
nucleu); procariotele nu au nucleu.
Alcatuirea celului eucariote:
Celula eucariota este un ansamblu complex format plasmalema (membrana plasmatica) si citoplasma
care cuprinde o serie de organite citoplasmatice fara membrana ( microtubuli, microfilamente, centrioli,
ribozomi), cu membrana simpla numita tonoplast (reticolul endoplasmatic, aparatul Golgi, lizozomi,
peroxizomi etc.) si cu membrane duble sau anvelopa (nucleu si mitocondrii).

PLASMALEMA
Membranele biologice sunt compuse din lipide si proteine unite intre ele cu legaturi
necovalente.

Lipidele membranare formeaza baza structurala a unei membrane, in timp ce proteinele sunt
responsabile de functiile active ale membranelor. Aranjarea lipidelor si proteimelor raspunde unui
model in mozaic numit mozaic fluid

Bistrat
lipidic

Proteine integrale
Proteine perferice
Proteine perferice
Colesterol
Colesterol

Coada hidrofol
Cap hidrofol
Cap hidrofil
Cap hidrofil

Bistratul lipidic- reprezinta structura de baza a unei membrane biologice. Lipidele sunt
amfipatice: au un cap hidrofil (iubeste apa) sau polar orientat spre exteriorul bitrstului si
interactioneaza cu mediul apos si o coada hidrofob sau non polar; cozile hidrofobe interactioneaza intre
ele si formeaza miezul bistratului lipidic. Startl dinspre exterior formeaza foita externa, iar cel din
interior, foita interna. Lipidele membranare sunt de 3 categorii: fosfolipide (reprezinta cel mai abundent
component), colesterol si glicolipide.
Proteinele membranare- sunt de doua tipuri: proteine integrale care strabat bistratul lipidic care
sunt amfipatice ( portiuni din ele vin in contact cu stratul hdrofob al statului lipidic, iar regiunile
hidrofile vin in contact cu mediul apos); proteine periferice- sunt asimetric distribuite gasindu-se fie pe
o parte fie de alta a bistratului lipidic.
Membranele sunt structuri fluide, dinamice. Proteinele membranare si fosfolipidele pot difuza
realativ liber in planul membranei. Totusi miscarile lor sunt restrictionate.

Functiile membranei plasmatice

Membrana plasmatica este interfata dintre o celula si mediul sau extern. Membrana plasmatica
inveleste celula, regleaza pasajul moleculelor in si dinspre celula, si raspunde la semnale primite din
mediul extern. Regleaza pasajul moleculelor in si dinspre celula si raspunde de semnalele primite din
mediul extern. Transportul prin membrana este facilitat de proteinele prezente in structura ei care au
urmatoarele functii: proteine carrier si pompe, canale, receptori, etc.
Atunci cand proteinele si macromoleculele nu pot traversa membrana prin proteinele din
structura care mediaza acest transport, celula utilizeaza un proces denumit endocitoza prin care o
portiune a membranei se asociaza cu materialul ce va fi inglobat, se invagineaza, producnd o vezicula
intracelulara ce contine materialul ingerat.
Exista doua tipuri de endocitoza: pinocitoza si fagocitoza.
Pinocitoza- este o proprietate a tuturor celulelor. Acest proces implica ingestia de fluid si paricule
solubilizate prin intermediul unor microvezicule (< 200 nm in diametru) numite vezicule pinocitozice.
Fagocitoza- este realizata doar de unele tipuri celulare principale fiind macrofagele si neutrofilele. In
fagocitoza, regiuni largi ale membranei plasmatice se extind, inglobnd particule mari, cum sunt
microorganismele sau resturile celulare. Se formeaza astfel vacuole (>1m in diametru) denumite
fagozomi. Fagozomii fuzioneaza in continuare cu lizozomii, iar continutul lor este de obicei degradat
datorita enzimelor lizozomale.

lizozomi
vezicula pinocitozica

membrana

Pinocitoza

fagozomi

pseudopode
membranare

Fagocitoza

CITOPLASMA
Citoplasma este formata din doua compartimente: citoplasma nestructurata sau hialoplasma
(substanta fundamentala a citoplasmei), citoplasma structurata sau morfoplasma, reprezentata de
organitele celulare. In afara de organitele celulare, in citoplasma se pot gasi incluziunile celulare,
produsi de secretie si acumulari de produsi exogeni.

Clasificarea organitelor celulare dupa functia lor in celula

A. Organitele sintezei si secretiei celulare: reticulul endoplasmic, ribozomii, complexul Golgi.
B. Organitele generatoare de energie: mitocondriile.
C. Organitele digestiei celulare: lizozomii, peroxizomii.
D. Organitele motilitatii celulare: microfilamentele, microtubulii, centrul celular
E. Incluziuni celulare: substante proteice, de exemplu hemoglobina; lipide, sub forma de picaturi sferice
glicogen, substantele minerale - fier, siliciu.
RETICULUL ENDOPLASMATIC (RE)
Reticulul endoplasmatic prezinta un rol major in procesele de biosinteza celulara. Este prezent in
numar mare in celulele angajate in sinteze de proteine, glucide si lipide, fiind bine dezvoltat in celulele
secretorii exo- si endocrine.
Este un organit invelit de o singura membrana ce formeaza o vasta retea interconectata de
compartimente denumite cisternele RE. Se intinde de la membrana nucleara pana la periferia celului.
Exista doua tipuri de RE: RE granulos sau rugos si RE neted sau agranular care difera prin forma
cavitatilor limitate de membrane si prin prezenta sau absenta ribozomilor pe fata externa.

Reticulul endoplasmatic rugos (REr)- Este un ansamblu de structuri canaliculare si veziculare

membranare, cu diametru de aproximativ 20 nm, pe suprafata carora se gasesc atasati ribozomi, prin
subunitatea mare si care sintetizeaza proteine de export. Este prezent la toate celulele nucleate, abudent in

celule specializate in sinteza proteinelor. Toate lamelele sunt formate din doua membrane care
delimiteaza o cavitate in forma de sac aplatizat. Membranele REr se continua cu membrana externa a
invelisului nuclear Prezinta spatii neacoperite de ribozomi, din care se vor forma vezicule de tranzitie
care vor asigura transportul intracelular (RE tranzitie).
Reticulul endoplasmatic neted (Ren)- este format dintr-un labirint de tubuli sau canalicule fine
ramificate si anastomozate, care comunica cu sacii REr si la nivelul carora nu se ataseaza ribozomi.
Membranele REN au aceeasi structura ca si a REr doar ca din loc in loc prezinta fenestrari asemanatoare
porilor nucleari. In celula musculara striata, REN, poarta numele de reticul sarcoplasmatic.
Functiile RE:
REn

-in metabolizarea lipidelor (biosinteza, degradarea) producand lipidele

membranare
-detoxificarea celulara
- functii speciale (depozit dinamic de ioni de calciu)

REr

-in biosinteza unor proteine membranare, proteine destinate a

functiona in RE, in aparatul Golgi, sau lizosomi, proteine destinate
exportului;
-prelucrarea proteinelor sintetizate in RE;
-sortarea si transportul catre aparatul Golgi.

RIBOZOMII (R)
Se mai numesc si granulele lui Palade si sunt particule ribonucleoproteice foarte mici implicate in
asanblarea aminoacizilor in proteine. Toate sintezele proteice incep pe ribozomii liberi din citoplasma.
Pot fi de doua tipuri: ribozomi liberi in citoplasma sau grupati in poliribozomi (polizomi) atasati
de membranele reticulului endoplasmic si de fata citoplasmatica a invelisului nuclear.
Apar sub forma de granule ovalare sau elipsoidale cu diametrul mare de 20-30 nm si diametrul
mic de 16-17 nm. Prezinta doua subunitati inegale ca dimensiune si diferite ca structura morfologica si
biochimica:
- subunitatea mica este alungita, curbata cu doua extremitati umflate, cu coeficient de sedimentare
de 40SV;
- subunitatea mare prezinta 3 extremitati scurte si rotunjite, cu coeficient de sedimentare de 60SV,
prevazuta cu un canal prin care trece lantul peptidic sintetizat.

Formarea lanturilor sinuoase in care ribozomii sunt uniti intre ei

printr-o molecula de ARNmcare are forma unui filament gros.

APARATUL GOLGI
Aparatul Golgi, denumit si complexul Golgi este un organit celular delimitat de endomembrane,
structurat sub forma unei stive de cisterne recurbate prezentand polaritate morfologica si biochimica, cu
rol cheie in precesele de biogeneza a membranelor, in maturarea, sortarea si distribuirea de molecule
si/sau macromolecule atat catre locurile celulare carora le sunt destinate cat si in calea secretorie. Face
parte din sistemul de organite implicat in traficul intracelular al membranelor, care incepe cu reticulul
endoplasmic si se termina la membrana celulara.

Vezicule golgiene

cis

trans

dictiozomi

Complexul Golgi este structurat ca o stiva de cisterne recurbate. Numarul cisternelor este variabil,
diferind de la un tip de celula la altul, fiind de regula intre 5 si 8. Aceste cisterne formeaza dictiozomii.
Din punct de vedere morfologic organitul prezinta: o fata convexa, numita si fata cis, orientata
catre cisterne ale reticulului endoplasmic din care inmuguresc vezicule (reticul endoplasmic tranzitional);
o fata concava, numita si fata trans, orientata catre un sistem de vezicule si/sau vacuole, tubuli inretelati
si fragmente de cisterne, sistem numit retea trans-Golgi.
Principala functie a aparatului Golgi sunt de a prelucra proteinele si lipidele sintetizate de RE. De
asemeni are rol in transportul proteinelor secretate de celula in exterior printr-un proces de secretie. Are
rol important in sisnteza lizozomilor.
MITOCONDRII
Mitocondria este responsabila cu transformarea nutrimentelor in energie; aceasta functie
cunoscuta si ca respiratia aeroba, este motivul pentru care mitocondria este numita uzina energetica a
celulei; energia este inmagazinata sub forma de ATP (adenozin trifosfat).
Forma sferica, formate din doua membrane trilamelare: membrana externa si membrana interna
care trimite in interior prelungiri ce formeaza crestele mitocondriale, sau criste mitocondriale. Forma lor
este, de regula, aceea de falduri, orientate perpendicular pe axul lung al organitului.

Membrana interna

Membrana externa

unitati tripartite

Camera externa

crista
Matricea mitocondriala

baza
tija
cap

Spatiul dintre cele doua membrane se numeste camera externa, iar intre membrana interna si
crestele mitocondriale se afla camera interna sau matricea mitocondriala. Matricea mitocondriala
reprezinta cel mai complex compartiment, la nivelul sau gasindu-se un ADN propriu. Un alt element
ultrastructural evidentiabil in matricea mitocondriala sunt ribosomii mitocondriali.
Fiecare dintre elemente structurale definite mai sus are functii bine fundamentate, prin care
concura la buna realizare a rolului de baza al mitocondriei, producerea deATP.
Membrana interna este alcatuita din particule elementare - unitatile tripartite care sunt alcatuite
dintr-un cap sferic, o tija cilindrica si o baza patrulatera.
Functiile mitocondriei
Respiratia celulara este un proces prin care celulele produc energia necesara pentru a supravietui.
In respiratia celulara, celulele folosesc oxigen pentru a descompune glucoza si pentru a ii retine energia
in molecule de adenozintrifosfat(ATP). Respiratia celulara este esentiala pentru supravietuirea celor mai
multe organisme intruct energia continuta in glucoza nu poate fi folosita in celule fara a fi stocata in
ATP. Cele doua componente esentiale ale respiratiei sunt oxigenul si glucoza. Animalele obtin glucoza
mncnd plante. Respiratia celulara transfera cam 40% din energia glucozei in ATP. Restul energiei din
glucoza este eliberat sub forma de caldura, pe care omul o foloseste pentru a-si mentine temperatura
corporala. Respiratia celulara este uimitor de eficienta comparata cu alte procese de conversie a energiei,
ca arderea benzinei, la care doar 25% din energie este utilizata.
Mitocondria este organitul responsabil de producerea ATP-ului. O varietate de cai de metabolism
au loc in mitocondrie, incluznd -oxidarea acizilor grasi, fosforilarea oxidativa si ciclul Krebs. Att prin
ciclul Krebs ct si prin oxidarea acizilor grasi se produc substraturi pentru sinteza ATP.
Ciclul Krebs reprezinta o serie de reactii chimice produse in celule al caror rezultat final este
descompunerea moleculelor din hrana in energie, apa si dioxid de carbon. Se manifesta la toate
animalele, la plantele superioare si in cele mai multe bacterii. In organismele ale caror celule au nucleu,
ciclul are loc in mitocondrii, structura deseori numita uzina energetica a celulei.
NUCLEUL
Nucleul are rol central in viata unei celule. Nucleul este structura cea mai specializata a celulei,
care asigura ereditatea si coordoneaza majoritatea reactiilor de sinteza conform specificitatii biologice a
celulei.
Este un corp veziculos in general, cu forma sferica sau ovoida, bine circumscris, cuprins in masa
citoplasmatica a celulei. Dintre substantele care intra in constitutia sa, cea mai caracteristica este
cromatina, puternic bazofila.

Nucleul prezinta o membrana nucleara numita si anvelopa, nucleoplasma (substanta

fundamentala) care este strabatuta de o retea de filamente fine, numita retea cromatica.
membrane nucleara
cromatina

cromatina

nucleol

nucleol

REr

REr

por nuclear
Membrana externa
ribozomi

ribozomi

guanina
timina

citozina
adenina

Membrana interna

Proteine
Proteinehistonice
histonice
ADN
ADN

Baze purinice
zahar
Radical fosforic

nucleosom
nucleosom

nucleotida

El contine genomul celulei care consta intr-un numar definit de molecule de ADN (cu aspect de
dublu helix). Molecula de ADN este formata din doua lanturi lungi polinucleotide, rasucite sub forma de
helix. Acizii nucleici sunt substante chimice alcatuite din unitati simple numite nucleotide. O nucleotida

este formata dintr-o baza azotata (purinica- adenina si guanina; piridiminica- citozina si timina, pentru
ADN iar in ARN timina este inlocuita cu uracil), un zahar ( riboza in ARN si dezoxiriboza in ADN) si un
radical fosforic. Mai multe nucleotide formeaza un lant polinucleotidic. O secventa formata din 2
nucleotide formeaza codonii, care au capacitatea de a include un aminoacid in molecula proteica. Pentru
codificarea celor 20 de aminoacizi exista 64 de codoni fiecare format din 2 nucleotide. Mai multe
nucleotide formeaza o gena.
Membrana nucleara- este formata din doua membrane, una interna si una externa care se afla in
legatura cu RE. Membrana externa prezinta pori prin care patrund macromolecule necesare in activitatea
nuclara. Membrana interna se afla in legatura cu cromatina.
Nucleoplasma- este substanta fundamentala fluia si omogena bogata in cationi (Na, Ca, Mg, etc).
Cromatina si cromozomii reprezinta doua forme de organizare a materialului genetic (ADN). In
interfaza (perioada dintre doua diviziuni succesive), materialul genetic este reprezentat de cromatina iar
in timpul diviziunii celulare, de cromozomi.
Cromatina se gaseste:
1. dispersata in nucleoplasma, sub diferite forme:
a. granule de diferite marimi, numite cromocentri
b. granule fin dispersate
c. forma fibrilara
2. condensata la periferia nucleara, pe fata interna a invelisului nuclear, unde formeaza membrana
cromatica
Eucromatina si heterocromatina
Cromatina fin dispersata in mod uniform in nucleu se numeste eucromatina. Cromatina
condensata sub forma de granule mari formeaza heterocromatina si este intens bazofila. Distingem doua
tipuri de heterocromatina:
- heterocromatina constitutiva, care este intotdeauna condensata in interfaza; este inactiva genetic
si nu contine gene structurale
-heterocromatina facultativa care se poate imparti in functie de tipul de cromozomi de care
apartine in:
o heterocromatina facultativa autosomala, care corespunde celor 22 de perechi de
cromosomi autosomali
o heterocromatina facultativa gonosomala care corespunde cromatinei sexuale ce
formeaza corpusculul Barr in celulele somatice de la femeie si corpusculul F in celulele
somatice la barbat.

In diviziune in nucleoplasma apar niste filamente lungi numite cromozomi alcatuiti din
cromatina. Cromatina este un lant flexibil, ca un sirag de perle, alcatuite din unitati care se repeta numite
nucleosomi. Fiecare nucleosom are forma unui cilindru turtit format din proteine histonice inconjurate de
un segment de ADN alcatuit din 140 de perechi de nucleotide care formeaza doua inele la varful si baza
cilindrului.
Nucleolul- in nucleul aflat intre diviziuni se gasesc 1-2 corpusculi numiti nucleoli, cu rol in
sinteza ARNr si in pregatirea mitozei.

LIZOZOMI
Sunt structuri de forma veziculara care contin enzime digestive si functioneaza ca un sistem
digestiv intracelular.
Membrana limitanta este asemanatoare cu plasmalema. Contin peste 40 de enzime digestive
(proteaze, nucleaze, glicozidaze, fosfataze etc). Cu aceste enzime lizozomii pot distruge majoritatea
constituientilor celulari si tesuturi.
Lizozomii unei celule sunt organizati intr-un sistem lizozomal, tot ce intra in lizozomi fiind apoi
folosit in metabolismul celulei. Substantele care ajung in lizozomi sunt aduse fie din exteriorul celulei
prin fagocitoza si pinocitoza sau din interirul celulei.
Enzimele lizozomale iau nastere in complexul Golgi, de unde sunt impachetate in vezicule mici.
Astfel lizozomi au rol important in apararea organismului (fagocitoza microorganismelor), reinnoirea
celulelor, metabolismul intracelular al colesterolului.
Datorita functiilor digestive lizozomii sunt implicati in numeroaze boli patologice, datorate lipsei
uneia sau mai multor enzime (acumularea de acid uric in lizozomi-guta, sau acumulare de silicati).
PEROXIZOMI
Peroxizomii se prezinta sub forma de vacuole sferice sau ovoide, uneori de forme neregulate cu
prelungiri. Ei sunt delimitati de o endomembrana si contin o matrice in granulata uneori cu un cristaloid.
Cristaloidul poate aparea format din manunchiuri paralele de tubuli care in sectiune transversala dau
imaginea unui fagure de miere. Peroxizomii se formeaza prin reticulul endoplasmic complexul Golgi si
au rol in metabolismul peroxidului.

CITOSCHELETUL (APARATUL LOCOMOTOR)

Filamente de actina- actina se gaseste in cele mai multe celule in proportie de 10% din totalul
proteinelor celulare. Cantitatea ei in celule difera dupa gradul de activitate al acestora.. Filamentele de
actina se asocieaza in parte cu endomembranele si se leaga de obicei de membrana celulara de
suprafata.
Filamente de miozina -miozina se gaseste in cantitate redusa in celulele nemusculare, fiind de
forma si marime diferita in aceeasi celula. Legarea microfilamentelor de membrana de suprafata se
realizeaza prin diferite proteine (alfa-actinina si vilina). Legarea microfilamentelor este esentiala pt
formarea citoscheletului precum si pt unele procese celulare de baza ca citokinezia.
Filamente intermediare

-sunt prezente

in celulele

eucariotelor

fiind diferite

de

microfilamentele de actina si microfilamentele de miozina. Sunt numite intermediare pt ca diametrul

lor este situat intre cel al microfilamentelor mici de actina si cel al microfilamentelor mari de miozina
Dupa proteinele componente sunt de mai multe tipuri: microfilamente formate din precheratina
cheratina; microfilamente ce contin vimentina; microfilamente ce contin desmina sau scheletina.
Microvili, stereocili, cili, flageli -microvilii reprezinta o forma de organizare stabila a
microfilamentelor, fiind prezenti in diferite tipuri de celule nemusculare. Microvilii sunt formatiuni ale
membranei celulare de suprafata, prezenti de obicei la polul sau polii liberi, nejonctionali, ai unor
celule foarte acive in transportul celular. Microvilii se gasesc astfel bine reprezentati la enterocite sau la
nefrocite. De obicei microvilii au o forma de deget de manusa, au inaltimi si grosimi egale sau inegale.
Cilii apar de obicei sub forma de prelungiri celulare dispuse la unul din polii celulei, fiind alcatuiti din
citoplasma si membrana celulara. Cilii pot fi mobili si imobili(stereocili). Flagelii prezinta o structura
asemanatoare cililor. La om ei sunt reprezentati numai prin gametii sexuali masculini (spermatozoizi)
Microtubuli-sunt prezenti sub forma de cilindri subtiri in citoplasma celulelor animale si
vegetale. Ca si microfilamentele, ei pot aparea grupati sau izolati in citoplasma. Ei au rol in formarea
citoscheletului impreuna cu microfilamentele, contribuind la mentinerea formei celulei.
Centriolii, centrul celular -centriolii sunt organite microtubulare stabile in citoplasma
celulelor. Centrul celular poate contine unul sau frecvent doi centrioli ce sunt inconjurati de o zona
citoplasmatica mai clara. Centrul celular este responsabil in celula de initierea si declansarea diviziunii
celulare (mitoza sau meioza) formand fusul de diviziune. De asemenea genereaza miscarea cililor si
flagelilor prin faptul ca la baza acestora se gaseste intotdeauna prezent un centriol denumit corpuscul
bazal.

Tipuri de celule
Celule statice- celule cu un anumit gad de diferentiere care nu se mai divid (neuronii, fibre
musculare, ovocitele)
Celule in tranzit- celule cu o existenta scura care se ditrug prin maturare (keratinocitele,
mielocitele, etc).
Celule- stem- celule cu capacitate de reinoire care persista pe tot parcursul vietii individuale.