Sunteți pe pagina 1din 4

Cele 5 stadii ale suferintei in

alergare.

Se spune ca exista 5 stadii ale suferintei si pierderii,


valabile pentru orice boala sau context mai putin
prietenos al vietii. Multi dintre noi ne simtim, pe

parcursul unei curse lungi, de parca am trece prin


toate aceste etape
Negarea
Sa o iau de la inceput. Am alergat primul meu antrenament de 15 km
acum doua saptamani. Ma tot intrebam singura, in gandul meu, daca sunt
suficient de pregatita pentru cursa asta. Sunt pregatita? Oare m-am
antrenat suficient? Am fost gata de cursasau cel putin am crezut ca am
fost pregatita. Antrenamentul meu a fost pentru distanta de 14.5 km si a
fost cel mai mult cat am alergat, vreodata. Mi-am adus si prietena pentru
sprijin moral. M-am gandit ca este un antrenament bun pentru semimaratonul care urma in cateva saptamani, din moment ce noi doua nu
mai alergasem impreuna niciodata. De asemenea, ma gandeam ca daca
voi cadea la pamant si nu ma mai puteam ridica, avea cine sa ma
recunoasca si sa ma identifice, deoarece nu ma vedeam alergand atat si
sa termin si teafara.

Furia
Nu pot sa zic ca imi creasem un plan exact pentru acest eveniment. Iar
asta a fost o greseala. Am momente cand alerg primii 5 km si apoi merg in
pas alergator restul, si am momente cand alerg totul cap-coada. De ce
naibii nu am planificat inainte?
Ne-am ratacit in timpul cursei. Era o cursa mica, locala, deci nu eram
inconjurate de alte persoane. Cei mai rapizi atleti au pornit imediat si nici
nu i-am mai vazut. Nu au fost nici marcajele prea evidente la inceputul
cursei, asa ca am intrat intr-un tunel, iar la iesire nu mai eram sigure pe
unde trebuia sa o luam. Asta m-a enervate foarte taresi m-a facut sa ma
simt rusinata. Uite-ma aici, cu prietena mea experta in alergare, iar eu
eram foarte inceata si noi ne pierdusem, si, si, si
Corpul meu incepuse sa cedeze. Undeva in jurul kilometrului 7 (sau se
facuse deja kilometrul 8 de cand eram noi pierdute), simteam cum corpul
parca imi spunea Ce naiba faci?, iar eu incercam sa raspund Eu alerg

o cursa! Tu ce naiba crezi ca faci?. Am inceput sa alerg mai putin si sa


merg mai mult, iar rusinea a inceput sa se instaleze si mai bine. Si de fapt,
de ce ma simteam asa jenata?

Negocierea
Si uite asa, mie incepuse sa mi se ia de tot, iar noi nici macar nu
terminasem cursa. Incepeam sa ma gandesc si sa ma rog Doamne, te
rog ajuta-ma sa termin cursa asta. Cine ma credeam, oricum? Sa ma
trezesc eu si sa vreau sa alerg distante lungi? Trebuia sa fi ramas la
distante scurte 5 sau 8 km, ceea ce stiam ca pot sa duc. Ma cam
convinsesem ca odata ce termin, nu ma voi mai inscrie la nimic de genul,
niciodata. Nu. Nu eu. Ajuta-ma sa trec prin asta, Doamne, si apoi sunt
gata cu asta. 21 de km. Ha! Ce fetita naiva.

Depresia
Am terminat. Iupi?! Eram trista si rusinata. Nu m-am simtit asa
triumfatoare precum credeam ca va fi, cand voi termina. Prietena mea tot
incerca sa imi spuna ca nu a deranjat-o ca mai mult a mers decat a
alergat, si ca era totul in regula, dar eu deja ma convinsesem ca am tinuto din ritmul ei normal.
Absolut tot si toate ma dureau in urmatoarele doua zile, iar in momentul
cand eram gata de o urmatoare cursa, nu am putut sa alerg. Cred ca am
reusit abia 3 km. Motivatia mea ma lasase balta, imi doream doar sa stau
degeaba, sa mananc tot ce gasesc si sa nu fac nimic altceva. In plus,
eram in vacanta, si pana la urma, nu pentru asta este facuta vacanta? Am
reusit cifre mediocre saptamana trecuta. M-am gandit sa nu fac semimaratonul deloc, dar apoi m-am gandit cat de mult am muncit ca sa intru
in forma, ca sa fiu sanatoasa si ca sa devin mama/sotia/persoana care mio doream sa fiu.

Acceptarea
Nu pot renunta acum. Am discutat cu antrenoarea mea, iar ceea ce mi-a
ramas in minte din toata conversatia noastra a fost cand mi-a zis sa ma

concentrez pe kilometrii alergati. Mi-a spus sa nu ma supar pentru cat de


mult merg in loc sa alerg, ci sa ma concentrez pe terminarea distantei.
Vizualizeaza linia de finish, cum o treci si cum te simti dupa ce ai
terminat.
Asa ca alerg la un semi-maraton, sau merg-alerg la un semi-maraton.
Orice ar fi. O fac, asta e. Am acceptat asta. Cum o sa ma simt?
Victorioasa, la final. Sunt criticul meu cel mai inversunat (asta e o discutie
pentru un alt subiect), dar nu pot lasa asta ca punctele negative sa ma
demoralizeze si sa abandonez ideile mele.
Pot sa o fac. O sa o fac. Cum ma voi simti la final? Victorioasa.