In biserica manastirii Antim, pe iconostasul mic dinspre usa de nord a altarului, sta

smerita o icoana unica. Este Rugul aprins adus de la manastirea Optina din Rusia de
ieromonahul Ioan Kulighin in anul 1945.
Aceasta este perechea vazuta, antemergatoare a Imnului-acatist Rugul aprins
inchinat Maicii Domnului de ieroschimonahul Daniil.
Icoana cuprinde pedagogia si rapirea vederii duhovnicesti in cerurile cele mai inalte,
in vreme ce Imnul-acatist imbata auzul cu Vinul Verbului facut trup.
Cele doua porti principale ale inimii, vederea si auzul, distincte, dar nu separate, se
deschid una pe alta la bataile Duhului si se impodobesc cu toata splendoarea ca saL primeasca "pe Cel nevazut inconjurat de cetele ingeresti.".
Asa cum scrisoarea parintelui Ioan Kulighin1 este un testament scris pentru fiii lui
duhovnicesti din Rugul aprins la caldura caruia multi alti infrigurati se incalzesc, asa
si icoana Rugului aprins, pentru cei spre care isi revarsa mila este tot o mostenire
spirituala lasata de acelasi parinte Ioan. Aici ne-am putea gandi la functia
sacerdotala a numelui Ioan care printr-un alt fel de apostol a lasat un alt fel de
epistola. Verigile acestui lant traditional de la apostolul Iubirii pana la un parinte
strain trimis sa impartaseasca binecuvantari purtatoare de har, se fac cunoscute
celor pe care ii inlantuie in acelasi cortegiu nuptial spre camara impodobita a
Mantuitorului.
Ar fi oare prea abrupt sa spunem ca Icoana Rugului aprins este adevarata sectiune
de aur, sectiunea transversala prin Inima Vesniciei?
Credem ca nu. Daca exprimarea "sectiune transversala" ni se pare prea abstracta,
putem s-o numim "icoana cerurilor deschise".
Este o icoana care pentru a fi descoperita cu adevarat se dezvaluie atat de treptat
privirii incat de cele mai multe ori nici nu o vedem. stim ca acolo este locul Maicii
Domnului, dar ne temem sa-i simtim beatitudinile sau sfasierile.
Daca intredeschidem totusi ochii, vapaile care irump din ea aproape ne orbesc. In
timpul inchinarii ne refugiem cu ochii inchisi ai mintii in luminisul din mijlocul
icoanei, in cercul aurit din varful inimii unde sta Fecioara cu Pruncul.
Dar chiar si acolo, in fata ei, in inima ei, nu induram privirea Ochiului care ne vede.
Ochiul rotund, caci larg deschis. Total deschis. "Ochiul sfericitatii infinite"2.
Icoana aceasta a aprins multe minti si multe inimi de-a lungul timpului, iar scanteile
care mai palpaie ard si azi gramezi de vreascuri si mormane de spini aduse pe vatra
Antimului. Nu ar mai fi cazul sa spunem ca, arsi si goliti de eroarea care ingreuna si
impungea constiinta, spinii pacatelor isi recapata, dupa incendiul spiritual, conturul
pur al intelectiunilor.
In timpul slujbei ne lasam absorbiti, priviti, caci icoana, pe masura ce se vede, se si
sustrage privirii noastre pentru a ne atrage inlauntrul ei. Este nevoie de o
curiozitate spirituala aproape temerara pentru a distinge realitatile acoperite ale
acestei icoane atat de complexe.

Incintele
Simplificand la maximum posibil, incintele geometrice ale Rugului aprins in aceasta
icoana sunt urmatoarele:
1. Incinta rotunda, centrala, cu fond de aur. In imnul-acatist ii corespunde cantarea
"Fecioara, Preacurata Maica, / Ochiul cel dinlauntru, / Deschis in rotundul zarilor
toate / Inima, centru invins de stravezimea / Starilor curate"3. Tainele acestei incinte
raman in veci de ingeri nepatrunse.
2. Inelul cu capete ratiuni pure si aripi miscate inteligibil de ingeri. Sa semnifice
oare acest inel de culoare verde si arhetipul angelic al liniei virida gyrat universum?
Sa fie acesta braul care separa, dar si uneste Cerul cel mai de Sus al celor de
neinteles cu cerurile inteligentelor ingeresti?
3. Incinta rombica verticalizata, ingereasca, locuita de ingeri cu statura intreaga.
4. Incinta rombica, orizontalizata, care are in colturi cele patru fiinte din viziunea lui
Ezechiel este incinta doctrinara deoarece fiecare fiinta inaripata tine cu grija o carte
inchisa cu coperti aurii. Cartile sunt inchise nu pentru ca nu ar fi fost scrise sau nu
ar fi fost citite, ci pentru ca nu li se mai poate adauga nimic fiind incheiate.
Evanghelistii Noului Testament, reprezentati de aceste fiinte detin in mod explicit
doctrina imuabila din care nu se va schimba nici o iota pana la sfarsitul veacurilor.
5. Incinta cordiala in forma de inimi care, sprijinite de ultimele doua stari anterioare,
ingereasca si doctrinara, marginesc forma unei Roze plenar inflorite.
Putem astfel vedea ca avem de-a face cu "geometrizarea Rozei". Acea Roza care
semnifica Posibilitatea universala a starilor multiple ale fiintei. Mai exact spus, in
limbajul fedelilor damore, Roza starilor multiple ale Iubirii "caci Dumnezeul nostru
este Iubire". Cu specificarea ca in aceasta icoana "se stravad" starile informale,
adica cele de dincolo de ceea ce se cheama micile mistere, caci in incintele Rugului
aprins intalnim numai fiinte cu chip ingeresc sau purtate de ingeri. Acestea apartin
inca cinului mikroprosopon. In acelasi timp insa ele sunt inserate in marea schema a
Rozei geometrizate. De aceea, aceasta reprezentare este o icoana a marilor
mistere, numite arcane sau misteriile Duhului in limbajul sfintilor parinti, care nu se
dezvaluie decat prin "aprinsa descoperire", adica prin "ardere de tot".
"Stravezimea" petalelor de carne glorioasa din starea cordiala este luminata de
privirea Ochiului dinlauntru care Insusi pe Sine se invinge in kenoza divina. "Centru
invins de stravezimea / starilor curate"4. Mandorla iubirii isi picura lacrima rotunda
sa ne curete "pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra..." astfel incat sa
auzim muzica inimilor: "Fericiti cei curati cu inima caci aceia vor vedea pe
Dumnezeu".
In zenitul si nadirul icoanei sunt unghiurile ascutite ale rombului ingeresc, spinii
transfigurati din coroana Mantuitorului.
Unghiurile incintei doctrinare, orizontalizate, genereaza si exemplifica patru scene
reprezentative pentru spiritualitatea fiintei: Scara lui Iacob in dreapta jos, Arborele
lui Iesei in dreapta sus, Rugul aprins de pe Horeb in stanga sus si poarta zidita a
Ierusalimului in stanga jos.
Cele patru reprezentari din colturi par sa sublimeze etapele principale ale micilor
mistere. Drumul fiintei prin starile succesive, chiar daca nu spatiale sau temporale,

nu poate ajunge in propriul centru al omului edenic unde traseul se verticalizeaza

decat numai parcurgand treapta cu treapta Scara lui Iacob, creanga cu creanga
ramurile de veacuri ale Arborelui lui Iesei si vazand prin ochi de profet varful
Horebului. Trecerea prin poarta zidita a Ierusalimului, care desparte cele de aici de
cele de dincolo nu poate fi facuta decat de vietuitorii "lepadarii de sine" care nu mai
au nici o greutate si nici o impiedicare. Apoi, un apoi care nu mai apartine
cronologiei, ierarhiile ingeresti sunt misionate cu purtarea sufletelor in lacasurile
harice "pregatite lor de la intemeierea lumii".
"Lepadarea de sine"
Pana atunci insa, pana cand ingerii isi vor purta sufletele la lacasurile spirituale, in
semisfera nevazuta si subiacenta a acestei icoane, se petrec evenimente care
pregatesc fiinta pornita pe drumul "lepadarii de sine". Putem si noi privi aceste
evenimente prin ocheanul fiintial pe care il datoram lui Vasile Lovinescu: "Rugul de
spini e corpul nostru, focul e vehiculul nostru subtil. Vocea (auzita de Moise) e planul
spiritual, cauzal. Imediat ce am ordonat cele trei stari in noi, adica le-am subordonat
una alteia, pe cea inferioara celei superioare, si le-am suprapus, facandu-le sa le
coincida centrele, Vocea, suflu al identitatii ("Eyeh asher Eyeh" "Eu sunt Cel ce
sunt"), se face auzita in cele trei lumi. (...) Un foc, ca sa arda trebuie insufletit si de
un curent de aer (...) si ceea ce atata focul si-i da continuitate in cele trei lumi este
Suflul, care uneste lumile intre ele, le da omogenitate si continuitate si, mai mult, le
da o impulsionare ascendenta prin directia lui naturala spre Zenit. Imediat ce-am
determinat in noi un ax vertical, al carui fruct, in varful lui, este Soarele sau Steaua
polara (simbolism zodiacal sau polar), suflul, difuz si imprastiat pana atunci (e
mereu aici vorba de rasuflul starii umane n.n.) se structureaza intr-o coloana
verticala, potoleste agitatia gandurilor si aprinde cu incetul focul (sa nu uitam ca
acest foc e vehiculul subtil al fiintei n.n.) de pe Rugul arzator care e fiinta noastra,
foc care e robul umidului dar pe care suflul ascendent il usuca pe incetul, pana cand
izbucneste incendiul ce conflagreaza cele trei lumi. (...) Cu cele trei lumi ale noastre
se construieste astfel un altar sacrificial, cu un horn ("cele trei centre suprapuse")
care trage bine in centrul lui; atunci focul, care e o latenta chiar in mijlocul
mlastinilor, isi topeste cojile umede si izbucneste"5.
Vasile Lovinescu in demersul lui, infinitezimal dozat intelectual, arata chiar centrul
starii umane: "Horebul e prin excelenta in inima noastra; totusi e permis sa-i vedem
varful care emerge in crestetul capului nostru (...) focul umed, imanent nu poate fi
insufletit decat de un Foc supraesential, transcendent, care nu cere altceva decat sa
coboare in lumea noastra, ca sa se uneasca cu focul din exil (...) Acest Foc restabilit
in integralitatea lui este Euharistia cereasca din care se hranesc ingerii"6. "A
raspuns Ioan tuturor zicand: "Eu va botez cu apa, dar vine Cel (...) ce va va boteza
cu Duh Sfant si cu Foc"7. "Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as vrea sa fie
acum aprins"8.
Dupa aceasta privire in athanorul acoperit de icoana Rugului aprins, ne intoarcem la
reperele din harta spirituala a Fiintei. Caci, asa cum imnul-acatist al Rugului aprins si
scrisoarea testamentara a parintelui Ioan Kulighin sunt ghiduri pentru traseul

duhovnicesc, asa si icoana fiintei dezvaluie in incintele ei semnificatii epifanice

pentru pelerinul in Cer.
Numai in toposul circular din centru, unde cel ajuns este infiat de Maica lui
Dumnezeu cu Pruncul, inceteaza orice pelerinaj. Asa spunea, altadata, Vasile
Lovinescu referindu-se la cei care isi inchina Crucii roza inimii: "nemaiavand nici un
pelerinaj de facut, exterior si interior, nici o deplasare spre calitate caci polul
substantial s-a resorbit complet in polul esential Biserica este pretutindeni"9.
"Constituie, tacut, locul si momentul de reunire in Duh a tuturor celor ce au fost
binecuvantati cu darul trairii si cunoasterii isihaste"10 scrie si Andrei Scrima,
citandu-l pe parintele Ioan Kulighin cand vorbea despre sarbatoarea Rugului.
Elogiul aceleiasi comuniuni il face Acatistul Rugului aprins: "Cat ne uimim
Preacurata, / fiindca numai in tine / ca niciodata, inima omului / cu inima Domnului /
au batut si bat laolalta"11.
Posibilitatea universala
In calatoria inimii se aude litania pelerinilor: "Primeste-ne ca pe niste pietre ale
vietii, / dornice de bucuriile diminetii (aspiratiile catre esentele aurorale ale
inceputurilor) / Diminetii celei neinserate, / si zideste-ne cu inimi noi si curate"12.
Pentru litogeneza spirituala citam iarasi pe Vasile Lovinescu: "Trimitem in sus o
aspiratiune (dorul de "bucuriile diminetii") si se intoarce un inger. Se stabileste intre
noi si Cer scara lui Iacov, avand jos, ca punct de plecare, un Bethel, fiinta noastra, o
piatra ("primeste-ne ca pe niste pietre"13) din care ies ingerii care se ridica in
cer..."14.
Ondulatiile simetrice ale inimilor amin-tesc de "tarmurile" aparute in illo tempore,
cand, pentru a crea din iubire lumea, "Dumnezeu s-a retras asemenea unei mari".
Acest gest supraontologic dinaintea aparitiei marilor luminatori confirma, prin
cardiognozia isihastilor, ca in icoana Rugului aprins "evenimentele" se petrec in
lumina increata.
Cele opt inimi, care in alta stare sunt poate impietrite, arata in icoana numarul
deplin de vieti din care Dumnezeu nu are nici una de pierdut.
Fiecare inima din incinta cordiala care margineste Roza mistica este zidita in
infinitatea dinamica de inimi ale Posibiltatii universale. Totodata, aceste inimi sunt si
statiunile spirituale, maqamurile aceleiasi fiinte in domeniul informal al stravezimii
totale: "Stationes in cordesuo disposuit" "(Barbatul intelept) suisuri in inima sa si-a
pus"15.
Ingerul rector al fiecarei statiuni schimba odata cu culorile imbracamintii rosu,
verde, auriu, si functiile. El mentine in echilibru si arcuieste cu aripile sale micile
ambarcatiuni care navigheaza in jurul stelei fixe in care se ascunde Soarele. Latet
Sol in sidere. Caci observam, la un moment dat, cand ne-am obisnuit ochii cu
lumina neinserata a Rugului, ca in fata noastra straluceste steaua cu cele opt colturi
ale masurii desavarsite. Soarele nostru, pruncul divin se ascunde la inima stelei
Stella Maris cum este uneori numita Maica Domnului in navigatia spirituala.
"Bucura-te Masura a opta a Imparatiei din noi" 16.
Ajungand la aratarea Masurii desavar-site se impune recitirea paginilor scrise in

lumina sinaitica de catre parintele Andrei Scrima17. "O vasta si straveche traditie
propune drept icoana a Intruparii a coborarii Logosului in trupul Fecioarei tocmai
viziunea de pe Horeb. Intruparea e noetic reprezentata ca efectuarea viziunii
Rugului aprins, descifrat asadar in dimensiunea ad-venirii sale profetice. Conform
canoanelor Erminiei, imaginea centrala a icoanei Rugului aprins, Theotokos, e
integrata unei structuri octave, asemanatoare unei stele in opt: echivalent figurat al
Ogdoadei, corelata veacului al optulea sau zilei a opta, duminica poarta a
eternitatii deschisa inca de aici". Aceasta "poarta stramta" a Rugului este punctul de
intersectie al lumilor in Crucea care se desface (rombul vertical, pantecele Crucii) sa
ne primeasca, sa ne soarba prin Fiinta insasi in "Viul Absolut al Vietii de dincolo
chiar si de Fiinta", cum denumeste Andrei Scrima versantul spiritual al traditiei
rasaritene a Rugului aprins. Pentru "structurarea cunoasterii" Rugului de pe Horeb,
Andrei Scrima distinge doua versante spirituale, considerand ca traditiei apusene i-a
revenit functiunea de organizare istorica a Fiintei iconomia ei, adica forma
dinamica a existentei (...), iar Viul-Absolut care excede Fiinta, acel dincolo chiar si de
Fiinta (...), regaseste versantul oriental al Rugului.
Aceeasi metafizica Vie o gasim exprimata si la Nicolaus Cusanus in dialogul despre
Dumnezeul ascuns:
Paganul: "Atunci nici Fiinta nu i s-ar aplica lui Dumnezeu".
Crestinul: "Ai dreptate"
Paganul: "Deci El este Nefiinta"
Crestinul "Nu se poate spune nici ca este nefiinta, nici ca nu este nefiinta si nici ca
este si nu este in acelasi timp Nefiinta. El este originea tuturor inceputurilor celor ce
sunt si celor ce nu sunt".18
Revenim acum la geometria sacra a icoanei de la Antim pentru ca spun parintii:
"Poarta invizibilului trebuie sa fie vizibila".
In stanga, jos, este inima locuita de ingerul care arata cu mana dreapta spre un vas,
un platou usor adancit si alungit pe care il poarta pe bratul si aripa stanga. Daca
ascutim privirea distingem in acest vas o silueta umana goala cu capul aureolat.
Vasul este tinut vertical si nu este acoperit, semn ca lucrarea spirituala a fiintei pe
care o contine este perfecta, iar fiinta indestructibila. Poate chiar vasul, in
intregime, este o aureola in jurul fiintei nude, despuiate de orice fel de superfluitate,
de orice fel de determinatie si de orice fel de distinctivitate, pe care ingerul o aduce
si o arata ca ofranda desavarsita pe altarul Rugului sacru. Caldura si flacarile focului
subteran din micul athanor au topit si au ars toate diferentele si toate excelentele
relative ale individualitatii. A ramas practic, din fiinta, numai conturul, schema
umana in care vapaile Rugului sacru vor opera transfigurari si transformari chiar in
sensul absolut al cuvantului, al trecerii "dincolo de orice forma", cand adierile
Duhului vor alipi natura omeneasca de insasi natura divina.
In aceasta inima poate sa fie Ingerul cu functia de pazitor care arata sufletul pur pe
care il are in grija.
Poate ca Ingerul tine sufletul nemuritor dupa exemplul Domnului Iisus care tine in
maini sufletul Maicii Sale la mutarea ei in Cer.
Impresionat de icoana Adormirii Maicii lui Dumnezeu, un tanar teolog a numit odata

aceasta icoana Sufletelul.

In icoana Rugului, Ingerul pazitor pereche si replica informala - pogorat la Botez
poate ca arata acest Sufletel si dupa modelul sfantului Ioan Botezatorul, care isi
arata pe tipsie propriul cap, iar uneori intregul corp, taiat pentru Hristos.
Euharistie cereasca
Ar fi permis, atunci, sa ne gandim ca Ingerul insusi este Fiinta care-si arata forma
pura sau sublimul ei proiect, luzul, samburele de lumina din care se urzeste?
Asa vom intelege poate mai bine ce vrea sa ne transmita imnograful martirizat la
Aiud in icosul al 3-lea: "... calatorie prin care Duhul in sange ne bate / ... insingurare
in care cerul din inima izbucneste / ... limpezime in care ingerul in trup ni se
urzeste...". Prin aceasta urzire ingereasca in trupul omului, imnul-acatist arata nu
numai vecinatatea harica dintre inger si om, ci dezvaluie in trei cuvinte "Duh...,
inima.., trup" si continuitatea spirituala implacabila intre starile multiple ale Fiintei.
La aceasta continuitate se refera si Vasile Lovinescu atunci cand spune ca Focul
restabilit prin unirea "focului din exil" (subtilul starii umane) cu "Focul supraesential"
da "Euharistia cereasca din care se hranesc (deci se "urzesc" n.n.) ingerii"19. Intradevar, intr-una din inimile incintei cordiale vedem doi ingeri si ne putem intreba
daca nu sunt reprezentate cele doua stari ajunse la desavarsirea lor, caci unul din
ingeri tine un potir din care iese Eucharistia in flacari.
In inima din dreapta-jos, ingerul poarta un chivot din care pare ca iese silueta
umana nuda.
Mai greu se poate spune, desi se poate banui cu destula siguranta, ca ingerul din
inima de deasupra portii Ierusalimului tine in chivotul asemanator aceeasi fiinta pe
care noi nu o mai zarim. Inclinarea smerita a ingerului arata ca in chivotul pe care il
poarta in mana dreapta se afla o prezenta in a carei slujire este angajat cu totul.
Intre cele doua inimi de jos, in unghiul rombului vertical sta un inger care in mana
dreapta tine un potir plin, cu continut auriu, iar in stanga o cadelnita. Ingerul
priveste cu atentie si este indreptat spre fiinta prezentata in mica mandorla ovala.
El ar putea isca o intreaga geometrie polara caci bratele sale cu cele doua obiecte
sacre potirul inaltat si potirul suspendat (cadelnita) ar putea deveni tangente la
mica mandorla insufletita atunci cand ea s-ar inalta sau cand ingerul s-ar pogori din
incinta sa.
Nu stim cum se petrec aceste salturi, aceste imbratisari peste abisurile invapaiate
care despart incintele, dar regasim fiinta nuda, de data aceasta foarte bine
conturata putem spune implinita pe bratul drept al ingerului din dreapta-sus.
Ingerul care o poarta tine in mana stanga potirul plin si inainteaza plutind, ca pe
puntea unei corabii, pe latura inclinata a rombului orizontal spre intersectia cu
planul rombului vertical.

Vis-a-vis, din cealalta inima de sus il intampina un inger imbracat complementar, cu

bratele larg deschise, tinand in mana dreapta un potir iar in mana stanga un chivot.
Apropiindu-ne de cercul de lumina recunoastem fiinta nuda, de data aceasta
inaripata, in stanga Maicii Domnului, dincoace de inelul cu capete de ingeri, aflata in
bratele unui inger ingenunchiat in incinta rombica verticalizata.
S-ar parea ca mai inlauntru nu se poate patrunde.

Si totusi... Indrazneala credintei crestine este nemarginita.

Domnul Hristos ne-a indemnat: "Indrazniti, Eu am biruit lumea!" Lumea "biruita"
este, de obicei, considerata lumea imediata, corporala sau materiala, invinsa prin
asceze concrete, iar in cazuri mai rare este socotita "biruita" si lumea patimilor de
pe taramul razboiului nevazut. Dar Fiul lui Dumnezeu fiind si Fiu al Omului a biruit
lumea intreaga, cu toate regiunile ei, cele materiale si cele nemateriale, cele vazute
si cele nevazute, cele intunecate si cele luminate si cele supraluminate.
Indemnul "Indrazniti, Eu am biruit lumea!" ne ingaduie sa vedem ca la sanul Maicii
lui Dumnezeu inscrisa in Ochiul dumnezeirii se afla trei fiinte.
Intr-una il recunoastem pe Domnul Iisus-prunc, Emmanuel, stand pe bratul Maicii
Sale si dand marea binecuvantare sacerdotala cu mana dreapta. Pe nimbul capului
Sau se deslusesc insemnele pe care numai El le poarta: O On.
In figura centrala il recunoastem pe Domnul Hristos in ipostaza de barbat desavarsit
imbracat in odajdii si formand ceea ce se cheama "Icoana de taina" a crestinismului
zugravita de cele mai multe ori pe bolta altarului si reprezentand-o pe Maica
Domnului ca pe insasi Biserica in care slujeste Marele Preot, Hristos. Vedem apoi, pe
umarul drept al Maicii Domnului o silueta mica, abia ghicita cu capul inconjurat de
un nimb mai mic decat celelalte si fara nici un insemn. Pe umeri are rezemata o
scara. Maica Domnului insasi imbratiseaza mica fiinta si sprijina cu mana scara.
Scara tainuita a Imparatiei ceresti!
Scara cu pragul in adancul intunericului, infipta in piatra pe care Iacob a numit-o
Bethel, si cu capatul de sus ajunsa la luceafarul de pe umarul Maicii Domnului!
"Bucura-te tu scara cu pragul in inima ce se inchina / ... Bucura-te straina
strafulgerare spre capul scarii negraite / Bucura-te vederea in duh a tainelor
necovarsite"20.
Privirea Maicii Domnului, ascunsa cu totul in inima ei, se indreapta spre noul ei fiu.
Cel facut nu nascut, dar prin iubire dumnezeiasca infiat. Cel facut nu nascut, dar
pentru asemanarea dumnezeiasca "zamislit de Har".

Zice melodul mult-patimitor pentru dragostea Maicii pururea Fecioara: "Bucura-te,

Blandete prin care am ajuns Emanuelului frate! / Bucura-te, Patrundere si Impacare
cu firea noastra robita! / Bucura-te, Liniste care cu Numele Aminului ne-am plinit"
21 (Icosul al III-lea).
Marturisirea infierii, "Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre bland / Sunt si
eu din neamul Prea Curatei, / Vlastar infiat de curand", se intalneste cu declaratia
Apostolului: "si pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in
inimile noastre, care striga: "Avva, Parinte!"22
Pamantul inimii
Increderea in castigarea definitiva a starii christice: "Bucura-te, spada obladuitoare
a predaniei isihaste / Bucura-te garanta nemuritoare a infierilor noastre"23.
Cand laudele sunt adresate apostolului Iubirii, sfantul Ioan Evanghelisul, pe care il
cheama "Arzatorul Sfant", ieroschimonahul Daniil dezvaluie lamurit inceputul initio
si metoda methodos "mergerea pe cale si impreuna cu ea" a transmiterii
influentei harice: "Binecuvantare, cruce peste crestet sadita (altoiul neofitului) /
Punerea mainilor in crestet mintea ne-o lumineaza / si la virginitatea Cerului ne
infiaza / (...) Bucura-te al prezviterilor celor albi (puri) centenar cununa, / Bucura-te
al-Predaniei celei arcane veriga strabuna"24. Neofitul cere protectia si colaborarea
sfantului: "Apara-ma sa-mi tiu viu vapaia arcana / Litania Numelui de foc cu dulceti
de mana".
Spune explicit ca pentru infiere Binecuvantarea consta in transmiterea vibratiei
spirituale: "Sfantul Fior, darul cel rar / Rasuflul cel larg al odihnitului zbor".
Sihastrul-melod, care s-a cucerit pe sine pentru cinul ingeresc al Imparatiei, afirma
in imnul-acatist al Rugului aprins nu numai starea ingereasca, ci si aceea a
Identitatii treimice: "Bucura-te ca ajungand ingeri in trup, toti ne vom indumnezei, /
La stadia unitiva, treimic toti vom hori" (perfectiunea cercului).
Totodata, prin pictorul necunoscut al icoanei de la Antim, se face vazuta, in centrul
icoanei, sublima perfectiune circulara a "stadiei unitive" la care ajung fiintele care
"treimic vor hori".
Identitatea organica, marturisita de Sf. Pavel "nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in
mine"25, identitatea functionala, proclamata de meister Eckhart - "ochiul meu si
ochiul lui Dumnezeu sunt un singur ochi si o singura vedere si o singura cunoastere
si o singura iubire"26 si identitatea prin infiere, dezvaluita ochilor in icoana Fiintei,
care arde, dar nu se mistuie, converg catre preaminunata si dincolo de orice
intelegere doctrina a infierii si a asemanarii marturisita de "Arzatorul Sfant" care a
primit cunosterea fara ocolisuri din inima lui Dumnezeu la Cina cea de taina: "Vedeti
ce fel de iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numim fii ai lui Dumnezeu si suntem
(...) Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a aratat pana acum.
stim ca daca El se va arata, noi vom fi asemenea Lui"27.

Inca si parintii din cortegiul celor care pastreaza cu sfintenie pana la sfarsitul
veacurilor Calea, Adevarul si Viata spun despre Focul si despre Lumina si despre
indumnezeirea crestinului: "la inceput l-a curatit cu Focul Sau pre iubitorul,
straluminandu-i apoi mintea prin lumina Lui si facandu-l apoi, prin indumnezeire,
asemenea cu El" (Sf. Ioan Scararul citat de Nichifor cel din singuratate).
Daca deci, prin iubirea lui Dumnezeu se face infierea si prin infiere se ajunge la
identitate, cu cat de negrait mai mult si dincolo de orice intelegere este asemanarea
care se face prin indumnezeire?
"Sunt si alte multe lucruri" care se vad in icoana Rugului aprins de la Antim, unele
cu ochiul liber al inimii, altele prin auzirea imnului-acatist al Maicii Domnului.
Trambitele din mainile fiintelor nude. Ingerul-militar care locuieste in inima care are
intr-un medalion chipul aureolat al unei fiinte care pare ca asteapta la capatul de
sus al scarii lui Iacov. Sferele randuite la diverse niveluri si pecetluite cu spirale ce
pot arata alti eoni, alte lumi, randuite in iconomia Fiintei: 8 sfere deasupra portii
zidite a Ierusalimului, 9 sfere pe partea interioara a medalionului din inima
ingerului-militar, 12 sfere in partea de sus a incintei inelare. Inima in care locuiesc
doi ingeri dintre care unul tine un potir din care ies flacari de Eucharistie. Triada de
ingeri din unghiul de sus al incintei verticalizate din care cei doi ingeri cu potire in
maini par sa participe la Liturghia cereasca vegheati de serafimul de deasupra lor.
Ingerul care tine coarnele unui plug care ara pamantul inimii. Chivotul tinut in mana
stanga de ingerul din inima de sus din dreapta. Culorile icoanei dar si culorile din
potirele tinute de ingeri, rosu, verde, auriu...
Dar "daca s-ar scrie cu de-amanuntul despre ele, lumea aceasta n-ar cuprinde
cartile ce s-ar scrie"28.
Note
1. Scrisoarea parintelui Ioan Kulighin, citata de Andrei Scrima in Timpul rugului
aprins, Humanitas, 1996
2. Nicolaus Cusanus, citat de Anca Manolescu in prefata la Pacea intre religii,
Humanitas, 2008
3. Imnul-acatist Rugul aprins al Maicii Domnului alcatuit de ieroschimonahul Daniil
de la Rarau, icosul al V-lea
4. op. cit.
5. Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, Institutul European, Iasi, 1994
6. op. cit.
7. Luca, 3, 16
8. Luca, 12, 49
9. Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, Institutul European, Iasi, 1994
10. Andrei Scrima, Timpul Rugului aprins, Humanitas, 1996
11. Imnul-acatist Rugul aprins al Maicii Domnului alcatuit de ieroschimonahul Daniil
de la Rarau, Condacul VI.

12. op. cit.

13. op. cit.
14. Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, Institutul European, Iasi, 1994
15. Psalmi, 83, 6
16. Imnul-acatist Rugul aprins al Maicii Domnului alcatuit de ieroschimonahul Daniil
de la Rarau, Icos 1.
17. Andrei Scrima, op. cit.
18. Nicolaus Cusanus Despre Dumnezeul ascuns, Humanitas, 2008 trad. de Bogdan
Tataru-Cazaban
19. Vasile Lovinescu, op. cit.
20. Imnul-acatist Rugul aprins al Maicii Domnului alcatuit de ieroschimonahul Daniil
de la Rarau, Icosul al VI-lea
21. op. cit. Icosul al III-lea
22. Galateni, 4, 6
23. Imnul-acatist Rugul aprins al Maicii Domnului alcatuit de ieroschimonahul Daniil
de la Rarau.
24. Acatistul Sfantului Ion Bogoslovul, facerea ieroschimonahului Daniil de la Rarau.
25. Galateni, 2, 20
26. Meister Eckhart, Predica (germana) nr. 12, citat de Anca Manolescu in Prefata la
Pacea intre religii, Nicolaus Cusanus, Humanitas, 2008
27. Ioan, 3, 1-2
28. Ioan, 21, 25

Imnul Acatist al Maicii Domnului - la Rugul Aprins

Acatist - Orice astfel de rugciune special, poart numele de Acatist. Prin numele
de ACATIST se nelege "Rugciune citit n picioare", deci este o rugciune care se
citete obligatoriu n picioare sau stnd n genunchi, dar numai dup rostirea
rugciunilor nceptoare! (indiferent de numele Sfinilor crora se adreseaz!)
Rugciunile nceptoare, obligatorii:
n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh. Amin
Slav ie, Dumnezeul nostru, Slav ie!
mprate ceresc, Mngietorule, Duhul adevrului, Care pretutindeni eti i toate
le plineti, Vistierul buntilor i Dttorule de via, vino i Te slluiete ntru noi
i ne curete de toat ntinciunea i mntuiete, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slav Tatlui i Fiului i Sfntului Duh, i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.
Preasfnt Treime, miluiete-ne pe noi. Doamne, curete pcatele nostre,
Stpne, iart frdelegile noastre; Sfinte, cerceteaz i vindec neputinele
noastre, pentru numele Tu.
Doamne miluiete, Doamne miluiete, Doamne miluiete.
Slav Tatlui i Fiului i Sfntului Duh, i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.
Tatl nostru, Carele eti n ceruri, sfineasc-se numele Tu, vie mpria Ta, facse voia Ta, precum n cer aa i pe pmnt. Pinea noastr cea spre fiin d-ne-o
nou astzi. i ne iart nou greelile noastre, precum i noi iertm greiilor nostri.
i nu ne duce pe noi n ispit, ci ne izbvete de cel viclean. Ca a Ta este mpria
i puterea i slava, acum si pururea i n vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine pctosul!

Pentru rugciunile Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, ale Sfinilor Prinilor notri

i ale tuturor Sfinilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-ne pe
noi. Amin.

Condacul 1:
Cine este Aceasta, ca zorile de luminoas i curat?
E mprteasa rugciunii, e rugciunea ntrupat.
Stpna Lumii i Doamn a dimineii.
Logodnica Mngietorului, preschimbtor al vieii!
Spre tine noi alergm, ari, mistuii de dor!
Ia-ne i pe noi prtai ai Sfntului Munte Tabor.
i f-te i nou
umbr si rou
tu adumbrirea
de dar,
s-i afle i firea noastr nnoirea
din zmislirea
de har.
Ca s-i strigm cu toat fptura,
ntr-o deplin nchinciune.
Bucur-te, Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!
Icosul 1:
Fecioar a nenseratului Veac, Sfnt Maic a Luminii!
Ascult-ne i pre noi cei din pcat,
nevrednicii fii ai tinii!
Prea blnd, bun, Prea Sfnt Fecioar!
Cheia Domnului Iisus!
Dezleag-ne blestemul ce ne-nzvoar,
deschide-ne calea de Sus,
ca din aprinsa descoperire,
arcana Doritului Mire
i noi s putem cnta,
aa cum Moise dezlegat de sanda
cu faa n vpaie de rug
fierbinte de har ie i striga
unele ca acestea n amurg:
Bucur-te, Tulpin de lumin a rugului nemistuit!
Bucur-te, Rou cretin prin care Dumnezeu S-a ivit!
Bucur-te, Inel al unui foc ce-i mai presus de cer!
Bucur-te, Lacrim care topeti tot luntricul ger!

Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,

Toiag cu floare ntru a inimii cltorie!

Fir de rcoare izvort n luntrica pustie!
Pecete de jar pn n suflet ptruns!
Zpad a minii de nici o patim ajuns!
Msur a opta a mpriei din noi!
nvtur scoas din bucuria din apoi!
Uimire srutat de duhovniceasca minune!
Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!

Condacul 2:
Cum s ne aflm odihna de la gnduri?
Maic Fecioar! Preasfnta Fecioar!
Cum s ne rupem de-ale patimilor rnduri,
ispitele pre nmulite ce ne-nfoar?
D-ne tu tiina de tine rvnit,
Miestria cea bun
a-nduhovnicirii,
cu ea s biruim firea robit
pn n adncul desptimirii
si furai de "Ruga cu strigarea luminoas"
s putem i noi ridica,
dintr-o laud ntreag i nemincinoas,
un psaltic i adevrat:
Aliluia!
Icosul 2:
Aprinsa floare a necovritei vpi,
de Dumnezeu Nsctoare!
Tu chip al pcii vzut n foc
ntr-un ocol nemsurat de rcoare!
Vino spre noi, ajut-ne s aflm,
sub blnda ta ndrumare,
rsuflul cel larg al odihnitului zbor din pieptul Porumbiei de argint,
pe care i mpratul prooroc o vedea
peste culmile Vasanului plutind:
i laolalt vom cnta
cu ngerescul sobor
i cu cerescul cor,
vom altura
o podobie ca aceasta cu stihuri aa:
Bucur-te, salt isihast, cu zbor de binecuvntare!
Bucur-te, suflet odihnit sub cuvioasa rsuflare!

Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,
Bucur-te,

roat avntat a Porumbelului de duh!

pace aezat n cugetatul vzduh!
Zare arcuit cu heruvimice aripe!
Vecie oprit n ncperea unei clipe!
Vsl uria ntru Suisul cel ales!
a Cerului Sorbire, cu subtiratic neles!
Susur de tcere, cu lunecri de ap vie!
Road iscusit, crescut de filocalie!
Miestrit aflare a tlcului de nchinciune!
Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!

Condacul 3:
Peste veacuri, Fecioar eu te aud,
Prin gura lui Isaia, proorocul de jar.
i-n cercul Scripturii vorba ta sun
Cu toate nlimile de dar: "C iat , Prunc ni se nate i un fiu nou ni s-a dat
Pe umr, cu semnul stpnitor, iar numele Lui: Minunat, ngerul marelui sfat,
Dumnezeul cel biruitor,
Domnul pcii depline i printele al veacului viitor"
Acesta este numele Lui
Numele celor cinci cuvinte,
Sfnt Numele Domnului,
Pe care Iisus l va purta
Pmntule tot, ia aminte,
Cu toii s putem striga:
Aliluia!
Icosul 3:
Dintr-o Maic de-a pururi Fecioar
Aa S-a zmislit, S-a-ntrupat
Cel ce a pzit nevtmat
Trupul Rugului de par
Cuvntul de rostit s-a fcut
Numele Domnului de slav
Dumnezeu cel nevzut
ce-n inima focului S-a zmislit.
Faa frumuseii cereti, Chipul cel nemrginit
Pre Sine S-a ncput
cu msura s-a msurat
i aievea Cel nenumit,
aici printre noi S-a artat
n biruitor smerit

clare pe o asin
Cercai dar i voi puterile
Numelui de lumin
i de la moarte la via vei trece
Cu firea ndumnezeit
ca s cntm cu toii laolalt,
limpede i fr ispit:
Bucur-te, Temeiul prin care i n noi Dumnezeu se ncape!
Bucur-te, Putere prin care umblm cu Iisus peste ape!
Bucur-te, Milostivire prin care Hristos ni S-a druit!
Bucur-te, Linite-n care cu numele Aminului ne-am plinit!
Bucur-te, Rgazul n care Logosul n noi se ascult!
Bucur-te, Ptrundere i mpcare cu firea noastr robit!
Bucur-te, Blndee prin care am ajuns Emanuelului frate!
Bucur-te, Tcere n care Duhul din inima izbucnete!
Bucur-te, Limpezime n care ngerul n trup ni se urzete!
Bucur-te, Curie prin care Numele de Slav e n lume!
Bucur-te, Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!
Condacul 4:
Dragoste este Domnul n veac. Dragoste este Numele Su. Cu toate strduinele
dragostei, s ne ptrundem adnc de Dumnezeu. Ca tine Fecioar ce-L pori s ne
amintim c-L purtm
C-n Dumnezeul cel viu noi trim, suntem i umblm.
i oriiunde vei merge, cu Domnul tu s te tii!
i dintru virtutea de la Domnul i virtutea ta va spori
Cu fiecare
Fir de rsuflare
Numele Domnului vom chema,
Ca s strigm laolalt-n srbtoare,
Ca o singur faptur:
Aliluia!
Icosul 4:
De la tine nelegem, Fecioar, struina cea neneleas
i puterea pomenirilor line din ruga smerit i tears
Da, firea apei e moale, a pietrei nespus de vrtoas.
Dar ulciorul de deasupra de piatr cu prelingerea lui din atrnare,
Din picurul boabei de apa, gaurete piatra cea tare
Fecioar i tu aadar
struiete cu a ta milostivire
peste aspra noastr mpietrire

i biruindu-ne cu picul de har

s-i cntm n imn de slvire:
Bucur-te, ndrzneala gingiei din zicerea Sfntului Nume!
Bucur-te, Ulcior al picturii cu struint anume!
Bucur-te, nfiorare de sceptru din piatra alba a Domnului!
Bucur-te, Fagure dulce al lui Iisus, Fiul Omului!
Bucur-te, Danie de gnd cea a Hristosului meu!
Bucur-te, mprtanie de cuvnt din ntruparea lui Dumnezeu!
Bucur-te, Revrsre de mir pe care Fiul ne-o d!
Bucur-te, Metanie n fir al lui "Doamne miluiete-m"!
Bucur-te, Iures ce m rpete i pe mine pctosul!
Bucur-te, Noian de pomenire care-i sporete prinosul!
Bucur-te, Haric depnare a unei chemri de minune!
Bucur-te, Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!
Condacul 5:
Fecioar Sfnta, n faa ta
n veac pururi de ruine se vor da
Cugetarea i ritorii nelepciunii.
C tu eti pecetea nestricciunii,
Poart, pentru cei istei, ncuiat
i pild vie de trire a minunii
Tu tii c viaa nu ne-a fost dat
s fie numai rstlmacit
cci se cere mult mai bogat
dect s fie numai trit.
Ea-i dincolo de gnd, dincolo de loc,
dincolo de irul de clipe al dinuirii,
E oglinda unui cer luntric de foc peste adncurile inimii si fpturii
Ea e Cuvntul Lumii, ce pentru ea se vrea calea i ntruparea spre venicie:
Aliluia!
Icosul 5:
Fecioar, Preacurat Maic, tu eti ntr-adevr Trezvia
voina fruntii n mir adunate,
ochiul cel dinluntru, deschis n rotundul zrilor toate,
inima, centrul nvins de strvezimea strilor curate,
Tu eti cea mai dreapt luare aminte
care-n puterea agerimii unete, dincolo de cuvinte,
ntr-un fulger al minii,
ascuimea gndului de ghea
cu nflcrarea iuresului de via,

suferina i bucuria fcut cruce

Care pe nelesul cel nalt l aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clar cheie de adnc
cu repezis iute i strin
ce cu nimic nu clintete sufletul tu cel lin,
ci, dimpotriv noi ne uimim
i fa de care,
pe ct se poate
ne plecm s cntm
cu ntreaga suflare:
Bucur-te, Cruce a nflcrrii i agerimii alesului!
Bucur-te, Osia Cerului cu Luceafrul nelesului!
Bucur-te, Spargerea gndurilor i zadarnicului stup!
Bucur-te, Oglinda cea nevzut, de dincolo de trup!
Bucur-te, Cmara cea mai dinluntru a sufletului meu!
Bucur-te, Palat minunat al pomenirii lui Dumnezeu!
Bucur-te, Alaut a inimii sub arcuul de gnd!
Bucur-te, Cntec pe cinci strune ntr-una chemnd!
Bucur-te, Muzic negrit a celei dea doua nateri!
Bucur-te, Srbtoare tcut a desvritei cunoateri!
Bucur-te, Logodn la Numele cel de nelepciune!
Bucur-te, Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!
Condacul 6:
Fecioar Sfnta!
Maic neispitit de nunt!
Tu eti singura inima de om ntru care, nesczut
Numele de mrire cnt,
Din tot rostul Lui cel viu i neprefcut,
De tine, pentru aceasta, ct ne uimim Preacurat,
fiindc numai n tine, c niciodat,
inima omului
cu inima Domnului
au btut i bat laolalt
Rugciunea ca un dornic al gndului i al cerului
Curge n luntrul tu
i se ngemneaz, acolo,
Cu Psaltirea subire a misterului
lng dragostea lui Dumnezeu,
O, tu, Cru de lumin nentinat, nesczut, ne-nserat!
nva-ne i pe noi nelepciunea inimii, Binecuvntat!
i aa, mbunai i vrednici,

ca ai unei biserici,
din toat faptura ie ne vom da,
ca drept i sfnt s putem zice:
Aliluia!
Icosul 6:
Maica Domnului!
Inima de Lumin!
Maica Domnului!
Inim a Pmntului!
Maica Domnului!
Inim fr de vin!
Maica Domnului!
Inima Cuvntului!
La tine venim ruinai i czui,
cu trupul apus i genunchii nfrni,
c din nepricepere, inima noastr s-a ntunecat nespus,
Lsatu-ne-a pe cile minii noastre s umblm,
Dar, iat, acum la tine venim, Maica lui Iisus!
Primete-ne ca pe nite pietre ale vieii
dornice de bucuriile dimineii,
Dimineii celei nenserate,
i zidete-ne cu inimi noi i curate,
ca s-i cntm:
Bucur-te, Arca de alian a sufletului meu!
Bucur-te, Cufr ferecat cu Numele lui Dumnezeu!
Bucur-te, Corabie vie ce pluteti peste tainele Lumii!
Bucur-te, sicria ferit de toate zdrniciile lumii!
Bucur-te, Tronule pe care viaa te ntemeiaz!
Bucur-te, Cutie de cntec prin care sun o raz!
Bucur-te, Laud luntric a tuturor comorilor de har!
Bucur-te, Chivot de gnd al prea duhovnicescului altar!
Bucur-te, Naos al cerurilor n care mintea-i liturgisitor!
Bucur-te, Sipet de foc din pieptul nostru al tuturor
Bucur-te, Biserica prea doritoare, cu Hristos s se cunune!
Bucur-te, Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!
Condacul 7:
Preasfnt, Preamarit, Preafrumoas, Preabinecuvntat Mireas!
A cerurilor toate, mprteas,
care ai apostoli drept alai, ngeri buni, soli i pzitori
Evangheliti, cronicari i scriitori

Biseric vie, bine aleas

ca tine dumnezeiete de luminoas de lin, de blnd, de cuvioas, de primitoare
cerete.
Dar aa precum cnt i vorbete din slova i Sfnta Cntarea Cntrilor
tu mai eti i nespus de cumplit,
ca nite otiri sub steagurile lor.
eti clar, eti senin i ascuit n chip neimblnzitor.
Veghetoare i aprtoare a tuturor lucrurilor Sfinte,
a preabunurilor haruri:
celor din taine, celor din Daruri
din odoare, din semne, din cuvinte
Fiindc la nunta Marelui Mire
e cerut o grij de ntreaga neprihanire
Nu este ngduit necuria ochilor i a hainelor
Nimeni dar, dintre acei ce sunt "neinvaai tainelor",
de unele ca acestea s nu se ating.
Cine va lsa porcii din mrgritare s se hrneasc,
i-n vase Sfinte cinii s ling?
ndemnarea ca i primirea este numai duhovniceasc.
Vino dar i tu, smerit, mpcat i curat!
i aa, cu toii laolalt, vom striga,
Din bucurie ntreag i nalt
Aliluia!
Icosul 7:
Maica Domnului! Duhovnic bun a pmntului!
Pstrtoarea Predaniei Cuvntului
tu ai Ierusalimul cerului,
n latura lui cea nou tcut
o Sfnt i Mare Mnstire nevzut,
unde i stau grabnic ajuttori,
toi cei ce sunt ai "lepdrii de sine" adevrai srguitori
toi cei ai cetelor de ascei,
ai cetelor de monahi, de pusnici i anahorei,
de sihastri i de duhovnici nelepi,
i care au n grija lor,
ca pe nite comori de binecuvntare
straja, asprimea i mustrarea
toate cele lmuritoare, curtitoare i ndrepttoare
ale neprihanirii i milostivirii tale, cele necovrite
toate cele care la un loc sunt numite:
"nvtura de tain" sau "Motenirea Sfinilor"
i pe care la ndemn le avem i noi vdite

n hrisoavele, Scripturile i vorbele Prinilor,

pentru care de-a pururi nu vom ti a te luda
a te cinsti, a te preamri, dect numai cntidu-i aa:
Bucur-te, Profira bucuriei mprat eti a Aminului!
Bucur-te, Plintatea de har din lacrima Spinului!
Bucur-te, Rdcin pascal a bucuriilor noi!
Bucur-te, Pace soborniceasc statornicit n noi!
Bucur-te, Raiule rodit de toate ploile bucuriei!
Bucur-te, Strlucire prea clar din privirile copilariei!
Bucur-te, Trandafir cu rou din cmrile noastre de tain!
Bucur-te, Suflet nlcrimat si mbrcat cu lumin ca i o hain!
Bucur-te, Safir al cerului pe inima noastr picurat!
Bucur-te, Bucurie dup care vine linitea cea de Sabat!
Bucur-te, Epitalm nvenicit peste Tcerea de minune!
Bucur-te, Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!
Condacul 8:
Doamne Iisuse Hristoase,
Domnul meu cel blnd!
Ctre Tine m aplec cu fruntea.
Ca Toma mi pun mna la locul cel Sfnt.
Strns i orbit n minte, fr de cuvnt
atept ca orbul puntea
Luminii din adnc, cea fr nserare
i care n tot omul, ca un luntric soare,
ne lumineaz ntreg n ncperea fiinei.
Cum nu Te vd noaptea, grosimii de pcate, Te pipi cu sfial
cu degetul ndejdii, cu degetul credinei,
cu deget de bnuial
cu deget de dorire i chiar de ndoial
i neajuns a pune i cealalt mn,
dar inima strpuns de fulger, de arsur,
ndurerat i dulce, cu rsuflarea ngn
Chemarea ta ntreag i fr voia mea,
bataia rugciunii alearg spre lumin ntr-un
Aliluia!
Icosul 8:
Maic a Domnului, Doamn de tain,
Doamna ndejdii, a nopii albastre,
Stpna cu trei luceferi pe hain
i Sfnta Angira a nemerniciilor noastre!

Ctre tine din nou, iat am venit,

risipit de lume, de gnduri robit,
Ca, dup sfatul cel bun i Binecuvntare,
parta m-am fcut la mntuirea mea,
Mi-am pus hotrre ndreptat i tare
s silesc toat vremea n a m ruga.
Dar idol de rn, cugetul meu, nu-mi d ragaz s m statornicesc
n lucrarea de ruga, la locul lui Dumnezeu,
cel n temeiul inimii, ctre care rvnesc.
Ajut-m dar, ajuttoarea mea,
n "Zicerea necurmat" s m pot ntemeia.
Ajut-m i de-a pururi ie i-oi cnta:
Bucur-te, Maica Domnului, ntruparea nelepciunii!
Bucur-te, Puterea Fecioriei, adevratul suflet al Lumii!
Bucur-te, Preasfinitule Trup, Loc de Dumnezeu ncptor!
Bucur-te, Sfnta-Sfintelor, tainia din inima tuturor!
Bucur-te, Comoara cea de gnd dintru minile cele smerite!
Bucur-te, Hrzie cumplit a tuturor virtuilor negrite!
Bucur-te, Cadelni neodihnit a rugciunilor necurmate!
Bucur-te, Unirea ntr-un cuget a tuturor Bisericilor mpcate!
Bucur-te, Ajutorina pn i-n pcatele cele neduhovniceti eti!
Bucur-te, Acopermnt care te aterni deplin peste orice slbiciune!
Bucur-te, Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!
Condacul 9: (de 3 ori)
O! Maic a Domnului de-a pururi curat,
Ca nou alute i nou potire
fiecare rugciune a noastr s fie n revrsarea ei necurmat
i ctre Sfnta Treime, suit bucurie,
aducerea ei prea binemiresmat
de pe palmele tale ctre Hristosul Mire
s-i treac prinosul de dreapt slvire!
Ca s putem cu Cerurile toate a striga,
ntr-o mbriat necovrire,
cel mai presus:
Aliluia!
Aliluia!
Aliluia!
Apoi se zice iarai
Icosul 1:
Fecioar a nenseratului Veac, Sfnt Maic a Luminii!

Ascult-ne i pre noi cei din pcat,

nevrednicii fii ai tinii!
Prea blnd, bun, Prea Sfnt Fecioar!
Cheia Domnului Iisus!
Dezleag-ne blestemul ce ne-nzvoar,
deschide-ne calea de Sus,
ca din aprinsa descoperire,
arcana Doritului Mire
i noi s putem cnta,
aa cum Moise dezlegat de sanda
cu faa n vpaie de rug
fierbinte de har ie i striga
unele ca acestea n amurg:
Bucur-te, Tulpin de lumin a rugului nemistuit!
Bucur-te, Rou cretin prin care Dumnezeu S-a ivit!
Bucur-te, Inel al unui foc ce-i mai presus de cer!
Bucur-te, Lacrim care topeti tot luntricul ger!
Bucur-te, Toiag cu floare ntru a inimii cltorie!
Bucur-te, Fir de rcoare izvort n luntrica pustie!
Bucur-te, Pecete de jar pn n suflet ptruns!
Bucur-te, Zpad a minii de nici o patim ajuns!
Bucur-te, Msur a opta a mpriei din noi!
Bucur-te, nvtur scoas din bucuria din apoi!
Bucur-te, Uimire srutat de duhovniceasca minune!
Bucur-te, Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!
!
i Condacul 1:
Cine este Aceasta, ca zorile de luminoas i curat?
E mprteasa rugciunii, e rugciunea ntrupat.
Stpna Lumii i Doamn a dimineii.
Logodnica Mngietorului, preschimbtor al vieii!
Spre tine noi alergm, ari, mistuii de dor!
Ia-ne i pe noi prtai ai Sfntului Munte Tabor.
i f-te i nou
umbr si rou
tu adumbrirea
de dar,
s-i afle i firea noastr nnoirea
din zmislirea
de har.
Ca s-i strigm cu toat fptura,
ntr-o deplin nchinciune.
Bucur-te, Mireas, Urzitoare de nesfrit rugciune!

Dup citirea Acatistului spunem:

Imnul Acatist la "Rugul Aprins" al Maicii Domnului concentreaz n stihurile sale
dorul sfietor al omului dup Dumnezeu, ntlnirea n darul dragostei Dumnezeieti
a celor dou inimi, a lui Dumnezeu i a omului, nc din aceast lume, ca o pregtire
tainic a mpriei Cerurilor.

Imnul Acatist al Maicii Domnului - la Rugul Aprins

nvtura cretin n cea mai autentic form a ei, deschiderea universului tainic
al lumii luntrice, acordurile poetice ce izvorsc dintr-o limb romneasc a vechilor
cazanii, toat aceast bogtie a misterului cretinesc ortodox romnesc se gsete
nmnuchiat ntr-o rug de laud, dedicat Maicii Domnului, n Imnul Acatist al
"Rugului Aprins". Scris n anul 1948 de poetul Sandu Tudor, care s-a clugrit la
mnstirea Antim, cu numele de monahul Agaton, Imnul Acatist al Maicii Domnului
a fost corectat i stilizat la Sfnta Mnstire Raru, n faa Icoanei Fctoare de
Minuni a Maicii Domnului, pe cnd poetul era stare i primise marea schim
monahal, sub numele de Ieroschimonahul Daniil Tudor. Imnul Acatist la Rugul
Aprins al Maicii Domnului este un imn nchinat Maicii Domnului, care prin adncimea
lui teologic ntrece tot ceea ce s-a scris pn acum, referitor la locul i rolul pe care
l are Maica Domnului n efortul nostru de nduhovnicire. El nu este doar un simplu
"acatist", ci "Imn Acatist", ceea ce este mai mult dect o cntare. Imnul este ceea
ce defineste o naiune. Un popor are multe cntece, dar un singur Imn. Imnul este
ceea ce definete o naiune. Acest acatist merit cu prisosint a se numi IMN,
pentru c el este singurul care, prin nlnuirea sufleteasc la care a fost scris,
depete n coninut, limbaj i form pe toate celelalte. n imnul Acatist al Rugului
Aprins, Maica Domnului, mprteasa Cerului i a Pmntului este numit:
mprteasa Rugciunii, Rugciunea ntrupat, Urzitoare de nesfrit rugciune,
Cheie i Scar menit s ne deschid porile iluminrii, s ne nduhovniceasc i s
ne ridice de pe pmnt la Cer. Printele Daniil, cu toate c era slujitorul unui altar
vzut, ntr-o biseric vzut, predica intrarea omului ntr-o biseric Vie, slujirea la un
altar nevzut. El spunea credincioilor: "Mintea cretinului este preot care trebuie s
aduc lui Dumnezeu Jertfa pe altarul inimii sale, rugciunea curat". Suntei temple
vii ale Duhului Sfnt, chiar dac numai unii oameni sunt alei de Dumnezeu ca s
slujeasc la Sfintele Altare din biserici, dar preoia spiritual este dat tuturor
oamenilor. Trebuie s avem candele inimile noastre arznd, asemenea fecioarelor
nelepte din pilda Sfintei Evanghelii, alfel vom fi azvrlii n ntunericul cel mai
dinafar al iadului. Fiecare suflet este chemat la nunta cea de tain, unde se va
ntlni cu MIRELE CERESC, Hristos Mntuitorul lumii. Intrai n cmara cea mai
dinluntru a inimii voastre i acolo v vei ntlni cu Mntuitorul, Iisus Hristos,
Lumina Lumii, care ne-a spus: "mpria lui Dumnezeu este nluntrul vostru" i
"Foc am venit s aduc pe pmnt i ct de mult doresc s se fi aprins n inimile

voastre". Mntuirea nseamn sfinirea noastr i ndumnezeirea, ca s ajungem

candele arztoare, vii, care s ard n harul dragostei Dumnezeieti. Prima porunc
a decalogului ne spune: "s iubeti pe Domnul Dumnezeul tu din toat inima ta,
din tot sufletul tu, iar pe aproapele tu ca pe tine nsui". Iat ce ne cere
Dumnezeu: Dragostea! El vrea ns ca s nu fim cldicei, ci fierbini. Cine se va ruga
citind Acatistul la Rugul Aprins, va simi fiorul celui rnit de dragostea lui Hristos, va
cunoate, prin experien, c adevrul iese la iveal n baia suferinei i se va
strdui s nu schimbe lumea, ci s se sfineasc, sfinind astfel i lumea.
Icoana Maicii Domnului Rugul aprins"