1.

MIXTURI

ASFALTICE

1.1 CONSIDERATII GENERALE

Mixturile asfaltice reprezinta amestecuri atent constituite din agregate minerale,
naturale sau artificiale, aglomerate cu un liant bituminos.
Amestecul mineral este alcatuit, de regula, din agregate naturale si filer, dar se
pot realiza mixturi asfaltice si cu agregate artificiale (ex. granulit, zgura, etc.).
Agregatele naturale utilizate la lucrarile de drumuri provin din sfaramarea
naturala sau artificiala a rocilor obtinute din cariere sau balastiere. Cele mai utilizate la
prepararea mixturilor asfaltice sunt: criblurile, nisipul natural, nisipul de concasaj,
pietrisul si pietrisul concasat si balastul.
Agregatele naturale, folosite la prepararea mixturilor asfaltice, trebuie sa
indeplineasca anumite conditii referitoare, in special, la forma si marimea granulelor,
alcatuirea granulometrica, rezistente mecanice corespunzatoare, adezivitate buna fata de
bitumul utilizat, rezistente bune la uzura si la actiunea agentilor atmosferici. Agregatele
trebuie sa fie curate, fara impuritati de natura argiloase.
In alcatuirea structurilor rutiere, utilizate pe drumuri cu trafic redus, la prepararea
mixturilor asfaltice se pot folosi materiale locale, care prelucrate si tratate
corespunzator,pot conduce la obtinerea unor caracteristici corespunzatoare in conditiile
unui pret de cost redus.
Filerul reprezinta o pulbere minerala, inerta din punct de vedere chimic, cu
granule, de regula, sub 0,63 mm (cu min. 80% granule sub 0,09 mm), obtinuta practic
prin macinarea fina a rocilor calcaroase, a cretei brute sau prin stingerea in pulbere a
varului nestins, in bulgari.Filerul folosit trebuie sa fie in stare de pulbere.
Filerul imbunatateste caracteristicile fizice ale bitumului prin marirea campului
de olasticitate, favorizeaza adezivitatea la agregatul mineral, mareste frecarea interna si
coeziunea liantului, imbunatatind astfel caracterisricile mixturilor asfaltice.
Filerul dozat judicios in raport cu ceilalti componenti mareste compctitatea si
suprafata specifica a agregatului mineral, asigurand astfel, impreuna cu bitumul,
rezistentele mecanice si stabilitatea mixturilor asfaltice.
Liantul bituminos este constituit din bitum sau derivati ai acestuia (emulsie
bituminoasa, bitum taiat, bitum fluxat etc.).

1.1Clasificare
a) In functie de modul de punere in opera:
- cilindrate
1

- turnate
b) In functie de temperatura de obtinere:
- la cald (cu bitum)
- la rece (de regula cu emulsii)
c) In functie de natura liantului:
- cu bitum (pur, aditivat, modificat sau cu adaos de fibre)
- cu nisip bituminos
- cu emulsie
Cele cilindrate, la randul lor, in functie de performante, respectiv de compozitie,
pot fi:
- betoane asfaltice (inchise, deschise, rugoase etc.)
- mortare asfaltice
- anrobate bituminoase (pentru imbracaminti bituminoase usoare si straturi de
baza)

1.2. Mixturi asfaltice cilindrate executate la cald

1.2.1. Clasificare, materiale componente, metodologie de testare
a) Clasificare:
In functie de natura liantului bituminos, mixturile asfaltice cilindrate la cald pot fi:
- cu bitum pur;
- cu bitum aditivat;
- cu bitum modificat;
- cu adaos de fibre.
In functie de compozitie si performante, mixturile asfaltice cilindrate la cald pot
fi de tipul:
- betoanelor asfaltice (pentru strat de uzura si de legatura);
- mortarelor asfaltice;
- anrobatelor bituminoase.

In tehnica rutiera din tara noastra, la ora actuala se utilizeaza urmatoarele tipuri
de mixturi asfaltice cilindrate la cald, prezentate in tabelul 3.
2

Tabel 3
Nr.
crt.

Tipul mixturii
asfaltice

Simbol
BA 8; BA 16;
BAR 16; BA 25
BAD 25

Beton asfaltic

Strat
Uzura
Legatura
Legatura

BADPS 31

Legatura

BAP
BAmP
BAPC 8;
BAPC 16
MASF 8;
MASF 16

Uzura

MAT

SR 174-1

Calea pe
pod

Bitum pur sau

aditivat
Criblura
Bitum
modificat

Normativ
AND ind.546

Uzura

Bitum pur sau Pietris

aditivat
concasat

Normativ
AND ind.
CD 16:2000

Legatura

Uzura

Uzura

MAS
MAEB

Criblura
Pietris
concasat
Pietris
sortat

Normativ
AND ind.549

MANB
Mortar
asfaltic

Bitum pur
sau aditivat

Criblura

MAB C

Reglementar
e tehnica

Criblura

BADPC 31

BAm16;
BARm16
BADm25

Liant

Tip agregat
natural
> 3,15 (4)
mm

AB 1; AB 2

Baza

ABPC 31

Legatura

ABPS 31

Legatura

Anrobat
bituminos

* Suspensie de bitum filerizat

3

Bitum
modificat

Bitum pur sau

aditivat cu
Criblura
adaos de fibre
Bitum caldNisip
bituminos
Mortar
Bitum pur sau
asfaltic
aditivat
turnat
Cu subif*
Cu emulsie
bituminoasa
Criblura,
pietris
concasat
sau pietris
Bitum pur sau
sortat,
aditivat
functie de
clasa
tehnica a
drumului
Bitum pur sau Pietris
aditivat
concasat
Bitum pur sau Pietris
aditivat
sortat

Normativ
AND ind. 539

SR 174-1
Normativ ind.
CD 16:2000

SR 7970

Normativ
AND ind. CD
16:2000

NOTA:Utilizarea bitumului modificat sau a adaosului de fibre nu exclude

aditivarea bitumului cu produse tensioactive, daca valoarea adezivitatii o impune.
Betoanele asfaltice sunt mixturi bituminoase alcatuite pe principiul betonului la
care, fie ca toate granulele scaheletului mineral sunt invelite in mod uniform cu o
pelicula de bitum si formeaza categoria de asfalt cilindrat,fie ca golueile scheletului
mineral sunt umplute integral cu mastic bituminos si formeaza categoria asfaltului
turnat Asfaltul turnat neavand goluri este impermeabil si pus in lucrare nu necesita
compactare. Asfaltul cilindrat se compacteaza prin cilindrare.
Betoanele asfaltice trebuie sa aiba de la inceput un schelet mineral cat mai
compact pentru a putea fi folosite la realizarea imbracamintilor bituminoase. Rezistenta
betoanelor asfaltice cilindrate depinde, pe langa structura minerala cat mai compacta, de
dozarea corecta a filerului si grosimea peliculei de bitum ce anrobeaza granulele. Cu cat
pelicula de bitum este mai subtire cu ata betonul este mai rezistent la actiunile mecanice
si termice, iar rezistenta la forfecare si deformatii permanente este mai mare. Peliculele
subtiri de liant prezinta inconvenientul ca cilindrarea se face greu, iar bitumul este mai
expus fenomenului de imbatranire prin volatilizarea uleiurilor usoare.
Liantul folosit este bitumul cu penetratia 6080 sau 80100 mm.10-1. In
general bitumul trebuie sa aiba o penetratie cu atat mai mica cu cat amestecul este mai
compact, cu cat agregatul este mai fin, cu cat climatul este mai uscat si mai cald si cu
cat circulatia este mai intensa.
Raportul filer-bitum are o importanta deosebita asupra caracteristicilor fizicomecanice ale mixturilor asfaltice.Valorile acestui raport variaza de la 0,5.3, cu valori
frecvente de 1,2.1,5 pentru betoanele asfaltice si 3 pentru asfaltul turnat..
Cresterea raportului filer-bitum, cu mentinerea constanta a dozajului de bitum,
necesita o anrobare mai energica si conduce la obtinerea unei mixturi mai rigide si greu
lucrabile cu granule ne anrobate cu bitum.
Mixturile asfaltice, printre conditiile de calitate pe care trebuie sa le
indeplineasca, trebuie sa indeplineasca in principal si urmatoarele caracteristici:
-lucrabilitate;
-compactitate;
-stabilitate mecanica;
-insensibilitate la apa.
Lucrabilitatea este propietatea mixturii asfaltice de a putea fi pusa in opera in
vederea obtinerii unor carateristici fizico- mecanice ridicate ale stratului rutier.
Lucrabilitatea unei mixturi depinde de o serie de factori printre care se pot mentiona:
-fluiditatea liantului;
-granulozitatea agregatului mineral alcatuita din agregate bine
proportionate;
-natura si forma agregatelor;
-dozajul de filer;
-continutul de liant.
Compactitatea se realizeaza prin aplicarea unei tehnologii de compactare
corespunzatoare in functie de alcatuirea si forma granulelor. In literatura tehnica de
specialitate, standarde si instructiuni tehnice, sunt prezentate, pentru diferite tipuri de
4

mixturi afaltice, zone de granulozitate in care trebuie sa se inscrie agregatele naturale;

ramanad ca in laboratoarele de specialitate sa se incerce o serie de amesecuri de sorturi
pentru obtinerea unui amestec cu un volum de goluri minim ce va fi umplut cu filer si
bitum.
Stabilitatea mecanica este strans legata de scheletul mineral, dozajul de liant si
vascozitatea lui. Un schelet mineral puternic, din agregate colturoase, asigura o
stabilitate buna straturilor bituminoase din mixtura asfaltica. Excesul de liant precum si
utilizarea unui bitum moale, cu un punct de inmuiere scazut, genereaza in exploatare
deformatii permanente in straturile din mixturi asfaltice.
Insensibilitatea la actiunei apei este influentata de adezivitatea bitumului si
prezenta particulelor argiloase de pe agregatul mineral.
Mortarele asfaltice sunt amestecuri, realizate in anumite conditi, din nisip, filer
si bitum.
b) Materialele componente:
- bitum tip D 60/80 (zona climatica calda) sau D 80/100 (zona climatica rece),
conform SR 754;
- filer, conform STAS 539;
- agregate naturale de balastiera (pietris, nisip natural, balast), conform STAS
662 (in curs de revizuire) si de cariera (nisip de concasare, cribluri, split,
savura), conform SR 667; utilizarea diverselor tipuri si sorturi de agregate pe
tipuri de mixturi este reglementata de SR 174-1 pentru imbracaminti
bituminoase, SR 7970 pentru straturi de baza si Normativele AND specificate
in tabelul 3. Functie de caracteristicile materialelor componente si de
conditiile de exploatare, bitumul din mixtura poate fi pur, aditivat, modificat
prin adaos de polimeri sau se poate utiliza adaosul de fibre.
c) Metodologia de testare
Incercarile curente, standardizate, de caracterizare a mixturilor asfaltice,
efectuate in tara noastra pe epruvete cubice si cilindrice tip Marshall, conform STAS
1338/2-87, se refera la:
- caracteristicile fizice legate de porozitatea mixturii si modul de compactare
respectiv densitatea aparenta si absorbtia de apa; aceste caracteristici sunt in
functie de compozitia mixturii si de natura materialelor componente;
- rezistentele mecanice monoaxiale la temperaturi medii si ridicate : RC 22 si
RC 50; sunt functie de compozitia mixturii, de caracteristicile bitumului si ale
agregatelor naturale;
- stabilitatea la deformatii permanente la temperaturi ridicate: stabilitate
Marshall si fluajul la 600C; aceste caracteristici sunt deasemenea functie de
compozitia mixturii si de performantele bitumului utilizat;
5

- comportarea fata de actiunea apei, respectiv umflarea si reducerea RC 22

dupa 28 zile imersie in apa; sunt functie de adezivitatea bitumului si de
volumul de goluri.
Conditiile tehnice pentru aceste caracteristici sunt impuse, in functie de tipul
mixturii, de reglementarile specificate in tabel 3.
In plus fata de aceste caracteristici, STAS 1338/2-87 mai prevede metodologia
pentru determinarea:
- volumului de goluri;
- rezistentei la tractiunie si compresiune, precum si a coeziunii si a
unghiului de frecare interna (incercarea braziliana efectuata pe cilindrii cu
diametrul de 7,14 cm de obicei la 20 si 500C);
- rezistentei la intindere prin incovoiere si sageata critica (incercare efectuata
pe epruvete prismatice: 4 x 4 x 16 cm la 00C si 100C, pentru stabilirea
comportarii la temperaturi scazute).
Pentru aceste caracteristici nu sunt stabilite conditii tehnice.
Pe plan mondial se aplica de regula metoda Marshall asociata cu alte incercari
moderne care se aplica de regula la elaborarea dozajului, dar si la verificarea calitatii si
care vizeaza:
- caracteristicile de compactare cu presa de compactare giratorie care dau
volumul de goluri (functie de numarul de giratii) si pe baza carora se poate
stabili numarul de treceri ale cilindrilor compactori pentru obtinerea
compactarii optime ale stratului;
- susceptibilitatea la deformatii permanente sub actiunea unor sarcini
pulsatorii (similare cu cele din exploatare) prin determinarea modulului de
rigiditate si a deformatiei la diverse temperaturi sau prin simularea traficului
(ornierometru sau fagasoscop) cu determinarea adancimii fagaselor produse
de o roata ce executa o miscare de du-te-vino, in conditii determinate privind
sarcina si temperatura de lucru;
- rezistenta la oboseala, respectiv numarul de cicluri pana la ruperea epruvetei,
in general la temperaturi scazute si la deformatie impusa.
Aceste determinari se pot aplica atat mixturilor cu bitum pur cat mai ales
mixturilor cu bitum modificat sau cu adaos de fibre care nu pot fi caracterizate numai
prin incercari curente.
In tara noastra, in afara determinarilor pe epruvete cubice si Marshall mentionate
mai sus, se mai pot efectua:
- incercari triaxiale (coeziune si unghi de fixare interna) efectuate in cadrul
UTCB;
- incercari dinamice cu echipamentul ELE-MATTA (fluaj dinamic, modul,
rezistenta la oboseala) pe epruvete confectionate cu presa cu compactare
6

giratorie. Ambele echipamente se afla in dotarea INCERTRANS, iar

metodologia de incercare este reglementata prin Normativele AND indicativ
541, 542, 543 si 548, elaborate de INCERTRANS;
- incercarea la ornieraj (whelle tracking test) efectuata de CESTRIN dupa o
metodologie in curs de reglementare.
Aceste incercari se aplica in special in cazul mixturilor asfaltice speciale (cu
adaos de fibre sau cu bitum modificat), dar se pot aplica si in cazul mixturilor asfaltice
cu bitum pur sau aditivat.

1.2.2. Tipuri de instalatii si utilaje de preparare, transport si punere in opera a

mixturilor asfaltice.
1.2.2.1 Producerea mixturilor asfaltice.
Mixturile asfaltice se prepara in instalatii mecanice speciale, numite fabrici de
asfalt sau fabrici de mixturi asfaltice foarte diversificate ca tipuri si capacitate de
productie, cu functionare continua sau discontinua, dotate cu dispozitive de predozare,
uscare ( pentru tehnologia la cald), dozare a materialelor componente si componenta de
malaxare fortata. De asemenea, instalatia poate fi completata cu buncare termoizolante
pentru stocarea pe termen limitat a mixturilor asfaltice produse, inainte de a fi livrate
santierelor.
Majoritatea instalatiilor de fabricare a mixturilor asfaltice din tara noastra
functioneaza discontinuu (pe sarje) in ceea ce priveste malaxarea componentilor si sunt
de tip LPX cu productivitate de cca 25 t/h.
Mai putin performante decat LPX-urile sunt instalatiile tip IMA 10, ANG si
REISER, care se gasesc in numar redus.
In ultima perioada, unele unitati de drumuri s-au dotat cu instalatii mai
performante decat LPX-urile din punct de vedere ecologic, al productivitatii si al
gradului de automatizare. Astfel, la ora actuala in tara avem instalatii de tip:
- LPX E (LPX ecologizata, respectiv dotata cu filtre cu saci pentru epurarea
gazelor), dar cu productivitate tot de 25 t/h;
- IMA 45 Ncolina- Marini, ecologizata si cu productivitate de 40-45 t/h;
- KDC 158 (ucrainiana), ecologizata si cu productivitate de 40-50 t/h;
- WIBAU, TELTOMAT, WIRTGEN, AMAN, etc., de asemenea ecologizate,
automatizate si cu productivitate marita (80-120 t/h);
- TUM (tambur-uscator-malaxor) in flux continuu (tip ERMONT in cadrul
SOROCAM).
Ultimele 2 categorii sunt ecologizate, automatizate (afisaj pe computer: reteta,
temperaturi, cantitate de mixtura fabricata, etc.) si cu productivitate de 80-120 t/h.
Schema unei statii de asfalt este prezentata in fig. 1. In predozatoare se realizeaza
predozarea agregatelor care se ridica in palnia de alimentare a uscatorului cu o banda
transportoare. In uscator are loc incalzirea agregatelor in contracurent, cu ajutorul
gazelor calde de ardere produse de flacara unui injector, si desprafuirea lor cu un ciclon
de desprafuire; de aici, cu elevatorul pentru materiale calde, agregatele trec prin sitele
7

vibratoare, care sorteaza agregatele calde, apoi se depoziteaza pe sorturi si se cantaresc.

Agregatele cantarite trec intr-un cantar-malaxor unde se adauga filerul, adus cu banda
transportoare din buncarul de filer, si bitumul cald, din dozatorul de bitum, ambele
dozate in functie de tipul mixturii asfaltice. Din malaxor, mixtura gata preparata este
ridicata cu ajutorul unui schip si depozitata in buncarul de mixtura, de unde este
descarcata direct in autobasculante.

Figura 1. Statie cu flux discontinuu

Figura 2. Schema de functionare statie cu flux discontinuu

Figura 3. Schema de functionare statie cu flux continuu

Figura 4. Statie tip Ermont

Predozatoarele agregatelor sunt constituite din buncare alimentatoare, prevazute
la partea inferioara cu un dispozitiv de reglare, care permite scurgerea unei cantitati
constante a sortului respectiv in buncar. Transportul amestecului de agregate se
efectueaza cu ajutorul benzii transportoare, in mod continuu si in cantitate constanta.
Predozatoarele (fig. 5) sunt prevazute cu vibratoare, care asigura debitul constant si
usureaza evacuarea agregatelor fine (nisipuri), care au tendinta, cand sunt umede, sa
formeze o bolta in predozator.

Fig. 5 Predozatoare

Figura 6 Schema predozatoare

Uscarea, incalzirea si desprafuirea agregatelor sunt operatii deosebit de

importante, intrucat pentru a realiza o buna anrobare cu bitum a acestora este necesar ca
ele sa aiba o temperatura corespunzatoare, astfel incat liantul cald sa nu se raceasca la
contactul cu agregatul, ci sa ramana fluid, pentru a anroba cat mai uniform toate
granulele.
Din buncarul de depozitare, agregatele sunt ridicate cu elevatorul cu cupe reci si
trecute in uscator (fig. 7).

Fig. 7 Uscator pentru uscarea si incalzirea agregatelor

Uscatorul are o forma cilindrica, fiind usor inclinat (cca 6 o), executat din otel si
prevazut cu dispozitiv pentru incalzire. Tamburul uscator se roteste continuu in jurul
axului sau, permitand inaintarea agregatelor si uniformizarea temperaturii.
Uscatorul este prevazut cu un injector in contracurent, asigurand astfel un schimb
eficient de caldura.
Agregatele se incalzesc strabatand uscatorul, in contracurent, cu gazele calde de
ardere. Tirajul este asigurat cu ajutorul ventilatoarelor. In interiorul, uscatorul are
palete, care permit ridicarea agregatelor pe care le lasa apoi sa cada stabatand curentul
de gaze calde.
Dimensiunile uscatorului depind evident de capacitatea instalatiei. Tendintele
actuale moderne tind spre marirea diametrului uscatorului si nu a lungimii lui. Rotirea
uscatorului este asigurata prin dispozitive adecvate.
Temperatura agregatelor la iesirea din uscator trebuie sa fie cuprinsa intre 165 si
o
195 C, intrucat in malaxor se adauga filerul rece, iar temperatura dupa amestecarea cu
filer trebuie sa aiba valori intre 150 si 170 oC.
Uscarea agregatelor este o operatie de importanta majora, care are o influenta
perponderenta asupra randamentului instalatiei si a consumului de combustibil. Factorii
principali care trebuie luati in considerare in procesul de uscare si in calzire sunt:
- umiditatea agregatelor;
- granulozitatea lor;
10

- temperatura necesara pentru anrobare.

Parametrii asupra carora se actioneaza sunt durata mentinerii agregatelor in
uscator, reglarea injectorului si debitul de aer.
Masuratori efectuate arata ca, daca umiditatea agregatelor creste de la 6% la 12%,
productivitatea uscatorului scade la 50%.
In aceste conditii, consumul de combustibil variaza de asemenea in limite largi,
in functie de tipul instalatiei, putand creste de la 8 kg/t in cazul agregatelor uscate, la 16
kg/t pentru agregatele ude. In consecinta, este necesar sa se lucreze cu agregate cu
umiditate cat mai mica, pentru a avea un consum cat mai scazut de combustibil.
Gazele calde antreneaza cu ele o parte a elementelor fine din agregate. Pentru a
evita poluarea, gazele trec printr-o instalatie de desprafuire.
La iesirea din uscator, agregatele sunt preluate de elevatorul cald si conduse la un
siloz, care poate fi prevazut cu instalatii de sortare si dozare. Elevatorul cald este
acoperit pentru a evita pierderile de caldura si pierderea particulelor fine.
Dozarea si malaxarea se fac astfel incat sa se poata realiza mixturi asfaltice cat
mai omogene, respectandu-se dozajele date de laborator.
Sortatorul-dozator are ca scop ciuruirea agregatelor calde, separandu-le pe
fractiuni si reconstituind astfel un amestec perfect dozat. Acesta este format din mai
multe ciucuri, care permit sortarea fractiunilor.
Agregatele calde, cantarite de catre sortatorul-dozator, sunt introduse in malaxor.
Se adauga filerul rece, cautand sa se realizeze o cat mai buna omogenizare a agregatelor
(cribluri, nisip), cu filerul. Apoi se adauga liantul (bitumul) fierbinte, la temperatura de
150170 oC, si se continua amestecarea.
Bitumul este livrat cald de la rafinarii si depozitat in bataluri sau cisterne mobile
(tancuri de bitum). Pentru malaxare, bitumul trebuie incalzit la temperatura de
150170 oC pentru a i se asigura o vascozitate scazuta. Temperaturile recomandate
pentru anrobarea agregatelor sunt 150170 oC pentru bitumul D80/120 si 165170
o
C pentru bitumul mai dur (D40/50).
Malaxoarele cele mai raspandite sunt cele cu ax orizontal prevazut cu palete. Sau studiat formele cele mai adecvate ale cuvei malaxorului, forma si inclinarea
paletelor, astfel ca sa se efectueze o cat mai buna amestecare a agregatelor cu bitum.
Peletele trebuie sa poata fi inlocuite usor, pe masura uzarii lor. Malaxoarele cu ax
vertical trebuie folosite mai ales pentru amestecarea agregatelor cu dimensiuni mai
mari, pana la 40 mm. Durata de malaxare depinde de tipul instalatiei si trebuie sa
asigure o anrobare completa si uniforma a agregatelor cu bitum. O malaxare prea
intensa nu imbunatateste anrobarea, dar micsoreaza randamentul instalatiei.
Fabricile de asfalt in flux discontinuu sunt recomandate pentru santiere unde se
lucraza cu mixturi asfaltice diferite, acolo unde uneori dozajele se schimba de doua sau
de mai multe ori pe zi.
Fabricile de asfalt in flux continuu sunt mai robuste si se recomanda mai ales
pentru santiere unde se prepara acelasi tip de mixtura asfaltica in cantitati mari.
Fabricile de asfalt performante, aflate actualmente in dotarea societatilor de
drumuri, sunt automatizate si informatizate, astfel ca intreg pocesul tehnologic este
11

supravegheat cu usurinta, orice dereglaj al instalatiei putand fi semnalat in vederea

efectuarii interventiilor necesare.
In vederea realizarii unor mixturi asfaltice de buna calitate, in conformitate cu
prevederile proiectului si cu dozajele elaborate de un laborator de specialitate, un rol
deosebit de important revine controlului procesului tehnologic, care trebuie sa
urmareasca in permanenta: calitatea materialelor, functionarea instalatiilor si a
utilajelor, calitatea mixturilor asfaltice.
1.2.2.2 Transportul si asternerea mixturilor asfaltice
Transportul mixturilor asfaltice se realizeaza cu ajutorul autobasculantelor. Pe
timp nefavorabil se recomanda acoperirea benei autobasculantelor cu prelate, iar in
cazurile cand se lucreaza la temperaturi mai scazute sau distanta de transport este mare
se recomanda sa se foloseasca bene termoilzolate sau prevazute cu dispozitive de
incalzire.
Este necesar sa existe un numar suficient de masini pentru transportul continuu al
mixturilor la asternere.
Asternerea mixturilor asfaltice pe stratul suport se face cu ajutorul unor utilaje
speciale, numite repartizoare-finisoare, a caror productivitate trebuie sa fie corelata cu
capacitatea de productie a instalatiei de preparare.
In cazuri exceptionale si pentru suprafete mici se admite ca mixtura asfaltica sa
fie asternuta manual, folosindu-se unelte simple ca: sabloane, greble, lopeti, dreptare
pentru verificare etc.
Inainte de asternere se pregateste cu atentie stratul suport, executandu-se
urmatoarele operatii mai importante:
- repararea corespunzatoare a tuturor defectiunilor existente, folosindu-se
tehnologiile adecvate;
- curatarea cu deosebita grija a stratului suport, in vederea realizarii unei mai
bune acrosari, folosind in acest scop emulsie bituminoasa, bitum taiat sau
suspensie de bitum filerizat, astfel incat sa se raspandeasca uniform 0.30.5
kg/m2 bitum pur (rezidual).
Lucrarile se intrerup pe ploaie sau cand temperatura mediului ambiant este sub
o
+5 C.
Temperatura mixturilor la asternere va fi minimum 130 oC, iar pentru cele
rugoase de minimum 145 oC.
In figura 5 este prezentat un repartizor-finisor pentru mixturi asfaltice.
In principiu, un repartizor-finisor este format din: sasiu automotor pe senile, un
buncar in care se descarca autobasculantele, un alimentator construit dintr-o banda
transportoare metalica, doua snecuri pentru repartizarea mixturii pe latimea benzii de
executat, o grinda metalica vibratoare pentru realizarea precompactarii si o placa
nivelatoare care este in general incalzita.

12

Fig. 5 Repartizor-finisor
Exista mai multe tipuri de repartizoare-finisoare. Unele sunt montate pe pneuri,
altele pe senile. Latimea de asternere poate sa fie de pana la 4 m. Compactarea se
realizeaza cu un dispozitiv de vibrare.
Repartizorul-finisor este prevazut cu un dispozitiv de reglare a grosimii mixturii
asfaltice asternute cu ajutorul a doua palpatoare ce se deplaseaza pe doua fire de otel
montate lateral si care asigura realizarea profilului dorit.
Viteza normala de deplasare a repartizorului-finisor este de 810 m/min,
putandu-se asterne astfel 80200 t de mixtura asfaltica pe ora.
1.2.2.3 Compactarea mixturilor asfaltice
Compactarea este operatia de indesare a mixturii asfaltice din stratul rutier si se
realizeaza cu ajutorul utilajelor adecvate, cu scopul de a obtine valori optime pentru
caracteristicile fizico-mecanice ale stratului bituminos.
Printr-o compactare corespunzatoare se realizeaza:
- densitatea aparenta maxima, ceea ce echivaleaza cu obtinerea unui volum de
goluri minim;
- rezistenta la compresiune mare;
- deformabilitate minima;
- stabilitate corespunzatoare la temperaturi ridicate;
- rezistenta mare la oboseala, deci si o durata de exploatare mai indelungata;
- uniformitatea si planeitatea suprafetei compactate;
- impermeabilitatea stratului la actiunea apei;
- textura uniforma si o buna suprafata de rulare.
Gradul de compactare se exprima in procente si reprezinta raportul dintre
densitatea aparenta a mixturii asfaltice, determinata pe probe intacte, prelevate din
stratul compactat, si densitatea aparenta, determinata in laborator, in conditii standard,
pe epruvete cubice sau cilindrice din aceeasi mixtura asfaltica, fiind dat de relatia:
D=

ef

lab

100 [%]
13

in care:
D este gradul de compactare, in %;
ef densitatea aparenta efectiva, determinata pe probe de mixtura asfaltica
prelevate din stratul compactat, in g/cm3;
lab densitatea aparenta, determinata in laborator pe probe preparate din mixtura
asfaltica utilizata in acelasi strat, in g/cm3.
Dupa efectuarea compactarii, stratul de din mixtura asfaltica trebuie sa aibe un
grad de compactare de minimum 96%.
Factorii principali care influenteaza compactarea mixturilor asfaltice sunt:
- dozajul si consistenta liantului;
- granulozitatea agregatelor naturale;
- temperatura mixturii asfaltice la punerea in opera si in timpul compactarii;
- lucrul mecanic de compactare;
- grosimea stratului compactat.
La noi in tara, pentru compactarea straturilor bituminoase realizate din mixturi
asfaltice se recomanda utilizarea urmatoarelor ateliere de compactare:
- tip A, alcatuit din compactor cu pneuri de 160 kN si compactor cu rulouri
netede de 120 kN;
- tip B, alcatuit dintr-un compactor cu rulouri netede de 120 kN.
In functie de conditiile specifice (tipul mixturii asfaltice, grosimea stratului de
compactat, temperatura in momentul compactarii, disponibilitatile de utilaje de
compactare, gradul de compactare care trebuie realizat), compactarea se poate efectua si
cu alte alcatuiri ale atelierului de compactare, dar numai dupa experimentarea acestuia
pe un sector de incercare. De altfel, realizarea sectorului de incercare este obligatorie in
toate cazurile, in vederea determinarii parametrilor de compactare.
Pentru obtinerea gradului de compactare prevazut, se considera ca numarul
minim de treceri ale compatoarelor trebuie sa fie cel din tabelul de mai jos.

Tipul stratului

Strat de uzura
Strat de legatura

Atelier de compactare
A
B
Compactor cu
Compactor cu
Compactor cu
rulouri netede de rulouri netede de
pneuri de 160 kN
120 kN
120 kN
Numarul minim de treceri recomandat
10
4
12
12
4
14

Pentru a se obtine rezultatele cele mai bune, literatura de specialitate recomanda

urmatorul atelier de compactare:
- un compactor cu rulouri netede tandem de 60 kN;
- un compactor cu pneuri de 120160 kN;
- un compactor cu rulouri netede de 100120 kN;
- un compactor cu rulouri netede cu trei axe, de 100 kN.
14

Compatorul tandem realizeaza precompactarea. Compactarea propriu-zisa se

efectueaza cu compactorul cu pneuri, compactorul cu rulouri netede continua
compactarea si nivelarea, iar compactorul cu trei axe paralele (tridem) executa
corecturile eventualelor denivelari si realizeaza finisarea compactarii.
Compactoarele vor executa treceri lungi, astfel incat numarul de opriri sa fie
redus. Primele treceri se vor efectua cu viteze mai mici, de 24 km/h, iar la trecerile
urmatoare, cu viteza mai mare, de 46 km/h. Nu trebuie depasita viteza de 6 km/h,
deoarece se pot produce smulgeri din stratul de mixtura asfaltica.
Compactarea se executa in lungul benzii, primele treceri efectuandu-se in zona
rostului dintre benzi, apoi de la marginea mai joasa spre cea mai ridicata. Pe sectoarele
in rampa, prima trecere se face cu utilajul de compactare in urcare.
Zonele inaccesibile compactorului, in special in lungul bordurilor, in jurul gurilor
de scurgere sau al caminelor de vizitare se compacteaza cu placi vibratoare sau cu
maiuri mecanice sau manuale.
La executarea imbracamintilor bituminoase trebuie sa se acorde o atentie
deosebita realizarii rosturilor longitidinale. Dupa compactarea stratului de legatura sau
de uzura din prima banda, pe marginea adiacenta benzii urmatoare ramane o zona
ingusta de cativa centimetri, mai putin compactata si in general deformata. Aceeasi
situatie se intalneste si la intreruperea lucrului, in sectiunea transversala din capatul
benzii respective, dar pe o zona mai mare, de regula de cca 10 cm latime. Pe suprafata
imbracamintilor bituminoase executate la cald se observa uneori aparitia unor fisuri sau
crapaturi longitudinale in axa drumului, ce corespund rostului de lucru, in timp ce
imbracamintea se prezinta in general foarte bine. Examinand cauzele care provoaca
asemenea defectiuni, s-a constatat ca ele se datoreaza executarii necorespunzatoare a
rostului longitudinal ce se creeaza la realizarea separata a celor doua benzi de circulatie.
In zona rostului, compactarea si sudura dintre cele doua parti nu se realizeaza
uneori in conditii bune, iar pe 510 cm in axa drumului gradul de compactare ce se
obtine este inferior cu 610 % fata de cel realizat pe restul imbracamintei si, in
consecinta, datorita solicitarilor traficului, acesta fasie cedeaza, fisurandu-se.
Pentru remedierea acestei defectiuni s-a incercat colmatarea rostului cu emulsie
bituminoasa, dar rezultatul a fost sub asteptari, deoarece dupa scurt timp fisurarea a
reaparut.
De asemenea, in scopul imbunatatirii sudurii dintre cele doua benzi de circulatie
s-a incercat incalzirea rostului de lucru de pe banda terminata, cu ajutorul razelor
infrarosii, inainte de asternerea mixturii asfaltice pentru realizarea celeilalte benzi. Nici
acest procedeu nu a dat rezultatele asteptate, deoarece s-a obtinut ridicarea temperaturii
numai pe latimea rampei de incalzire si pe o adancime de 23 cm. In ambele cazuri,
pentru o corecta realizare a rostului de lucru, care sa evite aparitia ulterioara a fisurilor
specifice, la reluarea lucrului pe aceeasi banda sau pe banda adiacenta, zonele aferente
rosturilor de lucru se taie pe toata grosimea stratului, astfel incat sa rezulte o muchie vie
verticala. Acesta operatie nu este necesara in cazul rostului longitudinal al stratului de
legatura, daca stratul intrerupt s-a executat in aceeasi zi cu stratul de pe banda
adiacenta. Se amorseaza marginea taiata, dupa care se asterne mixtura asfaltica pe
banda adiacenta, depasindu-se rostul cu 510 cm. Acest surplus de material se
15

impinge apoi cu o racleta peste mixtura asfaltica proaspat asternuta, astfel incat sa apara
rostul. In continuare, se efectueaza compactarea dupa regulile prezentate mai sus.
Din punct de vdere practic, compactarea trebuie sa inceapa imediat ce mixtura
asfaltica poate suporta compactorul fara sa se produca deformatii laterale si sa se
termine inainte de racirea stratului.
Pentru mixtura compactata nu se va admite nici un fel de trafic inainte de racirea
stratului (circa 6 h).
1.2.2.4 Tratarea ulterioara a suprafetei
Dupa executarea imbracamintilor se procedeaza, in anumite cazuri, la inchiderea
porilor suprafetei, prin raspandirea de 23 kg/m2 nisip cu dimensiunile 03 mm,
bitumat cu 23 % bitum, urmata de compactare. Exceptie fac betoanele asfaltice
rugoase.
Pentru refacerea rugozitatii, dupa o perioada de timp, se pot executa tratamente
bituminoase sau un nou covor asfaltic rugos.
Pe sectoarele ce se executa dupa 1 octombrie sau sunt situate in zone umbrite, cu
precipitatii excesive, precum si pe cele solicitate la un trafic foarte redus, inchiderea
suprafetei imbracamintei se va executa printr-o tratare (badijonare) cu 0.5 kg/m2 bitum
taiat si raspandire de 35 kg/m2 nisip de concasaj, sau cu 0.81.0 kg/m2 emulsie
bituminoasa cationica cu rupere rapida, cu un continut de 60 % bitum, diluata cu apa in
proportie de 1:1si raspandire de 35 kg/m2 nisip natural curat, cu granulatie 03 mm,
cu un continut cat mai redus de praf (sub 0.09 mm).
Pentru punerea in opera a mixturilor asfaltice cilindrate la cald, unitatile de
drumuri sunt dotate cu:
- repartizoare finisoare de constructie mai veche, din tara (S 400 si NPK),
precum si utilaje moderne de import prevazute cu palpator, grinda vibranta
pentru asigurarea precompactarii, sistem de incalzire a grinzii, extensii (pana
la 7-8 m latime) etc.;
- compactoare cu rulouri netede (R 8-12 tf la majoritatea unitatilor), precum si
utilaje mai performante: cu vibrare, compactoare cu pneuri, mixte,
compactoare de greutate redusa pentru locuri greu accesibile, etc.
Pentru verificarea gradului de compactare se pot utiliza gamadensimetre care
determina densitatea aparenta a mixturii in situ prin metode nedistructive (CESTRIN,
SOROCAM).

1.2.3. Date privind mixturile asfaltice cilindrate la cald cu comportare

ameliorata in exploatare
1.2.3.1. Mixturi asfaltice cu bitum aditivat
a) Generalitati
16

Aditivii sunt substante tensioactive, cu compozitie si structura specifica polarapolara care introdusi in bitum intr-un dozaj de max. 1% conduc la o ameliorare a
adezivitatii acestuia fata de agregatele naturale fara a-i afecta celelalte caracteristici.
Pe langa ameliorarea adezivitatii bitumului, aditivii trebuie sa mai indeplineasca
urmatoarele conditii:
- sa fie compatibili cu bitumul, respectiv sa se disperseze foarte usor in masa
acestuia;
- sa fie stabili termic pana la min.2000C;
- sa nu fie toxici, inflamabili si in general sa nu ridice probleme deosebite sub
aspect ecologic.
Adezivitatea unui bitum reprezinta rezistenta pe care o opune pelicula de bitum la
actiunea exercitata de apa (si de ceilalti factori din exploatare) de dezanrobare a
liantului de pe granulele de agregat natural.
Bitumul aditivat se utilizeaza atat in stratul de uzura care este cel mai solicitat de
agentii nocivi din exploatare cat si in stratul de legatura sau de baza atunci cand
adezivitatea bitumului nu este corespunzatoare.
Mixturile asfaltice cu bitum aditivat si implicit straturile rutiere respective se
caracterizeaza printr-o comportare ameliorata fata de actiunea apei in sensul mentinerii
performantelor mecanice o perioada mai indelungata de timp in exploatare.
b) Conditii tehnice
Conditia pentru adezivitatea bitumului fata de agregatul natural utilizat este
conform tabelului de mai jos.
Clasa tehnica a drumului sau
tipul lucrarii
I - III
IV - V

Categoria tehnica a
strazii
I - III
IV

Adezivitate
%
min.80
min.75

Tipuri de bitum
- bitum de baza: D 60/80; D 80/100 si D 100/120, conform SR 754 sau Normativ
MT-AND 537:1998;
- bitum aditivat: D 60/80a; D 80/100a siD 100/120a cu caracteristici conform
SR 754 sau Normativ MT-AND 537:1998 si adezivitate conform datelor din
tabelul de mai sus.
Bitumul aditivat se poate aplica la realizarea oricarui tip de mixtura asfaltica
cilindrata la cald (vezi tabel 3).
Tipuri si caracteristici mixturi asfaltice
Compozitia si caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice cu bitum
aditivat sunt conform reglementarilor tehnice din acelasi tabel.
c) Tehnologia de executie a imbracamintilor bituminoase cu bitum aditivat
Este similara cu cea aplicata in cazul bitumului pur, conform SR 174-1 si
17

SR 174-2 cu mentiunea ca implica si operatia de aditivare a bitumului pe santier care se

poate realiza printr-una din urmatoarele modalitati:
- cu ajutorul unei instalatii speciale de import care asigura dozarea si injectarea
aditivului in bitumul ce intra in malaxor;
- cu ajutorul unei instalatii adaptate de alimentare si dozare a aditivului in
rezervorul de bitum;
- cu dotarea existenta la santier.
Aditivarea bitumului conform primei variante se executa conform instructiunilor
din documentatia tehnica a echipamentului.
Aditivarea bitumului conform celorlalte doua procedee implica:
- existenta pe santier a unui rezervor metalic separat pentru bitum (prevazut cu
sistem de incalzire, sistem de inregistrare a temperaturii, gura de vizitare si pompa de
recirculare) si a unei posibilitati de dozare a aditivului (volumetric sau gravimetric);
- cunoasterea cantitatii de bitum din rezervor si a dozajului de aditiv (de regula
cuprins in intervalul 0,4 ... 1,0 % in bitum).
Fluxul tehnologic de aditivare a bitumului in acest caz include urmatoarele
operatii:
- incalzirea bitumului la 150 ... 1600C;
- calcularea cantitatii necesare de aditiv, dozarea lui si introducerea in rezervorul
de bitum;
- omogenizarea amestecului prin simpla reciclare timp de 30 ... 40 minute (pana
la trecerea prin pompa cel putin o data a bitumului din rezervor).
d) Reglementari tehnice
- Normativ AND indicativ 553 privind executia imbracamintilor bituminoase
cilindrate, realizate la cald din mixturi asfaltice cu bitum aditivat (Anexa 4).
3.2.3.2. Imbracaminti bituminoase cu bitum modificat
a) Generalitati
In scopul cresterii rezistentei imbracamintilor bituminoase la deformatii
permanente (la temperaturi ridicate) si a rezistentei la fisurare (la temperaturi scazute)
se poate utiliza bitumul modificat cu adaos de polimeri.
In functie de scopul urmarit, respectiv de domeniul de aplicare, modificatorul
poate fi de tipul:
- elastomerilor termoplastici (ex.SBS sau SIS) care amelioreaza atat
comportarea la temperaturi scazute cat si la temperaturi ridicate;
- plastomerilor (ex. copolimerul etilen-acetat de vinil - EVA) care
amelioreaza in general comportarea la temperaturi ridicate.
Aceste doua tipuri de polimeri sunt asa zisi polimeri inerti. In ultima perioada siau gasit aplicarea "polimerii reactivi" (ex.INTERLOY) care reactionand cu bitumul,
18

nu mai ridica probleme la prepararea bitumului modificat si in special la stocarea

acestuia.
In tara noastra, imbracamintile bituminoase pe baza de bitum modificat se
recomanda a se aplica:
- pe drumuri de clasa I - III si strazi de categorie tehnica I - II, cu trafic
greu si foarte greu;
- la lucrari speciale, justificate din punct de vedere tehnic si economic,
cum ar fi: benzi pentru circulatia vehiculelor grele, locuri de parcare, zone cu accelerari
si decelelari frecvente, zone de stationare, etc.;
- la executia imbracammintilor bituminoase drenante, etc.
b) Tehnologia de obtinere a bitumului modificat
Prepararea bitumului modificat se realizeaza in instalatii speciale care pot fi
amplasate la rafinarie, pe santier (la locul de preparare a mixturilor asfaltice) sau la
unitati specializate in fabricarea bitumului modificat.
Instalatiile de fabricare a bitumului modificat functioneaza de regula in flux
continuu si sunt in principiu alcatuite din:
- recipient vertical cu agitator;
- moara coloidala;
- rezervor,
si sunt dotate cu sisteme de incalzire cu ulei, pompe de recirculare, dispozitive de
inregistrare a temperaturii, sisteme de dozare a polimerului, pupitru de comanda etc.
Procesul de preparare este alcatuit in general din trei faze:
- faza de dispersie si umflare a polimerului in masa de bitum;
- faza de dispersie - macinare;
- perioada de omogenizare.
Faza de dispersie si umflare a polimerului in masa de bitum se realizeaza in
recipientul vertical prin introducerea polimerului in bitumul incalzit la temperatura de
1600C si amestecarea lor sub agitare continua, timp de min.30 minute.
Faza de dispersare si macinare se realizeaza in moara coloidala prin introducerea
amestecului bitum-polimer din rezervorul vertical.
Omogenizarea amestecului bitum-polimer se realizeaza prin recircularea
acestuia, de circa 6 ori, din moara coloidala in recipientul vertical.
Operatia de preparare a bitumului modificat se considera incheiata atunci cand
amestecul este omogen.
Temperatura bitumului in timpul procesului de amestecare cu polimeri trebuie sa
fie de 160 ... 1800C.
De mentionat ca bitumurile romanesti obtinute prin procedeul oxidarii, prezinta o
compatibilitate redusa cu polimerii utilizati ca modificatori, iar bitumul modificat are o
stabilitate scazuta la stocare.
c) Metodologia de testare a bitumului modificat
Bitumul modificat reprezinta un liant diferit de bitumul pur, a carui testare
implica pe langa metodologia clasica si aplicarea unor metode specifice vizand:
19

- omogenitatea;
- stabilitatea la stocare;
- revenirea elastica;
- determinarea continutului de polimer.
Aceste metode au fost elaborate de INCERTRANS, CESTRIN si ICERP Ploiesti
si constituie obiectul normativului MT-AND nr.538:1998 (Anexa 1).
d) Conditii tehnice
Conditiile tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca bitumul modificat cu
polimeri (in cazul elastomerilor termoplastici liniari) sunt prezentate in tabelul 2 care
include si caracteristicile impuse bitumului initial.
e) Mixturi asfaltice cu bitum modificat
Se utilizeaza in cazurile mentionate la pct.a si sunt reglementate prin Normativul
MT-AND nr.549, (Anexa 5).
S-au aplicat in tara noastra:
- la unele lucrari de reabilitare - etapa I-a (ex.pe DN 7);
- la executia imbracamintilor bituminoase pentru calea pe pod (ex.Pod
Giurgeni-Vadul Oii, DRDP Constanta, 1993 si Pod Giurgiu-Ruse,
SOROCAM, 1996-1997);
- la executia unor piste aeroportuare (ex. Aeroport Otopeni, CCCF in
colaborare cu o firma italiana, 1996-1997),
fara rezultate spectaculoase.
Cauzele problemelor aparute la lucrarile respective pot fi:
- greutatile inerente legate de aplicarea unei noi tehnologii;
- compatibilitatea redusa a bitumurilor romanesti cu polimerii;
- conditiile de executie si exploatare neadecvate, etc.
Din cauza dificultatilor privind obtinerea bitumului modificat, a pretului de cost
si a rezultatelor putin satisfacatoare in tehnica rutiera din Romania, la ora actuala
bitumul modificat (la cald) se aplica pe scara foarte redusa.
1.2.3.3. Mixturi asfaltice cu adaos de fibre
a) Generalitati
Comportarea in exploatare a unei mixturi asfaltice depinde, pe langa multi alti
factori si de continutul de bitum din mixtura.
Un continut redus de bitum conduce la fisurare, iar unul ridicat la aparitia
deformatiilor permanente
Pentru a putea aplica un continut ceva mai ridicat de bitum, fara riscul aparitiei
fagaselor a fost elaborata o noua solutie de executie a mixturilor asfaltice: adaosul de
fibre.

20

Fibrele utilizate ca adaos in mixturile asfaltice pot fi minerale (ex. fibrele de

azbest sau din sticla) sau de mixtura vegetala (ex. fibrele de celuloza). Au mai existat
de asemenea tentative de aplicare a unor fibre de sinteza (ex. PNA).
Prin densitatea lor foarte redusa si prin caracteristicile specifice, fibrele introduse
in mixtura intr-un procent foarte scazut (0,30,5 % fibra activa) creeaza in masa
acesteia, impreuna cu bitumul o retea tridimensionala, cu urmatoarele efecte mai
importante asupra comportarii:
- cresterea rezistentei la fisurare prin actiunea retelei si prin cresterea
posibilitatii aplicarii unui dozaj mai ridicat de bitum;
- cresterea rezistentei la deformatii permanente prin marirea vascozitatii
bitumului;
- reducerea susceptibilitatii la imbatranire prin inhibarea fenomenului de
oxidare;
- diminuarea efectului actiunii apei de dezanrobare a peliculei de liant de pe
suprafata agregatelor naturale prin impiedicarea penetrarii umiditatii;
- mentinerea rugozitatii stratului de rulare prin protectia agregatelor naturale de
fenomenul de slefuire sub circulatie;
- evitarea aparitiei degradarilor premature, cauzate de agentii nocivi (climaterici
si de trafic) din exploatare (radiatii UV, variatii de temperatura, produse
petroliere si alti solventi raspanditi accidental sau rezultati in urma esaparii
gazelor arse, etc.) prin cresterea rezistentei bitumului fata de actiunea
acestora;
- reducerea zgomotului produs de traficul rutier, etc.
Comportarea ameliorara in exploatare a mixturilor asfaltice cu adaos de fibre se
datoreaza atat prezentei fibrelor cat si compozitiei specifice a mixturilor asfaltice
respective: continut ridicat de criblura (sort 8-16); continut ridicat de bitum si continut
ridicat de fractiuni fine (filer).
b) Tipuri de fibre si caracteristici
Fibrele cele mai utilizate pe plan mondial ca si in tara noastra sunt cele celulozice
si cele din sticla.
Fibrele celulozice (ex. cele de tip ARBOCEL) au urmatoarele caracteristici
principale:
- continut de celuloza
- pH 805 %
- diametrul fibrelor.
7,51
- lungimea medie a fibrelor
cca. 45 m (0,045 mm)
- lungimea maxima a fibrelor cca. 1100 m (1,1 mm)
- temperatura maxima de lucru. cca. 5000 m (5 mm)
- temperatura normala de lucru. max. 2500C
- temperatura de aprindere 5000C
21

- aspect.. fibre foarte fine, cenusii, in

acumulari de celuloza
Este un produs natural, ecologic si fiziologic, sub forma unui material fibros de
culoare cenusie, insolubil in apa, obtinut din celuloza tehnica. Celuloza este o fibra
organica naturala care se gaseste in lemn. Prin tratarea chimica, lignina si o mare parte
din hemiceluloze sunt indepartate. Raman astfel, in urma tratamentului, lanturi
macromoleculare de celuloza (C6H10O5)n, unde n oscileaza in jurul valorii de 1000.
Intrucat utilizarea fibrelor celulozice ridica o serie de probleme privind
manipularea, aspectul higroscopic si dispersarea omogena in masa mixturii s-a
conceput si s-a realizat livrarea lor sub forma de granule prin:
- aglomerare cu bitum (ex. fibrele tip GRANUFLEX 66; VIATOP 66 si
VIATOP 80 plus);
- aglomerare cu rasini;
- aglomerare prin presare (ex. VIATOP Pur si TOPCEL).
De asemenea, s-au conceput fibre celulozice cu adaos de polimeri (ex. VIATOP
Em cu cca 40 % EVA si VIATOP Sm cu cca 40 % SBS).
In ceea ce priveste fibrele de sticla, acestea sunt special concepute, fabricate si
tratate, prezentand fata de cele celulozice urmatoarele avantaje (in plus, fata de cele
specificate mai sus):
- sunt inerte din punct de vedere chimic, constituind un inhibitor de
imbatranire;
- au rezistenta mecanica marita constituind astfel un agent de armare a
masticului;
- sunt rezistente la foc.
Agrementate tehnic, experimentate in tara noastra si aplicate pe scara larga pe
plan mondial sunt fibrele de sticla tip PRIMA (Franta) cu urmatoarele caracteristici
principale.
Nr. crt.
1
2
3
4
5
6

Caracteristici

Valori medii admisibile

500
5
min.2000 cm2/g
2,5 ... 2,7 g/cm3
max.1%
5000C

Lungime
Diametru
Suprafata specifica
Densitate
Umiditate
Stabilitate termica

c) Domenii de utilizare
Mixturile asfaltice cu adaos de fibre se aplica la realizarea straturilor rutiere
bituminoase destinate lucrarilor de constructie, intretinere, reabilitare, ranforsare,
consolidare sau modernizare a drumurilor si a strazilor de orice categorie, respectiv
clasa tehnica, in urmatoarele cazuri:
a) drumuri cu trafic intens si greu;
22

b) zone intens solicitate: intersectii (in special cele semaforizate, unde fortele de
forfecare sunt mai ridicate), pante, rampe, statii pentru transportul in comun, etc.;
c) sectoare de drum situate in zone cu ecart termic ridicat sau cu temperaturi
extreme (scazute sau ridicate) situate peste sau sub media pe tara;
d) utilizarea unor materiale susceptibile la fisurare (ex. bitumul de oxidare) sau la
deformatii permanente (ex. bitumul de distilare);
e) suport rigid (imbracaminte din beton de ciment cu perioada de exploatare
depasita sau strat de fundatie din materiale stabilizate cu lianti hidraulici), cazuri in care
apare pericolul transmiterii fisurilor si rosturilor;
f) suport flexibil (imbracaminte bituminoasa, cu perioada de exploatare depasita),
dar puternic fisurat (caz in care apare de asemenea pericolul transmiterii degradarilor,
daca nu se procedeaza la frezarea stratului degradat sau la aplicarea unei solutii
antifisura);
g) calea pe pod;
h) imbracaminti bituminoase drenante;
i) straturi bituminoase subtiri sau foarte subtiri la cald sau la rece.
Straturile rutiere bituminoase cu adaos de fibre pot constitui:
- de regula, stratul de uzura al imbrcamintilor bituminoase;
- stratul antifisura, special conceput, ce se interpune intre suport si imbracaminte
(de regula in cazurile e si f);
- stratul de legatura si eventual de baza, in cazuri justificate tehnic si economic.
Imbracamintea bituminoasa pentru calea pe pod se va realiza in 2 straturi, ambele
cu adaos de fibre.
d) Mod de utilizare
Fabricarea mixturilor asfaltice cu adaos de fibre se poate realiza cu aceleasi
instalatii ca si in cazul mixturilor clasice (conform SR 174/1,2) fie ele in flux continuu
sau discontinuu, cu mentiunea ca se impune fie o usoara adaptare a acestora care sa
permita dozarea fibrelor si introducerea lor in amestec, fie dotarea cu instalatii speciale
de dozare si alimentare cu fibre.
In cazul instalatiilor secventiale (pe sarje) care sunt cele mai frecvente in tara
noastra, fluxul tehnologic de fabricare a mixturilor asfaltice cu adaos de fibre este
urmatorul:
- predozarea agregatelor naturale si introducerea lor in uscator;
- sortarea agregatelor naturale calde;
- dozarea agregatelor naturale calde pe sorturi si introducerea lor in malaxor;
- alimentarea cu filer, dozarea acestuia si introducerea lui in malaxor;
- dozarea si introducerea in malaxor a fibrelor;
- malaxarea uscata a amestecului timp de 5-10 secunde;
- incalzirea, dozarea si introducerea in malaxor a bitumului;
- omogenizarea amestecului prin malaxare, care se prelungeste cu 1-15 secunde
fata de cazul bitumului pur;
23

- evacuarea mixturii in buncarul de stocare.

In cazul instalatiilor in flux continuu, fibrele se introduc in uscator-malaxor in
ultima treime, concomitent cu filerul, inainte de adaugarea bitumului. Dozarea si
alimentarea cu fibre, se recomanda a se realiza cu ajutorul unui echipament special.
Pentru fibrele din sticla acest echipament este alcatuit din urmatoarele
subansamble principale:
- alimentator in care sunt introdusi sacii cu fibre;
- malaxor elicoidal care disperseaza fibrele compactate din sac;
- hota de aspirare (cu aspirator) a eventualelor particule care se degaja in aer;
- filtru de aer;
- compresor de aer;
- tub de introducere sub presiune a fibrelor in malaxor sau in uscator- malaxor;
- variator de debit (a aerului comprimat) cu ajutorul caruia se realizeaza practic
dozarea fibrelor;
- avertizare sonora pentru asigurarea ritmica a alimentarii cu fibre;
- telecomanda pentru comanda automata a operatiilor.
Transportul si punerea in opera a mixturilor asfaltice cu adaos de fibre se
efectueaza practic in aceleasi conditii ca si in cazul mixturilor asflatice clasice, cu bitum
pur, conform SR 174-2, cu mentiunea ca la compactare se vor evita cilindrii
compactori cu pneuri, iar vibrarea se va aplica numai la a doua si a treia trecere. De
asemenea, dupa prima trecere a compactorului, in functie de necesitati, se poate aplica o
tratare a suprafetei cu nisip sort 0,2 3,15 (4), neanrobat sau preanrobat cu 2-3 %
bitum, dupa care se continua compactarea.
e) Conditii tehnice
Efectul benefic al adaosului de fibre si al compozitiei specifice a mixturilor
asfltice respective (notate la noi cu simbolurile MASF 8 si MASF 16, iar pe plan
mondial cu simbolul SMA) nu este, de regula pus in evidenta prin incercarile clasice de
laborator efectuate in regim static.
Din acest motiv, incercarile specifice efectuate pe mixturile asfaltice cu adaos de
fibre vizeaza:
- stabilirea volumului de goluri (optim 3,5%);
- testul Schellenberg;
- stabilitatea la ornieraj;
- incercari triaxiale (coeziune si unghi de frecare interna);
- incercari dinamice (fluaj, modul, rezistenta la oboseala).
f) Reglementari tehnice: Normativ AND ind. 539, agremente tehnice, norme
germane.
1.2.3.4. Imbracaminti bituminoase pentru calea pe pod
a) Generalitati
24

Executia imbracamintilor bituminoase pentru calea pe podurile rutiere este

reglementata prin STAS 11348-87 care prevede numai utilizarea asfaltului turnat.
Dezavantajele tehnice si economice pe care le prezinta aplicarea acestui tip de
mixtura asfaltica si anume:
- necesitatea unor instalatii si utilaje speciale pentru preparare si transport;
- lipsa utilajelor de punere in opera;
- productivitatea scazuta;
- consumul ridicat de bitum, filer si energie;
- lipsa de rugozitate si uniformitate, etc.,
precum si aparitia unor noi tipuri de hidroizolatii care nu mai impun o imbracaminte
foarte etansa au condus la necesitatea studierii posibilitatilor de aplicare a
imbracamintilor cilindrate.
In acest sens, au fost elaborate mixturile de tipul betonului asfaltic etans,
realizate cu bitum pur (D 60/80 sau D 80/100), functie de zona climatica sau bitum
modificat, notate BAP, respectiv BAmP.
Aceste mixturi sunt reglementate prin Normativ AND ind. 546 (Anexa 6) care
include si asfaltul turnat si care a fost avizat cu caracter experimental in CTE-AND.
b) Caracteristicile betonului asfaltic etans (caracter experimental)
Tabel 4
Nr.
crt.
1.
2.

1.
2.
3.
4.
1.
2.
3.

Valori admisibile pentru mixtura tip

BAP
BAmP

Caracteristici
A. Compozitia mixturii
Continut de bitum, %
Curba granulometrica a agregatului natural:
- trece prin ciurul de 16 mm, %
- trece prin ciurul de 8 mm, %
- trece prin ciurul de 3,15 mm, %
- trece prin sita de 0,63 mm, %
- trece prin sita de 0,20 mm, %
- trece prin sita de 0,09 mm, %
B. Caracteristici fizico-mecanice
B 1. Caracteristici pe epruvete Marshall
Densitate aparenta, kg/m3, min.
Absorbtia de apa, % vol., max.
Stabilitate la 600C, KN, min.
Indice de curgere, mm
B 2. Caracteristici pe probe intacte (carote)
Densitate aparenta, kg/m3, min.
Absorbtia de apa, % vol., max.
Grad de compactare, % min.

c) Reglementari tehnice
25

6,0 ... 7,0

90 ... 100
60 ... 80
45 ... 60
25 ... 40
14 ... 25
10 ... 12

2350
1,0
7,5
1,5 ... 4,5

2350
1,0
10,0
2,0 ... 3,5

2250
2,0
97

2250
2,0
97

- STAS 11348-87. "Lucrari de drumuri. Imbracaminti bituminoase pentru calea

pe pod. Conditii tehnice generale de calitate."
- STAS 175-87. "Lucrari de drumuri. Imbracaminti bituminoase turnate,
executate la cald. Conditii tehnice generale de calitate.
- "Normativ privind executia la cald a imbracamintilor bituminoase cilindrate
pentru calea pe pod" indicativ MT-AND 546 (Anexa 6).

1.3. Mixturi asfaltice turnate

Mixturile asfaltice turnate sunt mixturile cu o compozitie si o tehnologie de
preparare specifica, care dupa punerea in opera nu necesita compactare.
De regula, mixturile asfaltice turnate cunoscute sub denumirea de asfalt turnat se
prepara la cald, in instalatii speciale, cu bitum dur.
In ultima perioada insa, se aplica asa zisele mixturi asfaltice turnate la rece (tip
Slurry-Seal sau SFSR) care sunt astfel denumite, intrucat, de obicei, nu se compacteaza
cu utilajele obisnuite, ci sub trafic.
Acestea vor fi tratate separat.
In ceea ce priveste asfaltul turnat la cald, conform (STAS 175-87), in functie de
natura agregatelor naturale utilizate, acesta poate fi de doua tipuri:
- asfalt turnat dur (cu cribluri);
- asfalt turnat (cu pietris).
Asfaltul turnat dur se utilizeaza la executia imbracamintii pentru calea pe pod
sau la lucrari de reparatii, in special pe timp de iarna, iar asfaltul turnat cu pietris la
executia trotuarelor, a pistelor pentru ciclisti, a curtilor interioare, etc.
Asfaltul turnat se obtine in instalatii speciale prin malaxarea prelungita a
bitumului cu filerul (obtinerea masticului) si inglobarea treptata a nisipului si a criblurii
sau pietrisului.
Toate materialele se incalzesc in prealabil (inclusiv filerul) la temperaturi
cuprinse in intervalul 170-190 0C, iar malaxarea se face de asemenea la cald (1802000C) timp de 1-2 ore.
Bitumul utilizat este mai dur decat cel aplicat la prepararea mixturilor cilindrate
(tip D 25/40 sau D 40/50). In ultima perioada, pe langa instalatiile special destinate
prepararii asfaltului turnat au fost realizate instalatii care pot fi utilizate atat la obtinerea
mixturilor asfaltice clasice cat si a asfaltului turnat (ex. statia AMAN DRUPO
COLENTINA).
In acest scop, mixtura asfaltica din malaxor este transportata nu un buncarul de
stocare, ci intr-un malaxor II, incalzit cu ulei, unde se adauga suplimentul de bitum si
se continua amestecarea pana la coacerea asfaltului.
Transportul asfaltului turnat la punctul de lucru se face cu utilaje speciale
(TAT-uri) prevazute cu sistem de malaxare si incalzire.
26

Punerea in opera a asfaltului turnat se efectueaza de regula manual. In prezent

exista in tara un singur utilaj de punere in opera mecanizata a asfaltului turnat aflat in
dotarea CCCF.
Tot din categoria mixturilor asfaltice turnate, realizate la cald, fac parte:
- mortarul turnat utilizat la executia lucrarilor de hidroizolatii la poduri sau la
trotuare;
- masticul, utilizat la colmatarea rosturilor, fisurilor si crapaturilor.

1.4. Mixturi asfaltice la rece, cu emulsie

1.4.1. Tipuri, elemente componente, domenii de utilizare
Mixturile asfaltice, realizate la rece cu emulsie sunt in general mai putin utilizate
decat cele clasice, din cauza caracteristicilor fizico-mecanice mai putin performante
(volum de goluri ridicat, rezistente mecanice, stabilitate si coeziune scazuta). In functie
de modul de utilizare, acestea pot fi:
- cu aplicabilitate imediata;
- stocabile.
Cele cu aplicabilitate imediata, la randul lor pot fi in functie de natura
elementelor componente:
- mixturi reciclate, la rece;
- mixturi la rece, din materiale noi,
iar in functie de compozitie:
- anrobate bituminoase la rece utilizate ca strat de baza sau de legatura pe
drumuri cu trafic redus;
- slamuri bituminoase destinate executiei straturilor bituminoase foarte subtiri
turnate la rece.
In tara noastra se aplica urmatoarele procedee de obtinere si aplicare a mixturilor
asfaltice la rece:
- executia de straturi bituminoase foarte subtiri la rece (SFSR), conform
Normativ AND indicativ 523 (Anexa 7);
- realizarea de mixturi asfaltice stocabile cu emulsie, destinate executiei
lucrarilor de reparatii pe timp de iarna, conform Normativ AND ind.533
(Anexa 8);
reciclarea mixturilor asfaltice la rece, in situ, cu emulsie, conform
Normativ AND indicativ 532 si procedeelor reglementate tehnic.

27