qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty

uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasd
fghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx
cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
Operatii generale si specifice ale
Gandirii
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
Prelucrarea Informatiilor
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmrtyuiopasdfghjklzxcvbn
mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwert
Prodan Alexandra Marilena Franceza - Engleza Anul II

~
~ GANDIREA ~
~
Mecanism psihic intelectual,
de prelucrare logica, rationala a informatiilor

Ceea ce studiaz psihologul este modul de comportare a persoanei, toate

reactiile psihice: ce spune, actiunile sale, expresiile. Dar psihologul are nevoie i de
informatiile privind tririle interne, exteriorizate prin mrturii verbale, prin
descrieri. In msura n care acestea concord la multe persoane ele sunt importante.
Termenul conduit cuprinde att comportamentul exterior, ct i cel interior.Pentru
a utiliza un termen mai cuprinztor, vom spune c psihologia studiaz conduita
uman, actiunile i cauzele care se traduc direct sau indirect in comportare .
Psihologia are legturi cu fiziologia. In special studiile de neurofiziologie o
pot ajuta pentru a putea intelege unele fenomene, mai ales tulburrile patologice.
Dar ea se afl intr-o relatie i mai important cu sociologia si etnologia. Cea mai
mare parte din fenomenele psihice complexe n-au putut fi explicate decat in mod
partial. La tot pasul intlnim teorii diferite, fr a se putea stabili justetea uneia sau
alteia. Nici in ce privete metodele nu exist un consens. Ca urmare, reflectia
filosofic pstreaz un important cmp de discutie si analiz. Acesta este i
specificul filosofiei. Ea este o disciplin care caut s obtin o pozitie ct mai
apropiat de adevr in probleme nerezolvate inc de tiin, ca i in domenii unde
intervin judecti de valoare (moral, estetic).
Rene Descartes considera gandirea drept o calitate specifica spiritului. Deci
noi am gandi tot timpul. De fapt, marele ganditor pune semnul egalitatii intre
termenii gandire si constiinta. Psihologia trebuie insa sa distinga nivelurile
diferite de activitate. Gandirea implica o succesiune de operatii. Cand spunem
succesiune nu inseamna ca actul de gandire trebuie sa dureze mult, ca si in cazul

perceptiei, implicarea lor se poate realiza extrem de repede, ca si cum ar fi

simultane.
Intelectul reprezinta sistemul de procese, activitati, relatii
superioare(gandire, limbaj, memorie, imaginatie, inteligenta) ce se constituie si
functioneaza plenar la nivel uman, ce depaseste experienta senzoriala, desi se
bazeaza pe ea, ce uzeaza de proprietatile specifice ale creierului uman, dar se
construieste numai prin modelare culturala si integrare socio-culturala.
Mecanismele psihice intelectuale prezinta relatii de interactiune nu doar cu
cele de prelucrare primara a informatiilor , si anume senzatia, perceptia si
reprezentarea, ci si ele intre ele. Produsele gandirii si imaginatiei sunt stocate si
reactualizate, repuse in circuit de catre memorie; la randul ei, memoria ajutra la
elaborarea si construirea produselor gandirii si imaginatiei.
Cunotinele cu care opereaz psihologia sunt bazate pe decenii de cercetare
psihologic i de observare att a comportamentului uman ct i a celui infrauman.
Astfel c, n tot acest timp, psihologia a oferit informaii consistente, privind
proiectele educaionale ale profesorilor.
Demersul pe care l propune psihologia (similar oricrei alte tiine) este
unul etapizat; pornind de la observaie, la emiterea de ipoteze i conceperea de
studii experimentale sau corelaionale sau studii de caz (care testeaz ipotezele
formulate). n final sunt avansate teorii care sunt validate prin integrarea i sinteza
mai multor astfel de studii.
Relevana cercetrilor de psihologie pentru educaie a fost mult timp
informativ. Totui rezultatele cercetrilor actuale asupra motivaiei, gndirii,
memoriei, ateniei, precum i asupra proceselor metacognitive au avut un impact
semnificativ asupra mbuntirii proceselor de predare i nvare.
Psihologia educaional este un domeniu interdisciplinar, care aplic
cunotinele i tehnicile psihologice validate tiinific, n domeniile predrii,
evalurii i managementului clasei. Psihologia educaional este prin definiie o
tiin aplicat. Acest lucru nseamn c aplic cunotinele i tehnicile
psihologice, validate tiinific n arii/domenii ca: managementul
nvrii/comunicrii, expertiza n predare, motivaia colar, etc.

Cunotinele cu care opereaz psihologia sunt bazate pe decenii de cercetare

psihologic i de observare att a comportamentului uman ct i a celui infrauman.
Astfel c, n tot acest timp, psihologia a oferit informaii consistente, privind
proiectele educaionale ale profesorilor.
Demersul pe care l propune psihologia (similar oricrei alte tiine) este
unul etapizat; pornind de la observaie, la emiterea de ipoteze i conceperea de
studii experimentale sau corelaionale sau studii de caz (care testeaz ipotezele
formulate). n final sunt avansate teorii care sunt validate prin integrarea i sinteza
mai multor astfel de studii.

GANDIREA
De la tratarea extensiva a gandirii, considerata intr-un sens larg drept
cugetare, identificabila cu orice alt act psihic, propusa de Descartes, s-a trecut, cu
timpul, mai ales prin intermediul lui Kant, la tratarea intensiva, in opozitie cu
nivelul prelucrarii primare (senzoriale) a informatiilor. De la senzualism, pentru
care gandirea rationala este doar un derivat al simturilor, s-a trecut la rationalism,
care sustine ca imaginile sunt proiectari ale ratiunii, ca urmare, derivate ale ei.
Gandirea porneste de la concret, de la empiric, dar transforma, restructureaza si
depaseste continutul dat empiric. Convertirea si finalizarea procesului in produs si
tranformarea produsului in premisa a unui nou proces constituie calea dinamicii si
evolutiei gandirii. Gandirea incheie un ciclu al cunoasterii si deschide un altul,
circuitul interactiunii cognitive dintre individ si lume fiind practic infinit.
Gandirea este trasatura distinctiva cea mai importanta a psihicului uman,
definitorie pentru om ca subiect al cunoasterii logice rationale. Gandirea produce
modificari de substanta ale informatiei cu care opereaza. Centralitatea gandirii in
procesul cunoasterii se explica si prin capacitatea ei de a-si reintroduce propriile
produse (idei, conceptii, teorii) in circuitul informational, devenind, in felul acesta,
un declansator al unor noi procese intelectuale.

Caracteristici psihologice ale gandirii:

a) Caracterul informational- operational : gandirea este un
mecanism de prelucrare, interpretare si evaluare a informatiilor.
b) Caracterul mijlocit : gandirea nu opereaza asupra realului, supra
obiectelor si fenomenelor, ci asupra informatiilor furnizate de senzatii,
perceptii si reprezentari, deci ea este o prelucrare secundara a
informatiilor, avand loc in lipsa actuala sau chiar totala a obiectului.
c) Caracterul mijlocitor : Gandirea nu este un mecanism psihic aflat
la discretia altor mecanisme psihice care o mediaza si ii influenteaza
calitatea, ci ea este cea care le mijloceste si le influenteaza pe toate
celelalte, constribuind la accelerarea functionalitatii si sporirea
eficientei lor.
d) Caracterul generalizat si abstractizat : Gandirea opereaza
abstract si generic, opunandu-se prin aceasta reflectarii senzoriale sau
concretului senzorial. Ea cunoaste doua mari salturi, unul de la
concret la abstract si altul de la abstract la concret.
e) Caracterul actional : Gandirea capata o importanta functie de
comanda si control asupra desfasurarii actiunii.
f) Caracterul finalist : Acesta trebuie raportat la doua momente ale
procesului gandirii: inainte de desfasurarea proceselor rezolutive si
dupa incheierea lor. Omul isi stabileste scopul nu in timpul
desfasurarii activitatii, ci cu mult inainte de a trece la executarea ei.
Cand gandirea s-a finalizat intr-un anume produs , cum ar fi o idee, o
judecata, un rationament, se trece adeseori la rationalizarea lor.
g) Caracterul multidirectional : Spre deosebire de unele mecanisme
psihice care sunt orientate spre o singura dimensiune temporala, cum
ar fi, perceptia spre prezent, spre aici si acum, memoria spre trecut,
imaginatia spre viitor, gandirea se intinde pe toate cele trei
dimensiunii temporale.
h) Caracterul sistemic: Gandirea poate fi redusa la un sistem
cibernetic deoarece dispune de toate cele trei categorii de marimi
ale sistemului :
marimile de intrare intrebari, probleme

 marimile de stare multimea transformarilor informationale

bazate pe structurile si schemele operationale deja elaborate
marimile de iesire raspunsurile si solutiile formulate

Latura informationala
Contine acele unitati de baza ale gandirii care dispun de cea mai mare
incarcatura informationala.
Notiunile si conceptele, ca forme generalizate de reflectare a insusirilor
obiectelor si fenomenelor, ca unitati cognitive esentiale ale gandirii, indeplinesc un
rol enorm in cunoasterea umana.
Dar, ce sunt conceptele? Pentru J. Dewey conceptul este un fel de
instrument de interpretare sau de judecata, o cheie pentru a deschide o broasca.
La randul sau, Munn considera ca un concept este procesul ce reprezinta
asemanarile unor obiecte, situatii, evenimente, altminteri diferite. Conceptele sunt
produse ale rationamentelor si , o data dezvoltate joaca un rol important in
gandirea ulterioara [...], conceptele sunt condensari de experiente trecute. W.E.
Vinacke intr-una dintre lucrarile sale (The psychology of Thinking) ne ofera cele
sapte caracteristici ale conceptului : 1. conceptele nu sunt date senzoriale, ci
sisteme produse de raspunsurile noastre la diferite situatii trecute caracteristice ;
2. utilizarea lor nu inseamna altceva decat aplicarea experientei trecute la situatia
actuala; 3. conceptele reunesc date senzoriale independente; 4. la om, cuvintele
sau alte simboluri constituie mijloacele de legatura ale elementelor independente
apartinand experientei noastre; 5. conceptele au doua moduri de utilizare:
utilizarea extensiva, comuna pentru toti oamenii, absolut necesara, cand conceptele
sunt utilizxate public, si utilizarea intentionala, care variaza de la individ la individ,
depinzand intr-o larga masura de experienta personala; in realitate, fiecare concept
este partial extensiv si partial intentional, in proportii variabile, utilizarea
conceptelor fiind facuta in functie de circumstante si punandu-se accent cand pe un
aspect, cand pe altul; 6. un concept nu este in mod obligatoriu rational (ideea
ca boala este rezultatul unui act de vrajitorie este un concept, la fel ca si notiunea
de infectie microbiana, numai ca primul nu este demonstrat stiintific); 7. un
concept poate exista fara a fi formulat intr-o maniera stiintifica.

Conceptele au constituit obiectul de studiu atat al logicienilor, cat si al

psihologilor, numai ca perspectivele de abordare a acestora au fost diferite. Pentru
logicieni, conceptele definesc clase de obiecte date sau construite, ele fiind comune
pentru toti indivizii. Psihologia este interesata de concept nu atat in expresia lui
finita, ca proidus al gandirii, cat in expresia lui procesuala, in desfasurare, in
discursivitatea lui, ca moment important al continuumului. Pentru psihologi,
conceptele suntsisteme de raspunsuri invatate care permit organizarea si
interpretarea elementelor furnizate de perceptii si care influenteaza
comportamentul, independent de orice stimulare provenind din mediu, permitandune aplicarea automata a experientei noastre trecute la situatiile prezente (Delay si
Pichot).
Conceptele ne ajuta sa generalizam, sa relationam experientele si obiectele,
fara ele fiecare obiect parandu-ni-se unic.
Omul dispune nu numai de concepte, ci si de ceea ce Eleanor Rosch definea
prin termenul de prototipuri. Prototipul, ca entitate cognitiva, reprezinta o medie
mintala a tuturor variatiilor individuale ale obiectelor si fenomenelor.
Conceptele, fie empirice, fie stiintifice, ca si prototipurile, se gasesc rareori
izolate, separate unele de altele in mintea omului. Dimpotriva, ele se inlantuie, se
intretaie, se interfereaza, dand nastere unor structuri conceptuale complexe.Rolul
acesto structuri este acela de a reproduce in plan mintal relatiile obiective existente
intre obiecte.

Latura operationala

Cuprinde ansamblul operatiilor si procedeelor mintale de transformare a

informatiilor de relationare si prelucrare, combinare si recombinare a schemelor si
notiunilor in vederea obtinerii unor cunostiinte noi sau a rezolvarii unor probleme.
Gandirea foloseste doua categorii de operatii : unele sunt fundamentale, de baza,
fiind prezente in orice act de gandire si constituind scheletul ei (analiza si sinteza,
abstractizarea si generalizarea, comparatia si concretizarea logica), altele sunt

instrumentale, folosindu-se in anumite acte de gandire si particularizandu-se in

functie de domeniul cunoasterii in care gandirea este implicata.
Scoala de la Wurzburg explica actele complexe de gandire, ca si actele
intervenite in cursul desfasurarii ei , fie prin notiunea de atitudine a constiintei
(Marbe), fie prin notiunea de atitudine preparatorie(Watt). Reprezentantii de la
Wurzburg considerau ca exista un izomorfism intre actele gandirii si structura
logica, gandirea parand la ei chiar ca o oglinda a logicii.
Otto Selz are meritul de a introduce conceptul de operatie, de a face
clasificarea operatiilor si mai ales de a le analiza profund in succesiunea actului
gandirii.
C. Spearman, creatorul analizei factoriale a inteligentei si a neogenezei, a
recunoscut existenta operatiilor gandirii, fara a antrena insa structura operatorie de
ansamblu a acesteia. Actele intelectuale parcurg trei etape : intelegerea experientei;
deducerea relatiilor; deducerea corelatiilor. Daca primele doua sunt date dinainte in
experienta si nu trebuie decat pricepute, cea de-a treia ia forma unor veritabile
operatii, fiind vorba in cazul ei de o coordonare multiplicativa de relatii,
corespunzatoare unei matrice.
Piaget da o fundamentare nu numai teoretica, ci si experimentala
caracterului operatoriu al gandirii. Trasatura esentiala a gandirii logice este de a fi
operatorie, adica de a prelungi actiunea, interiorizand-o.

Operatii fundamentale ale gandirii

Analiza si sinteza

Sunt operatii corelative. Astfel, in timp ce analiza presupune dezmembrarea

mintala a obiectului in elementele sau partile lui componente in vederea
determinarii proprietatilor esentiale, a semnificatiei fiecarui element in cadrul
intregului, sinteza, pornind de la elementele sau insusirile date izolat,
reconstruieste mintal obiectul. Prin analiza sunt selectate insusirile interne, proprii
obiectului, care apar in forma lor oarecum pura ca urmare a efectului de

eliminare a insusirilor si conditiilor neesentiale, accidentale ce le acopera, le

mascheaza pe primele. Totodata, sinteza include obiectul gandit intr-o clasa de
obiecte, il coreleaza cu alte obiecte, in sfarsit, desprinde, intr-un ansamblu haotic
de date, un principiu logic de dezvoltare si interactiune. Sinteza parcurge aceeasi
cale ca si analiza, numai ca in sens invers. Din analiza si sinteza apar alte doua
operatii ale gandirii si se produce saltul de la concretul neanalizat la abstract, iar de
la acesta la concretul logic, gandit.
Abstractizarea si generalizarea

Sunt alte doua realtii corelative, ale gandirii, strans legate de analiza si
sinteza, de altfel, continuari sau exprimari ale lor in plan mintal. Abstractizarea
inseamna retinerea a ceva si lasarea la o parte a altceva. A generaliza inseamna fie
a ne ridica in procesul cunoasterii de la insusirile concrete, particulare la insusiri
din ce in ce mai generale, fie a extinde insusirile unui obiect asupra unei categorii
de obiecte.
In psihologia cognitiva abstractizarea este asimilata atentiei selective. Ea
este prezenta intr-o multitudine de sarcini, mai simple sau mai complexe, cum ar
fi : sarcinile de clasificare si sortare (care presupun gruparea unor obiecte dupa
unul sau mai multe criterii); sarcinile de modificare a clasificarilor (adica,
regruparea elementelor clasificate deja dupa un alt criteriu decat cel folosit
anterior); sarcinile de rezolvare a problemelor (importanta fiind capacitatea de a
face abstractie de la informatiile irelevante, nepertinente, mai ales cele de ordin
perceptiv). In abstractizare un mare rol il au urmatorii factori : atributele si valorile
de atribute ale obiectelor (culoarea este un atribut); gradul sau nivelul abstractizarii
(fapt care da posibilitatea despinderii mai multor tipuri de abstractizari); extensia si
continutul conceptelor; gradul de familiaritate (se pare ca informatiile mai
familiare, mai frecvent intalnite sunt abstractizate mai usor, mai repede si fara
erori.)
La fel de complexa si cu forme distincte este si generalizarea. Ea dezvaluie
legaturile necesare dintre insusiri si cu cat aceste legaturi sunt mai profunde, cu
atat mai inalte vor fi generalizarile. Generalizarea valorifica din plin atat rezultatele
activitatii analitico-sintetice, cat si pe cele ale abstractiei. Generalizarea face apel
la inferentele inductive si deductive. O mare importanta teoretica si practica o are
generalizarea conceptuala, care se refera la faptul ca elaborarea unui concept

include in mod necesar posibilitatea aplicarii lui la o multitudine de obiecte si la o

intreaga clasa de elemente.
Comparatia

Este o operatie a gandirii implicata ca premisa sau ca mijloc in toate

celelalte. A compara inseamna a stabili mintal asemanarile si deosebirile esentiale
dintre obiecte si fenomene pe baza unui criteriu. Ea este considerata de marea
majoriatte a psihologilor ca o structura logica elementara a gandirii, ca o
operatiune primara. Comparatia incepe cu un act sintetic (care consta in corelarea
insusirilor), continua cu unul analitic (adica desprinderea asemanarilor si
deosebirilor) si se finalizeaza printr-o noua sinteza si generalizare (ceea ce este
comun uneste insusirile respective, deci sintetizeaza si generalizeaza). Comparatia
este o analiza prin sinteza finalizata intr-o sinteza.
Concretizarea logica

Concretizarea este una dintre operatiile gadirii care au stat cel mai putin in
atentia cercetatorilor. Concretizarea logica este una dintre cele mai complexe
operatii ale gandirii. Aceasta complexitate apare, in primul rand, din faptul ca ea
reprezinta o continuare fireasca a celorlalte, iar in al doilea rand, din aceea ca
include in structura sa elemente, aspectedin toate celelalte operatii. Astfel, ea
debuteaza cu un act de sinteza, si anume cu corelarea abstractiilor simple desprinse
prin analiza si cu inchegarea lor in legi, continua cu corelarea produselor acestei
analize, deci a legilor intre ele, ajungand prin aceasta la alte legitati, in fine, se
incheie cu raportarea diverselor legi la conditii noi, de care initial s-a facut
abstractie, sau chiar la toate conditiile concrete pe care le presupune un fenomen
oarecare.

Tipuri de gandire
Gandirea omului nu este uniforma, nu functioneaza la fel la toti oamenii sau
la unul si acelasi om in momente si in situatii diferite. De-a lungul timpului, s-a
lansat si apoi s-a accentuat ideea existentei mai multor tipuri sau moduri de
gandire. Sistemul de criterii folosit este urmatorul :

1) dupa orientare - gandirea directionala gandirea

directionala sau directiva este sistemica si logica, deliberata si
intentionala, ghidata de scop, cu ajutorul ei oamenii rezolvand
probleme, formuland legi, realizandu-si obiectivele propuse;
- gandirea nedirectionala - sau nondirectiva
se caracterizeaza prin miscarea libera, spontana a gandurilor, fara a
fi orientata de un scop sau de un plan.
2) dupa tipul operatiilor presupuse - gandire algoritmica bazata pe operatii prefigurate, conservative, habituale, pe treceri
ruguroase de la o stare la alta in succesiunea obligatorie a
evenimentelor in timp, efectuarea corecta a unui pas conducand
in mod necesar la solutionarea integrala si sigura a problemei;
- gandirea euristica presupune operatii in curs de elaborare care abia urmeaza a fi
descoperite, desfasurarea ei avand un caracter arborescent, din
fiecare nod subiectul trebuind sa aleaga o stare (cale) din mai
multe posibile.
3) dupa finalitate - gandire reproductiva - completarea
lacunelor dintr-o problema
- gandire productiva - elaborarea unor solutii
noi
- gandire critica - stucturata in termenii
regulilor logice si conduce intotdeauna la rezultate predictibile
4) dupa sensul de evolutie - gandire divergenta - cautarea cat
mai multor solutii sau indepartarea in cat mai multe directii in
raport cu punctul initial de plecare
- gandire convergenta - se misca in
sens invers , de la diversitate la unitate, de la disociatie la sinteza.
5) dupa demersurile logice - gandirea inductiva - miscarea
cunoasterii se realizeaza de la particular la general, de la
multitudinea trasaturilor, atributelor la concepte, relatii, legi;
surprinde regularitatea, ceea ce este comun, constant, invariant;
faciliteaza extragerea si formularea unei concluzii generale dintr-o
multitudine de cazuri particulare;

- gandirea deductiva - miscarea

cunoasterii in sens invers celei inductive, adica de la general la
particular; un excelent mijloc de a controla conceptele, relatiile si
legile obtinute prin gandirea inductiva; are un caracter riguros
sistematic, conduce intotdeauna la o anumita concluzie, fapt care ii
creeaza omului iluzia puterii cognitive absolute.
- gandirea analogica - stabilirea
similitudinilor dintre diverse obiecte, fenomene, evenimente, idei
etc. acolo unde ele par a nu exista, in transferul de informatie de la
un obiect cunoscut , asimilat, la altul necunoscut, neasimilat inca,
in sfarsit, in elaborarea unor sisteme notionale si procedee
metodologice unitare pentru studiul si explicarea unor entitati
substantial-calitativ diferite.
6) dupa modul de desfasurare - gandire verticala - individul
isi stabileste un punct de plecare si apoi construieste pas cu pas
pornind de la el, urmatorii pasi fiind strans legati de cei parcursi
pana la un anumit moment dat.
- gandire laterala - a vedea si a
interpreta in moduri si expresii diferite lucruri si idei care erau
vazute si interpretate in acelasi fel, a restructura vechile tipare, a
evada din obisnuit si a construi noi modele, a genera nu numai noi
ideei, ci si a declansa conflicte intre ideile opuse, intre cele vechi si
cele noi, a lucra prin salturi nu prin pasi marunti, a ajunge la o
solutie concreta noua, interesanta chiar daca pasii au fost eronati .
7) dupa valoare - gandire pozitiva - rationalitate, orientare
activa, constructiva pe directia depasirii dificultatilor
- gandirea negativa - pasivism, neincredere, lipsa
angajarii.
8) dupa corespondenta cu realitatea - gandire
vigila/realista - contine toate fenomenele ce intra in campul mai
mult , mai mult, in focarul constiintei, fenomene ce asigura
actualitatea existentiala a individului, este orientata catre lumea
externa, spre acomodare si adaptare la realitatea inconjuratoare
aflata intr-o permanenta schimbare

- gandirea autica/onirica
- cuprinde in sine fenomene refulate de constiinta vigila, dorintele
si aspiratiile nesatisfacute ale individului care tind a se satisface in
plan imaginativ, este indreptata spre interioritate si subiectivitate,
este fantezista si ireala.
9) dupa eficienta - gandire eficienta - sunt eficiente acele tipuri
de gandire care sunt adaptatesituatiilor si cerintelor acestora
- gandire ineficienta - cele care nu corespund sau
se opun situatiilor problematice.

Intelegerea

Intelegerea este un rezultat, partial sau final, al unui proces de gandire. Ea

consta in stabilirea unei relatii importante intre ceva necunoscut si ceva dinainte
cunoscut. Exista o intelegere nemijlocita, directa, bazata pe o experienta repetata
anterior: cuvintele limbi materne, fenomenele familiare, atitudinile obisnuite ale
celor din jur se inteleg imediat, fara nici un efort. Intelegerea mijlocita este cea
care se obtine in urma unor eforturi actuale de gandire, eforturi de scurta durata,
ori, dimpotriva, dificile, solicitand timp indelungat.
Noile relatii stabilite prin lectura aprofundata aduc precizari notiunilor
asimilate, pot produce modificari in sistematizarea lor, dupa cum introduc si alte
concepte in memoria semantica, incluzandu-le in relatiile semantice existente. De
aceea, asimilarea unui text stiintific asigura noi posibilitati de studiu si de
solutionare a unor diferite categorii de probleme.
Cu totul alta este situatia in cazul cand textul este citit doar cu preocuparea
de a-l memora, fara sa existe straduinta aprofundarii intelesurilor. Structurarea lui
se face superficial, corelatiile sunt reduse, mterialul ramane ca un corp strain in
intelect.
Din aceasta cauza, nici memorarea nu poate fi temeinica. Mai grav este ca
aceste cunostiinte invatate mecanic sunt lipsite de plasticitate si nu pot fi utilizate
in mod real, nici in teorie, nici in practica. De aceea, alfabetizarea marginita la
descifrarea literelor si cuvintelor nu foloseste decat la sesizarea sau transmiterea

unor informatii elementare. Stie sa citeasca doar cel capabil sa analizeze, sa

interpreteze un text abstract, in asa fel incat sa si-l insuseasca, in sensul ca ideile sa
devina ale lui, sa fie incluse in sistemul sau de cunostiinte, in organismul acesta
complex alcatuit din idei si convingeri, care sa-i permita o mai buna orientare in
societate, un progres continuu in munca si in aspiratia sa spre o viata luminata.

Bibliografie
Zlate M., Psihologia Mecanismelor Cognitive - 1999
Cosmovici A., Psihologie Generala - 1996
Miclea M., Psihologie cognitiv - 1999
Dumitru I., Dezvoltarea gndirii critice i nvarea eficient - 2000